ORDIN nr. 277 din 23 iunie 2004
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 126/2003 privind operarea, funcţionarea şi finanţarea asistenţei de urgenţă acordate cu elicopterele achiziţionate de Ministerul Sănătăţii şi repartizate operatorilor medicali Institutul Clinic Fundeni şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş, aprobată prin Legea nr. 40/2004
EMITENT
  • MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR
  • Nr. 277 din 23 iunie 2004
  • MINISTERUL SĂNĂTĂŢII
  • Nr. 777 din 17 iunie 2004
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 647 din 19 iulie 2004



    Având în vedere prevederile art. 8 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 126/2003 privind operarea, funcţionarea şi finanţarea asistenţei de urgenţă acordate cu elicopterele achiziţionate de Ministerul Sănătăţii şi repartizate operatorilor medicali Institutul Clinic Fundeni şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş, aprobată prin Legea nr. 40/2004,
    în temeiul art. 9 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Administraţiei şi Internelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 604/2003, şi al art. 4 alin. (7) din Hotărârea Guvernului nr. 743/2003 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare,
    ministrul administraţiei şi internelor şi ministrul sănătăţii emit următorul ordin:

    Articolul 1

    Se aprobă Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 126/2003 privind operarea, funcţionarea şi finanţarea asistenţei de urgenţă acordate cu elicopterele achiziţionate de Ministerul Sănătăţii şi repartizate operatorilor medicali Institutul Clinic Fundeni şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş, aprobată prin Legea nr. 40/2004, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezentul ordin.


    Articolul 2

    Prezentul ordin va fi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Ministru de stat,
    ministrul administraţiei
    şi internelor,
    Marian Florian Săniuţă
    Ministrul sănătăţii,
    Ovidiu Brînzan


    Anexă

    NORME METODOLOGICE
    de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 126/2003 privind operarea, funcţionarea şi finanţarea asistenţei de urgenţă acordate cu elicopterele achiziţionate de Ministerul Sănătăţii şi repartizate operatorilor medicali Institutul Clinic Fundeni şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş, aprobată prin Legea nr. 40/2004
    I. Terminologie
    În prezentele norme metodologice, termenii de mai jos au următoarele accepţiuni:
    a) operator aerian - Ministerul Administraţiei şi Internelor prin Unitatea specială de aviaţie, ca persoană juridică autorizată şi/sau licenţiată, angajată în operarea elicopterelor, ca operator aerian militar cu înmatriculare militară a aeronavelor;
    b) operator medical - Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş şi Institutul Clinic Fundeni, în cooperare cu Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, ca unităţi sanitare care organizează şi răspund de desfăşurarea asistenţei medicale şi tehnice de urgenţă acordate prin utilizarea elicopterelor;
    c) intervenţie primară - intervenţie de urgenţă la locul incidentului, unde se acordă asistenţă de urgenţă şi se efectuează transportul victimei/victimelor la cel mai apropiat spital competent pentru cazul respectiv;
    d) intervenţie secundară - intervenţie care se desfăşoară la solicitarea unei unităţi sanitare, în vederea transferului unui pacient internat, aflat în stare critică, de la unitatea solicitantă la o altă unitate sanitară, competentă în rezolvarea cazului respectiv, precum şi pentru cazurile prevăzute în contractul-cadru de reglementare a condiţiilor acordării asistenţei medicale persoanelor asigurate în sistemul de asigurări de sănătate;
    e) asistenţă de urgenţă - asistenţă medicală şi/sau tehnică asigurată în cazul în care una sau mai multe persoane se află în pericol imediat în urma unui accident, unei îmbolnăviri acute sau în cazul în care se află într-un mediu ostil vieţii;
    f) zbor umanitar - zbor special executat cu aeronavele militare în beneficiul persoanelor cărora li se acordă ajutor prin transport în caz de accident, îmbolnăvire acută sau în cazul în care se află într-un mediu ostil vieţii. În contextul acestor norme metodologice sunt incluse toate misiunile de urgenţă (primare, secundare, speciale etc.);
    g) echipaj - grup care este constituit din personal navigant militar şi personal medical şi de salvare specializat, care îndeplinesc atribuţii de serviciu în timpul gărzii la sol, precum şi la bordul aeronavei pe timpul zborului; comandantul echipajului este pilotul prim, iar locţiitorii acestuia sunt pilotul secund şi medicul-şef. În situaţii speciale comandant de aeronavă poate fi numită şi o altă persoană, autorizată de comandantul care a ordonat misiunea de zbor;
    h) asistenţă tehnică - totalitatea activităţilor tehnice şi logistice necesare întreţinerii aeronavelor şi menţinerii stării de disponibilitate a acestora;
    i) tehnic de aeronavă - mecanic cu studii de specialitate care poate îndeplini sarcinile conform art. 628 din Regulamentul asigurării tehnice de aviaţie;
    j) punct de operare aeromedical şi de salvare - heliport cu totalitatea facilităţilor de infrastructură necesare operării elicopterelor, aflat în administrarea operatorilor medicali;
    k) misiune - activitatea unui membru al echipajului din momentul în care intră în serviciu, după o perioadă de odihnă corespunzătoare înaintea acesteia, până în momentul în care iese din serviciu;
    l) ATS - serviciu de trafic aerian - termen generic însemnând:
    - FIS - serviciu de informare a zborurilor;
    - serviciu de alarmare;
    - serviciu consultativ al traficului aerian;
    - ATC service - serviciu de control al traficului aerian introdus cu scopul de a preveni coliziunile dintre aeronave (şi pe suprafaţa de manevră între aeronave şi obstacole) şi pentru a accelera şi a menţine un flux sistematic (ordonat) de trafic aerian;
    m) UPU - unitate de primiri urgenţe;
    n) SMURD - serviciul mobil de urgenţă reanimare şi descarcerare, înfiinţat în cadrul unităţilor de primiri urgenţe ale operatorilor medicali (Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş) şi funcţionând ca serviciu integrat, fără personalitate juridică, pe baza normelor, ordinelor, dispoziţiilor şi protocoalelor în vigoare între operatorii medicali, Unitatea specială de aviaţie a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi unităţile de pompieri militari din Bucureşti, în cazul SMURD Bucureşti, şi din Târgu Mureş, în cazul SMURD Mureş;
    o) unitate sanitară de referinţă - o unitate sanitară care deţine resursele umane şi tehnice necesare rezolvării optime a unei categorii de cazuri medicale;
    p) mod de operare, funcţionare şi finanţare a asistenţei de urgenţă cu elicopterele (din punctul de vedere al operatorului medical) - asigurarea de către acesta a infrastructurii necesare funcţionării sistemului în regim de gardă permanentă, inclusiv a cazării şi mesei piloţilor aflaţi în detaşare la operatorul medical, cheltuieli ce se includ în costul serviciilor medicale.
    II. Operarea aeriană şi medicală
    II.1. Operare aeriană
    1. Operatorul aerian va stabili personalul navigant pregătit să execute misiuni de zbor cu cele două elicoptere.
    2. Pentru fiecare punct de operare aeromedical se va înfiinţa o funcţie de comandant al punctului de operare aeromedical, care va fi încadrată cu un pilot cu suficientă experienţă pentru coordonarea activităţii de zbor. Până la încadrarea funcţiei activitatea poate fi coordonată de comandantul de echipaj sau de un alt pilot numit de către operatorul aerian.
    3. Până la definitivarea pregătirii piloţilor misiunile de zbor se vor executa numai în condiţiile meteorologice pentru care echipajele sunt pregătite.
    4. Echipajul va fi format din:
    - personal navigant (comandant de echipaj, pilot);
    - personal medical (medic, asistent medical);
    - personal specializat (în funcţie de specificul misiunii):
    ● operator troliu;
    ● pompier descarcerare;
    ● salvamontist, salvamar etc.
    5. Pentru misiunile care presupun aterizarea pe terenuri necunoscute, nemarcate, zborul se va executa numai pe timp de zi.
    6. Zborurile umanitare se vor executa conform regulamentelor şi reglementărilor militare în vigoare:
    - Regulamentul de zbor al aviaţiei militare AV-6;
    - Regulamentul asigurării tehnice de aviaţie AV-5;
    - Dispoziţia pentru anul în curs privind instruirea forţelor aeriene ale Statului Major al Forţelor Aeriene Române (secţiunea a II-a Aviaţie);
    - Ordinul nr. 28/1986 al comandantului aviaţiei militare Norme privind încercarea, recepţionarea, verificarea şi transportul în zbor al aeronavelor aviaţiei militare;
    - Ordinul general al ministrului apărării naţionale nr. 9 din 3 martie 1995 pentru aprobarea Normelor de atestare, clasificare şi specializare a personalului din aviaţia militară;
    - Ordinul nr. 20 al comandantului aviaţiei militare privind instructorii şi conducătorii de zbor;
    - Buletinul OY-2-C 045/1985 privind verificarea aeronavelor înainte de zbor;
    - C.P.L. - 81 Elicoptere (curs de pregătire de luptă);
    - ordinele şi dispoziţiile comandantului Unităţii speciale de aviaţie a Ministerului Administraţiei şi Internelor;
    - Codul aerian român;
    - A.I.P. - România (Aeronautical Information Publication);
    - NOTAM-uri;
    - alte documente care reglementează activitatea de zbor.
