LEGE nr. 218 din 23 aprilie 2002 (*actualizată*)
privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române
(actualizată până la data de 10 aprilie 2009*)
EMITENT
  • PARLAMENTUL




  • ------------
    ATENŢIE: Prezentul act normativ va suferi modificări şi completări la data de:
    - 1 februarie 2014 prin LEGEA nr. 255 din 19 iulie 2013, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 515 din 14 august 2013.
    ------------
    *) Forma actualizată a acestui act normativ până la data de 10 aprilie 2009 este realizată de către Departamentul juridic din cadrul S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra-Neamţ prin includerea tuturor modificărilor şi completărilor aduse de către: LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003; LEGEA nr. 60 din 1 aprilie 2009.
    Conţinutul acestui act aparţine exclusiv S.C. Centrul Teritorial de Calcul Electronic S.A. Piatra-Neamţ şi nu este un document cu caracter oficial, fiind destinat pentru informarea utilizatorilor.
    Parlamentul României adopta prezenta lege.

    Capitolul I Dispoziţii generale


    Articolul 1

    Poliţia Română face parte din Ministerul de Interne şi este instituţia specializată a statului, care exercită atribuţii privind apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, a proprietăţii private şi publice, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice, în condiţiile legii.


    Articolul 2

    Activitatea Poliţiei Române constituie serviciu public specializat şi se realizează în interesul persoanei, al comunităţii, precum şi în sprijinul instituţiilor statului, exclusiv pe baza şi în executarea legii.


    Articolul 3

    În îndeplinirea misiunilor care îi revin Poliţia Română cooperează cu instituţiile statului şi colaborează cu asociaţiile şi organizaţiile neguvernamentale, precum şi cu persoanele fizice şi juridice, în limitele legii.


    Articolul 4

    (1) Poliţia Română se organizează corespunzător împărţirii administrativ-teritoriale a tarii.
    (2) Poliţia Română se poate organiza şi conform specificului unor sectoare ale economiei naţionale - transporturi feroviare, aeriene, navale - sau al unor obiective economice şi sociale, în funcţie de importanţa şi de numărul acestora.
    (3) Unităţile de poliţie se înfiinţează prin ordin al ministrului de interne.


    Capitolul II Organizare şi funcţionare


    Secţiunea 1 Structura organizatorică


    Articolul 5

    Poliţia Română are următoarea structura organizatorică:
    a) Inspectoratul General al Poliţiei Române;
    b) unităţi teritoriale aflate în subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Române, Direcţia generală de poliţie a municipiului Bucureşti şi inspectoratele judeţene de poliţie;
    c) instituţii de învăţământ pentru formarea şi pregătirea continua a personalului;
    d) alte unităţi necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice poliţiei, înfiinţate potrivit legii.


    Articolul 6

    În cadrul Poliţiei Române funcţionează Corpul Naţional al Politistilor, persoana juridică de drept public, ale carei atribuţii sunt stabilite prin legea privind statutul politistului.


    Articolul 7

    Inspectoratul General al Poliţiei Române este unitatea centrala a poliţiei, cu personalitate juridică şi competenţa teritorială generală, care conduce, îndruma şi controlează activitatea unităţilor de poliţie subordonate, desfăşoară activităţi de investigare şi cercetare a infracţiunilor deosebit de grave, circumscrise crimei organizate, criminalitatii economico-financiare sau bancare, a altor infracţiuni ce fac obiectul cauzelor penale aflate în supravegherea Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, precum şi orice alte atribuţii date în competenţa sa prin lege.


    Articolul 8

    (1) Inspectoratul General al Poliţiei Române este condus de un inspector general numit prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului de interne, după consultarea Corpului Naţional al Politistilor.
    (2) Inspectorul general este ajutat de adjuncţi numiţi de către ministrul de interne, la propunerea sa, cu consultarea Corpului Naţional al Politistilor.


    Articolul 9

    (1) În cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române funcţionează Consiliul Superior, denumit în continuare Consiliu, constituit din inspectorul general al Inspectoratului General al Poliţiei Române, adjunctii inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Române, şefii direcţiilor generale şi ai direcţiilor din Inspectoratul General al Poliţiei Române, 5 şefi ai unităţilor teritoriale ale poliţiei, desemnaţi prin rotaţie în fiecare an, preşedintele Corpului Naţional al Politistilor şi rectorul Academiei de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza".
    (2) Consiliul se întruneşte o dată pe trimestru sau ori de câte ori este nevoie, sub conducerea inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Române. Consiliul analizează şi hotărăşte activităţile Poliţiei Române conform strategiei Ministerului de Interne. Hotărârile se adoptă cu votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor săi. Hotărârile Consiliului se aduc la îndeplinire prin grija inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Române.
    (3) Desemnarea nominală a membrilor Consiliului şi funcţionarea acestuia se stabilesc prin dispoziţie a inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Române.


