NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ din 27 iunie 2006 (*actualizată*)
privind controlul bolii de Newcastle (pseudopesta aviară)
(actualizată până la data de 23 februarie 2010*)
EMITENT
  • AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR




  • ---------
    *) Textul iniţial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 622 din 19 iulie 2006. Aceasta este forma actualizată de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. până la data de 23 februarie 2010, cu modificările şi completările aduse de ORDINUL nr. 7 din 12 februarie 2010.

    Articolul 1

    (1) Fără a aduce atingere prevederilor care guvernează comerţul intracomunitar, prezenta normă sanitară veterinară defineşte măsurile de control care se aplică în cazul apariţiei unui focar al bolii de Newcastle la:
    a) pasări domestice;
    b) porumbei voiajori;
    c) alte păsări ţinute în captivitate.
    (2) Prezenta normă sanitara veterinară nu se aplică atunci când boala de Newcastle a fost diagnosticată la păsările sălbatice care trăiesc în libertate. Totuşi, în acest caz, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să informeze Comisia Europeană despre orice măsuri a întreprins.


    Articolul 2

    (1) În scopul prezentei norme sanitare veterinare se aplică, după caz, definiţiile prevăzute la art. 2 al Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate a animalelor, care reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din ţări terţe de păsări şi ouă de incubaţie, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 474/2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 199 din 25 martie 2002, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 90/539/CEE.
    (2) De asemenea se aplică următoarele definiţii;
    a) păsări infectate înseamnă orice păsări:
    (i) la care s-a confirmat oficial diagnosticul de boală de Newcastle pe baza unui control efectuat de un laborator aprobat;
    (îi) în cazul focarelor secundare sau ulterioare în care sunt prezente semnele clinice sau leziunile post-mortem constante ale bolii de Newcastle;
    b) păsări suspecte de a fi infectate înseamnă orice pasăre care prezintă astfel de semne clinice sau leziuni post-mortem ce pot face să fie suspectată prezenţa bolii de Newcastle;
    c) păsări suspecte de a fi contaminate înseamnă orice pasăre care se poate să fi fost expusă direct sau indirect la contactul cu virusul bolii de Newcastle;
    d) deşeuri alimentare înseamnă deşeuri provenite de la bucătării, restaurante sau, când este cazul, de la industrii care utilizează carne;
    e) autoritate competentă înseamnă autoritatea competentă în sensul art. 2 alin. (6) al Normei sanitare veterinare privind controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii şi produse de origine animală, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 580/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 11 aprilie 2003, ce transpune în legislaţia naţională Directiva 90/425/CEE;
    f) medic veterinar oficial înseamnă medicul veterinar desemnat de autoritatea competentă;
    g) porumbel voiajor înseamnă orice porumbel transportat sau destinat transportării de la voliera pentru a fi eliberat şi a zbura liber înapoi la volieră sau la oricare altă destinaţie;
    h) volieră înseamnă orice unitate funcţională care este utilizată pentru ţinerea sau creşterea porumbeilor voiajori.


    Articolul 3

    Orice suspiciune a prezenţei bolii de Newcastle trebuie să fie notificată imediat autorităţii competente.


    Articolul 4

    (1) Atunci când păsările dintr-o exploataţie sunt suspecte de a fi infectate sau contaminate cu boala de Newcastle, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigură că medicul veterinar oficial activează toate aranjamentele necesare investigaţiei oficiale pentru a confirma sau exclude prezenţa bolii şi, în special, că prelevează sau a prelevat probele necesare pentru examenul de laborator.
    (2) Imediat ce suspiciunea de boală este notificată, autoritatea competentă pune exploataţia sub supraveghere oficială şi solicită în special ca;
    a) să fie ţinute evidenţe ale tuturor categoriilor de păsări din exploatatie, în privinţa fiecărei categorii, numărul de păsări care au murit, care prezintă semne clinice şi care nu prezintă semne clinice. Evidenţa trebuie să fie actualizată pentru a include păsările care au ieşit din ouă şi cele care au murit în perioada în care există suspiciunea. Datele şi evidenţele trebuie să fie păstrate actuale şi să fie elaborate la cerere, şi pot fi controlate la fiecare vizită;
    b) toate păsările din exploataţie sunt ţinute în spaţiile de cazare sau în alte spaţii unde pot fi izolate fără a avea contact cu alte păsări;
    c) nici o pasăre să nu între sau să părăsească exploataţia;
    d) toate mişcările de persoane, alte animale sau vehicule către sau din exploataţie, de carne sau carcase de pasăre, sau de hrană pentru animale, unelte, deşeuri, gunoi de grajd, gunoi sau orice este probabil să transmită boala de Newcastle trebuie să fie suspuse autorizării de către autoritatea competentă.
    e) nici un ou să nu părăsească exploataţia, cu excepţia celor care sunt trimise direct către o întreprindere aprobată pentru fabricarea şi/sau prelucrarea produselor din ouă conform art. 6 alin (1) al Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate şi igienă pentru producerea şi comercializarea produselor din ouă, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 356/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 26 noiembrie 2002, ce transpune în legislaţia naţională Directiva 89/437/CEE, şi transportate cu o autorizare care a fost acordată de către autoritatea veterinară competentă. O astfel de autorizare trebuie să îndeplinească cerinţele stabilite în anexa nr. 1 la prezenta normă sanitară veterinară;
    f) să fie instalate mijloace corespunzătoare de dezinfecţie la intrările şi ieşirile exploataţiei şi ale clădirilor care adăpostesc păsări;
    g) să fie efectuată o anchetă epidemiologică în conformitate cu art. 7.
    (3) Până la intrarea în vigoare a măsurilor oficiale prevăzute la alin. (2), proprietarul sau deţinătorul oricăror păsări la care este suspicionată boala trebuie să ia toate măsurile pentru a asigura conformitatea cu alin. (2), cu excepţia lit. g) al acestuia.
    (4) Autoritatea competentă poate aplica oricare din măsurile prevăzute la alin. (2) altor exploataţii dacă localizarea, organizarea sau contactul acestora cu exploataţia în care este suspicionată boala, constituie motive pentru a suspecta o posibilă contaminare.
    (5) Masurile la care s-a făcut referire la alin. (1) şi (2) nu trebuie să fie retrase până când suspiciunea de boală de Newcastle nu a fost exclusă de către medicul veterinar oficial.