    7. Din punct de vedere tehnic, operatorul aerian va asigura:
    - întreţinerea zilnică;
    - reparaţiile curente şi lucrările periodice care se vor executa la baza tehnică a acestuia;
    - stabilirea tehnicului de aeronavă care are obligaţia să participe la pregătirea elicopterului pentru zbor, se îngrijeşte de buna funcţionare a mijloacelor tehnice de aerodrom şi hangar, remediază micile defecţiuni apărute în procesul exploatării aeronavelor, urmăreşte starea de disponibilitate a acestora;
    - controlul periodic al aeronavelor, care se execută de către o echipă tehnică în conformitate cu normativele în vigoare;
    - periodicitatea activităţilor de întreţinere a elicopterelor conform regulamentelor şi reglementărilor în vigoare, precum şi prevederilor constructorului.
    Fondurile necesare lucrărilor tehnice de întreţinere zilnică şi asigurare CASCO (aeronavă şi persoane) vor fi asigurate de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
    8. Operatorul aerian va asigura:
    - planificarea misiunilor de pregătire/instruire a personalului;
    - pregătirea personalului navigant şi a personalului medical şi de salvare pentru executarea misiunilor, privind modul de exploatare, la sol şi în zbor, a aeronavelor;
    - organizarea de cursuri pentru pregătirea altor categorii de personal care participă la misiunile de zbor, pentru exploatarea echipamentelor;
    - organizarea periodică a şedinţelor de analiză a activităţii de intervenţie/salvare aeriană;
    - participarea la şedinţele de analiză organizate de operatorul medical;
    - până la 20% din orele alocate anual pentru perfecţionarea pregătirii echipajelor în perioada iniţială (până în iunie 2005); ulterior se vor aloca între 10 şi 15% din orele de zbor anuale pentru misiunile de pregătire;
    - executarea zborului de anduranţă în cuantum de 50 de ore de elicopter la sosirea acestuia;
    - misiunile de pregătire/instruire a personalului:
    ● misiunile de pregătire se vor planifica anual de operatorul aerian de comun acord cu operatorii medicali;
    ● ele pot include următoarele tipuri de misiuni:
    1. pregătirea piloţilor;
    2. pregătirea echipajului de intervenţie;
    3. pregătire în operaţiunile de salvare montană şi în alte tipuri de operaţiuni de salvare specială;
    4. pregătire în utilizarea troliului de salvare în misiunile de salvare;
    5. exerciţiile de intervenţie mixte cu alte servicii de intervenţie medicale şi nemedicale, cum ar fi salvamontul, Jandarmeria Montană, pompierii etc.;
    6. exerciţiile de căutare/salvare, împreună cu alte structuri ale Ministerului Administraţiei şi Internelor şi cu structurile specializate din cadrul Ministerului Apărării Naţionale.
    9. Operatorul medical va asigura masa şi cazarea (unde este cazul) echipajelor de gardă şi a celor care se află în repaus.
    10. Personalul navigant desemnat să execute misiuni umanitare va beneficia de echipament de protecţie adecvat, asigurat de operatorul medical.
    11. Echipajele elicopterelor vor ţine permanent legătura cu baza pentru furnizarea datelor necesare executării zborurilor (informare meteorologică, aprobări pentru zbor, aprobări pentru survol etc.).
    12. Operatorul aerian va emite Instrucţiunile de executare a misiunilor umanitare în cooperare cu operatorul medical.
    II.2. Operare medicală
    1. Se va înfiinţa câte o linie de gardă la Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti şi la Spitalul Clinic de Urgenţă Târgu Mureş.
    2. Serviciile de operare medicală asigurate de Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti şi de Institutul Clinic Fundeni pentru regiunea arondată vor fi contractate cu Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti.
    3. Serviciile de operare medicală asigurate de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş vor fi contractate cu Casa de Asigurări de Sănătate Mureş.
    4. Pentru elicopterul din Bucureşti contractul de operare medicală se va încheia între Casa de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti şi Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti.
    5. Serviciile de operare medicală contractate au la bază următorii indicatori: indemnizaţiile personalului medical, plata liniei de gardă, costul medicamentelor şi al materialelor medicale necesare şi costul contractelor de întreţinere şi reparaţii ale aparaturii şi instrumentelor medicale din elicopter.
    6. Modalităţile de plată a operatorilor medicali în baza contractelor de furnizare de servicii medicale cu casa de asigurări de sănătate vor include costurile/oră de zbor şi costurile/solicitare.
    7. Costurile/oră de zbor au la bază următorii indicatori: indemnizaţiile personalului medical, precum şi costul contractelor de întreţinere şi reparaţii ale aparaturii medicale din dotare.
    8. Costurile/solicitare au la bază următorii indicatori: costul medicamentelor şi al materialelor sanitare.
    9. Casele de asigurări de sănătate sunt obligate să deconteze costurile medicamentelor şi ale materialelor sanitare consumate efectiv/solicitare.
    10. Operatorii medicali vor asigura un echipaj de intervenţie pentru elicopter 24 de ore din 24, începând cu data în care elicopterele devin apte să execute misiuni în toate condiţiile meteorologice, durata perioadei de adaptare fiind până cel târziu luna iunie 2005.
    11. Medicul de gardă va lucra în cadrul UPU/SMURD în cazul în care elicopterul nu este operabil.
    12. Operatorii medicali răspund de îndeplinirea prevederilor prezentelor norme metodologice, având obligaţia de a colabora cu operatorul aerian.
    13. Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti va opera medical elicopterul repartizat prin UPU-SMURD Bucureşti, aflată în structura spitalului.
    14. Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş va opera medical elicopterul repartizat prin UPU-SMURD, aflată în structura spitalului.
    15. Din serviciul integrat de intervenţie, salvare şi transport sanitar creat sub denumirea SMURD fac parte: Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, Spitalul Clinic de Urgenţă Târgu Mureş, Unitatea specială de aviaţie a Ministerului Administraţiei şi Internelor, Brigada de Pompieri a Capitalei şi Grupul de Pompieri Horea al Judeţului Mureş, pe baza protocoalelor încheiate sau care urmează a fi încheiate între aceste instituţii.
    16. Medicii-şefi/coordonatori UPU-SMURD au şi atribuţia de medic-şef al punctului de operare aeromedical şi vor putea desemna un locţiitor care să coordoneze din punct de vedere medical această activitate. El va avea următoarele sarcini pe care le va executa de comun acord cu pilotul comandant al punctului de operare aeromedical:
    a) organizarea activităţii medicale şi a gărzilor;
    b) organizarea cursurilor de pregătire specifice;
    c) organizarea exerciţiilor;
    d) informarea spitalelor şi a serviciilor de urgenţă din zona arondată despre modul de lucru şi stabilirea protocoalelor de colaborare;
    e) urmărirea respectării protocoalelor de colaborare şi de transfer de către unităţile sanitare din zona arondată;
    f) raportarea disfuncţionalităţilor şi a neregulilor de colaborare cu unităţile şi serviciile sanitare din zona arondată direcţiilor de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi Direcţiei generale de asistenţă medicală din cadrul Ministerului Sănătăţii şi propunerea de soluţii;
    g) organizarea, în colaborare cu conducerile operatorilor medicali, a şedinţelor periodice de analiză a activităţii cu directorii direcţiilor de sănătate publică judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti, şi cu reprezentanţii unităţilor sanitare din judeţele arondate;
    h) organizarea de cursuri şi seminarii cu personalul serviciilor de urgenţă din zonele arondate;
    i) organizarea periodică (cel puţin o dată la 3 luni) a şedinţelor de analiză a activităţii din punct de vedere medical;
    j) participarea la şedinţele de analiză a activităţii de intervenţie/salvare aeriană organizate de operatorul aerian;
    k) asigurarea respectării regulamentelor de funcţionare/ operare de către personalul operatorului medical al punctului de operare aeromedical;
    l) autorizarea executării intervenţiilor secundare.
    17. Medicul-şef al punctului de operare aeromedical va fi asistat de un asistent medical-şef desemnat de acesta, cu următoarele sarcini:
    a) completarea documentelor administrative ale operatorului medical (pontaje, decontări materiale, decontări de medicamente etc.);
    b) asigurarea aprovizionării prealabile cu medicamentele şi materialele medicale prin farmaciile şi serviciile de aprovizionare ale operatorilor medicali;
    c) stabilirea procedurii de verificare, încărcare şi completare a echipamentelor, materialelor şi medicamentelor din elicopter, precum şi din stocul de rezervă din cadrul punctului de operare aeromedical;
    d) participarea la şedinţele de analiză împreună cu medicul-şef;
    e) asigurarea respectării regulamentelor de funcţionare/operare de către personalul operatorului medical al punctului de operare aeromedical.