    Articolul 10

    În aplicarea legii inspectorul general al Inspectoratului General al Poliţiei Române emite dispoziţii obligatorii pentru personalul din subordine, la elaborarea cărora consulta Corpul Naţional al Politistilor şi Consiliul.


    Articolul 11

    Inspectoratul General al Poliţiei Române are în structura sa organizatorică direcţii generale, direcţii, servicii şi birouri, înfiinţate prin ordin al ministrului de interne, în limita fondurilor la dispoziţie.


    Secţiunea a 2-a Unităţi teritoriale din subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Române


    Articolul 12

    (1) În municipiul Bucureşti se organizează şi funcţionează ca unitate cu personalitate juridică Direcţia generală de poliţie a municipiului Bucureşti, condusă de un director general, ajutat de adjuncţi.
    (2) În judeţe se organizează şi funcţionează, ca unităţi cu personalitate juridică, inspectorate de poliţie, conduse de un inspector-şef, ajutat de adjuncţi.
    (3) Directorul general al Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti şi inspectorii-şefi ai inspectoratelor de poliţie judeţene sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie prin ordin al ministrului de interne, la propunerea inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Române, după consultarea Corpului Naţional al Politistilor şi cu avizul consultativ al prefectului.


    Articolul 13

    (1) În cadrul Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti se organizează şi funcţionează unităţi de poliţie ale sectoarelor, corespunzător organizării administrativ-teritoriale a acestuia.
    (2) În fiecare sector se organizează şi funcţionează secţii de poliţie. Numărul acestora se stabileşte prin ordin al ministrului de interne, în funcţie de întinderea teritoriului, numărul populaţiei, de numărul şi importanţa obiectivelor economice, sociale şi politice.


    Articolul 14

    (1) În municipii şi oraşe funcţionează politii municipale şi orăşeneşti, iar în comune, posturi de poliţie.
    (2) În municipii pot fi înfiinţate secţii de poliţie, iar în comunele cu sate şi cătune dispersate pot fi înfiinţate birouri de poliţie, potrivit criteriilor prevăzute la art. 13 alin. (2).


    Articolul 15

    (1) În structura organizatorică a Poliţiei Române pot fi înfiinţate şi alte unităţi pentru prevenirea şi combaterea infractionalitatii.
    (2) Numărul, competenţa şi structura organizatorică ale acestor unităţi se stabilesc prin ordin al ministrului de interne, la propunerea inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Române, după consultarea Corpului Naţional al Politistilor.
    (3) Şefii unităţilor organizate în condiţiile alin. (1) şi (2) sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie prin ordin al ministrului de interne.


    Articolul 16

    (1) Atribuţiile şi structura organizatorică ale Inspectoratului General al Poliţiei Române, Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti şi inspectoratelor de poliţie judeţene se stabilesc prin regulamente de organizare şi funcţionare.
    (2) Regulamentul de organizare şi funcţionare a Inspectoratului General al Poliţiei Române se aproba de ministrul de interne, iar cele ale unităţilor teritoriale, de către inspectorul general al Inspectoratului General al Poliţiei Române.


    Secţiunea a 3-a Autoritatea teritorială de ordine publică


    Articolul 17

    (1) La nivelul municipiului Bucureşti şi al fiecărui judeţ se organizează şi funcţionează autoritatea teritorială de ordine publică, organism cu rol consultativ, a cărui activitate se desfăşoară în interesul comunităţii.
    (2) Autoritatea teritorială de ordine publică este constituită din şeful Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti sau al inspectoratului de poliţie judeţean, un reprezentant al Corpului Naţional al Politistilor, subprefect, 6 consilieri desemnaţi de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, respectiv de consiliul judeţean, şeful Corpului gardienilor publici al municipiului Bucureşti sau al judeţului, 3 reprezentanţi ai comunităţii, desemnaţi de primarul general al municipiului Bucureşti, respectiv de preşedintele consiliului judeţean.
    (3) Desemnarea nominală a autorităţii teritoriale de ordine publică este validată de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau de către consiliul judeţean pentru o perioadă de 4 ani.
    (4) Autoritatea teritorială de ordine publică este condusă de un preşedinte ales cu votul majoritar din rândul consilierilor din Consiliul General al Municipiului Bucureşti sau al consiliilor judeţene pe o perioadă de 4 ani.


    Articolul 18

    Autoritatea teritorială de ordine publică are următoarele atribuţii:
    a) contribuie la elaborarea planului de activităţi şi la fixarea obiectivelor şi indicatorilor de performanţă minimali, având ca scop protejarea intereselor comunităţii şi asigurarea climatului de siguranţă publică;
    b) sesizează şi propune măsuri de înlăturare a deficienţelor din activitatea de poliţie;
    c) face propuneri pentru soluţionarea de către organele de poliţie a sesizarilor care îi sunt adresate, referitoare la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, potrivit prezentei legi;
    d) organizează consultări cu membrii comunităţilor locale şi cu organizaţiile neguvernamentale cu privire la priorităţile siguranţei persoanei şi a ordinii publice;
    e) prezintă trimestrial informări în şedinţele Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau ale consiliului judeţean, după caz, asupra nivelului de asigurare a securităţii şi siguranţei civice a comunităţii;
    f) elaborează anual un raport asupra eficientei activităţii unităţilor de poliţie, care se da publicităţii.