    Articolul 5

    (1) Odată ce prezenţa bolii de Newcastle a fost confirmată oficial într-o exploataţie, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor solicită, suplimentar măsurilor prevăzute la art. 4 alin. (2), să fie întreprinse următoarele măsuri:
    a) toate păsările din exploataţie se ucid pe loc fără întârziere. Păsările care au murit sau au fost ucise, precum şi toate ouăle sunt distruse. Aceste operaţiuni se efectuează astfel încât să reducă la minim riscul răspândirii bolii;
    b) orice material sau deşeu, cum ar fi: furajele, aşternutul sau gunoiul de grajd susceptibil de a fi contaminat, este distrus sau tratat în mod corespunzător. Acest tratament, efectuat în conformitate cu instrucţiunile medicului veterinar oficial, trebuie să asigure distrugerea virusului bolii de Newcastle;
    c) atunci când păsările domestice dintr-o exploataţie au fost sacrificate în cursul perioadei probabile de incubaţie a bolii, carnea provenită de la aceste păsări este, oriunde este posibil, identificată şi distrusă;
    d) ouăle de incubaţie livrate sau transferate din exploataţie în cursul perioadei probabile de incubaţie sunt identificate şi distruse; puii care au ieşit deja din aceste ouă sunt plasaţi sub supraveghere oficială, iar ouăle de consum, ouate în timpul perioadei probabile de incubaţie a bolii, care au fost transferate din exploataţie sunt, oriunde este posibil, identificate şi distruse, cu excepţia celor care au fost anterior dezinfectate în mod corespunzător;
    e) după efectuarea operaţiunilor prezentate la lit. a) şi b), spaţiile folosite pentru cazarea păsărilor, împrejurimile lor, vehiculele utilizate pentru transport şi toate echipamentele posibil să fie contaminate sunt curăţate şi dezinfectate în conformitate cu prevederile art. 11;
    f) nici o pasăre nu este reintrodusa în exploataţie decât după cel puţin 21 de zile de la terminarea acţiunilor prevăzute la lit. e);
    g) este efectuată o anchetă epidemiologică în conformitate cu art. 7.
    (2) Autoritatea competentă poate extinde măsurile prevăzute la alin. (1) la alte exploataţii învecinate dacă localizarea, configuraţia lor sau contactul cu exploataţia în care boala a fost confirmată oferă suficiente motive pentru a suspiciona posibila contaminare.
    (3) Atunci când într-un efectiv de păsări care nu prezintă semne clinice ale bolii de Newcastle e fost izolată o tulpină a virusului acestei boli cu un indice de patogenitate pe cale intracerebrală cuprins între 0.7 şi 1,2 şi s-a demonstrat de către laboratorul comunitar de referinţă la care se referă art. 15, ca virusul izolat derivă dintr-un vaccin viu atenuat împotriva bolii de Newcastle, autoritatea competentă poate acorda o derogare de la cerinţele alin. (1) lit. a), b), c), d), e) şi f), cu condiţia ca exploataţia respectivă să fie supusă supravegherii oficiale timp de 30 de zile, şi solicită în special ca:
    (i) să fie aplicate dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit. a), b), d), e) şi f);
    (îi) nici o pasăre să nu iasă din exploataţie, cu excepţia celor transportate direct la abatorul desemnat de autoritatea competentă.
    (4) Autoritatea competentă responsabilă de acest abator trebuie să fie informată despre intenţia expedierii păsărilor pentru sacrificare şi imediat ce păsările au sosit în abator ele vor fi ţinute şi sacrificate separat de celelalte păsări.
    (5) Carnea proaspătă provenită de la pasările la care s-a făcut referire în alin. (3) al prezentului art. trebuie să poarte marca de sănătate prevăzută de art. 5 alin. (1) al Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate animală care reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din ţări terţe de carne proaspătă de pasăre, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 391/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 739 din 09 octombrie 2002, ce transpune în legislaţia naţională Directiva 91/494/CEE.


    Articolul 6

    În cazul în care exploataţiile sunt constituite din două sau mai multe efective separate, autoritatea competentă, în conformitate cu condiţiile stabilite de Comisia Europeană, poate acorda o derogare de la cerinţele art. 5 alin. (1). Această derogare se acordă numai pentru efectivele sănătoase din exploataţia infectată, cu condiţia ca medicul veterinar oficial să confirme că operaţiunile sunt astfel efectuate în exploataţie, încât efectivele sunt complet separate în ceea ce priveşte cazarea, creşterea şi hrănirea, astfel încât virusul să nu poată difuza de la un efectiv la altul.


    Articolul 7

    (1) Ancheta epidemiologică trebuie şi aibă în vedere:
    (i) durata de timp în care boala de Newcastle poate să fi existat în exploataţie sau volieră;
    (îi) originea posibilă a bolii de Newcastle în exploataţie sau în volieră şi identificarea altor exploataţii sau voliere în care exista păsări domestice, porumbei sau alte păsări ţinute în captivitate, care s-ar putea infecta din aceeaşi sursă;
    (iii) mişcarea persoanelor, păsărilor domestice, porumbeilor sau a altor pasări ţinute în captivitate sau a altor animale, a vehiculelor, ouălor, cărnii şi carcaselor şi a oricăror unelte sau materiale care este posibil să fi transportat virusul bolii de Newcastle către sau din exploataţia sau voliera în cauză.
    (2) Pentru a asigura coordonarea tuturor măsurilor necesare pentru a asigura eradicarea bolii de Newcastle cât mai repede posibil şi în scopul efectuării anchetei epidemiologice, trebuie să se înfiinţeze o unitate de criză.


    Articolul 8

    (1) Atunci când medicul veterinar oficial are motive să suspecteze că păsările domestice din orice exploataţie ar putea fi contaminate ca rezultat al mişcărilor de persoane, animale, vehicule sau în orice alt mod, acea exploataţie trebuie să fie plasată sub control oficial în conformitate cu prevederile alin. (2).
    (2) Scopul controlului oficial este de a detecta imediat orice suspiciune de boală de Newcastle, de a face recensământul păsărilor şi de a monitoriza mişcările lor şi, dacă este necesar, de a lua măsurile prevăzute la alin. (3).
    (3) Atunci când o exploataţie este supusă controlului oficial în condiţiile alin. (1) şi (2), autoritatea competentă interzice orice transfer de păsări din exploataţie cu excepţia transportului direct spre un abator sub supervizare oficială, în scopul tăierii imediate. Înaintea acordării unei astfel de autorizaţii, medicul veterinar oficial efectuează un examen clinic al tuturor păsărilor pentru a exclude prezenţa în exploataţie a bolii de Newcastle. Restricţiile de transfer la care se face referire în acest art. trebuie să fie impuse pentru o perioadă de 21 de zile de la ultima dată a posibilei contaminări; totuşi aceste restricţii trebuie să se aplice pentru o perioadă de cel puţin 7 zile.
    (4) Atunci când se consideră că este posibil, autoritatea competentă poate limita măsurile prevăzute în acest articol la o parte a exploataţiei şi la păsările din aceasta, cu condiţia ca păsările să fi fost cazate, crescute şi furajate complet separat, de către personal separat.
    (5) Atunci când medicul veterinar oficial are motive să suspecteze că porumbeii voiajori sau orice volieră de porumbei este contaminată cu virusul bolii de Newcastle, trebuie să ia toate măsurile corespunzătoare pentru punerea sub restricţie e volierei, inclusiv interzicerea tuturor mişcărilor porumbeilor voiajori în afara volierei pentru o perioadă de 21 de zile.