    18. Operatorii medicali au obligaţia de a crea un stoc de materiale şi medicamente în cadrul punctului de operare aeromedical, de care va răspunde asistentul medical-şef al punctului şi va fi în permanenţă accesibil echipajului de gardă.
    19. Operatorii medicali au obligaţia de a asigura modalitatea optimă de aprovizionare cu oxigen, medicamente şi materiale sanitare, astfel încât să nu lipsească din stoc materiale şi/sau medicamente importante.
    20. Lipsa unor materiale, medicamente sau defecţiunea unor aparate fără de care viaţa unui pacient poate fi pusă în pericol în timpul transportului va face elicopterul inoperabil până la remedierea situaţiei. Responsabilitatea în acest sens revine în întregime operatorului medical.
    21. Operatorii medicali vor plăti indemnizaţia orară de zbor personalului din echipa medicală care activează pe elicopter, conform legislaţiei în vigoare şi normelor metodologice privind acordarea indemnizaţiilor personalului aeronautic militar, după cum urmează:
    a) 70% din totalul indemnizaţiei orare de zbor a pilotului comandant de echipaj pentru medicul de gardă;
    b) 55% din totalul indemnizaţiei orare de zbor a pilotului comandant de echipaj pentru asistentul medical sau personalul de salvare.
    22. Echipajul medical al elicopterului va include 2-3 persoane, dintre care cel puţin un medic. Numărul persoanelor care pot participa la o misiune se stabileşte de comun acord cu pilotul.
    23. Pot efectua gardă pe elicopter numai următoarele categorii de medici:
    a) medici specialişti/primari în medicină de urgenţă acreditaţi/atestaţi pentru activitate pe elicopter;
    b) medici specialişti/primari de ATI acreditaţi/atestaţi pentru intervenţia cu elicopterul;
    c) medici rezidenţi în medicină de urgenţă sau în anestezie, terapie intensivă, anii III, IV şi V, cu acordul directorului instituţiei care operează medical elicopterul şi al medicului-şef de punct de operare aeromedical şi doar după acreditare sau atestare pentru intervenţia cu elicopterul.
    24. Pot activa pe elicopter în cadrul echipajului medical următoarele categorii de personal acreditat/atestat pentru activitate pe elicopter, indemnizaţia orară de zbor fiind plătită de către angajator:
    a) medici rezidenţi în curs de formare (fără plata indemnizaţiei);
    b) asistenţi medicali în curs de formare (fără plata indemnizaţiei);
    c) personal de salvare în curs de formare (fără plata indemnizaţiei);
    d) asistenţi medicali;
    e) personal specializat în acordarea asistenţei de urgenţă în echipă.
    25. Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş prin UPU-SMURD va fi desemnat ca centru de formare şi acreditare a personalului medical care va activa în cadrul echipajelor de intervenţie aeriană.
    26. Începând cu luna ianuarie 2007, Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti va funcţiona ca al doilea centru de formare şi acreditare.
    27. Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, Spitalul Clinic de Urgenţă "Bagdasar-Arseni", Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii "Grigore Alexandrescu", Spitalul Clinic de Urgenţă de Chirurgie Plastică, Reparatorie şi Arşi şi Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii "Maria Sklodowska Curie" vor fi centrele de referinţă desemnate ca centre de urgenţă şi traumă pentru zona de intervenţie primară deservită de elicopterul din Bucureşti.
    28. Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş şi Spitalul Clinic Judeţean Cluj vor fi centre de referinţă desemnate ca centre de urgenţă şi traumă pentru zona de intervenţie primară deservită de elicopterul din Târgu Mureş.
    29. Centrele de urgenţă şi traumă desemnate au obligaţia de a primi urgenţele critice transportate de elicopterele de intervenţie sau de alte mijloace, în vederea asigurării asistenţei de urgenţă calificate, efectuării investigaţiilor de urgenţă şi rezolvării cazurilor respective.
    30. Centrele de urgenţă şi traumă vor avea asigurată gardă permanentă pentru computer tomograf, care să permită efectuarea investigaţiilor de urgenţă în maximum 15 minute de la momentul solicitării de către medicii de gardă din spital.
    31. Centrele de urgenţă şi traumă vor asigura gardă pentru RMN, angiografie şi endoscopie, care să permită efectuarea investigaţiilor de urgenţă în maximum 60 de minute de la momentul solicitării de către medicii de gardă din spital. În cazul în care nu au o asemenea aparatură în dotare, vor încheia protocoale de colaborare cu alte unităţi sanitare care le au în dotare.
    32. Spitalele judeţene au obligaţia să asigure asistenţă de urgenţă, investigaţiile necesare şi tratamentul definitiv la nivelul lor de competenţă, utilizând toate mijloacele şi resursele aflate în structura acestora, în cazul în care cazurile critice sunt transportate acolo, organizând inclusiv transferul pacientului sau al pacienţilor către centrele de referinţă, dacă este indicat.
    33. Centrele de cardiologie din Bucureşti, Cluj-Napoca şi Târgu Mureş sunt desemnate ca centre de referinţă pentru zonele de intervenţie primară deservite de cele două elicoptere.
    34. Institutul de Ocrotire a Mamei şi Copilului "Alfred Rusescu" din Bucureşti şi Spitalul Clinic de Urgenţă Târgu Mureş sunt desemnate ca centre de referinţă pentru cazurile critice de neonatologie transferate de cele două elicoptere.
    35. Medicul de gardă din cadrul echipajului de pe elicopter este persoana care va decide destinaţia la care va fi transportat pacientul, luând în considerare afecţiunile, distanţele, competenţele necesare rezolvării cazului, precum şi posibilităţile şi restricţiile tehnice din punct de vedere al piloţilor.
    36. Unităţile sanitare desemnate ca centre de referinţă conform pct. 27, 28, 33 şi 34, precum şi spitalele judeţene din zonele de intervenţie primară a elicopterelor au obligaţia de a informa operatorii medicali despre orice problemă pentru care centrul respectiv nu poate asigura temporar asistenţă de urgenţă corespunzătoare pacienţilor critici transportaţi de cele două elicoptere din zonele de intervenţie primară. Unităţile respective au obligaţia să remedieze problemele în cel mai scurt timp posibil şi să anunţe operatorii medicali despre reluarea activităţii în momentul în care problema este rezolvată. Astfel de situaţii includ defecţiunea unor aparate de investigaţii paraclinice şi indisponibilitatea unor aparate sau echipamente necesare rezolvării unei categorii de urgenţe.
    37. Lipsa locurilor la secţiile de terapie intensivă nu poate constitui motiv de refuz de primire a pacienţilor critici care necesită investigaţii şi intervenţii de urgenţă în vederea stabilizării şi aplicării tratamentului definitiv, după care pacienţii respectivi pot fi transferaţi către unităţi sanitare care să asigure terapia intensivă a acestora.
    38. Operatorii medicali vor informa medicii de gardă pe elicopter în vederea evitării transportului pacienţilor critici la unităţile sanitare care nu pot asigura asistenţă de urgenţă în mod temporar. Medicii de gardă vor fi informaţi imediat despre reluarea activităţii normale în unităţile sanitare respective.
    39. Centrele de urgenţă şi traumă au obligaţia să elaboreze, în termen de 90 de zile de la publicarea prezentului ordin, un program naţional de asistenţă spitalicească a pacientului traumatizat şi de dezvoltare a centrelor regionale de traumă, care va fi supus aprobării Guvernului de către Ministerul Sănătăţii.
    40. În cadrul echipajului de intervenţie va putea fi inclus personal specializat, în cazul necesităţii utilizării echipamentului de descarcerare sau în cazul necesităţii efectuării unor operaţiuni speciale de salvare. Personalul specializat poate fi, după caz, din cadrul unităţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor sau din cadrul serviciilor publice de intervenţie ale autorităţilor publice locale. În cazul transportului neonatologic poate fi solicitat un medic neonatolog să însoţească echipajul medical al elicopterului.
    41. Elicopterul poate transporta alte categorii de personal specializat medical sau nemedical în cadrul misiunilor de intervenţie şi transport sanitar. Indemnizaţiile orare de zbor în acest caz vor fi plătite de instituţia din care face parte personalul specializat aflat în misiune.
    42. Pot participa la activitatea cu elicopterul cetăţeni străini aflaţi în stagiu în unităţile sanitare operatoare sau în unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor, cu acordul operatorului aerian şi al medicului-şef al punctului de operare aeromedical şi cu condiţia semnării prealabile a unei declaraţii de răspundere personală şi absolvire de răspundere a operatorilor medical şi aerian în cazul în care persoana respectivă este implicată într-un accident în timpul misiunii.
    43. Este interzis transportul cu elicopterul al următoarelor categorii de cazuri:
    a) pacienţi contaminaţi cu substanţe chimice, toxice şi/sau corosive;
    b) pacienţi agresivi/combativi;
    c) persoane instabile psihic, cu pericol de a deveni agresive în timpul transferului.