    Articolul 19

    (1) Autoritatea teritorială de ordine publică se întruneşte în şedinţe ordinare sau extraordinare, trimestrial sau ori de câte ori este nevoie.
    (2) La şedinţele autorităţii teritoriale de ordine publică au dreptul sa participe, cu statut de invitat, prefectul municipiului Bucureşti, respectiv al judeţului, primarul general al municipiului Bucureşti, respectiv preşedintele consiliului judeţean, conducătorii serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte autorităţi ale administraţiei publice centrale de specialitate. Şedinţele autorităţii teritoriale de ordine publică pot fi şi publice.
    (3) În exercitarea atribuţiilor sale autoritatea teritorială de ordine publică emite hotărâri cu caracter de recomandare.
    (4) Autoritatea teritorială de ordine publică nu are competente în problemele operative ale poliţiei.


    Articolul 20

    Cheltuielile necesare pentru desfăşurarea activităţii autorităţii teritoriale de ordine publică se suporta din bugetul municipiului Bucureşti, respectiv din cel al judeţului.


    Articolul 21

    Regulamentul de organizare şi funcţionare a autorităţii teritoriale de ordine publică se aproba prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului de Interne şi a Ministerului Administraţiei Publice, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.


    Secţiunea a 4-a Raporturile dintre poliţie şi autorităţile administraţiei publice locale


    Articolul 22

    (1) În plan teritorial unităţile de poliţie cooperează cu prefectii, autorităţile administraţiei publice locale, autorităţile judecătoreşti, serviciile publice descentralizate ale ministerelor şi ale celorlalte organe centrale, precum şi cu reprezentanţi ai comunităţii.
    (2) În vederea înfiinţării unor noi unităţi, secţii, birouri sau posturi de poliţie vor fi consultate Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile judeţene şi consiliile locale ale municipiilor, oraşelor ori comunelor, după caz, care vor pune la dispoziţie spaţiile necesare funcţionarii acestora.


    Articolul 23

    (1) Şeful Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti, şefii inspectoratelor de poliţie judeţene, ai politiilor municipale şi orăşeneşti şi ai posturilor de poliţie comunale prezintă informări anuale în faţa autorităţii teritoriale de ordine publică, Consiliului General al Municipiului Bucureşti, consiliilor judeţene, consiliilor municipale, orăşeneşti sau comunale, după caz, referitoare la măsurile întreprinse în îndeplinirea atribuţiilor specifice.
    (2) Şefii unităţilor prevăzute la alin. (1) informează, trimestrial sau ori de câte ori este nevoie, prefectii, primarul general al municipiului Bucureşti, preşedinţii consiliilor judeţene, primării sectoarelor municipiului Bucureşti, ai municipiilor, oraşelor şi comunelor, după caz, despre evoluţia fenomenelor antisociale şi modul în care au fost îndeplinite sarcinile pe plan local.


    Articolul 24

    Unităţile teritoriale de poliţie cooperează cu consiliile locale şi, după caz, cu primării pentru îndeplinirea hotărârilor sau dispoziţiilor scrise ale acestora, emise în limita competentelor lor în domeniul ordinii publice.


    Articolul 25

    (1) În cazuri justificate de evenimente deosebite, între autorităţile administraţiei publice locale şi unităţile de poliţie, de comun acord, se pot încheia protocoale în vederea îndeplinirii eficiente a atribuţiilor poliţiei.
    (2) Dacă poliţia nu îşi îndeplineşte responsabilităţile în baza protocolului încheiat, administraţia publică se poate adresa organului superior de poliţie.


