LEGE nr. 32 din 3 aprilie 2000 (*actualizată*)
privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor
(actualizată până la data de 28 octombrie 2004*)
EMITENT
  • PARLAMENTUL




  • Parlamentul României adopta prezenta lege.

    Capitolul I Obiectul legii, înţelesul unor termeni şi categorii de asigurare

    Obiectul legii, înţelesul unor termeni şi categorii de asigurare

    Articolul 1

    Prezenta lege reglementează: organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale de asigurare, de asigurare-reasigurare şi de reasigurare, a societăţilor mutuale, denumite în continuare asiguratori, respectiv reasiguratori, precum şi a intermediarilor în asigurări, organizarea şi funcţionarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, supravegherea asigurătorilor şi reasiguratorilor care desfăşoară activitatea în sau din România, supravegherea activităţii intermediarilor în asigurări şi reasigurari, precum şi a altor activităţi în legătură cu acestea.


    Articolul 2*)

    În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
    A. Definiţii comune
    ------------
    Litera A a art. 2 a fost introdusă de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    1. activitatea de asigurare - activitatea exercitată în sau din România, care desemnează, în principal, oferirea, intermedierea, negocierea, încheierea de contracte de asigurare şi reasigurare, încasarea de prime, lichidarea de daune, activitatea de regres şi de recuperare, precum şi investirea sau fructificarea fondurilor proprii şi atrase prin activitatea desfăşurată;
    ------------
    Punctul 2 de la litera A a art. 2 a fost abrogat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    3. asigurare - operaţiunea prin care un asigurator constituie, pe principiul mutualitatii, un fond de asigurare, prin contribuţia unui număr de asiguraţi, expusi la producerea anumitor riscuri, şi îi indemnizeaza pe cei care suferă un prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum şi pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităţii desfăşurate;
    4. asigurat - persoana care are un contract de asigurare încheiat cu asiguratorul;
    5. asigurător - persoana juridică română sau filiala autorizată în condiţiile prezentei legi să exercite activităţi de asigurare, precum şi sucursala unei societăţi de asigurare sau a unei societăţi mutuale, dintr-un stat membru, care a primit o autorizaţie de la autoritatea competentă a statului membru de origine;
    ------------
    Punctul 5 de la litera A a art. 2 a fost modificat de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    ------------
    Punctul 6 de la litera A a art. 2 a fost abrogat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    7. catastrofa - un eveniment sau o serie de evenimente care provoacă pagube substanţiale într-o perioadă scurta de timp;
    8. coasigurare - operaţiunea prin care doi sau mai mulţi asiguratori subscriu acelaşi risc, fiecare asumându-şi o cota-parte din acesta;
    9. fond de rezerva liber vărsat - totalul sumelor cu care membrii societăţii mutuale au contribuit la fondurile acesteia;
    10. acţionar semnificativ - orice persoană care, nemijlocit şi singură ori prin intermediul sau în legătură cu alte persoane fizice ori juridice, exercită drepturi ce decurg din deţinerea unor acţiuni care, cumulate, reprezintă cel puţin 10% din capitalul social al unui asigurător/reasigurător ori îi conferă acesteia cel puţin 10% din totalul drepturilor de vot în adunarea generală a acţionarilor sau care dau posibilitatea să exercite o influenţă semnificativă asupra conducerii unui asigurător, reasigurător, broker de asigurare şi/sau de reasigurare în care are poziţia semnificativă, după caz;
    ------------
    Punctul 10 de la litera A a art. 2 a fost modificat de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    11. persoane semnificative - administratorii şi/sau conducerea executivă ai/a asigurătorului/reasigurătorului/brokerului de asigurare şi/sau de reasigurare, după caz;
    ------------
    Punctul 11 de la litera A a art. 2 a fost modificat de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    12. portofoliu de asigurări - totalitatea sau o parte din contractele de asigurări încheiate de un asigurator;
    13. prime brute subscrise - primele încasate şi de încasat, inclusiv primele de reasigurare încasate şi de încasat, aferente tuturor contractelor de asigurare şi contractelor de reasigurare, care intră în vigoare în exerciţiul financiar, înainte de deducerea oricăror sume din acestea;
    --------------
    Punctul 13 al art. 2 a fost modificat de pct. 1 al art. I din LEGEA nr. 76 din 12 martie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 193 din 26 martie 2003.
    14. prime nete subscrise - primele brute subscrise din care se deduc sumele plătite şi de plătit drept prime de reasigurare;
    15. prime brute încasate - totalul primelor încasate, inclusiv primele de reasigurare încasate în perioada de referinţa, înainte de deducerea oricăror sume din acestea;
    16. prime nete încasate - primele brute încasate din care se deduc sumele plătite drept prime de reasigurare;
    17. reasigurare - operaţiunea de asigurare a unui asigurător sau reasigurător de către un reasigurător;
    ------------
    Punctul 17 de la litera A a art. 2 a fost modificat de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    18. reţinere proprie - partea din risc care rămâne în sarcina asiguratorului după deducerea reasigurării;
    19. societate mutuala de asigurări - persoana juridică civilă ai carei asociaţi sunt deopotrivă asiguraţi şi asiguratori.
    20. state membre - statele membre ale Uniunii Europene şi celelalte state aparţinând Spaţiului Economic European;
    ------------
    Punctul 20 de la litera A a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    21. autorităţi competente - autorităţile naţionale care, prin lege sau alte reglementări, sunt abilitate să supravegheze piaţa asigurărilor;
    ------------
    Punctul 21 de la litera A a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    22. stat terţ - stat care nu este stat membru al Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European;
    ------------
    Punctul 22 de la litera A a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    23. unitate de cont - euro aşa cum este definită în art. 4 din Statutul Băncii Europene de Investiţii. Pentru echivalentul în lei se va utiliza cursul ROL/EUR comunicat de Banca Naţională a României pentru data de 31 decembrie a anului de raportare financiară;
    ------------
    Punctul 23 de la litera A a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    24. suport durabil - orice mijloc care permite clientului să stocheze informaţia adresată lui, într-o modalitate accesibilă pentru utilizări viitoare, într-o perioadă de timp corespunzătoare scopului pentru care a fost furnizată informaţia şi care permite reproducerea exactă a acesteia de pe dischete, CD-ROM, DVD, unităţile centrale ale computerelor pe care poşta electronică este stocată, cu excepţia site-urilor Internet, care nu îndeplinesc criteriile de stocare şi reproducere a informaţiei.
    ------------
    Punctul 24 de la litera A a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    B. Definiţii pentru asigurători
    ------------
    Litera B a art. 2 a fost introdusă de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    25. stat membru gazdă - statul membru, altul decât statul de origine, în care asigurătorul sau reasigurătorul îşi desfăşoară activitatea;
    ------------
    Punctul 25 de la litera B a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    26. stat membru de origine - statul membru în care este situat sediul social al asigurătorului sau al reasigurătorului;
    ------------
    Punctul 26 de la litera B a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    27. asigurător dintr-un stat terţ - asigurător al cărui sediu real se află în afara Uniunii Europene, ale cărui filiale deschise în cadrul Uniunii Europene funcţionează pe baza unei autorizaţii de la autoritatea competentă a statului membru gazdă. Prin sediu real se înţelege centrul principal de conducere şi de gestiune a activităţii statutare, chiar dacă hotărârile organelor respective sunt adoptate potrivit dispoziţiilor transmise de acţionari sau asociaţi din alte state;
    ------------
    Punctul 27 de la litera B a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    28. societate-mamă - persoana juridică aflată faţă de o entitate cu personalitate juridică, denumită în continuare filială, în una dintre următoarele situaţii:
    a) deţine direct şi/sau indirect majoritatea drepturilor de vot dintr-o filială;
    b) are dreptul să numească sau să revoce majoritatea membrilor organelor de administrare sau de control ori majoritatea conducătorilor unei filiale şi este în acelaşi timp acţionar sau asociat al acelei filiale;
    c) are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra unei filiale la care este acţionar sau asociat, în virtutea unor clauze cuprinse în contracte încheiate cu persoana juridică respectivă sau a unor prevederi cuprinse în actul constitutiv al acelei persoane juridice, în situaţia în care legislaţia care guvernează statutul filialei permite existenţa unor astfel de clauze ori prevederi;
    d) este acţionar sau asociat al unei filiale şi în ultimii 2 ani a numit singur, ca rezultat al exercitării drepturilor sale de vot, majoritatea membrilor organelor de administrare sau de control ori majoritatea conducătorilor filialei;
    e) este acţionar sau asociat al unei filiale şi controlează singur, în baza unui acord încheiat cu ceilalţi acţionari sau asociaţi, majoritatea drepturilor de vot în acea filială, precum şi orice entitate care, în opinia Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, exercită o influenţă dominantă asupra unei alte entităţi;
    ------------
    Punctul 28 de la litera B a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    29. sucursală - agenţia ori sucursala unui asigurător sau reasigurător. Orice prezenţă permanentă a unui asigurător sau reasigurător pe teritoriul unui stat membru trebuie să fie tratată ca o agenţie ori sucursală, chiar dacă prezenţa nu ia forma unei agenţii sau sucursale, dar consistă, în principal, într-o reprezentanţă condusă de personalul acelei entităţi ori de o persoană independentă care are un mandat permanent de a acţiona în numele şi pentru acea entitate;
    ------------
    Punctul 29 de la litera B a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    30. interes de participare - deţinerea a 10% sau mai mult, dar nu mai mult de 20%, a unor drepturi în capitalul altor entităţi, reprezentate ori nereprezentate de titluri care, creând o legătură durabilă cu acestea, sunt destinate să contribuie la activitatea societăţii;
    ------------
    Punctul 30 de la litera B a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    31. participaţie - deţinerea directă sau prin control a cel puţin 20% din drepturile de vot ori din capitalul unei societăţi;
    ------------
    Punctul 31 de la litera B a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    32. societate participativă - o entitate care este fie o societate-mamă, fie altă societate care deţine o participaţie, fie o entitate aflată în legătură cu o altă entitate printr-o relaţie definită prin:
    a) conducerea unitară asupra entităţii în cauză şi una sau mai multe entităţi cu care nu are legătură, ca urmare a unui contract încheiat cu acea entitate ori în temeiul unor prevederi din actele constitutive sau din statutul acelor entităţi; sau
    b) prezenţa majoritară a aceloraşi persoane în consiliul de administraţie, conducerea executivă ori în consiliul de supraveghere ale entităţii în cauză şi ale uneia sau mai multor entităţi cu care nu are legătură, în cursul anului financiar şi până la întocmirea situaţiilor financiare consolidate;
    ------------
    Punctul 32 de la litera B a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    33. societate afiliată - o filială sau o altă societate în care se deţine o participaţie ori o entitate aflată în legătură cu o altă entitate printr-o relaţie definită prin:
    a) conducerea unitară asupra entităţii în cauză şi una ori mai multe entităţi cu care nu are legătură, ca urmare a unui contract încheiat cu acea entitate sau în temeiul unor prevederi din actele constitutive ori din statutul acelor entităţi; sau
    b) prezenţa majoritară a aceloraşi persoane în consiliul de supraveghere a entităţii în cauză şi a uneia sau mai multor entităţi cu care nu are legătură, în cursul anului financiar şi până la întocmirea situaţiilor financiare consolidate;
    ------------
    Punctul 33 de la litera B a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    34. holding de asigurare - o societate-mamă a cărei activitate principală constă în achiziţionarea şi deţinerea de participaţii în filiale, atunci când aceste filiale sunt exclusiv sau în principal societăţi de asigurare, societăţi de reasigurare ori societăţi de asigurare din state terţe, cel puţin una dintre aceste filiale fiind o societate de asigurare;
    ------------
    Punctul 34 de la litera B a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    35. holding mixt de asigurare - o societate-mamă, alta decât o societate de asigurare sau o societate de asigurare dintr-un stat terţ ori o societate de reasigurare sau un holding de asigurare, care include printre filialele sale cel puţin o societate de asigurare;
    ------------
    Punctul 35 de la litera B a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    36. localizarea activelor - existenţa activelor, mobiliare sau imobiliare, într-un stat membru; activele reprezentate de creanţe sunt considerate situate în statul membru în care sunt realizabile;
    ------------
    Punctul 36 de la litera B a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    37. congruenţa activelor - acoperirea obligaţiilor subscrise într-o anumită monedă cu active exprimate sau realizabile în aceeaşi monedă;
    ------------
    Punctul 37 de la litera B a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    38. legături "strânse" - relaţii existente între două ori mai multe persoane fizice şi/sau juridice aflate în una dintre următoarele situaţii:
    a) participaţie, care înseamnă deţinerea directă sau indirectă a 20% ori mai mult din drepturile de vot sau din capitalul unei entităţi; sau
    b) control, care înseamnă relaţia dintre o societate-mamă şi o filială sau o relaţie similară între orice persoană fizică sau juridică şi o entitate, aşa cum sunt ele definite la pct. 28. Toate filialele directe sau indirecte sunt considerate filiale ale aceleiaşi societăţi-mamă;
    c) două sau mai multe persoane fizice ori juridice sunt legate permanent printr-o relaţie de control de una şi aceeaşi persoană;
    ------------
    Punctul 38 de la litera B a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    39. reasigurător - persoana juridică română autorizată în condiţiile prezentei legi să exercite activităţi de asigurare, precum şi sucursala unei societăţi ori a unui holding de asigurare sau a unui holding mixt de asigurare dintr-un stat membru care a primit o autorizaţie de la autoritatea competentă a statului membru de origine, care practică în principal activitate de reasigurare;
    ------------
    Punctul 39 de la litera B a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    40. sediu - sediul social al unui asigurător, reasigurător, intermediar în asigurări şi/sau în reasigurări, persoană juridică, precum şi agenţia sau sucursala acestora, după caz;
    ------------
    Punctul 40 de la litera B a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    41. angajament - obligaţia asumată printr-un contract de asigurare;
    ------------
    Punctul 41 de la litera B a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    42. stat membru al sucursalei - statul membru în care este situată sucursala care îşi asumă o obligaţie printr-un contract de asigurare;
    ------------
    Punctul 42 de la litera B a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    43. stat membru al angajamentului - statul membru în care asiguratul, persoană fizică, îşi are reşedinţa sau statul membru în care asiguratul, persoană juridică, îşi are sediul;
    ------------
    Punctul 43 de la litera B a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    44. stat membru al furnizării de servicii - statul membru al angajamentului, dacă acesta este asumat de un asigurător sau o sucursală a acestuia, situată în alt stat membru;
    ------------
    Punctul 44 de la litera B a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    45. filială - entitatea, persoană juridică, aflată faţă de societatea-mamă în una dintre situaţiile prevăzute la pct. 28. Toate filialele directe sau indirecte sunt considerate filiale ale aceleiaşi societăţi-mamă, din punct de vedere al supravegherii consolidate;
    ------------
    Punctul 45 de la litera B a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    46. piaţa reglementată:
    a) în cazul unei pieţe situate într-un stat membru - un sistem multilateral, administrat de către un operator de piaţă, ce reuneşte sau facilitează reunirea unor terţe părţi care achiziţionează sau vând instrumente financiare - în cadrul sistemului şi în concordanţă cu regulile nediscreţionare ale acestuia - într-o manieră ce rezultă din contract, în conformitate cu instrumentele financiare admise să fie tranzacţionate cu respectarea acestor reguli sau sisteme, şi care este autorizat de către autoritatea competentă din statul membru şi funcţionează în conformitate cu cerinţele autorităţii competente din statul membru;
    b) în cazul unei pieţe situate într-un stat terţ - o piaţă financiară recunoscută de statul membru de origine al asigurătorului, care îndeplineşte cerinţe asemănătoare. Orice instrumente financiare tranzacţionate pe această piaţă trebuie să fie de o calitate comparabilă cu cea a instrumentelor tranzacţionate în cadrul pieţelor reglementate sau în cadrul pieţelor din statul membru respectiv;
    ------------
    Punctul 46 de la litera B a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    47. suma la risc - suma plătită la decesul persoanei asigurate, diminuată cu rezerva matematică pentru riscul de deces;
    ------------
    Punctul 47 de la litera B a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    48. reprezentanţe de despăgubiri - unităţi desemnate în fiecare stat membru de către asigurătorii din România autorizaţi să practice clasa nr. 10 de la lit. B din anexa nr. 1, exclusiv răspunderea transportatorului, care au în sarcină administrarea şi soluţionarea cererilor de despăgubire ca urmare a unui accident de autovehicul;
    ------------
    Punctul 48 de la litera B a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    49. grup - grupul de societăţi format dintr-o societate-mamă, filialele acesteia şi entităţile în cadrul cărora societatea-mamă sau filialele acesteia deţin o participaţie, precum şi orice entitate aflată faţă de societatea-mamă în una dintre situaţiile prevăzute la pct. 32;
    ------------
    Punctul 49 de la litera B a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    50. tranzacţii intragrup - totalitatea tranzacţiilor pe care o societate de asigurare, o instituţie de credit sau o societate de investiţii din cadrul unui conglomerat financiar le desfăşoară direct sau indirect cu o altă societate din cadrul aceluiaşi grup sau cu orice persoană fizică sau juridică ce are legături strânse cu societăţile din cadrul grupului, în vederea îndeplinirii obligaţiilor sale, indiferent de natura acestora;
    ------------
    Punctul 50 de la litera B a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    51. conglomerat financiar - un grup în cadrul căruia este îndeplinită una dintre condiţiile:
    a) o societate de asigurare, o instituţie de credit sau o societate de investiţii se află la conducerea grupului ori cel puţin o filială a grupului este o societate de asigurare, o instituţie de credit sau o societate de investiţii;
    b) atunci când o societate de asigurare, o instituţie de credit sau o societate de investiţii se află la conducerea grupului, aceasta este fie o societate-mamă a unei entităţi din cadrul sectorului financiar, a unei entităţi care deţine o participaţie la o entitate din cadrul sectorului financiar sau a unei entităţi aflate faţă de societatea-mamă în una dintre situaţiile prevăzute la pct. 32;
    c) atunci când la conducerea grupului nu se află o societate de asigurare, o instituţie de credit sau o societate de investiţii, dar activitatea grupului se desfăşoară, în principal, în cadrul sectorului financiar, respectiv peste 40% din totalul bilanţului grupului este aferent entităţilor din cadrul sectorului financiar;
    d) cel puţin una dintre entităţile din cadrul grupului aparţine sectorului asigurărilor şi cel puţin una dintre entităţile din cadrul grupului aparţine sectorului bancar sau sectorului de investiţii;
    e) atât activităţile consolidate din sectorul asigurărilor ale entităţilor din cadrul grupului, cât şi activităţile consolidate din sectorul bancar şi din sectorul de investiţii ale entităţilor din cadrul grupului sunt semnificative.
    Orice subgrup al unui grup care îndeplineşte aceste condiţii va fi considerat conglomerat financiar;
    ------------
    Punctul 51 de la litera B a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    52. holding financiar mixt - o societate-mamă, alta decât o societate de asigurare, o instituţie de credit sau o societate de investiţii care, împreună cu filialele sale, dintre care cel puţin una este o societate de asigurare, o instituţie de credit sau o societate de investiţii cu sediul social în Uniunea Europeană, constituie un conglomerat financiar;
    ------------
    Punctul 52 de la litera B a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    53. control - relaţia dintre o societate-mamă şi o filială sau o relaţie similară, conform uneia dintre relaţiile descrise la pct. 38, între orice persoană fizică sau juridică şi o societate;
    ------------
    Punctul 53 de la litera B a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    54. stat membru în care este situat riscul:
    a) statul membru în care se află imobilul, atunci când acoperirea prin contractul de asigurare se referă fie la acest imobil, fie la imobilul în cauză şi bunurile aflate în acesta, atât timp cât aceste bunuri sunt asigurate prin acelaşi contract de asigurare;
    b) statul membru al înmatriculării, când contractul de asigurare se referă la autovehicule de orice fel;
    c) statul membru în care contractul de asigurare, cu o durată de 4 luni sau mai mică, acoperă riscuri de călătorie în străinătate, indiferent de clasa de asigurare în care sunt încadrate acestea;
    d) statul membru în care asiguratul îşi are domiciliul sau, în cazul asiguratului persoană juridică, statul membru în care îşi are sediul social.
    ------------
    Punctul 54 de la litera B a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    C. Definiţii pentru intermediari
    ------------
    Litera C a art. 2 a fost introdusă de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    55. intermediarii în asigurări - brokerii de asigurare şi agenţii de asigurare;
    ------------
    Punctul 55 de la litera C a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    56. intermediar în reasigurări - persoana juridică română autorizată în condiţiile prezentei legi, denumită în continuare broker de reasigurare, care intermediază în principal activitatea de reasigurare, precum şi intermediarii din statele membre care desfăşoară pe teritoriul României activitate de intermediere în reasigurări, conform dreptului de stabilire şi libertăţii de a presta servicii, după caz;
    ------------
    Punctul 56 de la litera C a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    57. broker de asigurare:
    a) persoana juridică română ori străină, autorizată în condiţiile prezentei legi, care negociază pentru clienţii săi, persoane fizice sau juridice, asiguraţi ori potenţiali asiguraţi, încheierea contractelor de asigurare sau de reasigurare şi acordă asistenţă înainte şi pe durata derulării contractelor ori în legătură cu regularizarea daunelor, după caz;
    b) un intermediar dintr-un stat membru care desfăşoară activităţi de intermediere pe teritoriul României, conform dreptului de stabilire şi libertăţii de a presta servicii;
    ------------
    Punctul 57 de la litera C a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    58. agent de asigurare - persoana fizică sau juridică împuternicită, în baza autorizării unui asigurător ori reasigurător, să încheie în numele şi în contul asigurătorului sau reasigurătorului, contracte de asigurare ori de reasigurare cu terţii, conform condiţiilor stipulate în contractul de mandat încheiat, fără să aibă calitatea de asigurător/reasigurător, broker de asigurare şi/sau de reasigurare;
    ------------
    Punctul 58 de la litera C a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    59. stat membru de origine al intermediarului:
    a) în cazul în care intermediarul este o persoană fizică - statul membru în care este situată reşedinţa acestuia şi în care îşi desfăşoară activitatea;
    b) în cazul în care intermediarul este o persoană juridică - statul membru în care este situat sediul social sau, în cazul în care legislaţia statului respectiv nu prevede existenţa unui sediu social, statul membru în care este situat sediul central;
    ------------
    Punctul 59 de la litera C a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    60. stat membru gazdă al intermediarului - statul membru, altul decât statul membru de origine, în care un intermediar în asigurări sau în reasigurări îşi desfăşoară activitatea în baza dreptului la stabilire şi a libertăţii de a presta servicii;
    ------------
    Punctul 60 de la litera C a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    61. sucursala unui intermediar în asigurări sau în reasigurări - dezmembrământ fără personalitate juridică al unui intermediar în asigurări sau în reasigurări care, în baza unui mandat, este împuternicită să desfăşoare, parţial sau total, activitatea de asigurare ori de reasigurare;
    ------------
    Punctul 61 de la litera C a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    62. activitatea de intermediere în asigurări - activitatea de introducere, propunere ori îndeplinire a altor activităţi preliminarii încheierii contractelor de asigurare sau oferirea de asistenţă pentru administrarea ori îndeplinirea unor contracte, îndeosebi în cazul unei daune. Aceste activităţi nu vor fi considerate activităţi de intermediere în asigurări, în cazul în care sunt îndeplinite de către un asigurător sau de un angajat al acestuia care acţionează sub responsabilitatea asigurătorului.
    Nu vor fi considerate activităţi de intermediere în asigurări nici următoarele: furnizarea de informaţii în mod ocazional, în contextul unei alte activităţi profesionale al cărei scop nu constă în oferirea de asistenţă clienţilor în vederea încheierii sau administrării unui contract, administrarea daunelor unui asigurător pe baze profesionale, precum şi regularizarea daunelor;
    ------------
    Punctul 62 de la litera C a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    63. activitatea de intermediere în reasigurări - activitatea de introducere, propunere ori îndeplinire a altor activităţi preliminarii încheierii contractelor de reasigurare sau oferirea de asistenţă pentru administrarea ori îndeplinirea unor contracte, îndeosebi în cazul unei daune. Aceste activităţi nu vor fi considerate activităţi de intermediere în reasigurări, în cazul în care sunt îndeplinite de către un reasigurător sau de un angajat al acestuia care acţionează sub responsabilitatea reasigurătorului.
    Nu vor fi considerate activităţi de intermediere în reasigurări nici următoarele: furnizarea de informaţii în mod ocazional, în contextul unei alte activităţi profesionale al cărei scop nu constă în oferirea de asistenţă clienţilor în vederea încheierii sau administrării unui contract, administrarea daunelor unui reasigurător pe baze profesionale, precum şi regularizarea daunelor.
    ------------
    Punctul 63 de la litera C a art. 2 a fost introdus de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    -------------