    44. Misiunile medicale primare vizează:
    a) accidentele rutiere grave şi alte tipuri de accidente în care o persoană sau mai multe persoane se află în pericol vital din cauza leziunilor suferite sau din cauza împrejurărilor în care se află;
    b) pacienţii aflaţi în stare critică în localităţile urbane mici sau cele rurale, în localităţile sau locurile inaccesibile şi în localităţile şi locurile în care lipseşte asistenţa medicală de urgenţă calificată pentru cazul respectiv;
    c) pacienţii critici, accidentaţi, intoxicaţi sau cu alte îmbolnăviri acute, transportaţi de ambulanţe sau de alte mijloace de transport la unităţi sanitare sau spitale care nu pot asigura stabilizarea şi asistenţa de urgenţă corespunzătoare cazurilor respective, fiind necesar transferul de urgenţă către centre medicale specializate aflate la distanţă. În cazul în care pacientul se află în unitatea respectivă de mai mult de 3 ore, transferul va fi considerat ca transfer secundar;
    d) pacienţi suferind de afecţiuni acute cu potenţial mare de agravare în lipsa altor mijloace de intervenţie corespunzătoare în apropiere sau care pot să ajungă mai rapid decât elicopterul;
    e) intervenţia în sprijinul echipajelor de urgenţă şi de prim ajutor ale serviciilor de asistenţă medicală de urgenţă prespitalicească publice sau private sau ale altor servicii publice abilitate, la solicitarea acestora.
    45. Misiunile medicale secundare vizează:
    a) cazurile critice aflate internate în unităţi sanitare care nu pot asigura investigarea şi/sau asistenţa medicală corespunzătoare, fiind necesar transferul pacientului către o unitate sanitară specializată;
    b) transferul nou-născuţilor aflaţi în stare critică, care necesită asistenţă medicală calificată pe durata transferului şi necesită incubator şi echipamente speciale de monitorizare şi eventual ventilaţie;
    c) instituţiile sanitare vor aplica prevederile anexei care face parte integrantă din prezentele norme metodologice.
    46. Misiunile speciale vizează:
    a) transportul personalului specializat pentru transplant;
    b) transportul organelor prelevate în vederea transplantului;
    c) misiunile de căutare/salvare;
    d) alte misiuni de natură medicală fie cu caracter umanitar, fie cu implicaţii directe în domeniul siguranţei publice şi/sau al siguranţei naţionale, ordonate de Ministerul Sănătăţii sau de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi care nu pot fi efectuate în timp util şi/sau în siguranţă cu alte mijloace.
    47. Punctul de operare aeromedical din incinta Institutului Clinic Fundeni va funcţiona ca punct detaşat de lucru al operatorului aerian, cu program de lucru permanent.
    48. Punctul de operare aeromedical din incinta Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Târgu Mureş va funcţiona ca punct detaşat de lucru al operatorului aerian, cu program de lucru permanent.
    49. Punctele de lucru vor funcţiona cu program permanent din momentul în care echipajele elicopterelor vor atinge un nivel de pregătire corespunzător.
    50. Activitatea fiecărui punct de operare aeromedical va fi coordonată de un pilot comandant numit de operatorul aerian pe timpul executării misiunii (de regulă comandantul de echipaj).
    51. Medicul-şef al punctului de operare aeromedical este adjunctul comandantului punctului pentru problemele privind funcţionarea, organizarea sistemului şi autorizarea misiunilor din punct de vedere medical, coordonarea personalului care activează în cadrul echipajului medical şi efectuarea controlului medical zilnic al întregului echipaj de serviciu.
    52. Controlul medical zilnic va fi efectuat de medicul-şef al punctului de operare aeromedical sau de un medic desemnat, altul decât medicul care urmează să fie de gardă.
    53. Tot personalul echipajului de gardă va fi examinat înaintea preluării gărzii, în vederea evaluării stării generale, măsurării tensiunii arteriale şi a pulsului şi pulsoximetriei. Rezultatele fiecărui control vor fi documentate şi parafate de medicul care efectuează controlul.
    54. Medicul-şef al punctului de operare aeromedical poate interzice oricărui membru al echipajului să efectueze serviciul din considerente medicale, dacă rezultatele consultului medical zilnic de rutină sunt în afara parametrilor normali, putând afecta siguranţa echipajului în timpul efectuării misiunilor.
    55. Medicul-şef al punctului de operare aeromedical sau persoana desemnată să efectueze controlul medical zilnic de rutină poate solicita examinări suplimentare dacă consideră că este necesar. În cazul personalului aparţinând Unităţii speciale de aviaţie a Ministerului Administraţiei şi Internelor, decizia de a interzice participarea unui angajat în garda din ziua respectivă va fi comunicată imediat comandantului de echipaj sau direct comandantului Unităţii speciale de aviaţie în vederea soluţionării situaţiei şi punerii elicopterului în funcţiune în cel mai scurt timp posibil.
    56. Se interzice participarea în misiune a persoanelor care suferă de afecţiuni care pot pune viaţa persoanei şi/sau a echipajului în pericol în timpul misiunii, de tulburări necorectate ale vederii sau ale auzului, a persoanelor din cadrul echipajului medical care poartă lentile de contact, persoanelor care au consumat orice fel de băutură alcoolică în ultimele 24 de ore înaintea intrării în gardă şi a persoanelor care se află sub influenţa unor medicamente care pot afecta în mod negativ îndeplinirea misiunilor, punând în pericol viaţa persoanei sau a echipajului.
    57. Întregul echipaj va fi echipat cu echipament de protecţie adecvat pe toată durata intervenţiei. Echipamentul este alcătuit din:
    a) cască de protecţie cu vizor şi cu microfon integrat;
    b) salopetă de culoare roşie, îmblănită sau umplută cu material izolant pentru iarnă, cu reflectorizante la nivelul trunchiului, al membrelor superioare şi al membrelor inferioare;
    c) geacă de protecţie, din acelaşi material şi cu aceeaşi culoare, cu reflectorizante, pentru iarnă;
    d) bocanci cu talpă izolantă care să asigure protecţia gleznei şi a degetelor piciorului pentru tot timpul anului;
    e) personalul va purta pe salopetă şi pe geacă însemnele specifice ale serviciului, precum şi gradele, unde este cazul. Numele şi funcţia fiecărui membru al echipajului vor fi purtate pe salopetă şi pe geacă în mod vizibil.
    58. Persoanele care pot cere alertarea elicopterului sunt:
    a) personalul din cadrul dispeceratelor serviciilor medicale de urgenţă prespitalicească, pe baza informaţiilor obţinute de la un apelant sau de la mai mulţi apelanţi sau pe baza informaţiilor obţinute de la echipajele aflate la locul intervenţiei;
    b) personalul din cadrul dispeceratelor operative ale unităţilor Ministerului Administraţiei şi Internelor, pe baza informaţiilor obţinute de la un apelant sau de la mai mulţi apelanţi sau pe baza informaţiilor obţinute de la echipajele aflate la locul intervenţiei;
    c) personalul serviciilor de urgenţă prespitalicească aflat la locul intervenţiei;
    d) personalul medical sau mediu din cadrul unităţilor sanitare rurale şi urbane;
    e) personalul din cadrul unităţilor de intervenţie ale Ministerului Administraţiei şi Internelor aflate la locul intervenţiei;
    f) personalul serviciilor de salvamont, salvamar şi al altor organizaţii de salvare.
    59. Criteriile de alertare pentru intervenţiile primare includ oricare dintre următoarele criterii, la care se va adăuga criteriul distanţă/timp de intervenţie şi transport/competenţa echipajului, care să justifice deplasarea elicopterului pe lângă echipajele terestre sau singur, dacă echipajele terestre nu pot să ajungă la locul solicitării în timp util:
    a) una sau mai multe persoane aflate în pericol vital în urma unei îmbolnăviri acute, intoxicaţii sau accidentări;
    b) accidente/incidente cu multiple victime;
    c) o victimă sau mai multe victime necesitând descarcerarea;
    d) o victimă sau mai multe victime aflate în stare de inconştienţă;
    e) victimă/un pacient aflată/aflat într-o zonă greu accesibilă;
    f) o naştere la termen sau prematură la domiciliu cu mama şi/sau nou-născutul în stare critică;
    g) alte situaţii care pot fi încadrate în această categorie.