    Capitolul III Atribuţiile Poliţiei Române


    Articolul 26

    (1) Poliţia Română are următoarele atribuţii principale:
    1. apara viaţa, integritatea corporală şi libertatea persoanelor, proprietatea privată şi publică, celelalte drepturi şi interese legitime ale cetăţenilor şi ale comunităţii;
    2. aplica măsuri de menţinere a ordinii şi liniştii publice, a siguranţei cetăţeanului, de prevenire şi combatere a fenomenului infractional şi de identificare şi contracarare a acţiunilor elementelor care atentează la viaţa, libertatea, sănătatea şi integritatea persoanelor, a proprietăţii private şi publice, precum şi a altor interese legitime ale comunităţii;
    3. sprijină unităţile de jandarmerie cu informaţii pentru asigurarea sau restabilirea ordinii şi liniştii publice, cu ocazia mitingurilor, manifestaţiilor cultural-sportive şi altele asemenea;
    4. asigura, direct sau în cooperare cu alte instituţii abilitate potrivit legii, executarea controalelor tehnice şi interventiilor pirotehnice pentru prevenirea, descoperirea şi neutralizarea dispozitivelor explozive amplasate în scopul tulburării ordinii publice, vatamarii integrităţii corporale, sănătăţii persoanelor sau provocarii de daune proprietăţii publice ori private;
    5. avizează şi controlează, în condiţiile legii, înfiinţarea societăţilor private de detectivi, paza, supraveghere şi garda de corp;
    6. culege informaţii în vederea cunoaşterii, prevenirii şi combaterii infracţiunilor, precum şi a altor fapte ilicite;
    7. realizează activităţi de prevenire şi combatere a corupţiei, a criminalitatii economico-financiare, a celei transfrontaliere, a infracţiunii în domeniul informaticii şi a crimei organizate;
    8. desfăşoară, potrivit competentei, activităţi pentru constatarea faptelor penale şi efectuează cercetări în legătură cu acestea;
    9. asigura paza şi funcţionarea, în condiţiile legii, a locurilor de reţinere şi de arest preventiv organizate în cadrul unităţilor de poliţie;
    10. constata contravenţii şi aplica sancţiuni contravenţionale, potrivit legii;
    11. asigura protecţia martorului, informatorului şi a victimei, în condiţiile legii;
    12. asigura, conform legii, protecţia magistraţilor şi a familiilor lor, în cazurile în care viaţa, integritatea corporală sau avutul acestora sunt supuse unor ameninţări;
    13. desfăşoară activităţi de depistare a persoanelor care se sustrag urmăririi penale, executării pedepselor sau altor hotărâri judecătoreşti, precum şi a persoanelor dispărute;
    14. desfăşoară activităţi de prevenire şi combatere a migratiei ilegale;
    15. foloseşte metode şi mijloace tehnico-ştiinţifice în cercetarea locului săvârşirii infracţiunilor şi la examinarea probelor şi a mijloacelor materiale de proba, efectuând, prin laboratoarele şi specialiştii proprii acreditaţi, expertize criminalistice şi constatări tehnico-ştiinţifice, dispuse în condiţiile legii;
    16. exercita controlul, potrivit legii, asupra deţinerii, portului şi folosirii armelor şi muniţiilor, a materialelor explozive, asupra modului în care se efectuează operaţiunile cu arme, muniţii şi materii explozive, precum şi asupra funcţionarii atelierelor de reparat arme şi asupra poligoanelor de tir;
    17. exercita controlul asupra respectării regimului materialelor radioactive şi nucleare, substanţelor toxice şi stupefiante, precum şi asupra altor obiecte şi materii supuse autorizării, potrivit legii;
    18. supraveghează şi controlează circulaţia pe drumurile publice, în afară cazurilor exceptate prin lege, şi colaborează cu alte autorităţi publice, instituţii, asociaţii şi organizaţii neguvernamentale, pentru îmbunătăţirea organizării şi sistematizării circulaţiei, asigurarea stării tehnice a autovehiculelor, perfecţionarea pregătirii conducătorilor auto şi luarea unor măsuri de educaţie rutieră a participanţilor la trafic;
    19. desfăşoară activităţi specifice de poliţie în domeniul transporturilor feroviare, navale şi aeriene;
    20. exercita controlul asupra legalităţii stabilirii domiciliului sau reşedinţei cetăţenilor români şi străini aflaţi pe teritoriul tarii, în condiţiile legii;
    21. tine evidenta nominală a cetăţenilor români cu obligaţii militare în mediul rural;
    22. organizează, în condiţiile legii, cazierul judiciar pentru ţinerea evidentei persoanelor condamnate ori împotriva cărora s-au luat alte măsuri cu caracter penal şi constituie baza de date necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor operative specifice poliţiei;
    23. efectuează studii şi cercetări privind dinamica infractionalitatii în România şi propune măsuri de prevenire a acesteia;
    24. acorda sprijin, potrivit legii, autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale în vederea desfăşurării activităţii acestora;
    25. participa, în condiţiile legii, împreună cu alte unităţi ale Ministerului de Interne, în colaborare cu trupe ale Ministerului Apărării Naţionale, unităţi de protecţie civilă şi alte organe prevăzute de lege, la activităţile de salvare şi evacuare a persoanelor şi bunurilor periclitate de incendii, explozii, avarii, accidente, epidemii, calamitaţi naturale şi catastrofe, precum şi de limitare şi înlăturare a urmărilor provocate de astfel de evenimente;
    26. colaborează cu instituţiile de învăţământ şi cu organizaţiile neguvernamentale pentru pregătirea antiinfractionala a populaţiei;
    27. conlucreaza cu structuri de profil din alte state şi de la nivelul unor instituţii internaţionale pentru prevenirea şi combaterea criminalitatii transfrontaliere;
    28. participa la constituirea forţelor internaţionale de poliţie, destinate unor misiuni de instruire, asistenţa şi cooperare politieneasca sau pentru acţiuni umanitare;
    29. îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege.
    (2) Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin Poliţia Română îşi organizează propria baza de date, potrivit legii.