    Articolul 9

    (1) Odată ce diagnosticul de boală de Newcastle a fost confirmat oficial la păsările domestice, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor instituie în jurul exploataţiei infectate o zonă de protecţie cu o rază de cel puţin 3 km, care este inclusă într-o zonă de supraveghere cu o rază de cel puţin 10 km. La instituirea acestor zone se va ţine seama de factorii geografici, administrativi, ecologici şi epidemiologici legaţi de boala de Newcastle şi de posibilităţile de monitorizare.
    (2) Măsurile aplicate în zona de protecţie includ:
    a) identificarea tuturor exploataţiilor din zonă care deţin păsări domestice;
    b) inspecţii periodice la toate exploataţiile din zonă care deţin păsări, examinarea clinică a acestor păsări, iar dacă este necesar, recoltarea de probe pentru examen de laborator; trebuie să se ţină o evidenţă strictă a inspecţiilor şi a constatărilor făcute;
    c) ţinerea tuturor păsărilor în spaţii de cazare sau adăposturi unde să poată fi izolate;
    d) utilizarea de mijloace de dezinfecţie corespunzătoare la intrarea şi ieşirea din exploataţie;
    e) controlul mişcării persoanelor cere manipulează păsări, carcase de pasăre şi ouă şi al vehiculelor cu care se transportă păsările, carcasele şi ouăle în interiorul zonei; în general, transportul păsărilor este interzis, cu excepţia tranzitului pe autostrăzi sau pe calea ferată;
    f) interzicerea transferului de păsări şi de ouă de incubat din exploataţia de origine, cu excepţia celui autorizat de autoritatea competentă, astfel:
    (i) pentru păsările care vor fi tăiate imediat într-un abator, de preferinţă localizat în zona infectată, sau, dacă acest lucru nu este posibil, într-un abator desemnat de autoritatea competentă şi situat în afara zonei infectate; carnea păsărilor trebuie să poarte marca de sănătate prevăzută de art. 5 alin. (1) al Normei sanitare veterinare aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 391/2002, ce transpune în legislaţia naţională Directiva 91/494/CEE.
    (îi) pentru puii de o zi şi puicuţele înainte de ouat, destinate unei exploataţii aflate în zona de supraveghere, supusă unui control sanitar veterinar, în care nu se mai găsesc alte pasări; totuşi, atunci când nu se poate asigura transportul puilor de o zi sau a puicuţelor înainte de ouat într-o exploataţie situată în cadrul zonei de supraveghere, se autorizează transportul acestora către o exploataţie situată în afara zonei de supraveghere, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene. Respectiva exploataţie trebuie să fie pusă sub control oficial, în conformitate cu art. 8 alin. (2);
    (iii) pentru ouăle de incubaţie destinate unei staţii de incubaţie desemnate de autoritatea competentă; înaintea expedierii, ouăle şi ambalajele lor trebuie să fie dezinfectate.
    Mişcările permise la care se referă lit. f) sunt executate direct, sub control oficial.
    Acestea sunt autorizate numai după ce medicul veterinar oficial a efectuat o inspecţie a exploataţiei privind starea de sănătate. Mijloacele de transport sunt curăţate şi dezinfectate înainte şi după utilizare.
    g) interzicerea îndepărtării sau împrăştierii aşternutului utilizat sau al dejecţiilor fără autorizare;
    h) interzicerea târgurilor, pieţelor, expoziţiilor sau altor forme de aglomerări de păsări domestice sau de alte păsări.
    (3) Măsurile aplicate în zona de protecţie se menţin cel puţin 21 de zile de la efectuarea operaţiunilor de curăţare şi dezinfecţie preliminare în exploataţia infectată, în conformitate cu art. 11; după această perioadă zona de protecţie este inclusă în zona de supraveghere.
    (4) Măsurile aplicate în zona de supraveghere includ:
    a) identificarea tuturor exploataţilor din zonă care deţin păsări domestice:
    b) controlul mişcărilor păsărilor şi ouălor de incubaţie din interiorul zonei;
    c) interzicerea mişcării păsărilor domestice în afara zonei pe parcursul primelor 15 zile, cu excepţia mişcării direct către un abator desemnat de autoritatea competentă, situat în afara zonei de supraveghere; marca specială de sănătate prevăzută de art. 5 alin. (1) al Normei sanitare veterinare aprobata prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 391/2002, ce transpune în legislaţia naţională Directiva 91/494/CEE, trebuie să fie aplicată pentru această carne de pasăre;
    d) interzicerea mişcării ouălor de incubat în afara zonei de supraveghere, cu excepţia celor destinate unei staţii de incubaţie desemnate de autoritatea competentă; înainte de expediere ouăle şi ambalajele lor trebuie să fie dezinfectate;
    e) interzicerea circulaţiei aşternutului utilizat şi dejecţiilor în afara zonei de supraveghere;
    f) interzicerea târgurilor, pieţelor, expoziţiilor şi a altor aglomerări de păsări domestice sau de alte păsări;
    g) fără a încălca prevederile lit. a) şi b), se interzice transportul păsărilor, cu excepţia tranzitului pe autostrăzi sau pe calea ferată.
    (5) Măsurile care se aplică în zona de supraveghere se menţin cel puţin 30 de zile de la efectuarea operaţiunilor de curăţare şi dezinfecţie în exploataţia infectată, în conformitate cu art. 11.
    (6) Atunci când zonele sunt situate pe teritoriul României şi a unui stat membru al Uniunii Europene, autorităţile competente ale statelor implicate trebuie să coopereze pentru stabilirea zonelor descrise la alin. (1) al prezentului articol. Totuşi, dacă este necesar, zona de protecţie şi zona de supraveghere trebuie să fie stabilite prin procedură comunitară.
    (7) Atunci când ancheta epidemiologică menţionată la art. 7 confirmă ca focarul este datorat unei infecţii pentru care nu există dovezi de răspândire laterală a acesteia, mărimea şi durata zonelor de protecţie şi supraveghere poate fi redusă, în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.


    Articolul 10

    (1) Autoritatea competentă ia toate masurile care îi permit să urmărească mişcarea ouălor, păsărilor domestice şi a altor păsări ţinute în captivitate;
    (2) Proprietarul sau deţinătorul păsărilor domestice şi/sau al porumbeilor voiajori şi/sau al păsărilor ţinute în captivitate este obligat să prezinte autorităţii competente, la solicitarea acesteia, informaţii cu privire la păsările domestice şi la ouăle care au intrat sau care au ieşit din exploataţia sa, precum şi despre concursurile sau expoziţiile la care au participat porumbeii voiajori;
    (3) Persoanele fizice şi juridice implicate în transportul sau comercializarea păsărilor domestice, ouălor, porumbeilor voiajori sau a păsărilor ţinute în captivitate sunt obligate să prezinte autorităţii competente informaţii cu privire la circulaţia păsărilor domestice, ouălor, porumbeilor voiajori şi a păsărilor ţinute în captivitate, pe care le-au transportat sau le-au comercializat, şi să furnizeze toate detaliile cu privire la aceste informaţii.


    Articolul 11

    (1) Dezinfectantele care se vor utiliza şi concentraţiile lor trebuie să fie cele aprobate de către autoritatea competentă.
    (2) Operaţiunile de curăţare şi dezinfecţie sunt efectuate sub supraveghere oficială, în conformitate cu instrucţiunile medicului veterinar oficial şi cu procedura de igienizare şi dezinfectare a unei exploataţii infectate, aşa cum sunt prevăzute de anexa nr. 2.


    Articolul 12

    Recoltarea probelor şi testele de laborator pentru detectarea prezenţei virusului bolii de Newcastle, sunt efectuate în conformitate cu anexa nr. 3.


    Articolul 13

    Autoritatea competentă ia toate măsurile necesare pentru informarea persoanelor stabilite în zona de protecţie şi supraveghere despre restricţiile impuse şi să facă toate demersurile pentru a asigura implementarea măsurilor în cauză.


    Articolul 14

    (1) Autoritatea competentă desemnează:
    a) Laboratorul de referinţă pentru boala de Newcastle funcţionează în cadrul Laboratorului de virusologie din cadrul Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală, ale cărui facilităţi şi personal specializat trebuie să permită oricând tipizarea completă antigenică şi biologică a virusului bolii de Newcastle şi care confirmă rezultatele laboratoarelor sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi al municipiului Bucureşti şi care testează reactivii utilizaţi de aceste laboratoare;
    ----------
    Lit. a) a alin. (1) al art. 14 a fost modificată de pct. 2 al art. XI din ORDINUL nr. 7 din 12 februarie 2010, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 119 din 23 februarie 2010.
    b) Institutul naţional pentru verificarea calităţii şi valabilităţii vaccinurilor permise pentru uz profilactic în România, este Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar (I.C.P.B.M.V.), în care sunt testaţi reactivii utilizaţi de laboratoarele judeţene şi în care vaccinurile aprobate pentru utilizare profilactică în România, stocate pentru utilizare de urgenţă, pot fi testate din punct de vedere al eficacităţii şi purităţii.
    (2) Laboratoarele naţionale menţionate la alin. (1) răspund de coordonarea standardelor şi a metodelor de diagnostic, de utilizarea reactivilor şi de testarea vaccinurilor.
    ----------
    Alin. (2) al art. 14 a fost modificat de pct. 3 al art. XI din ORDINUL nr. 7 din 12 februarie 2010, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 119 din 23 februarie 2010.
    (3) Laboratoarele naţionale menţionate la alin. (1) răspund de coordonarea standardelor şi a metodelor de diagnostic stabilite de fiecare laborator pentru diagnosticul bolii de Newcastle în România. În acest scop:
    a) pot furniza laboratoarelor naţionale reactivi pentru diagnostic;
    b) controlează calitatea tuturor reactivilor utilizaţi în România pentru diagnostic;
    c) organizează periodic teste comparative;
    d) conservă izolatele virusului bolii de Newcastle provenite de la cazurile confirmate pe teritoriul României;
    e) confirmă rezultatele pozitive obţinute în laboratoarele sanitare veterinare de stat pentru diagnostic.
    ------------
    Alin. (3) al art. 14 a fost modificat de pct. 3 al art. XI din ORDINUL nr. 7 din 12 februarie 2010, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 119 din 23 februarie 2010.
    (4) Laboratoarele naţionale menţionate la alin. (1) cooperează cu laboratorul comunitar de referinţă prevăzut la anexa nr. 5 la prezenta normă sanitară veterinară. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor actualizează lista laboratoarelor naţionale şi pune această listă la dispoziţia celorlalte state membre ale Uniunii Europene şi a publicului.
    -----------
    Alin. (4) al art. 14 a fost modificat de pct. 3 al art. XI din ORDINUL nr. 7 din 12 februarie 2010, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 119 din 23 februarie 2010.