    60. În cazul echipajului de intervenţie din Bucureşti:
    a) apelul va fi preluat de Centrul unic de apel 112 al municipiului Bucureşti;
    b) în urma preluării datelor apelul va fi direcţionat către punctul de operare aeromedical şi dispeceratul Brigăzii de Pompieri a Capitalei, care va alerta echipajul furnizând datele necesare şi numerele de telefon de contact necesare;
    c) până la implementarea centrului unic de apel 112, apelurile pentru elicopter vor fi preluate de dispeceratul Brigăzii de Pompieri a Capitalei, care va alerta echipajul sau, dacă este necesar, va transfera apelul către baza aeriană de intervenţie;
    d) serviciul de telecomunicaţii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor va asigura legăturile telefonice directe necesare între:
    (i) dispeceratul Brigăzii de Pompieri a Capitalei;
    (îi) punctul de operare aeromedical din cadrul Institutului Clinic Fundeni;
    (iii) centrul operaţional al Unităţii speciale de aviaţie a Ministerului Administraţiei şi Internelor;
    (iv) dispeceratul Brigăzii Poliţiei Rutiere a Capitalei;
    (v) dispeceratul Poliţiei Rutiere a DN1;
    (vi) unitatea de primiri urgenţe din cadrul Spitalului Clinic de Urgenţă Bucureşti;
    (vii) dispeceratele judeţene de pompieri, poliţie şi ambulanţă ale judeţelor care fac parte din zona de intervenţie primară a elicopterului din Bucureşti: Călăraşi, Ialomiţa, Ilfov, Constanţa, Prahova, Buzău, Olt, Giurgiu, Dâmboviţa, Argeş, Teleorman, Vâlcea, precum şi al municipiului Bucureşti.
    61. În cazul echipajului de intervenţie din Târgu Mureş:
    a) apelul va fi preluat de Dispeceratul integrat 112 al judeţului Mureş;
    b) dispeceratul va alerta echipajul de intervenţie, furnizând datele necesare şi numerele de telefon de contact necesare;
    c) serviciul de telecomunicaţii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor va asigura legăturile telefonice directe necesare între:
    (i) Dispeceratul integrat 112 Mureş;
    (îi) dispeceratele judeţene de pompieri, poliţie şi ambulanţă ale judeţelor care fac parte din zona de intervenţie primară a elicopterului din Târgu Mureş: Alba, Cluj, Sibiu, Mureş, Sălaj, Braşov, Covasna, Maramureş, Harghita, Bistriţa-Năsăud şi Bihor;
    (iii) Punctul de operare aeromedical Târgu Mureş;
    (iv) unitatea de primiri urgenţe a Spitalului Clinic de Urgenţă Târgu Mureş;
    (v) centrul operaţional al Unităţii speciale de aviaţie a Ministerului Administraţiei şi Internelor.
    62. Dispeceratele poliţiei, pompierilor şi ale serviciilor judeţene de ambulanţă din judeţele menţionate mai sus vor anunţa echipajul elicopterului despre incidentele care au loc şi pot necesita intervenţia echipajului, urmând să confirme sau să infirme nevoia intervenţiei.
    63. Alertarea echipajului se va efectua comunicându-se următoarele:
    a) natura intervenţiei;
    b) localitatea şi locul unde se află victima/pacientul;
    c) numărul sau numerele de telefon de contact la locul intervenţiei;
    d) dacă este necesară intervenţia elicopterului sau dacă se recomandă aşteptarea unor informaţii suplimentare de la locul de intervenţie;
    e) starea vremii la locul intervenţiei (ceaţă, ploaie, ninsoare, vânt puternic etc.);
    f) dacă se poate ateriza la locul intervenţiei sau cel mai apropiat loc de aterizare posibil (stadion, câmp, zonă degajată de obstacole etc.);
    g) riscuri sau probleme deosebite;
    h) în cazul misiunilor de salvare montană:
    (i) salvamontul va alerta echipajul elicopterului la primirea informaţiilor despre accidentul montan;
    (îi) se va stabili de comun acord cu echipajul elicopterului modalitatea de intervenţie, dacă aceasta este indicată;
    (iii) se va stabili, la nevoie, un punct de întâlnire în vederea preluării unui salvamontist care este familiarizat cu zona de intervenţie.
    III. Cerinţe privind dotarea elicopterelor pentru desfăşurarea zborurilor umanitare cu echipaje aparţinând Unităţii speciale de aviaţie a Ministerului Administraţiei şi Internelor
    III.1. Cerinţe privind infrastructura necesară desfăşurării zborurilor umanitare:
    - punctul de operare aeromedical: dacă membrilor echipajului li se cere să se afle în poziţia "de aşteptare", trebuie să se asigure locuri de acomodare potrivite în apropierea fiecărei baze operaţionale, cu dotările necesare; la fiecare bază piloţilor li se vor asigura facilităţi pentru obţinerea informaţiilor curente şi a celor referitoare la starea şi evoluţia vremii în timp real, facilităţi pentru comunicaţii cu cea mai apropiată unitate ATS (serviciu de trafic aerian), legătura cu centrul operaţional al Unităţii speciale de aviaţie a Ministerului Administraţiei şi Internelor şi punctele de conducere şi dirijare a zborurilor;
    - spitalele la care se va efectua transportul victimei (victimelor), în cadrul intervenţiei primare, vor avea obligaţia să asigure infrastructura necesară operării elicopterelor (platforme de aterizare omologate);
    - personalul operatorului aerian va desfăşura periodic zboruri de recunoaştere a platformelor de aterizare aparţinând spitalelor care fac parte din intervenţia primară;
    - punctul de operare aeromedical trebuie să dispună de posibilităţi de hangarare a elicopterelor repartizate şi de platformă de aterizare omologată.
    III.2. Cerinţe privind activitatea de întreţinere şi service a elicopterelor
    Tehnicul de aeronavă participă la pregătirea elicopterului pentru primul zbor al zilei. Se îngrijeşte de buna funcţionare a mijloacelor tehnice de aerodrom şi hangar, remediază micile defecţiuni apărute în procesul exploatării aeronavelor şi urmăreşte starea de disponibilitate a acestora.
    Reparaţiile curente şi lucrările periodice se execută la baza operatorului aerian cu fondurile asigurate de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
    Controlul periodic al aeronavelor se execută de către o echipă tehnică a Unităţii speciale de aviaţie a Ministerului Administraţiei şi Internelor, conform normativelor în vigoare, cu fondurile asigurate de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Administraţiei şi Internelor.
    Periodicitatea activităţilor de întreţinere a elicopterelor este conform regulamentelor şi reglementărilor în vigoare, precum şi prevederilor constructorului.
    Baza de operare trebuie să dispună de posibilităţi de hangarare a elicopterelor repartizate şi de platformă de aterizare omologată.
    Atelier de întreţinere dotat cu sursă de apă curentă, aer tehnologic, sursă de curent 220 V CA, încărcător acumulatori şi sursă de alimentare externă pentru elicoptere, truse de scule de bază necesare întreţinerii curente.
    III.3. Cerinţe pentru echipaj:
    a) componenţa:
    - comandant de echipaj;
    - pilot;
    - personal medical (medic, asistent medical).
    NOTĂ:
    Poate face parte din echipaj următorul personal specializat, în funcţie de specificul misiunii:
    - operator troliu;
    - pompier descarcerare;
    - salvamontist, salvamar etc.;
    b) pregătire constantă - conform Planului de instruire în zbor aprobat al personalului navigant;
    c) bareme meteorologice de operare - conform baremelor meteorologice personale şi ale locurilor de aterizare (aeroport, platformă omologată, teren necunoscut şi nemarcat).
    IV. Dispoziţii finale
    IV.1.
    a) În cazul depăşirii fondurilor alocate pentru anul în curs, se va cere susţinerea programului de asistenţă medicală prin alocarea resurselor financiare necesare din fondul de rezervă al Guvernului.
    b) Misiunile de transport de organe şi echipe medicale specializate se vor executa în concordanţă cu orele de zbor alocate anual pentru misiunile medicale de urgenţă şi cu prevederile Programului naţional de transplant.
    c) Prevederile pct. 23 şi 24 se vor aplica în cazul personalului care activează pe elicopterele sanitare civile din România, publice sau private, care efectuează misiuni de intervenţie/transport sanitar, fiind obligatorie respectarea prevederilor privind categoriile de personal medical, formarea şi acreditarea personalului.
    d) Elicopterele utilizate în intervenţia şi transportul sanitar în România de către serviciile publice şi private vor trebui să fie dotate conform prevederilor Ordinului ministrului sănătăţii nr. 270/2004.
    e) Operatorul aerian poate înlocui, în limita posibilităţilor, un elicopter defect sau care se află la întreţinere periodică, din cele două elicoptere prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 126/2003, cu un elicopter din dotarea Unităţii speciale de aviaţie a Ministerului Administraţiei şi Internelor, în varianta de transport standard, urmând ca dotarea medicală să fie pusă la dispoziţie de operatorul medical la care elicopterul este detaşat, costurile de operare fiind acoperite din fondul alocat celor două elicoptere sanitare până la remedierea defecţiunii sau până la terminarea lucrărilor de întreţinere.
    f) Misiunile de zbor se vor executa numai la baremele meteorologice la care echipajele sunt pregătite, conform regulamentelor şi reglementărilor militare în vigoare.
    g) În spiritul prezentelor norme metodologice, activitatea de pregătire în zbor şi de operare a zborurilor umanitare de către echipaje pentru a fi capabile să execute misiuni în toate condiţiile meteorologice va fi reglementată amănunţit prin instrucţiunile anuale ale comandantului Unităţii speciale de aviaţie a Ministerului Administraţiei şi Internelor.
    h) Zborurile umanitare sunt scutite de taxele aeroportuare (conform Codului aerian şi A.I.P. - România).
    i) Spitalele judeţene, precum şi spitalele la care se va efectua transportul victimei (victimelor) în cadrul intervenţiei primare şi secundare vor avea obligaţia să asigure în timpul cel mai scurt posibil infrastructura necesară operării elicopterelor (platforme de aterizare omologate), de comun acord cu operatorul aerian.
    j) Personalul operatorului aerian va desfăşura periodic zboruri de recunoaştere a platformelor de aterizare de la spitalele care fac parte din zonele de intervenţie primară şi secundară.
    k) Activitatea personalului navigant pentru executarea zborurilor umanitare se va desfăşura ţinându-se cont de obţinerea şi menţinerea calificării în zbor.
    l) Pentru misiunile primare care presupun aterizarea pe terenuri necunoscute şi nemarcate, zborul se va executa numai pe timp de zi
    m) Comandantul de echipaj este responsabil de toate activităţile de la bordul aeronavei, mai puţin de starea medicală a bolnavului/accidentatului, de care răspunde medicul de la bord.