    Articolul 27

    (1) Ministrul de interne, cu avizul procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, desemnează politisti care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare.
    (2) Urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de procuror în cazul infracţiunilor săvârşite de poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare.
    (3) Infracţiunile săvârşite de poliţiştii care au calitatea de organe de cercetare ale poliţiei judiciare se judeca în prima instanţa de către:
    a) tribunal, în cazul politistilor prevăzuţi în art. 14 alin. (2) pct. II din Legea nr. 360/2002
    privind Statutul politistului;
    b) curtea de apel, în cazul politistilor prevăzuţi în art. 14 alin. (2) pct. I lit. e)-j) din Legea nr. 360/2002
    ;
    c) Curtea Suprema de Justiţie, în cazul politistilor prevăzuţi în art. 14 alin. (2) pct. I lit. a)-d) din Legea nr. 360/2002
    .
    ------------
    Art. 27 a fost modificat de pct. 1 al art. IV din LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.


    Articolul 28

    (1) În îndeplinirea activităţilor specifice poliţistul are competenţa teritorială corespunzătoare unităţii de poliţie din care face parte.
    (2) În caz de continuare a unei măsuri sau activităţi specifice poliţistul poate acţiona şi pe raza teritorială a altor unităţi de poliţie, comunicând despre aceasta unităţii competente.
    (3) În caz de detaşare sau misiune ordonată pe raza teritorială a altei unităţi de poliţie poliţistul are competenţa teritorială stabilită pentru acea unitate. Poliţistul încadrat în Inspectoratul General al Poliţiei Române are competenţa teritorială generală.
    (4) Poliţistul este obligat sa intervină şi în afară orelor de program, a atribuţiilor sale de serviciu şi a competentei teritoriale a unităţii din care face parte, când ia cunoştinţa de existenta unei infracţiuni flagrante, precum şi pentru conservarea probelor în cazul altor infracţiuni a căror cercetare va fi efectuată de organele competente.


    Capitolul IV Personalul Poliţiei Române


    Articolul 29

    (1) Personalul Poliţiei Române se compune din politisti, alţi funcţionari publici şi personal contractual.
    (2) Drepturile şi îndatoririle specifice ale politistului se stabilesc prin statut.


    Articolul 30

    Personalul contractual este supus reglementărilor din legislaţia muncii, în măsura în care prin prezenta lege nu se dispune altfel.


    Capitolul V Drepturi şi obligaţii


    Articolul 31

    (1) În realizarea atribuţiilor ce îi revin, potrivit legii, poliţistul este investit cu exerciţiul autorităţii publice şi are următoarele drepturi şi obligaţii principale:
    a) sa legitimeze şi sa stabilească identitatea persoanelor care încalcă dispoziţiile legale ori sunt indicii ca acestea pregătesc sau au comis o faptă ilegala;
    b) sa conducă la sediul poliţiei pe cei care, prin acţiunile lor, periclitează viaţa persoanelor, ordinea publică sau alte valori sociale, precum şi persoanele suspecte de săvârşirea unor fapte ilegale, a căror identitate nu a putut fi stabilită în condiţiile legii; în cazurile nerespectării dispoziţiilor date de poliţist, acesta este îndreptăţit sa folosească forta; verificarea situaţiei acestor categorii de persoane şi luarea măsurilor legale, după caz, se realizează în cel mult 24 de ore, ca măsura administrativă;
    c) sa invite la sediul poliţiei persoanele a căror prezenta este necesară pentru îndeplinirea atribuţiilor poliţiei, prin aducerea la cunoştinţa, în scris, a scopului şi motivului invitatiei;
    d) sa pună în executare mandatele de aducere, mandatele de arestare şi pe cele de executare a pedepselor, în condiţiile prevăzute de lege;
    e) în cazul săvârşirii unei infracţiuni, al urmăririi unor infractori sau al unei acţiuni teroriste, să între în incinta locuinţelor, a unităţilor economice, a instituţiilor publice ori particulare, a organizaţiilor social-politice, indiferent de deţinător sau de proprietar, precum şi la bordul oricăror mijloace de transport româneşti, cu respectarea dispoziţiilor legale;
    f) să efectueze, cu respectarea dispoziţiilor legale, controale ale persoanelor şi bagajelor, precum şi ale vehiculelor aflate în circulaţie, atunci când exista indicii temeinice cu privire la săvârşirea unor infracţiuni sau posibile acţiuni teroriste;
    g) să efectueze controale şi razii atunci când exista indicii temeinice cu privire la săvârşirea de infracţiuni ori ascunderea unor infractori, bunuri provenite din infracţiuni sau posibile acţiuni teroriste;
    h) sa poarte asupra sa armamentul şi munitia necesare, indiferent dacă este în uniforma sau echipat civil, şi sa folosească, pentru îndeplinirea misiunilor, autovehicule din dotare, cu sau fără însemnele distinctive ale poliţiei;
    i) sa folosească orice mijloace de transport şi comunicaţii, indiferent de proprietar sau deţinător, persoana fizica ori persoana juridică, cu excepţia celor aparţinând corpului diplomatic, pentru luarea unor măsuri legale ce nu suferă amânare şi nu pot fi aduse la îndeplinire altfel; cheltuielile vor fi achitate ulterior, la cererea proprietarilor, şi vor fi suportate din fondurile unităţilor de poliţie sau, după caz, de către persoanele care au determinat intervenţia, nu mai târziu de 15 zile;
    j) sa folosească gratuit mijloacele de transport în comun în timpul serviciului pentru executarea unor misiuni, iar personalul din poliţia pentru transporturi, pe cele feroviare şi navale; folosirea mijloacelor de transport se face pe baza legitimaţiei de serviciu;
    k) să solicite sprijinul cetăţenilor pentru urmărirea, prinderea, imobilizarea şi conducerea la unităţile de poliţie a persoanelor care au comis fapte penale.
    l) să procedeze, în condiţiile legii, la cererea persoanelor interesate sau în scopul identificării criminalistice a persoanelor care au săvârşit infracţiuni ori sunt suspecte de săvârşirea unor infracţiuni, la prelevarea sau, după caz, la procesarea de profile genetice, amprente papilare, imagini faciale, semnalmente, semne particulare şi orice alte date biometrice, stocate în baza de date criminalistice.
    ------------
    Litera l) a alin. (1) al art. 31 a fost introdusă de articolul unic din LEGEA nr. 60 din 1 aprilie 2009, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 227 din 7 aprilie 2009.
    (2) În exercitarea drepturilor conferite de prezenta lege poliţistul are obligaţia să respecte întocmai drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, prevăzute de lege şi de Convenţia europeană a drepturilor omului.


