LEGE nr. 123 din 4 mai 2006
privind statutul personalului din serviciile de probaţiune
EMITENT
  • PARLAMENTUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 407 din 10 mai 2006



    Parlamentul României adoptă prezenta lege.

    Capitolul I Dispoziţii generale


    Articolul 1

    (1) Prezenta lege reglementează statutul personalului de specialitate specific serviciilor de probaţiune, denumit în continuare personal din serviciile de probaţiune.
    (2) În înfăptuirea actului de justiţie, munca personalului din serviciile de probaţiune constituie un sprijin pentru judecători şi procurori, competenţa şi îndeplinirea corectă a sarcinilor ce revin acestei categorii de personal jucând un rol important în procesul de individualizare a pedepsei, de executare a sancţiunilor neprivative de libertate, de asistare şi consiliere a victimelor infracţiunilor.


    Articolul 2

    Serviciile de probaţiune îşi desfăşoară activitatea sub conducerea, coordonarea şi controlul Direcţiei de probaţiune din cadrul Ministerului Justiţiei, denumită în continuare direcţia de specialitate.


    Articolul 3

    În exercitarea funcţiei, personalul din serviciile de probaţiune este obligat să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, Constituţia şi legile ţării, prevederile reglementărilor interne şi să îndeplinească dispoziţiile legale ale şefilor ierarhici privind activitatea profesională.


    Articolul 4

    În exercitarea funcţiei, personalul din serviciile de probaţiune trebuie să respecte demnitatea individului şi integritatea persoanei.


    Articolul 5

    În exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor şi a atribuţiilor prevăzute de prezenta lege este interzisă discriminarea pe criterii de sex, orientare sexuală, vârstă, rasă, etnie, religie, origine socială, situaţie familială ori alte criterii discriminatorii.


    Articolul 6

    Scopul exercitării funcţiei de consilier de probaţiune îl constituie creşterea gradului de siguranţă publică prin informarea şi consilierea victimelor infracţiunilor, promovarea alternativelor la detenţie, prevenirea infracţionalităţii, reducerea riscului de recidivă şi reintegrarea în comunitate a persoanelor care au încălcat legea penală.


    Capitolul II Structura personalului din serviciile de probaţiune


    Articolul 7

    Personalul din serviciile de probaţiune se compune din:
    a) consilieri de probaţiune;
    b) şefi ai serviciilor de probaţiune, denumiţi în continuare şefi serviciu;
    c) inspectori de probaţiune, care îşi desfăşoară activitatea în cadrul direcţiei de specialitate.


    Secţiunea 1 Consilierii de probaţiune


    Articolul 8

    (1) După criteriul vechimii în specialitate, funcţia de consilier de probaţiune are 4 grade profesionale, după cum urmează:
    a) consilieri de probaţiune debutanţi - vechime în specialitate de până la un an;
    b) consilieri de probaţiune gradul III - vechime în specialitate de la un an la 4 ani;
    c) consilieri de probaţiune gradul II - vechime în specialitate de la 4 ani la 6 ani;
    d) consilieri de probaţiune gradul I - vechime în specialitate peste 6 ani.
    (2) Fiecare grad profesional corespunde unui nivel al salariului stabilit prin legea de salarizare.
    (3) Vechimea în serviciile de probaţiune este considerată vechime în specialitate.


    Articolul 9

    Consilierii de probaţiune sunt debutanţi şi definitivi.


    Articolul 10

    (1) Consilierul de probaţiune debutant este persoana fără vechime în specialitate la data angajării, care îndeplineşte un an de stagiu până la definitivare.
    (2) Consilierii de probaţiune definitivi se împart în 3 grade profesionale, potrivit art. 8 alin. (1) lit. b)-d).


    Articolul 11

    (1) Stagiul reprezintă perioada premergătoare definitivării în funcţia de consilier de probaţiune şi are drept scop pregătirea profesională la începutul exercitării funcţiei.
    (2) Stagiul este efectiv şi obligatoriu.
    (3) Pe perioada stagiului consilierul de probaţiune debutant exercită toate atribuţiile prevăzute de lege, având obligaţia:
    a) să aprofundeze cunoştinţele teoretice în domeniul probaţiunii şi protecţiei victimelor infracţiunilor - noţiuni de drept penal şi procedură penală, criminologie, metodologia activităţii de probaţiune şi protecţie a victimelor, sănătate mentală şi infracţiune, problema dependenţei, dezvoltare instituţională şi cooperare instituţională, psihologia dezvoltării, sociologie aplicată, informatică socială;
    b) să îşi dezvolte abilităţi de bază, necesare desfăşurării activităţii de probaţiune şi protecţie a victimelor.
    (4) Activitatea consilierului de probaţiune debutant este îndrumată de către şeful serviciului unde îşi desfăşoară activitatea sau de către o persoană desemnată de acesta, cu experienţă de minimum 3 ani în domeniu.
    (5) Dispoziţiile alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător şi personalului care la angajare avea vechimea în specialitate necesară pentru ocuparea unui post de consilier de probaţiune definitiv, dar care nu a mai exercitat anterior o funcţie în domeniul probaţiunii.


    Articolul 12

    (1) Consilierii de probaţiune se subordonează ierarhic şefilor serviciilor şi directorului direcţiei de specialitate.
    (2) Consilierii de probaţiune respectă legislaţia în vigoare şi îndeplinesc sarcinile încredinţate de şeful serviciului şi de directorul direcţiei de specialitate.


    Secţiunea a 2-a Şefii serviciilor de probaţiune


    Articolul 13

    Şefii serviciilor sunt numiţi în funcţie de ministrul justiţiei, din rândul consilierilor de probaţiune gradele III-I, ţinându-se seama de calităţile profesionale, de aptitudinile manageriale, îndeosebi de capacitatea de organizare şi decizie, de integritate, de capacitatea de gestionare a situaţiilor de criză, de abilităţile de comunicare, de lucru în echipă, de planificare, de autocontrol şi de motivaţia pentru ocuparea funcţiei.