    Articolul 3

    (1) Activitatea de asigurare se grupează în:
    a) asigurări de viaţa;
    b) asigurări generale.
    (2) Un asigurător poate desfăşura numai una dintre cele două categorii de asigurări prevăzute la alin. (1)*).
    ------------
    Alin. (2) al art. 3 a fost modificat de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    Conform alin. (2) al art. III din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004, asigurătorii care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, erau autorizaţi să desfăşoare simultan asigurări de viaţă şi asigurări generale se vor conforma prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 32/2000, cu modificările şi completările ulterioare, inclusiv cu cele aduse prin prezenta lege, până la data de 31 decembrie 2005.
    (3) Clasele de asigurări aferente categoriilor prevăzute la alin. (1) sunt stabilite în anexa nr. 1.
    ------------
    Alin. (3) al art. 3 a fost introdus de pct. 6 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Capitolul II Comisia de Supraveghere a Asigurărilor

    Comisia de Supraveghere a Asigurărilor

    Articolul 4

    (1) Punerea în executare a prezentei legi, supravegherea şi controlul respectării dispoziţiilor sale revin Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilitatii activităţii de asigurare în România.
    (2) Se înfiinţează Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, autoritate administrativă autonomă de specialitate, cu personalitate juridică şi cu sediul în municipiul Bucureşti, care îşi exercită atribuţiile potrivit prevederilor prezentei legi.
    (3) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor îşi poate deschide reprezentante în orice alta localitate de pe teritoriul României.
    (4) Pentru nevoile Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, ale reprezentantelor sale pe care aceasta le înfiinţează, Guvernul şi, după caz, autorităţile administraţiei publice locale vor atribui acesteia în administrare imobilele necesare - terenuri şi clădiri - din domeniul public de interes naţional sau local, după caz, în termen de 60 de zile de la data cererii. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate utiliza propriile venituri pentru construirea, achiziţionarea sau închirierea unor imobile corespunzătoare, conform prevederilor legale în vigoare.
    --------------
    Alin. (4) al art. 4 a fost modificat de pct. 2 al art. I din LEGEA nr. 76 din 12 martie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 193 din 26 martie 2003.
    (5) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este condusă de un consiliu format din 5 persoane, respectiv preşedinte, vicepreşedinte şi 3 membri.
    (6) Structura organizatorică şi de personal a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, atribuţiile de conducere, de execuţie şi de control ale personalului sau se stabilesc prin regulamentele de ordine interioară, adoptate de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, potrivit prevederilor prezentei legi.
    (7) Membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor sunt numiţi de Parlament, în şedinţa comuna a celor două Camere, la propunerea comisiilor reunite pentru buget, finanţe şi bănci ale Senatului şi Camerei Deputaţilor. Preşedintele şi vicepreşedintele se nominalizeaza pe funcţii în lista de propuneri care se supune spre aprobare Parlamentului.
    (8) Numirea membrilor Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se face de pe lista comuna propusă de comisiile pentru buget, finanţe şi bănci ale Senatului şi Camerei Deputaţilor.
    (9) Revocarea din funcţie a unui membru al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se face la propunerea comisiilor reunite pentru buget, finanţe şi bănci, în şedinţa comună a celor două Camere ale Parlamentului, dacă acesta încetează să îndeplinească condiţiile necesare pentru exercitarea atribuţiilor sale sau dacă se face vinovat de abateri grave, incompatibile funcţiei sale.
    ------------
    Alin. (9) al art. 4 a fost modificat de pct. 7 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    (9^1) Nici un membru al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nu va fi schimbat din funcţie din alte motive sau prin altă procedură decât cea prevăzută la alin. (9).
    ------------
    Alin. (9^1) al art. 4 a fost introdus de pct. 8 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    (10) Durata mandatului de membru al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor este de 5 ani, fiecare membru putând fi reinvestit.
    (11) Primii membri ai Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor vor fi numiţi pentru mandate cu durate diferite, astfel încât în fiecare an sa expire mandatul unuia dintre ei.
    (12) Preşedintele va fi numit pentru un mandat de 5 ani, iar vicepreşedintele pentru un mandat de 4 ani.
    (13) Membrii ale căror mandate au expirat vor rămâne în funcţie până la numirea succesorilor lor.
    (14) În cazul imposibilităţii definitive de exercitare a mandatului de către unul dintre membri, comisiile parlamentare menţionate la alin. (8) vor propune persoana care urmează să fie numita de Parlament pentru durata restanta a mandatului.
    (15) Se considera imposibilitate definitivă de exercitare a mandatului orice împrejurare care creează o indisponibilizare cu o durată de 90 de zile consecutive.
    (16) Membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
    a) să fie cetăţeni români cu domiciliul în România, cu o buna reputaţie şi pregătire profesională şi o vechime de cel puţin 5 ani în activitatea financiar-bancară şi/sau de asigurări şi reasigurari;
    b) sa nu fie membri ai vreunui partid politic pe perioada exercitării mandatului;
    c) sa nu exercite o alta profesie sau sa nu ocupe o funcţie publică sau privată, cu excepţia activităţii didactice în învăţământul superior;
    d) sa nu fie membri în consiliile de administraţie sau în comisiile de cenzori ale persoanelor juridice, subiecte ale supravegherii Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, sau acţionari semnificativi ai acestora;
    e) sa nu fi fost declaraţi faliţi sau sa nu fi făcut parte din conducerea unei societăţi de asigurare sau financiar-bancare, care, sub orice formă, şi-a încetat activitatea şi nu şi-a respectat obligaţiile faţă de terţi;
    f) sa nu aibă cazier judiciar.
    (17) Calitatea de membru al Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor încetează în următoarele situaţii:
    a) la expirarea termenului pentru care a fost numit;
    b) prin demisie;
    c) prin revocarea de către Parlament conform prevederilor alin. (9) şi (9^1);
    ------------
    Litera c) a alin. (17) al art. 4 a fost modificată de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    d) la apariţia unei incompatibilităţi sau a unui impediment dintre cele prevăzute la alin. (16);
    e) prin înlocuire, conform alin. (14).
    (18) Membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor au obligaţia sa notifice de îndată, în scris, Parlamentului apariţia oricăreia dintre situaţiile de incompatibilitate prevăzute la alin. (16); până la decizia Parlamentului membrul Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor este suspendat de drept.
    (18^1) Membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, precum şi personalul acesteia, însărcinat sa exercite atribuţii de supraveghere, nu răspund civil ori penal, după caz, dacă instanţele judecătoreşti constata îndeplinirea sau omisiunea îndeplinirii de către aceste persoane, cu buna-credinţa şi fără neglijenţa, a oricărui act ori fapt în legătură cu exercitarea, în condiţiile legii, a atribuţiilor de supraveghere.
    --------------
    Alin. (18^1) al art. 4 a fost introdus de pct. 3 al art. I din LEGEA nr. 76 din 12 martie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 193 din 26 martie 2003.
    (19) Preşedintele este reprezentantul de drept al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, ca autoritate administrativă autonomă, ca persoana juridică de drept public şi în raporturi de drept comun.
    --------------
    Alin. (19) al art. 4 a fost modificat de pct. 4 al art. I din LEGEA nr. 76 din 12 martie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 193 din 26 martie 2003.
    (20) În cazul imposibilităţii temporare de exercitare a prerogativelor preşedintelui, reprezentarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor revine de drept vicepreşedintelui.
    (21) Dacă atât preşedintele, cat şi vicepreşedintele se afla în imposibilitate de exercitare a prerogativelor, reprezentarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor va fi asigurata de decanul de vârsta dintre cei 3 membri.
    (22) Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor deliberează valabil în prezenta a cel puţin 3 dintre membrii săi, incluzând preşedintele sau, în absenta acestuia, vicepreşedintele.
    (23) Hotărârile sunt adoptate cu votul majorităţii membrilor prezenţi, iar în caz de balotaj, votul preşedintelui sau, în absenta acestuia, cel al vicepreşedintelui este decisiv.
    (24) Hotărârea adoptată este obligatorie pentru toţi membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, membrii care au votat împotriva şi cei absenţi putându-şi consemna opinia separată în procesul-verbal al şedinţei respective.
    (24^1) Membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor îşi exercită mandatul potrivit legii. Ei răspund pentru activitatea lor în mod solidar, cu excepţia situaţiei în care au votat împotriva unei hotărâri şi au consemnat opinia separată în procesul-verbal.
    --------------
    Alin. (24^1) al art. 4 a fost introdus de pct. 5 al art. I din LEGEA nr. 76 din 12 martie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 193 din 26 martie 2003.
    (25) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate efectua schimburi de informaţii cu autorităţile competente din statele membre, în vederea îmbunătăţirii activităţii de supraveghere, în condiţiile în care informaţiile vor fi supuse condiţiilor de confidenţialitate stabilite în normele emise în aplicarea prezentei legi.
    ------------
    Alin. (25) al art. 4 a fost modificat de pct. 10 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    (25^1) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate încheia memorandumuri de colaborare cu autorităţi similare privind schimbul informaţiilor confidenţiale, necesare activităţii de supraveghere, memorandumuri care să stipuleze că divulgarea acelor informaţii publicului se face doar cu acordul explicit al acelor autorităţi sau, în cazurile specificate, doar pentru scopurile pentru care autorităţile respective şi-au dat acordul.
    ------------
    Alin. (25^1) al art. 4 a fost introdus de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    (25^2) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate încheia acorduri de cooperare cu autorităţi din state terţe numai dacă informaţiile trimise către acele autorităţi beneficiază de acelaşi nivel de confidenţialitate cu care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor tratează acele informaţii în România, în conformitate cu legislaţia naţională.
    ------------
    Alin. (25^2) al art. 4 a fost introdus de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    (25^3) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor trebuie să coopereze cu Comisia Europeană în vederea furnizării către aceasta a informaţiilor necesare întocmirii raportului prevăzut la art. 40 din Directiva nr. 92/49/EEC .
    ------------
    Alin. (25^3) al art. 4 a fost introdus de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    (25^4) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor cooperează permanent cu Comisia Europeană în vederea îmbunătăţirii supravegherii activităţii de asigurare.
    ------------
    Alin. (25^4) al art. 4 a fost introdus de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    (25^5) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează Comisia Europeană asupra dificultăţilor apărute prin aplicarea prezentei legi, precum şi asupra oricăror bariere care pot să apară în detrimentul activităţii asigurătorilor, reasigurătorilor, brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare autorizaţi sau stabiliţi în România, în comparaţie cu sucursalele aflate în afara teritoriului României.
    ------------
    Alin. (25^5) al art. 4 a fost introdus de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    (25^6) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi Comisia Europeană analizează în timp util aceste dificultăţi în vederea unei soluţionări corespunzătoare.
    ------------
    Alin. (25^6) al art. 4 a fost introdus de pct. 11 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    (26) Pentru îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la art. 5 Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adopta norme, avize şi decizii, sub semnătura preşedintelui, după deliberare în şedinţe, ţinute conform dispoziţiile alin. (22)-(24), cu respectarea prevederilor alin. (28).
    (27) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adopta norme care sunt puse în aplicare prin ordin al preşedintelui, iar actele individuale sunt deciziile şi avizele.
    (28) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor consulta colegiul alcătuit din reprezentanţii asociaţiilor profesionale ale operatorilor de pe piaţa de asigurări.
    (29) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor are în structura sa personal de specialitate compus din economişti, jurişti, experţi contabili, actuari, statisticieni, matematicieni, ingineri, informaticieni, medici, precum şi din alte persoane calificate în domeniul asigurărilor şi finanţelor.
    (30) Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor stabileşte prin decizie salarizarea membrilor săi şi a personalului de specialitate, având în vedere nivelul remuneraţiei acordate unor posturi similare de pe piaţa de asigurări.


    Articolul 5

    Comisia de Supraveghere a Asigurărilor are următoarele atribuţii principale:
    a) elaborează şi/sau avizează proiectele de acte normative care privesc domeniul asigurărilor sau care au implicaţii asupra acestui domeniu, inclusiv reglementările contabile specifice domeniului asigurărilor armonizate cu directivele europene şi standardele internaţionale de contabilitate, şi avizează actele administrative individuale, dacă au legătură cu activitatea de asigurare, după consultarea cu asociaţiile profesionale ale operatorilor din asigurări, iar în ceea ce priveşte reglementările contabile, şi după avizul/informarea Ministerului Finanţelor Publice;
    b) autorizează asigurătorii, reasigurătorii şi brokerii de asigurare şi/sau reasigurare să desfăşoare activitate de asigurare, reasigurare ori intermediere în asigurări şi/sau reasigurări, după caz, şi avizează orice modificare a documentelor sau condiţiilor pe baza cărora s-a acordat această autorizare;
    c) autorizează practicarea asigurărilor obligatorii stabilite prin lege şi încasează ca venituri proprii o contribuţie procentuală din valoarea primelor brute încasate, aferente asigurărilor respective, în vederea exercitării supravegherii şi controlului activităţii de asigurări obligatorii, în condiţiile prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia*);
    d) aprobă acţionarii semnificativi direcţi ori indirecţi, persoane fizice sau juridice, aprobă şi retrage aprobarea persoanelor semnificative ale asigurătorilor, reasigurătorilor, brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, în condiţiile prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia;
    e) aprobă divizarea sau fuzionarea unui asigurător/reasigurător/ broker de asigurare şi/sau de reasigurare autorizat în România, în condiţiile prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia;
    f) aprobă transferul de portofoliu, inclusiv pentru sucursalele societăţilor de asigurare din România, aflate pe teritoriul altor state membre, către un alt asigurător român sau către un alt asigurător ori o sucursală stabilită pe teritoriul Uniunii Europene, după consultarea autorităţii competente a statului membru al sucursalei, precum şi pentru sucursalele din România ale asigurătorilor cu sediul social în afara Uniunii Europene, în condiţiile prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia;
    g) aprobă suspendarea sau, după caz, încetarea activităţii asigurătorilor, reasigurătorilor şi brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, după verificarea situaţiei financiare a acestora, la cererea acestora;
    h) supraveghează situaţia financiară a asigurătorilor/reasigurătorilor/ intermediarilor în asigurări şi în reasigurări, conform procedurii stabilite prin normele emise în aplicarea prezentei legi, inclusiv a sucursalelor aflate pe teritoriul statelor membre, în conformitate cu dreptul de stabilire şi cu libertatea de a presta servicii, după consultarea autorităţii competente a statului membru al sucursalei. În vederea protejării intereselor asiguraţilor sau ale potenţialilor asiguraţi dispune efectuarea de controale ale activităţii acestora;
    i) asigură o supraveghere suplimentară, potrivit modalităţilor prevăzute în norme emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, a următoarelor entităţi:
    1. orice societate de asigurare care este o societate participativă în cel puţin o societate de asigurare, o societate de reasigurare sau o societate de asigurare dintr-un stat terţ;
    2. orice societate de asigurare a cărei societate-mamă este, după caz, un holding de asigurare, o societate de reasigurare sau o societate de asigurare dintr-un stat terţ;
    3. orice societate de asigurare a cărei societate-mamă este un holding mixt de asigurare;
    j) solicită prezentarea de informaţii şi documente referitoare la activitatea de asigurare, atât de la asigurători, reasigurători, brokeri de asigurare şi/sau de reasigurare şi agenţi de asigurare, cât şi de la oricare altă persoană, fizică sau juridică, care are legătură, directă ori indirectă cu activitatea acestora, inclusiv informaţii referitoare la bazele tehnice utilizate pentru calculul primelor de asigurare şi al rezervelor tehnice;
    k) ia măsurile necesare pentru ca activitatea de asigurare să fie gestionată cu respectarea normelor prudenţiale specifice;
    l) aplică măsurile prevăzute de lege privind redresarea financiară, reorganizarea sau, după caz, falimentul asigurătorilor şi reasigurătorilor, precum şi a/al sucursalelor şi filialelor acestora;
    m) aplică măsurile de sancţionare prevăzute de lege, inclusiv în legătură cu exercitarea unei influenţe directe sau indirecte, care este incompatibilă cu principiile de conducere prudenţială a activităţii asigurătorilor, stabilite prin norme emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;
    n) primeşte şi răspunde sesizărilor şi reclamaţiilor privind activitatea asigurătorilor, reasigurătorilor şi intermediarilor în asigurare şi în reasigurare;
    o) aprobă propriul buget de venituri şi cheltuieli;
    p) participă, în calitate de membru, la asociaţiile internaţionale ale autorităţilor de supraveghere în asigurări şi reprezintă România la conferinţe şi întâlniri internaţionale referitoare la supravegherea în asigurări;
    q) informează autorităţile competente din statele membre pe teritoriul cărora sunt sucursale ale asigurătorilor, reasigurătorilor, brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare ori a agenţilor de asigurare români sau unde se prestează de către aceştia servicii, despre orice măsuri sancţionatorii luate împotriva acestora, inclusiv despre retragerea autorizaţiei de funcţionare;
    r) deschide şi menţine Registrul asigurătorilor, reasigurătorilor şi intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări, ale cărui formă şi conţinut se stabilesc prin norme date în aplicarea prezentei legi;
    s) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de prezenta lege.
    ------------
    Art. 5 a fost modificat de pct. 12 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    ------------