    Articolul 15

    Laboratorul Comunitar de Referinţă pentru boala de Newcastle este menţionat în anexa nr. 5.


    Articolul 16

    (1) Vaccinarea împotriva bolii de Newcastle cu vaccinuri autorizate de autoritatea competentă, poate fi folosită în scop profilactic sau pentru suplimentarea măsurilor de control luate în situaţia apariţiei bolii;
    (2) Singurele vaccinuri permise pentru utilizare în România sunt cele care au primit autorizarea de comercializare din partea Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor.
    (3) Alte criterii pentru utilizarea vaccinurilor împotriva bolii de Newcastle pot fi stabilite în conformitate cu cerinţele Uniunii Europene.


    Articolul 17

    (1) Dacă pe teritoriul României se efectuează vaccinarea profilactică sau de necesitate contra bolii de Newcastle, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor informează Comisia Europeană şi statele membre ale Uniunii Europene despre aceasta.
    (2) Informaţiile date în conformitate cu alin. (1) trebuie să specifice:
    a) caracteristicile şi compoziţia vaccinurilor care se vor utiliza;
    b) procedurile pentru supravegherea distribuirii, depozitării şi folosirii vaccinurilor;
    c) speciile şi categoriile de păsări domestice care vor fi supuse vaccinării;
    d) zonele în care vaccinarea poate sau trebuie să fie efectuată;
    e) motivele pentru care este efectuată vaccinarea.
    (3) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate dispune instituirea unui program de vaccinare pentru porumbeii voiajori. Atunci cănd este cazul trebuie să notifice acest lucru Comisiei Europene. Fără a aduce prejudicii unui astfel de program, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să se asigure că organizatorii concursurilor şi expoziţiilor iau toate măsurile necesare pentru ca numai porumbeii voiajori care au fost vaccinaţi contra bolii de Newcastle să fie admişi la concursuri şi expoziţii.


    Articolul 18

    (1) Atunci când boala de Newcastle este confirmată, autoritatea competentă trebuie să fie capabilă, pentru a suplimenta măsurile de control prevăzute de prezenta normă sanitară veterinara, să specifice zona şi perioada în care vaccinarea sistematică (de urgenţă) a speciilor desemnate de pasări domestice este efectuată sub control oficial. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, dacă aplică vaccinarea de urgenţă, trebuie să informeze Comisia Europeană şi statele membre ale Uniunii Europene despre situaţia bolii şi programul de vaccinare de urgenţă.
    (2) În situaţia descrisă la alin. (1) se interzice vaccinarea sau revaccinarea păsărilor domestice din exploataţia supusă restricţiilor la care se face referire la art. 4.
    (3) În situaţia descrisă la alin. (1) se aplică următoarele măsuri:
    a) speciile de pasări receptive la virusul bolii de Newcastle: găina, curca, bibilica, fazanul, prepeliţa, potârnichea şi porumbelul voiajor sunt vaccinate cât mai curând posibil;
    b) toate păsările domestice receptive la virusul bolii de Newcastle, care au ieşit din ouă sau au fost transferate într-o exploataţie aflată în zona de vaccinare, trebuie să fie sau să fi fost vaccinate;
    c) pe tot parcursul operaţiunii de vaccinare prevăzute la alin. (1) al prezentului art. toate păsările din speciile desemnate, ţinute în exploataţiile aflate în zona de vaccinare, trebuie să rămână în acestea, cu excepţia puilor de o zi transferaţi într-o exploataţie aflată în zona de vaccinare unde sunt vaccinaţi, şi a păsărilor transportate direct către un abator pentru tăiere imediată; dacă abatorul este situat în afara zonei de vaccinare, transferul păsărilor domestice este permis numai după ce medicul veterinar oficial a efectuat inspecţia de sănătate a exploataţiei;
    d) atunci când s-au finalizat acţiunile de vaccinare la care se face referire la lit. a) transferurile în afara zonei de vaccinare pot fi autorizate pentru:
    (i) puii de o zi destinaţi producţiei de carne, care pot fi transferaţi într-o exploataţie în care vor fi vaccinaţi; exploataţia în cauză trebuie să fie ţinută sub supraveghere sanitară veterinară până când păsările care au fost transferate sunt tăiate;
    (îi) păsările domestice vaccinate cu mai mult de 21 de zile înainte, şi destinate tăierii imediate;
    (iii) ouăle de incubaţie care provin de la păsările de reproducţie vaccinate cu cel puţin 21 de zile înainte; ouăle şi ambalajele lor trebuie să fie dezinfectate înainte de mişcare.
    (4) Măsurile prevăzute la alin. (3) lit. b) şi d) se aplică pentru o perioadă de 3 luni după încheierea activităţii de vaccinare prevăzute la alin. (1); măsurile pot fi extinse pentru una sau mai multe perioade suplimentare a câte 3 luni.
    (5) Prin derogare de la prevederile alin. 3 lit. a) şi b), autoritatea competentă poate excepta de la vaccinarea sistematică anumite efective care au o valoare ştiinţifică specială, cu condiţia ca autoritatea competentă să fi luat toate măsurile necesare pentru a asigura protecţia sănătăţii acestora şi să le supună unor controale serologice periodice.


    Articolul 19

    (1) Atunci când porumbeii voiajori sau păsările ţinute în captivitate sunt suspecte să fie infectate cu virusul bolii de Newcastle, medicul veterinar oficial începe imediat procedurile oficiale de investigare pentru confirmarea sau notificarea prezentei bolii; el trebuie să recolteze probele corespunzătoare pentru examenul de laborator sau să verifice dacă au fost recoltate.
    (2) Cât mai curând de la notificarea suspiciunii, autoritatea competentă pune exploataţia sau voliera de porumbei sub supraveghere oficială şi dispune ca nici un porumbel sau nici o pasăre ţinută în captivitate, precum şi nici un material susceptibil de a transmite boala de Newcastle să nu iasă din exploataţia sau voliera de porumbei.
    (3) Măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) nu sunt suspendate decât atunci când suspiciunea de boală de Newcastle a fost infirmată de către medicul veterinar oficial.
    (4) Cât mai curând de la confirmarea oficială a prezenţei bolii de Newcastle autoritatea competentă dispune:
    a) aplicarea măsurilor de control şi eradicare prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. a), b), e) şi f) pentru porumbeii voiajori sau păsările ţinute în captivitate, infectate cu boala de Newcastle; sau
    b) cel puţin interzicerea circulaţiei porumbeilor sau a păsărilor ţinute în captivitate în afara volierei sau a exploataţiei pentru cel puţin 60 de zile de la dispariţia semnelor clinice ale bolii de Newcastle;
    c) cel puţin distrugerea sau tratarea oricărui material ori deşeu susceptibil de a fi contaminat; tratarea trebuie să garanteze distrugerea virusului bolii de Newcastle prezent şi a tuturor deşeurilor care s-au acumulat pe parcursul perioadei de 80 de zile la care se face referire la lit. b);
    d) efectuarea unei anchete epidemiologice în conformitate cu prevederile art. 7.
    (5) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor furnizează Comisiei Europene, în măsura în care îi este solicitat acest lucru pentru aplicarea prevederilor prezentului articol, informaţii cu privire la situaţia bolii şi la măsurile de control aplicate, în conformitate cu prevederile anexei nr. 6.