    Articolul 32

    (1) Pentru combaterea infracţiunilor săvârşite în condiţiile crimei organizate ori în interesul urmăririi penale poliţia poate utiliza metoda livrării supravegheate.
    (2) Livrarea supravegheată constituie metoda folosită de instituţiile sau organele legal abilitate, cu autorizarea şi sub controlul procurorului, care consta în permiterea trecerii sau circulaţiei pe teritoriul tarii a drogurilor ori precursorilor şi bunurilor care fac obiectul unor infracţiuni sau ale căror deţinere şi comercializare sunt interzise, în scopul descoperirii activităţilor infractionale şi al identificarii persoanelor implicate.


    Articolul 33

    (1) Pentru prevenirea şi combaterea corupţiei, a criminalitatii transfrontaliere, a traficului de fiinţe umane, terorismului, traficului de droguri, spalarii banilor, infracţiunilor informatice şi a crimei organizate, precum şi a altor infracţiuni grave care nu pot fi descoperite sau ai căror făptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace, la propunerea inspectorului general al Inspectoratului General al Poliţiei Române, cu aprobarea ministrului de interne, Poliţia Română poate să folosească şi politisti sub acoperire, în condiţiile prevăzute în Codul de procedură penală. În situaţii excepţionale, dacă exista indicii temeinice ca s-a săvârşit sau ca se pregăteşte săvârşirea uneia dintre infracţiunile menţionate, care nu poate fi descoperită sau ai carei făptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace, Poliţia Română poate folosi informatori.
    ------------
    Alin. (1) al art. 33 a fost modificat de pct. 2 al art. IV din LEGEA nr. 281 din 24 iunie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 468 din 1 iulie 2003.
    (2) Sursele de informare, metodele şi mijloacele activităţii de culegere a informaţiilor au caracter confidenţial şi nu pot fi dezvăluite de nimeni în nici o împrejurare. Excepţie fac cazurile în care îndatoririle funcţiei, nevoile justiţiei sau legea impune dezvaluirea lor. În aceste situaţii dezvaluirea se va face, după caz, cu asigurarea protecţiei necesare.
    (3) Prin activitatea de culegere, verificare şi valorificare a datelor şi informaţiilor poliţiştii nu trebuie în nici un fel sa lezeze sau sa ingradeasca în mod ilegal drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, viaţa privată, onoarea sau reputaţia acestora.
    (4) Ministerul de Interne asigura protecţia şi încadrarea în munca a politistilor care, lucrand sub acoperire, au fost deconspirati în împrejurări care exclud culpa acestora.
    (5) Organizarea şi funcţionarea activităţii de culegere a informaţiilor pentru activitatea specifică poliţiei se stabilesc prin ordin al ministrului de interne.
    (6) Ministrul de interne prezintă, anual sau ori de câte ori se impune, Consiliului Suprem de Apărare a Tarii şi comisiilor de specialitate ale Parlamentului României rapoarte referitoare la activitatea de culegere a informaţiilor şi fondurile utilizate în acest scop.
    (7) Colectarea, stocarea şi utilizarea datelor despre persoanele aflate în atenţia poliţiei se fac în conformitate cu legea şi cu principiile internaţionale privind protecţia datelor.