    Articolul 6

    (1) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor nu poate dezvălui informaţii obţinute în timpul exercitării atribuţiilor sale.
    (2) Obligaţia de confidenţialitate prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul în care informaţia este data:
    a) cu acordul scris al asiguratorului implicat;
    b) la solicitarea instanţei judecătoreşti;
    c) în interesul asiguraţilor.
    d) în baza acordurilor de cooperare cu organisme similare, cu autorităţi publice sau cu instituţii din alte tari, conform prevederilor art. 4 alin. (25).
    -------------
    Litera d) a alin. (2) al art. 6 a fost introdusă de pct. 9 al art. I din LEGEA nr. 76 din 12 martie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 193 din 26 martie 2003.


    Articolul 7

    (1) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va prezenta Parlamentului, în termen de 6 luni de la expirarea fiecărui exerciţiu financiar, un raport asupra pieţei asigurărilor din România, precum şi o informare privind activităţile desfăşurate.
    (2) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va edita şi va publică un raport informativ anual asupra pieţei de asigurări şi asupra instituţiilor şi organismelor acesteia, cu respectarea prevederilor art. 6.


    Articolul 8

    (1) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor adoptă norme în aplicarea prevederilor prezentei legi, precum şi norme prudenţiale specifice, conform practicilor în asigurări.
    ------------
    Alin. (1) al art. 8 a fost modificat de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    (2) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor emite decizii prin care:
    a) impune interdicţii, acorda, suspenda sau retrage autorizaţii;
    b) modifica sau revoca condiţii, cerinţe sau termeni impusi de aceasta prin actele sale;
    c) aproba divizarea sau fuzionarea asigurătorilor;
    d) aproba transferul de portofoliu de asigurări;
    e) aproba persoanele care vor examina activitatea de asigurări de viaţa;
    f) aprobă acţionarii semnificativi direcţi sau indirecţi, persoane fizice ori juridice, precum şi persoanele semnificative ale asigurătorilor, reasigurătorilor, brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, în conformitate cu criteriile stabilite prin norme emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;
    ------------
    Litera f) a alin. (2) al art. 8 a fost modificată de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    g) aproba componenta Corpului experţilor în asigurări, care funcţionează pe lângă ea, şi avizează statutul acestuia;
    h) stabileşte salarizarea membrilor Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi a personalului sau, cu respectarea dispoziţiilor art. 4;
    i) dispune efectuarea acţiunilor de analiza, îndrumare şi control la societăţile din sfera de reglementare şi supraveghere;
    j) da dispoziţii privind prezentarea de documente, situaţii, informaţii şi audieri;
    k) constata şi aplica sancţiuni operatorilor din domeniu pentru încălcarea prevederilor prezentei legi, a normelor şi deciziilor de aplicare a acesteia.
    l) aplică alte măsuri prevăzute de legislaţia în vigoare.
    ------------
    Litera l) a alin. (2) al art. 8 a fost introdusă de pct. 15 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    (3) Avizele sunt acte prin care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor formulează raspunsuri oficiale la chestiuni privind activitatea de asigurare sau care au implicaţii asupra acesteia.


    Articolul 9

    (1) Normele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în conformitate cu atribuţiile prevăzute în prezenta lege vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    (2) Deciziile şi avizele nu sunt supuse publicării, cu excepţia celor prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. a) şi d).


    Articolul 10

    (1) Constituie venit la bugetul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor:
    a) taxele şi majorările prevăzute la art. 13 şi 36;
    a^1) sumele provenite, potrivit legii, din amenzi contravenţionale;
    ------------
    Litera a^1) a alin. (1) al art. 10 a fost introdusă de pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    b) veniturile provenite din donaţii, publicaţii şi din alte surse legale.
    (2) Excedentul bugetului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se reportează în anul următor.


    Capitolul III Autorizarea asigurătorilor

    Autorizarea asigurătorilor

    Articolul 11

    (1) Activitatea de asigurare în România poate fi exercitată numai de:
    a) persoane juridice române, constituite ca societăţi pe acţiuni şi/sau societăţi mutuale, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor potrivit procedurii reglementate la art. 12;
    b) sucursale ale unor societăţi de asigurare şi/sau reasigurare din statele membre care desfăşoară activitate de asigurări pe teritoriul României în conformitate cu dreptul de stabilire şi cu libertatea de a presta servicii;
    c) filiale şi/sau sucursale ale unor societăţi de asigurare şi/sau de reasigurare din state terţe, autorizate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, potrivit procedurii reglementate la art. 12.
    (2) Un asigurător nu poate fi înmatriculat în registrul comerţului fără autorizaţia emisă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
    ------------
    Art. 11 a fost modificat de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 12

    (1) Cererea de autorizare pentru desfăşurarea activităţii de asigurare va fi transmisă Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în formatul şi însoţită de documentele prevăzute de legislaţia în domeniu.
    (2) În cazul în care consideră necesar, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate solicita informaţii suplimentare, poate desfăşura investigaţii proprii sau cu sprijinul altor autorităţi competente ori poate să folosească informaţii provenite din alte surse.
    (3) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va decide asupra acordării autorizaţiei necesare desfăşurării activităţii de asigurare sau asupra respingerii cererii de autorizare, în termen de 4 luni de la data depunerii documentaţiei complete.
    (4) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate acorda autorizaţia de funcţionare menţionată la alin. (3), în cazul îndeplinirii cumulative a următoarelor condiţii:
    a) întocmirea unui studiu de fezabilitate care va cuprinde cel puţin informaţii privind:
    1. natura angajamentelor sau a riscurilor pe care asigurătorul îşi propune să le acopere;
    2. metodele actuariale de calcul folosite pentru stabilirea tarifelor de prime;
    3. principiile programului de reasigurare;
    4. componentele fondului minim de siguranţă;
    5. resursele financiare pentru acoperirea cheltuielilor şi, în cazul asigurării de la clasa nr. 18 de la lit. B din anexa nr. 1, resursele de care dispune asigurătorul pentru acordarea asistenţei.
    Pentru primele trei exerciţii financiare, studiul de fezabilitate cuprinde şi:
    1. estimarea cheltuielilor generale de administraţie şi cheltuielile cu comisioanele;
    2. estimarea primelor şi a daunelor;
    3. bugetul de venituri şi cheltuieli;
    4. estimarea resurselor financiare necesare respectării obligaţiilor şi a marjei de solvabilitate;
    b) în cazul practicării clasei de asigurări generale nr. 18 - Asigurări de asistenţă a persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor sau absenţelor de la domiciliu ori de la locul de reşedinţă permanentă, studiul de fezabilitate prevăzut la lit. a) cuprinde, pentru această clasă, şi următoarele informaţii:
    1. dovezi privind existenţa personalului calificat;
    2. dovezi privind dotarea cu echipamentul tehnic adecvat;
    3. reţeaua de asistenţă ce urmează a fi folosită pentru îndeplinirea obligaţiilor aferente acestei clase de asigurări;
    c) din studiul de fezabilitate prezentat rezultă că societatea dispune de marja de solvabilitate minimă;
    d) capitalul social vărsat de către solicitant în contul unei bănci autorizate de Banca Naţională a României sau, în cazul unei societăţi mutuale, fondul de rezervă liberă vărsat în conformitate cu prevederile legale din domeniu;
    e) numele societăţii nu induce în eroare publicul;
    f) societatea va desfăşura exclusiv activitate de asigurare;
    g) în cazul unui asigurător străin, solicitantul trebuie să demonstreze că este legal constituit în ţara de origine;
    h) asigurătorii care solicită autorizarea pentru clasa nr. 10 de la lit. B din anexa nr. 1, exclusiv răspunderea transportatorului, trebuie să numească un reprezentant de despăgubiri în fiecare stat membru;
    i) asigurătorul deţine un fond de siguranţă în conformitate cu prevederile legale.
    (5) Pentru asigurătorii din statele terţe se adaugă următoarele cerinţe:
    a) sucursalele aparţinând societăţilor de asigurare, societăţilor de reasigurare, precum şi societăţilor mutuale cu sediul social în state terţe deţin, pe teritoriul României, active în valoare de cel puţin jumătate din fondul de siguranţă prevăzut la alin. (4) lit. i);
    b) sucursalele aparţinând societăţilor de asigurare, societăţilor de reasigurare, precum şi societăţilor mutuale cu sediul social în state terţe constituie, pe teritoriul României, un depozit iniţial drept garanţie, în valoare de o pătrime din fondul de siguranţă prevăzut la alin. (4) lit. i).
    (6) Autorizaţia acordată unui asigurător de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este valabilă pe întregul teritoriu al Comunităţii Europene şi al statelor aparţinând Spaţiului Economic European, în conformitate cu dreptul de stabilire şi cu libertatea de a presta servicii.
    (7) Autorizaţia se acordă pentru o anumită clasă, exceptând situaţia în care asigurătorul doreşte să acopere anual anumite riscuri incluse în clasa respectivă, aşa cum sunt prevăzute în anexa nr. 1.
    (8) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate acorda autorizaţia pentru grupele de clase menţionate la lit. C din anexa nr. 1, dacă asigurătorul solicită aceasta şi îndeplineşte toate condiţiile prevăzute în lege.
    (9) Autorizaţia acordată pentru o clasă sau un grup de clase este valabilă şi pentru a subscrie riscuri suplimentare dintr-o altă clasă, dacă se îndeplinesc condiţiile prevăzute la lit. D din anexa nr. 1.
    (10) Asigurătorul care solicită autorizaţie pentru o nouă clasă de asigurări sau extinderea la unele ori la toate riscurile acoperite de aceeaşi clasă de asigurări trebuie să prezinte pentru acestea planul de fezabilitate prevăzut la art. 12 alin. (4) lit. a)-c), după caz, precum şi dovada existenţei fondului de garanţie, în conformitate cu prevederile prezentei legi.
    (11) Asigurătorii autorizaţi să practice asigurări de viaţă pot, de asemenea, să primească autorizaţie pentru clasele 1 şi 2, prevăzute la lit. B din anexa nr. 1. Asigurătorii autorizaţi să practice asigurări generale, dar numai pentru clasele 1 şi 2, prevăzute la lit. B din anexa nr. 1, au dreptul să primească autorizaţie de funcţionare şi pentru categoria asigurării de viaţă.
    (12) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va respinge cererea de autorizare în cazul neîndeplinirii cerinţelor prevăzute la alin. (4) şi (5), precum şi atunci când constată una sau mai multe dintre următoarele situaţii:
    a) documentaţia prezentată nu este întocmită în conformitate cu prevederile legale în vigoare;
    b) din documentaţia prezentată rezultă că:
    1. asigurătorul nu va desfăşura o activitate în conformitate cu prevederile prezentei legi;
    2. acţionarii semnificativi şi persoanele semnificative nu îndeplinesc criteriile stabilite prin norme;
    3. necesitatea asigurării unui management prudenţial al asigurătorului nu este satisfăcută în raport cu calificarea acţionarilor şi a membrilor, în mod direct sau indirect;
    c) analiza studiului de fezabilitate indică faptul că asigurătorul nu poate asigură realizarea obiectivelor stabilite şi în condiţii compatibile cu reglementările privind practica prudenţială, care să protejeze în mod adecvat asiguraţii;
    d) există o formă de asociere prin intermediul căreia acţionariatul, până la ultima persoană fizică implicată, nu este adus la cunoştinţă Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
    (13) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va comunică solicitantului motivele respingerii cererii de autorizare.
    (14) Împotriva deciziilor adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor persoana implicată poate face plângere la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei.
    (15) Prin decizia de acordare a autorizaţiei emisă de preşedintele Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se stabileşte data de la care asigurătorul va începe să-şi desfăşoare activitatea.
    ------------
    Art. 12 a fost modificat de pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 13

    (1) Un asigurator care solicită autorizarea conform prevederilor art. 12 şi 44 achită la depunerea cererii de autorizare o taxa de autorizare de 75.000.000 lei. Cuantumul taxei de autorizare se poate actualiza anual, prin decizie a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în funcţie de indicele preţurilor comunicat de Comisia Naţionala pentru Statistica.
    (2) În cazul respingerii cererii de autorizare taxa de autorizare nu se restituie.
    (3) Asiguratorul achită, din momentul acordării autorizaţiei de funcţionare, pe durata valabilităţii acesteia, o taxa de funcţionare, stabilită anual de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, de maximum 0,3% din primele brute încasate în perioada pentru care sunt datorate.
    (4) Asiguratorii plătesc taxa de funcţionare la termenul stabilit prin norme.
    (5) Pentru nevirarea la termen a taxei de funcţionare prevăzute la alin. (3), Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va calcula dobânzi şi penalităţi de întârziere, în conformitate cu reglementările în vigoare referitoare la colectarea creanţelor fiscale.
    ------------
    Alin. (5) al art. 13 a fost modificat de pct. 19 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    (6) Un asigurător care solicită autorizarea conform prevederilor art. 3 alin. (2) achită la depunerea cererii de autorizare o taxă de autorizare reprezentând 75% din cuantumul taxei prevăzute la alin. (1).
    ------------
    Alin. (6) al art. 13 a fost introdus de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    (7) Un asigurător care solicită autorizarea conform prevederilor art. 12 alin. (10) achită la depunerea cererii de autorizare o taxă de autorizare reprezentând 40% din cuantumul taxei prevăzute la alin. (1).
    ------------
    Alin. (7) al art. 13 a fost introdus de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    (8) Un asigurător sau reasigurător care solicită autorizarea pentru un transfer de portofoliu, inclusiv în cazurile prevăzute de art. 23 alin. (4), achită o taxă de autorizare de transfer de portofoliu, reprezentând 50% din cuantumul taxei prevăzute la alin. (1).
    ------------
    Alin. (8) al art. 13 a fost introdus de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    (9) Un asigurător, reasigurător sau un intermediar în asigurări şi/sau în reasigurări care solicită avizarea modificărilor intervenite în actul constitutiv, precum şi orice informaţii sau certificări din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor pentru a-i servi în relaţiile cu terţii va achita o taxă de avizare sau de certificare, după caz, reprezentând echivalentul în lei al sumei de 35 euro, la cursul comunicat de Banca Naţională a României din data plăţii.
    ------------
    Alin. (9) al art. 13 a fost introdus de pct. 20 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 14

    (1) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor retrage autorizaţia de funcţionare în cazul în care constată că un asigurător autorizat se află în una dintre următoarele situaţii:
    a) nu a început să desfăşoare activitatea de asigurare în termen de 12 luni de la data eliberării autorizaţiei;
    b) renunţă la activitatea de asigurare şi solicită în mod expres retragerea autorizaţiei de funcţionare;
    c) încetează să mai desfăşoare activitatea de asigurare pe o perioadă de 6 luni consecutive;
    d) nu mai îndeplineşte condiţiile pe baza cărora a fost autorizat;
    e) nu a dus la îndeplinire măsurile specificate în planul de redresare financiară sau aceste măsuri nu şi-au atins scopul, după caz;
    f) încalcă dispoziţiile prezentei legi şi ale normelor emise în aplicarea acesteia.
    (2) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează autorităţile competente ale celorlalte state membre despre retragerea autorizaţiei unui asigurător care desfăşoară activitatea de asigurare pe teritoriul acestora.
    (3) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor ia măsurile legale în cazul informaţiilor primite de la autorităţile competente din celelalte state membre privind retragerea autorizaţiei unui asigurător care desfăşoară activitate de asigurare pe teritoriul României, în conformitate cu dreptul de stabilire şi cu libertatea de a presta servicii.
    (4) Decizia de retragere a autorizaţiei se motivează şi se comunică asigurătorului. Împotriva deciziei de retragere a autorizaţiei asigurătorul poate face plângere la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicare.
    ------------
    Art. 14 a fost modificat de pct. 22 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 15

    Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va publică cel puţin o dată pe an în Monitorul Oficial al României, precum şi într-o publicaţie de larga circulaţie lista actualizată cuprinzând asiguratorii autorizaţi şi orice alte informaţii pe care le va considera necesare în aplicarea prezentei legi.


    Capitolul III^1

    Dreptul de stabilire şi libertatea de a presta servicii ale asigurătorilor
    ------------
    Cap. III^1 a fost introdus de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.