    Articolul 14

    Şefii serviciilor de probaţiune au următoarele atribuţii:
    a) coordonează activitatea serviciului de probaţiune, asigurând buna funcţionare a acestuia;
    b) repartizează lucrările şi sarcinile în cadrul serviciului de probaţiune;
    c) urmăresc şi răspund de elaborarea corespunzătoare şi la termenele stabilite a lucrărilor;
    d) duc la îndeplinire dispoziţiile legale şi pe cele ale şefilor ierarhici;
    e) asigură un mediu de lucru participativ şi consultativ;
    f) gestionează cu responsabilitate şi imparţialitate relaţiile profesionale care se stabilesc cu şi între personalul de probaţiune din subordine;
    g) contribuie la promovarea activităţilor serviciului de probaţiune;
    h) evaluează anual performanţele profesionale ale consilierilor de probaţiune;
    i) contribuie la pregătirea iniţială şi continuă a personalului de probaţiune din subordine;
    j) formulează propuneri de eficientizare a practicii în materie;
    k) reprezintă serviciul şi dezvoltă relaţii optime de lucru cu colaboratorii din cadrul organizaţiilor şi instituţiilor partenere;
    l) desfăşoară activităţile administrative pe care postul le presupune.


    Articolul 15

    (1) Revocarea din funcţia de conducere a şefilor serviciilor de probaţiune se dispune de ministrul justiţiei, la propunerea directorului direcţiei de specialitate, pentru următoarele motive:
    a) în cazul în care nu mai îndeplinesc una dintre condiţiile necesare pentru numirea în funcţia de conducere;
    b) în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor manageriale privind organizarea eficientă, comportamentul şi comunicarea, asumarea responsabilităţilor.
    (2) La verificarea organizării eficiente a activităţii de către şefii serviciilor de probaţiune vor fi avute în vedere, în principal, următoarele criterii: folosirea adecvată a resurselor umane şi materiale, evaluarea necesităţilor, gestionarea situaţiilor de criză, gestionarea informaţiilor, organizarea pregătirii şi perfecţionării profesionale şi repartizarea sarcinilor în cadrul serviciului de probaţiune.
    (3) La verificarea comportamentului şi comunicării şefilor serviciilor de probaţiune vor fi avute în vedere, în principal, comportamentul şi comunicarea cu persoanele aflate în evidenţa serviciului de probaţiune, cu organele judiciare, cu colaboratorii din cadrul organizaţiilor şi instituţiilor partenere, cu mass-media, precum şi asigurarea accesului la informaţiile de interes public şi transparenţa actului de conducere.
    (4) La verificarea asumării responsabilităţii de către şefii serviciilor de probaţiune vor fi avute în vedere, în principal, îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege şi regulamente, precum şi implementarea strategiilor naţionale şi secvenţiale în domeniul justiţiei.
    (5) La verificarea aptitudinilor manageriale ale şefilor serviciilor de probaţiune vor fi avute în vedere, în principal, capacitatea de organizare, capacitatea rapidă de decizie, rezistenţa la stres, autoperfecţionarea, capacitatea de analiză, sinteză, previziune, strategie şi de planificare pe termen scurt, mediu şi lung, iniţiativa şi capacitatea de adaptare rapidă.


    Secţiunea A 3-A Inspectorii de probaţiune


    Articolul 16

    Inspectorii de probaţiune sunt numiţi în funcţie prin ordin al ministrului justiţiei, din rândul consilierilor de probaţiune gradele profesionale II-I, ţinându-se seama de calităţile profesionale, abilităţile de comunicare, tactul în relaţiile de serviciu, integritate şi obiectivitate, precum şi de capacitatea de gestionare a situaţiilor de criză.


    Articolul 17

    (1) După criteriul vechimii în specialitate, funcţia de inspector de probaţiune are două grade profesionale, după cum urmează:
    a) inspectori de probaţiune gradul II - vechime în specialitate de la 4 ani la 6 ani;
    b) inspectori de probaţiune gradul I - vechime în specialitate peste 6 ani.
    (2) Fiecare grad corespunde unui nivel al salariului de bază din grila de salarizare.


    Articolul 18

    Inspectorii de probaţiune au următoarele atribuţii:
    a) efectuează controlul serviciilor de probaţiune prin intermediul unor inspecţii de probaţiune periodice;
    b) propun directorului direcţiei de specialitate soluţii legale şi oportune în rezolvarea aspectelor identificate cu ocazia efectuării inspecţiilor şi în vederea eficientizării activităţii serviciului de probaţiune, pe baza constatărilor inspecţiilor;
    c) efectuează, din dispoziţia şefilor ierarhici, cercetarea disciplinară prealabilă a personalului din serviciile de probaţiune;
    d) participă la activitatea de recrutare, selecţie şi pregătire profesională a personalului de probaţiune;
    e) contribuie la evaluarea anuală a performanţelor profesionale ale personalului din serviciile de probaţiune;
    f) duc la îndeplinire dispoziţiile legale şi alte sarcini ordonate pe linie ierarhică, în limitele competenţelor legale şi regulamentare.


    Capitolul III Cariera personalului din serviciile de probaţiune


    Secţiunea 1 Numirea în funcţie


    Articolul 19

    (1) Postul de consilier de probaţiune se ocupă prin concurs.
    (2) Condiţiile de organizare şi desfăşurare a concursului se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.