    IV.2. Conducerea spitalelor implicate în soluţionarea urgenţelor critice are obligaţia de a asigura toate condiţiile (acces prioritar necondiţionat la sălile de operaţie, acces prioritar necondiţionat la aparatura şi echipamentele din dotare, acces la medicamente şi materiale sanitare specifice, acces la mijloacele de comunicare locală şi naţională şi alte facilităţi necesare) pentru rezolvarea optimă a cazurilor şi pentru eventuala organizare a unui transfer interclinic de la o unitate sanitară la altă unitate sanitară mai competentă.

    Anexă

    ──────
    la normele metodologice
    ────────────────────────
    PRECIZĂRI
    pentru transferul interclinic al pacienţilor critici
    Asistenţa medicală de urgenţă calificată şi de calitate trebuie să fie disponibilă şi accesibilă publicului. Următoarele principii de bază şi protocoale sunt aplicabile în cazul pacienţilor aflaţi în stare critică, necesitând transfer la o altă instituţie medicală de specialitate, în urma evaluării sau a tratamentului în cadrul serviciului de urgenţă sau al unui alt serviciu din cadrul unui spital care nu poate asigura asistenţa de urgenţă şi/sau de specialitate, adecvată şi de calitate pacientului respectiv.
    I. Principii generale
    a) Scopul principal al transferului trebuie să fie asigurarea asistenţei medicale optime pacientului.
    b) Înaintea efectuării transferului, unitatea în care se află pacientul are obligaţia să îl evalueze şi să îi asigure tratamentul necesar stabilizării în vederea transferului, evitând întârzierile nejustificate care pot afecta negativ tratamentul definitiv în centrul de specialitate. Examinările şi manevrele efectuate vor fi documentate în fişa pacientului.
    c) Medicul din unitatea în care se află pacientul are obligaţia să îl informeze pe acesta sau pe aparţinătorii acestuia asupra riscurilor şi potenţialelor beneficii ale transferului, documentând această informare. Acceptul pacientului sau al aparţinătorilor se va obţine, dacă este posibil, înaintea începerii transferului, fără ca aceasta să ducă la întârzieri ce ar fi în detrimentul pacientului.
    d) Spitalele vor avea un protocol prestabilit prin care se vor numi persoanele responsabile de evaluarea pacienţilor şi organizarea transferului. Spitalele care primesc pacienţi, pentru tratament de specialitate vor stabili persoanele responsabile de acceptarea transferurilor şi organizarea acestora, în colaborare cu spitalele ce doresc să transfere pacienţi.
    e) Medicul responsabil din spitalul care transferă pacientul va evalua starea acestuia, necesitatea transferului, momentul transferului, modalitatea transportului, nivelul asistenţei medicale pe durata transferului şi destinaţia transferului având ca scop final asigurarea îngrijirilor medicale optime pacientului transferat fără întârziere nejustificată.
    f) Acceptul pentru transfer se va obţine de la spitalul care va primi pacientul înaintea începerii transferului. În cazul pacienţilor aflaţi în stare critică sau cu potenţial de agravare în lipsa îngrijirilor adecvate, care necesită asistenţă medicală de specialitate ce nu poate fi asigurată de spitalul în care se află, un spital care poate asigura acest nivel de îngrijiri medicale nu are dreptul de a refuza transferurile.
    g) Documentaţia ce cuprinde starea pacientului, investigaţiile efectuate şi rezultatele acestora, medicaţia administrată, specificându-se dozele şi orele de administrare, consulturile de specialitate etc. va fi copiată sau trimisă în original spitalului care va primi pacientul. Unde este posibil, documentaţia poate fi trimisă şi prin poştă electronică. Investigaţiile imagistice efectuate (CT, RX, RMN, angiografii etc.), precum şi alte teste vor fi trimise cu documentaţia medicală a pacientului.
    h) În cazul existenţei unui plan regional de transfer al pacienţilor critici către centre regionale de specialitate, se recomandă întocmirea unor protocoale de transfer standardizate pentru regiunea respectivă între spitalele ce solicită transferuri şi centrul regional de referinţă.
    II. Organizarea transferului
    a) Responsabilităţile medicului din centrul care cere transferul pacientului:
    (i) identificarea pacientului cu indicaţiile pentru transfer;
    (îi) iniţierea procesului de transfer prin contactul direct cu medicul din unitatea primitoare;
    (iii) asigurarea stabilizării maxime posibile a pacientului, în limita posibilităţilor din instituţia în care se află pacientul;
    (iv) determinarea modalităţii de transfer, prin consultare cu serviciul care va efectua transferul;
    (v) evitarea întârzierilor nejustificate din punct de vedere medical;
    (vi) asigurarea păstrării unui nivel constant de îngrijire pe durata transferului;
    (vii) transferul documentaţiei, rezultatelor analizelor şi al filmelor către unitatea primitoare.
    b) Responsabilitatea medicului din centrul care urmează să primească pacientul:
    (i) asigurarea din timp a resurselor necesare (materiale şi umane) pentru primirea cazului transferat;
    (îi) recomandarea soluţiilor optime de transfer şi a măsurilor terapeutice de resuscitare înaintea începerii transportului şi pe durata transportului, dacă este necesar.
    c) Înaintea efectuării transferului pacientul va fi reanimat şi stabilizat în limita posibilităţilor unităţii în care se află, evitându-se întârzierile nejustificate. Se vor efectua următoarele manevre de stabilizare, când există indicaţia:
    (i) Căile respiratorii:
    1. utilizaţi un adjuvant simplu de cale aeriană sau intubaţi pacientul, dacă este necesar;
    2. aspiraţi căile respiratorii şi eliberaţi-le;
    3. introduceţi o sondă nazo-gastrică (oro-gastrică în cazul traumatismelor craniene şi faciale grave) în vederea reducerii riscului de aspiraţie.
    (îi) Respiraţia:
    1. stabiliţi frecvenţa şi administraţi oxigen;
    2. asiguraţi ventilaţia mecanică dacă este necesar;
    3. efectuaţi drenajul toracic dacă este nevoie.
    Atenţie la pacienţii intubaţi, cu traumatism toracic închis, mai ales dacă transferul se va efectua pe calea aerului!
    (iii) Circulaţia:
    1. controlaţi hemoragiile externe;
    2. asiguraţi două linii IV groase (minimum 18-16 G) şi administraţi cristaloide;
    3. reumpleţi patul vascular utilizând cristaloide sau sânge integral, dacă este indicat, pe toată durata transferului;
    4. introduceţi un cateter urinar, dacă nu este contraindicat, în vederea monitorizării debitului urinar;
    5. monitorizaţi ritmul cardiac şi frecvenţa cardiacă;
    6. administraţi medicamente inotropice şi vasoactive la pacienţii la care se indică (şoc cardiogen, insuficienţă cardiacă stângă etc.), utilizând injectomat sau o altă modalitate sigură de control al dozelor.
    (iv) Sistemul nervos central:
    1. asistaţi ventilaţia în cazul pacientului comatos;
    2. administraţi Manitol sau diuretice, dacă sunt indicate;
    3. imobilizaţi capul, gâtul, toracele şi coloana vertebrală la pacientul traumatizat.
    (v) Examinările diagnostice:
    Când acestea sunt indicate, ele nu trebuie să ducă la întârzierea transferului. Ele pot fi efectuate şi la centrul care primeşte pacientul.
    1. RTG de coloană cervicală, torace, bazin şi extremităţi;
    2. studii complexe, cum ar fi CT, angiografie etc., nu sunt indicate dacă vor duce la întârzierea transferului. Ele se vor efectua doar dacă pacientul este stabil şi dacă întârzierea transferului nu va afecta pacientul în mod negativ;
    3. hemoglobinemie, hematocrit, grup sanguin şi gaze arteriale;
    4. test de sarcină pentru toate pacientele traumatizate aflate la intervale de vârstă în care sarcina este posibilă;
    5. monitorizarea ritmului cardiac şi a pulsoximetriei, cu notarea periodică a valorilor în documentaţia pacientului;
    6. monitorizarea TA şi documentarea periodică.