    Articolul 20

    (1) Utilizarea deşeurilor alimentare care provin de la mijloace de transport internaţional, cum ar fi vasele, vehiculele terestre sau avioanele, pentru hrănirea păsărilor domestice este interzisă; astfel de deşeuri sunt colectate şi distruse sub supervizare oficială.
    (2) Utilizarea deşeurilor alimentare, altele decât cele definite la alin. (1), sau a resturilor provenite de la păsările domestice, pot fi autorizate pentru hrănirea păsărilor domestice numai după tratament termic în facilităţi corespunzătoare, care asigură că virusul bolii de Newcastle este distrus şi boala nu este transmisă.


    Articolul 21

    (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor elaborează un plan de contingenţă, specificând măsurile naţionale care vor fi implementate în eventualitatea apariţiei unui focar al bolii de Newcastle. Acest plan trebuie să permită accesul la dotări, echipamente, personal şi la alte materiale corespunzătoare, necesare pentru eradicarea rapidă şi eficientă a focarului de boală. Planul trebuie să indice precis cantitatea de vaccin pe care Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor o consideră necesară pentru vaccinarea de urgenţă.
    (2) Criteriile care se aplică la stabilirea acestui plan sunt prevăzute în anexa nr. 7.
    (3) Planurile stabilite în conformitate cu criteriile prevăzute în anexa nr. 7 sunt prezentate Comisiei Europene.


    Articolul 22

    (1) Experţii Comisiei Europene, în colaborare cu autoritatea competentă, în măsura în care este necesar pentru a asigura aplicarea uniformă a Directivei 92/66/CEE, transpusă în legislaţia naţională prin prezenta normă sanitară veterinară, pot efectua controale la faţa locului. Pentru a realiza acest lucru, aceştia pot controla un procentaj reprezentativ al unităţilor pentru a verifica dacă autorităţile competente controlează ca aceste unităţi să îndeplinească cerinţele prezentei norme sanitare veterinare.
    (2) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor când controlul se efectuează pe teritoriul României, acordă experţilor toată asistenţa necesară, pentru efectuarea îndatoririlor acestora.


    Articolul 23

    Fondurile necesare pentru controlul aplicării prezentei norme sanitare veterinare se asigură conform legislaţiei în vigoare.


    Articolul 24

    Anexele nr. 1 - 7 fac parte integrantă din prezenta normă sanitară veterinară.


    Anexa 1

    la norma sanitară veterinară
    AUTORIZAREA SCOATERII OUĂLOR DINTR-0 EXPLOATAŢIE SUPUSĂ CONDIŢIILOR
    PREVĂZUTE LA ART. 4 ALIN. (2) LIT. e) AL
    PREZENTEI NORME SANITARE VETERINARE
    Autorizarea emisă de autoritatea competentă pentru transportul ouălor dintr-o exploataţie supusă condiţiilor prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. e) al prezentei norme sanitare veterinare către o unitate aprobată pentru fabricarea şi procesarea produselor din ouă în conformitate cu prevederile art. 6 alin. (1) al Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate şi igienă pentru producerea şi comercializarea produselor din ouă, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 356/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 26 noiembrie 2002, ce transpune în legislaţia naţională Directiva 89/437/CEE, numită de aici înainte unitate desemnată, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii;
    1. pentru a permite îndepărtarea dintr-o exploataţie suspectă, ouăle trebuie să fie conforme cu cerinţele stabilite de capitolul IV al anexei la Norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 356/2002, ce transpune în legislaţia naţională Directiva 89/437/CEE şi să fie ambalate şi expediate direct din exploataţia suspectă spre unitatea desemnată; fiecare transport trebuie să fie sigilat înainte de expediere de către medicul veterinar oficial responsabil de exploataţia suspectă şi să rămână sigilat pe tot parcursul transportului către unitatea desemnată;
    2. medicul veterinar oficial responsabil de exploataţia suspectă trebuie să informeze autoritatea competentă a unităţii desemnate despre intenţia sa de a expedia ouăle către aceasta;
    3. autoritatea competentă responsabilă de unitatea desemnată se asigură că:
    a) ouăle la care se face referire la alin. 1 lit. b) vor fi izolate de celelalte ouă din momentul sosirii lor şi până la procesarea lor;
    b) cojile provenite de la aceste ouă vor fi considerate materii de categoria 1, în conformitate cu art. 2 alin. (1) lit. b) al Normei sanitare veterinare ce stabileşte reguli de sănătate cu privire la subprodusele de la animale ce nu sunt destinate consumului uman, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor, apelor şi mediului nr. 723/2003, publicat în Monitorul Oficial al României Partea I, Nr. 842 din 26 noiembrie 2003, ce transpune în legislaţia naţională Regulamentul (CE) 1774/2002 şi sunt tratate în conformitate cu cerinţele art. 4 al Normei sanitare veterinare respective;
    c) ambalajele, vehiculele utilizate pentru transportul ouălor la care s-a făcut referire la alin. 1 lit. b) şi toate incintele care au venit în contact cu ouăle trebuie să fie curăţate şi dezinfectate astfel încât să fie distrus virusul bolii de Newcastle;
    d) medicul veterinar oficial responsabil de exploataţia suspectă trebuie să fie informat despre toate transporturile de ouă procesate.


    Anexa 2

    la norma sanitară veterinară
    PROCEDURA PENTRU CURAŢAREA ŞI DEZINFECŢIA UNEI EXPLOATAŢII INFECTATE
    I. Curăţarea şi dezinfecţia preliminară
    a) De îndată ce carcasele de păsări domestice au fost îndepărtate pentru a fi distruse, acele părţi ale incintelor în care au fost cazate păsările şi orice parte a celorlalte clădiri, terenuri etc. contaminate în cursul sacrificării sau al examenului post-mortem, trebuie să fie pulverizate cu dezinfectantele aprobate pentru a fi utilizate în conformitate cu art. 11.
    b) Resturile de ţesuturi sau de ouă care ar putea contamina clădirile, terenurile, instrumentele etc, trebuie să fie în întregime colectate şi distruse împreună cu carcasele.
    c) Dezinfectantul utilizat trebuie să rămână pe suprafeţele menţionate la lit. a) cel puţin 24 de ore.
    II. Curăţarea şi dezinfecţia finală:
    a) Grăsimea şi murdăria vor fi îndepărtate de pe toate suprafeţele prin aplicarea unul agent de degresare şi vor fi spălate cu apă.
    b) După spălarea descrisă la lit. a) trebuie să se aplice dezinfectant prin aspersare.
    c) După 7 zile incintele trebuie să fie tratate cu un agent degresant, clătite cu apă rece, pulverizate cu dezinfectant şi clătite din nou cu apă.
    d) Aşternutul utilizat şi gunoiul de grajd trebuie să fie tratate printr-o metodă care să permită distrugerea virusului. Această metodă trebuie să cuprindă una dintre următoarele practici:
    (i) incinerarea sau tratamentul cu abur la o temperatură de 70°C;
    (îi) îngroparea la o adâncime suficientă pentru a preveni accesul dăunătorilor şi al păsărilor sălbatice;
    (iii) depozitarea şi umezirea (dacă este necesară pentru a favoriza fermentarea), acoperirea pentru a păstra căldura, astfel încât să fie atinsă o temperatură de 20°C, şi menţinerea lor acoperite timp de 42 de zile pentru a preveni accesul dăunătorilor şi al păsărilor sălbatice.