    Articolul 20

    (1) Pentru a fi numită în funcţia de consilier de probaţiune persoana trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiţii:
    a) să aibă capacitate deplină de exerciţiu;
    b) să nu aibă antecedente penale, să nu aibă cazier fiscal;
    c) să cunoască limba română, scris şi vorbit;
    d) să fie aptă din punct de vedere medical şi psihologic pentru exercitarea funcţiei, fapt dovedit pe baza testării medicale şi psihologice de specialitate organizate în acest scop;
    e) să se bucure de o bună reputaţie;
    f) să fie licenţiată în asistenţă socială, psihologie, sociologie, pedagogie sau drept;
    g) să promoveze concursul organizat pentru ocuparea funcţiei pentru care candidează.
    (2) În termen de 60 de zile de la angajare, persoana trebuie să prezinte direcţiei de specialitate dovada stabilirii reşedinţei în România.


    Articolul 21

    (1) Inspectorii de probaţiune şi şefii serviciilor de probaţiune sunt numiţi în funcţie prin concurs.
    (2) Condiţiile de organizare şi desfăşurare a concursului se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului justiţiei.


    Secţiunea a 2-a Definitivarea în funcţie


    Articolul 22

    După efectuarea stagiului, consilierii de probaţiune debutanţi sunt obligaţi să se înscrie la examenul de definitivare în funcţie.


    Articolul 23

    Data şi locul susţinerii examenului de definitivare în funcţie, precum şi tematica acestuia se stabilesc de direcţia de specialitate împreună cu Direcţia pentru resurse umane şi relaţii cu Consiliul Superior al Magistraturii din cadrul Ministerului Justiţiei şi se afişează la sediul Ministerului Justiţiei şi la sediul tribunalelor, cu cel puţin 60 de zile înainte de data organizării acestuia.


    Articolul 24

    (1) Examenul de definitivare în funcţie a consilierului de probaţiune debutant constă, în mod obligatoriu, într-o probă scrisă cu caracter teoretic şi o probă scrisă cu caracter practic.
    (2) Proba teoretică are ca obiect testarea cunoştinţelor în materie, cuprinzând: metodologia activităţii de protecţie a victimelor, instituţii de drept penal şi procedură penală, criminologie, dezvoltare instituţională şi cooperare instituţională, informatică socială, sănătate mentală şi infracţiune, problema dependenţei, sociologie aplicată şi psihologia dezvoltării.
    (3) Proba practică constă în întocmirea unei lucrări scrise cu caracter aplicativ.


    Articolul 25

    Comisia de examinare se stabileşte prin ordin al ministrului justiţiei.


    Articolul 26

    (1) Sunt declaraţi admişi consilierii de probaţiune debutanţi care au obţinut media finală de minimum 7, dar nu mai puţin de nota 5 la fiecare dintre cele două probe.
    (2) Media finală se calculează ca medie aritmetică între notele obţinute la cele două probe.


    Articolul 27

    (1) Rezultatele examenului de definitivare se publică pe pagina electronică a Ministerului Justiţiei şi se afişează la sediul Ministerului Justiţiei şi la sediile tribunalelor, întocmindu-se un proces-verbal privind data şi ora afişării acestora.
    (2) Candidaţii nemulţumiţi de rezultate pot depune contestaţie în termen de 48 de ore de la afişare, la Ministerul Justiţiei.
    (3) Comisia de soluţionare a contestaţiilor se stabileşte prin ordin al ministrului justiţiei.
    (4) Contestaţiile se soluţionează în termen de maximum 10 zile de la depunerea acestora, iar rezultatele se publică pe pagina electronică a Ministerului Justiţiei şi se afişează la sediul Ministerului Justiţiei şi al tribunalului pe lângă care funcţionează serviciul unde îşi desfăşoară activitatea persoana care a depus contestaţia.


    Articolul 28

    (1) Consilierii de probaţiune debutanţi declaraţi admişi la examenul de definitivare în funcţie sunt numiţi pe un post de consilier de probaţiune gradul III.
    (2) Neprezentarea nejustificată a consilierilor de probaţiune debutanţi la examenul de definitivare în funcţie la prima sesiune după încheierea stagiului sau respingerea acestora la două sesiuni atrage eliberarea din funcţie.


    Articolul 29

    (1) Ministerul Justiţiei îndeplineşte formalităţile legate de numirea consilierilor de probaţiune debutanţi care au fost declaraţi admişi la examenul de definitivare în funcţie, în termen de maximum 30 de zile de la data afişării rezultatelor finale.
    (2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul eliberării din funcţie a consilierilor de probaţiune debutanţi aflaţi în una dintre situaţiile prevăzute la art. 28 alin. (2).


    Secţiunea a 3-a Promovarea în grade profesionale


    Articolul 30

    Promovarea în gradele I şi II a personalului serviciilor de probaţiune, precum şi promovarea în gradul I a inspectorilor de probaţiune se fac pe bază de concurs, în raport cu vechimea în specialitate, competenţa profesională, rezultatele obţinute în activitate şi cu numărul posturilor scoase la concurs.


    Articolul 31

    (1) Vechimea în specialitate, necesară pentru prezentarea la concursul de promovare în grade profesionale, este cea prevăzută la art. 8 şi 17.
    (2) Promovarea personalului de probaţiune se face numai în gradul profesional imediat superior.


    Articolul 32

    Data şi locul susţinerii concursului de promovare, precum şi tematica, actele de înscriere, termenul de depunere a acestora şi numărul posturilor pentru care se organizează concursul se stabilesc de direcţia de specialitate împreună cu Direcţia pentru resurse umane şi relaţii cu Consiliul Superior al Magistraturii din cadrul Ministerului Justiţiei şi vor fi publicate pe pagina electronică a Ministerului Justiţiei şi afişate la sediul Ministerului Justiţiei şi al tribunalelor, cu cel puţin 60 de zile înainte de data organizării acestuia.


    Articolul 33

    Comisia de examinare se stabileşte prin ordin al ministrului justiţiei, fiind compusă din reprezentanţi ai direcţiei de specialitate şi ai Direcţiei pentru resurse umane şi relaţii cu Consiliul Superior al Magistraturii din Ministerul Justiţiei.