    Articolul 34

    (1) Pentru descurajarea, împiedicarea şi neutralizarea acţiunilor agresive ale persoanelor care tulbura ordinea şi liniştea publică, acţiuni ce nu au putut fi inlaturate sau anihilate prin utilizarea altor mijloace, poliţiştii pot folosi scuturi de protecţie, casti cu vizor, bastoane din cauciuc, bastoane cu energie electrostatica, dispozitive cu substanţe iritant-lacrimogene şi paralizante, jeturi de apa, arme cu glont din cauciuc şi catuse, câini de serviciu, precum şi alte mijloace de imobilizare care nu pun în pericol viaţa sau nu produc o vătămare corporală grava.
    (2) Mijloacele prevăzute la alin. (1) pot fi folosite împotriva persoanelor care:
    a) întreprind acţiuni care pun în pericol integritatea corporală, sănătatea sau bunurile altor persoane;
    b) blochează, în afară condiţiilor legii, căile publice de circulaţie, încearcă sa pătrundă, patrund fără drept sau refuza sa părăsească sediile autorităţilor publice, ale partidelor politice, ale instituţiilor şi organizaţiilor de interes public ori privat, periclitează în orice mod integritatea sau securitatea acestora ori a personalului sau tulbura desfăşurarea normală a activităţii;
    c) ultragiaza persoanele cu funcţii ce implica exerciţiul autorităţii publice;
    d) se opun sau nu se supun, prin orice mijloace, îndeplinirii solicitărilor legale ale politistului, numai dacă exista o temere legitima ca prin acţiunile lor pot pune în pericol integritatea corporală sau viaţa politistului.
    (3) Folosirea mijloacelor prevăzute la alin. (1) împotriva participanţilor la acţiunile agresive se va face în mod gradual, după avertizarea prealabilă asupra utilizării unor asemenea mijloace şi acordarea timpului necesar pentru încetarea acţiunilor şi conformarea la solicitarile legale ale politistului; excepţie fac cazurile extreme. Orice acţiune în public şi în cazuri extreme se face prin anuntare: Poliţia!
    (4) Folosirea mijloacelor prevăzute la alin. (1) nu trebuie să depăşească nevoile reale pentru împiedicarea sau neutralizarea acţiunilor agresive.


    Articolul 35

    (1) În caz de necesitate poliţistul poate folosi, în situaţiile şi în condiţiile prevăzute de lege, forta armelor albe sau a armelor de foc. Armele de foc se folosesc după somaţia: Stai, stai ca trag!
    (2) În cazurile de legitima apărare poliţistul poate folosi armele de foc, fără somaţie.
    (3) Folosirea armamentului din dotare pentru îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, în condiţiile şi în situaţiile prevăzute de lege, înlătura caracterul penal al faptei.


    Articolul 36

    Se interzice folosirea mijloacelor prevăzute la art. 34 şi 35 împotriva femeilor cu semne vizibile de sarcina, împotriva persoanelor cu semne vadite de invaliditate şi copiilor, cu excepţia cazurilor în care aceştia infaptuiesc un atac armat sau în grup, care pune în pericol viaţa sau integritatea corporală a uneia ori mai multor persoane.


    Articolul 37

    (1) Poliţia Română poate interveni în forta, în condiţiile legii, împotriva celor care pun în pericol viaţa, integritatea sau sănătatea persoanelor ori a organelor de ordine, precum şi împotriva celor care ameninţa cu distrugerea unor clădiri sau bunuri de interes public ori privat.
    (2) Folosirea mijloacelor din dotare se face numai după avertizarea şi somarea, prin mijloace de amplificare sonora, a participanţilor la dezordine asupra necesităţii respectării legii şi ordinii publice. Dacă după avertizare se încalcă în continuare ordinea publică şi legile, poliţistul numit ca şef al dispozitivului de ordine sau şefii ierarhici îi someaza pe participanţi folosind formula: Prima somaţie: Atenţiune, va rugăm sa parasiti ... Vom folosi forta!, urmată de semnale sonore şi luminoase. Dacă după trecerea perioadei de timp necesare dispersarii cei somati nu se supun, se foloseşte o ultima somaţie, astfel: Ultima somaţie: Parasiti ... Se va folosi forta!
    (3) Dacă în astfel de situaţii, precum şi în cele prevăzute de art. 47 din Legea nr. 17/1996 privind regimul armelor de foc şi al muniţiilor se impune uzul de arma, în prealabil se va folosi o ultima somaţie, astfel: Parasiti ... Se vor folosi armele de foc!
    (4) Folosirea mijloacelor de împiedicare şi constrângere încetează de îndată ce s-a restabilit ordinea publică.


    Articolul 38

    Fiecare situaţie în care s-a făcut uz de arma se raportează de urgenta ierarhic. De îndată ce va fi posibil, raportul va fi întocmit în scris. Dacă în urma uzului de arma s-a produs moartea sau vătămarea unei persoane, fapta se comunică de îndată procurorului competent, potrivit legii.


