PLAN NAŢIONAL din 9 septembrie 2004
de gestionare a deşeurilor
EMITENT
  • GUVERNUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 954 bis din 18 octombrie 2004



    --------
    *)Aprobat de Hotărârea Guvernului nr. 1.470/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 954 din 18 octombrie 2004
    INTRODUCERE
    Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor este elaborat în baza prevederilor legislaţiei europene şi naţionale în domeniu - Council Directive 75/442/EEC on waste, Council Directive 91/156 amending Directive 75/442/EEC on waste, Council Directive 91/689/EEC on hazardous waste, transpuse în legislaţia românească prin Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deşeurilor, modificată şi aprobată prin Legea nr. 426/2001.
    Elaborarea Planului Naţional de Gestionare a Deşeurilor are ca scop crearea cadrului necesar pentru dezvoltarea şi implementarea unui sistem integrat de gestionare a deşeurilor, eficient din punct de vedere ecologic şi economic.
    Conform cerinţelor legislaţiei UE, documentele strategice naţionale de gestionare a deşeurilor cuprind doua componente principale, şi anume:
    - strategia de gestionare a deşeurilor - este cadrul care stabileşte obiectivele
    României în domeniul gestionării deşeurilor;
    - planul naţional de gestionare a deşeurilor reprezintă planul de implementare a strategiei - conţine detalii referitoare la acţiunile ce trebuie întreprinse pentru îndeplinirea obiectivelor strategiei, la modul de desfăşurare a acestor acţiuni, inclusiv termene şi responsabilităţi.
    Pentru elaborarea strategiei şi a planului naţional de gestionare a deşeurilor sunt posibile doua modalităţi de abordare a aspectelor principale - abordarea "integrată" şi abordarea "tradiţionala", rezumate în tabelul de mai jos.
    Abordare "integrată" Abordare "tradiţionala"
    ● Identificarea şi analizarea situaţiei existente, a condiţiilor şi a practici- lor în domeniul gestionării deşeurilor ● Identificarea problemelor şi a defi- cientelor semnificative asociate prac- ticilor existente de gestionare a dese- urilor ● Definirea obiectivelor strategice pentru sntregul sector de gestionare a deşeurilor ● Identificarea şi evaluarea optiunilor disponibile pentru îndeplinirea obiec- tivelor strategice ● Alegerea variantei / variantelor op- time pe baza unei analize pluri-crite- riale ● Formularea unei strategii integrate gestionarea deşeurilor ● Elaborarea unui plan detaliat pentru implementarea strategiei ● Identificarea şi caracterizarea surselor şi cantităţilor de deşeuri prezente şi prognozate, pe fluxuri specifice de deşeuri ● Identificarea metodelor şi activita tilor necesare pentru manipularea şi eliminarea deşeurilor inventariate ● Stabilirea capacităţilor, sisteme- lor şi a altor resurse necesare ptr. îndeplinirea activităţilor menţionate anterior ● Formularea unei strategii pentru gestionarea deşeurilor identificate ● Elaborarea unui plan detaliat pentru implementarea strategiei

    Fiecare dintre modurile de abordare descrise anterior are avantajele şi dezavantajele sale. Abordarea "integrată", axata pe stabilirea obiectivelor strategice şi a acţiunilor necesare pentru îndeplinirea acestora, creează condiţiile pentru ca gestionarea deşeurilor să se desfăşoare într-un cadru mai larg, mai logic şi mai coerent. În plus, experienta europeană a demonstrat ca, deşi necesita timp şi costuri mai mari pentru elaborarea, planurile de gestionare a deşeurilor bazate pe abordarea "integrată" sunt mult mai realiste, mai uşor de pus în aplicare şi deci mult mai eficiente.
    Ţinând cont de aceste aspecte, factorii responsabili din România au considerat ca, pentru situaţia concretă în care se afla ţara noastră, modul de abordare "integrat" răspunde cel mai bine cerinţelor.
    Conform prevederilor Ordonanţei de Urgenta a Guvernului nr. 78/2000 (MO 283/22.06.2000) privind regimul deşeurilor, modificată şi aprobată prin Legea nr. 426/2001 (MO 411/25.07.2001), Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor se aplică pentru toate tipurile de deşeuri solide şi lichide, după cum urmează:
    ● deşeuri municipale (menajere şi asimilabile din comerţ, instituţii şi servicii),
    ● namoluri de la staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti,
    ● deşeuri din construcţii şi demolări,
    ● deşeuri de producţie nepericuloase şi periculoase.
    Sunt exceptate de la prevederile prezentului Plan Naţional următoarele tipuri de deşeuri:
    ● deşeuri radioactive,
    ● roci şi deponii de sol, precum şi depozite de resurse minerale rezultate de la foraje, din prospecţiuni geologice şi operaţiuni de exploatare subterana a bogăţiilor subsolului (inclusiv din cariere de suprafaţa),
    ● carcasele de animale şi dejectiile animaliere,
    ● efluentii gazosi emisi în atmosfera,
    ● apele uzate,
    ● deşeurile de explozibili expirati.
    Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor se aproba prin Hotărâre de Guvern şi se revizuieste o dată la cinci ani.
    Partea I
    I.1. ROMÂNIA - PREZENTARE GENERALĂ:
    România este situata în partea de sud-est a Europei Centrale, în interiorul şi exteriorul arcului muntilor Carpaţi, pe cursul inferior al Dunării, cu ieşire la Marea Neagra, la o distanta faţă de extremitatile continentului, ce variaza între 1.050 km şi 2.800 km.
    Figura I.1. Poziţia geografică a României

    Poziţia geografică şi lungimea frontierelor României sunt redate în tabelele I.1. şi I.2.
    Tabelul I.1. Poziţia geografică a României
    Punctul extrem Judeţul Longitudine estica*1) Latitudine nordica
    Nord Satul Horodistea Botosani 26°42'05" 48°15'06"
    Sud Oraşul Zimnicea Teleorman 25°23'32" 43°37'07"
    Est Oraşul Sulina Tulcea 29°41'24" 45°09'36"
    Vest Comuna Beba Veche Timiş 20°15'44" 46°07'27"
        *1)după Greenwich

    Tabelul I.2. Lungimea frontierelor României
    Lungimea frontierelor (km)
    Granite
    Totală Terestra Fluviala Maritima
    Total granita 3149,9 1085,6 1816,9 247,4
    Bulgaria 631,3 139,1 470,0 22,2
    Iugoslavia 546,4 256,8 289,6 -
    Republica Moldova 681,3 - 681,3 -
    Ucraina 649,4 273,8 343,9 31,7
    Ungaria 448,0 415,9 32,1 -
    Marea Neagra 193,5 - - 193,5
        Sursa: Strategia Protecţiei Mediului

    Suprafaţa României este de 238391 kmp, fiind a treisprezecea ţara din Europa ca întindere.
    I.1.1. Date de geografie fizica
    Relieful României se compune din trei trepte majore şi anume: cea înaltă a Muntilor Carpaţi (cel mai înalt vârf - Moldoveanu 2544 m), cea medie, care corespunde subcarpaţilor, dealurilor şi podisurilor şi cea joasa, a campiilor, luncilor şi Deltei Dunării (cea mai tanara unitate de relief, în continua formare şi cu o altitudine medie de 0,52 m).
    Alături de Dunăre şi Marea Neagra, Muntii Carpaţi constituie elementul geografic fundamental pentru definirea teritorială a României. Aceştia sunt o bogatie naturala de importanţa globală, care combina valoarea ecologica imensa cu bogatia culturală şi diferite moduri de viaţa.
    Muntii Carpaţi sunt numiţi, pe buna dreptate, "coloana vertebrala" a spaţiului mioritic şi ocupa o suprafaţa de 66303 kmp, adică aproximativ 27,9% din suprafaţa tarii. Din cununa Carpatilor, relieful coboară în trepte, dispuse aproape concentric. Cea mai mare parte a reliefului tarii se dezvolta pe marea unitate structurală a orogenului carpatic, iar toate unităţile de relief de la exterior sunt constituite din sedimente de provenienţă carpatica, formarea lor fiind rezultatul evoluţiei lantului carpatic.
    Clima României este temperat-continentala de tranzitie, cu influente oceanice dinspre vest, mediteraneene dinspre sud-vest şi continental excesive dinspre nord-est. Precipitatiile anuale scad în intensitate de la vest la est, cifrandu-se de la 600 mm la 500 mm în Campia Română, la sub 400 mm în Dobrogea, în timp ce în zonele montane ating 1000-1400 mm.
    Flora este alcătuită din specii de plante care apar şi se dezvolta spontan, precum şi specii care s-au inmultit artificial în diferite regiuni. Vegetatia este condiţionată de relief şi de elementele pedo-climatice, intalnindu-se o dispunere etajata a acesteia. Regiunile montane sunt acoperite de păduri de conifere (îndeosebi molid) şi păduri de fag. Pe culmile înalte se afla pajişti alpine şi tufărişuri de jneapan, ienupar, afin şi altele. În regiunile de deal şi de podis se întâlnesc păduri de foioase.
    Vegetatia de stepa şi de silvostepa, care ocupa zonele cu deficit de umiditate din Podisul Dobrogei, Campia Română, Podisul Moldovei şi Campia de Vest, a fost în cea mai mare parte, înlocuită prin culturi agricole.
    Pădurile ocupa doar 26,7% din suprafaţa tarii.
    Fauna include majoritatea speciilor de animale care trăiesc în libertate, precum şi specii care au fost reproduse artificial într-o anumită regiune.
    Apele curgătoare ale României sunt dispuse radial, cele mai multe având izvoarele în Muntii Carpaţi, iar principalul colector al acestora este fluviul Dunarea, care strabate ţara în partea sudica pe o lungime de 1.075 km şi se vărsa în Marea Neagra.
    Reţeaua hidrografica a României are aproape întreaga suprafaţa (97,8%) cuprinsă în bazinul fluviului Dunarea, cu excepţia unei părţi din râurile Dobrogei, care se vărsa în Marea Neagra.
    Râurile interioare (4.864 inventariate şi codificate) au o lungime totală de 78.905 km. Lungimea principalelor cursuri de apa este prezentată în tabelul I.3.
        Tabelul I.3. Lungimea principalelor cursuri de apa de pe teritoriul
    României
    Denumirea cursului de apa Lungimea cursului de apa (km) Suprafaţa bazinului(kmp)
    Dunăre 1075 33250*1)
    Mures 761 27890
    Prut 742 10990
    Olt 615 24050
    Siret 559 42890
    Ialomita 417 10350
    Somes 376 15740
    Arges 350 12550
    Jiu 339 10080
    Buzau 302 5264
    Dambovita 286 2824
    Bistrita 283 7039
    Jijia 275 5757
    Tarnava Mare 246 6253
    Timiş 244 5673
    Crisul Alb 234 4240
    Vedea 224 5430
    Moldova 213 4299
    Barlad 207 7220
        *1) Fără afluentii care formează bazine de ordinul 1.

    Sursa: Institutul Naţional de Statistica - Anuarul Statistic al României, 2002
    Fluviul Dunarea şi Marea Neagra constituie ecosisteme distincte care, pe teritoriul aparţinând României, au o importanţa economică şi ecologica aparte.
    Dunarea este coloana de transport pe căile interioare de apa ale Europei. Prin canalele Dunăre - Marea Neagra şi Rin - Main - Dunăre se leagă doua mari, Marea Nordului şi Marea Neagra, creând perspectiva creşterii traficului pe apa al mărfurilor pe teritoriul României. Dunarea este sursa de apa pentru diverse folosinţe, sursa de hrana (fauna piscicolă) şi sursa de energie ieftina, prin hidrocentralele electrice de la Porţile de Fier I şi II.
    Marea Neagra este poarta României spre mari şi oceane, iar zona de litoral şi de platou continental oferă condiţii pentru valorificarea bogăţiilor subterane (petrol, gaze naturale), acvatice (fauna piscicolă) şi de pe uscat (turism, agrement).
    Canalul Dunăre-Marea Neagra, construit între 1975 şi 1984, leagă Dunarea (la sud de oraşul Cernavoda) cu Marea Neagra (la Agigea, la sud de Constanta) şi scurteaza drumul spre Constanta cu aproape 400 km. Canalul, care poate fi utilizat în ambele sensuri, are o lungime de 64,2 km, o latime între 110 şi 140 de metri şi o adancime între 7 şi 8,5 metri, şi poate primi nave cu un pescaj de până la 5,5 metri. O dată cu deschiderea pentru trafic în 1992 a canalului Main-Dunăre de pe teritoriul Germaniei a fost realizată legătură directa între Marea Neagra şi Marea Nordului (între porturile Constanta şi Rotterdam).
    Lacurile sunt reprezentate prin lacuri naturale (de diverse tipuri genetice), răspândite în toate unităţile majore de relief şi de origini variate, de la cele glaciare în zona muntoasa (lacul Mioarelor - Muntii Fagaras la 2.282 m altitudine), la limanele fluvio-maritime (lacul Techirghiol la 1,5 m altitudine) şi lacuri antropice, construite pentru valorificarea potenţialului hidroenergetic, pentru alimentare cu apa, irigaţii, piscicultura şi agrement.
    Apele minerale constituie o resursa regenerabila, încă insuficient valorificată, deşi unele din ele sunt apreciate pe plan mondial prin calităţile lor. Din rezerva totală de ape minerale ce pot fi imbuteliate, de 122 mii mc/zi, se valorifica circa 40%.
    Solul reprezintă formatiunea naturala cea mai recenta de la suprafaţa litosferei; este format dintr-o succesiune de straturi care s-au format şi se formează permanent prin transformarea rocilor şi materialelor organice, sub acţiunea factorilor fizici, chimici şi biologici, în zona de contact a atmosferei cu litosfera.
    Cele mai fertile soluri sunt cernoziomurile din Campia Română, Campia de Vest, Podisul Moldovei, Campia Transilvaniei, Dobrogea şi alte zone (26,7% din invelisul de sol).
    Din suprafaţa totală a tarii de 238.391 kmp, 62% reprezintă suprafaţa agricolă, 26,7% -pădurile, 3,7% - apele şi 7,3% - alte suprafeţe. Astfel, solurile agricole ocupa 14,8 milioane ha (0,65 ha/loc), cele arabile reprezintă 9,34 milioane ha (0,41 ha/loc), iar cele forestiere cea 6,7 milioane ha (0,3 ha/loc).
    Pentru desfăşurarea în bune condiţii a diferitelor activităţi economice care generează presiuni asupra mediului a fost necesară punerea la punct a unor instrumente de gestionare a capitalului natural care să răspundă unor cerinţe de protecţie şi asigurare a valorii ecologice. Astfel, au fost delimitate mai multe categorii de arii protejate: rezervaţii ale biosferei, parcuri naţionale, rezervaţii naturale, rezervaţii ştiinţifice, monumente ale naturii, parcuri naturale.
    Figura I.2. Harta fizica a României

    Sursa: UNEP
    I.1.2. Date de geografie administrativă
    Din punct de vedere administrativ, România este organizată în 41 judeţe, cuprinde 265 municipii şi oraşe. Cele 40 de judeţe vor fi grupate în 7 regiuni, la care se adauga municipiul Bucurestiul şi judeţul Ilfov care reprezintă a 8-a regiune. Acestea sunt prezentate în figura I.3.
    Figura I.3 Harta administrativă a României

    Sursa: Institutul Naţional de Statistica
    Populaţia României este de 21.794.793 locuitori (conform unor date preliminare de la recensământul din martie 2002).
        Tabel I.4. Evoluţia populaţiei pe ultimii 5 ani
    Populaţia pe medii
    Anul Total Mediul urban Mediul rural
    1998 22.502.803 12.347.886 10.154.917
    1999 22.458.022 12.302.729 10.155.293
    2000 22.435.205 12.244.598 10.190.607
    2001 22.408.393 12.243.748 10.164.645
    2002 21.794.793 11.608.735 10.186.058
        Sursa: Institutul Naţional de Statisitca - Anuarele Statistice
    1999 - 2002

    Densitatea populaţiei pe judeţe este reprezentată în figura I.4. La nivel naţional densitatea populaţiei este de 94 loc/kmp.
    Figura I.4. Densitatea populaţiei la nivelul anului 2001

    Sursa: Prelucrare ICIM - date Anuarul Statistic al României - 2002
    Oraşele principale sunt: Bucureşti, Iaşi, Constanta, Cluj-Napoca, Timişoara, Galaţi, Craiova, Braşov, Ploiesti, Brăila.
    Cel mai mare oraş şi cel mai important centru politic, economic şi cultural-ştiinţific al tarii - municipiul Bucureşti - este împărţit în şase sectoare administrative. Oraşul are o suprafaţa de 228 kmp şi o populaţie de 1.996.814 locuitori, ceea ce înseamnă cea 11% din totalul populaţiei tarii.
    Porturile principale sunt:
    ● la Marea Neagra: Constanta, cel mai mare port românesc şi de asemenea cel mai mare port la Marea Neagra, cu un trafic de peste 80 milioane tone pe an. Alte porturi la Marea Neagra sunt Mangalia (vechea colonie greaca Callatis, datand tot din secolul al Vl-lea i.e.n.) şi Sulina.
    ● la Dunăre: Moldova Noua, Orşova, Drobeta Turnu-Severin, Calafat, Corabia, Turnu Magurele, Zimnicea, Giurgiu, Oltenita Calarasi, Cernavoda, Hârşova, Macin, Brăila, Galaţi, Tulcea, Sulina.
    Aeroporturile principale sunt: Bucureşti-Otopeni cel mai important aeroport internaţional (deschis în 1970), situat la 18 km de Bucureşti, Constanta, Timişoara, Arad, Sibiu, Suceava, Bacau, Baia Mare, Caransebes, Cluj-Napoca, Craiova, Iaşi, Oradea, Satu Mare, Targu Mures, Tulcea.
    I.1.3. Date de geografie economică
    Evoluţia principalului indicator macroeconomic, produsul intern brut (PIB), care reprezintă valoarea bunurilor şi serviciilor rezultate din procesele de producţie în cadrul economiei naţionale pentru a fi consumate, investite, stocate sau exportate, este prezentată în figura I.5.
    Aceasta evoluţie a produsului intern brut a fost estimată în condiţii comparabile din punct de vedere metodologic. În acest sens, pentru perioada 1999-2002, indicii de volum au avut ca an de baza anul 1998, acesta fiind primul an pentru care s-a calculat produsul intern brut pe baza metodologiei SEC 1995*1).
    ---------
    *1) Începând cu anul 1989 conturile naţionale ale României au fost elaborate pe baza metodologiei Sistemului European de Conturi Economice Integrate 1979 (SEC 1979). Din anul 1998 s-a trecut la utilizarea noului Sistem European de Conturi 1995 (SEC 1995). Datele pentru anul 1998 au fost elaborate conform principiilor metodologice ale celor două sisteme (SEC 1979 şi SEC 1995), asigurându-se astfel un an de legătură între cele doua versiuni ale SEC. Începând cu anul 1999, calculul s-a realizat numai pe baza cerinţelor metodologice ale SEC 1995.
    Figura I.5. Indicii produsului intern brut în perioada 1996-2001

    Sursa: Institutul Naţional de Statistica - Anuarul Statistic al României, 2002
    Figura I.6. Ponderea valorii adăugate brute în PIB (comparatie 2001 -2002)

    Sursa: Institutul Naţional de Statistica
    Figura I.7. Evoluţia PIB-ului, exportului şi importului de bunuri în ultimii 5 ani (1997=100%)

    Sursa: Prelucrare ICIM - date de la Institutul Naţional de Statistica
    Evoluţia producţiei industriale a înregistrat fluctuatii importante. Producţia industriala în anul 2001 a înregistrat o scădere cu 7,1 % faţă de 1997, declinul fiind determinat de subutilizarea multor întreprinderi şi de existenta unor disponibilizari masive, precum şi de reducerea cererii. Scăderea producţiei industriale a avut loc în toate cele trei sectoare (în industria extractiva cu 18,3 %, în sectorul energiei electrice şi termice, gaze şi apa cu 21,6 %, iar în industria prelucratoare cu 6,0 %).
    Figura I.8. Structura producţiei industriei prelucratoare în anul 2001

    Sursa: Institutul Naţional de Statistica
    Strategia economică a României pe termen mediu, precum şi Planul de acţiune al Programului de guvernare în perioada 2001-2004, evidenţiază necesitatea dezvoltării sectorului energetic în condiţiile dezvoltării durabile. Dezvoltarea durabila a sectorului energetic înseamnă în mod esenţial satisfacerea necesarului de energie la un preţ competitiv, în condiţii de calitate, de siguranţă în alimentare şi de utilizare eficienta a resurselor, cu limitarea impactului asupra mediului.
    În contextul energetic naţional, dezvoltarea durabila implica satisfacerea cererilor de energie, nu prin creşterea furnizarii acesteia (cu excepţia energiilor regenerabile), ci prin reducerea consumului, prin perfecţionarea tehnologiilor, prin restructurarea economiei şi prin schimbarea mentalitatii privind utilizarea eficienta a energiei.
    Producerea de energie electrica având la baza materiile fosile şi minerale constituie un important factor de diminuare a resurselor neregenerabile iar combustia carbunelui, a gazelor naturale şi a petrolului duc la emisia în atmosfera de substanţe poluante (pulberi, oxizi de sulf, oxizi de azot, dioxid de carbon etc).
    Figura I.9. Resurse de energie primara pentru anul 2002

    Sursa: Institutul Naţional de Statistica
    Pentru perioada 2001-2004, totalul resurselor energetice primare necesare acoperirii cererii de energie se estimeaza a fi cuprins între 64,7 şi 71,5 milioane tcc.
    România are un grad ridicat de dependenta de importurile de resurse energetice, între care 30% la gaze naturale şi 54% la petrol, situaţie care tinde să se accentueze datorită procesului de epuizare a rezervelor autohtone de hidrocarburi. Pentru acoperirea consumului intern de resurse energetice, importurile vor ajunge în 2004 la 6 miliarde mc gaze naturale şi la 1,4 milioane tone pacura pentru termocentrale.
    Agricultura, prin particularităţile sale (utilizarea solului, întreţinerea proceselor biologice naturale), reprezintă una din activităţile economice de o importanţa majoră în România.
    Suprafaţa agricolă a tarii a crescut în anul 2001 cu 0,43 % faţă de anul 1996. În schimb, în aceeaşi perioadă a scăzut suprafaţa pădurilor cu 1,22 %, a drumurilor şi căilor ferate cu 1,77 % şi a apelor 1,08%. Alte suprafeţe (în general terenurile neproductive) au crescut cu 8,89 %.
    Analizând evoluţia repartiţiei terenurilor agricole, pe tipuri de folosinţe, în anii 1996-2001 se constată că suprafaţa terenurilor arabile se menţine la cea 63 % din totalul suprafeţei agricole, iar restul se repartizează între păşuni (cea 23 %), fanete (cea 10 %), vii (1,8 %) şi livezi (1,7 %).
    În mediul rural, agricultura reprezintă activitatea economică predominanta, ocupand peste 70% din forta de muncă. Ea este singura ramura a economiei româneşti în care predomina persoanele în vârsta. Aproape 52 % din populaţia ocupată în agricultura avea, în anul 2001, 50 de ani şi peste, iar cca. 23 % 65 de ani şi peste. Doar 28 % din populaţia ocupată în agricultura erau tineri sub 35 de ani. Forta de muncă în agricultura de sub 40 de ani ar fi suficienta pentru exploataţii de dimensiuni optime cu dotare corespunzătoare. Ca urmare a predominantei persoanelor în vârsta în sectorul agricol, climatul general este mai puţin receptiv la inovare.
    Sectorul transporturilor a fost şi rămâne în continuare un important consumator de energie (hidrocarburi şi energie electrica).
    În prezent se fac eforturi importante pentru realizarea de noi autostrăzi şi pentru inzestrarea transportului urban, cu noi vehicule.
    Liniile de cale ferată în exploatare au fost la sfârşitul anului 2001 de 11.015 km faţă de 11.385 km în 1996.
    Situaţia drumurilor publice la sfârşitul anului 2001 este prezentată în tabelul I.5.
        Tabelul I.5. Drumurile publice
    Tip drumuri l996 l997 l998 l999 2000 2001
    Drumuri publice - total (km) 73.160 73.161 73.260 73.435 78.479 78.492
    Modernizate 17.716 l7.813 l8.031 l8.084 l9.418 l9.868
    Din total drumuri publice:
    Drumuri naţionale 14.683 14.683 14.683 14.685 14.824 14.822
    Drumuri judeţene şi comunale 58.477 58.478 58.577 58.750 63.655 63.670
    Densitatea drumurilor publice pe 100 kmp teritoriu 30,7 30,7 30,7 30,8 32,9 32,9
        Sursa: Institutul Naţional de Statistica - Anuarul Statistic al României,
    2002

    Construcţiile au înregistrat o scădere până în anul 1996 după care se observa o evoluţie net ascendenta până în anul 2001. Astfel, sumele investite în lucrările de construcţii la nivelul anului 2001, au crescut de 8 ori faţă de anul 1996 şi de 3 ori faţă de 1998.
    Figura I.10. Lucrările de construcţii, după modul de execuţie pentru anul 2001

    Sursa: Institutul Naţional de Statistica
    Creşterea cea mai mare s-a înregistrat în anul 2001 faţă de 1998, în cadrul formei de proprietate majoritar privată, de circa patru ori, faţă de cea majoritar de stat unde creşterea a fost de doua ori, la nivelul aceluiaşi an.
    Principalele puncte turistice din România sunt: capitala tarii - Bucureşti, litoralul Marii Negre cu staţiunile sale, Delta Dunării, Muntii Carpaţi, în special Valea Prahovei şi Poiana Braşov (zonele montane cele mai frecventate), Bucovina (situata în nordul Moldovei) cu vestitele manastiri şi biserici, ale căror picturi exterioare (datand din secolul XVI) au fost declarate patrimoniu UNESCO, Maramures, sudul Transilvaniei, incluzând tinutul Hateg şi zonele inconjuratoare (leaganul civilizatiei dacice) şi nordul Olteniei.
    Figura I.11. Evoluţia innoptarilor în structurile de cazare turistica

    Sursa: Institutul Naţional de Statistica - Anuarul Statistic al României - 2002
    Reţeaua de cazare a turistilor, existenta, are 3.266 de unităţi de cazare, având o capacitate existenta de 277.047 locuri. Dintre ele sunt 829 de hoteluri, cu un total de 157.703 locuri de cazare. Capacitatea de cazare a turistilor, în funcţiune, este de 51.882 locuri (mii locuri-zile), din care 34.339 în hoteluri (mii locuri-zile). Privatizarea unităţilor şi a serviciilor din turism este în plină desfăşurare.
    Capacitatea şi activitatea de cazare turistica, pe forme de proprietate, în anul 2001 se prezintă în figura I.12.
    Figura I.12. Capacitatea şi activitatea de cazare turistica, pe forme de proprietate pentru anul 2001

    Sursa: Institutul Naţional de Statistica - Anuarul Statistic al României, 2002
    I.1.4. Surse de date privind generarea şi gestionarea deşeurilor
    Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor a fost realizat pe baza datelor şi informaţiilor existente, principalele surse de date fiind prezentate succint în cele ce urmează.
    Începând cu anul 1993 a fost creata, în urma unui contract între Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi Institutul de Cercetare-Dezvoltare privind Protecţia Mediului - ICIM Bucureşti, baza de date privind generarea şi gestionarea deşeurilor la nivel naţional. Datele se referă atât la deşeurile industriale, cat şi la deşeurile municipale.
    Din 1999, colectarea şi procesarea informaţiilor referitoare la tipurile şi cantităţile de deşeuri s-a făcut în conformitate cu Hotărârea de Guvern nr. 155/1999; acasta hotărâre a introdus obligativitatea agenţilor economici de a-şi tine evidenta deşeurilor, de a le raporta la cererea autorităţilor judeţene de mediu (APM) şi de a le clasifica conform cerinţelor europene de clasificare (Catalogul European al Deşeurilor). În anul 2002 aceasta hotărâre a fost abrogată prin Hotărârea de Guvern nr. 856/2002 (MO 659/05.09.2002), care a introdus totodată noua Lista de deşeuri, inclusiv deşeurile periculoase. De asemenea, România raportează date privind deşeurile din 1995 către sistemul de raportare la EUROSTAT şi la Agenţia Europeană de Mediu (prin reţeaua EIONET).
    Cantităţile de deşeuri generate au variat semnificativ de la un an la altul (vezi tabelul I.6.), din motive cum ar fi:
    ● modificările survenite în activităţile companiilor industriale şi de prestări servicii;
    ● înregistrarea sau neînregistrarea ca deseu a sterilului de la excavarea minereurilor;
    ● modul de evaluare a cantităţii de către fiecare generator (cantarire sau estimare);
    ● constientizarea diferita de către generatorii de deşeuri a importantei activităţii de colectare şi raportare a datelor;
    ● controlul diferit, din partea autorităţilor de mediu locale, privind îndeplinirea obligaţiilor legale de colectare şi raportare a datelor de către generatorii de deşeuri;
    ● modificarea periodică chestionarelor de ancheta în vederea îmbunătăţirii acestora (în 2000 şi 2002).
        Tabel I.6. Generarea deşeurilor la nivel naţional (exclusiv steril minier)
    Parametru 1997 1998 1999 2000 2001 2002
    Cantitatea totală de deşeuri (mil.tone) 48,00 42,66 42,68 33,26 41,22 34,08

    Pentru următorii ani Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor îşi propune sa imbunatateasca modul de raportare, colectare şi prelucrare a datelor printr-o strânsă colaborare cu ICIM şi Institutul Naţional de Statistica.
    I.2. PRINCIPII ŞI OBIECTIVE STRATEGICE
    Principiile de baza ale politicii de mediu a României sunt stabilite în conformitate cu prevederile europene şi internaţionale, asigurând protecţia şi conservarea naturii, a diversitatii biologice şi utilizarea durabila a componentelor acesteia.
    Principalele principii care stau la baza activităţilor de gestionare a deşeurilor sunt enunţate în cele ce urmează:
    Principiul protecţiei resurselor primare este formulat în contextul mai larg al conceptului de "dezvoltare durabila" şi stabileşte necesitatea de a minimiza şi eficientiza utilizarea resurselor primare, în special a celor neregenerabile, punând accentul pe utilizarea materiilor prime secundare.
    Principiul măsurilor preliminare, corelat cu principiul utilizării BATNEEC ("Cele mai bune tehnici disponibile care nu presupun costuri excesive"), stabileşte ca, pentru orice activitate (inclusiv pentru gestionarea deşeurilor), trebuie să se ţină cont de următoarele aspecte principale: stadiul curent al dezvoltării tehnologiilor, cerinţele pentru protecţia mediului, alegerea şi aplicarea acelor măsuri fezabile din punct de vedere economic.
    Principiul prevenirii stabileşte ierarhizarea activităţilor de gestionare a deşeurilor, în ordinea descrescătoare a importantei care trebuie acordată: evitarea apariţiei, minimizarea cantităţilor, tratarea în scopul recuperării, tratarea şi eliminarea în condiţii de siguranţă pentru mediu.
    Principiul poluatorul plăteşte, corelat cu principiul responsabilităţii producătorului şi cel al responsabilităţii utilizatorului, stabileşte necesitatea creării unui cadru legislativ şi economic corespunzător, astfel încât costurile pentru gestionarea deşeurilor să fie suportate de generatorul acestora.
    Principiul substitutiei stabileşte necesitatea înlocuirii materiilor prime periculoase cu materii prime nepericuloase, evitandu-se astfel apariţia deşeurilor periculoase.
    Principiul proximitatii, corelat cu principiul autonomiei stabileşte ca deşeurile trebuie să fie tratate şi eliminate pe cat posibil pe teritoriul naţional şi cat mai aproape de sursa de generare; în plus, exportul deşeurilor periculoase este acceptat numai către acele tari care dispun de tehnologii adecvate de eliminare şi numai în condiţiile respectării cerinţelor privind comerţul internaţional cu deşeuri.
    Principiul subsidiarităţii (corelat şi cu principiul proximitatii şi cu principiul autonomiei) stabileşte acordarea competentelor astfel încât deciziile în domeniul gestionării deşeurilor să fie luate la cel mai scăzut nivel administrativ faţă de sursa de generare, dar pe baza unor criterii uniforme la nivel regional şi naţional.
    Principiul integrării stabileşte ca activităţile de gestionare a deşeurilor fac parte integrantă din activităţile social-economice care le generează.
    Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor a fost elaborat pentru perioada 2003 - 2013. În conformitate cu prevederile articolului 8(1) alin.7 din OUG 78/2000 (MO 283/22.06.2000) privind regimul deşeurilor, modificată şi aprobată prin Legea nr. 426/2001 (MO 411/25.07.2001) Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor va fi revizuit periodic avându-se în vedere progresul tehnic şi cerinţele de protecţie a mediului, fără să se depăşească, însă, 5 ani.
    Având în vedere perioada pentru care a fost elaborat, Planul Naţional de Gestionare a Deşeurilor cuprinde obiective, tinte şi măsuri pe termen scurt şi mediu,. Totuşi, se regăsesc şi acţiuni cu termene mai indepartate, ca de exemplu anul 2020. Acestea au fost păstrate întrucât la elaborarea planului s-a avut în vedere şi o viziune pe termen lung ce deriva din implementarea anumitor directive cum ar fi depozitarea, incinerarea, etc, avându-se în vedere constientizarea factorilor de decizie şi a factorilor interesaţi asupra necesităţii continuării implementarii legislaţiei naţionale şi europene.
    Obiectivele strategice pe care trebuie să le îndeplinească România, precum şi măsurile necesare în următorii 10 de ani, în domeniul gestionării deşeurilor, sunt prezentate sintetic în tabelele I.7 - I.10, după cum urmează:
    Tabelul I.7. Obiective şi tinte generale pentru gestionarea deşeurilor
    Tabelul I.8. Obiective şi tinte specifice privind gestionarea anumitor fluxuri de deşeuri
    Tabelul I.9. Obiective şi tinte generale pentru gestionarea deşeurilor periculoase
    Tabelul I.10. Obiective şi tinte pentru gestionarea anumitor fluxuri de deşeuri periculoase
        Tabelul I.7. Obiective şi tinte generale pentru gestionarea deşeurilor