    Articolul 34

    (1) Concursul de promovare constă în întocmirea unei lucrări de disertaţie, în unul dintre următoarele domenii: protecţia victimelor, reintegrarea socială şi supravegherea infractorilor, metodologia activităţii de probaţiune, instituţii de drept penal şi procedură penală, criminologie, dezvoltare instituţională şi cooperare instituţională, informatică socială, sănătate mentală şi infracţiune, problema dependenţei, sociologie aplicată şi psihologia dezvoltării.
    (2) Promovarea candidaţilor declaraţi admişi la concurs se face în ordinea descrescătoare a notelor obţinute, dar nu mai puţin de nota 8, şi în limita posturilor scoase la concurs.
    (3) Prevederile art. 27 şi art. 29 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.


    Secţiunea a 4-a Evaluarea performanţelor profesionale şi testarea medicală şi psihologică a personalului din serviciile de probaţiune


    Articolul 35

    (1) Evaluarea performanţelor profesionale ale personalului din serviciile de probaţiune se face anual.
    (2) Criteriile şi metodologia de evaluare a performanţelor profesionale se stabilesc prin regulament, aprobat prin ordin al ministrului justiţiei, la propunerea direcţiei de specialitate.


    Articolul 36

    (1) Personalul din serviciile de probaţiune este evaluat la fiecare 3 ani sau ori de câte ori directorul direcţiei de specialitate apreciază că este necesar, prin intermediul unei testări psihologice, în vederea verificării unor aspecte, precum:
    a) mobilitatea mentală;
    b) atitudinea faţă de calitatea soluţiilor şi a deciziilor;
    c) echilibrul emoţional şi autocontrolul comportamental, rezistenţa la stres şi la frustrare;
    d) sistemul de atitudini (faţă de sine, faţă de muncă, faţă de viaţă, mentalităţi);
    e) maturitatea socială, gradul de socializare;
    f) conformarea la reguli şi norme, spiritul de disciplină;
    g) capacitatea de cooperare şi de relaţionare socială;
    h) conştiinciozitatea şi responsabilitatea;
    i) existenţa unor tendinţe psihopatologice.
    (2) Personalul din serviciile de probaţiune efectuează un examen medical periodic, dispus de Ministerul Justiţiei.
    (3) Costurile investigaţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se suportă din bugetul Ministerului Justiţiei.


    Secţiunea a 5-a Formarea profesională


    Articolul 37

    Formarea profesională a personalului din serviciile de probaţiune are următoarele obiective principale:
    a) adaptarea la cerinţele postului;
    b) actualizarea cunoştinţelor şi deprinderilor specifice postului, perfecţionarea pregătirii profesionale;
    c) dobândirea unor cunoştinţe avansate, a unor metode şi procedee moderne, necesare pentru realizarea activităţilor profesionale;
    d) promovarea şi dezvoltarea carierei profesionale.


    Articolul 38

    Formarea profesională a personalului din serviciile de probaţiune se realizează prin următoarele forme:
    a) participarea la cursuri organizate de Ministerul Justiţiei sau la alte cursuri de formare profesională în domeniu;
    b) stagii profesionale de adaptare la cerinţele postului;
    c) stagii de practică şi specializare.


    Articolul 39

    (1) Ministerul Justiţiei, prin direcţia de specialitate, elaborează programe de formare profesională, cu consultarea şefilor de servicii.
    (2) Pe baza programelor de formare profesională prevăzute la alin. (1), se stabileşte un plafon anual de cheltuieli, ce vor fi suportate din bugetul Ministerului Justiţiei, în limita creditelor bugetare aprobate.
    (3) În situaţia în care persoana a fost inclusă în programe de formare profesională în una dintre formele prevăzute la art. 38, cu durata de cel puţin două luni, pe cheltuiala Ministerului Justiţiei, aceasta are obligaţia să lucreze minimum 2 ani în cadrul serviciului sau, după caz, al direcţiei de specialitate.
    (4) În cazul în care programul de formare depăşeşte durata prevăzută la alin. (3), pentru fiecare două luni, termenul pentru care există obligaţia de a lucra în cadrul serviciului sau al direcţiei de specialitate se prelungeşte cu câte un an.
    (5) În cazul nerespectării obligaţiei prevăzute la alin. (3) şi (4), persoana va suporta integral cheltuielile de şcolarizare şi celelalte cheltuieli de participare.


    Capitolul IV Modificarea raporturilor de muncă


    Secţiunea 1 Delegarea, detaşarea şi transferul personalului din serviciile de probaţiune


    Articolul 40

    (1) Delegarea personalului din serviciile de probaţiune se dispune pe o perioadă de cel mult 60 de zile într-un an.
    (2) Persoana poate refuza delegarea dacă se află în una dintre următoarele situaţii:
    a) graviditate;
    b) îşi creşte singură copilul;
    c) starea sănătăţii, dovedită cu certificat medical, face contraindicată delegarea.
    (3) Delegarea pe o perioadă mai mare de 60 de zile într-un an se poate dispune numai cu acordul scris al persoanei.
    (4) Pe perioada delegării, persoana îşi păstrează funcţia şi beneficiază de drepturile prevăzute de lege pentru personalul delegat din cadrul instituţiilor publice din sectorul bugetar.


    Articolul 41

    (1) Detaşarea personalului din serviciile de probaţiune se dispune în interesul serviciului în care urmează să îşi desfăşoare activitatea persoana, la propunerea directorului direcţiei de specialitate, pentru o perioadă de cel mult un an.
    (2) Detaşarea poate fi prelungită pentru motive obiective, care impun prezenţa persoanei la serviciul la care s-a dispus detaşarea, cu acordul ambelor părţi, din 6 în 6 luni. Dacă nu există acordul persoanei, durata maximă a detaşării este de un an.
    (3) Persoana poate refuza detaşarea numai în mod excepţional şi pentru motive personale temeinice.
    (4) Pe perioada detaşării, persoana îşi păstrează funcţia şi beneficiază de drepturile prevăzute de lege.
    (5) Când salariul şi celelalte drepturi băneşti prevăzute pentru funcţia în care este detaşat consilierul de probaţiune sunt inferioare celor de care acesta beneficia anterior, el îşi păstrează salariul şi celelalte drepturi avute anterior.