    Articolul 15^1

    Asigurătorii autorizaţi potrivit prevederilor art. 12 pot să desfăşoare activitate de asigurare pe teritoriul oricărui stat membru prin intermediul unei sucursale, cu notificarea prealabilă a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
    ------------
    Art. 15^1 a fost introdus de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 15^2

    Notificarea prevăzută la art. 15^1 va cuprinde următoarele informaţii şi documente:
    1. denumirea statului membru pe teritoriul căruia intenţionează să îşi stabilească o sucursală;
    2. studiul de fezabilitate, clasele de asigurări pe care intenţionează să le practice, precum şi structura organizatorică a viitoarei sucursale;
    3. sediul viitoarei sucursale din statul membru gazdă, de la care pot fi obţinute şi la care pot fi transmise documente, care va fi şi adresa la care se vor transmite toate informaţiile şi documentele către persoana sau persoanele semnificative;
    4. numele persoanelor semnificative, care au capacitatea de a reprezenta şi angaja asigurătorul în relaţiile cu terţii pe teritoriul statului membru respectiv, precum şi în relaţia cu autorităţile competente şi alte instituţii din acel stat;
    5. declaraţia pentru asigurătorul care doreşte să practice clasa 10, exclusiv răspunderea transportatorului, prevăzută la lit. B din anexa nr. 1, din care să rezulte că este membru al Biroului Naţional şi al Fondului Naţional de Garantare din statul membru pe teritoriul căruia îşi propune să deschidă o sucursală, după caz.
    ------------
    Art. 15^2 a fost introdus de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 15^3

    (1) În termen de 3 luni de la depunerea documentaţiei prevăzute la art. 15^2, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor transmite aceste informaţii autorităţii competente a statului membru pe teritoriul căruia se va stabili sucursala, informând şi asigurătorul în cauză, cu excepţia cazului în care constată că:
    a) situaţia financiară a asigurătorului nu permite îndeplinirea obligaţiilor asumate;
    b) persoanele semnificative prevăzute la pct. 4 al art. 15^2 au fost condamnate pentru infracţiuni contra patrimoniului sau pentru infracţiuni prevăzute de legislaţia financiar-fiscală;
    c) persoanele semnificative prevăzute la pct. 4 al art. 15^2 nu dispun de calificarea şi experienţa necesare;
    d) structura organizatorică nu asigură desfăşurarea corespunzătoare a activităţii asigurătorului.
    (2) Informarea prevăzută la alin. (1) este însoţită de confirmarea că asigurătorul posedă marja de solvabilitate minimă.
    (3) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor transmite asigurătorului în cauză, în termen de 3 luni de la depunerea documentaţiei prevăzute la art. 15^2, motivarea refuzului comunicării informaţiilor prevăzute la art. 15^2.
    (4) Împotriva refuzului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor comunicat în condiţiile prevăzute la alin. (3) asigurătorul poate face plângere, potrivit legii, la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicarea acestuia.
    ------------
    Art. 15^3 a fost introdus de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 15^4

    Sucursala poate să îşi înceapă activitatea astfel:
    a) de la data la care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor îi transmite asigurătorului confirmarea primită de la autoritatea competentă a statului membru al sucursalei; sau
    b) dacă în termen de două luni de la transmiterea informării în conformitate cu art. 15^3 alin. (1) nu se primeşte nici o confirmare din partea autorităţii competente a statului membru al sucursalei.
    ------------
    Art. 15^4 a fost introdus de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 15^5

    Orice modificare a informaţiilor prevăzute la art. 15^2 şi 15^7 se comunică de către asigurător, în scris, Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, precum şi autorităţii competente a statului membru al sucursalei sau statului membru al furnizării de servicii, cu cel puţin 30 de zile înainte de efectuarea modificării.
    ------------
    Art. 15^5 a fost introdus de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 15^6

    Oricare asigurător autorizat să desfăşoare activităţi în România care, în baza libertăţii de a presta servicii, doreşte să desfăşoare această activitate pentru prima dată în unul sau mai multe state membre, în mod direct şi nu prin intermediul unei sucursale, trebuie, în prealabil, să notifice Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor despre această intenţie, menţionând şi natura obligaţiilor pe care intenţionează să şi le asume.
    ------------
    Art. 15^6 a fost introdus de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 15^7

    (1) În termen de 30 de zile de la data primirii notificării prevăzute la art. 15^6, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor comunică autorităţilor competente ale statului sau statelor membre ale furnizării de servicii următoarele informaţii:
    a) dovada deţinerii de către asigurător a marjei minime de solvabilitate, calculată în concordanţă cu prevederile legale în vigoare;
    b) clasele de asigurări pe care a fost autorizat să le practice asigurătorul;
    c) natura obligaţiilor pe care asigurătorul îşi propune să şi le asume în statul membru al furnizării de servicii.
    (2) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va înştiinţa asigurătorul în cauză despre data comunicării prevăzute la alin. (1).
    (3) Asigurătorul care intenţionează, în baza libertăţii de a presta servicii, să acopere riscurile prevăzute la clasa nr. 10 de la lit. B din anexa nr. 1, altele decât răspunderea transportatorului, trebuie:
    a) să comunice numele şi adresa reprezentanţei de despăgubiri;
    b) să dea o declaraţie că a devenit membru al Biroului Naţional şi al Fondului Naţional de Garantare din statul membru al furnizării de servicii.
    ------------
    Art. 15^7 a fost introdus de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 15^8

    (1) În termen de 30 de zile Comisia de Supraveghere a Asigurărilor transmite asigurătorului motivele refuzului comunicării informaţiilor prevăzute la art. 15^7.
    (2) Împotriva refuzului transmiterii comunicării prevăzute la alin. (1) de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor asigurătorul poate face plângere la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la comunicarea refuzului, potrivit legii.
    ------------
    Art. 15^8 a fost introdus de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 15^9

    Asigurătorul poate începe să desfăşoare activitate de asigurare începând cu data comunicării prevăzute la art. 15^7 alin. (2).
    ------------
    Art. 15^9 a fost introdus de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 15^10

    Oricare asigurător care desfăşoară activitate de asigurare, în baza dreptului de stabilire sau în baza libertăţii de a presta servicii, şi nu respectă prevederile legale în vigoare va transmite Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor toate documentele legale solicitate de către aceasta privind desfăşurarea activităţii, pe care şi asigurătorii cu sediul social în România au obligaţia să le transmită.
    ------------
    Art. 15^10 a fost introdus de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 15^11

    (1) În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor constată că asigurătorul care desfăşoară activitate de asigurare, în baza dreptului de stabilire sau în baza libertăţii de a presta servicii, nu respectă legislaţia română în vigoare, îi solicită acestuia să adopte măsuri de remediere.
    (2) În cazul în care se constată că nu s-au adoptat toate măsurile necesare pentru remedierea situaţiei, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează autoritatea competentă din statul membru de origine în vederea luării unor măsuri de remediere. Măsurile de remediere luate vor fi comunicate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
    (3) În cazul în care măsurile luate de autorităţile competente din statul membru de origine se dovedesc a fi inadecvate şi/sau insuficiente şi dacă asigurătorul în cauză continuă să încalce prevederile legislaţiei române în vigoare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor îşi exercită atribuţiile ce îi revin conform legii, după informarea autorităţii competente din statul membru de origine, în vederea sancţionării nerespectării prevederilor legislaţiei naţionale, fiind în drept să dispună inclusiv interzicerea desfăşurării activităţii de asigurare şi a încheierii de noi contracte de asigurare.
    (4) Împotriva unui asigurător care desfăşoară activitate de asigurare în România pe baza dreptului de stabilire Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate lua toate măsurile potrivit prevederilor legislaţiei în vigoare, inclusiv asupra proprietăţilor pe care acesta le deţine pe teritoriul României.
    (5) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va asigura accesul la legislaţia în vigoare şi la întreaga documentaţie care a stat la baza măsurilor prevăzute la alin. (3) asigurătorilor care desfăşoară activitate pe teritoriul României în conformitate cu dreptul de stabilire şi cu libertatea de a presta servicii, precum şi autorităţilor competente din statele membre de origine ale acestor asigurători.
    ------------
    Art. 15^11 a fost introdus de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 15^12

    Măsurile prevăzute la art. 15^11 vor fi motivate şi comunicate asigurătorului în cauză de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
    ------------
    Art. 15^12 a fost introdus de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 15^13

    (1) În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor intenţionează să efectueze controale în vederea supravegherii financiare a asigurătorilor şi reasigurătorilor români care desfăşoară activităţi de asigurare sau reasigurare pe teritoriul Uniunii Europene, în baza dreptului de stabilire şi a libertăţii de a presta servicii, va informa autorităţile competente ale statului membru gazdă privind intenţia sa.
    (2) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va permite autorităţii competente să efectueze controale în vederea supravegherii financiare a asigurătorului stabilit în România, care desfăşoară activităţi de asigurare în baza dreptului de stabilire şi a libertăţii de a presta servicii, după ce a fost informată de către autorităţile competente din statul membru de origine al asigurătorului cu privire la intenţia acestora de a desfăşura activitatea de control, în mod direct sau prin intermediul altor persoane împuternicite în acest sens. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor are dreptul de a participa la aceste controale.
    ------------
    Art. 15^13 a fost introdus de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 15^14

    Informaţiile şi documentele solicitate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în conformitate cu art. 15^10 şi art. 36^3 alin. (2) vor fi redactate în limba română.
    ------------
    Art. 15^14 a fost introdus de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Capitolul III^2

    Reguli aplicabile sucursalelor stabilite pe teritoriul României care aparţin asigurătorilor cu sediul social în afara Uniunii Europene
    ------------
    Cap. III^2 a fost introdus de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.

    Articolul 15^15

    (1) Oricare asigurător cu sediul social în afara Uniunii Europene şi care doreşte să stabilească o sucursală sau o agenţie pe teritoriul României este obligat să solicite autorizarea oficială a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
    (2) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate acorda această autorizaţie dacă asigurătorul îndeplineşte cel puţin următoarele condiţii:
    a) este îndreptăţit să desfăşoare activitate de asigurare conform art. 2 lit. A pct. 1;
    b) deschide o agenţie sau o sucursală pe teritoriul României;
    c) se obligă să deschidă conturi specifice activităţii de asigurare pe care o desfăşoară şi să înregistreze toate datele privind tranzacţiile efectuate;
    d) desemnează un reprezentant, cu aprobarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor;
    e) posedă în România active în suma prevăzută la art. 12 alin. (5);
    f) se obligă să menţină marja de solvabilitate în conformitate cu art. 16 alin. (5);
    g) prezintă un studiu de fezabilitate în conformitate cu prevederile art. 12 alin. (4) lit. a) şi, după caz, lit. b);
    h) trimite orice informaţii solicitate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în conformitate cu prevederile art. 15^10.
    ------------
    Art. 15^15 a fost introdus de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 15^16

    Transferul de portofoliu se va face în conformitate cu prevederile art. 5 lit. f) şi ale normelor de aplicare a prezentei legi.
    ------------
    Art. 15^16 a fost introdus de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 15^17

    Asigurătorul trebuie să se conformeze prevederilor art. 21 şi 22.
    ------------
    Art. 15^17 a fost introdus de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 15^18

    Asigurătorul trebuie să se conformeze prevederilor art. 12 alin. (4) lit. i) şi alin. (5) lit. a) şi b), ale art. 16 alin. (5), (5^1), (6) şi (6^1), ale art. 18 şi ale normelor emise în aplicarea prezentei legi.
    ------------
    Art. 15^18 a fost introdus de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 15^19

    (1) Orice asigurător care a primit autorizaţie de la mai multe state membre poate cere să i se aplice următoarele avantaje care vor fi acordate numai împreună:
    a) marja de solvabilitate prevăzută la art. 15^18 va fi calculată avându-se în vedere întreaga activitate desfăşurată în cadrul Uniunii Europene; în acest caz se va ţine seama numai de activităţile efectuate de toate agenţiile sau sucursalele stabilite în cadrul Uniunii Europene;
    b) depozitul solicitat conform art. 12 alin. (5) lit. b) va fi depus numai în unul dintre aceste state membre;
    c) activele reprezentând fondul de siguranţă pot fi localizate în oricare dintre statele membre pe teritoriul cărora îşi desfăşoară activitatea.
    (2) Cererea de a beneficia de avantajele prevăzute la alin. (1) trebuie să fie adresată autorităţilor competente ale statelor membre în cauză. Cererea trebuie să denumească autoritatea competentă a statului membru care va supraveghea în viitor marja de solvabilitate pentru întreaga activitate a agenţiilor şi sucursalelor stabilite în Uniunea Europeană. Alegerea trebuie să fie motivată. Depozitul va fi depus în acel stat membru.
    (3) Avantajele prevăzute la alin. (1) pot fi acordate numai cu acceptul tuturor autorităţilor competente ale statelor membre cărora le-a fost adresată. Avantajele vor fi acordate de la data la care autoritatea competentă nominalizată informează celelalte autorităţi competente că va supraveghea marja de solvabilitate pentru întreaga activitate a agenţiilor şi sucursalelor stabilite în Uniunea Europeană. Autoritatea competentă nominalizată trebuie să obţină de la celelalte state membre informaţiile necesare pentru a supraveghea marja de solvabilitate agregată a agenţiilor şi sucursalelor stabilite pe teritoriul lor.
    (4) La cererea unuia sau mai multor state membre, avantajele acordate, conform prezentului articol, pot să fie anulate simultan de către toate statele membre în cauză.
    ------------
    Art. 15^19 a fost introdus de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Capitolul III^3

    Reguli aplicabile filialelor aparţinând unor societăţi-mamă guvernate de legi dintr-un stat terţ, precum şi privind dobândirea calităţii de acţionar semnificativ de către o societate-mamă
    ------------
    Cap. III^3 a fost introdus de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.

    Articolul 15^20

    (1) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor trebuie să informeze Comisia Europeană despre:
    a) orice autorizaţie acordată unei filiale directe ori indirecte aparţinând uneia sau mai multor societăţi-mamă dintr-un stat terţ;
    b) orice achiziţie prin care o societate-mamă dobândeşte calitatea de acţionar semnificativ al unui asigurător persoană juridică română care îl transformă pe acesta într-o filială a acelei societăţi-mamă.
    (2) Când o autorizaţie este acordată unei filiale directe sau indirecte a uneia sau mai multor societăţi-mamă dintr-un stat terţ, structura acelui grup trebuie să fie specificată într-un document remis Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, pe care aceasta îl va transmite Comisiei Europene.
    ------------
    Art. 15^20 a fost introdus de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 15^21

    (1) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor trebuie să informeze Comisia Europeană despre dificultăţile întâmpinate de asigurătorii români, persoane juridice, în stabilirea sau desfăşurarea activităţii lor într-un stat terţ.
    (2) La cererea Comisiei Europene, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va transmite acesteia informaţii referitoare la:
    a) orice cerere de autorizare formulată de filiale directe ori indirecte ale uneia sau mai multor societăţi-mamă din statul terţ în cauză;
    b) orice planuri privind dobândirea de către un asigurător dintr-un stat terţ a calităţii de acţionar semnificativ al unui asigurător, persoană juridică română, acesta din urmă devenind o filială a acelui asigurător.
    (3) Ca urmare a prevederilor alin. (1), Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, pentru o perioadă de până la 3 luni, care poate fi prelungită numai cu acordul expres al Comisiei Europene, poate suspenda sau limita deciziile privind:
    a) acordarea autorizaţiei pentru cererile primite până la momentul adoptării deciziei de suspendare, precum şi pentru cererile primite în această perioadă;
    b) acordarea dreptului de dobândire în mod direct sau indirect a calităţii de acţionar semnificativ al unui asigurător persoană juridică română de către o societate-mamă din statul terţ în cauză.
    (4) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate dispune încetarea măsurilor prevăzute la alin. (3) ca urmare a primirii din partea Comisiei Europene a unei notificări privind încheierea unui acord cu statul terţ în cauză.
    (5) Măsurile prevăzute la alin. (3) vor fi întreprinse cu respectarea obligaţiilor asumate de către Uniunea Europeană în cadrul tuturor acordurilor internaţionale, bilaterale sau multilaterale privind iniţierea şi desfăşurarea activităţii de asigurare.
    ------------
    Art. 15^21 a fost introdus de pct. 23 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Capitolul IV Activitatea asigurătorilor

    Activitatea asigurătorilor

    Articolul 16

    (1) Fiecare asigurator trebuie să menţină, cumulativ:
    a) capitalul social vărsat sau, în cazul unei societăţi mutuale, fondul de rezerva libera vărsat;
    b) marja de solvabilitate minimă;
    ------------
    Litera b) a alin. (1) al art. 16 a fost modificată de pct. 24 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    c) fondul de siguranţă.
    ------------
    Litera c) a alin. (1) al art. 16 a fost introdusă de pct. 25 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    (2) Capitalul social vărsat sau, după caz, fondul de rezerva libera vărsat nu poate fi mai mic de:
    a) 7 miliarde lei pentru activitatea de asigurări generale, exceptând asigurările obligatorii;
    b) 14 miliarde lei pentru activitatea de asigurări generale;
    c) 10 miliarde lei pentru activitatea de asigurări de viaţa;
    d) suma valorilor prevăzute la lit. a) şi c) sau b) şi c), după caz, în funcţie de activităţile de asigurare desfăşurate.
    (3) Capitalul social vărsat şi fondul de rezerva libera vărsat, stabilite la alin. (2), se vor actualiza periodic prin norme de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
    (4) Capitalul social vărsat sau, după caz, fondul de rezerva libera vărsat, prevăzute la alin. (1) lit. a), trebuie să fie depuse integral în forma bănească, atât la constituirea, cat şi la majorarea acestora.
    -------------
    Alin. (4) al art. 16 a fost modificat de pct. 13 al art. I din LEGEA nr. 76 din 12 martie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 193 din 26 martie 2003.
    (5) Asigurătorul trebuie să deţină în orice moment o marjă de solvabilitate disponibilă corespunzătoare activităţii desfăşurate de către acesta. Marja de solvabilitate disponibilă, precum şi solvabilitatea ajustată în vederea exercitării supravegherii suplimentare se calculează şi se raportează conform prevederilor stabilite prin norme emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
    ------------
    Alin. (5) al art. 16 a fost modificat de pct. 26 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    (5^1) În funcţie de clasele de asigurări practicate, asigurătorii sunt obligaţi să îşi determine marja de solvabilitate minimă, ale cărei modalităţi de calcul şi de raportare se stabilesc prin norme emise în aplicarea prezentei legi.
    ------------
    Alin. (5^1) al art. 16 a fost introdus de pct. 27 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    (6) Fiecare asigurător autorizat de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în conformitate cu prevederile art. 12, este obligat să constituie un fond de siguranţă care reprezintă o treime din marja de solvabilitate minimă. În funcţie de clasele de riscuri subscrise, valoarea minimă a fondului de siguranţă se stabileşte prin norme emise în aplicarea prezentei legi. În cazul societăţilor mutuale, fondul de siguranţă reprezintă cel puţin trei pătrimi din valoarea minimă a fondului de siguranţă stabilită pentru asigurător.
    ------------
    Alin. (6) al art. 16 a fost modificat de pct. 28 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    (6^1) În cazul sucursalelor aparţinând societăţilor de asigurare cu sediul social în state terţe, deschise pe teritoriul României, fondul de siguranţă reprezintă cel puţin jumătate din valoarea minimă a fondului de siguranţă stabilită pentru asigurător.
    ------------
    Alin. (6) al art. 16 a fost introdus de pct. 29 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    (7) În vederea stabilirii marjei de solvabilitate, evaluarea activelor şi a obligaţiilor unui asigurator se efectuează conform normelor, care vor cuprinde şi precizări privind categoria activelor şi datoriilor care nu vor fi luate în considerare sau vor fi considerate numai într-o anumită proporţie.


    Articolul 17

    (1) Acţiunile emise de asiguratori pot fi numai nominative.
    (2) Orice forma de asociere prin care proprietatea acţiunilor este ascunsă Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor este lovită de nulitate.


    Articolul 18

    (1) Valoarea minimă şi natura activelor păstrate în România de fiecare asigurător, avute în vedere la stabilirea marjei de solvabilitate, trebuie să îi permită acestuia să acopere totalul obligaţiilor sale în ţară în orice moment al exercitării activităţii de asigurare.
    (2) Activele societăţii de asigurare admise să reprezinte rezervele tehnice nu pot fi grevate de sarcini şi nu pot face obiectul unor garanţii de orice fel, în favoarea terţilor.
    (3) Activele libere de sarcini admise să reprezinte rezervele tehnice constituite de sucursale stabilite pe teritoriul României, aparţinând unor societăţi de asigurare cu sediul social în state terţe, trebuie păstrate în România până la valoarea minimă a fondului de siguranţă, iar surplusul poate fi păstrat în statele membre.
    ------------
    Art. 18 a fost modificat de pct. 30 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 19

    Asiguratorii pot investi sau fructifica capitalul social, rezervele de capital şi rezervele tehnice în bunuri mobiliare şi imobiliare, precum acţiuni, obligaţiuni, alte titluri de participaţie, depozite bancare, clădiri destinate activităţii proprii sau închirierii.