    ┌────────────────────────┬─────────────────────────────┬──────────────────────────────┬────────────────┐
    │Domeniul / Activitatea │ Obiective principale │ Obiective subsidiare │ Tinte │
    ├────────────────────────┼─────────────────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────┤
    │1.Politica şi cadrul le-│1.1.Armonizarea politicii şi │1.1.1.Crearea cadrului legis- │Definitivarea │
    │gislativ │legislaţiei naţionale în do- │lativ adecvat pentru întreg │întregului cadru│
    │ │meniul gestionării deşeurilor│sistemul de gestionare a dese-│legislativ. │
    │ │cu politicile şi prevederile │urilor cu specificarea clara a│Termen: 2007 │
    │ │legislative europene, precum │tuturor "părţilor implicate │ │
    │ │şi cu prevederile acordurilor│(asociaţii profesionale, pa- │ │
    │ │şi conventilor internaţionale│tronale,ONG-uri, sindicate,so-│ │
    │ │la care România este parte │cietatea civilă etc.)",respon-│ │
    │ │ │sabilitatilor şi obligaţiilor │ │
    │ │ │acestora │ │
    │ ├─────────────────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────┤
    │ │1.2. Integrarea problematicii│1.2.1.Corelarea politicii şi a│Termen:Permanent│
    │ │de gestionare a deşeurilor în│actelor normative interne cu │ │
    │ │politicile sectoriale şi de │prevederile legislative euro- │ │
    │ │companie. │pene şi internaţionale în do- │ │
    │ │ │meniul gestiunii deşeurilor │ │
    │ │ │(completarea şi corelarea cu │ │
    │ │ │viitoarele acte legislative │ │
    │ │ │internaţionale/europene) │ │
    │ ├─────────────────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────┤
    │ │1.3. Creşterea eficientei de │1.3.1.Creşterea ponderii acor-│ │
    │ │aplicare a legislaţiei în do-│date aplicării legislaţiei şi │Termen:Permanent│
    │ │meniul gestiunii deşeurilor. │controlului acesteia în cadrul│ │
    │ │ │activităţii organelor de mediu│ │
    │ │ │cu atribuţii în domeniul de- │ │
    │ │ │seurilor │ │
    │ │ ├──────────────────────────────┼────────────────┤
    │ │ │1.3.2.Întărirea capacităţii │Termen:Permanent│
    │ │ │instituţionale │ │
    │ │ ├──────────────────────────────┼────────────────┤
    │ │ │1.3.3.Încurajarea iniţiativei │Privatizarea a │
    │ │ │private în domeniul gestiona- │70% din servici-│
    │ │ │rii deşeurilor │ile de gestiune │
    │ │ │ │a deşeurilor │
    │ │ │ │Termen 2007 │
    ├────────────────────────┼─────────────────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────┤
    │2. Aspecte institutiona-│2.1.Adaptarea şi dezvoltarea │2.1.1.Crearea condiţiilor pen-│Modificarea Re- │
    │le şi organizatorice │cadrului instituţional şi or-│tru eficientizarea structuri- │gulamentului de │
    │ │ganizatoric în vederea inde- │lor instituţionale şi a siste-│Organizare şi │
    │ │plinirii cerinţelor naţionale│melor aferente activităţilor │Funcţionare al │
    │ │şi compatibilizarea cu struc-│de gestionare a deşeurilor. │APM-urilor │
    │ │turile europene. │ │Termen: 2004 │
    │ │ ├──────────────────────────────┼────────────────┤
    │ │ │2.1.2.Întărirea capacităţii │ │
    │ │ │administrative a instituţiilor│Termen:Permanent│
    │ │ │guvernamentale la toate nive- │ │
    │ │ │lele (naţional, regional, ju- │ │
    │ │ │detean, local) cu competente │ │
    │ │ │şi responsabilităţi în aplica-│ │
    │ │ │rea legislaţiei │ │
    ├────────────────────────┼─────────────────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────┤
    │3. Resursele umane │3.1. Asigurarea resurselor │3.1.1.Asigurarea de personal │ │
    │ │umane ca număr şi pregătire │suficient şi bine pregătit │Termen: 2007 │
    │ │profesională │profesional şi dotări cores- │ │
    │ │ │punzatoare la toate nivelele, │ │
    │ │ │atât în sectorul public, cat │ │
    │ │ │şi în sectorul privat. │ │
    ├────────────────────────┼─────────────────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────┤
    │4. Finanţarea sistemului│4.1. Crearea şi utilizarea de│4.1.1.Stimularea creării şi │ │
    │de gestionare a deseu- │sisteme şi mecanisme econo- │dezvoltării unei pieţe viabile│Termen:Permanent│
    │rilor │mico-financiare pentru gesti-│de deşeuri reciclabile │ │
    │ │onarea deşeurilor în condiţi-├──────────────────────────────┼────────────────┤
    │ │ile respectării principiilor │4.1.2.Optimizarea utilizării │ │
    │ │generale, cu precădere a │tuturor fondurilor disponibile│Termen:Permanent│
    │ │principiului "poluatorul pla-│(fondul de mediu, fonduri pri-│ │
    │ │teste" │vate, fonduri structurale, │ │
    │ │ │etc) pentru cheltuieli de ca- │ │
    │ │ │pital în domeniul gestionării │ │
    │ │ │deşeurilor │ │
    │ │ ├──────────────────────────────┼────────────────┤
    │ │ │4.1.3.Îmbunătăţirea mecanis- │ │
    │ │ │melor economico-financiare │Termen: 2007 │
    │ │ │pentru gestionarea deşeurilor │ │
    │ │ │municipale (calculare taxe, │ │
    │ │ │programe naţionale speciale de│ │
    │ │ │la buget) │ │
    │ │ ├──────────────────────────────┼────────────────┤
    │ │ │4.1.4.Îmbunătăţirea mecanisme-│ │
    │ │ │lor economico-financiare pen- │Termen: 2007 │
    │ │ │tru gestionarea deşeurilor în-│ │
    │ │ │dustriale (deşeuri rezultate │ │
    │ │ │direct din activităţi indus- │ │
    │ │ │triale), inclusiv a celor în- │ │
    │ │ │dustriale periculoase. │ │
    │ │ ├──────────────────────────────┼────────────────┤
    │ │ │4.1.5.Crearea şi susţinerea │ │
    │ │ │unor mecanisme economico-fi- │Termen: 2007 │
    │ │ │nanciare adecvate pentru ges- │ │
    │ │ │tionarea fluxurilor de deşeuri│ │
    │ │ │speciale: acumulatori şi bate-│ │
    │ │ │rii, uleiuri uzate, anvelope │ │
    │ │ │uzate, ambalaje, electrice şi │ │
    │ │ │electronice, vehicule scoase │ │
    │ │ │din uz etc. (sisteme depozit, │ │
    │ │ │responsabilizarea producăto- │ │
    │ │ │rului, mecanisme de eco-finan-│ │
    │ │ │tare) │ │
    │ │ ├──────────────────────────────┼────────────────┤
    │ │ │4.1.6.Utilizarea completa şi │ │
    │ │ │eficienta a fondurilor natio- │Termen:Permanent│
    │ │ │nale şi internaţionale dispo- │ │
    │ │ │nibile (ISPA, etc) │ │
    │ │ ├──────────────────────────────┼────────────────┤
    │ │ │4.1.7.Finanţarea sistemului │ │
    │ │ │naţional de monitorizare în │Termen:Permanent│
    │ │ │domeniul gestionării deşeurilor │
    │ │ ├──────────────────────────────┼────────────────┤
    │ │ │4.1.8.Finanţarea securizarii │ │
    │ │ │intermediare şi a reabilitării│Termen:Permanent│
    │ │ │finale a zonelor contaminate │ │
    │ │ │orfane │ │
    ├────────────────────────┼─────────────────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────┤
    │5. Constientizarea par- │5.1.Promovarea unui sistem de│5.1.1.Intensificarea comunică-│ │
    │tilor implicate │informare, constientizare şi │rii între toate părţile impli-│Termen:Permanent│
    │ │motivare implicate pentru │câte │ │
    │ │toate părţile implicate │ │ │
    │ │ ├──────────────────────────────┼────────────────┤
    │ │ │5.1.2.Organizarea şi susţine- │ │
    │ │ │rea de programe de educare şi │Termen:Permanent│
    │ │ │constientizare a populaţiei, │ │
    │ │ │de către toate părţile impli- │ │
    │ │ │câte (autorităţi publice cen- │ │
    │ │ │trale şi locale, societăţi co-│ │
    │ │ │merciale, ONG-uri, instituţii │ │
    │ │ │publice, etc.) │ │
    │ │ ├──────────────────────────────┼────────────────┤
    │ │ │5.1.3.Stimularea agenţilor │ │
    │ │ │economici ce finanţează acti- │Termen: 2005 │
    │ │ │uni de educare şi constienti- │ │
    │ │ │zare a populaţiei, prin dedu- │ │
    │ │ │ceri din sumele datorate la │ │
    │ │ │Fondul pentru Mediu │ │
    │ │ ├──────────────────────────────┼────────────────┤
    │ │ │5.1.4.Elaborarea de ghiduri │ │
    │ │ │legislative şi documente în- │Termen: 2005 │
    │ │ │formative │ │
    ├────────────────────────┼─────────────────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────┤
    │6. Colectarea şi rapor- │6.1.Obţinerea de date şi în- │6.1.1.Îmbunătăţirea sistemului│ │
    │tarea de date şi infor- │formaţii complete şi corecte,│naţional de colectare, prelu- │Termen: 2006 │
    │matii privind gestiona- │care să corespundă cerinţelor│crare şi analizare a datelor │ │
    │rea deşeurilor │de raportare la nivel natio- │şi informaţiilor privind ges- │ │
    │ │nal şi european │tionarea deşeurilor │ │
    │ │ ├──────────────────────────────┼────────────────┤
    │ │ │6.1.2.Îmbunătăţirea sistemului│ │
    │ │ │de raportare la nivel european│Termen:Permanent│
    │ │ │european şi internaţional a │ │
    │ │ │datelor privind gestiunea de- │ │
    │ │ │seurilor │ │
    ├────────────────────────┼─────────────────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────┤
    │7. Prevenirea generarii │7.1.Maximizarea prevenirii │7.1.1.Promovarea şi aplicarea │ │
    │deşeurilor │generarii deşeurilor │principiului prevenirii în │Termen:Permanent│
    │ │ │industrie │ │
    │ │ ├──────────────────────────────┼────────────────┤
    │ │ │7.1.2.Promovarea şi aplicarea │ │
    │ │ │principiului prevenirii la │Termen:Permanent│
    │ │ │consumator │ │
    ├────────────────────────┼─────────────────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────┤
    │8. Valorificarea poten- │8.1. Exploatarea tuturor po- │8.1.1.Dezvoltarea pietii pentru │
    │tialului util din dese- │sibilitatilor de natura teh- │materiile prime secundare şi │Termen:Permanent│
    │uri │nica şi economică privind │susţinerea promovării utiliza-│ │
    │ │valorificarea deşeurilor │rii produselor obţinute din │ │
    │ │ │materiale reciclate │ │
    │ │ ├──────────────────────────────┼────────────────┤
    │ │ │8.1.2. Decuplarea generarii │ │
    │ │ │deşeurilor de creşterea econo-│2013 │
    │ │ │mica şi realizarea unei redu- │ │
    │ │ │ceri globale a volumului de │ │
    │ │ │deşeuri │ │
    │ ├─────────────────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────┤
    │ │8.2.Dezvoltarea activităţilor│8.2.1.Promovarea prioritara a │Valorificarea a │
    │ │de valorificare materială şi │valorificării materiale în ma-│circa 10% din │
    │ │energetica │sura posibilităţilor tehnice │deşeuri menajere│
    │ │ │şi economice în condiţii de │31 dec. 2010 │
    │ │ │siguranţa pentru sănătatea po-│ │
    │ │ │pulatiei şi mediu │ │
    │ │ ├──────────────────────────────┼────────────────┤
    │ │ │8.2.2.Promovarea valorificării│Valorificarea │
    │ │ │energetice în instalaţii cu │energetica a │
    │ │ │randament energetic ridicat în│circa 10% din │
    │ │ │cazul în care valorificarea │deşeurile muni- │
    │ │ │materială nu este fezabila din│cipale: 2020 │
    │ │ │punct de vedere tehnico-econo-│Conformarea cu │
    │ │ │mic, beneficiul energetic re- │Directiva UE a │
    │ │ │zultat în urma incinerarii │tuturor instala-│
    │ │ │este pozitiv şi exista posibi-│tiilor de inci- │
    │ │ │litatea utilizării eficiente a│nerare a deseu- │
    │ │ │energiei rezultate │proprii: 2007 │
    │ │ │ │Conformarea cu │
    │ │ │ │Directiva UE a │
    │ │ │ │instalaţiilor de│
    │ │ │ │co-incinerare: │
    │ │ │ │2007 │
    ├────────────────────────┼─────────────────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────┤
    │9. Colectarea şi trans- │9.1. Asigurarea deservirii │9.1.1.Extinderea sistemelor de│Colectarea a │
    │portul deşeurilor │unui număr cat mai mare de │colectare a deşeurilor în me- │84% din deşeuri-│
    │ │generatori de deşeuri de ca- │diul urban şi rural │le municipale │
    │ │tre sistemele de colectare │ │generate: 2013 │
    │ │şi transport a deşeurilor ├──────────────────────────────┼────────────────┤
    │ │ │9.1.2.Optimizarea schemelor de│Termen:Permanent│
    │ ├─────────────────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────┤
    │ │9.2. Asigurarea celor mai │9.2.1.Stabilirea unor princi- │ │
    │ │bune optiuni pentru colecta- │pii şi cerinţe unitare care să│Termen: 2007 │
    │ │rea şi transportul deşeurilor│stea la baza funcţionarii tu- │ │
    │ │în vederea unei cat mai efi- │turor companiilor de salubri- │ │
    │ │ciente valorificari şi elimi-│tate │ │
    │ │nari a deşeurilor ├──────────────────────────────┼────────────────┤
    │ │ │9.2.2.Separarea fluxurilor de │ │
    │ │ │deşeuri periculoase de cele │2004-2017 │
    │ │ │nepericuloase │ │
    │ │ ├──────────────────────────────┼────────────────┤
    │ │ │9.2.3.Introducerea şi extinde-│ │
    │ │ │rea colectării selective la │2004-2017 │
    │ │ │sursa a deşeurilor │ │
    │ │ ├──────────────────────────────┼────────────────┤
    │ │ │9.2.4.Controlul activităţii de│ │
    │ │ │transport deşeuri pe plan │ │
    │ │ │intern: │ │
    │ │ │întărirea capacităţii institu-│ │
    │ │ │tionale de control; │începând cu 2004│
    │ │ ├──────────────────────────────┼────────────────┤
    │ │ │9.2.5.Eficientizarea controlu-│ │
    │ │ │lui activităţii de transport │ │
    │ │ │deşeuri peste frontiera: │ │
    │ │ │- stabilirea cadrului legal şi│ │
    │ │ │instituţional care să permită │2004-2007 │
    │ │ │aplicarea directa a Regulamen-│ │
    │ │ │tului 259/93/CEE ; │ │
    │ │ │- stabilirea autorităţii com- │ │
    │ │ │petente; │ │
    │ │ │- întărirea capacităţii insti-│ │
    │ │ │tutionale de control; │2004-2007 │
    │ │ │- implementarea Regulamentului│ │
    │ │ │ 259/93/CEE . │2004-2007 │
    │ │ │ │începând cu 2007│
    ├────────────────────────┼─────────────────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────┤
    │10. Tratarea deşeurilor │10.1. Promovarea tratarii de-│10.1.1.Încurajarea tratarii │ │
    │ │seurilor în vederea asigura- │deşeurilor în vederea: │Termen:Permanent│
    │ │rii unui management ecologic │- valorificării │ │
    │ │raţional │- facilitării manipulării │ │
    │ │ │- diminuării caracterului │ │
    │ │ │periculos │ │
    │ │ │- diminuării cantităţilor de │ │
    │ │ │deşeuri eliminate final în │ │
    │ │ │condiţii de siguranţă pentru │ │
    │ │ │sănătatea populaţiei şi mediu │ │
    ├────────────────────────┼─────────────────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────┤
    │11. Eliminarea deşeuri- │11.1. Eliminarea deşeurilor │11.1.1. Asigurarea capacităţi-│Construirea a │
    │lor │în conformitate cu cerinţele │lor necesare pentru eliminarea│circa 50 depozi-│
    │ │legislaţiei în domeniul ges- │deşeurilor prin promovarea cu │te clasa b) de │
    │ │tiunii deşeurilor în scopul │prioritate a instalaţiilor de │capacitate medie│
    │ │protejării sănătăţii popula- │eliminare la nivel zonal. │de 100.000 t/an │
    │ │latiei şi a mediului │ │şi maximum 15 │
    │ │ │ │depozite clasa │
    │ │ │ │b) de capacitate│
    │ │ │ │medie de 50.000 │
    │ │ │ │t/an până în │
    │ │ │ │2017 │
    │ │ ├──────────────────────────────┼────────────────┤
    │ │ │11.1.2. Închiderea depozitelor│ │
    │ │ │de deşeuri neconforme cu ce- │Termen:Etapizat │
    │ │ │rintele UE │până în 2017 │
    ├────────────────────────┼─────────────────────────────┼──────────────────────────────┼────────────────┤
    │12. Cercetare-dezvoltare│12.1.Încurajarea şi susţine- │12.1.1.Adaptarea la condiţiile│Termen:Permanent│
    │ │rea cercetării româneşti în │locale a unor tehnologii cura-│ │
    │ │domeniul gestionării integra-│te de producţie. │ │
    │ │te a deşeurilor. ├──────────────────────────────┼────────────────┤
    │ │ │12.1.2. Elaborarea de tehno- │ │
    │ │ │logii noi pentru neutralizarea│Termen:Permanent│
    │ │ │şi eliminarea deşeurilor peri-│ │
    │ │ │culoase. │ │
    │ │ ├──────────────────────────────┼────────────────┤
    │ │ │12.1.3.Creşterea disponibili- │ │
    │ │ │tatii pentru dezvoltarea de │Termen:Permanent│
    │ │ │noi soluţii pentru prevenire, │ │
    │ │ │minimizare, reciclare şi eli- │ │
    │ │ │minare a acestora. │ │
    │ │ ├──────────────────────────────┼────────────────┤
    │ │ │12.1.4. Diseminarea informati-│ │
    │ │ │ilor privind noi soluţii pre- │Termen:Permanent│
    │ │ │cum şi noi tehnologii │ │
    └────────────────────────┴─────────────────────────────┴──────────────────────────────┴────────────────┘

    Tabelul I.8. Obiective şi tinte specifice anumitor fluxuri de deşeuri
    *Font 8*

    ┌─────────────────────┬──────────────────────┬─────────────────────────────────┬───────────────────────┐
    │Categoria de deşeuri │ Sub-categoria │ Obiective │ Tinte │
    ├─────────────────────┼──────────────────────┼─────────────────────────────────┼───────────────────────┤
    │1. Deşeuri din agri- │1.1.Deşeuri vegetale, │1.1.1. Eficientizarea controlului│Termen: 2010 │
    │cultura, creşterea │dejectii, rumegus, │privind depozitarea deşeurilor │ │
    │animalelor, silvi- │deşeuri de la │netratate │ │
    │cultura şi industria │industrializarea ├─────────────────────────────────┼───────────────────────┤
    │lemnului, industria │lemnului │1.1.2.Încurajarea valorificării │Valorificarea materială│
    │alimentara │ │prin procedee aerobe şi anaerobe │sau energetica a circa │
    │ │ │ │50% din deşeurile bio- │
    │ │ │ │degradabile până în │
    │ │ │ │2013 │
    │ │ ├─────────────────────────────────┼───────────────────────┤
    │ │ │1.1.3. Susţinerea valorificării │Valorificarea energeti-│
    │ │ │energetice acolo unde recuperarea│ca a 50% din cantitatea│
    │ │ │materială nu este tehnico-econo- │de rumegus până în 2013│
    │ │ │mic fezabila, în condiţii de şi- │ │
    │ │ │guranta pentru sănătatea popula- │ │
    │ │ │tiei şi mediu. │ │
    ├─────────────────────┼──────────────────────┼─────────────────────────────────┼───────────────────────┤
    │2. Deşeuri de la │2.1. Zgura, cenusa de │2.1.1. Susţinerea valorificării │Valorificarea în con- │
    │producerea energiei │vatra, cenusa zbura- │materiale şi energetice │structii a 30% din ce- │
    │termice şi electrice,│toare şi gipsul de la │ │nusa zburătoare şi gip-│
    │incinerare şi co- │centrale termoelec- │ │sul rezultat de la ter-│
    │incinerare │trice │ │mocentrale până în 2015│
    │ ├──────────────────────┼─────────────────────────────────┼───────────────────────┤
    │ │2.2. Zgura, cenusa de │2.2.1.Tratare înaintea depozita- │Tratarea tuturor canti-│
    │ │vatra, cenusa zbura- │rii în cazul în care recuperarea │tatilor de zgura,cenuse│
    │ │toare, gips de la în- │nu este posibila │şi gips până în 2017 │
    │ │stalatii de incinerare│ │ │
    │ │şi co-incinerare │ │ │
    ├─────────────────────┼──────────────────────┼─────────────────────────────────┼───────────────────────┤
    │3. Deşeuri din con- │3.1. Deşeuri din │3.1.1. Susţinerea reutilizarii şi│Recuperarea şi valori- │
    │structii şi demolări │construcţii şi │reciclarii deşeurilor din con- │ficarea materială şi/ │
    │ │demolări (contaminate │structii şi demolări necontami- │sau energetica a deseu-│
    │ │şi necontaminate) │nate │rilor rezultate din de-│
    │ │ │ │molari │
    │ │ │ │- responsabilitatea │
    │ │ │ │industriei - │
    │ │ ├─────────────────────────────────┼───────────────────────┤
    │ │ │3.1.2.Tratarea deşeurilor conta- │Dezvoltarea unor facili│
    │ │ │minate din construcţii şi demo- │tati de tratare prin │
    │ │ │lari în vederea recuperării sau │inertizare a tuturor │
    │ │ │eliminării │deşeurilor contaminate │
    │ │ │ │rezultate din demolări/│
    │ │ │ │construcţii (responsa- │
    │ │ │ │bilitatea industriei) │
    │ │ ├─────────────────────────────────┼───────────────────────┤
    │ │ │3.1.3. Dezvoltarea sistemului de │(responsabilitatea │
    │ │ │facilităţi în vederea eliminării │industriei) │
    │ │ │corespunzătoare │ │
    │ ├──────────────────────┼─────────────────────────────────┼───────────────────────┤
    │ │3.2.Deşeuri din │3.2.1.Reutilizarea şi reciclarea,│Implementarea practici-│
    │ │excavarea solurilor │în măsura în care acestea nu sunt│lor de refolosire şi │
    │ │(contaminate şi │contaminate │valorificare materială │
    │ │necontaminate) │ │a tuturor deşeurilor │
    │ │ │ │rezultate din excavarea│
    │ │ │ │solurilor (responsabi- │
    │ │ │ │litatea industriei) │
    │ │ ├─────────────────────────────────┼───────────────────────┤
    │ │ │3.2.2. Dezvoltarea sistemului de │Dezvoltarea unor facili│
    │ │ │facilităţi pentru tratarea de- │tati de tratare prin │
    │ │ │seurilor contaminate de la exca- │inertizare a tuturor │
    │ │ │varea solurilor în vederea recu- │deşeurilor contaminate │
    │ │ │perarii sau eliminării şi elimi- │rezultate din excavarea│
    │ │ │narii şi eliminarea corespunza- │solurilor (responsabi- │
    │ │ │toare │litatea industriei) │
    │ ├──────────────────────┼─────────────────────────────────┼───────────────────────┤
    │ │3.3.Deşeuri din con- │3.3.1.Reutilizarea şi reciclarea,│Implementarea practici-│
    │ │structia drumurilor │în măsura în care acestea nu sunt│lor de refolosire şi │
    │ │ │contaminate │valorificare materială │
    │ │ │ │a 50% din deşeurile re-│
    │ │ │ │zultate din construcţia│
    │ │ │ │drumurilor (responsabi-│
    │ │ │ │litatea industriei) │
    │ │ ├─────────────────────────────────┼───────────────────────┤
    │ │ │3.3.2.Tratarea deşeurilor conta- │Dezvoltarea unor faci- │
    │ │ │minate din construcţia drumurilor│litati de tratare prin │
    │ │ │în vederea recuperării sau elimi-│inertizare a tuturor │
    │ │ │narii şi eliminarea corespunza- │deşeurilor contaminate │
    │ │ │toare │rezultate din construc-│
    │ │ │ │tia drumurilor (respon-│
    │ │ │ │sabilitatea industriei)│
    ├─────────────────────┼──────────────────────┼─────────────────────────────────┼───────────────────────┤
    │4. Deşeuri provenite │4.1. Namoluri prove- │4.1.1.Asigurarea, în măsura posi-│Organizarea valorific. │
    │de la staţiile de │nite de la staţiile │bilitatilor, a recuperării şi │agricole a namolului │
    │epurare │de epurare │utilizării ca fertilizant sau │necontaminat de la sta-│
    │ │ │amendament agricol, a namolurilor│tiile de epurare oraşe-│
    │ │ │ce corespund calităţii stabilite │nesti generat începând │
    │ │ │în cerinţele legale │din 2004 │
    │ │ ├─────────────────────────────────┼───────────────────────┤
    │ │ │4.1.2.Deshidratarea şi pre-trata-│Implementarea co-incine│
    │ │ │rea în vederea eliminării prin │rarii namolurilor de │
    │ │ │co-incinerare în cuptoarele din │epurare după elaborarea│
    │ │ │fabricile de ciment │studiilor de fezabili- │
    │ │ │ │tate de către compani- │
    │ │ │ │ile de ciment │
    │ │ ├─────────────────────────────────┼───────────────────────┤
    │ │ │4.1.3.Prevenirea eliminării ne- │Termen: Permanent din │
    │ │ │controlate pe soluri │momentul adoptării re- │
    │ │ │ │glementarii interne │
    │ │ ├─────────────────────────────────┼───────────────────────┤
    │ │ │4.1.4.Prevenirea eliminării namo-│Termen: Permanent din │
    │ │ │lurilor în apele de suprafaţa │momentul adoptării re- │
    │ │ │ │glementarii interne │
    ├─────────────────────┼──────────────────────┼─────────────────────────────────┼───────────────────────┤
    │5. Deşeuri │5.1. Deşeuri │5.1.1.Reducerea cantităţii de de-│Reducerea cu 25% până │
    │biodegradabile │biodegradabile: │seuri biodegradabile prin reci- │în 2010 │
    │ │menajere, deşeuri asi-│clare şi procesare (minimizarea │Reducerea cu 50% până │
    │ │milabile din comerţ, │materiei organice pentru reduce- │în 2013 │
    │ │servicii, industrie, │rea poluantilor emisi prin levi- │Reducerea cu 65% până │
    │ │instituţii, deşeuri │gat şi gazul de depozit) │în 2016 │
    │ │stradale, namoluri │ │ │
    │ │orăşeneşti │ │ │
    ├─────────────────────┼──────────────────────┼─────────────────────────────────┼───────────────────────┤
    │6.Deşeuri de ambalaje│6.1.Ambalaje │6.1.1.Creşterea gradului de reu- │Termen: Permanent │
    │ │ │tilizare şi reciclabilitate a │ │
    │ │ │ambalajelor │ │
    │ │ ├─────────────────────────────────┼───────────────────────┤
    │ │ │6.1.2.Optimizarea cantităţii de │Termen: Permanent │
    │ │ │ambalaje pe produs ambalat (prin │ │
    │ │ │reproiectare) │ │
    │ ├──────────────────────┼─────────────────────────────────┼───────────────────────┤
    │ │6.2.Deşeuri de │6.2.1.Reducerea cantităţii de de-│Atingerea obiectivelor │
    │ │ambalaje │seuri de ambalaje prin valorifi- │de reciclare de 60% din│
    │ │ │care │greutate pentru hârtie │
    │ │ │ │şi carton şi a obiecti-│
    │ │ │ │velor de reciclare de │
    │ │ │ │50% din greutate pentru│
    │ │ │ │metal până la 31 Decem-│
    │ │ │ │brie 2008; │
    │ │ │ │- Atingerea obiective- │
    │ │ │ │lor de reciclare de 15%│
    │ │ │ │din greutate pentru │
    │ │ │ │lemn până la 31 │
    │ │ │ │31 Decembrie 2011; │
    │ │ │ │-Atingerea obiectivului│
    │ │ │ │global de reciclare de │
    │ │ │ │55%, a obiectivului glo│
    │ │ │ │bal de valorificare de │
    │ │ │ │60%, a obiectivelor de │
    │ │ │ │reciclare de 22,5 % din│
    │ │ │ │greutate pentru plastic│
    │ │ │ │(considerându-se numai │
    │ │ │ │materialul reciclat ca │
    │ │ │ │material plastic) şi a │
    │ │ │ │obiectivelor de recicla│
    │ │ │ │-re de 60% din greutate│
    │ │ │ │pentru sticlă, până la │
    │ │ │ │31 Decembrie 2013 │
    │ │ ├─────────────────────────────────┼───────────────────────┤
    │ │ │6.2.2.Creşterea cantităţilor de │Etape colectare selec- │
    │ │ │deşeuri de ambalaje colectate │tiva: │
    │ │ │precum şi a eficientei colectării│- 2003 - 2006: experi- │
    │ │ │selective a acestora │entare(proiecte pilot),│
    │ │ │ │constientizare populaţie
    │ │ │ │- 2007 - 2017: extinde-│
    │ │ │ │rea colectării selec- │
    │ │ │ │tive-la nivel naţional;│
    │ │ ├─────────────────────────────────┼───────────────────────┤
    │ │ │6.2.3.Crearea şi optimizarea │ │
    │ │ │schemelor de valorificare mate- │Termen: începând din │
    │ │ │riala │2004 │
    │ │ ├─────────────────────────────────┼───────────────────────┤
    │ │ │6.2.4.Crearea şi optimizarea │Organizarea sistemelor │
    │ │ │schemelor de valorificare energe-│zonale şi valorificarea│
    │ │ │tica a deşeurilor de ambalaje │energetica, eventual ca│
    │ │ │("neadecvate" pentru valorificare│şi combustibil alterna-│
    │ │ │materială) │tiv pentru cuptoarele │
    │ │ │ │de ciment, corelat cu │
    │ │ │ │punerea în funcţiune a │
    │ │ │ │instalaţiilor de proce-│
    │ │ │ │sare adecvate │
    │ │ │ │Termen: începând din │
    │ │ │ │2005 │
    ├─────────────────────┼──────────────────────┼─────────────────────────────────┼───────────────────────┤
    │7. Anvelope │7.1. Anvelope │7.1.1.Creşterea gradului de valo-│Organizarea sistemului │
    │ │ │rificare materială şi energetica │de colectare valorifi- │
    │ │ │a anvelopelor uzate. │care materială şi ter- │
    │ │ │ │moenergetica a anvelo- │
    │ │ │ │pelor uzate │
    │ │ │ │Termen: 2005 │
    ├─────────────────────┼──────────────────────┼─────────────────────────────────┼───────────────────────┤
    │8. Vehicule scoase │8.1.Vehicule scoase │8.1.1.Asigurarea unei reţele de │Realizarea unui sistem │
    │din uz │din uz │colectare a vehiculelor scoase │prin care ultimul deti-│
    │ │ │din uz corespunzător repartizate │nator al vehiculului îl│
    │ │ │în teritoriu │poate preda gratuit │
    │ │ │ │unei unităţi de colec- │
    │ │ │ │tare/valorificare: 2007│
    │ │ ├─────────────────────────────────┼───────────────────────┤
    │ │ │8.1.2. Asigurarea posibilităţii │Termen: Permanent în- │
    │ │ │ca ultim deţinător al vehiculului│cepand din 2007 │
    │ │ │îl poate preda gratuit unei uni- │ │
    │ │ │tati de colectare/valorificare │ │
    │ │ ├─────────────────────────────────┼───────────────────────┤
    │ │ │8.1.3.Restrictionarea utilizării │Termen: Permanent ince-│
    │ │ │metalelor grele la fabricarea │pand din 2007 │
    │ │ │vehiculelor. │ │
    │ │ ├─────────────────────────────────┼───────────────────────┤
    │ │ │8.1.4.Extinderea reutilizarii şi │Începând din 2007: │
    │ │ │reciclarii materialelor din vehi-│- reutilizare şi reci- │
    │ │ │culele uzate, precum şi a valori-│clarea a 80% din masa │
    │ │ │ficării energetice a acelora care│vehiculelor fabricate │
    │ │ │nu se preteaza la valorificare │după 1 ianuarie 1980; │
    │ │ │materială │- reutilizarea şi valo-│
    │ │ │ │rificarea a cel puţin │
    │ │ │ │85% din masa vehicule- │
    │ │ │ │lor fabricate după 1 │
    │ │ │ │ianuarie 1980; │
    │ │ │ │- reutilizarea şi reci-│
    │ │ │ │clarea a 70% din masa │
    │ │ │ │vehiculelor fabricate │
    │ │ │ │înainte de 1 ianuarie │
    │ │ │ │1980; │
    │ │ │ │- reutilizarea şi valo-│
    │ │ │ │rificarea a cel puţin │
    │ │ │ │75% din masa vehicule- │
    │ │ │ │lor fabricate înainte │
    │ │ │ │de 1 ianuarie 1980; │
    ├─────────────────────┼──────────────────────┼─────────────────────────────────┼───────────────────────┤
    │9. Echipamente │9.1. Echipamente │9.1.1.Reproiectarea EEE în scopul│Termen: Permanent │
    │electrice şi elec- │electrice şi electro- │de a facilita repararea, imbuna- │ │
    │tronice │nice (EEE) │tăţirea, reutilizarea, dezasam- │ │
    │ │ │blarea şi reciclarea lor │ │
    │ │ ├─────────────────────────────────┼───────────────────────┤
    │ │ │9.1.2.Reducerea componentelor pe-│Termen: Permanent │
    │ │ │riculoase din EEE prin incuraja- │ │
    │ │ │rea cercetării privind înlocuirea│ │
    │ │ │materialelor periculoase cu mate-│ │
    │ │ │riale cu un impact redus asupra │ │
    │ │ │sănătăţii omului şi mediului │ │
    │ ├──────────────────────┼─────────────────────────────────┼───────────────────────┤
    │ │9.2.Deşeuri de echi- │9.2.1.Elaborarea actului normativ│Termen: 2005 │
    │ │pamente electrice │naţional cu privire la │ │
    │ │şi electronice (DEEE) │gestionarea DEEE │ │
    │ │ ├─────────────────────────────────┼───────────────────────┤
    │ │ │9.2.2. Încurajarea colectării se-│Realizarea sistemului │
    │ │ │parate a valorificării materiale │de colectare şi valori-│
    │ │ │a deşeurilor de echipamente elec-│ficare │
    │ │ │trice şi electronice │Termen: 2007 │
    │ │ ├─────────────────────────────────┼───────────────────────┤
    │ │ │9.2.3.Încurajarea apariţiei de │Organizarea unor centre│
    │ │ │noi facilităţi de reciclare şi │zonale de dezmembrare/ │
    │ │ │tratare a deşeurilor de echipa- │reciclare a DEEE │
    │ │ │mente electrice şi electronice │Termen: 2007 │
    └─────────────────────┴──────────────────────┴─────────────────────────────────┴───────────────────────┘

    Tabelul I.9. Obiective şi tinte generale privind gestionarea deşeurilor periculoase
    *Font 8*

    ┌─────────────────┬──────────────────────────┬──────────────────────────────┬──────────────────────────┐
    │ Domeniul/ │ │ │ │
    │ Activitatea │ Obiective principale │ Obiective subsidiare │ Tinte │
    ├─────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────────┼──────────────────────────┤
    │1. Politica şi │1.1.Dezvoltarea unei poli-│1.1.1.Crearea de sisteme admi-│Revizuirea politicii de │
    │cadrul legislativ│tici naţionale care să │nistrative şi mecanisme finan-│sancţiuni şi a amenzilor │
    │ │conducă la crearea/apari- │ciare care să stimuleze deti- │pentru neconformarea cu │
    │ │tia unui sistem de gestio-│natorii de deşeuri periculoase│legile de mediu. │
    │ │nare a deşeurilor pericu- │de a se conformă obligaţiilor │Termen: Periodic │
    │ │loase eficient din punct │legale de gestiune a acestora │ │
    │ │de vedere ecologic, econo-├──────────────────────────────┼──────────────────────────┤
    │ │mic şi just din punct de │1.1.2. Pregătirea transpunerii│Finalizarea şi aprobarea │
    │ │vedere social (Ex.:Apli- │şi implementarii constante pas│întregii legislaţii secun-│
    │ │carea principiului polua- │cu pas a directivelor UE │dare referitoare la deseu-│
    │ │torul plăteşte) │ │rile periculoase în concor│
    │ │ │ │danta cu cerinţele actelor│
    │ │ │ │normative privind deşeuri-│
    │ │ │ │le,inclusiv Legea nr. 426/│
    │ │ │ │2001 până în 2007. │
    │ │ │ │Pregătirea notelor de în- │
    │ │ │ │drumare tehnica, în spri- │
    │ │ │ │jinul legislaţiei referi- │
    │ │ │ │toare la deşeurile pericu-│
    │ │ │ │loase. │
    │ │ │ │Termen: 2004-2006 │
    ├─────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────────┼──────────────────────────┤
    │2. Aspecte │ 2.1.Întărirea capacităţii│2.1.1.Întărirea capacităţii │Întărirea capacităţii de │
    │instituţionale şi│administrative a institu- │administrative a instituţiilor│inspecţie a APM-urilor în │
    │organizatorice │tiilor guvernamentale │guvernamentale cu responsabi- │domeniul deşeurilor peri- │
    │ │ │litati în aplicarea legisla- │culoase prin modificarea │
    │ │ │tiei, privind gestionarea de- │ROF şi a OM 541/2000 pri- │
    │ │ │seurilor periculoase la toate │vînd activităţile de în- │
    │ │ │nivelurile (naţional,regional,│spectie în domeniul deseu-│
    │ │ │judeţean) │rilor periculoase. │
    │ │ │ │Termen: 2004 │
    ├─────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────────┼──────────────────────────┤
    │3. Resurse umane │3.1.Asigurarea resurselor │3.1.1.Asigurarea de personal │Revizuirea responsabilita-│
    │ │umane ca număr şi pregati-│suficient şi bine pregătit │tilor personalului din │
    │ │re profesională la toate │profesional la toate nivelele,│compartimentul de gestio- │
    │ │nivelele. │atât în sectorul public,cat şi│nare a deşeurilor şi a în-│
    │ │ │în sectorul privat: │dicatorilor de performanţă│
    │ │ │- întărirea capacităţii perso-│privind deşeurile pericu- │
    │ │ │nalului APM-urilor în ceea ce │loase │
    │ │ │priveşte aplicarea prevederi- │Termen: 2004 │
    │ │ │lor legale referitoare la de- │ │
    │ │ │seurile periculoase. │ │
    │ │ │- întărirea capacităţii gene- │ │
    │ │ │ratorilor de deşeuri în vederea │
    │ │ │gestionării ecologice ratio- │ │
    │ │ │nale a deşeurilor periculoase.│ │
    ├─────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────────┼──────────────────────────┤
    │4. Prevenirea şi │4.1. Promovarea şi apli- │4.1.1. Susţinerea aplicării │Termen: 2007 │
    │minimizarea gene-│carea principiului preve- │tehnicilor de minimizare a de-│ │
    │nerarii deşeuri- │nirii generarii deşeurilor│seurilor şi tratare imbunata- │ │
    │lor periculoase │periculoase şi pe cat po- │tita specifice diferitelor de-│ │
    │ │sibil a principiului pro- │seuri periculoase │ │
    │ │ximitatii în tratarea/eli-│ │ │
    │ │minarea deşeurilor peri- │ │ │
    │ │culoase │ │ │
    │ ├──────────────────────────┼──────────────────────────────┼──────────────────────────┤
    │ │4.2.Minimizarea impactului│4.2.1.Instruirea şi responsa- │Termen: 2007 │
    │ │deşeurilor periculoase │bilizarea agenţilor economici │ │
    │ │asupra sănătăţii şi │privind întreprinderile şi în-│ │
    │ │mediului. │stalatiile care intra sub în- │ │
    │ │ │cidenta Legii 645/2002 pentru │ │
    │ │ │aprobarea şi modificarea OUG │ │
    │ │ │34/2002 │ │
    ├─────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────────┼──────────────────────────┤
    │5. Recuperarea │5.1.Minimizarea impactului│5.1.1. Promovarea reciclarii │Termen: 2005 │
    │materială │deşeurilor periculoase │materialelor neferoase folo- │ │
    │(reciclarea) şi │asupra sănătăţii şi me- │sind topitoriile existente │ │
    │recuperarea │diului ├──────────────────────────────┼──────────────────────────┤
    │energiei din │ │5.1.2.Promovarea valorificării│Termen: 2005 │
    │deşeurile │ │termoenergetice a deşeurilor │ │
    │periculoase │ │periculoase în cuptoarele de │ │
    │ │ │ciment │ │
    ├─────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────────┼──────────────────────────┤
    │6. Colectarea şi │6.1. Înfiinţarea de servi-│6.1.1.Înfiinţarea unui sistem │Termen: 2005 │
    │transportul │cii de colectare şi trans-│de colectare şi transport al │ │
    │deşeurilor │port pentru deşeurile pe- │deşeurilor periculoase care să│ │
    │periculoase │riculoase │satisfacă necesităţile genera-│ │
    │ │ │torilor │ │
    │ │ ├──────────────────────────────┼──────────────────────────┤
    │ │ │6.1.2.Monitorizarea transpor- │Termen: 2005 │
    │ │ │tului şi colectării deşeurilor│ │
    │ │ │periculoase în conformitate cu│ │
    │ │ │cerinţele UE şi dezvoltarea │ │
    │ │ │bazei existente. │ │
    ├─────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────────┼──────────────────────────┤
    │7. Tratarea şi │7.1. Eliminarea deşeurilor│7.1.1.Încurajarea tratarii de-│Retehnologizarea şi repu- │
    │eliminarea │periculoase într-un mod │seurilor periculoase în │nerea în funcţiune a insta│
    │deşeurilor │ecologic raţional şi efi- │vederea: │latiilor de tratare a de- │
    │periculoase │cient economic şi accepta-│- valorificării (dacă este │seurilor periculoase din │
    │ │bil social │posibil) │cadrul întreprinderilor │
    │ │ │- facilitării manipulării │existente │
    │ │ │- diminuării caracteristicilor│Termen: 2007 │
    │ │ │periculoase │ │
    │ │ ├──────────────────────────────┼──────────────────────────┤
    │ │ │7.1.2 Asigurarea de condiţii │Verificarea statutului │
    │ │ │adecvate pentru facilităţile │legal/ilegal al locurilor │
    │ │ │de tratare şi eliminare a │existente de stocare, tra-│
    │ │ │deşeurilor │tare şi depozitare a dese-│
    │ │ │ │urilor industriale │
    │ │ │ │Termen: 2007 │
    │ │ ├──────────────────────────────┼──────────────────────────┤
    │ │ │7.1.3.Crearea condiţiilor ca │Realizarea depozitelor │
    │ │ │noile instalaţii şi facilităţi│conforme cu UE pentru de- │
    │ │ │să fie proiectate, construite │seuri periculoase │
    │ │ │şi sa opereze la nivelul ce- │Termen: 2007 │
    │ │ │rintelor Uniunii Europene │ │
    │ │ ├──────────────────────────────┼──────────────────────────┤
    │ │ │7.1.4. Facilitarea exportului │Termen: începând cu 2004 │
    │ │ │anumitor deşeuri periculoase │ │
    │ │ │pentru o gestionare ecologic │ │
    │ │ │raţională │ │
    ├─────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────────┼──────────────────────────┤
    │8. Gestionarea │8.1. Asigurarea sănătăţii │8.1.1. Atingerea obiectivelor │Acţiuni legislative şi în-│
    │terenurilor │publice prin prevenirea/ │de calitate privind apele de │stitutionale pentru prega-│
    │contaminate │minimizarea expunerii po- │suprafaţa, apa subterana şi │tirea politicii de gesti- │
    │ │pulatiei la riscurile ge- │asigurarea îndeplinirii obli- │une a zonelor contaminate │
    │ │nerate de terenurile con- │gatiilor internaţionale ale │istorice de deşeuri │
    │ │taminate, apa contaminata │României în domeniul conserva-│periculoase din România │
    │ │şi contaminantii în sine. │rii biodiversitatii şi preve- │Termen: 2007 │
    │ │ │nirii accidentelor ecologice │ │
    │ │ │pe fluviul Dunarea (Convenţia │ │
    │ │ │Cadru a Dunării) │ │
    │ │ ├──────────────────────────────┼──────────────────────────┤
    │ │ │8.1.2.Punerea la dispoziţia │Termen: 2007 │
    │ │ │publicului a informaţiilor │ │
    │ │ │privind terenurile contaminate│ │
    │ ├──────────────────────────┼──────────────────────────────┼──────────────────────────┤
    │ │8.2. Prevenirea apariţiei │8.2.1.Aplicarea tehnologiilor │Întărirea controlului asu-│
    │ │de noi terenuri contami- │adecvate de tratare/eliminare │pra modului de eliminare a│
    │ │nate │a deşeurilor periculoase pro- │deşeurilor periculoase │
    │ │ │duse în mod curent │Termen: Permanent │
    ├─────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────────┼──────────────────────────┤
    │9. Finanţarea │9.1. Dezvoltarea şi uti- │9.1.1.Dezvoltarea şi implemen-│Termen: 2007 │
    │sistemului de │lizarea eficienta de sis- │tarea eficienta a unor instru-│ │
    │gestionare a │teme şi mecanisme econo- │mente economico-financiare ca-│ │
    │deşeurilor │mico-financiare pentru │are să asigure o piaţa viabila│ │
    │periculoase │gestionarea deşeurilor pe-│a deşeurilor de producţie pe- │ │
    │ │riculoase în condiţiile │riculoase prin aplicarea prin-│ │
    │ │respectării principiilor │cipiului poluatorul plăteşte │ │
    │ │generale, cu precădere a │şi a principiului responsabi- │ │
    │ │principiului poluatorul │litatii producătorului │ │
    │ │plăteşte. │ │ │
    │ ├──────────────────────────┼──────────────────────────────┼──────────────────────────┤
    │ │9.2. Îmbunătăţirea accesu-│9.2.1. Capacitatea băncilor │Instructaje la toate nive-│
    │ │lui industriei la finanta-│comerciale pentru a finanta │lele privind elaborarea │
    │ │rea necesară pentru inves-│(oferi credite pentru) pro- │propunerilor de proiecte │
    │ │titii eficiente şi justi- │iecte de mediu în condiţii │ptr. investiţii finanţate │
    │ │ficate economic în dome- │avantajoase │prin ISPA şi alte instru- │
    │ │niul protecţiei mediului, │ │mente de finanţare comuni-│
    │ │a tehnologiilor de produc-│ │Termen: Permanent │
    │ │tie curate şi modernizării│ │ │
    │ │instalaţiilor │ │ │
    ├─────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────────┼──────────────────────────┤
    │10. Sistem │10.1. Dezvoltarea siste- │10.1.1. Îmbunătăţirea datelor │Dezvoltarea unui Sistem │
    │informaţional │mului informatic privind │furnizate sistemului naţional │Informatic îmbunătăţit │
    │pentru gestio- │deşeurile periculoase în │de gestiune a deşeurilor pe- │privind Gestiunea Deşeuri-│
    │narea deşeurilor │concordanta cu cerinţele │riculoase │Periculoase │
    │ │internaţionale şi ale UE │ │Termen: 2007 │
    │ │ ├──────────────────────────────┼──────────────────────────┤
    │ │ │10.1.2. Îmbunătăţirea sistemu-│Termen: Începând din 2004 │
    │ │ │lui de informare şi prelucrare│ │
    │ │ │date la nivel regional şi na- │ │
    │ │ │tional în vederea planificarii│ │
    │ │ │în domeniul gestionării deseu-│ │
    │ │ │rilor periculoase (dezvoltarea│ │
    │ │ │strategiei) │ │
    │ │ ├──────────────────────────────┼──────────────────────────┤
    │ │ │10.1.3. Punerea la dispoziţia │Termen: Permanent │
    │ │ │publicului a informaţiilor re-│ │
    │ │ │feritoare la gestionare │ │
    │ │ │deşeurilor periculoase │ │
    │ ├──────────────────────────┼──────────────────────────────┼──────────────────────────┤
    │ │10.2. Implementarea unui │ │Termen: Începând din 2004 │
    │ │sistem de raportare a da- │ │ │
    │ │telor privind gestionarea │ │ │
    │ │deşeurilor periculoase în │ │ │
    │ │concordanta cu cerinţele UE │ │
    ├─────────────────┼──────────────────────────┼──────────────────────────────┼──────────────────────────┤
    │11. Creşterea │11.1. Creşterea constien- │11.1.1. Creşterea constienti- │Acţiuni ptr. constituirea │
    │gradului de │tizarii publicului privind│zarii asupra consecinţelor │bazei de date, difuzarea │
    │constientizare │impactul deşeurilor peri- │unor practici necorespunza- │datelor, pregătirea indru-│
    │ │culoase asupra sănătăţii │toare şi asupra necesităţii │marilor tehnice şi creşte-│
    │ │populaţiei şi mediului │bunelor practici în domeniul │rea constientizarii publi-│
    │ │ │gestionării deşeurilor peri- │cului │
    │ │ │culoase │Termen: 2004-2007 │
    │ ├──────────────────────────┼──────────────────────────────┼──────────────────────────┤
    │ │11.2. Creşterea constien- │11.2.1.Creşterea constienti- │Acţiuni de constientizare │
    │ │tizarii întreprinderilor │zarii la nivelul industriei şi│privind conformarea în- │
    │ │privind beneficiile apli- │APM-urilor privind producţia │treprinderilor şi instala-│
    │ │carii practicilor şi teh- │curata şi respectarea prevede-│tiilor care intra sub în- │
    │ │nologiilor curate │rile IPPC (prevenirea, redu- │cidenta IPPC în domeniul │
    │ │ │cerea şi controlul integrat │deşeurilor │
    │ │ │al poluarii) │Termen: Permanent │
    │ ├──────────────────────────┼──────────────────────────────┼──────────────────────────┤
    │ │11.3.Creşterea constienti-│11.3.1.Îmbunătăţirea perfor- │Termen: Permanent │
    │ │zarii privind "obligaţia │mantei industriale prin "asu- │ │
    │ │de asumare a responsabili-│marea responsabilităţii │ │
    │ │tatii producătorului" şi │producătorului" │ │
    │ │principiul "poluatorul │ │ │
    │ │plăteşte" │ │ │
    └─────────────────┴──────────────────────────┴──────────────────────────────┴──────────────────────────┘

    Tabelul I.10. Obiective şi tinte pentru gestionarea anumitor fluxuri de deşeuri periculoase
    *Font 8*