    Articolul 42

    (1) Personalul din serviciile de probaţiune care este detaşat sau delegat în altă localitate decât cea de domiciliu beneficiază, pe toată durata delegării sau detaşării, de următoarele drepturi:
    a) diurnă în cuantum de 2% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, dar nu mai puţin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unităţile bugetare;
    b) decontarea cheltuielilor de cazare la structuri turistice de categoria până la 3 stele inclusiv. În situaţia în care nu beneficiază de cazare în aceste condiţii, personalul are dreptul la o sumă egală cu 0,5% din indemnizaţia de încadrare brută lunară pentru fiecare noapte, pe toată durata delegării sau detaşării în altă localitate;
    c) decontarea transportului aerian, naval, auto sau pe calea ferată clasa I, inclusiv vagon de dormit clasa I, după caz. În cazul în care deplasarea se face cu autoturismul, acesta beneficiază de decontarea valorii a 7,5 litri de carburant la suta de kilometri. Aceste drepturi nu se plătesc în cazul în care deplasarea se face cu autoturismul ce aparţine instituţiei.
    (2) Prevederile prezentului articol se completează, după caz, cu reglementările aplicabile personalului din instituţiile publice.


    Articolul 43

    (1) Transferul personalului din serviciile de probaţiune între serviciile de probaţiune se aprobă, la cererea acestuia sau a serviciilor de probaţiune interesate, de ministrul justiţiei, la propunerea directorului direcţiei de specialitate.
    (2) Transferul se poate face într-o funcţie echivalentă cu funcţia deţinută, pentru care sunt îndeplinite condiţiile specifice prevăzute în fişa postului.


    Articolul 44

    (1) Pentru a se dispune delegarea, detaşarea sau transferul, trebuie să existe cumulativ:
    a) acordul/cererea persoanei, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 40 alin. (1) şi art. 41 alin. (2) teza finală;
    b) avizele şefilor celor două servicii de probaţiune implicate;
    c) avizul directorului direcţiei de specialitate.
    (2) Delegarea, detaşarea şi transferul se dispun prin ordin al ministrului justiţiei. Delegarea şi detaşarea se revocă prin ordin al ministrului justiţiei.


    Secţiunea a 2-a Suspendarea şi eliberarea din funcţie ale personalului din serviciile de probaţiune


    Articolul 45

    (1) Suspendarea din funcţie a personalului din serviciile de probaţiune poate interveni de drept, prin acordul părţilor sau prin actul unilateral al angajatorului sau al angajatului, în cazurile prevăzute de prezenta lege.
    (2) Suspendarea din funcţie are ca efect suspendarea prestării muncii de către persoană şi a plăţii drepturilor de natură salarială.
    (3) Perioadele de suspendare din funcţie din motive imputabile nu constituie vechime în muncă şi nu se iau în calculul drepturilor la pensie.


    Articolul 46

    (1) Suspendarea din funcţie intervine de drept în următoarele cazuri:
    a) concediu de maternitate;
    b) concediu pentru incapacitate temporară de muncă;
    c) carantină;
    d) îndeplinirea unei funcţii salarizate în asociaţii profesionale;
    e) forţă majoră;
    f) în cazul în care persoana este în stare de arest preventiv, în condiţiile Codului de procedură penală.
    (2) În termen de 5 zile calendaristice de la data încetării motivului de suspendare de drept, persoana este obligată să informeze în scris angajatorul despre acest fapt, acesta având obligaţia de a asigura, în termen de 5 zile, condiţiile necesare reluării activităţii de către persoana suspendată.


    Articolul 47

    (1) Suspendarea din funcţie poate interveni prin acordul părţilor ori în cazul în care există motive justificate şi temeinice de natură a pune persoana în imposibilitate temporară de a exercita funcţia deţinută.
    (2) Suspendarea prin acordul părţilor se poate dispune pe o durată de maximum 6 luni, o singură dată într-un an.


    Articolul 48

    (1) Suspendarea din funcţie se poate dispune din iniţiativa ministrului justiţiei, în următoarele situaţii:
    a) pe durata cercetării disciplinare prealabile, efectuate potrivit art. 75 alin. (2)-(5);
    b) ca sancţiune disciplinară;
    c) persoana suferă de o boală psihică ce o împiedică să îşi exercite funcţia în mod corespunzător.
    (2) Dacă în urma cercetării disciplinare prealabile se constată că persoana nu a săvârşit o abatere disciplinară, neaplicându-se nici o sancţiune disciplinară, suspendarea din funcţie încetează, iar persoana va fi repusă în toate drepturile avute anterior, plătindu-i-se drepturile băneşti de care a fost lipsită.
    (3) Suspendarea din funcţie se dispune prin ordin al ministrului justiţiei.
    (4) În perioada suspendării din funcţie nu se plătesc drepturile salariale. Această perioadă nu constituie vechime în funcţia deţinută.
    (5) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. c), boala psihică se constată printr-o expertiză de specialitate dispusă de ministrul justiţiei, la sesizarea directorului direcţiei de specialitate. Suspendarea din funcţie se dispune pe perioada recomandată de comisia medicală de specialitate, numită prin ordin comun al ministrului justiţiei şi al ministrului sănătăţii.
    (6) După expirarea perioadei suspendării, ministrul justiţiei, pe baza unei noi expertize, poate hotărî încetarea suspendării şi repunerea în funcţie a persoanei, prelungirea acesteia sau, dacă boala este ireversibilă, eliberarea din funcţie potrivit art. 52 alin. (1) lit. g).