    Articolul 20

    (1) Asiguratorul trebuie să îşi conducă activitatea, cu respectarea normelor prudentiale specifice, conform practicilor în asigurări şi sa prevadă:
    a) organizarea şi desfăşurarea activităţii cu prudenta şi profesionalism, în concordanta cu natura şi mărimea activităţii prestate;
    b) încadrarea unui număr suficient de persoane care îndeplinesc condiţiile de pregătire şi de competenţa profesională.
    (2) Asiguratorul, pentru asigurările facultative practicate, trebuie să elaboreze:
    a) propriile condiţii de asigurare, cu respectarea prevederilor legale referitoare la contractul de asigurare;
    b) propriile clauze de asigurare, care pot modifica condiţiile de asigurare, în funcţie de opţiunea proprie sau de cea a asiguratului;
    c) propriile criterii de stabilire a primelor de asigurare;
    d) propriile reglementări şi instrucţiuni de constatare şi lichidare a daunelor, în stricta concordanta cu prevederile cuprinse în condiţiile şi în clauzele de asigurare;
    e) reglementări interne privind constituirea şi menţinerea rezervelor tehnice, în funcţie de propriul sistem de evidenta operativă, cu respectarea normelor emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
    (3) Asiguratorul are obligaţia:
    a) sa conducă evidenţa contabilă şi operativă, care să permită:
    - întocmirea rapoartelor cerute de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;
    - analiza rezultatelor tehnice pe clase de asigurări, în scopul de a stabili dacă activitatea sa în ansamblu este rentabila;
    b) sa supravegheze activitatea unităţilor din subordine şi a agenţilor săi, astfel încât sa nu fie periclitata activitatea de asigurare desfăşurată de asigurator;
    c) să îşi organizeze procedurile de control intern, astfel încât sa îndeplinească prevederile legale şi să prezinte organelor de control ale Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor toate documentele, situaţiile şi informaţiile solicitate de acestea.
    -------------
    Litera c) a alin. (3) al art. 20 a fost modificată de pct. 14 al art. I din LEGEA nr. 76 din 12 martie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 193 din 26 martie 2003.
    d) să întocmească situaţii financiare consolidate, în conformitate cu normele emise în aplicarea prezentei legi;
    ------------
    Litera d) a alin. (3) al art. 20 a fost introdusă de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    e) să transmită orice alte raportări financiare, în conformitate cu normele emise în aplicarea prezentei legi;
    ------------
    Litera e) a alin. (3) al art. 20 a fost introdusă de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    f) să ţină un registru special al activelor, în conformitate cu prevederile anexei nr. 2;
    ------------
    Litera f) a alin. (3) al art. 20 a fost introdusă de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    g) să asigure auditarea situaţiilor financiare anuale de către un auditor financiar.
    ------------
    Litera g) a alin. (3) al art. 20 a fost introdusă de pct. 31 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 20^1

    (1) Auditorul financiar va verifica situaţiile financiare anuale ale asigurătorilor sau reasigurătorilor în conformitate cu legislaţia în vigoare şi cu standardele de audit, armonizate cu standardele internaţionale de audit, şi va înainta un raport Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
    (2) Pe perioada îndeplinirii atribuţiilor sale legale, auditorul are obligaţia să raporteze Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor despre orice faptă sau decizie care:
    a) constituie o încălcare de către asigurător sau reasigurător a legislaţiei în vigoare;
    b) afectează funcţionarea continuă a asigurătorilor sau reasigurătorilor; sau
    c) conduce la refuzul certificării conturilor sau la certificarea sub rezervă.
    (3) Auditorul financiar are obligaţia de a raporta Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor cu privire la orice fapte sau decizii de care ia cunoştinţă în timpul ori pe perioada auditului la un asigurător care are legături strânse rezultate dintr-o relaţie de control cu asigurătorii sau reasigurătorii la care el efectuează auditul.
    (4) Transmiterea către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a informaţiilor prevăzute la alin. (2) şi (3) nu constituie o încălcare a oricărei restricţii privind divulgarea de informaţii şi nu va atrage nici un fel de răspundere asupra persoanei în cauză.
    (5) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor informează Camera Auditorilor Financiari din România privind orice încălcare a prevederilor alin. (1)-(3), în vederea luării de către aceasta a măsurilor necesare pentru remedierea acestor încălcări.
    ------------
    Art. 20^1 a fost introdus de pct. 32 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 21

    (1) Asiguratorul care exercită o activitate de asigurări generale are obligaţia sa constituie şi sa menţină următoarele rezerve tehnice:
    a) rezerva de prime - se calculează lunar prin însumarea cotelor-părţi din primele brute subscrise, aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât diferenţa dintre volumul primelor brute subscrise şi această rezervă să reflecte primele brute alocate părţii din riscurile expirate la data calculării;
    ------------
    Litera a) a alin. (1) al art. 21 a fost modificată de pct. 33 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    b) rezerva de daune - se creează şi se actualizează lunar, în baza estimarilor pentru avizarile de daune primite de asigurator, astfel încât fondul creat să fie suficient pentru acoperirea plăţii acestor daune;
    c) rezerva de daune neavizate - se creează şi se ajusteaza cel puţin la încheierea exerciţiului financiar, dacă reglementările interne ale asiguratorului nu prevăd altfel, în baza estimarilor acestuia, a datelor statistice sau a calculelor actuariale, pentru daunele întâmplate, dar neavizate;
    d) rezerva de catastrofa - se creează prin aplicarea lunară a unui procent de minimum 5% asupra volumului de prime brute subscrise, aferente contractelor care acoperă riscuri catastrofale, până când fondul de rezerva atinge cel puţin nivelul reţinerii proprii sau 10% din acumularea raspunderilor asumate prin contractele ce acoperă riscuri catastrofale; aceasta rezerva este destinată acoperirii despăgubirilor aferente daunelor de natura catastrofala;
    e) rezerva pentru riscuri neexpirate - se calculează pe baza estimarii daunelor ce vor aparea după închiderea exerciţiului financiar, aferente contractelor de asigurare încheiate înainte de acea data, în măsura în care valoarea estimată a acestora depăşeşte suma dintre rezerva de prime şi primele care urmează să se mai încaseze la aceste contracte;
    f) rezerva de egalizare - se creează în anii cu rezultate tehnice favorabile pentru constituirea surselor de acoperire a daunelor în anii în care rezultatele tehnice vor fi nefavorabile.
    (2) În calculul rezervelor prevăzute la alin. (1) lit. b)-f) se includ sumele estimate pentru daune şi costurile de lichidare a acestora, după deducerea părţii ce urmează să fie recuperată de la reasiguratori.
    (3) Asigurătorul care exercită o activitate de asigurări de viaţă are obligaţia, cu respectarea prevederilor art. 28, să constituie şi să menţină rezerve tehnice, inclusiv rezerve matematice, pentru fondul asigurărilor de viaţă.
    ------------
    Alin. (3) al art. 21 a fost modificat de pct. 34 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    (4) Mărimea rezervelor tehnice, constituite şi menţinute conform alin. (1) şi (3), nu poate fi mai mica decât mărimea obţinută prin calculul acestor rezerve, potrivit metodologiei stabilite prin norme.
    (4^1) Primele brute subscrise, pe baza cărora se vor calcula rezervele tehnice prevăzute la alin. (1) lit. a), d) şi e) şi la alin. (3), se vor stabili în conformitate cu prevederile normelor.
    -------------
    Alin. (4^1) al art. 21 a fost introdus de pct. 16 al art. I din LEGEA nr. 76 din 12 martie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 193 din 26 martie 2003.
    (5) Sumele transferate rezervelor tehnice, constituite şi menţinute în condiţiile acestui articol, reprezintă obligaţii ale asiguratorului şi se deduc din veniturile acestuia pentru determinarea profitului.
    (6) În cazurile în care contractul de asigurare prevede încasarea primelor şi plata despăgubirilor în valută, rezervele tehnice aferente se pot constitui şi menţine în valută. Evaluarea se va efectua în conformitate cu prevederile normelor.
    -------------
    Alin. (6) al art. 21 a fost modificat de pct. 17 al art. I din LEGEA nr. 76 din 12 martie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 193 din 26 martie 2003.
    (7) Alte categorii de rezerve tehnice pot fi stabilite prin norme, iar prevederile acestui articol se aplică şi acestor categorii.


    Articolul 22

    (1) Categoriile de active admise să acopere rezervele tehnice ale asigurătorului, regulile de dispersare a plasamentelor, precum şi coeficientul de lichiditate se stabilesc prin norme, la elaborarea cărora se va ţine seama de categoriile şi de clasele de asigurări practicate.
    (2) Activele admise să acopere rezervele tehnice ale asigurătorului aflat în procedură de lichidare constituie gajul general al asiguraţilor creditori, creanţele acestora bucurându-se de prioritate absolută faţă de orice alte creanţe în ceea ce priveşte aceste active.
    ------------
    Art. 22 a fost modificat de pct. 35 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 23

    (1) Un asigurator poate realiza, pe baza unui acord, un transfer de portofoliu de asigurări, prin care o parte sau întreaga activitate de asigurare este transferata altui asigurator.
    (2) Transferul va cuprinde transferul de datorii, drepturi, obligaţii sau proprietăţi.
    (3) Transferul nu este valabil fără aprobarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
    (4) Aprobarea transferului de portofoliu se solicită Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în condiţiile legii, şi în cazul în care asigurătorul fuzionează, se divizează, intră în procedura de redresare financiară, reorganizare sau lichidare, după caz.
    ------------
    Alin. (4) al art. 23 a fost introdus de pct. 36 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 24

    Asiguratorul este obligat să depună la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în termen de 4 luni de la încheierea anului financiar, bilanţul contabil şi contul de profit şi pierderi, însoţite de raportul cenzorilor, precum şi rapoartele financiare ale căror forma, conţinut, informaţii, detalii şi certificari sunt stabilite prin norme.


    Articolul 24^1

    (1) Orice potenţial asigurat poate să încheie un contract de asigurare cu oricare asigurător autorizat de către o autoritate competentă din statele membre.
    (2) Asigurătorii trebuie să comunice asiguraţilor sau potenţialilor asiguraţi, înainte de semnarea contractului de asigurare, cel puţin următoarele informaţii: durata contractului, modul de derulare a acestuia, suspendarea sau rezilierea contractului, mijloacele şi termenele de plată a primelor, metodele de calcul şi distribuţie a bonificaţiilor, modalităţile de soluţionare a reclamaţiilor privind contractele, precum şi alte informaţii necesare pe durata derulării contractului, în conformitate cu normele emise în aplicarea prezentei legi."
    ------------
    Art. 24^1 a fost modificat de pct. 37 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 24^2

    Asiguratorii şi brokerii de asigurare efectuează operaţiunile de asigurare şi de reasigurare de regula în lei, iar dacă îşi asuma obligaţii de plată în moneda străină, aceste operaţiuni se efectuează în moneda străină, potrivit legii.
    -------------
    Art. 24^2 a fost introdus de pct. 18 al art. I din LEGEA nr. 76 din 12 martie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 193 din 26 martie 2003.


    Articolul 25

    (1) Asiguratorii se pot asocia în uniuni profesionale care să le reprezinte interesele colective faţă de autorităţile publice, sa studieze probleme de interes comun, sa promoveze cooperarea, sa informeze membrii asociaţiei şi publicul şi sa organizeze serviciile de interes comun; de asemenea, pot adera la uniuni internaţionale de profil, cu respectarea obligaţiilor ce decurg din actele constitutive ale acestora.
    (2) Asiguratorii pot încheia înţelegeri referitoare la coasigurare, pooluri şi alte forme de cooperare specifice, în vederea asigurării sau reasigurării unor riscuri.
    (3) Asigurătorii emitenţi de documente internaţionale de asigurare, Carte verde, vor constitui Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, în conformitate cu prevederile Convenţiei Internaţionale Carte Verde, cu avizul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor. Activitatea Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România este supusă reglementării şi supravegherii Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, prin norme emise în aplicarea prezentei legi.
    ------------
    Alin. (3) al art. 25 a fost modificat de pct. 38 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    (4) Asigurătorii care practică asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru pagube produse terţilor prin accidente de autovehicule pe teritoriul României şi în afara lui au obligaţia de a constitui Fondul de compensare, din care vor fi despăgubite persoanele îndreptăţite conform prevederilor normelor emise în aplicarea prezentei legi. Contribuţia asigurătorilor la Fondul de compensare va fi stabilită prin norme emise în aplicarea prezentei legi, acest fond urmând a fi administrat de Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România*).
    ------------
    Alin. (4) al art. 25 a fost introdus de pct. 39 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    ------------


    Capitolul V Activitatea de asigurare de viaţa

    Activitatea de asigurare de viaţa

    Articolul 26*)

    Asiguratorul care exercită o activitate de asigurare de viaţa este obligat:
    a) sa ţină conturi distincte pentru asigurările de viaţa;
    b) sa înregistreze toate veniturile şi cheltuielile aferente asigurărilor de viaţa în conturi separate, care să constituie şi sa apartina unui fond de asigurare distinct, denumit în prezenta lege fondul asigurărilor de viaţa;
    c) să asigure conducerea contabilităţii fondului asigurărilor de viaţa, pentru identificarea operativă a activelor şi a obligaţiilor aferente acestuia.
    d) să ţină un registru special al activelor, în conformitate cu prevederile anexei nr. 2.
    ------------
    Litera d) a art. 26 a fost introdusă de pct. 40 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    ------------


    Articolul 27

    (1) Administrarea asigurărilor de viaţă şi a fondului asigurărilor de viaţă aferent, inclusiv investirea şi evaluarea activelor, precum şi calculul rezervelor tehnice se efectuează potrivit prevederilor stabilite prin norme.
    ------------
    Alin. (1) al art. 27 a fost modificat de pct. 41 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    (2) Asiguratorul care exercită o activitate de asigurare de viaţa este obligat:
    a) să iniţieze examinarea activităţii de asigurare de viaţă, constând din calcularea, conform principiilor fundamentale şi general acceptate ale calculului actuarial, a obligaţiilor aferente fondului asigurărilor de viaţă şi a rezervelor tehnice necesare, precum şi o apreciere asupra concordanţei dintre fondul asigurărilor de viaţă şi activele aferente; examinarea se efectuează la fiecare 12 luni sau la intervale mai scurte, în cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor consideră necesar;
    ------------
    Litera a) a alin. (2) al art. 27 a fost modificată de pct. 42 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    b) sa redacteze un raport asupra rezultatelor examinarilor prevăzute la lit. a), denumit în prezenta lege raport asupra asigurărilor de viaţa, ale cărui forma, conţinut al informaţiilor, documentelor şi detaliilor suplimentare, precum şi mod de certificare sunt stabilite prin norme;
    c) să depună la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor o copie de pe raportul asupra asigurărilor de viaţa într-un interval de 4 luni de la data la care s-a făcut examinarea sau într-un interval mai mare, dacă termenul a fost aprobat în scris de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în urma unei solicitări scrise şi temeinic motivate, primită de la asigurator;
    d) sa furnizeze informaţiile, documentele şi detaliile suplimentare, în forma pe care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor o considera necesară, pentru evaluarea fondului asigurărilor de viaţa şi a situaţiei financiare a acestuia, după depunerea raportului asupra asigurărilor de viaţa la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.


    Articolul 28

    (1) În condiţiile art. 32 activele aferente fondului asigurărilor de viaţa vor garanta siguranţa absolută a asiguraţilor care au contracte de asigurări de viaţa şi vor fi folosite numai în raport cu obligaţiile aferente fondului asigurărilor de viaţa.
    (2) Este interzisă crearea de sarcini - gaj sau ipoteca - asupra oricărui activ ce aparţine fondului asigurărilor de viaţa, în măsura în care aceasta contravine prevederilor alin. (1).
    (3) Asiguratorul poate să schimbe, la un preţ de piaţa rezonabil, unele active aparţinând fondului asigurărilor de viaţa cu alte active care îi aparţin, precum şi sa utilizeze activele aferente fondului asigurărilor de viaţa în alte scopuri decât cele prevăzute la alin. (1), dacă dovedeşte în scris Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor ca valoarea activelor utilizate depăşeşte valoarea totală a obligaţiilor aferente fondului asigurărilor de viaţa.


    Capitolul VI Redresarea, reorganizarea şi lichidarea asigurătorilor

    Redresarea, reorganizarea şi lichidarea asigurătorilor

    Articolul 29

    (1) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate solicita asigurătorului întocmirea unui plan de redresare financiară, dacă se constată că onorarea obligaţiilor asumate faţă de asiguraţi este pusă în pericol. În vederea aprobării de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, planul de redresare trebuie să prevadă, în principal:
    a) estimarea cheltuielilor de administraţie, în special a cheltuielilor generale curente şi a cheltuielilor cu comisioanele;
    b) estimarea în detaliu a veniturilor şi cheltuielilor aferente asigurărilor directe, primirilor şi cedărilor în reasigurare;
    c) un bilanţ previzionat;
    d) estimarea resurselor financiare destinate acoperirii obligaţiilor subscrise şi a marjei de solvabilitate minime;
    e) programul de reasigurare;
    f) limitarea volumului de prime brute sau nete subscrise pe o anumită perioadă, astfel încât acestea să nu depăşească anumite valori;
    g) interzicerea vânzării sau reînnoirii contractelor de asigurare de un anumit tip;
    h) interzicerea efectuării anumitor investiţii;
    i) majorarea capitalului social vărsat sau a fondului de rezervă liberă vărsat;
    j) orice măsuri pe care le consideră necesare în vederea redresării.
    (2) Atunci când poziţia financiară a asigurătorului pune în pericol interesele asiguraţilor, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor solicită acestuia majorarea marjei de solvabilitate minime în vederea asigurării capacităţii acestuia de a îndeplini cerinţele marjei de solvabilitate minime în viitorul apropiat. Nivelul până la care se va majoră marja de solvabilitate se va stabili pe baza datelor cuprinse în planul de redresare prevăzut la alin. (1).
    (3) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor are competenţa să diminueze valoarea tuturor elementelor luate în calculul marjei de solvabilitate disponibile, în special în cazul în care de la sfârşitul ultimului exerciţiu financiar au existat variaţii semnificative ale valorii de piaţă a acestor elemente.
    (4) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor are competenţa să diminueze valoarea deducerii elementelor aferente reasigurării luate în calculul marjei de solvabilitate, dacă:
    a) structura şi calitatea contractelor de reasigurare s-au modificat semnificativ faţă de anul financiar precedent;
    b) riscurile transferate prin reasigurare sunt nesemnificative sau inexistente.
    (5) În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a solicitat planul de redresare prevăzut la alin. (1), nu transmite confirmarea prevăzută la art. 15^3 alin. (2), nu comunică informaţiile prevăzute la art. 15^7 alin. (1) sau nu aprobă transferul de portofoliu conform normelor emise în aplicarea prezentei legi.
    ------------
    Art. 29 a fost modificat de pct. 43 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 30

    (1) În cazul în care constata ca măsurile prevăzute la art. 29 nu au dat rezultate, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate, în vederea prevenirii insolvabilitatii unui asigurator, să solicite Curţii de Apel Bucureşti numirea unui administrator special pentru acel asigurator.
    (2) Dacă Curtea de Apel Bucureşti constata ca asiguratorul nu îşi poate îndeplini obligaţiile de plată sau ca activităţile sale nu sunt gestionate cu respectarea normelor prudentiale specifice, poate dispune ca afacerile şi bunurile asiguratorului să fie administrate de un administrator special.
    (3) Curtea de Apel Bucureşti se va pronunţa, în mod obligatoriu, în termen de cel mult 7 zile de la solicitare.
    (4) Decizia Curţii de Apel Bucureşti este definitivă, iar citarea părţilor nu este obligatorie.
    (5) Sarcinile, răspunderile, limitele împuternicirii şi salariul administratorului special, precum şi orice alte probleme legate direct sau indirect de prevederile prezentului articol vor fi reglementate prin norme.
    (6) După numirea unui administrator special, în condiţiile prezentei legi:
    a) toate atribuţiile legale ale acţionarilor semnificativi şi ale persoanelor semnificative ale asiguratorului vor fi suspendate şi vor fi transferate administratorului special pe durata numirii sale;
    b) atribuţiile, îndatoririle şi responsabilităţile acţionarilor semnificativi şi ale persoanelor semnificative ale asiguratorului, după aplicarea prevederilor lit. a), se stabilesc prin norme.
    (7) Pe perioada numirii administratorului special se suspenda dreptul de vot în privinţa numirii şi revocării administratorilor şi dreptul la dividende al acţionarilor, activitatea consiliului de administraţie şi a cenzorilor, precum şi dreptul la remuneraţie al consiliului de administraţie şi al cenzorilor.
    (8) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va solicita Curţii de Apel Bucureşti revocarea dispoziţiei date în condiţiile alin. (2), iar aceasta poate revoca dispoziţia, dacă constata ca măsura nu mai este necesară.