    ┌──────────────┬──────────────────┬─────────────────┬─────────────────────────┬────────────────────────┐
    │Categoria de │ │ Obiective │ │ │
    │ deşeuri │ Sub-categorii │ principale │ Obiective subsidiare │ Tinte │
    │ periculoase │ │ │ │ │
    ├──────────────┼──────────────────┼─────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤
    │1. Deşeuri cu │● Uleiuri uzate │1.1.Gestionarea │1.1.1.Actualizarea perio-│Reactualizarea şi com- │
    │conţinut de │cu conţinut de │în conformitate │dica a inventarului nati-│pletarea inventarului │
    │PCB/PCT │PCB/PCT │cu prevederile │onal de deşeuri cu con- │naţional │
    │ │● Echipamente cu │legislaţiei na- │ţinut de PCB/PCT │Termen: Periodic │
    │ │conţinut de PCB/ │tionale armoni- ├─────────────────────────┼────────────────────────┤
    │ │PCT │zata cu cea a UE │1.1.2. Responsabilizarea │Termen: Permanent până │
    │ │ │ │agenţilor economici în │eliminarea finala │
    │ │ │ │vederea interzicerii uti-│ │
    │ │ │ │lizarii echipamentelor │ │
    │ │ │ │care conţin PCB/PCT │ │
    │ │ │ ├─────────────────────────┼────────────────────────┤
    │ │ │ │1.1.3.Depozitarea în con-│Evidentierea în cadrul │
    │ │ │ │ditii de siguranţă pentru│inventarului actualizat │
    │ │ │ │sănătatea populaţiei şi │a tuturor locurilor şi │
    │ │ │ │mediu a deşeurilor cu │condiţiilor de depozi- │
    │ │ │ │conţinut de PCB/PCT │tare. Termen: 2005 │
    │ │ │ ├─────────────────────────┼────────────────────────┤
    │ │ │ │1.1.4.Eliminarea stocuri-│Evaluarea optiunilor │
    │ │ │ │lor existente în cele mai│ptr. distrugerea PCB şi │
    │ │ │ │bune condiţii tehnice şi │eliminarea stocurilor │
    │ │ │ │economice şi în cel mai │existente prin solicita-│
    │ │ │ │scurt timp posibil │re de sprijin UE │
    │ │ │ │ │(fonduri PHARE) - 2007 │
    │ │ │ ├─────────────────────────┼────────────────────────┤
    │ │ │ │1.1.5.Interzicerea utili-│Termen: 2010 │
    │ │ │ │zarii uleiurilor şi a │ │
    │ │ │ │echipamentelor care │ │
    │ │ │ │conţin PCB/PCT │ │
    ├──────────────┼──────────────────┼─────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤
    │2. Pesticide │● Pesticide expi- │2.1.Gestionarea │2.1.1.Actualizarea perio-│Termen: Periodic până la│
    │expirate │rate identificate │în conformitate │dica a inventarului nati-│eliminarea finala │
    │ │până la 30 mai │cu cerinţele le- │onal de pesticide expi- │ │
    │ │2002 care fac │gale aplicabile │rate şi inspectarea locu-│ │
    │ │obiectul proiec- │ │rilor de stocare │ │
    │ │lui PHARE 2002 al │ │ │ │
    │ │MAPDD │ │ │ │
    │ │● Alte deşeuri de │ ├─────────────────────────┼────────────────────────┤
    │ │pesticide şi am- │ │ 2.1.2.Colectarea sepa- │Termen: Permanent │
    │ │balaje de peşti- │ │rata şi depozitarea în │ │
    │ │cide care au fost/│ │condiţii de siguranţă │ │
    │ │vor fi identifi- │ │pentru sănătatea popula- │ │
    │ │câte în afară pro-│ │tiei şi mediu a tuturor │ │
    │ │iectului PHARE │ │deşeurilor periculoase │ │
    │ │2002 │ │(existente şi viitoare) │ │
    │ │ │ ├─────────────────────────┼────────────────────────┤
    │ │ │ │2.1.3.Eliminarea stocuri-│Termen: 2006 │
    │ │ │ │lor în cele mai bune con-│ │
    │ │ │ │ditii tehnice şi economi-│ │
    │ │ │ │ce cel mai curând posibil│ │
    ├──────────────┼──────────────────┼─────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤
    │3. Solventi │Toate grupele de │3.1. Reducerea │3.1.1.Reducerea consumu- │Termen: Permanent │
    │organici │solventi organici │cantităţii de de-│mului de solventi şi a │ │
    │clorurati │utilizate │seuri generate şi│generarii de deşeuri prin│ │
    │ │ │emisiilor în │utilizarea tehnologiilor │ │
    │ │ │mediu │curate │ │
    │ │ │ ├─────────────────────────┼────────────────────────┤
    │ │ │ │3.1.2.Reducerea cantita- │Reducerea cu 20% a │
    │ │ │ │tii de deşeuri de sol- │cantităţii de deşeuri de│
    │ │ │ │venti organici clorurati │solventi clorurati │
    │ │ │ │generate prin recuperarea│Termen: 2007 │
    │ │ │ │şi reutilizarea acestora │ │
    │ │ ├─────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤
    │ │ │3.2. Reducerea │3.2.1.Reducerea deversa- │Termen: Permanent │
    │ │ │emisiilor în │rilor de solventi în │ │
    │ │ │mediu │mediu │ │
    │ │ ├─────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤
    │ │ │3.3.Eliminarea │3.3.1. Stabilirea unei │Elaborarea şi distribui-│
    │ │ │deşeurilor în │gestionari şi eliminari │rea către utilizatori a │
    │ │ │condiţii cores- │corespunzătoare a deseu- │unor note de instrucţi- │
    │ │ │punzatoare │rilor de solventi orga- │uni privind eliminarea │
    │ │ │ │nici clorurati │în condiţii de siguranţă│
    │ │ │ │ │a deşeurilor de solventi│
    │ │ │ │ │clorurati │
    │ │ │ │ │Termen: 2006 │
    ├──────────────┼──────────────────┼─────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤
    │4. Uleiuri │ │4.1.Creşterea │4.1.1.Eliminarea pieţei │Organizarea de inspecţii│
    │uzate │ │gradului de co- │ilegale a uleiurilor uza-│tematice la obiectivele │
    │ │ │lectare a uleiu- │te a căror utilizare ge- │unde se generează canti-│
    │ │ │rilor uzate de la│nereaza un impact negativ│tati mari de uleiuri │
    │ │ │utilizatori/popu-│sănătăţi şi mediului │uzate │
    │ │ │latie │ │Termen: Periodic │
    │ │ ├─────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤
    │ │ │4.2. Reducerea │4.2.1.Încurajarea utili- │Realizarea unei reţele │
    │ │ │impactului asupra│zarii uleiurilor într-o │de colectare uleiuri │
    │ │ │sănătăţii popula-│maniera ecologic rationa-│uzate care să cuprindă │
    │ │ │tiei şi mediului │la în cuptoarele de ci- │cel puţin trei puncte │
    │ │ │prin îmbunătăţi- │ment │principale de colectare │
    │ │ │rea gestionării │ │în fiecare judeţ │
    │ │ │uleiurilor uzate │ │Termen: 2006 │
    ├──────────────┼──────────────────┼─────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤
    │5. Deşeuri │● Deşeuri infec- │5.1.Colectarea │5.1.1. Reducerea cantita-│Creşterea exigenţei în- │
    │rezultate din │tioase (codurile │separată a deseu-│tatii de deşeuri medicale│spectiilor în domeniul │
    │activitatea │18.01.01;02 şi 03)│rilor infectioase│infectioase şi periculoa-│deşeurilor medicale │
    │medicală şi │din unităţi medi- │şi periculoase │se de către spitale prin │Termen: Permanent │
    │din instituţii│cale şi de cerce- │(altele decât │colectarea separată (pe │ │
    │de cercetare │tare │cele infectioase)│categorii de deşeuri) şi │ │
    │ │● Deşeuri pericu- │ │eliminarea finala a aces-│ │
    │ │loase, altele │ │tora într-o maniera eco- │ │
    │ │decât deşeurile │ │logic raţională şi efici-│ │
    │ │infectioase │ │enta economic │ │
    │ │ ├─────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤
    │ │ │5.2.Colectarea │5.2.1. Introducerea sis- │Extinderea sistemului de│
    │ │ │separată a deseu-│temului de colectare se- │colectare separată │
    │ │ │rilor nepericu- │parata şi pentru deseu- │Termen: 2007 │
    │ │ │loase │rile nepericuloase rezul-│ │
    │ │ │ │tate din activitatea me- │ │
    │ │ │ │dicala │ │
    │ │ ├─────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤
    │ │ │5.3.Eliminarea în│5.3.1. Realizarea unei │Asigurarea condiţiilor │
    │ │ │siguranţa a dese-│depozitari temporare eco-│necesare pentru depozi- │
    │ │ │urilor medicale │logic sigure a deşeurilor│tarea temporară a deseu-│
    │ │ │fără afectarea │infectioase şi pericu- │rilor infectioase şi pe-│
    │ │ │sănătăţii perso- │loase │riculoase │
    │ │ │nalului medico- │ │Termen: Permanent │
    │ │ │sanitar şi a po- │ │ │
    │ │ │pulatiei │ │ │
    │ │ │ ├─────────────────────────┼────────────────────────┤
    │ │ │ │5.3.2. Interzicerea depo-│Aducerea la standardele │
    │ │ │ │zitarii finale a deşeuri-│europene a incineratoa- │
    │ │ │ │lor periculoase fără pre-│relor existente. │
    │ │ │ │tratare, în vederea iner-│Termen: 31 dec. 2006 │
    │ │ │ │tizarii totale. În cazul │închiderea etapizata a │
    │ │ │ │deşeurilor infectioase şi│crematoriilor. │
    │ │ │ │periculoase vor fi ex- │Termen: 31 dec. 2008 │
    │ │ │ │cluse metodele de pretra-│Asigurarea numărului ne-│
    │ │ │ │tare care transfera polu-│cesar de unităţi de pre-│
    │ │ │ │anti în alţi factori de │tratare a deşeurilor me-│
    │ │ │ │mediu. │dicale infectioase şi │
    │ │ │ │ │periculoase. │
    │ │ │ │ │Termen: 31 dec. 2008 │
    ├──────────────┼──────────────────┼─────────────────┼─────────────────────────┼────────────────────────┤
    │6. Baterii şi │● Baterii şi │6.1.Gestionarea │6.1.1. Restrictionarea │Întărirea controlului │
    │acumulatori │acumulatori │bateriilor şi │introducerii pe piaţa a │privind respectarea con-│
    │ │ │acumulatorilor │bateriilor şi acumulato- │ditiilor de calitate a │
    │ │ │uzati în concor- │rilor, care conţin anu- │bateriilor/acumulatori- │
    │ │ │danta cu cerin- │mite substanţe pericu- │lor introdusi pe piaţa │
    │ │ │tele specifice │loase │românească │
    │ │ │legislaţiei nati-│ │Termen: Permanent │
    │ │ │onale armonizata │ │ │
    │ │ │cu cea europeană │ │ │
    │ │ │ ├─────────────────────────┼────────────────────────┤
    │ │ │ │6.1.2. Colectare separată│Optimizarea funcţionarii│
    │ │ │ │pentru bateriile şi acu- │reţelei de colectare │
    │ │ │ │mulatorii uzati │Termen: 2006 │
    │ │ │ ├─────────────────────────┼────────────────────────┤
    │ │ │ │6.1.3. Eliminarea în con-│Termen: 2006 │
    │ │ │ │ditii de siguranţă pentru│ │
    │ │ │ │sănătatea populaţiei şi │ │
    │ │ │ │mediu a componentelor pe-│ │
    │ │ │ │riculoase nevalorifica- │ │
    │ │ │ │bile din baterii şi │ │
    │ │ │ │acumulatori uzati │ │
    │ │ │ ├─────────────────────────┼────────────────────────┤
    │ │ │ │6.1.4. Recuperarea mate- │Recuperarea şi recicla- │
    │ │ │ │rialelor valoroase conti-│rea a 50% din greutatea │
    │ │ │ │nute în baterii şi acumu-│bateriilor/acumulato- │
    │ │ │ │latori │rilor (fără electrolit).│
    │ │ │ │ │Termen: 2010 │
    └──────────────┴──────────────────┴─────────────────┴─────────────────────────┴────────────────────────┘

    I.3. CADRUL LEGISLATIV ÎN DOMENIUL GESTIONĂRII DEŞEURILOR
    Cadrul legislativ general pentru protecţia mediului în România este reprezentat prin:
    ● Legea protecţiei mediului nr. 137/1995, republicată cu modificările şi completările ulterioare (MO 505/14.07.2000);
    ● Legea apelor nr. 107/1996 cu modificările şi completările ulterioare (MO584/30.06.2004);
    ● Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr. 243/2000 (MO 633/06.10.2000) privind protecţia atmosferei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 655/2001 (MO 773/04.12.2001);
    ● Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr. 236/2000 (MO 625/04.12.2000) privind regimul ariilor naturale, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice, aprobată prin legea nr. 462/2002 (MO 433/02.08.2001);
    ● Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr. 78/2000 (MO 283/22.06.2000) privind regimul deşeurilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 426/2001 (MO 411/25.07.2001);
    ● Hotărârea de Guvern nr. 918/2002 (MO 686/17.09.2002) privind stabilirea procedurii-cadru de evaluare a impactului asupra mediului şi pentru aprobarea listei proiectelor publice sau private supuse acestei proceduri;
    ● Ordonanţa de Urgenta nr. 34/2002 (MO 223/03.04.2002) privind prevenirea, reducerea şi controlul integrat al poluarii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 645/2002 (MO 901/12.12.2002);
    ● Hotărârea de Guvern nr. 856/2002 (MO 659/05.09.2002) privind evidenta gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase.
    Acquis-ul Communautaire în domeniul gestionării deşeurilor cuprinde un număr de 16 acte normative, dintre care cele mai multe au fost deja transpuse în legislaţia română, conform cu cele prezentate în tabelul I.11.
    Tabel I.11. Transpunerea Acquis-ului Comunitar în legislaţia românească
    Legislaţie europeană Legislaţie românească
    Directiva Cadru privind deşeurile nr. 75/442/EEC, amendata de Directiva nr. 91/156/EEC Legea nr. 426/2001-MO 411/25.07.2001 pentru aprobarea Ordonanţei de Ur- genţă nr. 78/2000- MO 283/22.06.2000 privind regimul deşeurilor Hotărârea de Guvern nr. 123/2003 (MO 113/24.02.2003) privind aprobarea Planului Naţional de etapa de Gesti- onare a Deşeurilor
    Directiva nr. 91/689/EEC privind deşeurile periculoase Legea nr. 426/2001-MO 411/25.07.2001 pentru aprobarea Ordonanţei de Ur- genţă nr. 78/2000 -MO 283/22.06.2000 privind regimul deşeurilor
    Directiva nr. 75/439/EEC privind ule- iurile uzate, amendata de Directiva nr. 87/101/EEC şi de Directiva nr.91/692/EEC Hotărârea de Guvern nr. 662/2001 (MO 446/08.08.2001) privind gestionarea uleiurilor uzate, completată şi modi ficata de Hotărârea de Guvern nr. 441/2002 (MO 325/16.05.2002) Hotărârea de Guvern nr. 1159/2003(MO 715/14.10.2003) pentru modificarea Hotărârii de Guvern nr. 662/2001 (MO 446/08.08.2001) privind gestionarea uleiurilor uzate
    Directiva nr. 91/157/EEC privind bateri- ile şi acumulatorii care conţin anumite substanţe periculoase şi Directiva nr. 93/86/EC privind etichetarea bateriilor HG nr.1057/2001 (700/05.11.2001) privind regimul bateriilor şi acumu- latorilor care conţin substanţe pe- riculoase
    Directiva nr. 99/31/EC privind depozitarea deşeurilor Hotărârea de Guvern nr. 162/2002 (MO 164/07.03.2002) privind depozitarea deşeurilor Ordinul Ministrului Apelor şi Protec tiei Mediului nr. 867/2002 (MO 848/ 25.11.2002) privind definirea crite- riilor care trebuie îndeplinite de deşeuri pentru a se regasi pe lista specifică a unui depozit şi lista naţionala de deşeuri acceptate în fiecare clasa de depozit de deşeuri 2002 Ordinul Ministrului Apelor şi Protec tiei Mediului nr. 1147 din 10 decem- brie 2002 (MO 150/07.03.2003) pentru aprobarea Normativ. tehnic privind depozitarea deşeurilor -construirea, exploatarea, monitorizarea şi inchi- derea depozitelor de deşeuri
    Directiva nr. 2000/76/EC privind incinerarea deşeurilor Hotărârea de Guvern nr. 128/2002 (MO 60/06.03.2002) privind incinerarea deşeurilor Ordinul Ministrului Apelor şi Protec tiei Mediului nr. 1215 din 10 ianua- rie 2003 (MO 150/07.03.2003) pentru aprobarea Normativului privind inci- nerarea deşeurilor
    Directiva nr. 94/62/EC privind ambalaje- le şi deşeurile de ambalaje Hotărârea de Guvern nr. 349/2002 (MO 269/23.04.2002) privind gestionarea ambalajelor / deşeurilor de ambalaje Ordinul Ministrului Apelor şi Protec tiei Mediului nr. 1190/2002 (MO 2/ 07.01.2003) privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje şi deşeuri de ambalaje
    Directiva nr. 96/59/EC privind elimina- rea bifenililor şi trifenililor policlo- rurati (PCB şi PCT) Hotărârea de Guvern nr. 173/2000 (MO 31/28.03.2000) pentru reglementarea regimului special privind gestiune şi controlul bifenililor policloru- rati şi a altor compuşi similari. Ordinul Ministrului Apelor şi Protec tiei Mediului nr. 279/2002 (MO 459/ 27.06.2002) privind înfiinţarea Se- cretariatului tehnic pentru gestio- narea şi controlul compusilor desem- nati în cadrul Direcţiei de gestiune a deşeurilor şi substanţelor chimice periculoase
    Decizia nr. 2000/532/CE , amendata de Decizia nr. 2001/119 privind lista deşeurilor, (ce înlocuieşte Decizia nr. 94/3/CE privind lista deşeurilor şi De- cizia nr. 94/904/CE privind lista deseu- rilor periculoase). Hotărârea de Guvern nr. 856/2002 (MO 659/05.09.2002) privind evidenta gestiunii deşeurilor şi aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deseurile periculoase
    Directiva nr. 86/278/EEC privind protecţia mediului şi în particular a solului, atunci când namolul de la sta- tiile de epurare este utilizat în agri- cultura Ordinul Ministrului Agriculturii, Pădurilor, Apelor şi Mediului nr. 49/2004 (MO 66/27.01.2004) pentru aprobarea normelor tehnice privind protecţia mediului în special a solurilor, când se utilizează namo- luri de epurare în agricultura
    Directiva nr. 2000/53/EC privind vehiculele scoase din uz (a fost elaborat Draft-ul de HG)
    Regulamentul nr. 259/93/EEC privind supravegherea şi controlul transportu- rilor de deşeuri Hotărârea de Guvern nr. 1357/2002(MO 893/10.12.2002) pentru stabilirea autorităţilor publice responsabile de controlul şi supravegherea impor- tului, exportului şi tranzitului de deşeuri; Hotărârea de Guvern nr. 228/2004 (MO 189/04.03.2004) privind controlul introducerii în ţara a deşeurilor nepericuloase în vederea importului, perfecţionării active şi a tranzi- tului; Legea nr. 6/1991 (MO 18/26.01.1991) ptr. aderarea României la Convenţia de la Basel privind controlul trans- portului peste frontiere al deşeuri- lor periculoase şi al eliminării acestora
    Directiva nr. 2002/95/EC privind restrictionarea utilizării anumitor substanţe periculoase în echipamentele electrice şi electronice precum şi Directiva 2002/96/EC privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice (DEEE) (se va elabora în 2005)
    Directiva nr.78/176/CEE privind deşeuri- le din industria dioxidului de titan Directiva nr. 82/883/CEE privind procedeele pentru supravegherea şi monitorizarea mediului datorită deşeurilor din industria de dioxid de titan Directiva nr. 92/112/CEE privind procedeele pentru armonizarea programelor pentru reducerea şi eventual eliminarea poluarii cauzate de deşeurile din industria dioxidului de titan (se va elabora în 2005)

    Faţa de conţinutul Acquis-ului Communautaire şi de legislaţia - cadru pentru protecţia mediului, legislaţia română mai cuprinde o serie de acte normative ce conţin prevederi referitoare la gestionarea deşeurilor, după cum urmează:
    ● Ordonanţa Guvernului nr. 87/2001 (MO 543/01.09.2001) privind serviciile publice de salubrizare a localităţilor, aprobată prin Legea nr. 139/2002 (MO 233/08.04.2002) cu modificările şi completările ulterioare;
    ● Ordonanţa Guvernului nr. 21/2002 (MO 86/01.02.2002) privind gospodărirea localităţilor urbane şi rurale aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 515/2002 (MO 578/05.08.2002);
    ● Hotărârea de Guvern nr. 188/2002 (MO 187/20.03.2002) pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate;
    ● Ordin nr. 536/1997 (MO 140/03.07.1997) al Ministrului Sănătăţii, pentru aprobarea Normelor de igiena şi a recomandărilor privind mediul de viaţa al populaţiei;
    ● Ordin nr. 219/2002 (MO 386/06.06.2002) al Ministrului Sănătăţii şi Familiei pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţionala de date privind deşeurile rezultate din activităţile medicale;
    ● Legea nr. 98/1994 (MO 317/16.11.1994) privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele legale de igiena şi sănătate publică cu modificările şi completările ulterioare;
    ● Hotărârea de Guvern nr. 170/2004 (MO 160/24.02.2004) privind gestionarea anvelopelor uzate;
    ● Ordonanata de Urgenta a Guvernului nr. 16/2001 (MO 104/07.02.2002) privind gestionarea deşeurilor industriale reciclabile aprobată cu modificări prin Legea nr. 465/2001 (MO 422/30.07.2001) şi modificată prin Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr. 61/2003 (MO 461/28.06.2003);
    ● Ordinul Comun al Ministrului Industriei şi Resurselor şi Ministrului Administraţiei Publice 265/503/2001 (MO 566/11.09.2001) pentru aprobarea Normelor privind procedura de acordare, prelungire, suspendare sau anulare a autorizaţiei de colectare a deşeurilor industriale reciclabile de la persoane fizice şi a Normelor privind procedura de acordare, prelungire, suspendare sau anulare a autorizaţiei de valorificare a deşeurilor industriale reciclabile;
    ● Ordin Comun al Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor nr. 2/05.01.2004 (MO 324/15.04.2004), al Ministerului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 211/06.02.2004, al Ministerului Economiei şi Comerţului nr. 118/02.03.2004 pentru aprobarea Procedurii de reglementare şi control al transportului deşeurilor pe teritoriul României;
    ● Hotărârea de Guvern nr. 228/2004 (MO 189/04.03.2004) privind controlul introducerii în ţara a deşeurilor nepericuloase, în vederea importului, perfecţionării active şi a tranzitului.
    Din analizarea prevederilor legislative au fost sintetizate o serie de obiective care sunt prezentate în cele ce urmează.
    Tabel I.12 Obiective rezultate din analiza prevederilor legislative
    ● gestionarea deşeurilor
    1. Prevenirea generarii deşeurilor şi a efectelor nocive ale acestora
    2. Valorificarea deşeurilor prin reciclare, reutilizare sau prin orice alt proces care vizează obţinerea de materii prime secundare sau utilizarea unor categorii de deşeuri ca sursa de energie
    3. Elaborarea Planului Naţional de Gestionare a Deşeurilor
    4. Construirea şi exploatarea instalaţiilor, aplicarea metodelor şi tehnolo- giilor, stabilirea amplasamentelor şi amenajarea acestora pentru tratarea, valorificarea şi eliminarea deşeurilor, astfel încât sa nu afecteze mediul şi sănătatea populaţiei
    5. Identificarea şi înregistrarea deşeurilor periculoase la fiecare loc de producere, de descărcare sau de depozitare
    6. Interzicerea amestecului diferitelor categorii de deşeuri periculoase, precum şi al deşeurilor periculoase cu deşeuri nepericuloase, cu excepţia anumitor situaţii
    7. Utilizarea numai de mijloace de transport adecvate naturii deşeurilor transportate, care să nu permită împrăştierea deşeurilor şi emanatii de noxe în timpul transportului, astfel încât să fie respectate normele privind sana- tatea populaţiei şi a mediului înconjurător
    8. Utilizarea, de către operatorii în domeniul valorificării şi eliminării deşeurilor, a tehnologiilor şi instalaţiilor omologate pentru valorificarea deşeurilor
    9. Asigurarea eliminării sau valorificării, de către operatorii în domeniul valorificării şi eliminării deşeurilor, în totalitate şi în timp util a dese- urilor care le sunt încredinţate
    10. Introducerea în depozitul final numai deşeurile permise de autorităţile competente şi respectarea tehnologiei de depozitare aprobată de acestea
    11. Interzicerea importului în România de deşeuri de orice natura, în stare bruta sau prelucrata, cu excepţia anumitor categorii de deşeuri ce constituie resurse secundare de materii prime utile, în conformitate cu reglementările dispuse prin acte normative propuse de autoritatea publică centrala de pro- tectie a mediului şi aprobate de Guvern
    12. Stabilirea facilităţilor fiscale pentru cei care gestionează deşeuri şi, în mod deosebit, pentru cei care valorifica deşeuri, în scopul stimulării investiţiilor (Guvernul)
    13. Organizarea de programe de instruire şi educare a populaţiei în domeniul gestionării deşeurilor (MMGA)
    14. Elaborarea de strategii şi programe sectoriale de gestionare a deşeurilor şi urmărirea realizării acestora (MEC, MTCT, MMGA)
    15. Elaborarea de instrucţiuni pentru agenţii economici, instituţii şi popu- latie privind modul de gestionare a deşeurilor în cadrul localităţii şi adu- cerea la cunoştinţa a acestora prin mijloace adecvate (primăriile şi consi- liile locale)
    ● regimul deşeurilor periculoase
    1. Obligativitatea înregistrării la fiecare generator
    2. Obligativitatea colectării, transportului, recuperării şi eliminării separate
    3. Elaborarea normelor pentru ambalarea şi etichetarea deşeurilor periculoase în cursul colectării, transportului şi stocării
    4. Formular de transport
    5. Planuri de gestionare a deşeurilor periculoase
    ● depozitarea deşeurilor
    1. Clasificarea depozitelor în 3 clase: pentru deşeuri periculoase, pentru deşeuri nepericuloase, pentru deşeuri inerte
    2. Reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile depozitate + strategia naţionala privind reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile
    3. Obligativitatea de a trata deşeurile periculoase
    4. Obligaţia administraţiei publice locale de a iniţia acţiuni în cazul în care este necesară deschiderea unui nou depozit (când depozitul existent atinge cca. 75% din capacitatea proiectata)
    5. Procedura de clasificare a depozitelor de deşeuri periculoase
    ● incinerarea deşeurilor
    1. Prevenirea sau reducerea efectelor negative asupra mediului, în special poluarea aerului, solului, apelor de suprafaţa şi subterane, şi a oricăror riscuri pentru sănătatea populaţiei
    2. Stabilirea regimului de funcţionare pentru instalaţiile de incinerare şi coincinerare, controlul şi monitorizarea acestora
    3. Stabilirea valorilor limita de emisie a poluantilor în aer şi apa şi modul de calcul al acestor valori, precum şi tehnica de măsurare
    4. Necesitatea introducerii unor valori limita de emisie pentru hidrocarburi aromatice policiclice sau pentru alţi poluanti, precum şi stabilirea perioa- delor de măsurare acolo unde au fost precizate valori limita de emisie pentru hidrocarburi policiclice aromatice sau pentru alţi poluanti
    5. Instituirea unui sistem de control şi monitorizare, precum şi păstrarea minimum 5 ani a registrului cu evidenta deşeurilor incinerate sau coincinerate
    6. Aprobarea programului pentru conformare
    7. Îmbunătăţirea tehnologiei şi asigurarea dotării cu un sistem de monitori- zare a emisiilor
    8. Operatorul trebuie să dispună de informaţii asupra deşeurilor pentru a verifica conformitatea cu cerinţele din autorizaţia de mediu
    9. Instalaţiile de incinerare şi coincinerare trebuie să aibă şi sa folosească un sistem automat de întrerupere a alimentarii cu deşeuri
    10. Toate instalaţiile de incinerare şi coincinerare trebuie proiectate, echipate, construite şi exploatate astfel încât să se prevină emisii în atmosfera care să genereze creşterea semnificativă a poluarii aerului la nivelul solului. Gazele de ardere trebuie evacuate, într-o maniera controlată şi în conformitate cu standardele naţionale şi internaţionale privind cali- tatea aerului, prin intermediul unui cos a cărui înălţime este astfel calcu- lata încât să asigure sănătatea oamenilor şi a mediului.
    11. Căldură generata prin procesul de incinerare sau coincinerare trebuie recuperată pe cat posibil
    12. Instalaţiile de incinerare trebuie proiectate, echipate, construite şi exploatate astfel încât în gazele de ardere sa nu fie depăşite valorile limita de emisie stabilite
    13. Deversarile în mediul acvatic ale apelor uzate provenite de la spalarea gazelor de ardere se limitează cat mai mult posibil. Apa uzata de la spalarea gazelor de ardere poate fi deversata în mediu acva- tic după epurarea separată
    14. Trebuie asigurata capacitatea de stocare pentru scurgerile de apa de ploaie dinspre amplasamentul instalaţiei de incinerare sau coincinerare ori pentru apa contaminata, rezultată prin scurgeri sau operaţiuni de stingere a incendiilor. Capacitatea de stocare trebuie să fie adecvată pentru a avea siguranţa ca asemenea ape pot fi testate şi tratate înainte de a fi deversate
    15. Reziduurile rezultate din funcţionarea instalaţiei de incinerare sau co- incinerare trebuie minimizate din punct de vedere al calităţii şi nocivitatii Reziduurile trebuie reciclate pe cat posibil direct în instalatie sau în afară. Transportul şi depozitarea intermediara se va face astfel încât sa prevină dispersarea în mediu, de exemplu în containere închise. Se vor efectua teste adecvate pentru a se stabili caracteristicile fizice şi chimice şi potenţialul poluant al diferitelor reziduuri de la incinerare.
    16. Trebuie instalate echipamente de măsurare şi trebuie folosite tehnici pentru a monitoriza parametrii, condiţiile de funcţionare şi concentratiile de masa relevante pentru procesul de incinerare şi coincinerare
    17. Toate rezultatele măsurătorilor trebuie înregistrate, prelucrate şi pre- zentate într-o formă adecvată, pentru a permite autorităţilor competente sa verifice conformitatea cu condiţiile de funcţionare
    ● gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje
    1. Stabilirea prioritatilor de gestionare a ambalajelor şi deşeurilor de ambalaje: - prevenirea producerii deşeurilor de ambalaje; - reutilizarea ambalajelor; - reciclarea şi alte forme de valorificare a deşeurilor de ambalaje; - depozitarea finala a acestor deşeuri
    2. Sunt supuse acestor prevederi toate ambalajele introduse pe piaţa, indi- ferent de materialul din care au fost realizate şi de modul lor de utilizare în activităţile economice, comerciale,în gospodăriile populaţiei sau în orice alte activităţi, precum şi toate deşeurile de ambalaje care nu mai corespund scopului pentru care au fost fabricate, indiferent de modul de gestionare, de recuperare, de depozitare, de reciclare sau de valorificare
    3.Organizarea unui sistem care să asigure colectarea, în vederea reutilizarii multiple a ambalajelor, prin agenţii economici care comercializează aceste produse sau prin centre specializate de recuperare a acestor tipuri de amba- laje - pentru agenţii economici care produc produse ambalate în ambalaje reutilizabile
    4. Primirea ambalajelor reutilizabile, la schimb, iar în cazul în care utili- zeaza sistemul-depozit sa returneze cumpărătorului valoarea acestuia - pentru agenţii economici care comercializează produse ambalate în ambalaje reutili- zabile
    5. Informarea autorităţilor competente de către agenţii economici care introduc pe piaţa ambalaje sau produse ambalate cu privire la: - planul de valorificare a deşeurilor de ambalaje; - planul privind informarea consumatorilor referitor la sistemele de valori- ficare a deşeurilor de ambalaje, precum şi alte informaţii utile; - cantitatea de ambalaje introdusă pe piaţa, cantitatea de ambalaje reutili- zate şi cantitatea de deşeuri de ambalaje valorificate - orice modificări apărute
    6. Valorificarea unui procent de minim 50% din greutatea deşeurilor de ambalaje.
    7. Reciclarea unui procent de minim 25% din greutatea totală a materialelor de ambalaj conţinute în deşeurile de ambalaj, cu un procent de minim 15% din greutatea fiecărui tip de material de ambalaj.
    8. Modalităţi de valorificare a deşeurilor de ambalaje primare, secundare şi tertiare pentru realizarea obiectivelor: - individual, utilizând propriile resurse; - prin transferarea acestei responsabilităţi, pe bază de contract, către un agent economic legal constituit
    9. Valorificarea trebuie să fie astfel organizată încât sa nu introducă bariere în calea comerţului
    10. Raportarea de date referitoare la ambalaje şi deşeuri de ambalaje
    ● regimul bateriilor şi acumulatorilor uzati
    1. Informarea şi stimularea cumparatorilor asupra modalităţilor de colectare a bateriilor şi/sau acumulatorilor uzati
    2. Programe de cercetare pentru reducerea conţinutului de metale grele şi substanţe periculoase din baterii şi acumulatori, pentru utilizarea unor inlocuitori mai puţin poluanti în baterii şi acumulatori, precum şi pentru găsirea de noi metode de valorificare a bateriilor şi acumulatorilor
    ● gestionarea uleiurilor uzate
    1. Necesitatea de a lua măsuri pentru a asigura colectarea, valorificarea şi eliminarea uleiurilor uzate în siguranţa
    2. Necesitatea de a lua măsuri pentru a asigura ca eliminarea uleiurilor uzate se realizează prin valorificare termoenergetica
    3. Asigurarea colectării separate a întregii cantităţi de uleiuri uzate generate
    4. Valorificarea uleiurilor uzate se realizeza prin regenerare sau prin combustie (dacă condiţiile tehnice şi economice fac neviabila regenerarea)
    5. Realizarea eliminării uleiurilor uzate prin incinerare atunci când valori- ficarea prin regenerare sau combustie nu sunt aplicabile
    6. Informarea publicului asupra necesităţii colectării, valorificării şi/sau eliminării adecvate a uleiurilor uzate de către producătorii şi importatorii de uleiuri
    ● gestionarea şi controlul bifenililor policlorurati şi a altor compuşi similari
    1. Elaborarea, actualizarea şi publicarea Inventarului naţional al echipamen- telor şi materialelor ce conţin compuşi desemnaţi
    2. Elaborarea şi aprobarea planurilor de eliminare pentru compusii desemnaţi
    3. Luarea unor măsuri pentru a asigura ca deţinătorii (agenţii economici) de echipamente sau materiale ce conţin cantităţi de compuşi desemnaţi mai mari decât cantităţile minimale notifica autorităţilor competente aceasta situaţie
    4. Stabilirea unuia sau mai multor amplasamente de recepţie pentru depozita- rea pe termen lung sau pentru eliminarea compusilor desemnaţi, urmărind redu- cerea la minimum a impactului asupra mediului, produs de depozitarea pe termen lung, şi/sau eliminarea compusilor desemnaţi
    5. Fixarea metodelor de referinţa pentru determinarea conţinutului de compuşi desemnaţi din materialele contaminate
    6. Fixarea standardelor tehnice pentru alte metode de eliminare a compusilor desemnaţi
    ● utilizarea în agricultura a namolurilor de epurare
    1. Obligativitatea tratarii namolului înainte de imprastiere
    2. Responsabilitatea generatorului de namol
    3. Metode de analiza standardizate pentru sol şi namol

    Partea a II-a
    Deşeuri municipale şi asimilabile din comerţ, industrie şi instituţii,
    deşeuri din construcţii şi demolări şi
    namoluri de la staţiile de epurare orăşeneşti
    Definiţie
    În conformitate cu Hotărârea de Guvern nr. 856/2002 privind evidenta gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, în categoria deşeurilor municipale şi asimilabile din comerţ, industrie şi instituţii, namolul orasenesc şi deşeurilor din construcţii şi demolări sunt cuprinse tipurile de deşeuri care se regăsesc la codurile:
    15 Ambalaje; materiale absorbante, materiale de lustruire, filtrante şi îmbrăcăminte de protecţie, nespecificate în altă parte - cu excepţia ambalajelor din deşeurile industriale şi a codurilor 15 02 02 şi 15 02 03
    17 Deşeuri din construcţii şi demolări (inclusiv pământ excavat din amplasamente contaminate)
    19 08 05 Namol orasenesc de la epurarea apelor uzate menajere
    20 Deşeuri municipale şi asimilabile din comerţ, industrie, instituţii, inclusiv fracţiuni colectate separat
    II.1. SITUAŢIA EXISTENTA
    Termenul de "deşeuri menajere" face referinţa doar la deşeurile provenite din activităţi casnice sau asimilabile cu acestea, colectate în amestec sau selectiv, dar şi cele asimilabile cu acestea (care prezintă compoziţie şi proprietăţi similare) generate în instituţii, industrie, comerţ, sectorul public sau administrativ.
    Termenul de "deşeuri municipale" desemnează atât deşeurile menajere cat şi deşeurile voluminoase colectate separat şi deşeurile rezultate de la curăţirea spaţiilor publice (deşeuri din parcuri, din pieţe, deşeuri stradale).
    Termenul de "namol orasenesc" se referă la namolul rezidual de la instalaţiile de tratare a apelor uzate care tratează apele uzate urbane şi menajere şi namolul rezidual de la fosele septice şi alte instalaţii similare de tratare a apelor menajere.
    Termenul de "deşeuri din construcţii şi demolări" face referinţa la deşeurile rezultate din activităţi precum construcţia clădirilor şi infrastructurii civile, demolarea totală sau parţială a clădirilor şi infrastructurii civile, modernizarea şi întreţinerea strazilor.
    Termenul de "deşeuri biodegradabile" desemnează atât deşeurile de la populaţie şi din activiati comerciale care suferă descompunere anaeroba sau aeroba cat şi deşeurile alimentare şi vegetale, hârtia şi cartonul (de calitate joasa). Deşi, hârtia şi cartonul fac parte din grupa deşeurilor biodegradabile, este indicată reciclarea şi recuperarea acestora, mai ales în cazul unei calităţi ridicate, pentru atingerea obiectivelor propuse pentru reciclarea şi recuperarea materialelor reciclabile.
    În ultimii 5 ani (1998 - 2002), în generarea acestor tipuri de deşeuri au intervenit modificări atât cantitative cat şi calitative.
    II.1.1. Aspecte cantitative
    Prezentul Plan Naţional de Gestionare a Deşeurilor face referire la datele colectate prin MMGA pentru perioada 1998 - 2002.
    Datele privind gestionarea deşeurilor în România face distincţie între două categorii importante de deşeuri:
    ● deşeuri municipale şi asimilabile cu acestea - generate în mediul urban sau rural (deşeuri menajere de la populaţie şi agenţi economici, deşeuri rezultate din servicii de salubrizare a localităţilor, namol de la epurarea apelor uzate menajere, deşeuri din construcţii şi demolări, în afară celor industriale)
    ● deşeuri industriale şi agricole, inclusiv cele rezultate în industria miniera şi la producerea energiei.
    În perioada 1998 - 2002 raportul dintre cele două categorii a variat de la an la an, media fiind 6% deşeuri municipale şi 94% deşeuri industriale.
    Tabelul II.1.1. prezintă sintetic situaţia deşeurilor municipale rezultate în ultimii 5 ani.
    Tabel II.1.1. Generarea deşeurilor municipale în perioada 1998 - 2002 (tone)
    1998 1999 2000 2001 2002
    1 Deşeuri Municipale 6.325.570 7.543.399 8.658.191 8.268.057 8.810.358
    1.1 de la populaţie 2.960.671 3.802.208 3.422.355 3.578.450 3.648.864
    1.2 de la agenţi economici 1.268.859 1.432.622 1.955.731 1.486.486 1.577.597
    total colectate în amestec 4.229.530 5.234.830 5.378.086 5.064.936 5.226.461
    1.3 colectate separat fd fd 122.681 491.916
    1.4 voluminoase fd fd 34.982 56.174
    1.5 din parcuri, grădini fd fd 1.232.900 136.947 212.745
    1.6 din pieţe fd fd 106.891 124.922
    1.7 stradale 415.640 491.886 612.558 752.446
    1.8 necolectate 1.680.400 1.816.683 2.047.205 2.189.062 1.945.694
    2 Namol orasenesc (S.U.) 122.865 132.053 141.342 145.879 146.461
    3 Deşeuri din construcţii 319.560 397.290 162.140 407.575 621.253
    TOTAL GENERAL 6.767.995 8.072.742 8.961.673 8.821.511 9.578.072
        Notă: f.d. = fără date S.U. = substanţa uscata
        Sursa: Baza de date privind deşeurile - ICIM

    Observaţii:
    ● cantitatea totală creşte de la aproximativ 6.800 mii tone în 1998 la peste 9.500 mii tone în 2002
    ● cantităţile de deşeuri din toate categoriile menţionate mai sus cresc, deşi populaţia a scăzut, însă a crescut consumul, procentul populaţiei racordate la canalizare şi la serviciile de salubritate
    ● cantitatea de deşeuri rămase necolectate (cantitate estimată) a crescut, deoarece se presupune ca a crescut indicele de generare a deşeurilor în mediul rural (kg/loc.zi) de la 0,15 în 1998 la 0,4 în 2002, în timp ce indicele de generare în mediul urban a rămas relativ constant (medie: 0,9 kg/loc.zi).
    ● cantitatea de namol orasenesc creşte doar cu 19% în ultimii 5 ani
    ● cantitatea de deşeuri din construcţii şi demolări fluctueaza, dar din 2000 are o creştere semnificativă, dublandu-se în 2002 faţă de 1998, demonstrand ritmul crescut de construcţii civile din ultimii ani.
    Figura II.1.1. Evoluţia deşeurilor municipale generate

    Sursa: baza de date privind deşeurile - ICIM
    Figura II.1.2. Evoluţia namolului orasenesc şi a deşeurilor din construcţii

    Sursa: baza de date privind deşeurile - ICIM
    Figura II.1.1. demonstreaza tendinta de creştere a deşeurilor municipale din ultimii 5 ani; figura II.1.2. ilustreaza creşterea lenta a cantităţilor de namol orasenesc şi tendinta de creştere rapida a cantităţilor de deşeuri din construcţii şi demolări.
    Colectarea deşeurilor municipale este responsabilitatea municipalitatilor, direct (prin serviciile de specialitate din cadrul Consiliilor Locale) sau indirect (prin cedarea acestei responsabilităţi pe bază de contract, către firme specializate în servicii de salubrizare). Serviciile de salubrizare sunt organizate şi operează mai ales în zonele urbane. Se estimeaza ca numai 5% din populaţia rurală (2002) beneficiază de aceste servicii (în special localităţile rurale aflate în apropierea oraşelor).
    Din datele avute la dispoziţie, rezultă ca din 1998 a crescut procentul populaţiei urbane care beneficiază de servicii de salubritate, de la 73% la 90% în 2002, ceea ce înseamnă o medie de 78% în ultimii 5 ani. Având în vedere procentul scăzut în mediul rural, procentul total de deservire a populaţiei (urban şi rural) a crescut de la 40% în 1998 la 48% în 2002 (în medie 43%).
    În funcţie de aceste date s-a calculat cantitatea de deşeuri municipale necolectate, ţinând cont şi de indicii de generare a acestor deşeuri în mediile urban şi rural. Rezultă astfel o medie de 75% deşeuri colectate din totalul deşeurilor generate în perioada 1998 - 2002.
    Procentul de colectare selectiva a deşeurilor municipale este mic; doar în 2001 s-a raportat un procent de 2%, iar în 2002 - 7% din totalul deşeurilor municipale colectate, reprezentând deşeuri reciclabile colectate separat în cadrul unor proiecte pilot de colectare selectiva, sau în cadrul întreprinderilor, instituţiilor şi chiar comerţ.
    Tabelul II.1.2. prezintă indicatorii de generare a deşeurilor pe ultimii 5 ani.
    Tabel II.1.2 Indicatori de generare a deşeurilor
    deşeuri muni- cipale de la populaţie (kg/loc.an) deşeuri mu- nicipale de la agenţi ec. (kg/loc.an) total deşeuri municipale (kg/loc.an) namoluri de la staţii de epu- rare orăşeneşti (kg/loc.racor- dat.an) deşeuri din construcţii şi demolări (kg/loc.an)
    1998 197 84 281 13 14
    1999 235 101 336 14 18
    2000 270 116 386 15 7
    2001 258 111 369 16 18
    2002 283 121 404 16 29
    media 249 107 356 15 17
        Sursa: baza de date privind deşeurile - ICIM