    Articolul 49

    (1) Suspendarea la iniţiativa persoanei poate interveni în următoarele situaţii:
    a) concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, în condiţiile legii;
    b) concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap pentru afecţiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani;
    c) pentru participarea la grevă, în condiţiile legii;
    d) există motive justificate şi temeinice de natură a-l pune pe angajat în imposibilitate temporară de a exercita funcţia deţinută.
    (2) Cererea de suspendare se face în scris, cu cel puţin 15 zile calendaristice înainte de data când se solicită suspendarea.
    (3) Suspendarea se constată şi se aprobă în cazurile prevăzute la alin. (1), prin act administrativ emis de angajator.
    (4) Dispoziţiile art. 46 alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi pentru cazurile prevăzute la alin. (1).


    Articolul 50

    (1) Reluarea activităţii se dispune prin act administrativ emis de angajator.
    (2) Actul administrativ prin care se constată, respectiv se aprobă suspendarea, precum şi actul administrativ prin care se dispune reluarea activităţii se comunică persoanei în termen de 10 zile lucrătoare de la data emiterii.
    (3) Pe perioada suspendării postul se păstrează.


    Articolul 51

    Suspendarea din funcţie se dispune de ministrul justiţiei, prin ordin.


    Articolul 52

    (1) Personalul din serviciile de probaţiune este eliberat din funcţie în următoarele cazuri:
    a) demisie;
    b) pensionare, în condiţiile legii;
    c) neîndeplinirea oricăreia dintre condiţiile prevăzute pentru numirea în funcţie;
    d) condamnarea definitivă pentru săvârşirea unei infracţiuni;
    e) neprezentarea nejustificată a consilierilor de probaţiune debutanţi la examenul de definitivare, la prima sesiune după încheierea stagiului sau respingerea acestora la două sesiuni;
    f) incapacitatea profesională dovedită pe baza evaluării anuale a performanţelor profesionale individuale sau, după caz, îndeplinirea necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei de conducere;
    g) starea sănătăţii fizice şi/sau psihice a persoanei, constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, nu îi mai permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare funcţiei deţinute;
    h) ca sancţiune disciplinară.
    (2) Cazurile de eliberare din funcţie prevăzute la alin. (1) lit. c)-h) sunt motive imputabile persoanei, atrăgând consecinţele prevăzute de lege.


    Articolul 53

    (1) Persoana poate solicita eliberarea din funcţie prin demisie.
    (2) Persoana are dreptul de a nu motiva demisia.
    (3) Termenul de preaviz este de 15 zile lucrătoare pentru consilieri de probaţiune, respectiv de 30 de zile lucrătoare pentru şefii serviciilor şi inspectorii de probaţiune din direcţia de specialitate.


    Articolul 54

    (1) Eliberarea din funcţie se dispune prin ordin al ministrului justiţiei, care produce efecte de la data stabilită prin acesta.
    (2) Ordinul ministrului justiţiei de eliberare din funcţie se comunică persoanei în cauză şi trebuie să conţină, în mod obligatoriu, motivele care determină eliberarea din funcţie şi durata preavizului.
    (3) Împotriva ordinului de eliberare din funcţie se poate face contestaţie la instanţa de contencios administrativ, în termen de 30 de zile de la comunicare.


    Capitolul V Drepturi şi îndatoriri ale personalului din serviciile de probaţiune. Incompatibilităţi şi interdicţii


    Secţiunea 1 Drepturile personalului din serviciile de probaţiune


    Articolul 55

    Personalul din serviciile de probaţiune şi inspectorii de probaţiune au drepturile şi obligaţiile prevăzute de prezenta lege.


    Articolul 56

    Consilierii de probaţiune definitivi şi inspectorii de probaţiune se bucură de stabilitate.


    Articolul 57

    Pentru activitatea depusă, personalul din serviciile de probaţiune are dreptul la salariu, care se compune din salariul de bază, sporuri şi indemnizaţii, precum şi din premii sau prime, ale căror cuantumuri se stabilesc prin lege specială.


    Articolul 58

    Personalul din serviciile de probaţiune este liber să se asocieze ori să adere la organizaţii sindicale, precum şi la organizaţii profesionale locale, naţionale sau internaţionale, în scopul apărării intereselor sale profesionale, sociale sau economice.


    Articolul 59

    (1) Personalului din serviciile de probaţiune îi este recunoscut dreptul la grevă, în condiţiile legii, cu respectarea principiilor continuităţii şi celerităţii activităţii de justiţie.
    (2) În timpul grevei se vor asigura serviciile esenţiale, nu mai puţin de o treime din activitatea normală, asigurându-se participarea serviciului la şedinţele de judecată la care a fost citat, întocmirea la termen a referatelor de evaluare pentru inculpaţi, precum şi rezolvarea altor sarcini considerate urgente, potrivit legii, sau apreciate ca atare de către organele judiciare.


    Articolul 60

    Personalului din serviciile de probaţiune trebuie să i se asigure condiţii normale de muncă şi igienă, de natură să îi asigure sănătatea şi integritatea fizică şi psihică.


    Articolul 61

    Personalul din serviciile de probaţiune în funcţie beneficiază de sprijin în exercitarea atribuţiilor de serviciu, în condiţiile stabilite prin protocol între Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Justiţiei.


    Articolul 62

    (1) Pentru merite deosebite în activitate personalul serviciilor şi inspectorii pot fi distinşi cu Diploma Meritul judiciar clasele I-III.
    (2) Modalitatea de propunere şi condiţiile concrete pentru acordarea Diplomei Meritul judiciar clasele I-III se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.
    (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) intră în vigoare în termen de 90 de zile de la publicarea legii în Monitorul Oficial al României, Partea I.