    (vi) Plăgile:
    Efectuarea manevrelor de mai jos nu trebuie să ducă la întârzierea efectuării transferului!
    1. curăţaţi şi pansaţi plăgile în urma controlului hemoragiilor;
    2. administraţi profilaxia antitetanică şi documentaţi acest lucru în scris;
    3. administraţi antibiotice dacă se indică în cazul respectiv.
    (vii) Fracturile:
    Nu întârziaţi transferul pentru efectuarea radiografiilor, mai ales dacă pacientul suferă de alte leziuni grave în afara fracturilor!
    1. imobilizarea în atele;
    2. atele de tracţiune, dacă există, acolo unde este nevoie;
    3. verificaţi circulaţia periferică şi documentaţi în scris.
    d) Asigurarea îngrijirilor pe durata transferului:
    (i) transferul se va efectua de personal calificat care deţine echipamentele şi medicamentele necesare pentru a face faţă eventualelor complicaţii;
    (îi) materiale şi medicamente suficiente vor trebui asigurate pentru toată durata transferului (inclusiv produse sanguine, dacă este cazul);
    (iii) se va asigura permanent monitorizarea funcţiilor vitale pe durata transferului;
    (iv) capacitatea de a asigura funcţiile vitale, în caz de necesitate, pe timpul transferului (ventilaţie, aspiraţie, IOT, suport hemodinamic, imobilizare coloană etc.);
    (v) capacitatea de a documenta starea pacientului şi modificările ce apar pe durata transferului;
    (vi) capacitatea de a comunică cu centrul de specialitate pentru consult, dacă va fi cazul;
    (vii) în lipsa personalului calificat pentru efectuarea transferului, spitalul care transferă pacientul va asigura personal de însoţire sau va solicita efectuarea transferului de către un serviciu specializat pe cale aeriană sau rutieră, după caz;
    (viii) în cazul efectuării transferului de servicii specializate care nu fac parte din structura spitalelor care transferă sau care primesc pacientul respectiv, aceste servicii au obligaţia să asigure personalul calificat sau să solicite personalul din partea uneia dintre instituţiile implicate;
    (ix) echipajul care va efectua transferul are dreptul de a recomanda şi utiliza mijlocul de transfer cel mai adecvat cazului respectiv, de comun acord cu medicul din instituţia care solicită transferul.
    e) Informaţiile minime ce trebuie să însoţească pacientul:
    (i) numele pacientului, dacă este posibil, cu adresa şi datele despre persoanele de contact şi numerele de telefon;
    (îi) istoricul afecţiunii pentru care pacientul este transferat;
    (iii) în caz de traumă, mecanismul leziunii, data şi ora la care a avut loc accidentul;
    (iv) afecţiunile/leziunile identificate;
    (v) antecedentele medicale ale pacientului;
    (vi) medicaţia;
    (vii) medicul curant al pacientului şi datele de contact;
    (viii) semnele vitale la sosirea pacientului în spitalul care solicită transferul, scorul Glasgow (GCS) şi, în cazul pacientului traumatizat, scorul revizuit de traumă (RTS);
    (ix) măsurile terapeutice efectuate şi rezultatul obţinut;
    (x) rezultatele testelor diagnostice şi ale analizelor de laborator;
    (xi) soluţiile intravenoase administrate (tipul, inclusiv produsele sanguine şi cantitatea);
    (xii) semnele vitale, inclusiv GCS, măsurate şi documentate periodic în spitalul care cere transferul;
    (xiii) fişa medicală prespital, dacă pacientul a ajuns în spital cu ambulanţa;
    (xiv) fişa medicală de transfer, cu funcţiile vitale măsurate şi documentate periodic pe durata transferului, inclusiv GCS, medicamentele şi soluţiile administrate pe durata transferului. Manevrele efectuate pe durata transferului vor fi şi ele documentate;
    (xv) numele şi datele de contact ale medicului care a cerut transferul;
    (xvi) numele şi datele de contact ale medicului care a acceptat transferul;
    (xvii) numele şi datele de contact ale medicului sau cadrului sanitar care a efectuat transferul.
    f) Criteriile, indicaţiile şi contraindicaţiile transferului pe calea aerului
    Transferul pe calea aerului se va utiliza în cazul în care nu se poate asigura un transfer potrivit pe cale terestră sau în cazul în care timpul de transfer pe cale terestră este mai lung decât permite starea pacientului, ducând la agravarea acesteia sau la instalarea unor complicaţii ireversibile. Pacientul traumatizat sau netraumatizat, instabil sau cu potenţial ridicat de agravare pe durata transportului, care necesită transfer interclinic la o unitate specializată, trebuie să beneficieze de o modalitate de transport optimă care să asigure transferul în siguranţă şi în timp util.
    (i) Oricare dintre criteriile de transfer menţionate mai jos poate fi o indicaţie pentru transfer pe calea aerului.
    (îi) În situaţiile în care timpul are o importanţă majoră (pacient traumatizat instabil, suspiciune de hematom epidural, IMA necesitând tromboliză sau angioplastie etc.), transferul pe calea aerului este soluţia optimă dacă transferul terestru va necesita un timp mai îndelungat sau dacă transferul terestru nu poate fi efectuat în condiţii optime din cauza stării pacientului.
    (iii) Este preferabil în unele situaţii ca pacientul care urmează a fi transferat să rămână sub observaţie medicală în unitatea care a cerut transferul, până la sosirea unui mijloc de transport aerian cu personal calificat.
    (iv) În cazul în care transferul pacientului critic pe cale aeriană nu poate fi efectuat din motive obiective, transferul va trebui efectuat în condiţii optime, utilizându-se, în limita posibilităţilor, ambulanţe tip C, cu personal calificat.
    (v) Contraindicaţiile transferului pe calea aerului includ:
    1. pacient în stop cardiac;
    2. pacient în stare terminală;
    3. boală contagioasă activă netratată, ce poate periclita viaţa echipajului;
    4. pacient contaminat cu substanţe chimice;
    5. pacient combativ, necontrolat (eventual, va fi anesteziat);
    6. pacient conştient, coerent, care refuză transferul pe calea aerului;
    7. pacient instabil, care necesită o procedură salvatoare de viaţă (de exemplu, laparotomie), ce poate fi efectuată în spitalul în care se află;
    8. pacient stabil, care poate fi transportat cu alt mijloc de transport medicalizat, factorul timp nefiind de importanţă majoră.
    III. Criteriile de transfer ale pacientului adult netraumatizat
    a) Criterii generale:
    (i) pacientul se află în stare critică şi necesită investigaţii/îngrijiri de specialitate într-o unitate terţiară;
    (îi) spitalul în care se află pacientul nu îi poate asigura acestuia tratamentul optim, cum este cazul pacienţilor cu infarct miocardic acut, necesitând tromboliză sau angioplastie.
    b) Criterii specifice:
    (i) pacient cu starea de conştienţă alterată, necesitând investigaţii/terapie intensivă/IOT/ ventilaţie mecanică;
    (îi) anevrism disecant de aortă;
    (iii) hemoragie cerebrală (hemoragie subarahnoidă);
    (iv) hipotermie/hipertermie severă;
    (v) pacient care necesită intervenţie cardiacă de urgenţă (ruptură valvulară etc.);
    (vi) pacient cu disritmii maligne;
    (vii) pacient cu IMA, necesitând tromboliză sau angioplastie;
    (viii) pacient cu IMA la care tromboliza este contraindicată, necesitând angioplastie;
    (ix) pacient în şoc, necesitând IOT/ventilaţie mecanică şi/sau medicaţie inotropă (cum ar fi şocul septic);
    (x) pacient instabil care necesită investigaţii avansate ce nu pot fi efectuate în unitatea în care se află, cum ar fi CT, angiografie etc.;
    (xi) intoxicaţiile severe;
    (xii) insuficienţă renală acută, necesitând dializă de urgenţă;
    (xiii) status epilepticus ce nu poate fi controlat;
    (xiv) pacient cu indicaţii de terapie hiperbară de urgenţă.