    Figura II.1.3. Indicatori de generare a deşeurilor municipale

    Sursa: baza de date privind deşeurile - ICIM
    Figura II.1.4. Indicatori de generare a namolului de la staţiile de epurare orăşeneşti

    Sursa: baza de date privind deşeurile - ICIM
    Figura II.1.5. Indicatori de generare a deşeurilor din construcţii şi demolări (conţin doar deşeurile colectate)


    Sursa: baza de date privind deşeurile - ICIM
    Observaţii:
    ● doar un mic procent este colectat separat şi eliminat, de aici rezultând indicii atât de mici de generare a deşeurilor din construcţii şi demolări.
    ● în general, aceste deşeuri sunt reutilizate. Exista o piaţa nedeclarata a reutilizarii deşeurilor din construcţii şi demolări, o piaţa rezultată în urma scumpirii materialelor de construcţie şi a creşterii necesităţilor populaţiei.
    Figura II.1.6. Evoluţia indicilor de volum privind lucrările de construcţii faţă de 1998

    II.1.2. Aspecte calitative
    Principalele surse de date referitoare la calitatea deşeurilor municipale sunt:
    ● datele furnizate de către serviciile de salubritate în anchetele anuale realizate de MMGA
    ● datele rezultate din determinarile efectuate în diferite proiecte pilot de analiza a compoziţiei deşeurilor municipale în câteva oraşe din România.
    Din datele furnizate de serviciile de salubritate a rezultat următoarea structura a compoziţiei procentuale medii a deşeurilor menajere:
    Tabel II.1.3. Compozitia procentuală medie a deşeurilor menajere pentru 1998 şi 2002
    1998 2002
    Componente
    % kg/loc.an % kg/loc.an
    hârtie, carton 13% 34 11% 39
    Sticla 6% 16 5% 18
    Metale 5% 13 5% 18
    Plastic 9% 24 10% 35
    Textile 6% 16 5% 18
    Biodegradabile 53% 139 51% 179
    Altele 8% 21 13% 46
    Total 100% 263 100% 352
        Sursa: baza de date privind deşeurile - ICIM

    Observaţii:
    ● scăderea procentului de deşeuri de hârtie, carton în perioada 1998 - 2002 cu 2%, datorită unor iniţiative locale de colectare separată şi a Programului Naţional "Sa reciclam hârtia" initiat de MMGA
    ● scăderea procentelor la deşeurile din sticlă, textile şi materii biodegradabile
    ● creşterea procentului deşeurilor din plastic la 10% în 2002 şi a altor tipuri de deşeuri (ex. deşeuri inerte) de la 8 la 13%.
    Datele furnizate de diferite proiecte pilot pentru determinarea compoziţiei deşeurilor solide menajere de la populaţie sunt prezentate sintetic în Tabelul II.1.4.
    Tabel II.1.4. Date privind compozitia deşeurilor menajere de la populaţie (rezultate din determinări)
    Compozitia Bucureşti (2001) Timişoara (1999) Braşov (2001) Rm Valcea (2000) Pitesti (2002) Piatra Neamt (1997)
    hârtie,carton 19,46% 15,72% 8,37% 4,40% 10,68% 5,40%
    Sticla 7,88% 6,55% 4,10% 2,60% 4,35% 2,59%
    Metale 3,88% 2,88% 2,37% 1,60% 1,83% 3,38%
    Plastic 12,95% 14,13% 10,34% 4,50% 9,85% 1,75%
    Textile 3,36% 4,80% 4,99% 2,60% 2,30% 2,19%
    Biodegradabile 48,84% 30,07% 65,68% 71,70% 68,20% 73,43%
    Altele 3,63% 25,85% 4,15% 12,60% 2,79% 11,25%
    TOTAL 100% 100% 100% 100% 100% 100%
        Sursa: Studii APM, MMGA, ICIM

    Rezultatele proiectelor de analiza a compoziţiei deşeurilor menajere provenite de la populaţie în unele oraşe mari au fost utilizate pentru a determina procentele medii ale componentelor, care demonstreaza faptul ca datele furnizate de companiile de salubritate pentru Baza anuală de Date pentru Deşeuri sunt apropiate pentru hârtie, carton, plastic, sticlă şi diferă oarecum pentru metale, biodegradabile şi alte componente. Deoarece în Baza de Date pentru Deşeuri exista date referitoare la compozitia deşeurilor municipale pentru toate judeţele, s-au luat acestea în considerare şi nu cele rezultate din determinări.
    În graficul de mai jos este prezentată compozitia procentuală medie a deşeurilor menajere în anul 2002.
    Figura II.1.7. Compozitia procentuală medie a deşeurilor menajere în 2002
    Sursa: baza de date privind deşeurile - ICIM
    Deşeuri biodegradabile
    În România, materia biodegradabila din deşeurile municipale reprezintă o componenta majoră. În această categorie sunt cuprinse:
    ● deşeuri biodegradabile rezultate în gospodării şi unităţi de alimentaţie publică;
    ● deşeuri vegetale din parcuri, grădini;
    ● deşeuri biodegradabile din pieţe;
    ● componenta biodegradabila din deşeurile stradale;
    ● namol orasenesc de la epurarea apelor uzate menajere;
    ● teoretic, hârtia este biodegradabila, dar din punctul de vedere al Planului Naţional de Gestionare a Deşeurilor, hârtia face parte din materialele reciclabile şi nu va fi inclusă în categoria biodegradabilelor, excepţie făcând hârtia de cea mai proasta calitate, ce nu poate fi reciclata.
    În ultimii 5 ani, procentul de biodegradabile din deşeurile municipale a scăzut de la 72% în 1998 la 61% în 2002, dar cantitatea de materie biodegradabila pe locuitor şi an a crescut în acest interval, deoarece a crescut cantitatea de deşeuri municipale generate, ca şi cantitatea de namol orasenesc generat (media de generare pe ultimii 5 ani: 243 kg deşeuri biodegradabile/locuitor.an).
    Figura II.1.8. Evoluţia deşeurilor biodegradabile generate

    Sursa: baza de date privind deşeurile - ICIM
    Pentru deşeurile biodegradabile, Hotărârea Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea deşeurilor, stipulează necesitatea scaderii cantităţii de deşeuri biodegradabile depozitate cu 25% faţă de cantitatea de biodegradabile generata în 1995, până în anul 2011. Având în vedere faptul ca în anul 1995 (an de referinţa), cantitatea de deşeuri biodegradabile generata a fost de 4.800.000 tone (reprezentând 70% din cantitatea de deşeuri municipale generata), se poate spune ca deşeurile biodegradabile depozitate în perioada 1998 - 2002 au crescut cu 2% în medie, având o tendinta de scădere.
    Tabelul II.1.6 prezintă evoluţia deşeurilor biodegradabile în această perioadă.
    Tabel II.1.6. Evoluţia deşeurilor biodegradabile în perioada 1998 - 2002
    UM 1998* 1999 2000 2001 2002 media
    Procent bio- degradabile** în deşeuri municipale % 72 70 67 65 61 67
    Cantitate biodegrada- bile generata tone/an 4677276 5412432 5942330 5520116 5520779 5414587
    Cantitate biodegrada- bile depo- zitata tone/an 4500000 4900000 5100000 5000000 4900000 4880000
    Cantitate depozitata/ cantitate generata 1995 % 94% 102% 106% 104% 102% 102%
    Tendinta faţa de 1995 % -6% +2% +6% +4% +2% +2%
    Biodegradabi- le generate kg/loc. an 208 241 265 246 253 243
    --------
        * date incomplete Sursa: baza de date privind deşeurile - ICIM
        ** inclusiv materia biodegradabila de la deşeurile din grădini şi parcuri,
    deşeurile din pieţe, deşeurile stradale şi namolul din staţiile de epurare
    orăşeneşti, exclusiv hârtia şi cartonul.

    Figura II.1.9. Cantităţi de deşeuri biodegradabile depozitate faţă de 1995

    Sursa: baza de date privind deşeurile - ICIM
    Figura II.1.10. Tendinta depozitarii deşeurilor biodegradabile faţă de 1995 (%)

    Sursa: baza de date privind deşeurile - ICIM
    II.1.3. Colectarea şi transportul deşeurilor municipale
    Deşeurile municipale generate sunt colectate la nivelul localităţilor de către municipalitati, ele având prin lege aceasta responsabilitate (Legea nr. 139/2002 pentru aprobarea Ordonanţei de Urgenta 87/2001 privind serviciile publice de salubrizare a localităţilor). Fiecare municipalitate (consiliu local) este obligat sa organizeze acest serviciu pentru populaţie. Municipalitatea îşi poate delega responsabilitatea unor firme de salubritate, prin contract. În unele localităţi, de obicei mici, exista câte o firma de salubritate, însă în oraşele mari exista mai multe firme care se ocupa cu aceasta activitate. În zonele rurale, activitatea de colectare a deşeurilor de la populaţie şi agenţi economici nu este organizată decât în localităţile rurale din vecinătatea unor oraşe. Se apreciază ca doar 5% din populaţia rurală beneficiază de aceste servicii.
    Deşeurile municipale rezultate în locuinţe, instituţii şi entităţi economice diverse (comerţ, industrie) sunt precolectate în recipienţi de diferite capacităţi, amplasati în spaţii special amenajate în acest scop.
    Firmele de salubritate detineau în 1999 un număr de peste 480.000 de recipienţi de diferite tipuri
    Tabel II.1.7. Situaţia recipienţilor de colectare pentru deşeuri municipale (1999)
    Tipuri de recipienţi Număr
    Europubele 143.720
    Pubele metalice 112.862
    Containere 29.914
    Saci 149.872
    Alţi recipienţi 47.480
    Total 483.848
        Sursa: baza de date privind deşeurile - ICIM

    Deşeurile municipale sunt transportate la locurile de depozitare cu utilaje specifice. Firmele de salubritate sunt dotate cu peste 1.900 de vehicule transportoare, precum: autogunoiere compactoare, autotransportoare de container, tractoare, autobasculante, autocamioane. Exista şi situaţia în care agenţii economici îşi transporta deşeurile cu utilaje proprii.
    Deşeurile stradale sunt colectate şi transportate tot de firmele de salubritate. În oraşe curăţenia stradala este intretinuta doar pe arterele principale cu ajutorul unor utilaje specifice (automaturatori colectoare, aspiratoare şi maturi pentru carosabil). Cea mai mare parte a deşeurilor stradale este însă colectata manual cu mijloace rudimentare. O problema a salubrizarii strazilor în oraşe este lipsa sau numărul insuficient de recipienţi şi de coşuri de gunoi stradal, atât în locurile aglomerate, cat şi la periferia localităţilor.
    Figura II.1.11 Evoluţia colectării deşeurilor municipale

    Sursa: baza de date privind deşeurile - ICIM
    Figura II.1.12 Populaţia care beneficiază de servicii pentru colectarea deşeurilor municipale, în mediul urban şi pe ţara

    Sursa: baza de date privind deşeurile - ICIM
    Pentru o planificare corespunzătoare a gestiunii deşeurilor într-o anumită regiune, sunt necesare cunoştinţe numeroase atât despre cantitatea de deşeuri rezultată, cat şi despre compozitia şi originea acestora. Studierea deşeurilor menajere generate se constituie în fundamentul conceperii unor proiecte de gospodărire comunală a deşeurilor şi al implementarii unor instalaţii de recuperare, reciclare şi eliminare a deşeurilor.
    De exemplu, în Ramnicu Valcea în 2000 a fost realizat un proiect de sortare a deşeurilor menajere în vederea implementarii unui sistem de colectare selectiva. Colectarea esantioanelor s-a realizat separat faţă de colectarea deşeurilor de către agenţii de salubritate. S-au ales trei tipuri de clădiri pentru zone diferite. Recipientele alese pentru unităţile de esantion au fost cantarite şi înainte de golire s-a măsurat gradul de umplere a recipientelor şi, de asemenea, eventualele caracteristici ieşite din comun. S-a remarcat o problemă deosebită pentru clădirile cu etaj la strângerea unităţilor de esantion, şi anume ca sunt adeseori repartizate mai multe recipiente pentru un bloc, asa încât nu este posibila stabilirea exactă a locuitorilor care folosesc cele patru recipiente aflate la dispoziţie. Din acest motiv, în astfel de locuri, s-a înregistrat gradul de umplere a tuturor recipientelor care se găseau acolo. Cu ajutorul masei esantionului şi a volumului total al recipientelor de la adresa de ridicare, s-a calculat apoi cantitatea de deşeuri pe locuitor.
    Rezultatele sortarii deseului menajer atesta faptul ca implementarea colectării selective şi a compostarii deşeurilor organice în oraşul Ramnicu Valcea reprezintă temelia proiectului de gestiune a deşeurilor, dacă se doreşte o reducere considerabila a cantităţii de deşeuri biodegradabile. Fractia biodegradabila din deşeurile menajere în Ramnicu Valcea, prezintă un conţinut în apa ridicat în condiţiile unei participari structurale reduse, prin amestecarea lor cu alte agregate biodegradabile şi se poate realiza producerea unui amestec de pornire optim pentru procesul de compostare.
    În ultimii ani colectarea selectiva a fost introdusă în România doar ca proiecte pilot. De exemplu în Iaşi proiectul avea ca obiectiv recuperarea deşeurilor de hârtie şi carton. Bugetul proiectului a fost de 50.000 USD. Proiectul pilot s-a concentrat asupra unei zone pilot de agenţi economici în partea centrala a oraşului pe o perioadă de un an de zile (1999-2000). Au fost colectate peste 80 de tone de deşeuri de hârtie şi carton. Hârtia a putut fi vândută pe sortimente sau presata vrac în baloti. Aceste cantităţi reduse de deşeuri de hârtie şi carton colectate selectiv s-au datorat lipsei motivarii agenţilor economici. Deoarece sortarea hârtiei necesita un minimum de 10.000 t/an pentru a constitui o soluţie economică fezabila, colectarea selectiva nu s-a continuat şi nici nu s-a extins la nivel de oraş sau judeţ.
    Figura II.1.13. Evoluţia deşeurilor municipale colectate în amestec şi colectate separat

    Sursa: baza de date privind deşeurile - ICIM
    II.1.4. Valorificarea deşeurilor municipale
    Deşeurile municipale nu sunt colectate selectiv în vederea valorificării materialelor reciclabile (hârtie, carton, sticlă, metale, materiale plastice), decât într-o foarte mica măsura, la nivel local. Se poate afirma ca aproximativ 40% din componentele deşeurilor municipale reprezintă materiale reciclabile, din care cca. 20% au mari sanse de recuperare, nefiind contaminate. În urma colectării selective prin proiecte pilot, doar 2% din materiale reciclabile total generate sunt valorificate. Restul se elimina prin depozitare, pierzându-se astfel mari cantităţi de materii prime secundare şi resurse energetice.
    În ultimii 1-2 ani, agenţii economici privati au demarat acţiuni de colectare susţinută a cartonului şi PET-urilor. Materialele plastice colectate sunt trimise uneori la export (Ungaria, Bulgaria, Italia, China, Coreea). Nu exista date certe privind exportul acestor deşeuri.
    În unele localităţi s-a redemarat acţiunea de amplasare a unor "puncte de depunere / colectare" la care populaţia poate depune (cu sau fără remunerare) maculatura, carton, sticle, plastic. Din informaţii oferite de Ministerul Industriei şi Resurselor, rezultă ca în perioada 1995 - 2000 au funcţionat 2500 puncte de colectare deşeuri reciclabile.
    În România sunt autorizate şi au început sa preia aceste deşeuri din punctele de colectare în vederea reciclarii şi/sau valorificării următoarele instituţii:
    ● din industria sticlei (vezi anexa 1 pentru mai multe detalii):
    - Stirom S.A. Bucureşti cu o capacitate de maxim 30.000 tone/an (funcţie de structura de producţie),
    - Stimet S.A. Sighisoara cu o capacitate de maxim 15.000 tone/an (funcţie de structura de producţie);
    ● din industria hârtiei şi cartonului(vezi anexa 1 şi 2 pentru mai multe detalii):
    - Ambro S.A. Suceava cu o capacitate de 100.000 tone/an de maculatura bruta,
    - Vrancart S.A. Adjud cu o capacitate de 50.000 tone/an de maculatura bruta,
    - Letea S.A. Bacau cu o capacitate de 50.000 tone/an de maculatura bruta,
    - Ecopaper SA Zarnesti cu o capacitate de 40.000 tone/an de maculatura bruta,
    - Celhart Donaris S.A. Brăila cu o capacitate de 22.000 tone/an de maculatura bruta,
    - Hicart S.A. Prundul Bargaului cu o capacitate de 15.000 tone/an de maculatura bruta,
    - Celrom S.A. Tr.Severin cu o capacitate de 15.000 tone/an de maculatura bruta,
    - Petrocart S.A. Piatra Neamt cu o capacitate de 12.000 tone/an de maculatura bruta,
    - Omnimpex Hârtia S.A. Busteni cu o capacitate de 10.000 tone/an de maculatura bruta,
    - Cahiro S.A. Scaieni cu o capacitate de 10.000 tone/an de maculatura bruta,
    - Mucart S.A. Cluj cu o capacitate de 10.000 tone/an de maculatura bruta,
    - Pehart S.A. Petresti cu o capacitate de 8.000 tone/an de maculatura bruta,
    - Comceh S.A. Calarasi cu o capacitate de 5.000 tone/an de maculatura bruta.
    ● din industria maselor plastice(vezi anexa 1 şi 3 pentru mai multe detalii):
    - Plastor S.A. Oradea
    - Recolo S.A. Oradea
    - Prodplast S.A. Bucureşti
    - Greentech S.A. Buzau
    - Napochim S.A. Cluj Napoca
    - AV-Flex S.R.L. Constanta
    - Aydeniz Prest Corn S.R.L. Constanta
    - Energia S.A. Constanta
    - Tehno-Star S.R.L. Sf. Gheorghe
    - Berolina Plastics S.R.L. Miercurea Ciuc
    - Harplast S.A. Miercurea Ciuc
    - 3P România S.R.L. Iaşi
    - Jin's Internaţional Trade S.R.L. Buftea
    - Tecnoplast S.R.L. Bals
    - Alfaplast S.R.L. Jebel, jud. Timiş
    - V.F.M. S.R.L. Rm. Valcea
    - Balcanic Prod S.R.L. Focsani
    - Uniplast S.A. Focsani
    - Hans & Elena Internaţional S.R.L. Braşov
    - Genial Company S.R.L. Oltenita, jud. Calarasi
    În unele oraşe s-au înfiinţat staţii pilot de compostare a deşeurilor biodegradabile. De exemplu municipalitatea Ramnicu Valcea a susţinut un proiect pilot de colectare selectiva a deşeurilor pe doua fractii (biodegradabil şi restul) în vederea compostarii fractiei biodegradabile. Proiectul s-a concentrat asupra unei zone cu tipuri diferite de clădiri (blocuri cu 10, 8 respectiv 4 etaje şi case la curte) pentru 1.260 de familii.
    Colectarea era realizată tot de cei care se ocupau cu serviciile de salubritate în oraş cu zile diferite de colectare pentru acea zonă pilot şi erau transportate pe o platforma pilot pe depozitul existent de deşeuri a oraşului.
    Utilajele folosite pentru realizarea compostului sunt doar un tocator, un încărcător cu care sunt şi intoarse gramezile şi o sita. Procesul de compostare durează 18 săptămâni, timp în care gramezile sunt intoarse de 2 - 3 ori, atunci când temperatura în interiorul gramezii ajunge la 70°C.
    Compostul final este utilizat pe terenurile domeniului public, serele primăriei şi taluzul depozitului existent.
    Pentru colectarea selectiva nu se percepe tarif diferit, iar de curând a fost introdusă taxa de salubritate, taxa ce include colectarea, transportul şi închiderea depozitului existent. Astfel, aceasta taxa ajunge la 12 EURO/tona şi locuitor.
    Colectarea selectiva va fi generalizata la nivel de oraş printr-o Hotărâre a Consiliului Local începând cu anul 2004.
    În cazul namolului de la epurarea apelor uzate orăşeneşti, doar 3% din cantitatea produsă anual este valorificată în agricultura.
    În ceea ce priveşte valorificarea deşeurilor din construcţii şi demolări nu exista un sistem bine stabilit, ci doar o reutilizare interna a acestor deşeuri în gospodăria proprie sau o comercializare a lor pe o piaţa nedeclarata.
    II.1.5. Tratarea deşeurilor municipale
    Cu excepţia compactarii realizate în utilajele moderne de transport (gunoiere, autocompactoare), deşeurile municipale nu sunt supuse nici unui proces de tratare prealabilă eliminării finale prin depozitare (de ex. balotare în vederea reducerii volumului, tratare mecano-biologica).
    II.1.6. Incinerarea deşeurilor municipale
    Incinerarea deşeurilor nu reprezintă o practica obişnuită pentru tratarea/eliminarea deşeurilor municipale în România. Deşi în ultima perioadă ponderea părţii combustibile a crescut, puterea calorica a deşeurilor este încă scăzută, făcând ineficient procesul de incinerare cu recuperare de energie. În câteva oraşe mari (Bucureşti, Craiova, Iaşi, Timişoara, Constanta) au existat instalaţii pilot pentru incinerarea deşeurilor municipale, de capacităţi reduse, realizate în anii '80 în scopul experimentarii unor soluţii tehnologice autohtone de incinerare a deşeurilor. Cu excepţia instalaţiei Militari din municipiul Bucureşti, care funcţionează temporar arzand produse cu valabilitate depăşită devenite deşeuri, celelalte incineratoare-pilot au fost scoase din funcţiune, acestea nefiind în conformitate cu Directivele Uniunii Europene, în prezent în România nu exista instalaţii de incinerare a deşeurilor municipale.
    II.1.7. Depozitarea deşeurilor municipale
    Depozitarea reprezintă principala opţiune de eliminare a deşeurilor municipale. Din totalul deşeurilor municipale generate, aproximativ 95% sunt depozitate în fiecare an. În fiecare localitate urbana exista cel puţin un depozit pentru deşeuri.
    În anul 2002 erau înregistrate 265 depozite de deşeuri municipale, aparţinând oraşelor şi municipiilor. Acestea ocupa sub 1.000 hectare, ceea ce reprezintă aproximativ 7% din totalul suprafeţelor afectate de depozitarea deşeurilor.
    Din totalul depozitelor inventariate, la nivelul anului 2002:
    ● 11 depozite municipale de deşeuri sunt noi, cu capacitate libera de depozitare, care se conformează cu cea mai mare parte a prevederilor Directivei 99/31, respectiv a Hotărârii Guvernului nr. 162/2002 privind depozitarea deşeurilor şi care necesita îmbunătăţirea activităţilor de operare şi monitorizare pentru o conformare totală (Tabel II.1.8.)
    ● 251 depozite de deşeuri municipale au capacităţi libere variabile, care nu îndeplinesc cerinţele Directivei nr. 99/31 şi Hotărârii Guvernului nr. 162/2002.
    La începutul anului 2003 erau în construcţie 3 noi depozite de deşeuri municipale: Braşov, Buzau, Arad, care vor fi date în folosinţă la începutul anului 2004.
    Tabel II.1.8. Depozite noi de deşeuri municipale la nivel naţional
    Nr. Judeţ Nume depozit An deschidere An estimat de închidere
    1 Constanta Depozit mixt Ovidiu 1997 2025
    2 Neamt Depozit orasenesc Piatra Neamt 1999 2005
    3 Bucureşti Depozit IRIDEX - Chiajna 2000 2019
    4 Brăila Depozit ecologic Tracon - Brăila 2001 2031
    5 Ilfov Depozit orasenesc Glina 2001 2005
    6 Ilfov Depozit ecologic Vidra 2001 2023
    7 Mures Depozit orasenesc Sighisoara 2002 2020
    8 Prahova Depozit ecologic Baicoi 2002 2012
    9 Prahova Depozit ecologic Boldesti-Scaieni 2002 2014
    10 Prahova Depozit mixt Campina-Băneşti 2002 2012
    11 Sibiu Depozit ecologic Cristian 2003 2034
        Sursa: baza de date privind depozitele de deşeuri - ICIM

    Figura II.1.14. Pozitionarea depozitelor noi
    Sursa: baza de date privind depozitele de deşeuri - ICIM
    Pentru cele 265 de depozite inventariate, clasificarea în acord cu prevederile Directivei s-a realizat în funcţie de deţinătorul şi operatorul depozitului, tipul deşeurilor depozitate, tipul activităţilor industriale care se desfăşoară în zona amplasamentului. Astfel, a rezultat faptul ca toate cele 265 depozite inventariate se încadrează în clasa de depozit "b" (depozite pentru deşeuri nepericuloase).
    Figura II.1.15 Evoluţia depozitelor municipale noi în funcţiune

    Sursa: baza de date privind depozitele de deşeuri - ICIM
    Cele mai multe depozite de deşeuri municipale sunt mixte (60%), acceptând pentru depozitare atât deşeuri de tip menajer, cat şi deşeuri de construcţii şi demolări, dar şi deşeuri industriale nepericuloase. Circa 30% din depozitele orăşeneşti sunt depozite municipale simple, acceptând spre depozitare numai deşeuri provenite din activităţi domestice. Doar 10% din depozitele municipale de deşeuri sunt autorizate de către Inspectoratele teritoriale de Protecţie a Mediului.
    Aproximativ 80% din depozite ocupa suprafeţe relativ mici (între 0,5 şi 5 ha), restul de 20% fiind depozite orăşeneşti mari, care ocupa suprafeţe de la 5 la peste 20 ha.
    În privinta gradului de amenajare a depozitelor orăşeneşti, peste 40% nu beneficiază de nici un fel de facilităţi pentru protecţia mediului. Mai mult de 45% dintre depozite au doar împrejmuire cu gard.
    Desfăşurarea activităţii pe depozite este, de asemenea, deficitara. Pe lângă deşeurile menajere, stradale, comerciale, pe depozitele orăşeneşti sunt acceptate, în mod ilegal, şi deşeuri industriale periculoase. Amestecul acestor tipuri de deşeuri conduce la producerea unui levigat încărcat cu substanţe nocive care, prin infiltrare, polueaza apele de suprafaţa şi subterane sau solul şi implicit afectează starea de sănătate a populaţiei din zona.
    Toate aceste considerente conduc la concluzia ca gestionarea deşeurilor necesita adoptarea unor măsuri specifice, adecvate fiecărei faze de eliminare a deşeurilor în mediu. Respectarea acestor măsuri trebuie să facă obiectul activităţii de monitoring a factorilor de mediu afectaţi de prezenta deşeurilor.
    Figura II.1.16 Fluxul deşeurilor municipale - 2002 (mii tone)

    II.2. PROGNOZA PRIVIND GENERAREA DEŞEURILOR MUNICIPALE
    În România, populaţia este în continua scădere, conform evoluţiei pe ultimii 5 ani şi conform recensamantului din martie 2002.
    Astfel pornind de la o populaţie de 21.600.000 pentru anul 2003 şi considerând o scădere de 0,25 % pe an până în 2007 şi de 0,20% pe an până în 2013 rezultă următoarele date:
    Tabelul II.2.1. Prognoza evoluţiei populaţiei României
    Anul 2005 2007 2013
    Populaţia 21.492.135 21.384.809 21.087.159

    Pentru realizarea unei prognoze cat mai detaliate şi corecte, în ceea ce priveşte generarea deşeurilor s-a realizat o separare pe medii locuite în funcţie de tipurile de localităţi. Acestea se prezintă astfel: mediul urban dens reprezintă localităţile cu un număr de locuitori mai mare de 50.000, mediul urban reprezintă localităţile urbane cu un număr de locuitori mai mic de 50.000, iar mediul rural reprezintă toate localităţile rurale (sate şi comune);
    Tabelul II.2.2. Prognoza populaţiei pe tip de medii locuite
    Anul 2003 2007 2013
    Mediul urban dens 7.992.000 7.805.455 7.538.659
    Mediul urban 3.348.000 3.314.645 3.268.510
    Mediul rural 10.260.000 10.264.708 10.279.990
    Total populaţie 21.600.000 21.384.809 21.087.159

    Datorită migrarii populaţiei din mediile urban dens şi urban spre mediul rural, populaţia din acest mediu va creşte uşor.
    În România, conform datelor oficiale, indicele mediu de generare a deşeurilor municipale (calculat în funcţie de numărul de locuitori din mediul urban şi din mediul rural, respectiv de indicii de generare a deşeurilor menajere corespunzatori), a avut în perioada 1995 - 2000, o valoare medie de 293 kg/locuitor.an, respectiv 0,80 kg/locuitor.zi (în comparatie cu alte tari din Uniunea Europeană, aceste valori sunt cu cca. 40 % mai mici).
    Pentru realizarea prognozei s-au considerat următoarele:
    ● tipurile de localităţi
    ● distribuţia populaţiei pe tipuri de localităţi în 2002:
    - mediu urban dens - 37 %,
    - mediu urban - 15,5 %,
    - mediu rural - 47,5 %;
    ● cantităţi de deşeuri menajere estimate pentru 2003:
    - 370 kg/locuitor.an în zone urbane dens populate,
    - 290 kg/locuitor.an în zone urbane,
    - 150 kg/locuitor.an în zone rurale;
    ● cantităţi de deşeuri municipale estimate pentru 2003:
    - 628 kg/locuitor.an în zone urbane dens populate,
    - 488 kg/locuitor.an în zone urbane,
    - 256 kg/locuitor.an în zone rurale;
    ● scăderea numărului populaţiei în zonele intens populate şi creşterea populaţiei din zonele rurale (tabelul II.2.2);
    ● rezultatele unor studii de caz realizate până în prezent privind cantităţile şi compozitia deşeurilor produse în unele localităţi din România;
    ● prevederile din Strategia Naţionala de Gestionare a Deşeurilor.
    Prognoza generarii deşeurilor municipale pe tipul de mediu locuit este prezentată în tabele II.2.3-II.2.5.
    Tabelul II.2.3. Mediu urban dens:
    Anul 2003 2007 2013
    Evoluţia populaţiei(%) 37% 36,5% 35,8%
    Evoluţia populaţiei(nr.loc.) 7.992.000 7.805.455 7.538.659
    Cantitatea de deşeuri mena- jere generate (kg/locuitor.an) 370 371 400
    Cantitatea de deşeuri munici- pale generate (kg/locuitor.an) 628 648 680
        Sursa: prelucrare date ICIM pe baza programului din cadrul Proiectului
    de Twinning România Franţa

    Tabelul II.2.4. Mediu urban:
    Anul 2003 2007 2013
    Evoluţia populaţiei(%) 15,5% 15,5% 15,5%
    Evoluţia populaţiei(nr.loc.) 3.348.000 3.314.645 3.268.510
    Cantitatea de deşeuri mena- jere generate (kg/locuitor.an) 290 299 314
    Cantitatea de deşeuri munici- pale generate (kg/locuitor.an) 488 504 528
        Sursa: prelucrare date ICIM pe baza programului din cadrul Proiectului
    de Twinning România Franţa

    Tabelul II.2.5. Mediu rural:
    Anul 2003 2007 2013
    Evoluţia populaţiei(%) 47,5% 48,0% 48,8%
    Evoluţia populaţiei(nr.loc.) 10.260.000 10.264.708 10.279.990
    Cantitatea de deşeuri mena- jere generate (kg/locuitor.an) 150 154 162
    Cantitatea de deşeuri munici- pale generate (kg/locuitor.an) 256 264 277
        Sursa: prelucrare date ICIM pe baza programului din cadrul Proiectului
    de Twinning România Franţa

    Cantitatea de deşeuri municipale generate creşte în această perioadă datorită creşterii consumului de bunuri la populaţie, estimată a fi de 0,8% pe an.
    În continuare sunt prezentate prognozele la nivel naţional şi evoluţia anuală a cantităţilor de deşeuri municipale generate.
    II.2.1. Prognoza generarii deşeurilor
    Prognoza generarii va cuprinde următoarele grupe de deşeuri:
    - 1. deşeuri municipale şi asimilabile din comerţ, industrie şi instituţii;
    - 2. namoluri de la staţii de epurare;
    - 3. deşeuri din construcţii şi demolări.
    Pornind de la date existente din anul 1995, comparate cu cele din 2002, a fost stabilită o creştere medie de 0,8 % pe an a cantităţii de deşeuri municipale şi asimilabile generate.
    Pentru cantitatea de namoluri de la staţiile de epurare orăşeneşti generate s-a luat în considerare populaţia racordata la sistemele de alimentare cu apa şi canalizare şi s-a prognozat o creştere medie de 25% pe an a populaţiei racordate, astfel crescand proporţional şi cantitatea de namol generata.
    Pentru cantitatea de deşeuri din construcţii şi demolări s-a stabilit, de asemenea, o creştere medie de 0,8 % pe an în ceea ce priveşte generarea.
    Figura II.2.1. Evoluţia populaţiei comparativ cu evoluţia deşeurilor generate

    Sursa: prelucrare date ICIM pe baza programului din cadrul Proiectului de Twinning România Franţa
    Figura II.2.2. Evoluţia deşeurilor municipale pe tip de mediu locuit

    Sursa: prelucrare date ICIM pe baza programului din cadrul Proiectului de Twinning România Franţa
    Figura II.2.3. Evoluţia deşeurilor menajere şi municipale

    Sursa: prelucrare date ICIM pe baza programului din cadrul Proiectului de Twinning România Franţa
    II.2.2. Prognoza privind colectarea deşeurilor:
    Pornind de la cantităţile de deşeuri estimate a fi generate şi ţinând seama de obiectivele stabilite privind extinderea sistemului de colectare şi implementarea colectării selective, au fost estimate cantităţile de deşeuri care vor fi colectate, precum şi cantităţile de deşeuri care urmează a fi colectate separat. Pentru realizarea estimarilor s-au utilizat următoarele ipoteze privind evoluţia anuală a extinderii colectării şi a implementarii colectării selective.
    Pentru mediul urban dens coeficientul de colectare a deşeurilor municipale şi asimilabile este de 100 %, iar pentru mediul urban este de 90 %, care se estimeaza ca va rămâne constant până în 2007, după care va creşte cu 2 % pe an până în anul 2012, când se va ajunge la o colectare de 100 %.
    Pentru mediu rural, coeficientul de colectare în prezent este de circa 10 %, estimandu-se o creştere de 1 % pe an până în 2007 şi de 7-8 % între 2008 şi 2012, după care creşterea va fi de 10 % pe an până în 2013, moment în care se va ajunge la 60 %.
    În ceea ce priveşte colectarea namolurilor de la staţiile de epurare orăşeneşti, procentul este de 100%, iar colectarea deşeurilor din construcţii şi demolări este de 100% în mediu urban dens; în mediu urban procentul de colectare este de 90 %, estimandu-se a creşte cu 1 % pe an şi ajungând în 2013 la 100%; pentru mediul rural coeficientul de colectare este de 10 %, estimandu-se o creştere anuală de 5 % până în 2007, şi o creştere ulterioară de 10 % pe an până în 2014 când va atinge 100 %.
    Din punct de vedere al populaţiei de la care se colectează - per total la nivel naţional, s-a considerat un coeficient actual de 56% şi s-a prognozat un coeficient de creştere de 0,24 până în anul 2007, după care s-a prognozat un coeficient de 4% până în anul 2012 şi de 5% până în anul 2013, moment în care atinge un procent de 84%.
    Tabel II.2.7. Prognoza privind sistemul de colectare a deşeurilor
    An 2003 2007 2013
    Procent colectare deşeuri (% populaţie deservita) 56% 58% 84%
        Sursa: prelucrare date IC IM pe baza programului din cadrul Proiectului
    de Twinning România Franţa

    Figura II.2.4. Evoluţia colectării deşeurilor municipale şi asimilabile

    Sursa: prelucrare date ICIM pe baza programului din cadrul Proiectului de Twinning România Franţa
    Figura II.2.5. Populaţia care beneficiază de servicii pentru colectarea deşeurilor municipale, în mediul urban dens, urban, rural şi pe ţara

    Sursa: prelucrare date ICIM pe baza programului din cadrul Proiectului de Twinning România Franţa
    Aceasta estimare a prognozei reprezintă o schitare în linii mari a evoluţiei deşeurilor pentru următorii 10 ani, bazându-se pe datele şi cunoştinţele existente în ceea ce priveşte generarea deşeurilor municipale şi sistemele de colectare ale acestora. Odată cu dezvoltarea unor noi sisteme şi metode de gestionare a deşeurilor se vor putea adauga noi date şi detalii.
    II.3. ALTERNATIVE DE ATINGERE A OBIECTIVELOR STRATEGICE
    II.3.1. Aspecte generale
    Din datele prezentate în capitolele anterioare rezultă ca România are în prezent un sistem de gestionare a deşeurilor bazat doar pe colectare neselectiva şi eliminare prin depozitare. România este conştienţă de faptul ca trebuie să atinga tintele stabilite prin Acquis-ul Communautaire şi în acest scop se vor lua în considerare următoarele aspecte:
    ● condiţiile geografice generale şi regionale;
    ● densitatea populaţiei în mediile urban dens, urban şi rural;
    ● activităţile comerciale şi industriale;
    ● condiţiile de trafic, în special în ceea ce priveşte transportul rutier şi feroviar;
    ● posibilităţile de reciclare existente în industrie sau alte domenii;
    ● dezvoltarea economică la nivel naţional şi regional;
    ● modalităţile actuale de finanţare a investiţiilor şi funcţionarii instalaţiilor de gestionare a deşeurilor;
    ● gradul de acceptare a soluţiilor recomandate de către populaţie şi de către operatorii industriali.
    România este conştienţă de faptul ca trebuie să introducă tehnici şi tehnologii noi pentru gestionarea deşeurilor. Neavând cunoştinţele şi experienta necesară pentru a integra astfel de tehnologii la nivel naţional, România îşi propune sa realizeze într-o primă etapa staţii pilot-demonstrative care vor servi la evaluarea metodelor de gestionare a deşeurilor considerate optime. Aceste staţii demonstrative vor fi utilizate pentru obţinerea parametrilor tehnico-economici reali şi a experienţei de realizare şi exploatare, precum şi pentru informarea populaţiei şi obţinerea acceptului acesteia.
    Se intenţionează o corelare a proiectelor de instalaţii demonstrative astfel încât să se acopere toate sursele şi tipurile de deşeuri cat şi toate etapele de gestionare a deşeurilor, de la colectare până la eliminarea finala.
    Utilizarea instalaţiilor pilot-demonstrative pentru a cumula cunoştinţele şi experienta necesară pentru implementarea unui sistem integrat de gestionare a deşeurilor. Dezvoltarea unor campanii de informare şi instruire a populaţiei pentru a obţine acceptul public necesar unor investiţii ulterioare.

    II.3.2. Prevenire şi minimizare
    Prevenirea generarii de deşeuri sau minimizarea trebuie discutata sau planificata în strânsă corelare cu gospodărirea resurselor şi produselor.
    Prevenirea deşeurilor, ca şi generarea deşeurilor, depinde de factori ca:
    ● activităţile economice;
    ● modelul de producţie şi consum;
    ● modificările demografice;
    ● inovatiile tehnologice.
    De aceea, primul pas spre o strategie globală în ceea ce priveşte prevenirea deşeurilor îl reprezintă corelarea tuturor instrumentelor disponibile. În aceasta faza nu este posibil să se propună tinte cuantificabile pentru prevenirea deşeurilor. Se pot oferi însă elemente privind scopul prevenirii deşeurilor în diferite sectoare.
    Domeniul-ţinta pentru prevenirea apariţiei deşeurilor este industria producătoare. Exista o cerinţa evidenta de imbunatatire a cunoştinţelor în ceea ce priveşte prevenirea deşeurilor în cadrul tehnologiilor de producţie folosite în România. Toate ramurile industriale trebuie informate şi sprijinite pentru a minimiza generarea de deşeuri prin modificarea tehnicilor de producţie şi prin reutilizarea şi reciclarea interna a "produselor" nedorite. În special respectarea cerinţelor directivei privind Prevenirea şi Controlul Integrat al Poluarii (IPPC) preluată prin OU 34/2002, va convinge factorii industriali de beneficiile atât ecologice cat şi economice ale prevenirii. Este cunoscut din experienta ţărilor membre UE ca aceasta poate fi cea mai eficienta metoda de prevenire a deşeurilor.
    Pe de altă parte sunt necesare campanii de informare a agenţilor comerciali şi a consumatorilor privati privind posibilităţile lor de a preveni generarea deşeurilor. Campaniile de informare publică vor conţine informaţii specifice şi motivatii pentru diferiţii factori implicaţi. Aceasta înseamnă ca trebuie să se pregătească materiale specifice de informare pentru instituţiile publice (şcoli, universităţi), pentru administraţiile publice şi private, pentru toate tipurile de comercianţi şi, în final, pentru consumatorii finali.
    În aceasta faza nu este posibil să se indice o valoare-ţinta pentru prevenirea deşeurilor de către actorii menţionaţi mai sus.
    Prevenirea reprezintă principalul pas într-un sistem integrat de gestionare a deşeurilor, pe termen lung. De aceea trebuie introdusă în viitoarele planuri de dezvoltare economică. În al doilea rând prevenirea reprezintă principala obligaţie/responsabilitate a tuturor consumatorilor de bunuri.

    II.3.3. Colectare
    Pentru planificarea sistemelor tehnice de colectare a deşeurilor, România trebuie să ia în considerare:
    ● tipurile de structuri rezidentiale;
    ● tipurile de locuinţe;
    ● accesul rutier pentru vehiculele de colectare;
    ● acceptarea de către populaţie a noilor sisteme de colectare.
    În ceea ce priveşte extinderea colectării deşeurilor municipale în mediul urban şi mai ales în mediul rural România îşi propune realizarea unor programe de educare şi informare a populaţiei şi de stimulare a companiilor de salubritate existente şi de atragere a noilor investitori în domeniul gestionării deşeurilor.
    În ceea ce priveşte colectarea selectiva, prima acţiune necesară este identificarea tipurilor de containere utilizabile pentru colectarea selectiva la surse a deşeurilor (ambalaje, deşeuri organice şi restul deşeurilor menajere) şi, de asemenea, a modului de etichetare sau marcare a acestora. Se va avea în vedere asigurarea volumului şi numărului suficient de containere pentru diferitele tipuri de clădiri, funcţie de numărul de locuitori.
    Alegerea tipurilor de containere pentru colectarea deşeurilor trebuie să se realizeze în asa fel încât să se evite depăşirea capacităţilor optime de colectare, respectând în acelaşi timp normele de igiena. Containerele trebuie selectate astfel încât:
    ● să poată fi uşor umplute de către populaţie;
    ● să poată fi uşor accesate şi golite de către cei ce asigura serviciul de salubrizare;
    ● să poată fi menţinute în condiţii satisfăcătoare de igiena.
    Golirea containerelor trebuie să se realizeze în funcţie de:
    ● gradul de umplere a acestora de către populaţie;
    ● variatiile de temperatura (vara, datorită temperaturii ridicate frecventa de colectare a deşeurilor va fi mai mare).
    În prezent, în România este disponibilă întreaga gama de containere UE, respectiv:
    ● containere de plastic de 80 l;
    ● containere de plastic de 120 l;
    ● containere de plastic de 240 l;
    ● containere de 1,1 mc pentru clădiri cu mai mult de 5 nivele;
    ● containere de 2,2 mc pentru clădiri cu mai mult de 5 nivele.
    În condiţii speciale, pot fi utilizaţi saci de plastic, în special pentru colectarea materialelor reciclabile.
    Containerele mari nu trebuie utilizate pentru deşeurile menajere, ci pentru cele din comerţ (magazine, centre comerciale mari). Centrele comerciale vor selecta tipul de containere necesar, respectiv cu/fără sisteme de compactare în funcţie de necesităţile lor specifice.
    Intenţia României este de a produce toate tipurile de containere şi nu a le importa. În prezent exista o asemenea industrie în România şi se intenţionează dezvoltarea ei.
    Se vor crea condiţii ca întreaga cantitate de deşeuri menajere să poată fi colectata şi sa nu se practice moduri de eliminare ilegale.
    Utilizarea întregii game de containere disponibile. Asigurarea volumului necesar al containerelor pentru toate gospodăriile private. Asigurarea serviciului de colectare regulată la nivel naţional.

