LEGE nr. 46 din 21 ianuarie 2003
drepturilor pacientului
EMITENT
  • PARLAMENTUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 51 din 29 ianuarie 2003



    Parlamentul României adopta prezenta lege.

    Capitolul 1 Dispoziţii generale


    Articolul 1

    În sensul prezentei legi:
    a) prin pacient se înţelege persoana sanatoasa sau bolnava care utilizează serviciile de sănătate;
    b) prin discriminare se înţelege distincţia care se face între persoane aflate în situaţii similare pe baza rasei, sexului, vârstei, apartenentei etnice, originii naţionale sau sociale, religiei, optiunilor politice sau antipatiei personale;
    c) prin îngrijiri de sănătate se înţelege serviciile medicale, serviciile comunitare şi serviciile conexe actului medical;
    d) prin intervenţie medicală se înţelege orice examinare, tratament sau alt act medical în scop de diagnostic preventiv, terapeutic ori de reabilitare;
    e) prin îngrijiri terminale se înţelege ingrijirile acordate unui pacient cu mijloacele de tratament disponibile, atunci când nu mai este posibila îmbunătăţirea prognozei fatale a stării de boala, precum şi ingrijirile acordate în apropierea decesului.


    Articolul 2

    Pacientii au dreptul la îngrijiri medicale de cea mai înaltă calitate de care societatea dispune, în conformitate cu resursele umane, financiare şi materiale.


    Articolul 3

    Pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoana umană, fără nici o discriminare.


    Capitolul 2 Dreptul pacientului la informaţia medicală


    Articolul 4

    Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precum şi la modul de a le utiliza.


    Articolul 5

    (1) Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identităţii şi statutului profesional al furnizorilor de servicii de sănătate.
    (2) Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor şi obiceiurilor pe care trebuie să le respecte pe durata spitalizarii.


    Articolul 6

    Pacientul are dreptul de a fi informat asupra stării sale de sănătate, a interventiilor medicale propuse, a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuarii tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale, precum şi cu privire la date despre diagnostic şi prognostic.


    Articolul 7

    Pacientul are dreptul de a decide dacă mai doreşte să fie informat în cazul în care informaţiile prezentate de către medic i-ar cauza suferinta.


    Articolul 8

    Informaţiile se aduc la cunoştinţa pacientului într-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiei de specialitate; în cazul în care pacientul nu cunoaşte limba română, informaţiile i se aduc la cunoştinţa în limba maternă ori în limba pe care o cunoaşte sau, după caz, se va cauta o alta forma de comunicare.


    Articolul 9

    Pacientul are dreptul de a cere în mod expres sa nu fie informat şi de a alege o altă persoană care să fie informată în locul sau.


    Articolul 10

    Rudele şi prietenii pacientului pot fi informati despre evoluţia investigatiilor, diagnostic şi tratament, cu acordul pacientului.


    Articolul 11

    Pacientul are dreptul de a cere şi de a obţine o alta opinie medicală.


    Articolul 12

    Pacientul are dreptul să solicite şi sa primească, la externare, un rezumat scris al investigatiilor, diagnosticului, tratamentului şi ingrijirilor acordate pe perioada spitalizarii.


    Capitolul 3 Consimţământul pacientului privind intervenţia medicală


    Articolul 13

    Pacientul are dreptul sa refuze sau sa oprească o intervenţie medicală asumându-şi, în scris, răspunderea pentru decizia sa; consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.


    Articolul 14

    Când pacientul nu îşi poate exprima voinţa, dar este necesară o intervenţie medicală de urgenta, personalul medical are dreptul sa deducă acordul pacientului dintr-o exprimare anterioară a voinţei acestuia.


    Articolul 15

    În cazul în care pacientul necesita o intervenţie medicală de urgenta, consimţământul reprezentantului legal nu mai este necesar.


    Articolul 16

    În cazul în care se cere consimţământul reprezentantului legal, pacientul trebuie să fie implicat în procesul de luare a deciziei atât cat permite capacitatea lui de înţelegere.


    Articolul 17

    (1) În cazul în care furnizorii de servicii medicale considera ca intervenţia este în interesul pacientului, iar reprezentantul legal refuza să îşi dea consimţământul, decizia este declinata unei comisii de arbitraj de specialitate.
    (2) Comisia de arbitraj este constituită din 3 medici pentru pacientii internati în spitale şi din 2 medici pentru pacientii din ambulator.


    Articolul 18

    Consimţământul pacientului este obligatoriu pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul sau, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord.


    Articolul 19

    Consimţământul pacientului este obligatoriu în cazul participării sale în învăţământul medical clinic şi la cercetarea ştiinţifică. Nu pot fi folosite pentru cercetare ştiinţifică persoanele care nu sunt capabile să îşi exprime voinţa, cu excepţia obţinerii consimţământului de la reprezentantul legal şi dacă cercetarea este facuta şi în interesul pacientului.


    Articolul 20

    Pacientul nu poate fi fotografiat sau filmat într-o unitate medicală fără consimţământul sau, cu excepţia cazurilor în care imaginile sunt necesare diagnosticului sau tratamentului şi evitării suspectarii unei culpe medicale.


    Capitolul 4 Dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viaţa privată a pacientului


    Articolul 21

    Toate informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigatiilor, diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidenţiale chiar şi după decesul acestuia.


    Articolul 22

    Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi da consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.