    Anexa 3

    la norma sanitară veterinară
    METODE DE DIAGNOSTIC PENTRU CONFIRMAREA DIAGNOSTICULUI
    ŞI PENTRU DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL AL BOLII DE NEWCASTLE
    Metodele de izolare şi caracterizare a virusului bolii de Newcastle, expuse mai jos, trebuie să fie considerate orientative şi ca un minimum de aplicat pentru diagnosticul bolii.
    Virusul bolii de Newcastle este virusul prototip din familia Paramyxoviridae. La ora actuală se cunosc 9 grupe distincte serologic de paramyxovirusuri aviare, denumite PMV-1 până la PMV-9. Toate tulpinile de virus al bolii de Newcastle sunt clasificate în grupa PMV-1. Pentru necesităţile tehnicilor de diagnostic ce permit confirmarea bolii de Newcastle şi pentru diagnosticul diferenţial este aplicabilă următoarea definiţie:
    Prin boala de Newcastle se înţelege infecţia păsărilor cauzată de toate tulpinile aviare ale paramyxovirusulul 1, având la puii în vârstă de o zi un indice de patogenitate pe cale intracerebrală mai mare de 0,7.

    Capitolul I Eşantionarea şi tratamentul probelor

    1. Probe: tampoane cloacale sau fecale şi tampoane traheale de la păsările bolnave; fecale sau conţinut intestinal, ţesut cerebral, trahee, pulmoni, ficat, splină şi alte organe vizibil afectate provenind de la cadavre proaspete.
    2. Prelucrarea probelor:
    Organele şi ţesuturile menţionate la pct. 1 pot fi comasate, dar este necesar ca materiile fecale să fie tratate separat. Tampoanele trebuie să fie plasate într-o cantitate de mediu tampon fosfat salin (TFS) cu antibiotice, suficientă pentru a asigura scufundarea totală a acestora. Probele de organe şi fecale se vor omogeniza cu ajutorul unui omogenizator închis sau cu un mojar cu nisip steril într-un mediu TFS cu antibiotice până la obţinerea unei suspensii de 10-20% greutate/volum. Se lasă în repaus suspensia circa două ore la temperatura ambiantă sau mai mult timp la temperatura de 4°C, apoi se clarifică prin centrifugare (de exemplu, 800-1000 rotaţii/minut, timp de 10 minute).
    3. Mediul TFS cu antibiotice
    Diferite laboratoare veterinare utilizează cu succes diverse formule de mediu cu antibiotice şi laboratorul menţionat la anexa nr. 4 este în măsură să ofere recomandări în acest sens. Sunt necesare concentraţii mărite de antibiotice pentru eşantioanele de fecale. Este tipic următorul amestec: 10.000 Ul/ml penicilina, 10 mg/ml streptomicină, 0,26 mg/ml gentamicină şi 5.000 Ul/ml micostatin într-o soluţie tampon de fosfat salin. Aceste niveluri pot fi până la de 5 ori mai mici pentru ţesuturi şi tampoane traheale. Pentru controlul clamydiilor este autorizată adăugarea a 50 mg/ml oxitetraciclină. Pe parcursul preparării mediilor TFS cu antibiotice este necesar ca pH-ul să fie controlat după adăugarea antibioticelor şi ajustat pentru obţinerea unui pH cuprins Între 7,0-7,4.


    Capitolul II Izolarea virusului

    Izolarea virusului pe ouă embrionate de găină
    Se inoculează 0,1-0,2 ml din supernatantul clarificat în cavitatea alantoidiană a cel puţin 4 ouă embrionate de găină puse la incubat timp de 8-10 zile. Ideal ar fi ca aceste ouă să provină de la un efectiv liber de germeni specifici patogeni, dar, dacă nu este posibil, este admisă utilizarea ouălor provenind de la un efectiv recunoscut ca liber de anticorpi contra bolii de Newcastle. Ouăle inoculate sunt incubate la temperatura de 37°C şi se efectuează zilnic mirajul. Pe măsură ce embrionii mor ouăle conţinând embrioni morţi sau muribunzi, precum şi toate ouăle rămase după 6 zile de la inoculare vor fi refrigerate la temperatura de 4°C şi vor face obiectul unor depistări ale hemaglutininei, plecându-se de la lichidul alantoidian/amniotic. În absenţa hemaglutinării se va repeta această procedură utilizându-se ca inoculum lichid alantoidian/amniotic nediluat.
    În cazul hemaglutinării prezenţa bacteriilor este exclusă prin cultură. Dacă există bacterii se trec lichidele printr-o membrană filtrantă cu porii de 450 nm, se adaugă un supliment de antibiotice şi se inoculează ouăle embrionate după cum este indicat mai sus.


    Capitolul III Diagnosticul diferenţial

    1. Diferenţiere preliminară
    Intenţia este ca toate virusurile hemaglutinante să fie prezentate laboratorului sanitar veterinar naţional prezentat la anexa nr. 4 la prezenta normă sanitară veterinară, în scopul identificării complete, al caracterizării şi al efectuării testelor de patogenitate. Este important să se pună în practică, cât mai curând posibil, măsurile interimare de luptă contra bolii de Newcastle vizând limitarea propagării virusului, iar laboratoarele sanitare veterinare de stat judeţene trebuie să fie în măsură să identifice prezenţa virusului acestei boli. Lichidele hemaglutinante se utilizează într-o reacţie de hemaglutinare cum este cea descrisă la cap. 5 şi 6. O inhibiţie pozitivă, adică de 2^4 sau mai mult, cu ajutorul unui antiser policlonal specific de virus al bolii de Newcastle, cu un titru de cel puţin 2^9, va putea servi la identificarea preliminară permiţând punerea în practică a măsurilor de control preliminar.
    2. Confirmarea identificării
    Laboratorul sanitar veterinar naţional trebuie să efectueze diagnosticul diferenţial complet al agenţilor hemaglutinanţi. Confirmarea virusului bolii de Newcastle trebuie să se facă din nou prin reacţia de inhibare a hemaglutinării cu antiseruri monospecifice de găină. Pentru toate izolatele pozitive trebuie să se efectueze teste de stabilire a indicelui de patogenitate pe cale intracerebrală stabilite la capitolul 7. Indicii de patogenitate mai mari de 0,7 indică prezenţa virusului şi necesită aplicarea deplină a măsurilor de control.
    Progresele recente în tipizarea virusului bolii de Newcastle, în special tehnicile care fac apel la anticorpii monoclonali, au permis gruparea tulpinilor şi izolatelor. În particular sunt disponibili anticorpi monoclonali specifici ai tulpinilor vaccinate utilizate în Comunitatea Europeană, care pot fi utilizaţi în reacţiile simple de inhibare a hemaglutinării. Dat fiind că tulpini de virus din vaccinurile vii pot fi adesea izolate din eşantioanele de la păsări, sunt evidente avantajele pe care le prezintă identificarea lor rapidă de către laboratorul sanitar veterinar naţional. Aceşti anticorpi monoclonali pot fi obţinuţi de la Laboratorul Comunitar de Referinţă aşa cum se face referire în art. 14 al prezentei norme sanitare veterinare, şi sunt furnizaţi laboratoarelor sanitare veterinare naţionale pentru confirmarea izolării de virusuri vaccinale. Laboratoarele sanitare veterinare naţionale trebuie să prezinte toţi agenţii hemaglutinanţi Laboratorului Comunitar de Referinţă.
    3. Continuarea tipizării şi caracterizării izolatelor
    Laboratorul Comunitar de Referinţă trebuie să primească toate virusurile hemaglutinante de la laboratoarele sanitare veterinare naţionale în scopul completării studiilor antigenice şi genetice care vor permite înţelegerea mai bună a epidemiologiei bolii/bolilor din interiorul Comunităţii Europene, în cadrul competenţelor şi sarcinilor Laboratorului Comunitar de Referinţă.