    II.3.4. Transport (inclusiv transfer)
    România este conştienţă de faptul ca în viitor transportul deşeurilor şi a produselor derivate din acestea se va intensifica. Deşeurile trebuie transportate:
    ● de la surse la staţii de pretratare;
    ● de la punctele de colectare separată la staţii de procesare şi sortare;
    ● de la staţii de sortare şi reprocesare la instalaţiile de reciclare finala;
    ● de la surse la depozite sau staţii de incinerare regionale.
    Pentru minimizarea costurilor şi a impactului ecologic, în special asupra populaţiei va fi necesară optimizarea activităţilor de transport cat mai mult posibil.
    Măsuri pentru optimizarea condiţiilor de transport a deşeurilor:
    ● selectarea locatiilor pentru staţiile de sortare, procesare şi pretratare în "centrul" zonelor de generare a deşeurilor;
    ● amplasarea statiilor de procesare a deşeurilor (staţii de tratare mecano-biologica) cat mai aproape de depozitele finale;
    ● utilizarea pentru colectarea deşeurilor a unor vehicule de colectare cu emisii reduse de noxe (zgomot şi gaze de esapament);
    ● adaptarea autovehiculelor de colectare şi transport în funcţie de condiţiile de drum, structura localităţilor şi structura arhitecturala a diferitelor clădiri;
    ● optimizarea distantelor de transport pentru utilizarea la maxim a capacităţii autovehiculelor de transport;
    ● minimizarea distantelor de transport prin utilizarea statiilor de transfer;
    ● dacă distanţele de transport lungi nu pot fi evitate este indicat să se utilizeze căile ferate sau navale (exemplu, Dunarea)
    Numărul total şi capacitatea statiilor de transfer va depinde de planificarea detaliată a gestionării deşeurilor în cadrul planurilor de dezvoltare locale sau regionale.
    Transportul deşeurilor se va dezvolta şi va acoperi mai multe sectoare. Sunt necesare măsuri pentru a minimiza distanţele de transport şi a reduce impactul ecologic al acestuia.

    II.3.5. Reciclare şi valorificare
    În ierarhia optiunilor de gestionare a deşeurilor, inclusă atât în reglementările UE cat şi în cele naţionale, recuperarea reprezintă o prioritate aflată înaintea eliminării prin depozitare. Măsurile necesare trebuie planificate astfel încât să se ajungă la cea mai eficienta metoda de recuperare şi reciclare ţinând cont de tipurile de deşeuri, de sursele de deşeuri şi de compozitia diferita a deşeurilor, în ceea ce priveşte deşeurile municipale, România se concentreaza asupra deşeurilor de ambalaje, de hârtie, deşeurilor biodegradabile, deşeurilor din construcţii şi demolări şi asupra namolurilor rezultate din epurarea a apelor menajere. În ceea ce priveşte bunurile de consum reciclarea şi recuperarea se vor concentra asupra deşeurilor de echipamente electrice şi electronice, vehiculele şi anvelope uzate.
    II.3.5.1. Deşeuri de ambalaje
    Pentru a atinge tintele stabilite în legislaţia europeană şi naţionala sistemul pentru gestionarea deşeurilor de ambalaje va cuprinde:
    ● colectarea separată;
    ● sortarea şi procesarea;
    ● reciclarea finala.
    În ceea ce priveşte colectarea separată trebuie luate în considerare aceleaşi obiective ca şi pentru colectarea generală a deşeurilor.
    Tipul de colectare şi de containere trebuie alese în funcţie de condiţiile şi tipurile de materiale din ambalaje. Ambalajele din sticlă pot fi colectate, în primul rând, în containere speciale amplasate în locuri publice, în apropierea centrelor comerciale. Amplasarea containerelor de colectare a sticlei trebuie planificata în asa maniera încât să fie uşor accesate de populaţie, sa nu creeze probleme în zonele respective (zgomot), locatiile să fie uşor accesate de către companiile de colectare, să se încadreze în imaginea arhitecturala a zonei şi containerele să poată fi menţinute curate. Ţinând cont de tipul de sticlă cel mai vandabil, interiorul containerelor trebuie să fie împărţit în compartimente pentru sticlă de culoare alba, maro şi verde. În zonele urbane dense containerele de colectare a sticlei trebuie amplasate în apropierea locuinţelor.
    Ambalajele din plastic, metale şi materiale compozite trebuie colectate în amestec într-un singur container sau în saci de plastic speciali. Aceste containere trebuie amplasate în apropierea locuinţelor. Este recomandabil ca hârtia şi ambalajele de hârtie să fie colectate în recipienţi separati. Dar, în funcţie de condiţiile regionale specifice se poate lua în considerare colectarea într-un singur container a ambalajelor din hârtie, plastic, metal şi compozite. Chiar şi în acest caz, sticlă trebuie colectata strict separat.
    Indiferent de sistemul de colectare a deşeurilor de ambalaje este necesară crearea sau dezvoltarea unor instalaţii de sortare şi procesare a acestora în vederea reciclarii.
    Ambalajele din sticlă colectate trebuie sortate pentru a se asigura ca sticlă sortata după culoare este lipsită de impuritati precum aluminiu, plumb şi silicati (pietre, portelan şi ceramica).
    Hârtia şi cartonul trebuie sortate pentru a elimina impuritatile şi pentru a atinge calitatea necesară industriei de hârtie şi carton. De exemplu, sortarea în categorii precum hârtia de scris, carton şi hârtia de joasa calitate din ambalaje asigura atingerea calităţii necesare pentru reciclare.
    Ambalajele din diferite materiale, colectate în amestec, trebuie sortate pentru a ajunge la materiale cu aceeaşi compoziţie, cel puţin după cum urmează:
    ● tabla inoxidabila;
    ● aluminiu;
    ● tetrapak;
    şi în ceea ce priveşte plasticele, cel puţin:
    ● PVC;
    ● PP;
    ● PE;
    ● PET.
    Pentru primele staţii de sortare care se vor înfiinţa este recomandabil să se opteze pentru sortarea manuală, dar România are intenţia de a utiliza cat mai curând, sistemele de sortare mecanică sau automată recunoscute internaţional. Aceste sisteme sunt în special disponibile pentru sortarea în funcţie de culoarea sticlei, pentru sortarea hârtiei, a metalelor feroase şi neferoase. Sortarea magnetica a aluminiului şi a tablei inoxidabile poate fi utilizata şi în cadrul statiilor de sortare manuală.
    România este conştienţă ca recuperarea şi reciclarea vor fi un succes numai dacă materialele colectate şi sortate vor fi în final utilizate în cadrul ramurilor specifice ale industriei. De aceea, tehnologiile de producţie din industria de sticlă, metal, hârtie, carton şi plastic trebuie adaptate pentru utilizarea acestor materiale. Programe economice speciale vor fi utilizate pentru a motiva industriile să se implice în procesul de reciclare şi pentru a crea pieţe de desfacere pentru astfel de produse rezultate în urma reciclarii materialelor pentru companiile deja implicate în acest proces.
    România intenţionează sa planifice campanii de informare a populaţiei, de stimulare a administraţiilor locale, a industriilor şi a tuturor factorilor implicaţi pentru a asigura succesul acestor sisteme de recuperare şi reciclare.
    Crearea iniţială a unor staţii de sortare manuală, urmând a se imbunatatii acest sistem prin implementarea unor instalaţii mecanice şi automate. Dezvoltarea unor programe economice speciale pentru a stimula industriile. Campanii de informare a publicului.

    II.3.5.2. Deşeuri biodegradabile
    După cum s-a menţionat în capitolele anterioare deşeurile biodegradabile reprezintă circa 51% din deşeurile municipale din România.
    Pentru a atinge obiectivele generale de recuperare/reciclare şi de reducere a materiilor biodegradabile trimise spre depozitarea finala trebuie utilizate toate măsurile posibile de valorificare a deşeurilor biodegradabile.
    În principiu, soluţiile de recuperare şi reciclare disponibile sunt:
    ● compostarea (digestia aeroba);
    ● digestia anaeroba cu producerea şi colectarea de biogaz.
    Având în vedere experienta internationala, România este conştienţă ca pentru a utiliza în mod eficient compostarea este necesară o colectare separată a materiei organice din deşeuri. Trebuie evitata compostarea deşeurilor municipale colectate în amestec, deoarece deşeurile municipale amestecate au un conţinut ridicat de metale grele cum ar fi: Cd, Pb, Cu, Zn şi Hg.
    Datorită condiţiilor referitoare la concentraţia de metalele grele admisă în compost se recomanda a se evita colectarea materialelor biodegradabile din mediile urbane dense. Experienta internationala a demonstrat ca din aceste medii nu este posibila colectarea separată a unor materii biodegradabile de calitate.
    Colectarea separată a materiei biodegradabile poate fi realizată în toate regiunile în care populaţia locuieşte în "medii verzi", gospodării cu grădini. Cel mai mare volum de deşeuri biodegradabile poate fi colectat în mediul rural, dar acest lucru trebuie evitat, deoarece populaţia din aceste medii practica metode ecologice de a reutiliza materiile biodegradabile în propriile gospodării.
    În condiţiile situaţiei existente, în România este recomandabila introducerea colectării separate a materiei biodegradabile în mediul urban mai puţin dens, în zonele verzi ale marilor oraşe şi unele zone rurale, acestea reprezentând un procent de 25-35% din populaţie. Din aceste zone, dacă se estimeaza o generare medie de deşeuri de circa 300 kg/loc.an cu un conţinut de 51% material biodegradabil, ar fi posibila o colectare separată a circa 120-145 de kg/loc.an de materiale biodegradabile. Astfel cantitatea de deşeuri biodegradabile teoretic posibil a fi colectata ar fi 648.000 şi 1.000.000 t/an. Aceste valori se reduc dacă:
    ● populaţia din mediile rurale nu accepta sa colecteze separat deşeurile biodegradabile;
    ● nu se accepta instalarea statiilor de compostare;
    ● nu exista o piaţa de desfacere pentru compost;
    ● se prefera, din diferite motive, tratarea mecano-biologica.
    România nu are experienta necesară în planificarea şi operarea statiilor de compost, de aceea se recomanda etapizarea acestei acţiuni. România va selecta în jur de 4-6 regiuni în care să se construiască şi sa opereze instalaţii de compostare demonstrative. În aceste staţii-demonstrative vor fi utilizate diferite tehnologii de compostare. Condiţiile de operare şi rezultatele activităţilor de compostare în special privind calitatea şi utilizarea finala a compostului, vor fi monitorizate de o instituţie independenta. Rezultatele vor fi compilate, evaluate şi prezentate în dezbateri publice cu toţi partenerii implicaţi. Experienta şi rezultatele evaluate vor fi baza pentru continuarea planificarii şi realizării altor instalaţii de compostare.
    Pentru colectarea separată în gospodării a deşeurilor biodegradabile trebuie asiguraţi recipienţi speciali. Pentru gospodăriile mici pot fi distribuiti saci, iar pentru gospodării mai mari pot fi distribuite containere (80-120 l). Acestea vor fi amplasate aproape de locuinţe. Colectarea va fi organizată într-o asemenea maniera încât să se evite problemele de igiena.
    În ceea ce priveşte capacitatea statiilor de compostare, se cer respectate cel puţin următoarele condiţii:
    ● amplasarea statiilor de compostare în "centrul" ariei de colectare;
    ● selectarea locatiei trebuie să ia în considerare condiţiile climatice specifice pentru a minimiza impactul emisiilor (miros suparator) asupra mediului;
    ● distanta dintre cea mai apropiată gospodărie şi statia de compostare trebuie să fie de cel puţin 500 m;
    ● fiecare statie de compostare trebuie să includă facilităţi de pretratare prin macinare, sitare, presortare şi amestecare a materiei biodegradabile (prin aceasta se asigura ca statia de compostare poate să utilizeze materie biodegradabila din diferite surse: gospodării private, instituţii publice, restaurante, industrii, pieţe şi zone verzi publice);
    ● pentru a minimiza emisiile mirositoare va fi necesar ca, în anumite regiuni, să se prevadă faze de digestie anaeroba (clădiri închise) premergătoare compostarii propriu-zise;
    ● toate staţiile de compost trebuie să includă tehnologii de ambalare a compostului pentru introducerea acestuia pe piaţa.
    Colectarea neselectiva a biodegradabilelor în zonele cu densitate mare a populaţiei. Colectarea selectiva a 120-145 kg/loc.an deşeuri biodegradabile. Capacitate de compostare pentru 680.000-1.000.000 t/an deşeuri biodegradabile. Realizarea de staţii-demonstrative de compostare. Realizarea unor proiecte de testare a pieţei şi de "utilizare" a compostului înaintea integrării statiilor de compostare în sistemul de gestionare a deşeurilor.

    II.3.5.3. Deşeurile din construcţii şi demolări
    În România, în prezent cantitatea de deşeuri din construcţii şi demolări este mult mai mica în comparatie cu statele membre ale Uniunii Europene. În paralel cu dezvoltarea economică a tarii, activităţile de construire a clădirilor noi, de reconstrucţie şi renovare a clădirilor existente şi demolarea clădirilor vechi ce nu pot fi renovate, vor creşte substanţial cantitatea de deşeuri din construcţii şi demolări şi se va schimba mult calitatea acestora fapt pentru care este necesară dezvoltarea măsurilor pentru reciclarea, recuperarea şi eliminarea deşeurilor rezultate. În această categorie, se disting trei grupuri mari de deşeuri:
    ● materiale de construcţie (materiale tehnice pentru construirea pereţilor, nu accesorii) metale, diferite materiale plastice, textile, din lemn şi ambalajele acestora;
    ● materiale din "demolări" conţinând în mare parte caramizi, beton, lemn, metale, pietre, oţel;
    ● sol excavat - necontaminat sau contaminat.
    Datorită previziunii de creştere a cantităţii de deşeuri din construcţii şi demolări vor fi luate în considerare toate măsurile disponibile de reciclare şi recuperare. Astfel de măsuri ar fi:
    ● stocarea strict separată a solurilor contaminate şi a celor necontaminate;
    ● reutilizarea solurilor necontaminate fără alte tratamente, în diferite activităţi de construcţii;
    ● evitarea utilizării directe a solurilor contaminate şi depozitarea lor în locuri special amenajate în vederea reabilitării;
    ● separarea stricta a deşeurilor din construcţii faţă de cele din demolări;
    ● îmbunătăţirea continua a schemelor de procesare şi reciclare;
    ● păstrarea separată pe cat posibil, a materialelor diferite cum ar fi metalele, plasticul, dacă capacitatea de construcţie şi spaţiul disponibil va permite;
    ● procesarea deşeurilor din construcţii în staţii de sortare, cat posibil, împreună cu deşeurile comerciale (pentru recuperarea calitativă a diferitelor materiale reciclabile);
    ● procesarea deşeurilor din demolări prin tehnologii de zdrobire, clasificare şi/sau sortare în funcţie de densitate în staţii mobile, semi-mobile sau stationare;
    ● utilizarea fractiei fine (8 - 40 mm) rezultate, pentru diferite activităţi de construcţie, în special pentru construirea de străzi, astfel încât solurile şi apa subterana sa nu fie contaminate.
    Pentru a evita impactul ecologic asupra solurilor şi asupra apei subterane trebuie să se asigure colectarea deşeurilor din construcţii şi demolări în toate regiunile (urban dens, urban şi rural) şi utilizarea acestora după pretratare, în reamenajari de drumuri sau alte activităţi.
    Cantitatea de deşeuri din construcţii şi demolări va creşte substanţial. Deşeurile din demolări vor fi utilizate ca o sursa alternativa de materiale de construcţii. Materialele reciclabile utilizate trebuie să nu genereze impact asupra solului şi apei subterane.

    II.3.5.4. Namolurile din staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti
    Având în vedere legislaţia referitoare la depozitarea deşeurilor şi faptul ca România trebuie să îndeplinească obiectivele pentru reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile depozitate nu va mai fi permisă eliminarea namolurilor de epurare nestabilizate pe depozitele de deşeuri nepericuloase. De aceea, România încurajează utilizarea în agricultura a namolului rezultat din epurarea apelor uzate orăşeneşti, atâta timp cat acesta nu pune în pericol calitatea solurilor şi a produselor agricole rezultate. Pentru alinierea legislaţiei naţionale la Acquis-ul Communautaire şi, de asemenea, pentru stabilirea condiţiilor de utilizare a namolurilor în agricultura, România a aprobat prin Ordinul de Ministru nr. 49/2004 Normele Tehnice privind protecţia mediului şi în special a solurilor, când se utilizează namoluri de epurare în agricultura. Prin acest act normativ s-au adoptat limite mai joase decât cele prevăzute în actuala Directiva în vederea prezervarii calităţii solurilor. S-a ţinut cont de faptul ca în proiectul noii Directive limitele diversilor poluanti sunt mai scăzute decât cele din Directiva aflată în forta.
    România va lua măsuri care vizează reducerea importanţa a componentelor nedorite din namoluri, precum şi impunerea de controale specifice pentru calitatea namolurilor atunci când acestea sunt utilizate în agricultura, pentru evitarea acumularii excesive şi necontrolate în sol a substanţelor contaminante care pot afecta pe termen lung caracteristicile sale agrochimice.
    Din datele existente privind staţiile de epurare orăşeneşti şi caracteristicile namolului rezultat s-a evidenţiat calitatea inadecvata pentru împrăştierea pe camp a acestuia. Deoarece multe întreprinderi îşi deverseaza apele uzate industriale în sistemele de canalizare orăşeneşti, namolul rezultat în urma epurarii acestor ape nu îndeplineşte condiţiile necesare pentru utilizarea acestuia în agricultura. De aceea România are în vedere:
    ● asigurarea funcţionarii corespunzătoare a instalaţiilor de preepurare a apelor uzate industriale înainte de deversarea acestora în sistemele de canalizare orăşeneşti;
    ● prevenirea contaminarii namolului de epurare prin controlarea calităţii efluentilor industriali descărcaţi în canalizarile orăşeneşti.
    În prezent se realizează o baza de date pentru namoluri şi o evidenţiere a statiilor de epurare care tratează ape uzate industriale împreună cu apele menajere de cele care epureaza doar ape uzate menajere sau ape similare cu acestea. Baza de date va avea o formă finala la sfârşitul anului 2004. Criteriile cheie pentru evaluarea calităţii namolului sunt:
    ● chimice;
    ● biologice;
    ● fizice;
    ● acceptabilitate (miros, considerente estetice, etc)
    Având în vedere compozitia sa predominant organică şi conţinutul în nutrienti, namolul are utilizare benefica în agricultura şi în recuperarea energiei. Obiectivul pe termen lung al României este de a reintroduce în agricultura nutrientii nepoluanti, rezultaţi din namolul de la staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti.
    Pentru namolurile ce nu îndeplinesc condiţiile de utilizare în agricultura România investigheaza alte metode de tratare sau eliminare a acestuia.
    De exemplu, industria cimentului va elabora un studiu pentru utilizarea namolurilor rezultate din staţiile de epurare ca materie prima alternativa în cuptoarele de clincher, pentru înlocuirea unei părţi din argila. Studiul se realizează pentru judeţele limitrofe fabricilor de ciment, acesta cuprinzând referiri la calitatea namolului şi cantitatea ce va putea fi utilizata în acest proces. Studiul se va finaliza până la sfârşitul anului 2004.
    De asemenea, exista şi pot fi aplicate tehnologii de recuperare a conţinutului de metale grele din namolurile de epurare.
    Reducerea importanţa a componentelor nedorite din namoluri. Impunerea de controale specifice pentru calitatea namolurilor atunci când acestea sunt utilizate în agricultura. Investigarea altor metode de tratare sau eliminare a namolului.

    II.3.5.5 Deşeuri de echipamente electrice şi electronice
    Conform Directivei Europene privind deşeurile de la echipamentele electrice şi electronice (DEEE) exista 10 tipuri diferite care trebuie colectate de la consumatori şi reciclate sau recuperate în rate specifice.
    Deşeurile de echipamente electrice şi electronice pot fi colectate de la populaţie prin centrele comerciale care vand produsele respective.
    Pe de altă parte, administraţiile locale (municipale, judeţene, regionale,) vor instala un sistem de colectare separată. Colectarea separată trebuie organizată şi realizată în asa maniera încât să se colecteze o cantitate de circa 4kg/loc.an. Încă nu s-a decis ce tip de colectare separată va fi utilizata în România.
    Administraţiile locale vor trimite materialele colectate către industria responsabilă de reciclare finala şi recuperare. Este indicat ca cel puţin reciclarea şi recuperarea deşeurilor de la echipamentele electrice şi electronice să fie finanţată de însăşi industria responsabilă.
    Colectarea separată a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice de către municipalitate. Reciclarea şi recuperarea va fi realizată de către industria responsabilă.

    II.3.5.6. Vehicule scoase din uz
    România are în vedere măsurile necesare pentru implementarea Directivei Europene privind vehiculele scoase din uz, şi anume:
    ● limitarea utilizării substanţelor periculoase la fabricarea vehiculelor şi reducerea acestora începând cu faza de conceptie;
    ● integrarea unei cantităţi crescande de materiale reciclate provenind de la vehiculele scoase din uz în vehiculele noi şi în alte produse pentru a dezvolta pieţele pentru materialele reciclate;
    ● punerea la punct de către operatorii economici a sistemelor pentru colectarea vehiculelor scoase din uz şi în măsura în care este fezabil tehnic şi economic a deşeurilor de piese rezultate din operaţiile de reparare a vehiculelor;
    ● punerea la punct a unui sistem conform căruia radierea unui vehicul scos din uz să se facă numai în baza unui certificat de distrugere (eliminare).
    Directiva privind vehiculele scoase din uz este prevăzută a fi transpusa în 2004, iar în prezent exista câteva prevederi ale Directivei transpuse prin alte acte normative. De exemplu, în ceea ce priveşte regimul vehiculelor abandonate sau fără stăpân exista Legea nr. 421/2002, care permite autorităţilor admistratiei publice locale sa identifice, sa ridice şi sa valorifice aceste vehicule.
    În România, exista în prezent 3 producători de vehicule: Dacia, Daewoo şi Aro. În ceea ce priveşte sistemul de eliminare a vehiculelor scoase din uz, în prezent exista un shredder aparţinând societăţii S.C. Remayer S.A cu o capacitate de 8.000 tone/luna instalat în Bucureşti. Numărul de vehicule scoase din uz anual este estimat la 30.000. Din componentele vehiculelor scoase din uz se valorifica doar părţile metalice, ceea ce reprezintă aproximativ 70 % din masa vehiculului, restul fiind eliminate.
    Exista o reţea de 46 de societăţi comerciale răspândite relativ uniform în teritoriu care au desfăşurat şi desfăşoară operaţiuni de dezmembrare şi valorificare a vehiculelor scoase din uz.
    Pentru realizarea măsurilor de implementare a Directivei, România propune aplicarea principiului responsabilităţii producătorului. Pentru aplicarea eficienta a acestui principiu se are în vedere crearea unui sistem comun de colectare şi tratare a vehiculelor scoase din uz la care să participe, dacă este posibil, toţi producătorii şi importatorii de vehicule. Colectarea şi transportul vehiculelor scoase din uz către unităţile autorizate de dezmembrare şi valorificare trebuie asigurata fără impunerea unor costuri adiţionale asupra ultimului proprietar, astfel finanţarea necesară atingerii obiectivelor de reciclare poate fi asigurata prin impunerea unei taxe la prima înmatriculare în România a vehiculelor de clasa Ml şi NI.
    România va asigura o atenţie specială implemetarii şi operarii unităţilor de reciclare a plasticului şi de valorificare a fractiei uşoare rezultate în urma dezmembrarii vehiculelor scoase din uz. Astfel, România va incuraja utilizarea materialelor reciclate, inclusiv printre producătorii de automobile.
    România va îmbunătăţi normele tehnice în ceea ce priveşte necesarul minim pentru dezmembrarea şi valorificarea vehiculelor scoase din uz, respectiv pentru tratarea şi eliminarea deşeurilor şi componentelor periculoase regasite într-un vehicul.
    Implemetarea unui sistem de colectare a vehiculelor scoase din uz. Încurajarea societăţilor ce desfăşoară operaţiuni de dezmembrare. Valorificarea fractiei uşoare şi reciclarea materialelor reciclabile rezultate în urma dezmembrarii vehiculelor scoase din uz.

    II.3.5.7. Anvelope uzate
    Nu exista nici o Directiva Europeană specifică privind anvelopele uzate. Exista reglementări privind reciclarea şi valorificarea numai pentru anvelopele colectate de la vehiculele scoase din uz.
    Anvelopele uzate nu trebuie eliminate prin depozitare controlată, nici în forma originala nici maruntite. Anvelopele uzate nu trebuie incinerate în instalaţii de incinerare a deşeurilor menajere. Pe baza Directivei Cadru a Deşeurilor anvelopele uzate trebuie reciclate sau valorificate termoenergetic cat mai mult posibil. Ambele metode sunt recomandate.
    Pe de o parte anvelopele de la maşinile private precum şi cele de la autocamioane, au un conţinut ridicat de cauciuc şi oţel ce poate fi reciclat. Pentru recuperarea cauciucului şi otelului sunt disponibile şi operationale diferite tehnologii (procesarea la temperatura normală şi la temperatura joasa).
    Pe de altă parte anvelopele au o valoare calorica mare şi pot fi utilizate ca sursa de energie, în special, în cuptoarele de ciment. Emisiile care provin de la aceste cuptoare de ciment au fost măsurate în diferite situaţii şi au arătat clar ca arderea anvelopelor în condiţii controlate nu produce daune mediului.
    Pentru implementarea Directivei privind vehiculele scoase din uz este recomandabil ca toţi agenţii economici care comercializează anvelope sa preia anvelopele uzate şi să le predea întreprinderilor specializate în reciclare.
    Anvelopele uzate pot fi procesate pentru reciclarea cauciucului atât sub forma de granule cat şi sub forma de pulbere.
    Anvelopele uzate pot fi de asemenea utilizate şi drept combustibil suplimentar în procesul de precalcinare sau în arderea primara în cuptoarelor de ciment.
    În aceste condiţii magazinele de anvelope vor percepe o taxa specifică de depozitare pentru anvelopele uzate, iar schema de transport, sortare şi reciclare va fi finanţată prin taxele de depozitare şi veniturile provenite din comercializarea cauciucului granulat sau pulbere şi otelului recuperat.
    România a elaborat un proiect de Hotărâre de Guvern privind gestionarea anvelopelor uzate, aceasta fiind aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 170/2004.
    Implemetarea unui sistem de colectare a vehiculelor scoase din uz. Încurajarea reciclarii şi valorificării materiale a anvelopelor uzate. Valorificarea energetica a anvelopelor uzate se va realiza numai în cazul în care nu este posibila valorificarea materială. Interzicerea depozitarii anvelopelor uzate de la intrarea în vigoare a Hotărârii de Guvern modificate privind depozitarea deşeurilor.

    II.3.6. Tratare (înainte de eliminare)
    II.3.6.1. Tratarea mecano-biologica
    După cum s-a menţionat, deşeurile municipale din România au o compoziţie de aproximativ 61% materie biodegradabila. Pentru a atinge tintele din Directiva 99/31/EC privind depozitarea deşeurilor şi din Hotărârea Guvernului nr. 162/2002, conţinutul de materie organică trebuie minimizat după cum urmează:
    ● reducerea cantităţii de biodegradabile de 25% până în 31 dec. 2010;
    ● reducerea cantităţii de biodegradabile de 50% până în 31 dec. 2013;
    ● reducerea cantităţii de biodegradabile de 65% până la 31 dec. 2016.
    Aceste obiective pot fi realizate în unele regiuni prin colectarea separată şi compostarea materiei biodegradabile. În zonele urbane dense aceste obiective se pot atinge doar prin incinerarea deşeurilor menajere. Pentru toate regiunile unde compostarea nu este acceptată şi pentru toate regiunile unde deşeurile conţin un procent mai mare de materie biodegradabila, este posibila şi recomandată tratarea mecano-biologica.
    În prezent, este neclar unde vor fi realizate instalaţiile necesare pentru compostare şi incinerare. Este, de asemenea, neclar cum poate populaţia minimiza generarea deşeurilor de materie biodegradabila, de aceea încă nu este posibila prognozarea unui număr de staţii de tratare mecano-biologica.
    Din experienta internationala se recomanda să se instaleze staţii demonstrative pentru tratarea mecano-biologica în câteva regiuni. Ca şi în cazul statiilor de compostare pilot, aceste staţii vor fi monitorizate, rezultatele vor fi evaluate, popularizate şi vor reprezenta baza pentru continuarea planificarii şi a luării deciziilor.
    În ceea ce priveşte tehnicile şi tehnologiile privind tratarea mecano-biologica se prezintă următoarele elemente:
    ● experienta internationala arata ca optima capacitatea de 100.000 t/an pentru o statie de tratare mecano-biologica;
    ● toate staţiile trebuie să includă instalaţii mecanice pentru sortarea materiei biodegradabile cat şi a deşeurilor periculoase;
    ● procesul aerob realizat în aceste staţii trebuie să ia în considerare minimizarea poluarii prin generarea de gaze şi levigat;
    ● cat de mult posibil, materialul de tratat aerob trebuie selectat prin sitare şi separat de materiile cu puteri calorifice mari ce pot fi incinerate şi de materialul inert potrivit pentru depozitarea finala.
    În prezent, tratarea mecano-biologica poate fi recomandată doar pentru acele regiuni care nu au în plan construirea de staţii de compostare.
    Tratarea mecano-biologica este una din tehnicile de baza pentu reducerea cantităţilor de materie biodegradabila şi producerea de combustibili alternativi obţinuţi din deşeuri. Realizarea unor staţii pilot de tratare mecano-biologica.

    II.3.6.2. Tratarea termica (incinerarea)
    În baza experienţei internaţionale, în special din statele membre UE, incinerarea este cea mai eficienta metoda de tratare a deşeurilor colectate în amestec din surse diferite, înainte de a fi depozitate final. Scopul incinerarii este:
    ● sa minimizeze volumul deşeurilor;
    ● sa distruga componentele periculoase biodegradabile;
    ● sa inertizeze - trecerea într-o formă inactiva/inerta;
    ● sa reducă carbonul organic;
    ● sa recupereze energia continuta în deşeurile incinerabile.
    Toate incineratoarele de deşeuri, fie ca sunt industriale, medicale sau municipale, trebuie să îndeplinească obiectivele din legislaţia europeană şi naţionala. În paralel, incineratoarele trebuie să îndeplinească şi condiţiile privitoare la recuperarea energiei din deşeuri, adică recuperarea caldurii şi altor forme de energie rezultate în urma incinerarii deşeurilor.
    Toate incineratoarele de deşeuri trebuie administrate în acord cu conceptele specifice ale utilizării finale ale energiei şi caldurii, mai ales în ceea ce priveşte consumatorii industriali şi comerciali şi sistemele de încălzire centralizate municipale.
    Incineratoarele trebuie exploatate în asa maniera încât cenusa de fund să poată fi sortata pentru a recupera metalele reciclabile şi a fi utilizata în construcţii, fără impact asupra solului şi apei subterane.
    Vor fi utilizate pe cat posibil instalaţiile existente, capabile de coincinerare şi care se pot conformă cu legislaţia europeană. Acestea se potrivesc în general pentru deşeuri industriale şi pentru deşeurile cu putere calorifica mare "rezultate" din staţiile de tratare mecano-biologice.
    În planificarea realizării noilor incineratoare trebuie ţinut seama de criteriul cel mai important în alegerea locatiei şi anume acceptarea de către populaţie.
    În planificarea noilor incineratoare trebuie ţinut seama de faptul ca masa totală de deşeuri se va reduce datorită obligaţiei de a atinge tintele în ceea ce priveşte deşeurile de ambalaje şi deşeurile de echipamente electrice şi electronice.
    Incineratoarele pentru deşeurile municipale sunt recomandate în următoarele condiţii:
    ● cantitatea de deşeuri municipale disponibilă pentru incinerare să fie de minim 150.000 tone/an. Considerând cantitatea specifică de deşeuri generate pe locuitor aceasta ar insemna o populaţie minima de 300.000 locuitori (în cazul în care cantitatea generata specifică este de 500 kg/loc.an);
    ● nu exista teren disponibil pe o distanta acceptabilă pentru amplasarea unui depozit;
    ● în regiunea respectiva exista o cerere foarte mare de căldură şi energie şi nici o alta metoda de tratare nu este mai eficienta decât incinerarea deşeurilor în ceea ce priveşte generarea de energie şi căldură.
    II.3.7. Eliminare finala (depozitare)
    În momentul de faţa este acceptată ideea ca depozitarea în condiţii ecologice este necesară în toate regiunile din România pentru eliminarea finala a deşeurilor nerecuperabile şi nereciclabile. Toate depozitele trebuie să atinga întreaga gama de condiţii din legislaţia naţionala şi europeană. Va fi luată în considerare planificarea realizării de noi depozite.
    România are în vedere, de asemenea, necesităţile de a atinge standardele tehnice şi de emisii ale UE şi de a refinanta investiţiile şi funcţionarea unor depozite.
    Capacitatea minima de depozitare pentru mediul urban şi urban dens este de 100.000 tone/an, astfel încât depozitele să fie fezabile din punct de vedere economic, să poată fi acoperite costurile de investiţie, de operare, de închidere şi monitorizare post-închidere în strânsă corelare cu capacitatea de plată a cetăţenilor.
    Noile depozite trebuie planificate şi localizate în "centrul" regiunii de generare a deşeurilor în vederea minimizarii eforturilor de transport.
    Selectarea locatiilor pentru noile depozite trebuie să ia în considerare restricţiile geologice, hidrogeologice, geografice şi aspectele privind protecţia mediul înconjurător. Pe cat posibil depozitele trebuie să aibă şi sisteme de acceptare a deşeurilor aduse direct de consumatorii privati. Este recomandabil, în zona depozitelor să fie asigurat teren adiţional pentru activităţi de recuperare, reciclare şi tratare a deşeurilor.
    În urma evaluărilor din cadrul grupului de lucru s-a considerat ca până spre sfârşitul deceniului 2, România va avea nevoie de aproximativ 50 depozite din clasa b) conforme cu standardele UE. Având în vedere faptul ca până în prezent au fost construite deja 14 depozite România are nevoie de completarea acestui număr de depozite din clasa b) conforme cu standardele UE.
    Pe plan regional trebuie să se ţină cont de problemele ridicate de existenta unor zone izolate şi a condiţiilor specifice de transport; în acest sens s-a stabilit un maxim de încă 15 depozite din clasa b) cu o capacitate medie de 50.000 tone/an care să deserveasca zonele izolate şi cu dificultăţi de transport.
    Va trebui să se treacă la o noua abordare de tip regional a construirii depozitelor municipale, astfel încât fiecare regiune sa rezolve problema gestionării şi eliminării deşeurilor în funcţie de condiţiile regionale specifice şi luând în calcul toate aspectele privind eficienta economică, acoperirea costurilor de investiţie şi operare, a costurilor de închidere, monitorizare post-închidere, precum şi gradul de suportabilitate a costurilor de operare de către cetăţeni.
    II.4. PLANUL NAŢIONAL DE ACŢIUNE PENTRU GESTIONARE A DEŞEURILOR MUNICIPALE
    Tabelul II.4.1. Obiective şi măsuri generale pentru gestionarea deşeurilor municipale
               
      Domeniul/ActivitateaObiectiveMăsuri pentru atingerea obiectivelorResponsabilTermen
      1. Politica şi cadrul legislativ1.1. Dezvoltarea politicii naţionale de gestionare a deşeurilor municipale în vederea implementării unui sistem integrat şi eficient din punct de vedere ecologic şi economic▪ elaborarea de reglementări naţionale privind gestionarea integrată a deşeurilor municipaleMMGA MAI2007
      ▪ modificarea actelor legislative existente, conform cerinţelor privind gestionarea integrată a deşeurilor municipale
      1.2. Conformarea politicii şi legislaţiei naţionale în domeniul gestionării deşeurilor municipale cu prevederile legislative europene▪ Transpunerea integrală, în legislaţia naţională, a reglementărilor europene, prin consultarea tuturor părţilor implicate.MMGA MAIPermanent
      1.3. Stabilirea cadrului legal pentru producerea de statistici privind generarea şi eliminarea deşeurilor municipale, în formatul cerut de Comunitatea Europeană▪ Preluarea Regulamentului CE nr. 2150/2002 privind statistica deşeurilorMMGA INS2007
      ▪ Includerea anchetelor statistice privind deşeurile municipale, realizate în conformitate cu Regulamentul nr. 2150/2002/EC în Programul cercetărilor statisticeMMGA INSîncepând cu 2004
      ▪ Realizarea anchetelor statistice prin care se colectează datele privind deşeurile municipale, în conformitate cu cerinţele RegulamentuluiMMGAanual, începând cu 2005
      ▪ Prelucrarea şi publicarea datelor finale privind deşeurile municipaleINS MMGAanual, începând cu 2005
      ▪ Raportarea datelor naţionale privind deşeurile, conform cerinţelor Regulamentului, către EUROSTATINSperiodicitate o dată la doi ani, începând cu 2006
      1.4. Creşterea eficienţei de aplicare a legislaţiei în domeniul gestiunii deşeurilor municipale▪ Asigurarea procedurilor şi resurselor necesare pentru aplicarea şi controlul aplicării legislaţieiMMGA MAI  
      ▪ Stabilirea unor programe de inspecţiiMMGA Garda de Mediupermanent
      ▪ Monitorizarea aplicării legislaţieiMMGA MAIpermanent
      ▪ Finalizarea Planului Naţional de Gestionare a Deşeurilor (PNGD)MMGA2004
      ▪ Elaborarea unui Plan Regional de Gestionare a Deşeurilor MunicipaleConsiliile judeţene ale judeţelor din regiunea Centru Agenţia Regională de Mediu Sibiuseptembrie 2004
      ▪ Elaborarea Planurilor Regionale de Gestionare a Deşeurilor pentru cele 8 regiuniConsiliile judeţene Agenţiile Regionale de Mediudecembrie 2006
      2. Aspecte instituţionale şi organizatorice2.1. Adaptarea şi dezvoltarea cadrului instituţional şi organizatoric în vederea îndeplinirii cerinţelor naţionale şi europene▪ Îmbunătăţirea cooperării între instituţiile cu responsabilităţi în domeniu (comitete interministeriale, grupuri de lucru, etc.) şi definirea clară a fluxurilor de informaţieMinistere responsabile2005
      ▪ Definirea clară a responsabilităţilor şi asumarea acestora la toate nivelele, ţinând cont de principiul subsidiarităţiiMinistere Consilii judeţene şi localepermanent
      ▪ Dezvoltarea de mecanisme care să asigure funcţionarea organizaţiilor/agenţilor economici în vederea îndeplinirii ţintelor prevăzute în unele Directive europeneMinistere Consilii judeţene şi locale2007
      3. Resursele umane3.1. Asigurarea resurselor umane ca număr şi pregătire profesională▪ Organizarea de cursuri de pregătire şi calificare în domeniul gestiunii deşeurilor municipale pentru:MMGA MAI Consilii judeţene şi localepermanent
      - personalul din APM-uri
      - personalul administraţiei publice locale (Consilii judeţene şi locale)
      - personalul agenţilor de salubritate
      - personalul operatorilor de facilităţi de tratare şi eliminare deşeuri
      ▪ Crearea de noi locuri de muncă în domeniul gestionării deşeurilor municipaleOperatori în domeniupermanent
      4. Finanţarea sistemului de gestionare a deşeurilor municipale4.1. Crearea şi utilizarea de sisteme şi mecanisme economico-financiare pentru gestionarea deşeurilor municipale în condiţiile respectării principiilor generale▪ Gestionarea deşeurilor municipale de către primării, administraţii, sisteme mixte (parteneriat public-privat), sisteme privateConsilii judeţene şi localepermanent
      ▪ Stabilirea exactă a sistemului de taxe specifice pentru deşeurile municipaleConsilii judeţene şi locale  
      ▪ Instruiri tematice privind oportunităţile de finanţare pentru gestionarea deşeurilor municipaleConsilii judeţene şi locale2007
      ▪ Calculul tarifelor astfel încât să acopere costurile tuturor operaţiunilor de gestionare deşeuri municipale (colectare, inclusiv colectare selectivă, transport, tratare, eliminare, închidere, monitorizare postînchidere)Consilii judeţene şi locale Operatorii de salubritatepermanent
      ▪ Introducerea unei taxe suplimentare pentru depozitare în vederea stimulării minimizării cantităţilor depozitate, reducerii biodegradabilităţii şi gradului de periculozitate a deşeurilor depozitate în condiţiile legiiConsilii judeţene şi locale2007
      ▪ Pregătirea şi propunerea de proiecte eligibile, în funcţie de cerinţele donorilorMMGA MAI Consilii judeţene şi locale Agenţi economici  
      5. Conştientizarea părţilor implicate5.1. Promovarea unui sistem de informare, conştientizare şi motivare pentru toate părţile implicate▪ Elaborarea la toate nivelele a unor planuri de comunicare şi educare ce vor cuprinde:MMGA MAI Consilii judeţene şi locale Asociaţii profesionale ONG-uri de profilpermanent
      - Ţintele: marele public (şi educaţie şcolară), colectivităţi locale, agenţi economici, mediul asociativ
      - Mesajele
      - Mijloacele de intercomunicare şi educare: mass-media, realizarea de pagini web, audituri, sondarea opiniei publice etc.
      6. Sistem de date şi informaţii privind gestionarea deşeurilor6.1. Obţinerea de date şi informaţii complete şi corecte care să corespundă cerinţelor de raportare la nivel naţional şi european▪ Introducerea unui sistem de evidenţă şi operaţiuni de gestionare a deşeurilor municipaleMMGA INSanual, din 2004
      ▪ Stabilirea unui sistem de raportare şi înregistrare date şi informaţii pentru deşeuri municipale, conform cerinţelor europeneMMGA INSanual, din 2004
      ▪ Crearea unui sistem informaţional integrat, bazat pe sistemul de control, care poate fi utilizat pentru reglementare şi raportare pe plan intern şi internaţionalMMGA Autoritatea Naţională de Control prin Garda de Mediuanual, din 2004
      7. Prevenirea generării deşeurilor municipale7.1. Maximizarea prevenirii apariţiei deşeurilor municipale▪ Iniţiative de prevenire a generării deşeurilor municipaleConsilii judeţene şi locale Operatoripermanent
      ▪ Încurajarea unor căi de consum mai durabile, prin orientarea consumului către produse şi servicii cu impact redus asupra mediuluiConsilii judeţene şi locale ONGuripermanent
      ▪ Schimbarea comportamentului cu privire la prevenirea generării de deşeuri municipale prin activităţi de conştientizare a populaţieiMMGA Consilii judeţene şi locale ONGuri  
      ▪ Încurajarea sistemelor de reutilizare a unor componente din deşeurile municipaleMMGA Consilii judeţene şi locale2007
      8. Colectarea şi transportul deşeurilor municipale8.1. Asigurarea deservirii unui număr cât mai mare de locuitori/generatori de deşeuri municipale şi asimilabile de către sistemele de colectare şi transport▪ Acoperirea întregii arii de generatori de deşeuri municipaleConsilii judeţene şi locale Operatori de salubritate2017
      8.2. Asigurarea celor mai bune opţiuni pentru colectarea şi transportul deşeurilor municipale, în vederea unei cât mai eficiente valorificări şi eliminări a acestora▪ Elaborarea unui ghid de bună practică pentru agenţii de salubritateMAI MMGA2007
      ▪ Stabilirea unui sistem de eliberare a autorizaţiilor pentru operaţiunile de transport deşeuri municipaleMTCT MAI MMGA2007
      ▪ Extinderea colectării selective pentru deşeurile municipale la nivelul întregii ţăriConsilii judeţene şi locale2017
      ▪ Construcţia staţiilor de transfer deşeuriConsilii judeţene şi locale Operatoripână în 2017
      9. Valorificarea potenţialului util din deşeurile municipale9.1. Exploatarea tuturor posibilităţilor de natură tehnică şi economică privind valorificarea deşeurilor municipale▪ Identificarea tuturor agenţilor economici care au obligaţia de a recupera/recicla unele componente din deşeurile municipaleMMGA MAI MEC2005
      9.2. Dezvoltarea activităţilor de valorificare materială şi energetică▪ Dezvoltarea unui sistem care să funcţioneze pentru atingerea ţintelor de valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje din deşeurile municipaleMMGA MEC Ambalatori Consilii judeţene şi locale2005
      ▪ Construcţia de incineratoare cu recuperare de energie pentru deşeurile municipaleOperatori de instalaţii de incineraredupă 2017
      ▪ Dezvoltarea unei pieţe interne a materialelor reciclateMECdupă 2005
      10. Tratarea deşeurilor municipale10.1. Promovarea tratării deşeurilor municipale în vederea asigurării unui management ecologic raţional▪ Încurajarea investiţiilor în domeniul tratării deşeurilor municipaleMMGA Administraţia Fondului pentru Mediu Consilii judeţene şi locale2008
      ▪ Construcţia tuturor capacităţilor necesare pentru tratarea deşeurilor municipaleMMGA Consilii judeţene şi locale Operatori2017
      11. Eliminarea deşeurilor municipale11.1. Asigurarea capacităţilor necesare pentru eliminarea deşeurilor municipale▪ Închiderea depozitelor de deşeuri municipale neconforme cu cerinţele legislative naţionaleMMGA Consilii judeţene şi locale2017
      ▪ Condiţionarea/extinderea capacităţilor existente de depozitare a deşeurilor municipaleMMGA Consilii judeţene şi locale2017
      ▪ Construcţia a 50 de noi depozite de deşeuri municipaleMMGA Consilii judeţene şi locale2017
      12. Cercetare- dezvoltare12.1. Încurajarea şi susţinerea cercetării româneşti în domeniul gestionării deşeurilor municipale▪ Dezvoltarea unui plan pentru îmbunătăţirea continuă a activităţii institutelor de cercetareMMGA MEC2007
      ▪ Găsirea soluţiilor de finanţare pentru cercetare-dezvoltareMMGA MEC2007
      ▪ Realizarea unei proceduri de identificare a priorităţilor în domeniul cercetăriiMMGA MEC2007
      ▪ Elaborarea planurilor sectoriale de cercetare-dezvoltare care vor cuprinde toate fluxurile principale de deşeuri, în vederea îndeplinirii cerinţelor tehnice din legislaţia română armonizată cu legislaţia U.E.MMGAanual
      ▪ Susţinerea de simpozioane, întâlniri pentru promovarea cercetării româneşti în domeniul gestionării deşeurilor municipaleMMGApermanent