    Articolul 39

    Poliţistul este obligat sa ia măsurile necesare pentru înlăturarea pericolelor care ameninţa ordinea publică sau siguranţa persoanelor, în toate situaţiile în care ia cunoştinţa direct ori când este sesizat despre acestea.


    Articolul 40

    Poliţistul este obligat sa ia măsurile necesare pentru ocrotirea vieţii, sănătăţii şi integrităţii corporale a persoanelor a căror paza o asigura şi, în special, sa ia imediat măsuri ca ingrijirile medicale să le fie acordate de fiecare dacă când acestea se impun.


    Articolul 41

    (1) În exercitarea atribuţiilor de serviciu poliţistul este obligat să prezinte insigna sau legitimaţia de serviciu, după caz, pentru a-şi face cunoscută, în prealabil, calitatea, cu excepţia situaţiilor în care rezultatul intervenţiei sau siguranţa ulterioară a politistului ar fi periclitata.
    (2) Înainte de intrarea în acţiune sau efectuarea intervenţiei ce nu suferă amânare poliţistul este obligat să se prezinte verbal, iar după încheierea oricărei acţiuni sau intervenţii, să se legitimeze şi să îşi declare funcţia şi unitatea de poliţie din care face parte.


    Articolul 42

    (1) Poliţistul este obligat sa verifice permanent competenţa acţiunilor sale.
    (2) În efectuarea investigatiilor poliţistul este obligat să se bazeze pe date sau informaţii privind săvârşirea unor fapte ilegale.


    Capitolul VI Asigurarea logistica, materială şi financiară


    Articolul 43

    (1) Poliţia Română poate deţine în folosinţa imobile, armament, munitie, echipamente şi aparatura tehnica specifică, necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege.
    (2) Unităţile de poliţie utilizează, potrivit legii, un parc propriu de mijloace de transport, animale de serviciu şi alte mijloace necesare pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege.
    (3) Pe lângă unităţile de poliţie se pot constitui secţii sau asociaţii sportive.
    (4) Inspectoratul General al Poliţiei Române şi unităţile teritoriale ale poliţiei pot avea cabinete medicale care să asigure asistenţa medicală la locul de muncă, pot deţine în folosinţa baze de tratament şi unităţi de cazare a personalului şi a membrilor lor de familie pe timpul cat se afla în misiune, concedii de odihnă sau tratament medical.


    Articolul 44

    Inspectoratul General al Poliţiei Române şi unităţile teritoriale ale poliţiei folosesc locuinţe de protocol, de serviciu, de intervenţie şi sociale ce pot fi repartizate politistilor, celorlalţi funcţionari publici şi personalului contractual, precum şi familiilor acestora.


    Articolul 45

    Dotarea Poliţiei Române se realizează de către Ministerul de Interne din fondurile alocate cu aceasta destinaţie prin legea bugetului de stat şi din alte surse constituite potrivit legii.


    Articolul 46

    Inspectorul general al Inspectoratului General al Poliţiei Române este abilitat:
    a) sa aprobe, în limitele competentelor sale, documentaţiile tehnico-economice pentru lucrările proprii de investiţii şi sa urmărească executarea acestora la termenele stabilite;
    b) sa stabilească normele de întrebuinţare, întreţinere şi reparare pentru tehnica specială din dotare;
    c) să execute controlul mijloacelor materiale şi băneşti repartizate unităţilor subordonate;
    d) sa exercite orice alte atribuţii conferite prin actele normative, în domeniile asigurării materiale şi financiare.


    Capitolul VII Dispoziţii finale


    Articolul 47

    Poliţia Română cooperează cu instituţii similare din alte state şi cu organisme internaţionale de profil, pe baza înţelegerilor la care România este parte, inclusiv prin ofiţeri de legătura.


    Articolul 48

    (1) În interesul asigurării ordinii publice şi securităţii colective, la solicitarea Preşedintelui României, cu aprobarea Parlamentului, efective ale Poliţiei Române pot participa, în afară teritoriului naţional, la constituirea forţelor internaţionale de poliţie destinate unor misiuni de instruire, asistenţa şi cooperare politieneasca, precum şi pentru acţiuni umanitare.
    (2) Pe timpul îndeplinirii misiunilor prevăzute la alin. (1) efectivele de poliţie participante vor avea statutul personalului detaşat la organizaţii internaţionale şi vor beneficia de drepturile cuvenite potrivit legii.


    Articolul 49

    Înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea poliţiei comunitare pentru ordinea publică la nivelul unităţilor administrativ-teritoriale se reglementează prin lege.


    Articolul 50

    Ziua Poliţiei Române este 25 martie.


    Articolul 51

    Uniforma de poliţist, forma şi conţinutul insignei şi ale documentelor de legitimare a politistilor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.


    Articolul 52

    Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga Legea nr. 26/1994 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 18 mai 1994, cu modificările şi completările ulterioare.
    Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat în şedinţa comuna din 20 martie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României.
    p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
    VIOREL HREBENCIUC
    PREŞEDINTELE SENATULUI
    NICOLAE VACAROIU
    ---------