    Articolul 31

    (1) Un asigurator intră în lichidare în urma deciziei instanţei judecătoreşti luate în baza legislaţiei din România cu privire la faliment.
    (2) Sesizarea instanţei judecătoreşti de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor se face în cazul constatării insolvabilitatii asiguratorului. Insolvabilitatea asiguratorului se stabileşte pe baza normelor şi a reglementărilor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.


    Articolul 32

    (1) În cazul în care în urma unei hotărâri judecătoreşti un asigurator intră în procedura de lichidare, asiguraţii acestuia beneficiază de prioritate asupra activelor asiguratorului şi au intaietate faţă de toţi ceilalţi creditori ai asiguratorului, imediat după plata cheltuielilor de lichidare şi în condiţiile alin. (2).
    (2) În cazul lichidării unui asigurator care înainte de lichidare exercita sau a fost autorizat sa exercite o activitate de asigurare de viaţa, activele ce reprezintă fondul asigurărilor de viaţa vor fi folosite numai pentru achitarea obligaţiilor faţă de asiguraţii care au poliţe de asigurare de viaţa.


    Capitolul VII

    Intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări
    ------------
    Titlul Cap. VII a fost modificat de pct. 44 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.

    Articolul 33

    (1) În condiţiile prezentei legi, intermediarii în asigurări sunt agenţii de asigurare şi brokerii de asigurare, iar intermediarii în reasigurări sunt brokerii de reasigurare. Intermediarii în asigurări şi în reasigurări sunt autorizaţi şi/sau înregistraţi la autoritatea competentă din România, în conformitate cu normele emise în aplicarea prevederilor prezentei legi, sau la autoritatea competentă din statul membru de origine, după caz.
    (2) Asigurătorii nu pot exercita activităţi de asigurare prin intermediari neautorizaţi şi/sau neînregistraţi, cu excepţia celor care, având o activitate profesională, alta decât intermedierea în asigurări, intermediază contracte de asigurare care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
    a) contractul de asigurare intermediat necesită doar cunoştinţe referitoare la riscul acoperit prin acesta.
    b) nu fac parte din categoria asigurărilor de viaţă;
    c) nu acoperă riscuri de răspundere civilă;
    d) sunt complementare altor produse sau servicii prestate de alt furnizor, atunci când acesta acoperă următoarele riscuri: întreruperea activităţii, pierderea ori deteriorarea mărfii acelui furnizor, deteriorarea sau pierderea bagajelor, alte riscuri legate de călătoria rezervată de acel furnizor, chiar dacă contractul de asigurare intermediat acoperă riscuri din categoria asigurărilor de viaţă ori de răspundere civilă, dacă acesta este un risc auxiliar al riscului principal legat de acea călătorie;
    e) primele anuale nu depăşesc echivalentul în lei a 500 euro şi durata contractului de asigurare intermediat, inclusiv orice reînnoire, nu depăşeşte 5 ani.
    (3) Intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări sunt obligaţi să pună la dispoziţie clienţilor, înainte de încheierea, modificarea ori reînnoirea contractului de asigurare sau de reasigurare, cel puţin următoarele informaţii referitoare la: denumirea (numele) intermediarului; sediul (adresa) şi registrul în care a fost înscris, precum şi modalităţile prin care se poate verifica înscrierea; orice interes de participare sau orice participaţie, după caz, pe care o societate de asigurare ori o societate-mamă a unei anumite societăţi de asigurare le deţine în drepturile de vot sau în capitalul agentului de asigurare; procedurile de soluţionare a eventualelor litigii dintre clienţi şi intermediar.
    (4) Primele de asigurare plătite de clienţi prin intermediari în asigurări se consideră transferate asigurătorului la momentul plăţii; despăgubirile sau sumele asigurate plătite de către asigurător prin intermediari se consideră ca fiind transferate clienţilor numai în momentul încasării efective de către aceştia a sumelor/ despăgubirilor respective.
    (5) În caz de faliment al intermediarului, sumele prevăzute la alin. (4) se transferă prin conturi bancare separate utilizate pentru plata altor categorii de clienţi, acestea neputând fi utilizate la îndestularea altor creditori decât cei prevăzuţi la alin. (4).
    (6) Calitatea de agent de asigurare este incompatibilă cu cea de broker de asigurare şi/sau de reasigurare.
    ------------
    Art. 33 a fost modificat de pct. 45 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 34

    (1) O persoană fizică sau juridică poate desfăşura o activitate ca agent de asigurare, dacă deţine o autorizaţie valabilă, scrisă, din partea unui asigurător, denumită în prezenta lege contract de agent, pentru a acţiona în numele acestuia.
    (2) Agentul de asigurare persoană fizică trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
    a) să aibă pregătirea profesională de specialitate şi/sau competenţele, cunoştinţele şi aptitudinile corespunzătoare exercitării acestei activităţi, în concordanţă cu cerinţele prevăzute în normele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în aplicarea prezentei legi;
    b) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă profesională sau o garanţie echivalentă furnizată de un asigurător în numele căruia agentul de asigurare lucrează sau al cărui împuternicit este, valabile pe întregul teritoriu al Comunităţii Europene şi al statelor aparţinând Spaţiului Economic European, în concordanţă cu cerinţele prevăzute de norme;
    c) să nu aibă cazier judiciar pentru infracţiuni contra patrimoniului sau pentru infracţiuni prevăzute de legislaţia financiar-fiscală;
    d) să îndeplinească cerinţele legale în vigoare privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor;
    e) să se bucure de o bună reputaţie.
    (3) Agentul de asigurare persoană juridică trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
    a) să aibă ca obiect de activitate numai activitatea de agent de asigurare, cu excepţia prevăzută la art. 33 alin. (2);
    b) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă, în conformitate cu cerinţele prevăzute de normele emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;
    c) să nu fi fost declarat anterior în faliment şi să nu facă obiectul unei proceduri de reorganizare judiciară şi/sau de faliment la data solicitării autorizării;
    d) să se bucure de o bună reputaţie, iar denumirea agentului să cuprindă obligatoriu sintagma agent de asigurare;
    e) asociaţii, acţionarii semnificativi, precum şi persoanele semnificative, după caz, să nu aibă cazier judiciar pentru infracţiuni contra patrimoniului sau pentru infracţiuni prevăzute de legislaţia financiar-fiscală;
    f) conducătorul executiv să îndeplinească condiţiile privind pregătirea şi experienţa necesare pentru a deţine această funcţie, conform normelor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
    (4) Asigurătorii sunt obligaţi să înregistreze într-un registru special, atât în sistem computerizat, cât şi pe suport de hârtie, totalitatea agenţilor de asigurare cu care au încheiat contracte de agent; asigurătorii vor actualiza periodic toate datele referitoare la contractele de agent încheiate.
    (5) Datele înscrise în registrul agenţilor se transmit în sistem computerizat atât Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, cât şi asociaţiei sau uniunii profesionale din care face parte asigurătorul, acestea fiind permanent accesibile publicului la sediu şi pe site-ul Internet al asigurătorului, autorităţii de supraveghere şi asociaţiei sau uniunii profesionale sus-menţionate; aceste date se verifică periodic de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
    (6) Cerinţele profesionale pe care trebuie să le îndeplinească agentul de asigurare persoană fizică, datele care se înscriu în registrul agenţilor, obligaţiile asigurătorilor privind supravegherea agenţilor, precum şi alte informaţii referitoare la agentul de asigurare se stabilesc prin norme emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
    (7) Agenţii de asigurare, persoane fizice, au dreptul să se înregistreze la camera de muncă în a cărei rază teritorială domiciliază, pentru a beneficia de dispoziţiile legale privind vechimea în muncă, fondurile de pensii şi de asigurări sociale.
    (8) Un agent de asigurare persoană fizică sau juridică nu poate intermedia aceleaşi clase de asigurări decât pentru un singur asigurător.
    (9) Dacă un asigurat a încheiat o asigurare printr-un agent de asigurare, asigurătorul în numele căruia acţionează agentul este răspunzător faţă de asigurat pentru toate actele sau omisiunile agentului de asigurare.
    ------------
    Art. 34 a fost modificat de pct. 46 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 35

    (1) O persoană juridică poate desfăşura activitate de intermediere în asigurări şi/sau reasigurări, în calitate de broker de asigurare şi/sau de reasigurare, dacă are o autorizaţie de funcţionare din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
    (2) În vederea obţinerii autorizaţiei de funcţionare, solicitantul va prezenta Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor documente din care să rezulte că va respecta prevederile alin. (5) lit. a)-d).
    (3) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va decide cu privire la eliberarea autorizaţiei de funcţionare în termen de cel mult 30 de zile de la data primirii documentelor, din care să rezulte că solicitantul va respecta prevederile alin. (5) lit. a)-d).
    (4) Prin decizia de acordare a autorizaţiei emise de către preşedintele Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor se stabileşte data de la care brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare va începe să îşi desfăşoare activitatea.
    (5) Orice broker de asigurare şi/sau reasigurare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
    a) să fie persoană juridică, în a cărei denumire să fie cuprinsă obligatoriu sintagma broker de asigurare, broker de asigurare-reasigurare sau broker de reasigurare, după caz;
    b) să aibă un capital social vărsat în formă bănească, a cărui valoare nu poate fi mai mică de 150 milioane lei; această valoare va fi actualizată prin norme adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;
    c) să aibă în vigoare un contract de asigurare de răspundere civilă valabil pe întregul teritoriu al Comunităţii Europene şi al statelor aparţinând Spaţiului Economic European, în concordanţă cu cerinţele prevăzute de normele date în aplicarea prezentei legi;
    d) să aibă ca obiect de activitate numai activitatea de broker de asigurare şi/sau de reasigurare;
    e) să păstreze şi să pună la dispoziţie Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, la cerere, registrele şi înregistrările contabile care să evidenţieze şi să explice operaţiunile efectuate în timpul desfăşurării activităţii, incluzând informaţii asupra contractelor de asigurare şi/sau de reasigurare încheiate şi asupra înţelegerilor cu asigurătorii şi/sau cu reasigurătorii;
    f) să se conformeze solicitărilor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor în ceea ce priveşte raportările, precum şi activităţile pe care le desfăşoară, astfel cum vor fi stabilite prin norme;
    g) să nu fi fost declarat anterior în faliment şi să nu facă obiectul unei proceduri de reorganizare judiciară şi/sau de faliment la data solicitării autorizării.
    (6) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor refuză o cerere de autorizare de funcţionare pentru un broker de asigurare şi/sau de reasigurare, dacă, după caz:
    a) asociaţii, acţionarii semnificativi, precum şi persoanele semnificative, după caz, au cazier judiciar pentru infracţiuni contra patrimoniului sau infracţiuni prevăzute în legislaţia financiar-fiscală;
    b) conducătorul executiv nu îndeplineşte condiţiile privind pregătirea şi experienţa pentru a deţine această poziţie, în conformitate cu normele elaborate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;
    c) numele solicitantului induce în eroare publicul;
    d) solicitantul nu respectă condiţiile prevăzute la alin. (5).
    (7) Autorizaţia de funcţionare acordată unui broker de asigurare şi/sau de reasigurare poate fi retrasă de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în cazul în care:
    a) aceasta constată că brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare se află în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (6);
    b) brokerul de asigurare şi/sau de reasigurare nu a achitat taxele prevăzute la art. 36.
    (8) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va publică, cel puţin o dată pe an, în Monitorul Oficial al României, Partea I, precum şi într-o publicaţie de largă circulaţie lista actualizată cuprinzând brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare autorizaţi şi orice alte informaţii pe care le va considera necesare în aplicarea prezentei legi.
    (9) Un broker de asigurare şi/sau de reasigurare nu poate fi acţionar semnificativ sau persoană semnificativă a unui asigurător şi/sau reasigurător. Un asigurător şi/sau reasigurător nu poate fi acţionar sau administrator al unui broker de asigurare şi/sau de reasigurare.
    (10) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare, sub condiţia împuternicirii primite din partea asigurătorilor şi/sau reasigurătorilor, au dreptul să colecteze primele, să plătească despăgubirile în numele acestora, în moneda prevăzută în contractul de asigurare sau de reasigurare, după caz, cu respectarea prevederilor legale în vigoare, şi să emită documentele de asigurare sau de reasigurare în numele asigurătorului sau reasigurătorului, după caz.
    (11) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare nu îşi pot desfăşura activitatea prin agenţi de asigurare.
    (12) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare se pot asocia în uniuni profesionale şi pot adera la uniuni internaţionale de profil, cu respectarea obligaţiilor ce decurg din actele constitutive ale acestora.
    (13) Activităţile de publicitate ale intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări trebuie să respecte prevederile legale care reglementează această activitate, în vederea protejării interesului public.
    (14) În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor constată că activitatea de publicitate nu respectă aceste reguli, va solicita intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări care au sediul social sau domiciliul, după caz, în România să înceteze imediat aceste practici, în caz contrar constatându-se contravenţii conform art. 39 alin. (2) lit. d) sau e).
    ------------
    Art. 35 a fost modificat de pct. 47 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 36

    (1) Un broker de asigurare care solicită autorizarea conform art. 35 achită la depunerea cererii de autorizare o taxa de autorizare de 30.000.000 lei; cuantumul taxelor de autorizare se actualizează periodic prin decizie a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în funcţie de indicele preţurilor comunicat de Comisia Naţionala pentru Statistica.
    (2) În cazul respingerii cererii de autorizare taxa de autorizare nu se restituie.
    (3) Brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare achită, din momentul acordării autorizaţiei de funcţionare pe durata valabilităţii acesteia, o taxă de funcţionare, stabilită anual de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, de maximum 0,3% din veniturile din activitatea de brokeraj aferente perioadei pentru care sunt datorate.
    ------------
    Alin. (3) al art. 36 a fost modificat de pct. 48 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    (4) Brokerii de asigurare achită taxa de funcţionare la termenul stabilit prin norme.
    (5) Pentru nevirarea la termen a taxei de funcţionare prevăzute la alin. (3), se calculează majorări de întârziere, în conformitate cu reglementările în vigoare privind colectarea creanţelor bugetare.
    ------------
    Alin. (5) al art. 36 a fost modificat de pct. 49 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Capitolul VII^1

    Dreptul de stabilire şi libertatea de a presta servicii a intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări
    ------------
    Cap. VII^1 a fost introdus de pct. 50 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.

    Articolul 36^1

    (1) Intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări, autorizaţi şi/sau înregistraţi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor să desfăşoare activitate de intermediere pe teritoriul României, după caz, pot desfăşura activitate de intermediere pe teritoriul oricărui stat membru.
    (2) Intermediarii în asigurări şi/sau reasigurări îşi desfăşoară activitatea conform alin. (1), cu condiţia informării prealabile a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
    (3) Intermediarul în asigurări şi/sau în reasigurări transmite spre informare Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor următoarele documente şi informaţii referitoare la:
    a) statul membru pe teritoriul căruia intenţionează să desfăşoare activitatea de intermediere;
    b) structura sa organizatorică;
    c) adresa sediului său din statul membru gazdă de la care pot fi obţinute şi la care pot fi transmise documente;
    d) numele, calificarea şi experienţa conducătorului executiv, care are capacitatea să îl reprezinte şi să îl angajeze în relaţiile cu terţii pe teritoriul statului membru respectiv, inclusiv dovada că acesta nu are cazier judiciar pentru infracţiuni contra patrimoniului sau pentru infracţiuni prevăzute de legislaţia financiar-fiscală.
    (4) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor transmite aceste informaţii în termen de 30 de zile de la primirea lor autorităţii competente din statul membru respectiv, numai în cazul în care statul membru a comunicat Comisiei Europene că doreşte să fie informat despre astfel de acţiuni.
    (5) În cazul în care statul membru în cauză nu şi-a exprimat dorinţa prevăzută la alin. (4), intermediarul în asigurări şi/sau în reasigurări îşi poate începe activitatea imediat.
    ------------
    Art. 36^1 a fost introdus de pct. 50 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 36^2

    În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor doreşte să fie informată despre intenţia oricărui intermediar în asigurări şi/sau în reasigurări dintr-un stat membru de a desfăşura activităţi de intermediere pe teritoriul României, va comunică această cerinţă Comisiei Europene. Intermediarul în asigurări şi/sau în reasigurări va transmite, prin autoritatea competentă din statul membru de origine, documentele şi informaţiile solicitate, conform prevederilor legale în vigoare.
    ------------
    Art. 36^2 a fost introdus de pct. 50 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 36^3

    (1) Intermediarul în asigurări şi/sau în reasigurări cu domiciliul sau, după caz, cu sediul social într-un stat membru care, în baza dreptului de stabilire şi a libertăţii de a presta servicii, doreşte să desfăşoare activitate de intermediere pe teritoriul României, are obligaţia respectării şi se supune reglementărilor legislaţiei române.
    (2) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor solicită unui intermediar în asigurări şi/sau în reasigurări care desfăşoară activitate de intermediere pe teritoriul României orice informaţii şi documente necesare verificării respectării de către acesta a legislaţiei naţionale.
    ------------
    Art. 36^3 a fost introdus de pct. 50 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 36^4

    (1) În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor constată nerespectarea prevederilor legislaţiei naţionale de către intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări care desfăşoară activităţi pe teritoriul României, conform prevederilor art. 36^3, solicită acestora luarea măsurilor necesare în vederea remedierii situaţiei.
    (2) În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor constată că intermediarul nu ia toate măsurile necesare pentru remedierea situaţiei, aceasta informează în acest sens autoritatea competentă din statul membru de origine.
    (3) În cazul în care măsurile luate de autoritatea competentă din statul membru de origine se dovedesc a fi inadecvate şi/sau insuficiente şi dacă intermediarul în cauză continuă să încalce prevederile legislaţiei naţionale, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor îşi exercită atribuţiile ce îi revin conform legii, fiind în drept să aplice sancţiunile prevăzute de lege, inclusiv interzicerea desfăşurării activităţii de intermediere în asigurări şi/sau în reasigurări pe teritoriul României.
    ------------
    Art. 36^4 a fost introdus de pct. 50 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 36^5

    În cazul retragerii autorizaţiei de funcţionare a unui intermediar în asigurări şi/sau în reasigurări, care îşi are sediul social pe teritoriul României, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va informa toate autorităţile competente pe al căror teritoriu îşi desfăşoară activitatea acel intermediar, în baza libertăţii de a presta servicii.
    ------------
    Art. 36^5 a fost introdus de pct. 50 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 36^6

    (1) Activităţile de publicitate ale intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări trebuie să respecte prevederile legale care reglementează această activitate în vederea protejării interesului public.
    (2) În cazul în care Comisia de Supraveghere a Asigurărilor constată încălcarea prevederilor alin. (1) de către intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări, care îşi desfăşoară activitatea în baza dreptului de stabilire şi a libertăţii de a presta servicii, solicită încetarea imediată a acestor practici, în caz contrar urmând să informeze autoritatea competentă din statul membru de origine.
    ------------
    Art. 36^6 a fost introdus de pct. 50 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Capitolul VIII Raspunderi şi sancţiuni