    Articolul 23

    În cazul în care informaţiile sunt necesare altor furnizori de servicii medicale acreditaţi, implicaţi în tratamentul pacientului, acordarea consimţământului nu mai este obligatorie.


    Articolul 24

    Pacientul are acces la datele medicale personale.


    Articolul 25

    (1) Orice amestec în viaţa privată, familială a pacientului este interzis, cu excepţia cazurilor în care aceasta imixtiune influenţează pozitiv diagnosticul, tratamentul ori ingrijirile acordate şi numai cu consimţământul pacientului.
    (2) Sunt considerate excepţii cazurile în care pacientul reprezintă pericol pentru sine sau pentru sănătatea publică.


    Capitolul 5 Drepturile pacientului în domeniul reproducerii


    Articolul 26

    Dreptul femeii la viaţa prevalează în cazul în care sarcina reprezintă un factor de risc major şi imediat pentru viaţa mamei.


    Articolul 27

    Pacientul are dreptul la informaţii, educaţie şi servicii necesare dezvoltării unei vieţi sexuale normale şi sănătăţii reproducerii, fără nici o discriminare.


    Articolul 28

    (1) Dreptul femeii de a hotărî dacă să aibă sau nu copii este garantat, cu excepţia cazului prevăzut la art. 26.
    (2) Pacientul, prin serviciile de sănătate, are dreptul sa aleagă cele mai sigure metode privind sănătatea reproducerii.
    (3) Orice pacient are dreptul la metode de planificare familială eficiente şi lipsite de riscuri.


    Capitolul 6 Drepturile pacientului la tratament şi îngrijiri medicale


    Articolul 29

    (1) În cazul în care furnizorii sunt obligaţi sa recurgă la selectarea pacientilor pentru anumite tipuri de tratament care sunt disponibile în număr limitat, selectarea se face numai pe baza criteriilor medicale.
    (2) Criteriile medicale privind selectarea pacientilor pentru anumite tipuri de tratament se elaborează de către Ministerul Sănătăţii şi Familiei în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi şi se aduc la cunoştinţa publicului.


    Articolul 30

    (1) Intervenţiile medicale asupra pacientului se pot efectua numai dacă exista condiţiile de dotare necesare şi personal acreditat.
    (2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) cazurile de urgenta apărute în situaţii extreme.


    Articolul 31

    Pacientul are dreptul la îngrijiri terminale pentru a putea muri în demnitate.


    Articolul 32

    Pacientul poate beneficia de sprijinul familiei, al prietenilor, de suport spiritual, material şi de sfaturi pe tot parcursul ingrijirilor medicale. La solicitarea pacientului, în măsura posibilităţilor, mediul de îngrijire şi tratament va fi creat cat mai aproape de cel familial.


    Articolul 33

    Pacientul internat are dreptul şi la servicii medicale acordate de către un medic acreditat din afară spitalului.


    Articolul 34

    (1) Personalul medical sau nemedical din unităţile sanitare nu are dreptul sa supună pacientul nici unei forme de presiune pentru a-l determina pe acesta sa îl recompenseze altfel decât prevăd reglementările de plată legale din cadrul unităţii respective.
    (2) Pacientul poate oferi angajaţilor sau unităţii unde a fost îngrijit plati suplimentare sau donaţii, cu respectarea legii.


    Articolul 35

    (1) Pacientul are dreptul la îngrijiri medicale continue până la ameliorarea stării sale de sănătate sau până la vindecare.
    (2) Continuitatea ingrijirilor se asigura prin colaborarea şi parteneriatul dintre diferitele unităţi medicale publice şi nepublice, spitaliceşti şi ambulatorii, de specialitate sau de medicina generală, oferite de medici, cadre medii sau de alt personal calificat. După externare pacientii au dreptul la serviciile comunitare disponibile.


    Articolul 36

    Pacientul are dreptul sa beneficieze de asistenţa medicală de urgenta, de asistenţa stomatologica de urgenta şi de servicii farmaceutice, în program continuu.


    Capitolul 7 Sancţiuni


    Articolul 37

    Nerespectarea de către personalul medicosanitar a confidenţialităţii datelor despre pacient şi a confidenţialităţii actului medical, precum şi a celorlalte drepturi ale pacientului prevăzute în prezenta lege atrage, după caz, răspunderea disciplinară, contravenţională sau penală, conform prevederilor legale.


    Capitolul 8 Dispoziţii tranzitorii şi finale


    Articolul 38

    (1) Autorităţile sanitare dau publicităţii, anual, rapoarte asupra respectării drepturilor pacientului, în care se compara situaţiile din diferite regiuni ale tarii, precum şi situaţia existenta cu una optima.
    (2) Furnizorii de servicii medicale sunt obligaţi sa afiseze la loc vizibil standardele proprii în conformitate cu normele de aplicare a legii.
    (3) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Ministerul Sănătăţii şi Familiei elaborează normele de aplicare a acesteia, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.


    Articolul 39

    Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.


    Articolul 40

    La data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga art. 78, 108 şi 124 din Legea nr. 3/1978 privind asigurarea sănătăţii populaţiei, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 54 din 10 iulie 1978, precum şi orice alte dispoziţii contrare.
    Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 19 decembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
    PREŞEDINTELE SENATULUI
    NICOLAE VACAROIU
    Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 19 decembrie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
    p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
    VIOREL HREBENCIUC
    Bucureşti, 21 ianuarie 2003.
    Nr. 46.
    -----------