    IV. Criteriile de transfer ale pacientului adult traumatizat
    a) Sistem nervos central:
    (i) traumă cranio-cerebrală:
    1. plăgi craniene penetrante;
    2. fracturi cu înfundare;
    3. plăgi cranio-cerebrale deschise, cu sau fără scurgere de LCR;
    4. GCS sub 14 sau în curs de deteriorare;
    5. pacienţi care necesită IOT/ventilaţie;
    (îi) leziuni majore ale coloanei şi/sau leziuni medulare.
    b) Torace:
    (i) mediastin lărgit sau alte semne ce sugerează leziuni ale vaselor mari;
    (îi) leziuni grave ale peretelui toracic (volet costal, torace moale etc.);
    (iii) contuzie pulmonară;
    (iv) leziune cardiacă;
    (v) pacienţi care necesită IOT/ventilaţie;
    (vi) pacienţi care necesită ventilaţie prelungită şi îngrijiri speciale.
    c) Bazin/abdomen:
    (i) fracturi instabile ale bazinului;
    (îi) fracturi de bazin cu şoc şi hemoragie continuă;
    (iii) leziuni/fracturi deschise ale bazinului.
    d) Extremităţi:
    (i) fracturi deschise grave;
    (îi) amputaţie traumatică cu potenţial de reimplantare;
    (iii) fracturi articulare complexe;
    (iv) leziune majoră prin strivire;
    (v) ischemia unei extremităţi.
    e) Politraumă:
    (i) traumatism cranio-cerebral asociat cu traumatism al feţei, toracelui, abdomenului sau al bazinului;
    (îi) traumatism simultan a mai mult de două regiuni corporale;
    (iii) arsuri majore sau arsuri asociate cu leziuni traumatice grave;
    (iv) fracturi multiple ale oaselor lungi.
    f) Factori agravanţi:
    (i) vârsta > 55 ani;
    (îi) copii;
    (iii) afecţiuni cardiace sau pulmonare preexistente;
    (iv) diabet insulino-dependent, obezitate morbidă;
    (v) sarcină;
    (vi) imunodepresie.
    g) Agravare secundară (sechele tardive):
    (i) necesitatea ventilaţiei mecanice;
    (îi) sepsis;
    (iii) insuficienţă organică sau pluriorganică (deteriorarea la nivel SNC, cardiac, pulmonar, hepatic, renal sau a sistemului de coagulare);
    (iv) necroză tisulară majoră.
    V. Criteriile de transfer al pacientului pediatric netraumatizat
    a) Criterii fiziologice/fiziopatologice:
    (i) status neurologic alterat sau în curs de agravare;
    (îi) insuficienţă respiratorie;
    (iii) detresă respiratorie care nu răspunde la tratamentul efectuat, asociată cu una dintre următoarele condiţii:
    1. cianoză;
    2. retracţii musculare (moderate/severe);
    3. apnee;
    4. stridor (moderat/sever);
    5. respiraţii patologice (gasping, respiraţie acidotică etc.);
    6. status astmaticus;
    (iv) copii necesitând intubaţie endotraheală şi/sau protezare ventilatorie;
    (v) disritmii grave;
    (vi) insuficienţă cardiacă;
    (vii) şoc care nu răspunde corespunzător la tratamentul instituit;
    (viii) copii care necesită oricare dintre următoarele:
    1. monitorizarea presiunii intracraniene;
    2. monitorizarea presiunii venoase centrale, a presiunii arteriale invazive sau a presiunii în artera pulmonară;
    3. medicamente vasoactive;
    (ix) hipotermie sau hipertermie severă;
    (x) insuficienţă hepatică;
    (xi) insuficienţă renală acută sau cronică, necesitând dializă imediată.
    b) Alte criterii:
    (i) înec incomplet, cu pierderea stării de conştienţă, semne vitale instabile sau probleme respiratorii;
    (îi) status epilepticus;
    (iii) muşcătură de şarpe;
    (iv) ingestie sau expunere la substanţe toxice, cu potenţial pericol vital;
    (v) tulburări electrolitice severe;
    (vi) tulburări metabolice severe;
    (vii) deshidratare severă;
    (viii) infecţii cu pericol vital potenţial, inclusiv sepsis;
    (ix) copii a căror stare generală necesită măsuri de terapie intensivă;
    (x) orice copil al cărui medic consideră că există beneficiu posibil în cazul transferului de urgenţă la un centru specializat în terapie intensivă pediatrică.
    VI. Criteriile de transfer ale pacientului pediatric traumatizat
    a) Criterii fiziologice/fiziopatologice:
    (i) status neurologic alterat sau în curs de agravare;
    (îi) detresă sau insuficienţă respiratorie;
    (iii) copii necesitând intubaţie endotraheală şi/sau suport ventilator;
    (iv) şoc, compensat sau necompensat;
    (v) leziuni necesitând transfuzii sanguine;
    (vi) copii necesitând oricare dintre următoarele:
    1. monitorizarea presiunii intracraniene;
    2. monitorizarea presiunii venoase centrale, a presiunii arteriale invazive sau a presiunii în artera pulmonară;
    3. medicaţie vasoactivă.
    b) Criterii anatomice:
    (i) fracturi şi plăgi penetrante profunde la nivelul extremităţilor, complicate prin leziuni neurovasculare sau sindrom de compartiment;
    (îi) fracturi a două sau mai multe oase lungi (femur, humerus);
    (iii) fracturi ale scheletului axial;
    (iv) suspiciune de fractură a coloanei vertebrale, mielică sau amielică;
    (v) imputaţii traumatice cu potenţial pentru reimplantare;
    (vi) traumatism cranio-cerebral asociat cu oricare dintre următoarele:
    1. scurgere de lichid cefalo-rahidian;
    2. fracturi deschise ale extremităţii cefalice;
    3. fracturi cu înfundare ale extremităţii cefalice;
    4. indicaţii pentru monitorizarea presiunii intracraniene;
    (vii) plăgi penetrante la nivelul capului, gâtului, toracelui, abdomenului sau al bazinului;
    (viii) fracturi majore la nivelul bazinului;
    (ix) traumatism închis semnificativ la nivelul toracelui sau al abdomenului.
    c) Alte criterii:
    (i) copii necesitând terapie intensivă;
    (îi) copii necesitând intervenţii chirurgicale complexe;
    (iii) orice copil al cărui medic consideră că există beneficiu posibil în cazul transferului de urgenţă la un centru specializat în traumă şi/sau în terapie intensivă pediatrică.
    d) Criterii în cazul arsurilor (termice sau chimice): copilul va trebui transferat la un centru cu capacitatea de a trata copii cu arsuri, incluşi în criteriile care urmează:
    (i) arsuri de gradele II şi III ale unei suprafeţe mai mari de 10% din suprafaţa corporală la copii sub vârsta de 10 ani;
    (îi) arsuri de gradele II şi III ale unei suprafeţe mai mari de 20% din suprafaţa corporală la copii cu vârsta de peste 10 ani;
    (iii) arsuri de gradul III ale unei suprafeţe mai mari de 5% din suprafaţa corporală, indiferent de vârsta copilului;
    (iv) arsuri ce implică următoarele:
    1. semne sau simptome de leziuni de inhalare;
    2. detresă respiratorie;
    3. faţa;
    4. urechile (arsuri ce implică grosimea completă a urechii sau canalul auditiv ori timpanele);
    5. cavitatea bucală şi faringele;
    6. arsuri profunde sau excesive ale mâinii, picioarelor, organelor genitale, articulaţiilor majore sau perineului;
    (v) leziuni sau arsuri prin curent electric (inclusiv fulgerare);
    (vi) arsuri asociate cu traumatisme sau cu alte condiţii medicale ce pot complica starea copilului.
    VII. Scorul revizuit de traumă
    Revised Trauma Score (RTS)
      A.Frecvenţa respiratorie:    
        (i) 10 - 294  
        (ii) > 293  
        (iii) 6 - 92  
        (iv) 1 - 51  
        (v) 00  
      B.Presiunea arterială sistolică:    
        (i) > 894  
        (ii) 76 - 893  
        (iii) 50 - 752  
        (iv) 01 - 491  
        (v) 00  
      C.GCS [C pentru adult = D + E(i) + F; C pentru copil = D + E(i i) + F]
        (i) 13 - 154  
        (ii) 09 - 123  
        (iii) 06 - 082  
        (iv) 04 - 051  
        (v) 30  
      D.Deschiderea ochilorspontană4  
          la apel3  
          la stimul dureros2  
          nu deschide1  
      E.Răspuns verbal      
        (i) Adultorientat5  
          confuz4  
          cuvinte fără sens3  
          zgomote2  
          fără răspuns1  
        (ii) Copilpotrivit5  
          plânge, consolabil4  
          iritat în continuare3  
          neliniştit, agitat2  
          fără1  
      F.Răspuns motorla comandă6  
          localizează la stimul5  
          retrage la stimul4  
          flexie la stimul3  
          extensie la stimul2  
          absent1  
      Glasgow Coma Score (GCS) C = D + [E(i) sau E(ii)] + F
      Scorul revizuit de traumă (RT S) = A+B+C

    VIII. Scorul pediatric de traumă
      Componenta de evaluat+2+1-1
      Greutatea> 20 kg10-20 kg< 10 kg
      Calea aerianăNormalăCale aeriană orală sau nazală şi oxigenIntubaţie cricotiroidotomie sau traheostomie
      Presiunea arterială sistolică> 90 mm Hg Puls periferic şi perfuzie periferică adecvate50-90 mm Hg Puls carotidian/ femural palpabil< 50 mm Hg Puls slab sau nepalpabil
      Nivelul de conştienţăTreazObnubilat sau cu istoric de pierdere a stării de conştienţăComă Nu reacţionează
      FracturiFără fracturi vizibile sau suspicionateO singură fractură închisăMai multe fracturi sau o fractură deschisă
      TegumenteNimic vizibilContuzie, abraziuni; laceraţii sub 7 cm; fascia neafectatăPierdere tisulară Fascia penetrată
      Total    

    --------