    Secţiunea a 2-a Îndatoririle personalului din serviciile de probaţiune


    Articolul 63

    Personalului de probaţiune din cadrul serviciilor şi inspectorilor de probaţiune le revin, în principal, următoarele obligaţii:
    a) să ducă la îndeplinire atribuţiile ce le revin conform fişei postului, să dea dovadă de spirit de iniţiativă şi creativitate în exercitarea funcţiei, în limitele legii;
    b) să respecte disciplina muncii;
    c) să respecte prevederile legale şi regulamentare;
    d) să respecte incompatibilităţile şi interdicţiile prevăzute de lege;
    e) să se conformeze dispoziţiilor legale date de şefii ierarhic superiori;
    f) să informeze şeful ierarhic superior şi celelalte autorităţi abilitate cu privire la infracţiunile de care au luat cunoştinţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, îndeosebi cu privire la faptele de corupţie;
    g) să îşi îmbunătăţească în mod permanent pregătirea profesională, atât din punct de vedere teoretic, cât şi practic;
    h) să predea lucrările încredinţate în cazul suspendării sau încetării raporturilor de serviciu.


    Articolul 64

    Personalul din serviciile de probaţiune este dator să îndeplinească cu profesionalism, corectitudine şi în mod conştiincios sarcinile de serviciu şi să se abţină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea.


    Articolul 65

    Personalul din serviciile de probaţiune răspunde, potrivit legii, de îndeplinirea corespunzătoare şi la termenele stabilite a atribuţiilor ce îi revin.


    Articolul 66

    (1) Personalul din serviciile de probaţiune are obligaţia de a păstra confidenţialitatea datelor deţinute în exercitarea funcţiei.
    (2) Se exceptează de la prevederile alin. (1) datele furnizate organelor judiciare în cadrul procesului penal.


    Articolul 67

    Personalul din serviciile de probaţiune este dator să se abţină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lui în funcţie şi în societate.


    Articolul 68

    Personalul din serviciile de probaţiune are obligaţia să respecte dispoziţiile cuprinse în codul deontologic şi în Regulamentul de ordine interioară al serviciilor de probaţiune.


    Secţiunea a 3-a Incompatibilităţi şi interdicţii


    Articolul 69

    Personalului din serviciile de probaţiune îi este interzis să desfăşoare activităţi comerciale.


    Articolul 70

    (1) Personalul din serviciile de probaţiune poate participa la elaborarea de publicaţii, articole, studii de specialitate, lucrări literare ori ştiinţifice, la emisiuni audiovizuale, cu excepţia celor cu caracter politic, precum şi la derularea unor programe de cooperare naţională şi internaţională în domeniu.
    (2) Personalul din serviciile de probaţiune poate participa la întocmirea unor proiecte de acte normative şi strategii de dezvoltare instituţională, cu acordul directorului direcţiei de specialitate.
    (3) Consilierii de probaţiune, şefii serviciilor sau inspectorii de probaţiune pot fi membri ai societăţilor ştiinţifice sau academice. Aceştia pot fi membri ai oricăror persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial, în afară de cele care acţionează în domeniul probaţiunii şi protecţiei victimelor.
    (4) Pentru activităţile prevăzute la alin. (2), personalul din serviciile de probaţiune nu poate fi remunerat suplimentar.
    (5) Personalul din serviciile de probaţiune şi inspectorii de probaţiune de specialitate pot ocupa funcţii didactice în învăţământul superior.


    Articolul 71

    (1) Consilierul de probaţiune sau şeful serviciului, care este soţ sau rudă de până la gradul IV inclusiv cu persoana aflată în evidenţa serviciului sau cu victima infracţiunii, nu va putea exercita nici una dintre atribuţiile specifice funcţiei în legătură cu acea persoană.
    (2) Inspectorul de probaţiune care este soţ sau rudă de până la gradul IV inclusiv cu consilierul de probaţiune sau şeful serviciului nu va putea exercita nici una dintre atribuţiile specifice funcţiei în legătură cu acea persoană.
    (3) Persoana aflată în situaţia de conflict de interese este obligată să îl înştiinţeze în scris despre aceasta pe şeful ierarhic superior, în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă de existenţa conflictului de interese.
    (4) În cazul prevăzut la alin. (3), şeful ierarhic superior va lua măsuri urgente pentru desemnarea altei persoane responsabile.


    Capitolul VI Răspunderea disciplinară


    Articolul 72

    (1) Personalul din serviciile de probaţiune răspunde disciplinar în cazul săvârşirii unor abateri de la îndatoririle de serviciu, precum şi în cazul manifestării unui comportament care dăunează interesului serviciului şi prestigiului justiţiei.
    (2) Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca şi care constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie, prin care consilierul de probaţiune, şeful serviciului sau inspectorul de probaţiune a încălcat normele legale, regulamentul intern, codul deontologic sau dispoziţiile legale ale conducătorilor ierarhici.


    Articolul 73

    Sunt abateri disciplinare următoarele fapte:
    a) absenţele nemotivate de la serviciu;
    b) nerespectarea în mod repetat a programului de lucru;
    c) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;
    d) neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor;
    e) comportamentul inadecvat în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu;
    f) manifestările care aduc atingere onoarei şi probităţii profesionale;
    g) nerespectarea legislaţiei în vigoare referitoare la activitatea de probaţiune;
    h) încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoririle, interdicţiile şi incompatibilităţile prevăzute de prezenta lege;
    i) refuzul nejustificat de a îndeplini dispoziţiile legale ale şefului ierarhic superior;
    j) imixtiunea în activitatea altui consilier de probaţiune, şef serviciu sau inspector de probaţiune, contrar reglementărilor legale şi practicii în domeniu;
    k) nerespectarea confidenţialităţii datelor deţinute în virtutea exercitării funcţiei.