    Tabelul II.4.2. Obiective şi măsuri specifice anumitor fluxuri de deşeuri
               
      Categoria de deşeuriObiectiveMăsuri pentru atingerea obiectivelorResponsabilTermen
      1. Deşeuri din construcţii şi demolări1.1. Reutilizarea şi reciclarea, în măsura în care acestea nu sunt contaminate▪ Colectarea separată a deşeurilor din demolări (contaminate şi necontaminate)Administraţie publică locală Firme de construcţii civiledin 2008
      1.2. Tratarea în vederea recuperării sau eliminării şi eliminarea corespunzătoare▪ Tratarea deşeurilor din demolare necontaminate prin instalaţii fixe şi mobile şi utilizarea produselor ca agregate în construcţiiAdministraţie publică locală Firme de construcţii civile Operatoridin 2008
      ▪ Tratarea deşeurilor contaminate din demolări înainte de depozitarea finalăAdministraţie publică locală Firme de construcţii civile Operatoridin 2008
      ▪ Tratarea deşeurilor în cazul în care acestea sunt contaminateAdministraţie publică locală Firme de construcţii civile Operatoridin 2008
      2. Deşeuri provenite de la staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti2.1. Prevenirea eliminării necontrolate pe soluri a nămolurilor orăşeneşti▪ Interzicerea eliminării necontrolate pe soluriMMGApermanent
      2.2. Prevenirea eliminării nămolurilor orăşeneşti în apele de suprafaţă▪ Interzicerea eliminării nămolurilor în apele de suprafaţăMMGApermanent
      ▪ Interzicerea folosirii în agricultură a nămolurilor ce nu corespund cerinţelor de limitare a noxelor din OM 49/2004MMGApermanent
      ▪ Monitorizarea şi controlul calităţii solului şi nămolurilor când acestea sunt eliminate pe solMMGApermanent
      ▪ Implicarea activă a autorităţilor competente în domeniul gestionării şi valorificării agricole a nămolurilor provenite de la staţiile de epurare orăşeneştiMMGA - APM-uri Direcţii Agricole Judeţene Garda de Mediu2004
      ▪ Întărirea legăturilor între autorităţile competente, generatorii de nămol, utilizatorii de nămol, agenţiile de consultanţă agricolă şi laboratoarele de analizăMMGA2004
      ▪ Identificarea acţiunilor ce urmează a fi realizate în vederea implementării directiveiMMGA Direcţii Agricole Judeţene ANCA Garda de Mediu2004
      ▪ Furnizarea periodică de către producătorii de nămol către utilizatori a informaţiilor privind calitatea nămolurilorMMGA Staţii de epurare orăşeneşti2004
      2.3. Asigurarea, în măsura posibilităţilor, a recuperării şi utilizării ca fertilizant sau amendament agricol▪ Organizarea infrastructurii pentru valorificarea agricolă a nămolului orăşenescMMGA  
      3. Deşeuri biodegradabile3.1. Reducerea cantităţii de deşeuri biodegradabile depozitate, prin reciclare şi procesare (minimizarea materiei organice pentru reducerea cantităţii de levigat şi gaz de haldă)▪ Încurajarea potenţialilor investitori pentru realizarea de investiţii în vederea reciclării şi procesăriiMMGA Administraţie publică localădin 2008
      ▪ Construcţia tuturor capacităţilor necesare de tratareMMGA Administraţie publică locală Operatori2020
      4. Deşeuri de ambalaje4.1. Administraţie şi planificare în vederea asigurării infrastructurii▪ Întărirea capacităţii instituţionaleMMGA2003-2007
      ▪ Stabilirea de ţinte pentru valorificare şi reciclare a deşeurilor de ambalaje şi prevederea acestora în Strategia Naţională de Gestionare a Deşeurilor şi în Planul Naţional de Gestionare a DeşeurilorMMGArealizat
      ▪ Identificarea tuturor agenţilor economici care au obligaţia valorificării deşeurilor de ambalajeMMGA - APM-uri MEC Garda de Mediu2005
      ▪ Dezvoltarea unui mecanism pentru asigurarea cooperării între sectoarele relevante în vederea atingerii ţintelor de valorificare şi reciclareMMGA, Administraţia publică locală, Agenţi economici care introduc pe piaţă ambalaje şi produse ambalate2004
      ▪ Dezvoltarea unei strategii naţionale privind gestionarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje şi încorporarea acesteia în PNGD; prevederea de măsuri pentru atingerea ţintelor naţionale de valorificare şi reciclareMMGArealizat
      ▪ Pregătirea de campanii de informare pentru public şi agenţii economici privind măsurile şi ţintele naţionale, implicarea tuturor factorilor interesaţi pentru încurajarea utilizării de materiale obţinute din deşeuri de ambalaje reciclateMMGA MEC MAIdin 2004
      ▪ Stabilirea de instrumente economice care să promoveze implementarea obiectivelor prevăzute în cadrul acestei directiveMMGA Administraţia Fondului de Mediu2004
      ▪ Prevederi legislative privind încurajarea sistemului de reutilizare a ambalajelorMMGA, MEC2004
      4.2. Adoptarea şi implementarea de măsuri în vederea prevenirii generării deşeurilor de ambalaje, asigurării valorificării şi reciclării şi minimizarea riscului determinat de substanţele periculoase din ambalaje▪ Stabilirea unui sistem eficient pentru reutilizare/colectare şi reciclare/valorificare a ambalajelor post-consum şi a deşeurilor de ambalajeMMGA MEC MAI Organizaţii înfiinţate în acest scoprealizat
      ▪ Includerea de măsuri în strategia naţională şi în PNGD privind prevenirea producerii de deşeuri de ambalaje prin încurajarea sistemelor de reutilizare a ambalajelorMMGArealizat
      ▪ Crearea unor entităţi economice care, în baza autorizării obţinute din partea autorităţii competente, să preia responsabilitatea producătorilor şi importatorilor de produse ambalate în vederea atingerii obiectivelorAgenţi economici care introduc pe piaţă ambalaje şi produse ambalate2004
      ▪ Realizarea de proiecte pilot privind colectarea selectivă. Acţiuni de conştientizare a populaţieiAgenţi economici care introduc pe piaţă ambalaje şi produse ambalate (entitate economică autorizată), Administraţia publică locală, Societatea civilă2003-2006
      ▪ Monitorizarea proiectelor pilot şi diseminarea rezultatelorMMGA, MAI, MEC2003-2006
      ▪ Extinderea colectării selective de la populaţie la nivelul întregii ţăriMAI, Administraţia publică locală2007-2017
      ▪ Dezvoltarea unui sistem de măsurare şi raportare a cantităţii de deşeuri de ambalaje produsă şi procentului de valorificare şi reciclare în vederea controlului atingerii ţintelorMMGA, MEC2004
      ▪ Implementarea unui sistem de marcare şi identificare a ambalajelor pentru a identificarea materialului ambalajului şi a posibilităţilor de reciclareMMGA, MECrealizat
      ▪ Adoptarea standardelor privind conţinutul anumitor metale grele în materialele de ambalaje şi pentru respectarea cerinţelor Anexei II referitoare la proiectarea şi caracteristicile ambalajelorMEC, ASRO2003-2004
      ▪ Stabilirea de sisteme de inspecţie şi control în vederea asigurării respectării standardelor privind ambalajeleMEC2004
      4.3. Încurajarea comunicării între factorii implicaţi şi informarea Comisiei în legătură cu stadiul implementării▪ Obligativitatea agenţilor economici implicaţi în sectorul ambalajelor de raportare a datelor relevante către autoritatea competentăMMGArealizat
      ▪ Campanii de informare a consumatorilor şi a altor utilizatori de ambalaje privind obligaţiile şi rolul acestora în implementarea acestei directive, în special cu referire la: sistemele de recuperare, colectare şi valorificare, modalităţi de participare la reutilizarea, valorificarea şi reciclarea ambalajelor şi a deşeurilor de ambalaje, semnificaţia marcajului de pe ambalajele puse pe piaţă, planuri de gestionare a ambalajelor şi deşeurilor de ambalajeAgenţii economici care introduc pe piaţa ambalaje şi produse ambalate, MMGA, MECpermanent
      ▪ Realizarea unei baze de date privind ambalajele şi deşeurile de ambalaje, în conformitate cu cerinţele Deciziei Comisiei 97/138/ECMMGArealizat
      ▪ Instruirea responsabililor pentru baza de date din cadrul Inspectoratelor de Protecţie a Mediului privind colectarea şi procesarea datelorMMGApermanent
      ▪ Informarea Comisiei privind: texte ale standardelor naţionale care se conformează cu cerinţele directivei, transpunerea şi implementarea directivei, date sub formă de baze de date, alte informaţiiMMGA2006
      4.4. Optimizarea reutilizării şi reciclabilităţii ambalajelor▪ Realizarea obiectivului de valorificare de 50% şi de reciclare de 15% pentru plastic şi lemnAmbalatori Industria de ambalaje2011
      ▪ Realizarea obiectivului de reciclare de 25% şi de 15% pentru sticlă, hârtie/carton şi metaleAmbalatori Industria de ambalaje31 decembrie 2006
      ▪ Creşterea ponderii ambalajelor reutilizabile din total ambalajeAmbalatori Industria de ambalaje  
      ▪ Optimizarea modului de ambalare şi a formei ambalajuluiAmbalatori Industria de ambalaje  
      ▪ Aplicarea standardelor europene armonizate pentru prevenirea formării deşeurilor de ambalaje sau după caz limitarea consumului specific de material/tip de ambalaj şi produsAmbalatori Industria de ambalaje  
      ▪ Pregătirea şi diseminarea de ghiduri privind gestionarea ambalajelor şi deşeurilor de ambalajeMMGA Administraţie publică locală Ambalatori Industria de ambalajepână în 2007
      4.5. Reducerea cantităţii de deşeuri de ambalaje generate▪ Crearea şi dezvoltarea unui sistem de colectare eficient şi eficace din punct ecologic şi economic, care oferă un optim referitor la calitatea şi cantitatea deşeurilor colectateAdministraţie publică locală Ambalatori2007
      ▪ Încurajarea folosirii materialelor şi produselor obţinute din reciclarea deşeurilor de ambalajeMEC MAI Administraţie publică localăpermanent
      5. Anvelope uzate5.1. Minimizarea eliminării anvelopelor uzate prin depozitare sau incinerare fără recuperare de energie▪ Interzicerea eliminării pe depozitele de deşeuri a anvelopelor uzate întregi (conform prevederilor HG privind depozitarea)MMGA2004
      ▪ Limitarea eliminării pe depozite a anvelopelor uzate tăiateMMGA2004
      ▪ Încurajarea valorificării materiale a anvelopelor uzateMMGA MEC  
      ▪ Valorificarea termoenergetică prin co-incinerare în cuptoarele din fabricile de ciment a anvelopelor uzateMMGA MEC Industria cimentului  
      ▪ Încurajarea utilizării produselor din cauciuc reciclatMMGA MEC  
      ▪ Organizarea unui sistem de colectare - valorificare a anvelopelor uzate şi introducerea unui instrument economic pentru stimularea funcţionării acestui sistemMMGA MFP MEC Producători anvelope  
      6. Vehicule scoase din uz6.1. Asigurarea unei reţele de colectare a vehiculelor scoase din uz uniform răspândită în teritoriu▪ Crearea unei reţele de colectare uniform răspândită în teritoriu, prin care să se asigure preluarea gratuită a vehiculelor scoase din uzProducători/ importatori de autovehiculepână în 2007
      6.2. Asigurarea că ultimul deţinător al vehiculului îl poate preda gratuit unei unităţi de colectare/valorificare▪ Se solicită o perioadă de tranziţie de 3 ani pentru aplicarea articolului 12(2) alineatul 2 privind obligativitatea preluării gratuite a vehiculelor fabricate înainte de 1 iulie 2002Producători/ importatori de autovehiculepână în 2007
      6.3. Restricţionarea utilizării metalelor grele la fabricarea vehiculelor▪ Se solicită o perioadă de tranziţie de 2 ani pentru producătorii interni, în aplicarea articolului 4(2) privind interzicerea punerii pe piaţă a componentelor şi materialelor conţinând metale greleProducători/ importatori de autovehiculepână în 2007
      6.4. Atingerea obiectivelor de:▪ Crearea unui sistem de dezmembrare şi reciclare a vehiculelor scoase din uz prin care să se asigure atingerea obiectivelor de reciclare prevăzute în directivăProducători/ importatori de autovehicule Agenţi economici care dezmembrează autovehicule Reciclatori2007
      - reutilizare şi valorificare a cel puţin 75% din masa vehiculelor fabricate înainte de 1 ianuarie 1980
      - reutilizare şi valorificare a cel puţin 85% din masa vehiculelor fabricate după 1 ianuarie 1980
      ▪ Crearea unui mecanism financiar prin care producătorii şi importatorii de autovehicule să suporte integral sau într-o măsură semnificativă, costurile generate de atingerea obiectivelor de reciclareMMGA Registrul Auto Român2007
      - reutilizare şi reciclare a cel puţin 70% din masa vehiculelor fabricate înainte de 1 ianuarie 1980
      - reutilizare şi reciclare a cel puţin 80% din masa vehiculelor fabricate după 1 ianuarie 1980
      ▪ Se solicită o perioadă de tranziţie de 5 ani pentru articolul 7(2) privind stabilirea şi monitorizarea obiectivelor de reciclareMMGA Registrul Auto Românpână în 2012
      ▪ Crearea unei asociaţii a producătorilor şi importatorilor de vehicule şi a reciclatorilor pentru implementarea Directivei 2000/53/CEE privind vehiculele scoase din uz - stadiu de negociereMMGA Asociaţii profesionaletrimestrul II 2004 - decizia
      ▪ Realizarea unui proiect pilot prin care să se evalueze posibilităţile de tratare a vehiculelor scoase din uz la nivelul cerut de directivă, precum şi costurile acestei tratăriProducătorii, importatorii, reciclatorii de vehicule scoase din uzperioada trim. IV 2003 - trim. I 2004
      7. Echipamente electrice şi electronice (EEE)7.1. Transpunerea Directivei 2002/95/CE privind restricţionarea utilizării anumitor substanţe periculoase în EEE şi a Directivei 2002/96/EC privind deşeurile de echipamente electrice şi electronice (DEEE) în legislaţia naţională▪ Realizarea proiectului de HG pentru transpunerea Directivelor 2002/95/CE şi 2002/96/ECMMGAaprobată în semestrul II 2005
      7.2. Reutilizarea şi reciclarea EEE▪ Modificarea procesului de fabricare în condiţiile în care nu sunt încălcate regulile de siguranţă a personalului, respectiv a consumatorului şi reglementările de protecţie a mediuluiProducători de EEEpână în 2007
      ▪ Informarea populaţiei asupra posibilităţilor de reutilizare/reciclareAdministraţie locală MMGA ONGuripână în 2007
      7.3. Reducerea componentelor periculoase din EEE▪ Interzicerea utilizării materialelor periculoase atunci când există alte posibilităţiProducători de EEEdin 2006
      ▪ Înlocuirea componentelor periculoase cu substituenţi adecvaţi, acolo unde este posibilProducători de EEEdin 2006
      ▪ Restricţionarea utilizării, în noile echipamente electrice şi electronice, a plumbului, mercurului, cadmiului, cromului hexavalent, bifenililor polibromuraţi (BPB) sau a eterilor de difenil polibromuraţi (DEPB)Producători de EEEîncepând de la 1 iulie 2006
      7.4. Încurajarea colectării separate▪ Crearea unei reţele de colectare a deşeurilor de echipamente electrice şi electronice prin care să se asigure colectarea gratuită a unui echipament uzat la achiziţionarea unuia nou de acelaşi tipProducători de EEE Administraţie publică locală2007
      ▪ Realizarea punctelor de colectare separată specialeProducători de EEE Administraţie publică locală2007
      ▪ Stimularea comercianţilor de EEE în vederea colectării DEEEMMGA MEC2007
      ▪ Atingerea unei rate medii anuale de colectare selectivă de cel puţin 4 kg de DEEE/locuitor, provenite de la gospodăriile particulareProducători de EEE Administraţie publică locală2010
      7.5. Încurajarea facilităţilor de reciclare şi tratare a DEEE▪ Identificarea potenţialilor investitoriAdministraţie publică locală2006
      ▪ Stimularea producătorilor de EEE să introducă în procesul de fabricaţie materiale prime secundareMEC MMGA MFP  

    II.5. FINANŢARE
    Crearea şi implementarea unui sistem integrat de gestionare a deşeurilor trebuie suportat prin instrumente economice şi, totodată, prin instrumente legale integrate cu alte politici sectoriale. Finanţarea se efectuează potrivit legislaţiei în vigoare, din următoarele surse:
    ● Fondul pentru Mediu
    ● în completare de la bugetul de stat, pe bază de programe în limita sumelor alocate cu aceasta destinaţie
    ● bugetele locale
    ● parteneriat public-privat
    ● fonduri structurale de pre-aderare (ISPA, PHARE etc)
    ● bănci / finanţatori de credite rambursabile
    ● investitori privati
    ● Planul Naţional de Cercetare-Dezvoltare prin Programele Naţionale (pot avea acces şi companiile, în special IMM-urile)
    ● programe sectoriale de cercetare-dezvoltare.
    Referitor la Fondul pentru Mediu se fac următoarele menţiuni:
    În conformitate cu Legea nr.73/2000 privind Fondul pentru mediu, republicată, cu modificările ulterioare prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr.86/2003, Fondul pentru mediu a fost înfiinţat ca un instrument economico-financiar destinat sustinerii şi realizării proiectelor prioritare pentru protecţia mediului, în conformitate cu normele şi standardele de mediu în vigoare.
    Obiectivul Fondului pentru mediu este de a acorda asistenţa financiară investiţiilor prioritate necesare pentru a facilita implementarea noii legislaţii de protecţie a mediului armonizata cu cea a Uniunii Europene, prin preluarea şi transpunerea Acquis-ului Comunitar.
    Fondul pentru mediu combina propriile resurse cu resursele celor care propun proiectele, a pieţelor de capital, a investitorilor şi donatorilor pentru a asigură realizarea proiectelor cele mai eficiente din punct de vedere al protecţiei mediului, cu scopul de a contribui la:
    - controlul şi reducerea poluarii aerului, apei şi solului, inclusiv prin utilizarea unor tehnologii curate;
    - protecţia resurselor naturale;
    - gestionarea deşeurilor, inclusiv a deşeurilor periculoase;
    - protecţia şi conservarea biodiversitatii;
    - educarea şi constientizarea publicului privind protecţia mediului.
    Pentru realizarea obiectivelor sale, Fondul pentru mediu trebuie să fie un instrument financiar care să furnizeze stimulenti economici şi sprijin financiar pentru activităţile privind protecţia mediului din perioada de tranzitie, până când alte instrumente şi mecanisme financiare specifice unei economii de piaţa mature vor deveni functionale.
    Detalii referitoare la investiţii, costuri de operare şi monitorizare precum şi sursele de finanţare sunt incluse în planurile de implementare pentru fiecare Directiva în parte, respectiv în fişele financiare aferente acestora.
    II.6. MONITORIZAREA IMPLEMENTARII PLANULUI DE ACŢIUNE
    Tabel II.6.1. Indicatori pentru monitorizarea Planului de Acţiune
    pentru Gestionarea Deşeurilor Municipale
                     
      IndicatorUM19981999200020012002media
      deşeuri municipale generatekg/loc.an281336386369404355
      nămol orăşenesc generatkg/loc.an131415161615
      deşeuri construcţii, demolărikg/loc.an14187182917
      total deşeuri generatekg/loc.an308368408403449387
      deşeuri colectatekg/loc.an206255295271315268
      deşeuri municipale colectate/generate%73%76%76%74%78%75%
      deşeuri municipale colectate separat/colectate%0%0%0%2%7%2%
      locuitori deserviţi/locuitori mediu urban%73%74%75%79%90%78%
      locuitori deserviţi/total locuitori%40%41%41%43%48%43%
      depozite urbane controlatenr.123610-
      deşeuri biodegradabile generatekg/loc.an208241265246253243
      cantitate deşeuri biodegradabile depozitatătone45000004900000510000050000004900000-
      tendinţa deşeuri biodegradabile faţă de 1995%-6%+2%+6%+4%+2%+2%
      ponderea deşeurilor municipale%            

    Partea a III-a
    Deşeuri de producţie
    Definiţie
    În conformitate cu Hotărârea de Guvern nr. 856/2002 privind evidenta gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase, în categoria deşeurilor de producţie sunt cuprinse tipurile de deşeuri care se regăsesc la codurile:
    02 Deşeuri din agricultura, horticultura, acvacultura, silvicultura, vânătoare şi pescuit, de la prepararea şi procesarea alimentelor - cu excepţia codului 02 01 06
    03 Deşeuri de la prelucrarea lemnului şi producerea placilor şi mobilei, pastei de hârtie, hârtiei şi cartonului
    04 Deşeuri din industriile pielariei, blanariei şi textila
    05 Deşeuri de la rafinarea petrolului, purificarea gazelor naturale şi tratarea pirolitica a carbunilor
    06 Deşeuri din procese chimice anorganice
    07 Deşeuri din procese chimice organice
    08 Deşeuri de la producerea, prepararea, furnizarea şi utilizarea (ppfu) straturilor de acoperire (vopsele, lacuri şi emailuri vitroase), a adezivilor, cleiurilor şi cernelurilor tipografice
    09 Deşeuri din industria fotografica
    10 Deşeuri din procesele termice
    11 Deşeuri de la tratarea chimica a suprafeţelor şi acoperirea metalelor şi a altor materiale; hidrometalurgie neferoasa
    12 Deşeuri de la modelarea, tratarea mecanică şi fizica a suprafeţelor metalelor şi a materialelor plastice
    13 Deşeuri uleioase şi deşeuri de combustibili lichizi
    14 Deşeuri de solventi organici, agenţi de răcire şi carburanţi
    15 Ambalaje; materiale absorbante, materiale de lustruire, filtrante şi îmbrăcăminte de protecţie, nespecificate în altă parte - cu excepţia ambalajelor din deşeurile municipale
    16 Deşeuri nespecificate în altă parte - cu excepţia codurilor 16 04 şi 16 10
    19 Deşeuri de la instalaţii de tratare a reziduurilor, de la staţiile de epurare a apelor uzate şi de la tratarea apelor pentru alimentare cu apa şi uz industrial - cu excepţia codului 19 08 05
    III.1. SITUAŢIA EXISTENTA
    Cantităţile de deşeuri de producţie generate anual sunt înregistrate de către agenţii economici şi raportate, pe baza chestionarelor de ancheta statistica, elaborate de MMGA împreună cu Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului - ICIM Bucureşti (în conformitate cu Hotărârea de Guvern nr. 856/2002 privind evidenta gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase).
    Pentru anul 2002 a fost înregistrată o rata de răspuns de 86%, din care 82% reprezintă unităţile generatoare de deşeuri.
    Datele au fost analizate şi prelucrate în ICIM şi a rezultat o cantitate totală de 24,5 milioane tone deşeuri de producţie (doar tipurile de deşeuri care sunt sub incidenţa prevederilor Directivei Cadru - conform definitiei de mai sus). Din cantitatea totală generata, circa 33% a fost recuperată, restul de 67% fiind eliminata (tabelul III.1).
    Tabelul III.1. Cantităţi de deşeuri de producţie raportate pentru anul 2002
             
      RegiuneCantitate generată (mii tone)Cantitate valorificată (mii tone)Cantitate eliminată (mii tone)
      Nord-Vest1.8121.191621
      Nord-Est1.484886598
      Vest5.6567574.899
      Centru2.2896581.631
      Sud-Vest6.7813126.469
      Sud1.104574530
      Sud-Est5.2043.6671.537
      Bucureşti1298841
      TOTAL24.4598.13316.326


    Sursa: Baza de date privind deşeurile - ICIM
    În tabelul III.2 este prezentată situaţia generarii deşeurilor de producţie,
    la nivelul anului 2002, pe ramuri de activitate.
    Tabelul III.2. Cantităţi de deşeuri de producţie raportate pentru anul
    2002 pe ramuri de activitate
             
      Activitate economicăCantitate generată (mii tone)Cantitate valorificată (mii tone)Cantitate eliminată (mii tone)
      Agricultură şi zootehnie1619170
      Silvicultură şi exploatare forestieră89836
      Industria alimentară, băuturi şi tutun1.227401826
      Industria textilă, confecţii27174197
      Industria pielăriei, încălţămintei14212
      Industria de prelucrare a lemnului847746101
      Industria celulozei, hârtiei, cartonului, edituri50542481
      Petrochimie, chimie1.131289842
      Industria cauciucului, mase plastice302010
      Industria altor produse minerale nemetalice957732234
      Industria metalurgică4.8283.2751.553
      Industria construcţiilor metalice17012347
      Industria de maşini şi echipamente486312174
      Industria mijloacelor de transport394217177
      Alte activităţi neclasificate53446866
      Recuperarea deşeurilor21201
      Energie11.7495411.695
      Comerţ20142159
      Transport şi depozitare77173635
      Alte activităţi733340
      TOTAL24.4598.13316.326


    Sursa: Baza de date privind deşeurile - ICIM
    Din totalul cantităţii de deşeuri de producţie generate, aproximativ 600.000 tone au reprezentat deşeuri de producţie periculoase, din care 43 % au fost valorificate, restul de 57% fiind eliminate.
    Situaţia depozitelor pentru deşeuri de producţie (inclusiv haldele de steril minier şi iazurile de decantare), ca număr total şi suprafaţa, este prezentată în tabelul III.3.
    Tabelul III.3. Depozite pentru deşeuri de producţie pentru anul 2002
               
      RegiuneNr. depozite industrialeSuprafaţa ocupată (ha)Capacitate ocupată (m3)Cantitate de deşeuri depozitată în 2002 (mii tone)
      Nord-Vest1441.12263.483.4346.391
      Nord-Est9435033.520.549785
      Vest1281.807565.774.2177.829
      Centru62610110.129.0197.680
      Sud-Vest745.5821.189.773.273295.536,5
      Sud10134123.327.8794.298,8
      Sud-Est77532113.351.0363.374
      Bucureşti-Ilfov7354.0530,4
      TOTAL68710.3472.099.413.460325.895


    Notă: Este posibil ca numărul de depozite industriale să se modifice în urma reanalizarii datelor şi încadrării depozitelor existente conform cu prevederile Legii nr. 426/2001 şi al Hotărârii Guvernului nr. 162/2002.
    Sursa: Baza de date privind deşeurile - ICIM
    Tabel III.4. Categorii de depozite pentru deşeuri industriale
    pentru anul 2002
           
      CategoriaNumărSuprafaţa ocupată (ha)
      Depozite deşeuri inerte1034.500
      Depozite deşeuri nepericuloase3514.428
      Depozite deşeuri periculoase147*)749
      Neprecizate86669
      TOTAL68710.346


    Sursa: Baza de date privind deşeurile - ICIM
    * NOTĂ: La nivelul anului 2004 inventarul depozitelor de deşeuri periculoase a fost refăcut.
    La nivelul anului 2002 au fost eliminate prin incinerare / co-incinerare circa 645 mii tone deşeuri (în principal deşeuri combustibile), fiind generata în urma acestor procese o cantitate de reziduuri de circa 7200 tone. Pe baza chestionarelor de ancheta au fost inventariate 118 instalaţii pentru arderea deşeurilor, din care:
    - 6 sunt instalaţii de incinerare a deşeurilor periculoase aparţinând agenţilor economici ce incinereaza numai deşeurile proprii (a se vedea anexa 6),
    - 3 sunt incineratoare private care prestează servicii de incinerare pentru terţi, (Pro Air Clean Timişoara, Mondeco Suceava, Caloris Constanta), (a se vedea anexa 7),
    - 5 sunt cuptoare de clinker autorizate pentru incinerarea deşeurilor, aparţinând unor fabrici de ciment (a se vedea anexa 8), iar restul sunt centrale termice sau alte instalaţii proprii de ardere. Detaliile referitoare la instalaţiile de incinerare şi coincinerare sunt cuprinse în anexele 6, 7 şi 8.
    Tabelul III.5. Instalaţii pentru arderea deşeurilor de producţie
    pentru anul 2002
         
      Tipuri de instalaţii de ardereNumăr instalaţii
      Incineratoare pentru deşeuri3
      Instalaţii de ardere la agenţii economici74
      Cuptoare de ciment5*)
      Nespecificate36
      TOTAL118

    Notă *) 3 cuptoare aparţin unui singur agent economic
    Sursa: Baza de date privind deşeurile - ICIM

    III.2. DEŞEURI DE PRODUCŢIE NEPERICULOASE
    III.2.1. Situaţia existenta
    Din totalul cantităţii de deşeuri de producţie generate de 24,5 mil. tone, peste 95% reprezintă deşeurile de producţie nepericuloase.
    Din datele transmise de Comisia Naţionala de Reciclare a Materialelor din cadrul Ministerului Economiei şi Comerţului, pentru anul 2002 au fost prelucrate datele referitoare la următoarele tipuri de deşeuri:
    - deşeuri metalice feroase (tabelul III.6);
    - deşeuri metalice neferoase (tabelul III. 7)
    - deşeuri de sticlă (tabelul III.8);
    - deşeuri de hârtie şi carton (tabelul III.9);
    - deşeuri de plastic (tabelul III. 10);
    Tabelul III.6. Cantităţi totale de deşeuri metalice feroase colectate, prelucrate şi livrate în anul 2002
             
      Tip deşeuCantitate colectată şi prelucrată (tone)Cantitate livrată la intern (tone)Cantitate livrată la export (tone)
      Deşeuri metalice feroase3.200.000800.0002.100.000


    Sursa: baza de date CNVM
    Tabelul III.7. Tipuri de deşeuri metalice neferoase colectate,
    prelucrate şi livrate în anul 2002
             
      Tip deşeuCantităţi colectate şi prelucrate (tone)Cantităţi livrate la intern (tone)Cantităţi livrate la export (tone)
      Aluminiu şi aliaje42.50034.5007.000
      Cupru şi aliaje39.30017.20019.500
      Plumb şi aliaje14.30012.2001.500
      Acumulatori uzaţi33.00022.0009.000
      Alte deşeuri neferoase8.9008.900  
      TOTAL138.00085.50037.000


    Sursa: baza de date CNVM
    Tabelul III.8. Cantităţi totale de deşeuri de sticlă colectate, prelucrate
    şi livrate în anul 2002
             
      Tip deşeuCantităţi colectate şi prelucrate (tone)Cantităţi livrate la intern (tone)Cantităţi livrate la export (tone)
      Deşeuri de sticlă16.60816.130-


    Sursa: baza de date CNVM
    Tabelul III.9. Cantităţi totale de deşeuri de hârtii-cartoane colectate,
    prelucrate şi livrate în anul 2002
             
      Tip deşeuCantităţi colectate şi prelucrate (tone)Cantităţi livrate la intern (tone)Cantităţi livrate la export (tone)
      Deşeuri de hârtii-carton173.000172.500-

    Sursa: baza de date CNVM
    Tabelul III.10. Cantităţi totale de deşeuri de mase plastice colectate,
    prelucrate şi livrate în anul 2002
             
      Tip deşeuCantităţi colectate şi prelucrate (tone)Cantităţi livrate la intern (tone)Cantităţi livrate la export (tone)
      Deşeuri de mase plastice7.1715.740856


    Sursa: baza de date CNVM
    Din datele obţinute pe baza chestionarelor de ancheta elaborate de ICIM şi MMGA , au fost prelucrate şi date referitoare la următoarele tipuri de deşeuri:
    - cenusi (tabelul III. 11);
    - namoluri de la epurarea apelor industriale uzate (tabelul III. 12, tabelul III. 13);
    - deşeuri de lemn (tabelul III. 14).
    Tabel III.11. Tipuri de cenusi pentru anul 2002
             
      Tip deşeuCantitate generată (tone)Cantitate valorificată (tone)Cantitate eliminată (tone)
      Cenuşă de vatră, zgură şi praf de cazan (cu excepţia prafului de cazan specificat la 10 01 04)7.284.9894.5147.280.474
      Cenuşă zburătoare de la arderea cărbunelui1.290.1248181.289.305
      Cenuşă zburătoare de la arderea turbei şi lemnului netratat3.202103.193
      Cenuşă de vatră, zgură şi praf de cazan de la co-incinerarea altor deşeuri decât cele specificate la 10 01 1441480335
      Cenuşă zburătoare de la co-incinerare, alta decât cea specificată la 10 01 16101
      Cenuşă de zinc1.9401.9354
      Materiale feroase din cenuşile de ardere330
      Cenuşi de ardere şi zguri, altele decât cele menţionate la 19 01 1131.11074130.370
      Cenuşi zburătoare, altele decât cele menţionate la 19 01 13505
      TOTAL8.611.7888.1018.603.687


    Sursa: Baza de date privind deşeurile - ICIM
    Tabel III.12. Tipuri de namoluri pentru anul 2002
             
      Tip deşeuCantitate generată (tone)Cantitate valorificată (tone)Cantitate eliminată (tone)
      Nămoluri din agricultură şi industria alimentară214.28712.552201.735
      Nămoluri de la prelucrarea lemnului şi producerea celulozei şi hârtiei323.173312.17510.998
      Nămoluri din industria pielăriei şi industria textilă1.22201.222
      Nămoluri de la rafinarea petrolului şi purificarea gazelor naturale1.7851051.680
      Nămoluri din procese chimice anorganice8.437408.397
      Nămoluri din procese chimice organice110
      Nămoluri de la producerea şi utilizarea straturilor de acoperire1.9261.006920
      Nămoluri din procese termice116.593113.5683.025
      Nămoluri de la tratarea chimică a suprafeţelor şi acoperirea metalelor2.51452.509
      Nămoluri de la tratarea mecanică şi fizică a suprafeţelor22443181
      Nămoluri de la epurarea apelor uzate industriale1.026.31322.9321.003.381
      TOTAL1.696.475462.4271.234.048


    Sursa: Baza de date privind deşeurile - ICIM
    Tabel III.13. Namoluri şi deşeuri solide de la epurarea apelor industriale
    uzate pentru anul 2002
             
      Tip deşeuCantitate generată (tone)Cantitate valorificată (tone)Cantitate eliminată (tone)
      Nămoluri de la epurarea efluenţilor proprii24.00640723.599
      Nămoluri de la epurarea efluenţilor proprii12.398612.392
      Nămoluri de la epurarea efluenţilor proprii26.170026.170
      Nămoluri de la epurarea efluenţilor proprii37037
      Nămoluri de la epurarea efluenţilor proprii6.3776.3761
      Nămoluri de la epurarea efluenţilor în incintă1.051288763
      Nămoluri de la epurarea efluenţilor proprii, altele decât cele specificate la 03 03 105.39805.328
      Nămoluri, în special de la epurarea efluenţilor în incintă cu conţinut de crom9840984
      Nămoluri, în special de la epurarea efluenţilor în incintă, fără conţinut de crom29029
      Nămoluri de la epurarea efluenţilor în incintă, altele decât cele specificate la 04 02 192090209
      Nămoluri de la epurarea efluenţilor în incintă, altele decât cele specificate la 05 01 091.7851051.680
      Nămoluri de la epurarea efluenţilor în incintă, altele decât cele specificate la 06 05 028.437408.397
      Nămoluri de la epurarea efluenţilor în incintă, altele decât cele specificate la 07 01 11110
      Nămoluri de la epurarea efluenţilor în incintă, altele decât cele specificate la 10 01 204410441
      Nămoluri şi turte de filtrare, altele decât cele specificate la 10 02 13113.545113.52520
      Nămoluri şi turte de filtrare de la epurarea gazelor de ardere, altele decât cele specificate la 10 11 171080108
      Deşeuri solide de la epurarea efluenţilor proprii, altele decât cele specificate la 10 11 1940040
      Nămoluri de la epurarea efluenţilor proprii2.383182.365
      Nămoluri de la epurarea biologică a apelor reziduale industriale, altele decât cele specificate la 19 08 1111.26365810.606
      Nămoluri provenite din alte procedee de epurare a apelor reziduale industriale decât cele specificate la 19 08 138.8482558.594
      Nămoluri de la epurarea efluenţilor proprii, altele decât cele specificate la 19 11 051.00520985
      TOTAL224.447121.699102.748


    Sursa: Baza de date privind deşeurile - ICIM
    Tabel III.14. Tipuri de deşeuri de lemn pentru anul 2002
             
      Tip deşeuCantitate generată (tone)Cantitate valorificată (tone)Cantitate eliminată (tone)
      Deşeuri de scoarţă şi de plută46.67826.79519.883
      Rumeguş, talaş, aşchii, resturi de scândură şi furnir, altele decât cele specificate la 03 01 04754.170724.10930.061
      Deşeuri de lemn şi de scoarţă de la producerea şi procesarea pastei de hârtie, hârtiei şi cartonului183.175135.62647.549
      Lemn de la tratarea mecanică a deşeurilor, altul decât cel specificat la 19 12 0618180
      Alte tipuri de deşeuri din lemn8.6318.54982
      TOTAL992.672895.09797.575


    Sursa: Baza de date privind deşeurile - ICIM
    În anexele 1-3 sunt prezentate date referitoare la societăţile de reciclare astfel:
    Anexa 1. Lista agenţilor economici care utilizează ca materii prime cioburi de sticlă şi deşeuri de hârtie-carton;
    Anexa 2. Lista societăţilor comerciale autorizate sa valorifice deşeurile de hârtie/carton;
    Anexa 3. Lista societăţilor comerciale autorizate sa desfăşoare activităţi de valorificare a deşeurilor de materiale plastice
    III.2.2. Prognoza generarii deşeurilor de producţie nepericuloase
    Cantităţile de deşeuri de producţie generate variaza de la an la an (figura III.2). Aceasta variatie neuniforma are mai multe cauze, dintre care cele mai importante sunt:
    - variatia din punct de vedere cantitativ a activităţilor industriale generatoare de deşeuri de producţie;
    - retehnologizarile, utilizarea tehnologiilor curate şi creşterea preocuparii pentru minimizarea cantităţilor de deşeuri generate.
    - cercetarea este exhaustiva, procentul de răspuns variaza aleator de la an la an, iar agenţii economici care răspund chestionarelor anuale sunt diferiţi; astfel transmiterea într-un an a chestionarelor completate de unii agenţi economici mari generatori de deşeuri, şi netransmiterea datelor pentru anul următor creează variatii relativ importante ale cantităţilor de deşeuri de la an la an.
    - diferenţele înregistrate între anul 2001 şi 2002 au în plus şi o alta cauza obiectivă şi anume schimbarea raportarii conform noii liste a deşeurilor conform Hotărârii Guvernului nr. 856/2002 care a înlocuit raportarea pe baza vechiului Catalog European al deşeurilor.
    Sursa: baza de date privind deşeurile - ICIM
    Având în vedere faptul ca unităţile economice utilizează tehnologii foarte diferite ca tip şi performanţe economice, nu se poate realiza o estimare a cantităţilor de deşeuri de producţie generate, în funcţie de tipul de activitate şi numărul de angajaţi în sectorul productiv.
    Din aceasta cauza, la care se adauga şi condiţiile specifice ale situaţiei economice actuale din România, nu se poate realiza o prognoza a cantităţilor de deşeuri de producţie generate pentru următorii ani.
    Totuşi, se poate estima ca generarea anumitor tipuri de deşeuri va urma o curba descendenta, ca urmare a necesităţii respectării noilor cerinţe legislative (Directiva IPPC transpusa în legislaţia naţionala), care implica utilizarea tehnologiilor curate şi intensificarea activităţilor de prevenire şi minimizare a deşeurilor.
    III.2.3. Plan de acţiune pentru atingerea obiectivelor
    Principalele acţiuni care trebuie realizate pentru gestionarea deşeurilor de producţie nepericuloase sunt:
    ● revizuirea periodică şi implementarea "strategiilor şi planurilor sectoriale" prevăzute în legea privind regimul deşeurilor şi corelarea lor pentru gestionarea deşeurilor la nivel naţional;
    ● completarea şi îmbunătăţirea legislaţiei secundare şi pregătirea notelor tehnice de îndrumare pentru a sprijini legislaţia;
    ● îmbunătăţirea sistemul naţional informaţional şi a bazei de date pentru gestionarea deşeurilor, pentru toate tipurile de deşeuri, inclusiv a celor de producţie, nepericuloase;
    ● modificarea cerinței de raportare a informaţiilor pentru autorizare astfel încât sa includă planul de gestionare a deşeurilor;
    ● verificarea statutului legal/ilegal al locurilor existente de stocare / depozitare a deşeurilor de producţie;
    ● retehnologizarea instalaţiilor existente de tratare a deşeurilor din cadrul fabricilor;
    ● întărirea capacităţii de inspecţie a APM-urilor;
    ● revizuirea politicii şi a amenzilor pentru aplicarea neconformarii;
    ● revizuirea responsabilităţilor personalului de gestionare a deşeurilor şi stabilirea indicatorilor de performanţă;
    ● difuzarea practicilor de minimizare a deşeurilor şi de tratare către sectoare specifice;
    ● stabilirea unei abordari practice pentru difuzarea IPPC;
    ● promovarea reciclarii externe folosind instalaţiile existente;
    ● promovarea tratarii/reciclarii termice a deşeurilor în cuptoarele de ciment;
    ● promovarea dezvoltării instalaţiilor specifice de tratare, inclusiv tratarea fizico-chimica şi stabilizarea deşeurilor predominant anorganice;
    ● realizarea depozitelor pentru deşeuri nepericuloase (pe care pot fi depozitate atât deşeuri municipale, cat şi deşeuri de producţie nepericuloase).
    Promovarea valorificării materiale (reciclarii) şi energetice interne şi externe folosind instalaţiile existente sau retehnologizarea acestora. Întărirea capacităţii de inspecţie a APM-urilor. Îmbunătăţirea sistemului naţional de raportare şi a bazei de date pentru deşeuri.