    Capitolul IV Teste rapide de identificare a virusului bolii de Newcastle la păsările vaccinate şi identificarea anticorpilor la pasările nevaccinate

    1. Identificarea virusului bolii de Newcastle
    În diagnosticul infecţiilor la păsările vaccinate sunt utilizate diferite teste rapide care permit identificarea directă a antigenului bolii de Newcastle. În prezent se utilizează cel mai frecvent testele cu anticorpi fluorescenţi pe secţiuni longitudinale din trahee şi testele cu anticorpi cu peroxidază pe encefal. Nu există nici un motiv pentru care să nu poată fi aplicate şi alte teste de detectare directă a antigenului în cazul infecţiilor cu virusul bolii de Newcastle. Inconvenientul constă în faptul că nu se poate realiza examenul tuturor locurilor potenţiale de replicare a virusului bolii de Newcastle la păsările vaccinate. De exemplu, absenţa evidenţierii virusului în trahee nu exclude replicarea sa în intestin. Nici o metodă directă de identificare a bolii de Newcastle nu este recomandată pentru a fi utilizată pentru diagnosticul de rutină al bolii de Newcastle, deşi în circumstanţele specifice, astfel de teste pot avea un rol util.
    2. Identificarea anticorpilor la păsările nevaccinate
    Majoritatea laboratoarelor sanitare veterinare care execută diagnosticul bolii de Newcastle sunt familiarizate cu reacţia de inhibare a hemaglutinării (IH), iar recomandările de mai jos se referă la acest test pentru măsurarea anticorpilor împotriva virusului. Testul de imunoabsorbţie legată enzimatic ELISA poate fi utilizat cu succes pentru detectarea anticorpilor faţă de virus. Dacă se doreşte utilizarea unui test ELISA la nivelul unui laborator sanitar veterinar judeţean, testul să fie controlat de laboratorul sanitar veterinar naţional.
    a) Eşantioane
    Eşantioaneie de sânge trebuie să fie recoltate de la toate pasările pentru efectivele cu mai puţin de 20 de pasări şi de la 20 de pasări pentru efectivele mai mari; aceasta duce la o probabilitate de 99% de a decela cel puţin un ser pozitiv, dacă 25% sau mai mult din păsările efectivului sunt pozitive, oricare ar fi mărimea efectivului. Pentru test este recomandat să se lase sângele să se coaguleze şi să se recolteze serul.
    b) Depistarea anticorpilor
    Se recomandă testarea capacităţii eşantioanelor individuale de ser de a inhiba antigenul hemaglutinant al virusului bolii de Newcastle printr-un test standard de inhibare a hemaglutinării, aşa cum este descris la cap. 6 al prezentei anexe. În ceea ce priveşte utilizarea în testele de inhibare a hemaglutinării a 4 sau 8 unităţi de hemaglutinare, părerile sunt împărţite. Se pare că ambele soluţii ar fi valabile şi alegerea trebuie lăsată la latitudinea laboratoarelor sanitare veterinare naţionale; totuşi antigenul utilizat va afecta nivelul la care un ser este considerat pozitiv: pentru 4 unităţi hemaglutinante este considerat pozitiv serul al cărui titru este egal sau mai mare de 2^4, iar pentru 8 unităţi hemaglutinante, serurile al căror titru este egal sau mai mare de 2^3.


    Capitolul V Reacţia de hemaglutinare (HA)

    Reactivi
    1. Tampon fosfat salin 0,05 M cu un pH cuprins între 7,0 şi 7,4 2.
    2. Se recoltează eritrocitele de la cel puţin 3 pui de găină liberi de germeni specifici patogeni; în absenţa acestora se recoltează sângele de la 3 păsări controlate regulat şi recunoscute ca fiind libere de anticorpi contra virusului bolii de Newcastle şi se pune într-un volum egal de soluţie Alsever. Se spală eritrocitele de 3 ori cu tampon fosfat salin înainte de utilizare. Pentru un alt test este recomandată o suspensie de 1% (valoarea hematocritului volum/volum) în tampon fosfat salin.
    3. Tulpina Ulster 2C al virusului bolii de Newcastle se recomandă pentru utilizarea ca antigen standard.
    Metoda de lucru:
    a) se distribuie câte 0,025 ml tampon fosfat salin în fiecare godeu al unei microplăci din material plastic; se utilizează cele cu fundul în formă de V;
    b) se adaugă 0,025 ml suspensie de virus, adică lichid alantoidian în primul godeu;
    c) se utilizează un dilutor de microtitrare sau se realizează diluţii binare de la 1/2 la 1/4096 de virus, din godeu în godeu;
    d) se adaugă 0,025 ml tampon fosfat salin în fiecare godeu;
    e) se adaugă 0,025 ml eritrocite 1% în fiecare godeu;
    f) se amestecă agitând uşor şi se lasă în repaus la temperatura de 4°C;
    g) se citesc plăcile după 30-40 de minute de la terminarea sedimentării martorilor. Se citesc prin înclinare plăcile pentru a observa prezenţa sau absenţa unul flux de hematii în formă de lacrimă; pentru godeurile în care nu a existat hemaglutinare fluxul va fi acelaşi ca în cele în care există celule martor, fără virus.
    h) titrul hemaglutinant corespunde diluţiei celei mai mari care a determinat aglutinarea eritrocitelor. Această diluţie este considerată ca având o unitate hemaglutinantă. O metodă mai precisă pentru determinarea titrului hemaglutinant constă în realizarea reacţiei de hemaglutinare cu virus provenind dintr-o gamă completă de diluţii iniţiale de tip 1/3, 1/4, 1/5, 1/6... etc. Această metodă este recomandată pentru prepararea precisă a antigenului destinat reacţiei de inhibare a hemaglutinării (vezi capitolul 6 al prezentei anexe).


    Capitolul VI Reacţia de inhibare a hemaglutinării

    1. Reactivi (vezi capitolul 5 al prezentei anexe):
    a) tampon fosfat salin;
    b) lichid alantoidian conţinând virus, diluat în tampon fosfat salin şi având 4 sau 8 unităţi hemaglutinante/0,025 ml;
    c) eritrocite de pui, 1%;
    d) ser de pui martor negativ;
    e) ser martor pozitiv.
    2. Metoda de lucru:
    a) se distribuie 0,025 ml tampon fosfat salin în toate godeurile unei microplăci din material plastic; godeurile au fundul în formă de V;
    b) se adaugă 0,025 ml ser în primul godeu al plăcii;
    c) se utilizează un microdilutor pentru realizarea diluţiilor duble din godeu în godeu;
    d) se adaugă 0,025 ml lichid alantoidian conţinând 4 sau 8 unităţi hemaglutinante;
    e) se amestecă agitând uşor şi se lasă în repaus placa la temperatura de 4°C pentru minimum 60 de minute sau la temperatura ambiantă pentru cel puţin 30 de minute;
    f) se adaugă 0,025 ml din suspensia de eritrocite în toate godeurile;
    g) se amestecă agitând uşor şi se lasă în repaus la temperatura de 4°C;
    h) se citeşte după 30-40 de minute de la sedimentarea hematiilor martor. Se citeşte prin înclinarea plăcii pentru a se observa prezenţa sau absenţa unui flux în formă de lacrimă, care se înclină în acelaşi ritm cu godeurile martor care conţin numai hematii 'ad 0,025 ml şi tampon fosfat salin 'ad 0,05 ml;
    i) titrul inhibohemaglutinant corespunde diluţiei celei mai mari de antiser care a determinat o inhibare completă a 4 sau 8 unităţi de virus; pentru fiecare test de inhibare a hemaglutinării trebuie să fie inclusă titrarea hemaglutinării pentru confirmarea numărului cerut de unităţi hemaglutinante;
    i) validarea rezultatelor depinde de obţinerea unui titru mai mic de 2^3 în cazul folosirii a 4 unităţi hemaglutinante sau de 2^2 pentru 8 unităţi hemaglutinante, cu serul martor negativ şi un titru al diluţiei imediat superioare sau inferioare titrului cunoscut al serului martor pozitiv.