    Raspunderi şi sancţiuni

    Articolul 37

    (1) Nici o faptă sau omisiune a asigurătorului ori a agentului său, constând în încălcarea oricărei prevederi a prezentei legi, a legii aplicabile contractului de asigurare şi a condiţiilor sau a cuantumului primelor de asigurare, precum şi a altor elemente privind încheierea contractului de asigurare, nu poate fi invocată de asigurător pentru anularea unui contract de asigurare.
    (2) Un asigurat care a încheiat un contract de asigurare de viaţă individual trebuie să aibă la dispoziţie o perioadă de 20 de zile de la data semnării contractului de către asigurător în intervalul căreia poate să anuleze acel contract.
    (3) Prevederile alin. (2) nu se aplică la contractele cu o durată de 6 luni sau mai mică.
    ------------
    Art. 37 a fost modificat de pct. 51 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 38

    (1) Activităţile de publicitate trebuie să respecte prevederile care reglementează această activitate, în vederea protejării interesului public.
    (2) Atunci când Comisia de Supraveghere a Asigurărilor constată încălcarea prevederilor alin. (1), solicită asigurătorului sau reasigurătorului cu sediul social în România să înceteze imediat aceste practici, în caz contrar aplicându-se prevederile art. 39 alin. (2) lit. d) sau e).
    (3) În cazul în care asigurătorii şi reasigurătorii care desfăşoară activitate de asigurare pe teritoriul României în baza dreptului de stabilire şi a libertăţii de a presta servicii nu respectă prevederile alin. (1), Comisia de Supraveghere a Asigurărilor solicită încetarea imediată a acestor practici, iar în cazul în care asigurătorii şi reasigurătorii respectivi nu se vor conforma, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va informa autorităţile competente ale statelor membre de origine.
    ------------
    Art. 38 a fost modificat de pct. 52 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 39

    (1) Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi şi a normelor adoptate în aplicarea acesteia se constata de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor şi se sancţionează de Consiliul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
    (2) Constituie contravenţii următoarele fapte:
    a) nerespectarea, în orice mod, a normelor adoptate conform art. 8 alin. (1), precum şi a deciziilor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor emise potrivit art. 8 alin. (2);
    b) înmatricularea persoanei juridice în registrul comerţului fără autorizaţia prealabilă a Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor;
    c) încălcarea, în orice mod, a dispoziţiilor art. 18 privind păstrarea activelor în România;
    d) nerespectarea prevederilor art. 20 referitoare la conducerea activităţii de către asigurător sau reasigurător;
    e) nesolicitarea de către asigurător/reasigurător/broker de asigurare şi/sau de reasigurare, după caz, a aprobării de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a acţionarilor semnificativi direcţi sau indirecţi şi a persoanelor semnificative ale asigurătorilor/reasigurătorilor/brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare;
    f) încălcarea, în orice mod, de către asigurător/reasigurător/ broker de asigurare şi/sau reasigurare a obligaţiilor privind ţinerea evidenţelor şi transmiterea rapoartelor prevăzute de lege şi/sau de normele adoptate în aplicarea acesteia;
    g) încălcarea obligaţiilor prevăzute la art. 16 şi 35 cu privire la menţinerea limitei minime a capitalului social şi, după caz, a fondului de rezervă liberă vărsat, a marjei de solvabilitate minimă şi, după caz, a fondului de siguranţă;
    h) nerespectarea, în orice mod, a prevederilor art. 21 şi 22 privind constituirea şi menţinerea rezervelor tehnice şi, respectiv, acoperirea acestora prin categoriile de active admise;
    i) nerespectarea, în orice mod, a prevederilor art. 23 privind transferul de portofoliu;
    j) neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor prevăzute la art. 26-28;
    k) nerespectarea, în orice mod, a prevederilor art. 34 privind desfăşurarea activităţii agenţilor de asigurare;
    l) desfăşurarea activităţii de către asigurători/reasigurători/ brokeri de asigurare şi/sau de reasigurare cu încălcarea, în orice mod, a prevederilor art. 11-14, precum şi ale normelor adoptate în aplicarea prezentei legi;
    m) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 35 alin. (13) şi (14) şi la art. 38 alin. (2) privind activitatea de publicitate şi de reclamă;
    n) desfăşurarea de către asigurători sau reasigurători a activităţii de asigurare sau de reasigurare prin intermediari neautorizaţi şi/sau neînregistraţi potrivit legii;
    o) neîndeplinirea ori îndeplinirea în mod defectuos a obligaţiei de ţinere a registrului agenţilor de asigurare, potrivit legii;
    p) neîndeplinirea de către asigurători sau reasigurători, în orice mod, a obligaţiei privind supravegherea agenţilor de asigurare, prevăzută de art. 20 alin. (3) lit. b) şi de normele date în aplicarea prezentei legi;
    q) efectuarea oricăror modificări ale documentelor şi/sau ale condiţiilor pe baza cărora s-a acordat autorizaţia de funcţionare, fără avizul prealabil al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor;
    r) desfăşurarea activităţii de către intermediarii în asigurări şi/sau în reasigurări fără îndeplinirea şi menţinerea cerinţelor profesionale prevăzute de prezenta lege şi de normele date în aplicarea acesteia;
    s) nerespectarea prevederilor art. 47^1 alin. (1) şi (3);
    t) nerespectarea prevederilor art. 24^1 alin. (2) şi a normelor emise în aplicarea prezentei legi.
    ------------
    Alin. (2) al art. 39 a fost modificat de pct. 53 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    (3) Săvârşirea cu intenţie sau din culpa, prin comisiune sau omisiune, a vreuneia dintre faptele prevăzute la alin. (2) se sancţionează cu:
    a) avertisment scris;
    b) limitarea operaţiunilor;
    c) amendă aplicabilă: asigurătorilor, reasigurătorilor şi brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare, de la 0,05% până la 1% din capitalul social; agenţilor de asigurare persoane juridice şi persoane fizice, de la 5.000.000 lei la 20.000.000 lei; administratorilor, directorilor, directorilor executivi, între 1-6 salarii nete ale persoanelor respective din luna precedentă celei în care a fost constatată contravenţia;
    ------------
    Litera c) a alin. (3) al art. 39 a fost modificată de pct. 54 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    d) interzicerea temporară sau definitivă a exercitării activităţii de asigurare şi/sau de reasigurare, parţială sau totală, pentru asigurători şi/sau reasigurători, pentru una sau mai multe categorii de asigurări, iar pentru brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare, interzicerea temporară sau definitivă a activităţii definite la art. 2 lit. C pct. 56 şi 57;
    ------------
    Litera d) a alin. (3) al art. 39 a fost modificată de pct. 54 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    e) retragerea autorizaţiei asigurătorilor, reasigurătorilor sau brokerilor de asigurare şi/sau de reasigurare.
    ------------
    Litera e) a alin. (3) al art. 39 a fost modificată de pct. 54 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    (4) Sancţiunea amenzii poate fi aplicată cumulativ cu oricare dintre sancţiunile prevăzute la alin. (3) lit. d) şi e).
    (5) Decizia de sancţionare este semnată de preşedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi produce efecte la data comunicării sale persoanei sancţionate.
    (6) La individualizarea sancţiunii se va ţine seama de circumstanţele personale şi reale ale săvârşirii faptei şi de conduita făptuitorului.
    (7) În cazul constatării săvârşirii a doua sau mai multe contravenţii, se aplică amenda prevăzută pentru contravenţia cea mai grava.
    (8) Constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă de la 100.000.000 lei la 500.000.000 lei fapta oricărei persoane constând în desfăşurarea activităţii de asigurare în/din România, conform prevederilor art. 2 lit. A pct. 1, fără autorizarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, precum şi desfăşurarea activităţii fără înscrierea în Registrul asigurătorilor, reasigurătorilor şi intermediarilor în asigurări şi/sau în reasigurări.
    ------------
    Alin. (8) al art. 39 a fost modificat de pct. 55 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    (9) Aplicarea sancţiunilor contravenţionale prevăzute de prezenta lege se prescrie în termen de 6 luni de la data constatării faptei, dar nu mai mult de 24 de luni de la data săvârşirii acesteia.
    ------------
    Alin. (9) al art. 39 a fost modificat de pct. 56 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    (10) Amenzile contravenţionale stabilite prin lege şi aplicate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor se fac venituri la bugetul de stat în cotă de 50%, iar diferenţa se face venit la bugetul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
    ------------
    Alin. (10) al art. 39 a fost modificat de pct. 57 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    (11) Contravenţiilor prevăzute la alin. (2) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare, în măsura în care prezenta lege nu prevede altfel.
    ------------
    Alin. (11) al art. 39 a fost modificat de pct. 57 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 40

    (1) Împotriva deciziilor adoptate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în conformitate cu art. 8 alin. (2), persoana fizică sau juridică în cauză poate face plângere la Curtea de Apel Bucureşti în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei.
    ------------
    Alin. (1) al art. 40 a fost modificat de pct. 58 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    (2) Plângerea adresată Curţii de apel nu suspenda, pe timpul soluţionării acesteia, măsurile dispuse de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
    (3) Soluţionarea plângerii se face cu precădere şi de urgenta.


    Articolul 41

    Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate oricând sa decidă modificarea sau revocarea oricăror măsuri dispuse, dacă constata ca acestea nu mai sunt necesare.


    Articolul 41^1

    (1) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, împreună cu asociaţiile profesionale din domeniu, va încuraja stabilirea unor proceduri adecvate în vederea soluţionării pe cale amiabilă a disputelor existente între intermediarii în asigurări sau reasigurări şi clienţi.
    (2) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va încuraja asociaţiile profesionale din domeniu să coopereze în vederea soluţionării pe cale amiabilă a disputelor privind intermedierea transfrontalieră a activităţii de asigurare şi/sau de reasigurare.
    ------------
    Art. 41^1 a fost introdus de pct. 59 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Capitolul IX Dispoziţii tranzitorii şi finale

    Dispoziţii tranzitorii şi finale

    Articolul 42

    (1) În toate problemele privind reglementarea activităţii de asigurare şi reasigurare se aplică prevederile prezentei legi.
    (2) Orice dispoziţii referitoare la asigurări şi reasigurari, stabilite prin legi speciale, sunt administrate de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
    (3) În caz de conflict între dispoziţiile prezentei legi şi prevederile conţinute în alte acte normative se aplică prevederile prezentei legi.
    (4) Pentru situaţiile nereglementate în prezenta lege aceasta se completează cu legislaţia comercială, civilă, a investiţiilor străine şi contravenţională, după caz.


    Articolul 42^1

    (1) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, evaluărilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.
    (2) În cazul contestării în instanţă a actelor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, instanţa judecătorească se pronunţă asupra legalităţii acestor acte.
    ------------
    Art. 42^1 a fost introdus de pct. 60 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 43

    (1) Sunt scutite de impozite şi taxe:
    a) primele de asigurare şi reasigurare, precum şi comisioanele aferente acestora*);
    b) despăgubirile, sumele asigurate şi orice alte drepturi ce se acordă asiguraţilor, beneficiarilor sau terţelor persoane pagubite, din asigurările de orice fel*);
    c) transferurile de valori ale plasamentelor şi transferurile de portofolii de asigurări, intervenite între asiguratori, din patrimoniul societăţii cedente în patrimoniul celei cesionare, inclusiv ca urmare a divizării, fuzionării, lichidării sau a oricăror forme de reorganizare interna a societăţii de asigurare;
    d) contribuţiile plătite de asigurători, reasigurători şi de brokerii de asigurare şi/sau de reasigurare la uniunile profesionale de profil.
    ------------
    Litera d) a alin. (1) al art. 43 a fost modificată de pct. 61 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    (3) Actul prin care se constată şi se individualizează obligaţia de plată a unui asigurător, reasigurător, broker de asigurare şi/sau de reasigurare ori agent de asigurare autorizat sau înregistrat, după caz, întocmit ori emis de către organele Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, conform legii, constituie titlu de creanţă.
    ------------
    Alin. (3) al art. 43 a fost introdus de pct. 62 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    (4) La data scadenţei, titlul de creanţă devine titlu executoriu, în baza căruia Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va declanşa procedura silită de recuperare a creanţelor sale, conform dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
    ------------
    Alin. (4) al art. 43 a fost introdus de pct. 62 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    ------------
    Alin. (2) al art. 43 a fost abrogat de lit. e) a alin. (1) al art. 36 din LEGEA nr. 414 din 26 iunie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 27 iunie 2002. LEGEA nr. 414 din 26 iunie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 456 din 27 iunie 2002 a fost abrogată de art. 298 din LEGEA nr. 571 din 22 decembrie 2003, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 927 din 23 decembrie 2003.
    -------------
    Conform pct. 46 al art. I din LEGEA nr. 493 din 11 iulie 2002, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 543 din 25 iulie 2002, care modifică Ordonanţa Guvernului nr. 7 din 19 iulie 2001, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogă prevederile art. 43 alin. (1) lit. a) şi b) referitoare la scutirea de impozit pe venit acordată persoanelor fizice, precum şi cele ale art. 43 alin. (2) din Legea nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 aprilie 2000.


    Articolul 44

    (1) Asiguratorul sau brokerul care la data intrării în vigoare a prezentei legi era autorizat sa desfăşoare activităţi în domeniul asigurărilor, în condiţiile legislaţiei abrogate prin această lege, este autorizat să îşi continue activitatea pentru următoarele 4 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Parlamentului de numire a membrilor Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, perioada în care se va conformă reglementărilor prezentei legi.
    -------------
    Alin. (1) al art. 44 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 29 martie 2001, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 175 din 6 aprilie 2001.
    (2) Asiguratorii care îşi încetează activitatea ca urmare a aplicării prevederilor prezentei legi şi nu au procedat la efectuarea transferului de portofoliu, în condiţiile prevăzute la art. 23, rămân răspunzători pentru obligaţiile asumate.
    (3) În termen de 4 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Parlamentului de numire a membrilor Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor societăţile mutuale care desfăşoară o activitate de asigurare la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt obligate să solicite şi să obţină autorizarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, în conformitate cu prevederile art. 12.
    -------------
    Alin. (3) al art. 44 a fost modificat de pct. 2 al articolului unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 29 martie 2001, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 175 din 6 aprilie 2001.
    (4) Prevederile art. 13 şi 36 se aplică începând cu data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Parlamentului de numire a membrilor Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.
    -------------
    Alin. (4) al art. 44 a fost modificat de pct. 3 al articolului unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 29 martie 2001, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 175 din 6 aprilie 2001.
    (5) Până la aprobarea noului plan de conturi, specific activităţii de asigurare, la determinarea veniturilor asiguratorului vor fi luate în considerare primele efectiv încasate.
    (6) În termen de cel mult 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, cu avizul Ministerului Finanţelor, va elabora noul plan de conturi şi metodologia contabila specifică activităţii de asigurare.
    (7) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va apela în primul an de activitate de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Parlamentului de numire a membrilor Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, pentru acoperirea cheltuielilor de întreţinere, dotare şi funcţionare, cu titlu de împrumut rambursabil, la disponibilul din Fondul de protejare a asiguraţilor, constituit în baza art. 60 din Legea nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurarile în România; împrumutul se va rambursa pe măsura obţinerii surselor de finanţare, constituite conform prevederilor prezentei legi.
    -------------
    Alin. (7) al art. 44 a fost modificat de pct. 4 al articolului unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 51 din 29 martie 2001, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 175 din 6 aprilie 2001.


    Articolul 45

    (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se constituie Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
    (2) Membrii Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor vor fi numiţi în termen de 60 de zile de la data publicării prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    (3) Până la data numirii membrilor Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, Oficiul de supraveghere a activităţii de asigurare şi reasigurare din cadrul Ministerului Finanţelor exercita atribuţiile date în competenţa Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, prevăzute la art. 5, cu excepţia celei prevăzute la lit. j).
    -------------
    Alin. (3) al art. 45 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 116 din 29 iunie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 311 din 5 iulie 2000.
    (4) Atribuţiile Oficiului de supraveghere a activităţii de asigurare şi reasigurare din cadrul Ministerului Finanţelor, competentele legale ale Ministerului Finanţelor, precum şi ale Guvernului României, astfel cum sunt prevăzute, la data intrării în vigoare a prezentei legi, la art. 5, 7, 53, 60, 65 şi 67 din Legea nr. 136/1995, se preiau de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor la data numirii membrilor Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, data la care Oficiul de supraveghere a activităţii de asigurare şi reasigurare îşi încetează activitatea.
    -------------
    Alin. (4) al art. 45 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 116 din 29 iunie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 311 din 5 iulie 2000.
    (5) Salariaţii Oficiului de supraveghere a activităţii de asigurare şi reasigurare din cadrul Ministerului Finanţelor se transfera în interesul serviciului la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor pe funcţii similare.


    Articolul 46

    La data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga:
    Legea nr. 47/1991 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale din domeniul asigurărilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 19 iulie 1991; pct. V din Ordonanţa Guvernului nr. 23/1992 privind modificarea unor sancţiuni contravenţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 28 august 1992; Ordonanţa Guvernului nr. 27/1997 pentru completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurarile în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 208 din 26 august 1997; Legea nr. 48/1998 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 27/1997 pentru completarea Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi reasigurarile în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 102 din 4 martie 1998; Hotărârea Guvernului nr. 574/1991 privind atribuţiile Oficiului de supraveghere a activităţii de asigurare şi reasigurare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 182 din 11 septembrie 1991; art. I din Hotărârea Guvernului nr. 789/1993 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 574/1991 privind atribuţiile Oficiului de supraveghere a activităţii de asigurare şi reasigurare, precum şi a Hotărârii Guvernului nr. 788/1992 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Finanţelor, publicată în Oficial al României, Partea I, nr. 33 din 3 februarie 1994, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi.


    Articolul 47

    Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va adopta şi va emite:
    1. în termen de 3 luni de la numirea membrilor Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, normele privind:
    a) clasele de asigurări care pot fi practicate;
    b) informaţiile şi documentaţia cerute de procedura de autorizare;
    c) limita minima a marjei de solvabilitate, precum şi metodologia de calcul al acesteia;
    d) insolvabilitatea asiguratorului;
    e) condiţiile privind administrarea fondului asigurărilor de viaţa, investiţiile şi evaluarea activelor, calculul rezervelor matematice, precum şi orice alte aspecte referitoare la normele actuariale;
    f) categoriile de active admise sa acopere rezervele tehnice ale asiguratorului, precum şi regulile de dispersare a plasamentelor;
    g) elaborarea metodologiei de calcul şi de evidenta a rezervelor tehnice minimale pentru activitatea de asigurări generale, în condiţiile prezentei legi;
    2. în termen de 6 luni de la numirea membrilor Consiliului Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, normele privind:
    a) actualizarea limitelor minime pentru:
    - capitalul social vărsat al societăţilor de asigurare, asigurare-reasigurare şi reasigurare;
    - capitalul social vărsat de brokerii de asigurare;
    - fondul de rezerva libera vărsat al unui asigurator, constituit sub forma de societate mutuala;
    b) actualizarea taxelor de autorizare şi stabilirea termenelor de plată a taxelor de funcţionare prevăzute de prezenta lege;
    c) informaţiile, documentele şi certificatele necesare pentru întocmirea rapoartelor prevăzute de prezenta lege;
    d) forma şi conţinutul rapoartelor financiare, inclusiv ale raportului privind asigurările de viaţa;
    e) alte categorii de rezerve tehnice decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1);
    f) informaţiile pe care trebuie să le conţină rapoartele brokerilor de asigurări, aspectele referitoare la comportarea şi managementul afacerilor acestora, limita minima a asigurării de răspundere civilă profesională, precum şi operaţiunile care pot fi efectuate;
    g) organizarea, funcţionarea şi atribuţiile Corpului experţilor în asigurări;
    h) categoriile de asigurări exceptate de la prevederile prezentei legi, în condiţiile şi în termenii stabiliţi de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;
    i) responsabilităţile, competentele, condiţiile şi orice alte aspecte referitoare la administratorul special, precum şi atribuţiile acţionarilor semnificativi şi ale persoanelor semnificative ale asiguratorului, după numirea acestuia;
    j) criteriile pentru aprobarea prealabilă a acţionarilor semnificativi şi a persoanelor semnificative;
    k) aplicarea legii în domeniul asigurărilor obligatorii;
    l) regimul confidenţialităţii informaţiilor;
    m) transferul de portofoliu.