    III.3. DEŞEURI DE PRODUCŢIE PERICULOASE
    Strategia şi Planul de Acţiune pentru Gestionarea Deşeurilor Periculoase în România au fost elaborate în cadrul unui studiu realizat în anii 2002 - 2003 de către o echipa de experţi străini şi români şi finanţat de guvernul japonez prin intermediul Agenţiei de Cooperare Internationala a Japoniei (JICA).
    În cele ce urmează sunt prezentate principalele aspecte cuprinse în studiul menţionat anterior.
    III.3.1. Principii propuse pentru gestionarea deşeurilor periculoase
    Principiile specifice care stau la baza activităţilor de gestionare a deşeurilor periculoase sunt:
    ● Responsabilitatea gestionării deşeurilor periculoase
    Generatorii de deşeuri periculoase sunt responsabili pentru gestionarea deşeurilor periculoase pe baza principiului "poluatorul plăteşte". Statul român îşi asuma responsabilitatea în cazul în care generatorul nu mai este existent sau identificabil.
    ● Obiectivele gestionării deşeurilor periculoase
    - Minimizarea impactului deşeurilor periculoase asupra sănătăţii şi mediului înconjurător
    - Maximizarea folosirii eficiente a resurselor naturale
    ● Tehnologiile pentru gestionarea deşeurilor periculoase
    Aceste tehnologii trebuie să fie disponibile, fezabile economic şi să respecte cerinţele pentru protecţia mediului. Oriunde este posibil ar trebui aplicate tehnologiile "win-win".
    ● Implementarea directivelor UE
    Programul pentru implementarea directivelor UE trebuie să fie stabil şi realist, Guvernul României trebuie să aibă un plan de implementare credibil.
    ● Aplicarea legilor
    MMGA direct şi prin intermediul organismelor de inspecţie şi control din teritoriu trebuie să asigure condiţiile pentru aplicarea legilor într-o maniera stabilă şi gradata astfel încât toate întreprinderile să asigure standarde minime de protecţia mediului. Aplicarea severă a legii este cel mai eficient mod pentru ca generatorii de deşeuri să fie stimulati sa promoveze acţiuni pentru prevenirea, recuperarea, tratarea şi eliminarea corecta a deşeurilor. În acelaşi timp, se va crea şi cadrul necesar pentru dezvoltarea pietii pentru serviciile de gestionare a deşeurilor periculoase.
    ● Creşterea constientizarii
    România va promova acţiuni pentru:
    - Constientizarea generatorilor de deşeuri periculoase despre posibilităţile 'win-win'
    - Constientizarea cetăţenilor şi a personalului APM cu privire la riscurile asupra sănătăţii umane asociate cu deşeurile periculoase, inclusiv refolosirea ilegala a uleiurilor uzate.
    ● Furnizarea fondurilor pentru retehnologizare industriala şi îmbunătăţirea calităţii mediului
    Este foarte dificil pentru întreprinderile româneşti de a obţine fonduri pentru retehnologizare industriala şi imbunatatire a calităţii mediului, din cauza faptului ca piaţa financiară nu este suficient dezvoltata. În aceasta situaţie, ar fi justificat ca Guvernul României sa stabilească un mecanism de finanţare prin care să furnizeze împrumuturi cu dobânda mica acelora care doresc să investească în retehnologizare industriala şi îmbunătăţirea calităţii mediului, folosind fonduri interne şi/sau externe.
    ● Reforma politicilor
    Folosirea eficienta a energiei, apei şi a materiilor prime constituie baza unei bune administrări industriale şi a mediului, inclusiv a gestionării deşeurilor periculoase. Un rol cheie al Guvernului este de a asigura un stimulent pentru folosirea eficienta a acestor resurse. Reforma preţurilor energiei şi apei, privatizarea întreprinderilor de stat, liberalizarea pieţei şi creşterea constientizarii constituie instrumente cheie pentru îmbunătăţirea unor astfel de stimulente, în particular pentru o economie aflată în tranzitie ca a României.
    III.3.2. Alternative de atingere a obiectivelor strategice
    III.3.2.1. Aspecte generale
    Gestiunea deşeurilor periculoase devine o problematica la scara mondială. În mod cert, şi prin definiţie, aceste deşeuri dau cel mai mare posibil impact asupra sănătăţii populaţiei şi mediului înconjurător. Deşeurile periculoase, pe lângă faptul ca reprezintă o resursa pierdută, pot avea una sau mai multe proprietăţi (ex. inflamabilitate, corozivitate, toxicitate etc.), necesitand o gestionare riguroasă din "leagan şi până în mormânt". Deţinătorii unor astfel de deşeuri vor înţelege potentialele costuri de responsabilitate asociate cu acest regim riguros de gestionare. Experienta din alte tari indica faptul ca acest lucru poate da naştere comerţului ilegal, depozitare ilegala, precum şi unor contaminari semnificative de mediu (ex. sol, canalizari şi staţii de tratare a apelor uzate etc.).
    Conform legislaţiei în vigoare producătorii de deşeuri periculoase sunt răspunzători pentru gestionarea deşeurilor periculoase generate. Statul român va prelua responsabilitatea gestionării acelor deşeuri istorice pentru care producătorii nu mai exista sau nu pot fi identificati. Având aceasta în vedere, totuşi, România trebuie să ia măsurile necesare pentru evitarea situaţiilor în care generatorii de deşeuri periculoase incearca sa evite responsabilitatea de gestionare prin lichidare voita, depozitare ilegala sau alte scenarii rauvoitoare.
    România are drept tel sa adere la Uniunea Europeană în 2007. Este de notat ca directiva cadru pentru deşeuri a Uniunii Europene defineste priorităţile, după cum urmează:
    1. Reducere
    2. Reutilizare/Reciclare sau Valorificare Termica
    3. Tratare şi eliminare
    ┌────────────────────────────────┬────────────────────────────────────────────┐
    │ Produs/Materiale │ Deşeuri │
    │ │ │
    │ │ │
    ├────────┬──────────┬────────────┼──────────┬───────────┬──────────┬──────────┤
    │ │ │ │ │ │ │Depozitare│
    │Evitare │ Reducere │Reutilizare │Reciclare │Incinerare │Incinerare│ ecologica│
    │stricta │ la sursa │ produs │ │ │ │ │
    │ │ │ │ │ │ │ │
    │ │ │ │
    │ Prevenirea │ │ │
    │── deşeurilor │ │
    │ │ Eliminarea │
    │ ───────── Reducerea deşeurilor ────── │─── deşeurilor ──── │
    │ │
    │ │
    │ <───────────── Prioritatea acţiunilor (Sursa: Stutz 1999) │
    └─────────────────────────────────────────────────────────────────────────────┘

    Activităţile economice în cadrul cărora s-au generat cele mai mari cantităţi de deşeuri periculoase în anul 2002 au fost:
    ● fabricarea ingrasamintelor chimice;
    ● metalurgia;
    ● industria de maşini şi echipamente;
    ● transport.
    Din punct de vedere tehnic, deşeurile periculoase pot fi definite din trei puncte de vedere:
    ● tipul de deseu, ce prezintă una din "proprietăţile periculoase" în anumite procese sau deseul ce conţine unul dintre constituentii cuprinşi în lista ce au proprietăţi periculoase;
    ● componente ale diferitelor tipuri de deşeuri, ce dau posibilitatea deşeurilor de a fi periculoase atunci când au un anumit grad de periculozitate;
    ● proprietăţi ce pot face ca deşeurile să fie periculoase.
    Producătorii de deşeuri periculoase au responsabilitatea gestionării de o maniera care să asigure un management raţional al deşeurilor periculoase precum şi cea pentru prevenire şi reciclare, suplimentar faţă de manipulare, stocare, colectare, transport, tratare, eliminare a deşeurilor produse.
    Rolul şi responsabilităţile României în legătură cu deşeurile periculoase sunt după cum urmează:
    ● îmbunătăţirea şi completarea legislaţiei naţionale, şi în special aplicarea acestei legislaţii relevante în vederea implementarii prevederilor directivelor UE şi aquis-ului de mediu;
    ● îmbunătăţirea sistemului naţional de raportare şi a bazei de date pentru deşeurile periculoase;
    ● creşterea constientizarii din partea producătorilor de deşeuri periculoase;
    ● creşterea constientizarii pentru public în general cu privire la impactul deşeurilor periculoase asupra sănătăţii şi mediului;
    ● încurajarea utilizării tehnologiilor care folosesc materii prime nepericuloase;
    ● asigurarea de stimulente economice şi financiare pentru dezvoltarea unei gestionari adecvate a deşeurilor periculoase precum şi pentru crearea unei pieţe pentru serviciile din domeniul gestionării deşeurilor periculoase;
    ● gestionarea acelor deşeuri periculoase pentru care producătorii sau deţinătorii nu exista sau nu pot fi identificati, cum ar fi de exemplu deşeurile istorice;
    ● încurajarea întreprinderilor de a implementa Sistemul de Management de Mediu (ISO 14001).
    Îmbunătăţirea sistemului naţional de raportare şi a bazei de date pentru deşeurile periculoase Dezvoltarea unor campanii de informare şi instruire a industriei producătoare şi a populaţiei, în ceea ce priveşte impactul deşeurilor periculoase asupra mediului şi sănătăţii oamenilor. Încurajarea utilizării tehnologiilor care folosesc materii prime nepericuloase. Asigurarea de stimulente economice şi finaciare pentru dezvoltarea unei gestionari adecvate a deşeurilor periculoase.

    III.3.2.2. Prevenire şi minimizare
    România este conştienţă ca politica de baza pentru gestionarea deşeurilor ar trebui să fie acordarea priorităţii activităţii celor 3R. Deşeurile destinate eliminării trebuie făcute nepericuloase pe cat posibil. În mod deosebit, se acordă, în general, prioritate reducerii deşeurilor în etapa dezvoltării materiilor prime şi producţiei actuale, înainte de generarea de deşeuri. În conformitate cu acest concept, OCED clasifica "reducerea" şi "reutilizarea" în evitarea stricta, reducerea la sursa şi reutilizarea produsului şi numeşte aceste trei tipuri de activităţi "prevenirea producerii de deşeuri".
    Evitarea stricta implica prevenirea totală a generarii de deşeuri prin eliminarea virtuala a substanţelor periculoase sau prin reducerea materialelor sau intensitatii energiei utilizate în producţie, consum şi distribuţie.
    Reducerea la sursa implica utilizarea a cat mai puţine substanţe toxice şi periculoase şi/sau reducerea consumului de materiale sau energie.
    Reutilizarea produsului implica folosirea multipla a produsului în forma sa originala, pentu scopul sau original sau pentru o alternativa.
    O gestionare eficienta a deşeurilor reprezintă o problematica complexa şi necesita o abordare sistematica şi coerenta cu evidenţiere asupra prevenirii. Prevenirea generarii de deşeuri de producţie periculoase trebuie planificata în strânsă corelare cu gospodărirea materiilor prime utilizate, a produselor rezultate şi tehnologiilor folosite.
    Prevenirea poate fi realizată prin:
    ● îmbunătăţirea gospodăririi în cadrul fabricii;
    ● modificări în funcţionare;
    ● modificări ale procesului de producţie;
    ● modificări ale tipurilor de materiale utilizate;
    ● modificări în conceptia produsului;
    ● modificări de consum (cerere).
    Prevenirea producerii de deşeuri nu numai ca reduce costurile de gestionare a deşeurilor pentru companiile implicate, dar şi economiseste resurse şi energie, ceea ce conduce la reducerea costurilor de producţie. În mod deosebit, se considera a fi o strategie importanţa luarea de măsuri de protecţie a mediului pentru întreprinderile mici şi mijlocii. Exista şi posibilitatea să se poată face, fără investiţii ulterioare, unele îmbunătăţiri şi schimbări şi modificări în utilizarile materiilor prime, instalaţiilor şi proceselor, rezultând o reducere reală a costurilor de investiţie.
    De asemenea, prin reducerea consumului de materiale, energie şi instalaţii industriile pot reduce volumul de deşeuri periculoase generate, implicit reducand costurile pentru gestionarea acestor deşeuri. Aceasta este o abordare de tipul "câştig de ambele părţi" (reducerea costurilor şi a potenţialului de risc) care, în cele din urma, conduce la reducerea încărcării periculoase impuse asupra mediului.
    Obiectivele generale cu privire la prevenirea generarii de deşeuri periculoase şi la reciclarea lor sunt considerate, după cum urmează:
    ● micşorarea impactului asupra sănătăţii umane şi mediului înconjurător;
    ● creşterea productivitatii prin sporirea randamentului utilizării materiilor prime;
    ● economisirea la costurile de producţie ca rezultat al activităţii de mai sus;
    ● conservarea resurselor naturale.
    În concordanta cu structura prezenta de generare a deşeurilor periculoase, sectoarele prioritare pentru prevenirea şi minimizarea deşeurilor sunt: industria chimica, industria prelucrării ţiţeiului şi petrochimia, industria metalurgica neferoasa, galvanizare şi tratarea suprafeţelor.
    Pentru atingerea obiectivelor prezentate mai sus, România prevede că primi pasi diseminarea informatiei şi creşterea constientizarii privind metodele de producţie curata, precum şi măsuri de promovare a instrumentelor economice. Prin autorităţile pentru protecţia mediului (MMGA, APM, etc.) România va asigura instruirea agenţilor economici generatori de deşeuri pentru a identifica, clasifica şi raporta corect datele privind deşeurile precum şi pentru a-şi stabili un sistem de gestionare adecvată a deşeurilor.
    O condiţie fundamentală pentru îmbunătăţirea gestionării deşeurilor periculoase este disponibilitatea producătorilor de deşeuri periculoase de a plati costuri mai mari decât cele actuale. Nivelul actual al cheltuielilor generatorilor de deşeuri periculoase în ceea ce priveşte eliminarea acestora este foarte scăzut. O dată cu alinierea legislaţiei naţionale la Acquis-ul Communautaire şi cu implementarea unor sisteme de gestionare a deşeurilor periculoase în conformitate cu aceasta legislaţie, costurile privind eliminarea deşeurilor vor creşte foarte mult. Astfel, prevenirea şi minimizarea generarii deşeurilor periculoase vor fi principalele acţiuni vizate pentru gestionarea deşeurilor în cadrul industriilor.
    Diseminarea informatiei şi creşterea constientizarii privind metodele de producţie curata, precum şi măsuri de promovare a instrumentelor economice. Instruirea agenţilor economici generatori de deşeuri pentru a identifica, clasifica şi raporta corect datele privind deşeurile precum şi pentru a-şi stabili un sistem de gestionare adecvată a deşeurilor. Corelarea costurilor de gestionare a deşeurilor cu noile sisteme integrate de gestionare a deşeurilor.

    III.3.2.3. Colectare şi transport
    România nu dispune de o reţea dezvoltata de furnizori de servicii în domeniul gestionării deşeurilor, care să efectueze colectarea şi/sau recuperarea/tratarea/eliminarea deşeurilor periculoase. Agenţii de colectare a deşeurilor par a fi, în general, companii private şi sunt mai degraba întreprinderi locale decât organizaţii naţionale. Majoritatea agenţilor de colectare existenţi în România se ocupa cu colectarea şi transportul deşeurilor municipale, în principal. Cativa dintre aceşti agenţi de colectare, colectează deşeuri din sectorul comercial şi industrial, deşeuri de gradina, precum şi deşeuri din construcţii şi demolări. Aceşti agenţi pretind că nu colectează nici un deseu periculos.
    Exista, de asemenea, şi organizaţii de reciclare a deşeurilor care colectează deşeurile de la generatori, cativa dintre aceştia colectează deşeuri periculoase, cel mai notabil uleiuri uzate, baterii de automobile şi, mai puţin, solventi.
    În ceea ce priveşte gestionarea deşeurilor periculoase în România exista un număr foarte mic de furnizori de astfel de servicii. Iar aceştia oferă în general doar colectarea deşeurilor nu şi transportul acestora, deoarece capacitatea lor de transport este redusă. Astfel, transportul deşeurilor periculoase este realizat în general de către generatorii de deşeuri. Totuşi, mai mult de 80% din totalul deşeurilor periculoase sunt depozitate sau stocate, şi acest lucru se intampla, în general, la sau foarte aproape de locul de generare a deşeurilor periculoase, ceea ce necesita un transport minim. Excepţie fac, în prezent, deşeurile spitaliceşti, uleiurile uzate şi bateriile, deşeuri colectate şi transportate în vederea tratarii, valorificării şi/sau eliminării.
    Pentru planificarea sistemelor tehnice de colectare a deşeurilor periculoase, România trebuie să ia în considerare:
    ● tipul industriei;
    ● tipurile deşeurilor periculoase;
    ● tipurile containerelor specifice pentru fiecare tip de deseu periculos (unde este cazul);
    ● separarea corecta a deşeurilor pe tipuri;
    ● accesul rutier pentru vehiculele de colectare.
    În ceea ce priveşte containerele de colectare a deşeurilor periculoase, România îşi propune sa reglementeze tipuri de containere de colectare în funcţie de tipul deşeurilor şi de gradul de periculozitate a acestora.
    Având o cantitate relativ mica de deşeuri transportate pentru eliminare în afară incintelor industriale, România nu dispune în prezent de infrastructura şi abilitatile necesare pentru transportul în siguranţa al deşeurilor periculoase. Aspectele legislative din domeniul transportului de deşeuri sunt foarte recente şi încă în curs de dezvoltare. În legătură cu transportul deşeurilor, Ordonanţa de Urgenta nr. 78/2000 (amendata prin Legea nr. 426/2001) stabileşte toate măsurile necesare în ceea ce priveşte autorizarea, controlarea şi obligaţiile transportatorilor de deşeuri periculoase. Transportatorul trebuie să respecte legislaţia privind transportul mărfurilor periculoase şi anume: Ordonanţa Guvernului nr. 48/1999 privind transportul rutier al mărfurilor periculoase, Ordinul Ministrului Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului nr. 1044/2003 privind aprobarea Regulamentului pentru desemnarea, pregătirea profesională şi examinarea consilierilor de siguranţă pentru transportul rutier, feroviar sau pe căile navigabile interioare al mărfurilor periculoase, Hotărârea de Guvern nr. 1374/2000 pentru aprobarea Normelor privind aplicarea etapizata în traficul intern a prevederilor Acordului european referitor la transportul rutier internaţional al mărfurilor periculoase (ADR), încheiat la Geneva la 30 septembrie 1957, la care România a aderat prin Legea nr. 31/1994, modificată şi completată prin Hotărârea de Guvern nr. 258/2004 şi Ordinul nr. 211/2003 pentru aprobarea Reglementărilor privind condiţiile tehnice pe care trebuie să le îndeplinească vehiculele rutiere în vederea admiterii în circulaţie pe drumurile publice din România.
    Toate cerinţele referitoare la vehicule, ambalare, etichetare, semnalizare, pregătirea soferului sunt stabilite prin legislaţia "substanţelor periculoase" (Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr. 200/2000 [asupra Clasificarii, Etichetarii şi Ambalarii Substanţelor şi Compusilor Chimici Periculosi], aprobată şi modificată prin Legea nr. 451/2001 şi utilizata împreună cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 490/2002 pentru aprobarea normelor metodologice de punere în aplicare a Ordonanţei de Urgenta a Guvernului nr. 200/2000.
    Astfel, România trebuie să dezvolte un sistem de gestionare a deşeurilor periculoase care să acopere şi următoarele puncte:
    ● minimizarea probabilitatii ca deşeurile periculoase să fie eliminate împreună cu alte deşeuri industriale la acelaşi depozit;
    ● dezvoltarea unui serviciu de colectare şi transportare a deşeurilor la instalaţiile autorizate pentru tratare, valorificare şi/sau eliminare, care să nu fie în dezavantajul industriei;
    ● reglementarea şi controlarea activităţilor de colectare şi transport pentru a se asigura faptul ca deşeurile periculoase aflate în tranzit sunt în siguranţa şi ajung la instalatia autorizata de recuperare/tratare/eliminare;
    ● evitarea reglementărilor excesive precum şi duplicarea reglementărilor şi a controlului.
    În scopul minimizarii costurilor şi riscurilor transportării unor cantităţi relativ mici de deşeuri periculoase pe distanţe lungi, va trebui să se acorde atenţie dezvoltării şi exploatării statiilor de transfer amplasate în mod strategic. Acestea vor asigura stocarea deşeurilor anterior colectarii acestora şi eliminării/tratarii finale la o instalatie centralizata. Astfel de staţii de transfer pot, de asemenea, sa includă procese de pre-tratare în scopul reducerii volumului şi/sau potenţialul periculos al deşeurilor anterior unui transport. Multe dintre statele membre deţin astfel de instalaţii. Necesităţile operationale ale statiilor de transfer vor fi similare acelora descrise pentru activitatea de stocare a centrelor regionale de tratare a deşeurilor.
    Măsuri pentru optimizarea condiţiilor de transport a deşeurilor:
    ● metodele şi sistemele pentru separarea, depozitarea temporară şi transportul deşeurilor să fie suficiente pentru a înlesni respectarea tuturor cerinţelor europene/ naţionale pentru gospodărirea deşeurilor:
    - să se pună în practica sisteme adecvate pentru separarea şi stocarea tipurilor specifice de deşeuri înainte de colectare;
    - obligaţia responsabilităţii să fie introdusă în cadrul transferului de deşeuri;
    - să se dezvolte sistemele de separare şi de stocare a materialelor reciclabile la sursa, înainte de colectare;
    - să se introducă colectarea selectiva a materialelor periculoase din deşeurile orăşeneşti
    ● toate serviciile pentru colectarea şi transportul deşeurilor periculoase sa devină eficiente şi din punct de vedere al operarii şi al costurilor:
    - preţurile/tarifele pentru colectarea deşeurilor periculoase sa reflecte costurile reale ale serviciului furnizat.
    ● prevenirea şi monitoringul traficului ilegal al deşeurilor periculoase:
    - întărirea măsurilor de conformare în legătură cu Convenţia de la Basel
    Diseminarea informatiei şi creşterea constientizarii industriilor privind metodele de colectare şi transportare a deşeurilor periculoase în vederea tratarii, valorificării şi/sau eliminării. Colectarea separată a tipurilor de deşeuri periculoase. Dezvoltarea unui serviciu de colectare şi transportare a deşeurilor la instalaţiile autorizate pentru tratare, valorificare şi/sau eliminare. Reglementarea şi controlarea activităţilor de colectare şi transport.

    III.3.2.4. Reciclarea şi valorificarea
    În ierarhia optiunilor de gestionare a deşeurilor, reciclarea şi valorificarea reprezintă o prioritate înaintea eliminării prin depozitare. Reciclarea se poate realiza atât pe amplasament cat şi în afară amplasamentului.
    Deoarece, în prezent nu exista instalaţii dedicate reciclarii deşeurilor periculoase, cu excepţia bateriilor cu acid, utilizarea instalaţiilor existente trebuie să fie prioritizata în concordanta cu gestionarea deşeurilor periculoase. În aceasta privinta, industria română a cimentului are un rol important de jucat în activitatea de reciclare şi eliminare a deşeurilor periculoase.
    O parte din namolul ce conţine metale grele se poate recicla şi recupera în instalaţiile de metalurgie neferoasa. Totuşi, aceste instalaţii sunt unele dintre cele mai mari instalaţii generatoare de deşeuri periculoase. În consecinţa, la aceste instalaţii este necesară aplicarea unor măsuri de minimizare a deşeurilor periculoase şi imbunatatire a instalaţiilor. De asemenea, namolurile obţinute prin epurarea soluţiilor tehnologice uzate cu un anumit conţinut de metale grele pot fi folosite ca pigmenti şi/sau materii prime în industria sticlei ambientale.
    Deşeurile periculoase prioritare pentru reciclare sunt deşeurile petroliere şi uleiurile uzate, deşeuri de solventi şi deşeurile periculoase ce conţin metale grele.
    III.3.2.4.1. Deşeuri uleioase şi deşeuri de combustibili lichizi
    În categoria deşeurilor uleioase intra următoarele tipuri de deşeuri:
    ● deşeuri de la rafinarea petrolului;
    ● uleiuri uzate;
    ● deşeuri de la separatoarele ulei/apa.
    Conform datelor colectate şi prelucrate în ICIM pentru anul 2002 a fost generata o cantitate totală de aproximativ 110.000 tone uleiuri uzate, din care 37 % a fost valorificată. Valorificarea uleiurilor uzate s-a realizat în principal prin (pentru mai multe detalii vezi anexa 4):
    ● regenerare - principala unitate specializată pentru aceasta activitate este Rafinaria Venus Oil REG Ramnicu Sarat care proceseaza anual circa 1.000 tone de ulei uzat;
    ● utilizare drept combustibil - în instalaţii de ardere proprii agenţilor economici generatori sau ale terţilor;
    ● ardere în cuptoarele de ciment.
    În ceea ce priveşte deşeurile de la rafinarea petrolului, în România generatorii de astfel de deşeuri petroliere inclina sa creadă ca acestea reprezintă ceva ce le-ar aduce beneficii decât ceva ce necesita cheltuieli. Aceasta gandire se bazează şi pe existenta unei pieţe negre a deşeurilor de produse petroliere, unde aceste deşeuri sunt vândute la un anumit preţ sau chiar la preţul pietii. Acesta este motivul pentru care generatorii de deşeuri petroliere nu sunt dispusi a plati operatorilor de cuptoare de ciment un cost adecvat pentru tratarea deşeurilor. Aceste costuri vor fi mai mari decât nivelul costurilor actuale pe care le plătesc producătorii, dar cu mult mai mici decât costurile pentru incinerarea specială a deşeurilor periculoase.
    Acesta este de asemenea un motiv pentru care generatorii de deşeuri periculoase nu acorda atenţia cuvenită prevenirii şi reciclarii deşeurilor, ceea ce implica de asemenea anumite costuri. Dacă producătorii de deşeuri ar plati un cost mai mare pentru eliminare, impus prin standarde îmbunătăţite, atunci aceştia ar fi mai interesaţi în dezvoltarea şi utilizarea posibilităţilor de prevenire şi reciclare a deşeurilor.
    O activitate de creştere a constientizarii şi o aplicare mai susţinută a legislaţiei de către autorităţile pentru protecţia mediului (MMGA şi unităţile sale subordonate) sunt esenţiale pentru eliminarea pietii negre de deşeuri de produse petroliere precum şi pentru asigurarea ca generatorii de deşeuri să aplice metodele de tratare a deşeurilor la un standard ecologic minim acceptabil.
    Principalele acţiuni referitoare la gestionarea deşeurilor uleioase şi deşeurilor de combustibili lichizi, care urmează a fi întreprinse în vederea conformarii României cu cerinţele legislative comunitare, sunt:
    ● îmbunătăţirea gradului de colectare a deşeurilor uleioase şi deşeurilor de combustibili lichizi;
    ● creşterea gradului de informare şi consientizare al publicului referitor la obligaţiile de gestionare ecologic raţională a deşeurilor uleioase şi deşeurilor de combustibili lichizi;
    ● pregătirea personalului pentru asigurarea unui control eficient al respectării prevederilor legale privind gestionarea deşeurilor uleioase şi deşeurilor de combustibili lichizi;
    ● îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor către autorităţile de protecţie a mediului;
    ● stabilirea şi implementarea unui mecanism pentru controlul eficient al respectării prevederilor legislative.
    Aplicarea prevederilor legislative va duce la crearea unui sistem de colectare a uleiurilor uzate şi de regenerare sau valorificare energetica a acestora în instalaţii autorizate. Rezolvarea eficienta a acestor probleme se va face prin asumarea de către producători, importatori şi distribuitori a obligaţiilor ce le revin prin prevederile legislative.
    Agenţii economici vor fi obligaţi să asigure colectarea, valorificarea respectiv eliminarea deşeurilor uleioase şi deşeurilor de combustibili lichizi prin:
    ● mijloace proprii sau,
    ● predarea uleiurilor uzate către unităţile autorizate sa desfăşoare astfel de activităţi.
    Agenţii economici care distribuie produsele petroliere sunt obligaţi sa amenajeze un spaţiu de colectare a uleiurilor uzate, pentru tipurile de uleiuri comercializate şi sa colecteze uleiul uzat oferit de clienţii proprii, în limita cantităţii cumpărate.
    Producătorii şi importatorii de uleiuri de motor şi de transmisie sunt obligaţi să asigure colectarea uleiurilor uzate de la staţiile de distribuţie a produselor petroliere şi de la alte persoane juridice care comercializează aceste tipuri de uleiuri.
    Autorităţile competente de protecţia mediului asigura afişarea listei cuprinzând agenţii economici autorizaţi sa desfăşoare activităţi de gestionare a uleiurilor uzate.
    Principalii factori implicaţi în colectarea, recuperarea şi reciclarea deşeurilor uleioase şi deşeurilor de combustibili lichizi sunt:
    ● staţiile de distribuţie a produselor petroliere şi persoanele juridice care comercializează uleiuri;
    ● producătorii şi importatorii de uleiuri;
    ● valorificatorii de uleiuri;
    ● generatorii de deşeuri uleioase şi deşeuri de combustibili lichizi.
    Necesarul instituţional, material şi de personal pentru implementarea prevederilor legislative europene este asigurat de către structurile instituţionale existente. Se impune o creştere a numărului de personal în aceste structuri şi o mai buna corelare între ele.
    Creşterea gradului de informare şi consientizare a publicului referitor la obligaţiile de gestionare ecologic raţională a deşeurilor uleioase şi deşeurilor de combustibili lichizi. Îmbunătăţirea gradului de colectare a deşeurilor uleioase şi deşeurilor de combustibili lichizi. Pregătirea personalului pentru asigurarea unui control eficient al respectării prevederilor legale privind gestionarea deşeurilor uleioase şi deşeurilor de combustibili lichizi. Îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor către autorităţile de protecţie a mediului. Stabilirea şi implementarea unui mecanism pentru controlul eficient al respectării prevederilor legislative.

    III.3.2.4.2. Deşeuri de baterii şi acumulatori
    În România exista 3 producători de acumulatori pentru autovehicule: Acumulatorul, Rombat şi Caranda. Nu exista producători de baterii portabile, acestea fiind importate în totalitate.
    În prezent, în România nu exista o colectare selectiva a deşeurilor de baterii şi acumulatori portabili de la populaţie, doar în cadrul agenţilor economici. Astfel, o mare cantitate de deşeuri de baterii şi acumulatori este eliminata prin depozitare împreună cu deşeurile menajere.
    Pentru acumulatorii auto uzati se aplică sistemul depozit la cumpărarea unui acumulator nou, ceea ce conduce la colectarea într-o anumită proporţie a acumulatorilor auto uzati, atât de la populaţie cat şi de la agenţii economici.
    Din reciclarea deşeurilor de baterii şi acumulatori de plumb (pentru mai multe detalii vezi anexa 5) în cadrul industriei nu rezultă un plumb rafinat, ci un amestec de plumb şi antimoniu. Acest amestec de plumb şi antimoniu poate fi reutilizat doar pentru bateriile cu plumb pe bază de acid. De aceea este indicată implicarea topitoriilor de plumb primare bateriilor pentru recuperarea unui plumb, al cărui preţ este mult mai mare decât al plumbului nerafinat. Este important ca topitorii de plumb primari sa participe în activitatea de reciclare, întrucât bateriile tip MF vor deveni mai populare în viitor în România şi va fi necesar să se producă noi cantităţi de plumb reciclat. De vreme ce topitorii de plumb primari deţin instalaţii de tratare a apelor uzate, ei vor fi capabili sa neutralizeze soluţia de acid sulfuric uzat fără instalarea unor noi staţii de neutralizare.
    Principalele acţiuni referitoare la gestionarea deşeurilor de baterii şi acumulatori sunt următoarele:
    ● crearea unui sistem eficient de colectare a bateriilor şi acumulatorilor uzati portabili de la populaţie;
    ● îmbunătăţirea gradului de colectare a bateriilor şi acumulatorilor uzati din industrie;
    ● creşterea gradului de informare şi constientizare a publicului referitor la obligaţiile de gestionare ecologic raţională a bateriilor şi acumulatorilor uzati;
    ● pregătirea personalului pentru asigurarea unui control eficient al respectării prevederilor legale privind gestionarea bateriilor şi acumulatorilor uzati;
    ● îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor către autorităţile de protecţie a mediului;
    ● stabilirea şi implementarea unui mecanism pentru controlul eficient al respectării prevederilor legislative.
    Aplicarea prevederilor legale va duce la crearea unui sistem de colectare a deşeurilor de baterii şi acumulatori, şi de reciclare sau eliminare în condiţii de siguranţă pentru mediu şi sănătatea populaţiei.
    Persoanele fizice autorizate care desfăşoară activităţi independente şi persoanele juridice care comercializează baterii/acumulatori pentru autovehicule au obligaţia de a asigura colectarea bateriilor/acumulatorilor uzati în schimbul celor vanduti.
    Persoanele juridice care produc baterii şi/sau acumulatori, reprezentanţii autorizaţi ai acestora sau importatorii sunt obligaţi sa stabilească şi sa organizeze un sistem propriu de colectare a bateriilor şi acumulatorilor uzati.
    Producătorii şi importatorii de baterii şi acumulatori alţii decât pentru autovehicule au obligaţia de a asigura colectarea bateriilor şi acumulatorilor uzati de la persoanele juridice care le comercializează.
    Autorităţile competente au obligaţia de a verifica respectarea prevederilor legale şi de a sanctiona neconformarile.
    Principalii factori implicaţi în colectarea, recuperarea şi reciclarea sunt:
    ● persoanele fizice autorizate care desfăşoară activităţi independente şi persoanele juridice care comercializează baterii/acumulatori pentru autovehicule;
    ● persoanele fizice autorizate sa colecteze, transporte, valorifice, elimine, baterii şi acumulatori uzati;
    ● producătorii, reprezentanţii autorizaţi şi importatorii de baterii şi/sau acumulatori pentru autovehicule;
    ● producătorii şi importatorii de baterii şi acumulatori alţii decât pentru autovehicule.
    Rezolvarea eficienta a acestor probleme se va face prin asumarea de către producători, importatori şi distribuitori a obligaţiilor ce le revin prin prevederile legale.
    Creşterea gradului de informare şi constientizare a publicului referitor la obligaţiile de gestionare ecologic raţională a bateriilor şi acumulatorilor uzati. Crearea unui sistem eficient de colectare a bateriilor şi acumulatorilor uzati portabili de la populaţie. Îmbunătăţirea gradului de colectare a bateriilor şi acumulatorilor uzati din industrie. Pregătirea personalului pentru asigurarea unui control eficient al respectării prevederilor legale privind gestionarea bateriilor şi acumulatorilor uzati. Îmbunătăţirea sistemului de raportare a datelor către autorităţile de protecţie a mediului. Stabilirea şi implementarea unui mecanism pentru controlul eficient al respectării prevederilor legislative.

    III.3.2.5. Tratare şi eliminare
    Gestionarea deşeurilor periculoase este variabila în România. La fel ca în multe alte tari aflate în tranzitie, multe din companiile industriale româneşti au procesele şi echipamentele industriale invechite, perimate şi ineficiente. În particular acest lucru este adevărat şi pentru sistemele de tratare şi eliminare a deşeurilor, acolo unde ele exista.
    Multe fabrici au avut, în trecut, sisteme de tratare fizico-chimice şi sisteme de incinerare care, datorită presiunilor economice, s-au uzat şi au devenit nefunctionale. Similar, datorită declinului general, unele fabrici au optat sa nu folosească instalaţiile lor existente de tratare şi, de asemenea, sa depoziteze deşeurile netratate sau să le stocheze. În timp ce aceasta este o problemă generală, exista, de asemenea, câteva exemple de bune practici.
    Pentru a asigura o gestionare a deşeurilor periculoase adecvată din punct de vedere al protecţiei mediului, România trebuie să identifice aceste instalaţii neadecvate şi sa impună proprietarilor/operatorilor să le retehnologizeze (îmbunătăţirea lor după cum este necesar) sau să le înlocuiască, astfel încât să se conformeze prevederilor legale în vigoare. Pentru întreprinderile care nu deţin sau nu îşi pot construi instalaţii de incinerare proprii în conformitate cu prevederile legale în vigoare, alternativa este ca deşeurile respective să fie trimise la terţe persoane pentru tratarea şi/sau eliminarea lor adecvată (ca de exemplu la "incineratoarele zonale", instalaţii de tratare, etc).
    România nu are mulţi furnizori de servicii pentru gestionarea deşeurilor periculoase (companii care colectează, transporta, tratează şi/sau elimina deşeurile periculoase). Exista doua instalaţii comerciale pentru terţi pentru incinerarea deşeurilor periculoase (pentru mai multe detalii vezi anexa 6 şi 7), iar una accepta, de asemenea, deşeuri periculoase organice. Amândouă aceste instalaţii sunt mici şi nu au o mare importanţa strategica. Totuşi, existenta acestor doua instalaţii indica o constientizare lenta, dar în creştere, a faptului ca gestionarea deşeurilor periculoase poate deveni o afacere viabila.
    În ceea ce priveşte eliminarea prin incinerare a deşeurilor de producţie periculoase, acestea vor fi incinerate numai în incineratoare cu recuperare de energie. În cazul inexistentei unei metode eficiente de reciclare a acestora sau în cazul în care, din motive obiective, industria cimentului nu se poate implica în procesul de co-incinerare a unor deşeuri periculoase, acestea vor fi incinerate în incineratoare cu recuperare de energie. Construcţia şi operarea unor incineratoare de deşeuri periculoase va fi foarte costisitoare şi, în consecinţa, se impune implementarea conceptului de "incinerator zonal" care să deserveasca mai multe regiuni. Aceste incineratoare zonale pot deservi atât industria generatoare de deşeuri periculoase, cat şi unităţile medicale în vederea incinerarii deşeurilor infectioase şi periculoase provenite din aceste unităţi.
    Noile incineratoare de deşeuri periculoase vor trebui să fie în deplina concordanta cu prevederile legislative naţionale şi europene şi vor avea o capacitate de cel puţin 10.000 tone/an.
    Industria cimentului (pentru mai multe detalii vezi anexa 8) din România este dornica de a fi implicata în gestionarea deşeurilor periculoase iar o companie a dezvoltat, în parteneriat cu o companie de gestionare a deşeurilor periculoase o instalatie de amestecare a deşeurilor organice la una din fabricile de ciment. Incinerarea deşeurilor periculoase în cuptoarele de ciment este de importanţa strategica majoră pentru România, aceasta reprezentând opţiunea cea mai viabila în tratarea deşeurilor periculoase la nivel regional/zonal.
    Nu au fost identificate instalaţii de tratare fizica/chimica ale terţelor părţi, astfel de instalaţii sunt cu siguranţa necesare pentru a permite gestionarea deşeurilor anorganice într-o maniera adecvată din punct de vedere al protecţiei mediului.
    Reglementarea şi controlul eficient reprezintă aspecte de maxima importanţa pentru îmbunătăţirea gestionării deşeurilor periculoase. Structura instituţională de baza exista, împreună cu mare parte din legislaţia necesară. Este necesar să se imbunatateasca aplicarea reglementărilor şi un control eficient, prin:
    ● continuarea dezvoltării bazei legislative pentru reglementare şi control în domeniul gestionării deşeurilor periculoase;
    ● furnizarea de resurse suficiente;
    ● instruirea personalului de reglementare şi control astfel încât să poată efectua eficient activităţile de reglementare şi control.
    Infrastructura necesară pentru gestionarea deşeurilor periculoase este subdezvoltata. Investitorii potenţiali intampina dificultăţi atât din cauza lipsurilor generale, cat şi din partea generatorilor de deşeuri periculoase, care trebuie să plătească pentru gestionarea adecvată a deşeurilor lor. Dezvoltarea unei infrastructuri îmbunătăţite trebuie să fie accelerata.
    Toţi actorii implicaţi (generatorii de deşeuri, companiile de gestionare a deşeurilor, autorităţile de reglementare, publicul) au roluri de jucat pentru încurajarea şi facilitarea acestei dezvoltări. Furnizarea unor stimulente economice a fost o acţiune de foarte mare succes în Europa şi trebuie luată în considerare şi în România.
    În ceea ce priveşte eliminarea prin depozitare a deşeurilor de producţie periculoase, acestea vor fi acceptate pe depozite de deşeuri periculoase, doar în cazul inexistentei unei metode de reciclare/valorificare a acestora sau de tratare termica în vederea eliminării. Construcţia şi operarea unor depozite de deşeuri periculoase va fi foarte costisitoare şi, în consecinţa, se impune implementarea conceptului de "depozit zonal". Acest concept va conduce la reducerea suprafeţelor ocupate de depozite şi a numărului acestora, şi va incuraja dezvoltarea facilităţilor de reciclare, valorificare şi tratare a deşeurilor periculoase şi a statiilor de transfer pentru optimizarea transportului deşeurilor.
    Noile depozite de deşeuri periculoase vor trebui să fie în concordanta cu prevederile legislative naţionale şi europene. România va imbunatatii normele tehnice privind depozitele de deşeuri (nepericuloase, inerte şi periculoase) până la sfârşitul anului 2004.
    III.3.2.5.1. Deşeuri cu conţinut de PCB/PCT
    În prezent, exista o singura instalatie autorizata în România care să preia aceste deşeuri care sunt în particular dificil de manipulat şi tratat; incineratorul de la Pro Air Clean care are şi o instalatie de spalare a echipamentelor contaminate cu PCB/PCT. O alta instalatie, cea de la Sotem poate să trateze cantităţi mici dar politica industriei cimentului este în prezent de a nu accepta deşeuri de PCB (deşeuri organice cu conţinut > 50 ppm PCB).
    Variantele pentru gestiunea corecta pentru mediul înconjurător a acestor deşeuri includ:
    ● tratarea în cuptoare de ciment echipate special
    ● tratarea în incineratoare special construite pentru deşeurile periculoase
    ● procese de tratare fizico-chimica (de ex. dehidroclorinarea PBC-urilor)
    ● exportul pentru gestiunea corecta faţă de mediul înconjurător în interiorul tarii cu instalaţiile necesare
    Un cuptor de ciment corespunzător echipat poate să trateze aceste deşeuri dacă sunt amestecate cu alte deşeuri organice pentru a asigura faptul ca au un conţinut în compuşi halogenati între limitele acceptabile (şi conţinutul în PCB-uri rămâne sub 50 ppm). Aceste procese de amestecare reprezintă o activitate normală de pre-prelucrare pentru toate incineratoarele şi cuptoarele de ciment şi nu trebuie considerată ca şi contravenind regulilor de a nu amesteca deşeurile în scopul reducerii toxicitatii. Deşeurile solide de pesticide pot, de asemenea, să fie prelucrate într-un cuptor de ciment, de exemplu prin echiparea cuptorului cu un tun pneumatic care să impinga butoaiele de plăci fibrolemnoase ale pesticidelor solide în zona fierbinte a cuptorului.
    Barierele către o gestionare a acestor deşeuri în cuptoarele de ciment includ:
    ● reţinerea operatorilor de cuptoare de a accepta cele mai periculoase deşeuri;
    ● posibila reactie extrema a publicului.
    Agenţii economici care deţin echipamente sau materiale cu conţinut de PCB au obligaţia de a notifica autorităţile competente de mediu şi de a întocmi planuri de eliminare a acestora.
    Dezvoltarea unui incinerator corespunzător special construit pentru deşeurile periculoase ar putea fi o varianta extrem de costisitoare (costul de investiţie între 20 milioane şi 50 milioane USD). O alternativa viabila posibila, în particular pentru deşeurile care nu vor fi generate în viitor, dar exista stocuri în prezent, este exportul în scopul distrugerii în instalaţii de incinerare a deşeurilor periculoase dedicate.
    Reinventarierea tuturor echipamentelor şi materialelor cu conţinut de PCB. Exportul deşeurilor şi echipamentelor cu conţinut de PCB în condiţii mai bune şi mai sigure pentru mediu şi sănătatea populaţiei. Cercetarea alternativelor de eliminare a deşeurilor cu conţinut de PCB în condiţii mai bune şi mai sigure pentru mediu şi pentru sănătatea populaţiei.