    Articolul 74

    (1) Sancţiunile disciplinare care se aplică în raport cu gravitatea abaterilor sunt:
    a) avertismentul scris;
    b) diminuarea salariului de bază cu 5-15% pe o perioadă de la o lună la 3 luni;
    c) suspendarea dreptului de promovare în gradele profesionale pe o perioadă de la un an la 3 ani;
    d) suspendarea din funcţie pe maximum 6 luni;
    e) trecerea într-un grad profesional inferior pe o perioadă de până la un an, cu diminuarea corespunzătoare a salariului;
    f) revocarea din funcţia de conducere ocupată;
    g) eliberarea din funcţie.
    (2) Pentru aceeaşi abatere disciplinară se poate aplica o singură sancţiune.
    (3) La individualizarea sancţiunii disciplinare se va ţine seama de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare săvârşite, avându-se în vedere împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie a persoanei şi consecinţele abaterii, comportarea generală în serviciu, precum şi eventuale sancţiuni disciplinare suferite anterior.
    (4) Sancţiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data săvârşirii abaterii disciplinare.


    Articolul 75

    (1) Sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 74 alin. (1) lit. a) se poate aplica direct de către şeful serviciului, pentru consilierii de probaţiune, sau de directorul direcţiei de specialitate, pentru şefii serviciilor şi inspectorii de probaţiune.
    (2) Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. b)-e) se aplică de ministrul justiţiei, la propunerea comisiei de disciplină. Comisiile de disciplină se constituie, prin ordin al ministrului justiţiei, din reprezentanţi ai direcţiei de specialitate. Dacă procedura cercetării disciplinare se desfăşoară faţă de un inspector de probaţiune, din comisie face parte şi un reprezentant al Direcţiei pentru resurse umane şi relaţii cu Consiliul Superior al Magistraturii din cadrul Ministerului Justiţiei. Modul de desfăşurare a activităţii comisiei de disciplină se stabileşte prin ordin al ministrului justiţiei.
    (3) Sancţiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârşite şi după audierea persoanei.
    (4) Persoana supusă cercetării disciplinare prealabile va fi convocată în scris în vederea audierii, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii. Audierea trebuie consemnată în scris, sub sancţiunea nulităţii.
    (5) În cadrul cercetării se vor stabili faptele şi urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârşite, existenţa sau inexistenţa vinovăţiei, orice alte date concludente.
    (6) În cursul cercetării disciplinare prealabile, persoana cercetată are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa, aducând toate probele pe care le consideră necesare. Ea are dreptul să cunoască toate actele cercetării.
    (7) Refuzul persoanei cercetate de a colabora la derularea cercetării disciplinare prealabile se constată prin proces-verbal şi nu împiedică finalizarea acesteia.
    (8) Împotriva sancţiunii disciplinare aplicate potrivit prevederilor alin. (1), persoana în cauză poate face contestaţie la directorul direcţiei de specialitate sau, după caz, la ministrul justiţiei, în termen de 15 zile de la comunicarea sancţiunii disciplinare aplicate.
    (9) Pe baza propunerii comisiei de disciplină, directorul direcţiei de specialitate sau ministrul justiţiei adoptă o decizie definitivă.
    (10) Sancţiunea disciplinară se aplică prin decizie scrisă, emisă de şeful serviciului sau de directorul direcţiei de specialitate, sau prin ordin al ministrului justiţiei, care se comunică persoanei sancţionate în termen de 5 zile de la data emiterii deciziei.
    (11) Persoana nemulţumită de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de judecată competente, potrivit legii.


    Articolul 76

    (1) Cercetarea disciplinară prealabilă se finalizează prin aplicarea sau neaplicarea unei sancţiuni disciplinare, avându-se în vedere criteriile prevăzute la art. 74 alin. (3).
    (2) Sancţiunea disciplinară se aplică în termen de 90 de zile de la data înregistrării actului de constatare a abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii abaterii disciplinare şi se comunică persoanei interesate.
    (3) Ordinul sau decizia de sancţionare se ataşează dosarului profesional al angajatului.


    Articolul 77

    Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea civilă, penală sau administrativă a persoanei pentru fapta săvârşită.


    Capitolul VII Dispoziţii finale


    Articolul 78

    Dispoziţiile prezentei legi se completează cu reglementările din legislaţia muncii şi legislaţia civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezenta lege.


    Articolul 79

    (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi denumirea "servicii de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor", cuprinsă în actele normative în vigoare, se înlocuieşte cu denumirea "servicii de probaţiune".
    (2) La data intrării în vigoare a prezentei legi denumirea "Direcţia de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor", cuprinsă în actele normative în vigoare, se înlocuieşte cu denumirea "Direcţia de probaţiune".


    Articolul 80

    Personalul care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, este încadrat pe funcţiile de consilier de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor, şef serviciu şi inspector de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor se consideră că îndeplineşte condiţiile legale pentru ocuparea funcţiilor în care este numit.


    Articolul 81

    Până la adoptarea legii privind salarizarea personalului din serviciile de probaţiune, rămân aplicabile dispoziţiile Legii nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.


    Articolul 82

    În termen de 90 de zile de la publicarea prezentei legi, se stabilesc, prin hotărâre a Guvernului, măsurile speciale de protecţie de care poate beneficia personalul din serviciile de probaţiune, condiţiile şi modul de realizare a acestora.


    Articolul 83

    La data intrării în vigoare a prezentei legi, se abrogă art. 7 şi 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea şi funcţionarea serviciilor de reintegrare socială a infractorilor şi de supraveghere a executării sancţiunilor neprivative de libertate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 129/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 423 din 1 septembrie 2000, cu modificările ulterioare.
    Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată.
    PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
    BOGDAN OLTEANU
    PREŞEDINTELE SENATULUI
    NICOLAE VĂCĂROIU
    Bucureşti, 4 mai 2006.
    Nr. 123.
    ----