    Articolul 47^1

    (1) Fiecare asigurător are obligaţia de a raporta Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor volumul primelor brute subscrise, al daunelor şi al comisioanelor, fără deducerea reasigurării, defalcate pe fiecare stat membru şi pe fiecare clasă de asigurări pentru care a fost autorizat să o practice, aferente contractelor de asigurare încheiate în baza dreptului de stabilire şi a libertăţii de a presta servicii.
    (2) Raportarea prevăzută la alin. (1) nu va include informaţiile privind contractele de răspundere civilă a transportatorilor, încadrată în categoria de asigurări generale, clasa nr. 10 - Asigurări de răspundere civilă pentru autovehicule, prevăzută la lit. B din anexa nr. 1.
    (3) Forma, conţinutul şi termenele de prezentare a raportului prevăzut la alin. (1) se vor stabili prin normele emise în aplicarea prezentei legi.
    (4) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor va transmite, la cerere, autorităţii competente a statului membru pe teritoriul căruia asigurătorul îşi desfăşoară activitatea, în baza dreptului de stabilire şi a libertăţii de a presta servicii, situaţia centralizată a raportărilor prevăzute la alin. (1).
    ------------
    Art. 47^1 a fost introdus de pct. 63 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 47^2

    Asigurătorii, reasigurătorii şi intermediarii în asigurări şi în reasigurări au dreptul să utilizeze datele cu caracter personal ale asiguraţilor sau beneficiarilor contractelor de asigurare sau reasigurare, înscrise în acestea, inclusiv codul de identificare fiscală, numai în scopul gestionării contractelor de asigurare sau reasigurare şi al instrumentării dosarelor de daună, cu respectarea prevederilor Legii nr. 677/2001 pentru protecţia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date.
    ------------
    Art. 47^2 a fost introdus de pct. 63 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 47^3

    Prezenta lege transpune directivele Uniunii Europene din domeniul asigurărilor, prevăzute în anexa nr. 3.
    ------------
    Art. 47^3 a fost introdus de pct. 63 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Articolul 47^4

    Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezenta lege.
    ------------
    Art. 47^4 a fost introdus de pct. 63 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.

    Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 6 martie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
    PREŞEDINTELE SENATULUI
    MIRCEA IONESCU-QUINTUS
    Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 7 martie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
    p. PREŞEDINTELE CAMEREI
    DEPUTAŢILOR,
    MIRON TUDOR MITREA


    Anexa 1

    A. Asigurări de viaţă
    Tipuri de asigurări care au o bază contractuală:
    a) asigurări de viaţă care includ: asigurarea la termen de supravieţuire, asigurarea de deces, asigurarea la termen de supravieţuire şi de deces (mixtă de viaţă), asigurarea de viaţă cu rambursarea primelor, asigurarea de căsătorie, asigurarea de naştere;
    b) anuităţi;
    c) asigurări de viaţă suplimentare: asigurări de deces din accident, asigurări de vătămări corporale, asigurări de incapacitate permanentă din boală, asigurări de incapacitate permanentă din accident, asigurări de incapacitate temporară din boală, asigurări de incapacitate temporară din accident, asigurări de spitalizare, asigurări de cheltuieli medicale, asigurări de boli grave, asigurări de şomaj, când acestea sunt subscrise suplimentar unui contract de asigurări de viaţă;
    d) asigurări permanente de sănătate.
    Clasele de asigurări de viaţă
    I. Asigurări de viaţă, anuităţi şi asigurări de viaţă suplimentare, prevăzute la lit. A a), b) şi c), cu excepţia celor prevăzute la pct. II şi III
    II. Asigurări de căsătorie, asigurări de naştere
    III. Asigurări de viaţă şi anuităţi care sunt legate de fonduri de investiţii, prevăzute la lit. A a) şi b)
    IV. Asigurări permanente de sănătate, prevăzute la lit. A d)
    B. Asigurări generale
    Clasele de asigurări generale:
    1. Asigurări de accidente (inclusiv accidentele de muncă şi bolile profesionale), pentru care se acordă:
    - despăgubiri financiare;
    - despăgubiri în natură;
    - despăgubiri mixte (financiare şi în natură);
    - despăgubiri pentru vătămări corporale suferite de persoane în timpul transportului.
    2. Asigurări de sănătate, pentru care se acordă:
    - despăgubiri financiare;
    - despăgubiri în natură;
    - despăgubiri mixte (financiare şi în natură).
    3. Asigurări de mijloace de transport terestru (altele decât feroviare), care acoperă:
    - daune survenite la mijloacele de transport terestru cu motor;
    - daune survenite la mijloacele de transport terestru, altele decât cele cu motor.
    4. Asigurări de mijloace de transport feroviar, care acoperă:
    - daune survenite la mijloacele de transport feroviar care se deplasează sau transportă mărfuri ori persoane.
    5. Asigurări de mijloace de transport aerian, care acoperă:
    - daune survenite la mijloacele de transport aerian.
    6. Asigurări de mijloace de transport maritim, lacustru şi fluvial, care acoperă:
    - daune survenite la mijloace de transport fluvial;
    - daune survenite la mijloace de transport lacustru;
    - daune survenite la mijloace de transport maritim.
    7. Asigurări de bunuri în tranzit, care acoperă:
    - daune suferite de mărfuri, bagaje şi alte bunuri transportate.
    8. Asigurări de incendiu şi alte calamităţi naturale, care acoperă:
    - daune suferite de proprietăţi şi bunuri (altele decât bunurile cuprinse în clasele 3, 4, 5, 6 şi 7), cauzate de:
    - incendiu;
    - explozie;
    - furtună;
    - alte fenomene naturale în afara furtunii;
    - energie nucleară;
    - surpare de teren.
    9. Alte asigurări de bunuri, care acoperă:
    - daune suferite de proprietăţi şi bunuri (altele decât bunurile cuprinse în clasele 3, 4, 5, 6 şi 7), atunci când aceste daune sunt cauzate de grindină sau îngheţ, furt, altele decât cele prevăzute la pct. 8.
    10. Asigurări de răspundere civilă pentru autovehicule, care acoperă:
    - daune care rezultă din folosirea autovehiculelor terestre (inclusiv răspunderea transportatorului).
    11. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport aerian, care acoperă:
    - daune care rezultă din folosirea mijloacelor de transport aerian (inclusiv răspunderea transportatorului).
    12. Asigurări de răspundere civilă pentru mijloace de transport maritim, lacustru şi fluvial, care acoperă:
    - daune care rezultă din folosirea mijloacelor de transport maritim, lacustru şi fluvial (inclusiv răspunderea transportatorului).
    13. Asigurări de răspundere civilă generală, care acoperă:
    - daune din prejudicii produse terţilor, altele decât cele menţionate la pct. 10, 11 şi 12.
    14. Asigurări de credite care acoperă următoarele riscuri:
    - insolvabilitate;
    - credit de export;
    - vânzare în rate;
    - credit ipotecar;
    - credit agricol.
    15. Asigurări de garanţii pentru:
    - garanţii directe;
    - garanţii indirecte.
    16. Asigurări de pierderi financiare, care acoperă:
    - riscuri de şomaj;
    - insuficienţa veniturilor;
    - pierderi datorate condiţiilor meteorologice nefavorabile;
    - nerealizarea beneficiilor;
    - riscurile aferente cheltuielilor curente;
    - cheltuielile comerciale neprevăzute;
    - deprecierea valorii de piaţă;
    - pierderile de rentă sau alte venituri similare;
    - pierderile comerciale indirecte, altele decât cele menţionate anterior;
    - pierderile financiare necomerciale;
    - alte pierderi financiare, conform clauzelor contractului de asigurare.
    17. Asigurări de protecţie juridică, care acoperă:
    - cheltuielile cu procedura judiciară şi alte cheltuieli, cum ar fi: recuperarea pagubei suferite de asigurat printr-o procedură civilă sau penală, apărarea ori reprezentarea asiguratului într-o procedură penală, administrativă sau împotriva unei reclamaţii îndreptate împotriva acestuia.
    18. Asigurări de asistenţă a persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor sau absenţelor de la domiciliu ori de la locul de reşedinţă permanentă.
    Riscurile cuprinse într-o clasă nu pot fi clasificate într-o altă clasă, cu excepţia cazului menţionat la lit. C.
    C. Denumirea autorizaţiei acordate simultan pentru mai multe clase de asigurare*):
    a) clasele nr. 1 şi 2 se acordă sub denumirea "Asigurări de accidente şi boală";
    b) clasele nr. 1 (a patra liniuţă), 3, 7 şi 10 se acordă sub denumirea "Asigurări auto";
    c) clasele nr. 1 (a patra liniuţă), 4, 6, 7 şi 12 se acordă sub denumirea "Asigurări maritime şi de transport";
    d) clasele nr. 1 (a patra liniuţă), 5, 7 şi 11 se acordă sub denumirea "Asigurări de aviaţie";
    e) clasele nr. 8 şi 9 se acordă sub denumirea "Asigurări de incendii şi alte daune la proprietăţi";
    f) clasele nr. 10, 11, 12 şi 13 se acordă sub denumirea "Asigurări de răspundere civilă";
    g) clasele nr. 14 şi 15 se acordă sub denumirea "Asigurări de credite şi garanţii".
    D. Riscuri auxiliare*)
    Asigurătorul autorizat să subscrie un risc principal dintr-o clasă poate să subscrie riscuri cuprinse într-o altă clasă, fără ca autorizaţia să prevadă aceste riscuri, dacă acestea:
    - sunt legate de riscul principal;
    - privesc obiectul care se află sub incidenţa riscului principal; şi
    - sunt garantate prin contractul care reglementează riscul principal.
    Riscurile cuprinse la lit. B în clasele nr. 14 "Asigurări de credite", nr. 15 "Asigurări de garanţii" şi nr. 17 "Asigurări de protecţie juridică" nu pot fi considerate riscuri secundare pentru alte clase.
    Riscurile cuprinse la lit. B în clasa nr. 17 "Asigurări de protecţie juridică" pot fi considerate riscuri auxiliare clasei nr. 18 "Asigurări de asistenţă", atunci când sunt legate de riscul principal şi când riscul principal se referă numai la asistenţa furnizată persoanelor care sunt în dificultate în cursul deplasărilor sau absenţelor de la domiciliu ori de la locul de reşedinţă permanentă.
    Asigurările de protecţie juridică pot fi considerate riscuri auxiliare, cu respectarea prevederilor primului alineat, dacă litigiile sau riscurile care decurg din acestea sunt aferente utilizării mijloacelor de transport maritim.
    E. Riscuri majore sunt:
    a) riscurile cuprinse în clasele nr. 4, 5, 6, 7, 11 şi 12 de la lit. B;
    b) riscurile cuprinse în clasele nr. 14 şi 15 de la lit. B, atunci când titularul contractului de asigurare exercită din punct de vedere profesional o activitate industrială, comercială sau independentă şi riscul se referă la această activitate;
    c) riscurile cuprinse în clasele nr. 3, 8, 9, 10, 13 şi 16 de la lit. B, în măsura în care titularul contractului de asigurare depăşeşte limitele a cel puţin două dintre următoarele trei criterii, începând cu 1 ianuarie 2007:
    - totalul activelor: 6,2 milioane euro, stabilit pe baza cursului ROL/EUR comunicat de Banca Naţională a României pentru ultima zi a exerciţiului financiar precedent;
    - cifra de afaceri: 12,8 milioane euro, stabilită pe baza cursului ROL/EUR comunicat de Banca Naţională a României pentru ultima zi a exerciţiului financiar precedent;
    - numărul mediu de angajaţi în cursul exerciţiului: 250;
    d) în cazul în care titularul contractului de asigurare face parte dintr-un grup care are obligaţia întocmirii situaţiilor financiare consolidate, criteriile menţionate la lit. c) se vor aplica conturilor consolidate.
    ------------
    Anexa 1 a fost introdusă de pct. 63 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    ------------


    Anexa 2

    REGISTRUL SPECIAL
    1. În perioada desfăşurării activităţii sale, fiecare societate de asigurare trebuie să ţină la sediul ei central un registru special al activelor admise să acopere rezervele tehnice calculate şi menţinute în conformitate cu reglementările prevăzute de prezenta lege şi ale normelor date în aplicarea acesteia.
    2. În situaţia exercitării de către societatea de asigurare a unei activităţi de asigurare generală sau a unei activităţi de asigurare de viaţă, aceasta este obligată să ţină la sediul ei central registrul special pentru categoria de activitate respectivă.
    3. Valoarea totală a activelor înscrise, evaluate în conformitate cu prevederile legale în vigoare, trebuie să fie, în orice moment, cel puţin egală cu valoarea rezervelor tehnice.
    4. În situaţia în care un activ înscris în registru este grevat de sarcini în favoarea unui creditor sau a unui terţ, cu consecinţa indisponibilizării unei părţi din valoarea acestui activ pentru acoperirea angajamentelor, această situaţie se înscrie în registru, iar suma indisponibilă nu este inclusă în valoarea totală menţionată la pct. 3.
    5. Dacă un activ admis să acopere rezervele tehnice este grevat de sarcini în favoarea unui terţ sau a unui creditor, fără a îndeplini condiţiile prevăzute la pct. 4, ori dacă un astfel de activ este grevat de sarcini în favoarea unui creditor sau a unui terţ ori dacă un creditor are un drept de a cere compensarea creanţei sale cu creanţa societăţii de asigurare, în caz de insolvenţă şi faliment ale acesteia, această situaţie se înscrie în registru, iar acelor active li se aplică prevederile legale în vigoare.
    6. Componenţa activelor înscrise în registru conform pct. 1-5, în momentul deschiderii procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, nu trebuie să se modifice şi nu se poate opera vreo schimbare în registru, cu excepţia corectării erorilor pur materiale, decât cu avizul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor şi cu aprobarea judecătorului-sindic.
    7. Sub rezerva pct. 6, lichidatorii trebuie să adauge la valoarea activelor respective toate veniturile obţinute din fructificarea lor, precum şi valoarea primelor încasate în activitatea în cauză între momentul deschiderii procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului şi cel al plăţii daunelor aferente activităţii de asigurare sau, după caz, cel al transferului de portofoliu.
    8. Dacă produsul realizării unor active este mai mic decât valoarea lor estimată în registre, lichidatorii sunt obligaţi să furnizeze o justificare privind acest lucru Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, precum şi judecătorului-sindic.
    ------------
    Anexa 2 a fost introdusă de pct. 63 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.


    Anexa 3

    DIRECTIVE
    ale căror prevederi au fost transpuse în prezenta lege
    1. Prima Directivă a Consiliului 73/239/CEE din 24 iulie 1973 privind coordonarea legilor, reglementărilor şi prevederilor administrative privind iniţierea şi desfăşurarea activităţii de asigurare directă, alta decât cea de viaţă (Jurnalul Oficial L 228, 16/08/1973, p. 0003)
    Versiunea consolidată cuprinzând modificările aduse prin următoarele directive: 76/580 , 84/641 , 87/343 , 87/344 , 88/357 , 90/618 , 92/49 , 95/26 , 2000/26 , 2002/13 , 2002/87 :
    - art. 1, art. 2, art. 5, art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 10, art. 12, art. 13, art. 14, art. 16, art. 17, art. 19, art. 20, art. 22, art. 23, art. 25, art. 26, art. 27, art. 28 a), art. 29 a), art. 29 b), art. 37, anexele A, B, C
    2. Directiva 2001/17/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 19 martie 2001 privind reorganizarea şi falimentul societăţilor de asigurări (Jurnalul Oficial L 110, 20/04/2001, p. 0028):
    - art. 10(3), anexa
    3. Directiva 2002/83/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 noiembrie 2002 privind asigurarea de viaţă (Jurnalul Oficial L 345, 19/12/2002, p. 0001):
    - expunere de motive (18), art. 1, art. 2, art. 4, art. 5, art. 7, art. 8, art. 9, art. 14, art. 15, art. 18, art. 20, art. 24, art. 27, art. 28, art. 29, art. 31, art. 39, art. 40, art. 41, art. 42, art. 43, art. 44, art. 45, art. 46, art. 47, art. 48, art. 49, art. 51, art. 53, art. 54, art. 55, art. 61, art. 67, art. 69, anexa, anexa 2
    4. Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituţiilor de credit, a societăţilor de asigurare şi a firmelor de investiţii într-un conglomerat financiar şi cuprinzând modificări la directivele Consiliului 73/239/CEE , 92/49/CEE şi 93/22/CEE şi directivele 98/78/CE şi 2000/12/CE ale Parlamentului European şi Consiliului (Jurnalul Oficial L 035, 11/02/2003, p. 0001):
    - art. 2(2), art. 2(6), art. 2(9), art. 2(10), art. 2(11), art. 2(12), art. 2(13), art. 2(14), art. 2(15), art. 2(16)
    5. Directiva 2002/92/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 9 decembrie 2002 privind intermedierea în asigurări (Jurnalul Oficial L 009, 15/01/2003, p. 0003):
    - art. 1, art. 1(2), art. 2, art. 3, art. 4, art. 6, art. 7, art. 7(3), art. 9, art. 11, art. 12
    6. Directiva 92/49/CEE din 18 iunie 1992 de coordonare a dispoziţiilor legale, de reglementare şi administrative privind asigurarea directă, alta decât asigurarea de viaţă, şi de modificare a directivelor 73/239/CEE şi 88/357/CEE (a treia directivă privind "asigurarea, alta decât de viaţă") (Jurnalul Oficial L 228, 11/08/1992, p. 1):
    - expunere de motive (7), art. 1, art. 2, art. 4, art. 5, art. 6, art. 7, art. 8, art. 9, art. 10, art. 11, art. 12, art. 13, art. 14, art. 16, art. 27, art. 29, art. 30, art. 32, art. 34, art. 35, art. 36, art. 38, art. 39, art. 40, art. 41, art. 44, art. 45, art. 46, art. 51, art. 56, art. 57
    7. Directiva 98/78/CE din 27 octombrie 1998 privind supravegherea suplimentară a societăţilor de asigurare care fac parte dintr-un grup de asigurare (Jurnalul Oficial L 330, 05/12/1998, p. 0001):
    - expunere de motive (10)-(11), art. 1(b), art. 1(g), art. 1(h), art. 1(i), art. 1(j), art. 9
    8. Directiva 83/349/CEE din 13 iunie 1983 în temeiul art. 54 alin. (3) lit. (g) din Tratat, privind conturile consolidate (Jurnalul Oficial L 193, 18/07/1983, p. 0001):
    - art. 1
    9. Directiva 2000/26/CE din 16 mai 2000 privind armonizarea legislaţiilor statelor membre privind asigurarea de răspundere civilă pentru daunele decurgând din circulaţia autovehiculelor şi de modificare a directivelor Consiliului 73/239/CEE şi 88/357/CEE (a patra directivă privind asigurarea auto) (Jurnalul Oficial L 181, 20/07/2000, p. 0065):
    - art. 4, art. 6
    10. Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind pieţele instrumentelor financiare, care modifică următoarele directive: 85/611/CEE , 93/6/CEE şi 2000/12/CE şi care abrogă Directiva 93/22/CEE - art. 4(14).
    ------------
    Anexa 3 a fost introdusă de pct. 63 al art. I din LEGEA nr. 403 din 11 octombrie 2004, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 976 din 25 octombrie 2004.
    -------------