    Capitolul VII Testul indicelui de patogenitate intracerebrală

    1. Lichidul alantoidian infectant, proaspăt recoltat, cu un titru hemaglutinant care trebuie să fie mai mare de 2^4, se diluează 1/10 într-o soluţie salină izotonică sterilă (nu trebuie să fie utilizaţi anticorpi).
    2. 0,05 ml din virusul astfel diluat se injectează intracerebral la fiecare dintre cei 10 pui de o zi (ex. la 24 de ore; 40 de ore după ecloziune). Puii trebuie să fi provenit din ouă obţinute de la un efectiv liber de agenţi patogeni specifici.
    3. Păsările sunt examinate la intervale de 24 de ore, timp de 8 zile.
    4. La fiecare examinare, fiecărei păsări i se acordă un punctaj: 0=normal; 1=bolnav; 2=mort;
    5. Indicele este calculat cum se arată mai jos:
    ┌────────────┬─────────────────────────────────────────────────────────────────┐
    │ Semne │ Ziua după inoculare (număr de păsări) │
    │ clinice │ │
    ├────────────┼─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬─────┬────────┬────────┤
    │ │ 1 │ 2 │ 3 │ 4 │ 5 │ 6 │ 7 │ 8 │ Total │ Scor │
    ├────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────────┼────────┤
    │Normal │ 10 │ 4 │ 0 │ 0 │ 0 │ 0 │ 0 │ 0 │14 x 0 │ = 0 │
    ├────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────────┼────────┤
    │Bolnav │ 0 │ 6 │ 10 │ 4 │ 0 │ 0 │ 0 │ 0 │20 x 1 │ = 20 │
    ├────────────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼─────┼────────┼────────┤
    │Mort │ 0 │ 0 │ 0 │ 6 │ 10 │ 10 │ 10 │ 10 │46 x 2 │ = 92 │
    ├────────────┼─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┴─────┼────────┴────────┤
    │ │ │ Total = 112 │
    ├────────────┴─────────────────────────────────────────────────────────────────┤
    │Indexul este un scor intermediar pentru fiecare pasăre şi pentru fiecare │
    │observaţie = 112/80 = 1,4 │
    └──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘


    Capitolul VIII Evaluarea capacităţii de formare a plajelor

    1. De obicei cel mai bine este să se utilizeze o serie de diluţii de virus, pentru a ne asigura că un număr optim de plaje sunt prezente pe placă. Diluţii graduale, în TFS, de la 10^-1 la 10^-7 ar trebui să fie suficiente.
    2. Culturile unistratificate confluente, de celule de embrioni de găină sau ale unei linii celulare potrivite (de exemplu Madin - Darby, de rinichi de bovine) sunt preparate în plăci Petri cu diametrul de 5 cm.
    3. Se adaugă câte 0,2 ml din fiecare diluţie conţinând virus în fiecare din cele două plăci Petri şi virusul este lăsat să fie absorbit timp de 30 de minute.
    4. După spălarea de trei ori cu TFS, culturile infectate sunt introduse pe medii de cultură corespunzătoare conţinând agar 1 % greutate/volum şi fie tripsină 0,01 mg/ml, fie fără tripsină. Este important să nu se adauge ser în mediul de cultură.
    5. 72 de ore de incubare la 37°C, plajele ar trebui să ajungă la o mărime suficientă. Ele se pot vizualiza mai bine prin îndepărtarea mediului de agar şi prin colorarea culturii celulare cu cristale violet (0,5 % gr/v) în 25 % v/v etanol.
    6. Toate virusurile trebuie să dea plăci curate când sunt incubate în prezenţa tripsinei în mediul de cultură. Când tripsină lipseşte din mediul de cultură, numai virusurile patogene pentru puii de găină vor produce plaje.

    ---------
    Anexa 4 a fost abrogată de pct. 4 al art. XI din ORDINUL nr. 7 din 12 februarie 2010, publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 119 din 23 februarie 2010.

    Anexa 5

    la norma sanitară veterinară
        LABORATORUL VETERINAR COMUNITAR DE REFERINŢĂ PENTRU BOALA DE NEWCASTLE
        Denumirea laboratorului: Laboratorul Veterinar Central
                                 New Haw
                                 Weybridge Surrey KT 15 3 NB
                                 Marea Britanie


    Anexa 6

    la norma sanitară veterinară
    Boala de Newcastle
        - Porumbei voiajori
        - Păsări ţinute în captivitate
        1. Adrese:
        - volierei de porumbei: ...........................................
        - exploataţiei: ...................................................
        2. Numele şi adresa/adresele proprietarului/proprietarilor:
        ...................................................................
        ...................................................................
        3. Suspiciunea prezenţei bolii de Newcastle:
        a) data: ..........................................................
        b) motivul:........................................................
        c) numărul de:
        - porumbei existenţi cănd boala a fost suspiclonată:...............
        - păsări ţinute în captivitate: ...................................
        4. Confirmarea bolii de Newcastle:
        b) confirmată prin: ...............................................
        c) semne clinice observate în momentul confirmării:
        ...................................................................
        5. Statusul vaccinării în efectiv la momentul suspectării bolii:
        ...................................................................
        6. Impunerea restricţiei de transport pe data de:..................
        7. Suspendarea restricţiei de transport pe data de:................
        8. Numărul de efective situate pe o rază de 1 km în jurul volierei de
    porumbei sau al exploatării la care se face referire la pct. 1:
        ...................................................................


    Anexa 7

    la norma sanitară veterinară
    CRITERII MINIME PENTRU PLANURILE DE CONTINGENŢĂ
    Planurile de contingenţă trebuie să îndeplinească cel puţin următoarele criterii:
    1. constituirea unui centru de criză la nivel naţional, care să coordoneze toate măsurile de control în România;
    2. furnizarea unei liste cuprinzând centrele locale de control al bolii care dispun de posibilităţile adecvate pentru a coordona măsurile pentru controlul bolii la nivel local;
    3. furnizarea de informaţii detaliate cu privire la personalul implicat în aplicarea măsurilor de control, abilităţile şi responsabilităţile lor;
    4. fiecare centru local de control al bolii trebuie să fie în măsura să contacteze rapid persoanele sau organizaţiile implicate în lichidarea focarului;
    5. echipamentele şi materialele trebuie să fie disponibile pentru efectuarea corespunzătoare a măsurilor de control al bolii;
    6. furnizarea de informaţii detaliate cu privire la măsurile ce se vor lua atunci când infecţia sau contaminarea este suspicionată sau confirmată, inclusiv metodele propuse pentru distrugerea carcaselor;
    7. trebuie să fie stabilite programe de instruire pentru menţinerea şi dezvoltarea abilităţilor în domeniul procedurilor administrative;
    8. laboratoarele de diagnostic trebuie să aibă spaţii pentru examinarea post-mortem, echipamentele necesare pentru examenul serologic, histologîc etc. şi trebuie să menţină capacităţile pentru diagnosticul rapid; trebuie să se întocmească planuri pentru transportul rapid al probelor;
    9. furnizarea de detalii cu privire la cantitatea de vaccin contra bolii de Newcastle estimată ca fiind necesară în eventualitatea reinstituirii vaccinării de urgenţă;
    10. trebuie să fie elaborate de dispoziţii pentru a asigura competenţele legale necesare pentru implementarea planurilor de contingenţă.
    ---------