    III.3.2.5.2. Deşeuri din activităţi medicale
    Responsabilitatea pentru gestionarea deşeurilor din activităţile medicale revine Ministerului Sănătăţii.
    Raportarea şi prelucrarea datelor existente referitoare la generarea deşeurilor spitaliceşti, precum şi gestionarea deşeurilor în funcţie de tipul acestora, se realizează în conformitate cu prevederile Ordinului 219/2002 al Ministerului Sănătăţii şi Familiei pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deşeurilor rezultate din activităţile medicale şi a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza naţionala de date privind deşeurile rezultate din activităţile medicale.
    În ceea ce priveşte deşeurile medicale spitalele vor trebui sa întreprindă măsuri pentru minimizarea cantităţii totale de deşeuri periculoase. Pentru eliminarea finala a deşeurilor medicale periculoase cele 3 instalaţii private existente vor fi modernizate, iar crematoriile vechi din spitale vor fi închise, în mod etapizat, în funcţie de existenta incineratoarelor zonale autorizate pentru deşeuri periculoase. Pentru pretratarea deşeurilor medicale periculoase vor fi implementate tehnologii specifice mobile sau stationare.
    Principalele acţiuni care trebuie întreprinse pentru gestionarea corespunzătoare a deşeurilor generate din activităţile medicale sunt:
    ● îmbunătăţirea colectării separate a deşeurilor generate din activităţi medicale, pe următoarele categorii:
    - deşeuri infectioase
    - deşeuri anatomo-patologice
    - deşeuri intepatoare-taietoare
    - deşeuri chimice şi farmaceutice
    - deşeuri asimilabile celor menajere (cu excepţia celor provenite de la secţiile de boli infectioase);
    ● utilizarea recipienţilor de colectare specifici stabiliţi prin norme tehnice pentru fiecare tip de deşeuri;
    ● realizarea ambalarii şi marcarii (etichetarii) corespunzătoare a diferitelor tipuri de deşeuri;
    ● asigurarea condiţiilor pentru stocarea temporară în secţie şi cantarirea deşeurilor generate;
    ● utilizarea tehnologiilor de pretratare anterior eliminării finale a deşeurilor periculoase;
    ● realizarea unui circuit funcţional în ceea ce priveşte colectarea, depozitarea temporară, pretratarea şi eliminarea finala a deşeurilor periculoase rezultate din activităţi medicale în conformitate cu cerinţele legale;
    ● asigurarea resurselor financiare în vederea realizării activităţilor de colectare, depozitare temporară, pretratare şi eliminare finala a deşeurilor rezultate din activitatea medicală;
    ● instruirea personalului implicat în activităţile de gestionare a deşeurilor rezultate din activităţi medicale, inclusiv în ceea ce priveşte colectarea şi raportarea datelor conform prevederilor legale în domeniu.
    Îmbunătăţirea colectării separate - pe categorii de deşeuri - a deşeurilor generate din activităţi medicale Utilizarea tehnologiilor de pretratare anterior eliminării finale a deşeurilor periculoase. Realizarea unui circuit funcţional în ceea ce priveşte colectarea, depozitarea temporară, pretratarea şi eliminarea finala a deşeurilor periculoase rezultate din activităţi medicale. Realizarea unor capacităţi noi de incinerare deşeuri periculoase (medicale şi de producţie).

    III.3.3. Planul naţional de acţiune pentru gestionarea deşeurilor de producţie periculoase
               
      Domeniul/ActivitateaObiectiveMăsuri pentru atingerea obiectivelorResponsabiliTermen
      1. Strategia şi Planul pentru gestionarea deşeurilor periculoase1.1. Adoptarea Strategiei şi a Planului şi implementarea Planului1.1.1. Completarea şi adoptarea rezultatelor acestui Proiect, Strategia şi Planul Naţional pentru Gestionarea Deşeurilor periculoaseMMGA Alte Ministere & Guvern2004
      1.1.2. Obţinerea bugetului şi a asistenţei financiare străine pentru implementarea Planului Naţional pentru Gestionarea Deşeurilor PericuloaseMMGA Alte Ministere & Guvern2005
      1.1.3. Implementarea Strategiei şi Planului Naţional pentru Gestionarea Deşeurilor PericuloaseMMGA Alte Ministere & Guvern2004-2013
      1.2. Dezvoltarea şi implementarea "strategiilor şi planurilor sectoriale" listate în Legea privind regimul deşeurilor1.2.1. Dezvoltarea şi implementarea "strategiilor şi planurilor sectoriale" listate în Legea nr. 426/2001 pentru a sprijini PNAPM precum şi strategiile şi planurile naţionale pentru gestiunea deşeurilorMMGA Alte Ministere & Guvern2005
      1.3. Revizuirea acestor Strategii şi Planuri pentru gestiunea deşeurilor la nivel naţional1.3.1. Stabilirea Comitetului de Coordonare [CC] şi a Grupurilor de lucru [GL] incluzând reprezentanţi naţionali, regionali şi locali, din partea organizaţiilor cu responsabilităţi stipulate în Legea 426/2001, de implementare, monitorizare şi revizuire a Strategiei şi PlanurilorMMGA2006
      1.3.2. Stabilirea Grupului de lucru pentru gestiunea deşeurilor periculoaseMMGAÎncepând cu 2007
      1.3.3. Revizuirea şi raportarea către CC a acţiunilor şi măsurilor luate, şi a indicatorilor de performanţăMMGA2007
      1.3.4. Monitorizarea propunerilor UE referitor la deşeurile periculoase pentru identificarea implicaţiilor asupra strategiilor şi planurilor pentru gestiunea deşeurilor periculoase şi industrialeMMGA2007
      1.3.5. Revizuirea şi adoptarea Strategiei şi Planului revizuit pentru gestiunea deşeurilor periculoaseMMGA2009
      2. Legislaţie şi armonizarea legislativă2.1. Legislaţie secundară2.1.1. Finalizarea şi aprobarea întregii legislaţii secundare, regulamente, standarde/norme referitoare la gestiunea deşeurilor periculoase conform cu cerinţele legislaţiei deşeurilorMMGApermanent
      2.2. Pregătirea notelor tehnice de îndrumare pentru a sprijini legislaţia2.2.1. Pregătirea notelor tehnice de îndrumare pentru a sprijini legislaţia, inclusiv:MMGApână în 2007
      ▪ procedurile de autorizare, inspecţie şi aplicare a legii
      ▪ identificarea şi clasificarea corectă, precum şi raportarea datelor referitoare la deşeurile periculoase
      ▪ minimizarea, recuperarea şi refolosirea adecvată a deşeurilor
      ▪ eliminarea adecvată a deşeurilor
      ▪ planuri pentru gestiunea deşeurilor periculoase ale generatorilor de deşeuri
      ▪ planuri pentru gestiunea deşeurilor periculoase la nivel judeţean şi regional
      3. Administrare şi formarea capacităţii3.1. Îmbunătăţirea calităţii datelor introduse în sistemul naţional de gestionare a deşeurilor periculoase3.1.1. Elaborarea unei note de îndrumare despre identificarea şi clasificarea deşeurilor pe baza recomandărilor Proiectului JICAMMGA2004
      3.1.2. Modificarea formatului de raportare a datelor de la întreprinderi, pentru a face o distincţie mai clară între cantitatea generată şi cea aflată în stoc, între deşeurile periculoase şi cele nepericuloase, şi între cele gestionate intern sau externMMGA INS2004
      3.1.3. Diseminarea acestei note de îndrumare şi a noului format de raportare a datelor către APM-uri şi întreprinderi, prin seminarii regionaleMMGAÎncepând din 2004
      3.2. Dezvoltarea unui Sistem naţional informaţional pentru gestiunea deşeurilor (SNIGD)3.2.1. Realizarea unui Sistem naţional informaţional pentru gestiunea deşeurilor (SNIGD):MMGA, APMpână în 2007
      ▪ dezvoltarea conceptului şi a termenilor de referinţă pentru dezvoltarea SNIGD
      ▪ pregătirea proiectării detaliate a SNIGD
      ▪ dezvoltarea aplicaţiei
      ▪ procurarea sistemelor hard şi soft
      ▪ testarea şi finalizarea sistemului
      ▪ instalare şi instruire
      ▪ raportarea datelor de intrare iniţiale
      3.2.2. Pregătirea unui ghid în formatul specific pentru planul de gestiune al societăţii privind deşeurile periculoase pe baza ghidului recomandat de JICA, şi furnizarea către APM-uri împreună cu recomandările de completareMMGA, APMpână în 2007
      3.2.3. Solicitarea întreprinderilor de a înainta un plan de gestionarea deşeurilor. O diagramă a fluxului tehnologic cu intrări/ieşiri de materiale va fi cerută societăţilor producătoare şi industriei energeticeMMGA, APMpână în 2007
      3.3. Modificarea cerinţei de raportare a informaţiilor pentru autorizarea companiilor, astfel încât să includă planul de gestiune a deşeurilor3.3.1. Pregătirea îndrumarului pentru planul de gestiune a deşeurilor pentru companie, pe baza ghidului recomandat de PROIECTUL JICA, şi diseminarea acestui îndrumar către APM-uriMMGA, APM, industrie2004
      3.3.2. Solicitare adresată întreprinderilor de a furniza planul de gestiune a deşeurilorMMGA, APM, industrie2004
      3.4. Investigarea posibilităţilor pentru înfiinţarea unui forum (Federaţie) pentru progresul ştiinţific, aspecte tehnice şi practice ale gestionării deşeurilor3.4.1. Dezvoltarea şi publicarea Strategiei şi a Planurilor pentru gestiunea deşeurilor, şi specifice gestiunii deşeurilor periculoase, literatură de referinţă (pagini Web) pentru conştientizarea celor implicaţiMMGA2004-2005
      3.4.2. Dezvoltarea şi implementarea atelierelor de lucru şi a materialelor de instruire pentru gestiunea deşeurilor periculoaseMMGAperiodic
      4. Conformarea de mediu4.1. Verificarea statutului legal/ilegal al locurilor existente de stocare/depozitare a deşeurilor industriale4.1.1. Pregătirea unei note practice de îndrumare pentru APM-uri, pentru identificarea statutului legal/ilegal a locurilor existente de stocare/depozitareMMGA ANC-GMÎncepând din 2005
      4.1.2. Stabilirea unui program pentru identificarea acestor locaţii, integrat cu activităţile normale de inspecţieMMGA ANC-GMÎncepând din 2005
      4.1.3. Inspecţii în teren pentru a verifica statutul legal/ilegal, şi stabilirea statutului legalMMGA ANC-GMÎncepând din 2005
      4.1.4. Stabilirea programului de îmbunătăţire a zonelor funcţionale pentru a le aduce sub un control adecvatMMGA ANC-GMÎncepând din 2005
      4.2. Retehnologizarea şi repunerea în funcţiune a instalaţiilor existente de tratare a deşeurilor din cadrul fabricilor4.2.1. Pregătirea unei note de îndrumare pentru IPM-uri pentru aplicarea retehnologizării instalaţiilor pentru tratarea deşeurilor, existente în cadrul întreprinderilorMMGA, MEC, industriepermanent
      4.2.2. Stabilirea unui program de identificare a locaţiilor, integrat cu activităţile normale de inspecţieMMGA, MEC, industriepermanent
      4.2.3. Inspecţia locaţiilor pentru identificarea instalaţiilor neconforme şi a echipamentului necesar pentru gestiunea adecvată a deşeurilorMMGA, MEC, ANC-GM industriepermanent
      4.2.4. Dezvoltarea acordurilor de tipul 'Program de conformare', necesare pentru a reactiva, îmbunătăţi sau înlocui echipamentele şi uzinele de tratareMMGA-APM, MEC, industriepermanent
      4.3. Stabilirea unor acorduri voluntare, ca model, între Guvern şi întreprinderile industriale selectate4.3.1. Identificarea întreprinderilor care pot constitui modele potenţialeMMGA-APM, MEC, industrieÎncepând din 2004
      4.3.2. Elaborarea acordurilor legale între administraţia locală, sau centrală, şi companiile selectateMMGA, MEC, industrieÎncepând din 2004
      4.3.3. Acordurile trebuie să acopere obiectivele propuse pentru performanţa de mediu, monitoring şi penalităţi pentru neconformare, şi rolul potenţial al responsabilului pentru protecţia mediuluiMMGA, MEC, industrieÎncepând din 2004
      4.3.4. Publicizarea beneficiilor economice, duplicarea lor, şi extinderea principiului la controlul poluării în generalMMGA, MEC, industrieÎncepând din 2004
      4.4. Întărirea capacităţii de inspecţie în domeniul deşeurilor în cadrul APM-urilor şi Modificarea ROF şi a Ordinului Ministrului nr. 541/2000 privind activităţile de inspecţie în domeniul deşeurilor4.4.1. Revizuirea sarcinilor şi a responsabilităţilor APM-urilor pentru a lua în considerare modul în care se poate întări activitatea de inspecţie la acest nivelMMGA ANC-GM, MEC, industrie2007
      4.4.2. Actualizarea instruirii personalului APM referitor la tehnicile de inspecţie şi de evaluare a documentaţiei de solicitare a societăţiiMMGA ANC-GMpână în 2007
      4.4.3. Dezvoltarea unui îndrumar/manual de inspecţie şi materiale asociate de instruireMMGA ANC-GMpână în 2007
      4.4.4. Furnizarea instruirii curente folosind materialele dezvoltate şi capacitatea construităMMGA ANC-GMpână în 2007
      4.5. Revizuirea politicii şi a amenzilor pentru aplicarea conformării cu legile de mediu4.5.1. Dezvoltarea termenilor de referinţă pentru asistenţa tehnicăANC-GM2005
      4.5.2. Organizarea licitaţiei, selectarea consultanţilor, implementarea proiectului şi aprobarea rezultatelorANC-GM2005
      4.5.3. Revizuirea şi adoptarea legislaţieiANC-GM2005
      4.5.4. Termenii de referinţă trebuie să ia în considerare proiectele similare anterioare, experienţa UE, principiile recuperării costurilor, inflaţia şi costurile remedierilor. Vor fi necesare schimbări instituţionale pentru a sprijini politica de aplicare mai puternică a legiiANC-GM2005
      4.6. Revizuirea responsabilităţilor personalului de gestiune a deşeurilor şi a indicatorilor de performanţă4.6.1. Analiza legislativă a sarcinilor şi responsabilităţilorMMGA2004
      4.6.2. Revizuirea activităţilor pentru a stabili necesităţile prioritare şi indicatorii de performanţăMMGA2004
      4.6.3. Evaluarea timpului necesar pentru implementarea tuturor activităţilor şi responsabilităţilor personaluluiMMGA2004
      4.6.4. Solicitarea bugetului, recrutarea şi instruirea noului personal de la inspecţia de deşeuri (acordarea dreptului de inspecţie departamentului de deşeuri)MMGA2004
      5. Prevenire5.1. Răspândirea practicilor de minimizare a deşeurilor şi de tratarea îmbunătăţită în industria de finisare a suprafeţelor metalice5.1.1. Identificarea tuturor companiilor care folosesc procesul de finisare a suprafeţelor (a se folosi informaţii de la furnizorii de substanţe chimice pentru identificare)MEC, industrie2006
      5.1.2. Implementare proiecte demonstrative pentru industria de finisare a suprafeţelor, pentru fiecare regiuneMEC, industriepână în 2006
      5.1.3. Organizarea de ateliere de lucru în fiecare regiune, pentru difuzarea bunelor practiciMEC, industrieperiodic
      5.2. Stabilirea unei abordări practice pentru difuzarea IPPC5.2.1. Implementarea proiectelor demonstrative IPPC la întreprinderile selectateMEC, industriepână în 2006
      5.2.2. Cooperare cu întreprinderile pentru a identifica efectele asupra mediului, a utiliza şi dezvolta sistemele lor existente de producţie pentru a preveni efectele asupra mediului şi de a demonstra folosirea eficientă a resurselor, în concordanţă cu cerinţele IPPCMEC, industriepână în 2006
      5.2.3. Identificarea motivaţiilor şi a barierelor, precum şi a modurilor cum pot fi depăşite acestea, pe baza proiectelor demonstrativeMEC, industriepână în 2006
      5.2.4. Formularea unei strategii practice pentru difuzarea IPPC către alte sectoare industrialeMEC, industriepână în 2006
      5.3. Difuzarea practicilor 'Activitate Responsabilă' şi "Administrarea voluntară a mediului înconjurător" către industria chimică şi petrochimică5.3.1. Identificarea tuturor marilor companii chimice şi petrochimice (a se folosi FEPACHIM pentru identificare)MEC, industriepână în 2005
      5.3.2. Implementarea proiectelor demonstrative în fiecare regiuneMEC, industriepână în 2005
      5.3.3. Organizarea de ateliere de lucru în fiecare regiune, pentru difuzareMEC, industrieperiodic
      5.4. Îndepărtarea/ interzicerea anumitor substanţe chimice periculoase5.4.1. Implementarea unui studiu, folosind FEPACHIMMEC, MMGA2004
      5.4.2. Elaborare de legislaţieMEC, MMGA2004
      6. Reciclare6.1. Promovarea introducerii auditului deşeurilor periculoase6.1.1. Pregătirea manualului practic pentru auditul deşeurilor periculoase elaborat de către generatoriMMGA, MEC, APM, generatori2005
      6.1.2. Stabilirea programului pentru sistemul de planificare, implementare şi raportareMMGA, MEC, APM, generatori2005
      6.1.3. Organizarea de seminarii informative, ateliere de lucru şi instruire pentru generatorii importanţi de deşeuri periculoaseMMGA, MEC, APM, generatoriperiodic
      6.1.4. Implementarea auditului deşeurilor periculoaseMMGA, MEC, APM, generatoripână în 2005
      6.1.5. Organizarea de ateliere de lucru în care să se prezinte altor generatori de deşeuri periculoase, bunele practici ale auditului deşeurilor periculoaseMMGA, MEC, APM, generatoriperiodic
      6.1.6. Diseminarea auditului deşeurilor periculoase către alţi generatoriMMGA, MEC, APM, generatori2005
      6.2. Promovarea reciclării externe folosind topitoriile existente6.2.1. Dezvoltarea termenilor de referinţă pentru activităţile de asistenţă tehnicăTopitorii de metale neferoase (potenţiali reciclatori), consultanţipână în 2005
      6.2.2. Selectarea furnizorului de asistenţă tehnicăTopitorii de metale neferoase (potenţiali reciclatori), consultanţipână în 2005
      6.2.3. Dezvoltarea conceptelor proiectuluiTopitorii de metale neferoase (potenţiali reciclatori), consultanţipână în 2005
      6.2.4. Dezvoltarea unui pachet de măsuri de sprijin pentru reciclatorii potenţialiTopitorii de metale neferoase (potenţiali reciclatori), consultanţipână în 2005
      6.2.5. Efectuarea studiului de fezabilitate şi proiectare conceptualăTopitorii de metale neferoase (potenţiali reciclatori), consultanţipână în 2005
      6.2.6. Proiectarea detaliată şi construirea instalaţieiTopitorii de metale neferoase (potenţiali reciclatori), consultanţipână în 2005
      7. Tratare şi eliminare7.1. Promovarea tratării/reciclării termice a deşeurilor periculoase în cadrul cuptoarelor de ciment7.1.1. Organizare de seminarii pentru creşterea conştientizării generatorilor de deşeuri periculoase (pentru a crea/creşte cererea pentru servicii de tratare a deşeurilor)MEC, MMGA, industrieÎncepând cu 2004
      7.1.2. Difuzare de clipuri publicitare la TV (sau alte metode publicitare) pentru stoparea folosirii/tratării ilegale a uleiurilor uzate (şi a altor deşeuri petroliere), gudroanelor acide şi altor deşeuri periculoaseMEC, MMGA, industrieÎncepând cu 2004
      7.1.3 Implementarea unui program cu scopul identificării folosirii neadecvate a uleiurilor uzate şi a altor deşeuri organiceMEC, MMGA, industrieÎncepând cu 2004
      7.1.4. Dezvoltarea îndrumărilor de incinerare referitoare la cuptoarele de ciment, cu protocolul privind combustibilul derivat din deşeuriMEC, MMGA, industrieÎncepând cu 2004
      7.1.5. Integrarea activităţii de creştere a conştientizării cu activităţile normale de inspecţie ale APMMEC, MMGA, industrieÎncepând cu 2004
      7.1.6. Acordul asupra programelor de conformare (după cum este necesar) pentru majoritatea generatorilor de deşeuri petroliere (şi uleiuri uzate)MEC, MMGA, industrieÎncepând cu 2004
      7.1.7. Îmbunătăţirea instalaţiilor de producere a cimentului, pentru a accepta deşeuri periculoase:MEC, MMGA, industrie2004
      - Efectuarea unui studiu detaliat de generare axat pe utilizarea fabricii de ciment
      - Examinarea planului de îmbunătăţire a instalaţiei pentru acceptarea deşeurilor periculoase
      - Proiectarea detaliată şi construirea instalaţiei
      7.2. Promovarea dezvoltării instalaţiilor dedicate de tratare, necesare pentru a include tratarea fizico-chimică şi stabilizarea deşeurilor predominant anorganice7.2.1. Identificarea furnizorilor potenţiali de instalaţii (printre furnizorii existenţi de servicii de gestiune a deşeurilor)Industriepână în 2005
      7.2.2. Organizarea de seminarii pentru creşterea conştientizării generatorilor de deşeuri periculoaseIndustriepână în 2005
      7.2.3. Organizarea de seminarii pentru companiile de gestiune a deşeurilor - creşterea conştientizăriiIndustriepână în 2005
      7.2.4. Dezvoltarea unui pachet de măsuri de sprijin pentru asistarea dezvoltatorilor potenţiali (inclusiv instrumente economice)Industriepână în 2005
      7.2.5. Dezvoltarea conceptelor raportului/rapoartelor de fezabilitate şi proiectarea conceptuală pentru două instalaţii regionaleIndustriepână în 2005
      7.2.6 Proiectarea detaliată şi construirea instalaţiei, evaluarea impactului asupra mediului, autorizare/licenţiereIndustriepână în 2005
      7.2.7. Punerea în funcţiune a instalaţieiIndustriepână în 2005
      7.3. Dezvoltarea depozitelor ecologice pentru deşeuri periculoase7.3.1. Elaborarea termenilor de referinţă pentru studiul de fezabilitateMMGA, MEC, industrie2004-2007
      7.3.2. Organizarea de seminarii pentru creşterea conştientizării generatorilor de deşeuri periculoaseMMGA, MEC, industrie2004-2007
      7.3.3. Efectuarea unui studiu de fezabilitateMMGA, MEC, industrie2004-2007
      7.3.4. Selectarea locaţiei pentru depozitul ecologic (sau a depozitelor existente care au celule dedicate pentru deşeuri periculoase)MMGA, MEC, industrie2004-2007
      7.3.5. Începerea lucrărilor pentru depozitul ecologic (sau pentru celule dedicate în cadrul depozitelor existente)MMGA, MEC, industrie2004-2007
      7.4. Îmbunătăţirea activităţilor care vizează eliminarea finală a deşeurilor medicale7.4.1. Finalizarea studiului de fezabilitate privind incinerarea şi punerea în funcţiune a instalaţiilor de eliminare finalăICIM, investitoripână în 2007
      7.4.2. Finalizarea studiului de fezabilitate privind modalităţile de pretratare şi eliminare finală a deşeurilor medicale periculoaseMSpână la sfârşitul anului 2004
      7.4.3. Implementarea recomandărilor studiilor de fezabilitateMS, ICIM, investitoripână în 2008
      7.4.4. Punerea în funcţiune a instalaţiilor de pretratare a deşeurilor medicaleMS, investitoripână în 2008
      7.5. Evaluarea opţiunilor pentru distrugerea PCB şi sprijin pentru implementarea HGnr. 173/20007.5.1. Elaborarea termenilor de referinţă pentru asistenţa tehnicăMMGA2004-2005
      7.5.2. Verificarea selectivă a registrului PCB prin vizite în teren, prelevare de probe şi măsurarea nivelului PCB în mediuMMGA2004-2005
      7.5.3. PCB-urile prezintă un risc semnificativ pentru mediul înconjurător şi sănătatea umană. În România există cantităţi mari. Această problemă necesită o mai bună definire pentru cuantificarea riscului şi a asistenţei tehnice, acest lucru va fi benefic datorită naturii speciale a acestui subiectMMGA2004-2005
      7.6. Eliminarea pesticidelor7.6.1. Implementarea proiectului Phare 2002 pentru expirate eliminarea pesticidelor expirateMMGApână în 2006
      8. Deşeurile istorice şi locurile de depozitare a deşeurilor periculoase8.1. Acţiuni legislative şi instituţionale pentru pregătirea politicii de gestiune a zonelor contaminate istorice de deşeuri periculoase din România8.1.1. Pregătirea şi emiterea de ordine ministeriale noi privind zonele contaminate istorice (acolo unde sunt depozitate sau stocate cantităţi mari de deşeuri istorice)MMGA, Consilii Judeţenepână în 2007
      8.1.2. Numirea unui birou însărcinat cu zonele contaminate în cadrul MMGAMMGA, Consilii Judeţenepână în 2005
      8.1.3. Stabilirea grupului de lucru naţional pentru zonele contaminateMMGA, Consilii Judeţenepână în 2006
      8.1.4. Stabilirea responsabilităţii autorităţilor localeMMGA, Consilii Judeţenepână în 2006
      8.1.5. Reglementarea sistemului de înregistrare a zonelor contaminate istorice în documentele cadastraleMMGA, Consilii Judeţenepână în 2007
      8.1.6. Stabilirea sistemului de aprobare a planurilor de investigare şi reabilitareMMGA, Consilii Judeţenepână în 2007
      8.1.7. Realizarea unei declaraţii de implementare a stabilirii programului de acţiune în baza Hotărârii nr. 118/2002MMGA, Consilii Judeţenepână în 2007
      8.1.8. Întocmirea de studii despre sistemul de finanţare a remedierii şi curăţării zonelor orfaneMMGA, Consilii Judeţenepână în 2007
      8.2. Acţiuni pentru constituirea bazei de date, difuzarea datelor, pregătirea îndrumărilor tehnice şi creşterea conştientizării8.2.1. APM-urile vor pregăti inventarul preliminar al zonelor contaminateMMGA, APMpână în 2007
      8.2.2. MMGA/ICIM vor pregăti un inventar naţional al zonelor contaminateMMGA, APMpână în 2007
      8.2.3. MMGA va întocmi un program de ridicare a conştientizării pentru personalul APMMMGA, APMpână în 2007
      8.2.4. APM-urile vor include inventarul zonelor contaminate în cărţile albe ale declaraţiilor de mediu şi în planurile de gestiune a deşeurilorMMGA, APMpână în 2007
      8.2.5. Punerea la dispoziţie a datelor pentru public prin site web pe internetMMGA, APMpână în 2007
      8.2.6. Pregătirea îndrumărilor tehnice pentru inventarul zonelor contaminateMMGA, APMpână în 2007
      8.2.7. Pregătirea îndrumărilor tehnice la nivel naţional pentru evaluare şi măsuri de remediereMMGA, APMpână în 2007
      8.3. Acţiuni pentru dezvoltarea măsurilor de remediere şi planificarea proiectelor de curăţare8.3.1. Solicitarea societăţilor de a include informaţiile despre haldele sau depozitele istorice de deşeuri periculoase ale societăţii în planurile lor de gestiune a deşeurilorMMGA, APMpână în 2005
      8.3.2. Solicitarea proprietarilor de zone contaminate de a monitoriza impactul poluanţilor asupra solului şi apei subteraneMMGA, APMpână în 2005
      8.3.3. APM-urile vor inspecta zonele de depozitare istorice a deşeurilor periculoase ca parte a activităţii lor de inspecţieMMGA ANC-GM, APMpână în 2005
      8.3.4. APM-urile vor solicita autorităţilor locale să realizeze supravegherea şi luarea măsurilor corespunzătoare pentru prioritizarea zonelor. Măsurile pot să includă restricţia de utilizare a terenului şi a apeiMMGA, ANC-GM, APMpână în 2005
      8.3.5. MMGA va pregăti lista preliminară a zonelor contaminate de prioritate naţionalăMMGA, ANC-GM, APM2005
      8.3.6. MMGA va pregăti planuri de remediere sau de curăţare şi studii de fezabilitate pentru zonele prioritare cu risc ridicatMMGA, APM2005
      9. Dezvoltarea serviciilor de gestionare a deşeurilor9.1. Promovarea serviciilor de gestiune a deşeurilor periculoase9.1.1. Identificarea potenţialelor companii care pot oferi servicii de gestiune a deşeurilor periculoase (transport, stocare, tratare, recuperare, depozitare)MECÎncepând cu 2005
      9.1.2. Creşterea conştientizării generatorilor de deşeuri periculoase pentru a crea o cerere în creştere pentru serviciile de gestiune a deşeurilor periculoaseMECÎncepând cu 2005
      9.1.3. Identificarea barierelor din calea dezvoltării serviciilor de gestionare a deşeurilor periculoaseMECÎncepând cu 2005
      9.1.4. Îndepărtarea barierelor pentru a facilita demararea acestor serviciiMECÎncepând cu 2005
      9.2. Asigurarea sistemelor şi procedurilor pentru transferul şi/sau transportul deşeurilor periculoase9.2.1. Elaborarea, adoptarea şi implementarea legislaţiei, standardelor, normelor şi notelor de îndrumare pentru facilitarea colectării şi transportului deşeurilor, cu referire specială la subiectele următoare:MMGA, MTCTÎncepând cu 2005
      ▪ stocarea temporară şi zonele de recepţie pentru acumularea deşeurilor periculoase în vederea colectării
      ▪ obligaţia responsabilităţii la transferul deşeurilor
      ▪ sistemul "formular" pentru supervizarea, monitorizarea, înregistrarea şi raportarea transferului deşeurilor
      ▪ specificaţiile vehiculelor şi operarea lor
      10. Studiu de fezabilitate în vederea finanţării pentru modernizarea industrială10.1. Întocmirea unui studiu de fezabilitate pentru modernizarea industrială10.1.1. Studiul cerinţelor financiare pentru investiţiile industriale în gestiunea deşeurilor periculoaseMEC, MFP, MMGAÎncepând cu 2005
      10.1.2. Revizuirea mecanismelor existente de finanţare şi necesitatea pentru noi aranjamente instituţionaleMEC, MFP, MMGAÎncepând cu 2005
      10.1.3. Studiul şi elaborarea recomandărilor pentru crearea de intermedieri financiareMEC, MFP, MMGAÎncepând cu 2005
      10.1.4. Identificarea cerinţelor financiare, instituţionale şi tehnice pentru eficienţa proiectuluiMEC, MFP, MMGAÎncepând cu 2005

        LEGENDA

        MMGA: Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor
        MEC: Ministerul Economiei şi Comerţului
        MS: Ministerul Sănătăţii
        MFP: Ministerul Finanţelor Publice
        MTCT: Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului
        ANC-GM: Autoritatea Naţionala de Control prin Garda de Mediu

    III.3.4. Aspecte economice
    III.3.4.1. Situaţia existenta
    Controlul poluarii, în general, şi gestionarea deşeurilor periculoase, în special, are o prioritate foarte scăzută în cadrul deciziilor privind cheltuielile sectorului public şi privat din România.
    Se utilizează relativ puţin instrumentele economice pentru controlul poluarii şi gestionarea deşeurilor periculoase.
    Îmbunătăţirile rapide din politicile economice şi financiare referitoare la controlul poluarii şi producţia curata în general, şi gestionarea deşeurilor periculoase în particular, sunt amenintate de diferite ineficiente din cadrul sistemului economic naţional, ca de exemplu: existenta întreprinderilor de stat, politici neadecvate de preţuri pentru resursele importante ca energia şi apa, şi pieţe de capital ineficiente.
    Este necesară îmbunătăţirea sistemului informaţional asupra impactului fizic, social şi economic al descarcarilor de deşeuri periculoase, implicit asupra beneficiilor determinate de tehnologiile de producţie curata şi metodele de tratare şi eliminare îmbunătăţite. În mod clar, investiţiile prioritare pentru controlul poluarii, producţie curata şi gestionarea deşeurilor periculoase, care sunt justificate foarte exact în termeni economici şi de protecţie a mediului, sunt deseori impracticabile din cauza unei funcţionari neadecvate a sistemului financiar. Din aceasta cauza trebuie dezvoltate măsuri financiare interimare.
    III.3.4.2. Instrumente economice pentru gestiunea deşeurilor periculoase
    Utilizarea instrumentelor economice specifice pentru gestiunea deşeurilor periculoase ar trebui în primul rând să fie sub forma de sancţiuni sau penalizări pentru a ajuta aplicarea de reglementări sau standarde, sau de a furniza finanţare şi motivatii pentru facilitarea tratarii şi eliminării deşeurilor periculoase în conformitate cu cerintile legislative sau de reglementare. În România, penalizările pentru neconformare, taxele de utilizare, precum şi sistemele de depozite cu rambursare exista deja, dar întărirea acestor sisteme constituie o prioritate. Rolul acestora precum şi a altor măsuri sunt descrise pe scurt mai jos.
    Penalizări pentru neconformare.
    Astfel de penalizări exista în legislaţia românească pentru toate tipurile de încălcare a standardelor pentru controlul poluarii. De fapt, în practic deficientele din sistem includ o distingere neadecvata între diferitele tipuri de încălcări şi deşeuri pentru determinarea penalizărilor; penalizările sunt în general prea mici şi probabil în cazul deşeurilor periculoase mult sub nivelul costurilor pentru daune; monitorizarea şi inspecţia sunt de asemenea neadecvate. Îmbunătăţirea sistemului existent reprezintă o mare prioritate.
    Taxele de utilizare
    Taxele de utilizare sunt cerute pentru folosirea rampelor de depozitare sau reprezintă taxe plătite unor companii specializate în domeniul reciclarii şi eliminării deşeurilor periculoase (sau acelor companii ce deţin o capacitate în exces pentru incinerare proprie sau a altor modalităţi de eliminare) ce vor fi revizuite. Astfel de instrumente trebuie însoţite prin reglementări de impunere şi control prin care se cere generatorilor de deşeuri sa elimine deşeurile periculoase prin aprobare, ori chiar prin generatorii de deşeuri ori printr-un operator certificat pentru tratarea deşeurilor. Costuri de mediu eficiente, şi destul de mari din punct de vedere administrativ; cerinţele pentru monitorizare şi inspecţie pun probleme în utilizarea unor astfel de instrumente, dar astfel de probleme apar de asemenea şi la un sistem de impunere şi control. În principiu, taxele pentru serviciile de eliminare şi tratare a deşeurilor ar trebui să fie egal cu costurile marginale pe termen lung.
    Sistemele de depozit cu rambursare
    Prin studiul EPIQ s-a propus utilizarea de sisteme de depozite cu rambursare ca parte a unui pachet de acţiuni ce se referă la aspectele de mediu ce apar datorită eliminării bateriilor şi uleiurilor uzate.
    În ceea ce privesc uleiurile, s-a propus o intercalare a motivatiilor de impunere şi control cu cele economice, cu un sistem de deposit cu rambursare intregit cu reglementări şi penalizări stricte pentru cazurile de depozitare ilegala precum şi a altor acţiuni. Aceasta propunere includea şi obligaţia detalistilor uleiurilor de lubrefiere să aibă puncte de colectare, precum şi un program de subvenţie a taxei, cu un nivel al taxei de 15-20% asupra vânzărilor de uleiuri noi, iar veniturile să fie utilizate acolo unde exista nevoia de subvenţie a eliminării neeconomice a uleiurilor. Principiile generale au fost cuprinse în Hotărârea nr. 662/12 Iulie 2001 cu privire la gestiunea uleiurilor uzate.
    Studiul EPIQ a luat în considerare diferite mecanisme pentru implementarea unui sistem de depozit cu rambursare pentru acumulatorii de autovehicule, propunand un sistem prin care detalsitii de acumulatori trebuie să accepte acumulatorii vechi. Un sistem de deposit cu rambursare ar fi esenţial pentru ca acest lucru sa funcţioneze. Totuşi, prin hotărârea nr. 1057/18 octombrie 2001 cu privire la baterii şi acumulatori se impune producătorilor sau importatorilor de acumulatori mici şi portabili de a avea un sistem de colectare fără taxa.
    EPIQ a propus de asemenea informai de a introduce controlul (rambursarea depozitului sau altele) asupra eliminării acumulatorilor şi calculatoarelor vechi.
    Taxele pe produs
    Taxele pe produs, ce se bazează pe costurile daunelor asupra mediului, pot fi în principiu aplicate asupra unei game de intrari industriale sau bunuri de consum, inclusiv uleiuri şi baterii. Astfel de parghii pot fi eficiente din punct de vedere al mediului şi fezabile administrativ şi pot fi folosite în combinaţie cu alte măsuri, cum ar fi sistemul de deposit cu rambursare.
    Taxele asupra emisiilor şi autorizaţiile comercializabile
    După cum s-a menţionat mai devreme, experienta internationala sugereaza un rol limitat pentru taxele asupra emisiilor sau evacuarilor pentru gestiunea deşeurilor periculoase, în mare parte datorită impactului incert asupra mediului ce se bazează implicit asupra motivatiilor economice, cerinţele administrative extreme pentru monitorizare şi inspecţie, precum şi necesitatea închiderii directe a multor activităţi. Ultimele aceste doua obstacole se aplică de asemenea asupra utilizării asupra autorizaţiilor comercializabile.
    Subvenţiile
    Subvenţiile reprezintă un instrument economic des utilizat în alte tari, dar sunt în mod clar în contradictie cu principiul poluatorul plăteşte şi în particular sunt dificil de justificat în contextul românesc în care deficitul fiscal public reprezintă o constrângere majoră pentru dezvoltarea economică. În orice caz exista multe bune motive pentru utilizarea subvenţiilor, poate şi prin folosirea ajutorului concesionai străin, ca măsura interimara. Se va retine ca rationamentul pentru fondul de mediu depinde esenţial de necesitatea unei forme de subvenţie.
    Acţiuni complementare-poluarea aerului şi apei
    Ar fi ideal de a se utiliza taxele pentru emisii, dar datorită costurilor administrative de monitorizare, în practic taxele asupra produsului legate de poluarea aerului şi apei ar putea fi mai fezabile. Inasprirea controalelor sau aplicarea taxelor pentru eliminarea deşeurilor periculoase trebuie corelate cu controale la fel de aspre (metode economice sau de reglementare) asupra formelor alternative de eliminare a deşeurilor, adică acelea ce rezultă în poluarea aerului sau apei. Trebuie realizate eforturi pentru introducerea taxelor de poluare pe lângă taxa asupra SO2 propusă în studiul EPIQ, pentru a influenţa comportamentul cu privire la mediu.
    Responsabilitatea legală pentru daune
    Legislaţia UE recunoaşte rolul important ce i-l poate avea recunoaşterea explicita a daunei asupra mediului ca subiect de litigiu. Pentru ca acest lucru să fie efectiv şi eficient, vor fi necesare metode pentru evaluarea costurilor economice a daunei asupra mediului. Cum un obstacol clar este dat de deficienta unor astfel de informaţii, este oricum necesar de a se evalua investiţia de mediu precum şi nivelul de taxa/t arif.
    Schimbul de deşeuri
    Aplicabil în principiu pentru toate formele de deşeuri, guvernul joaca un rol în facilitarea creării unei pieţe pentru materiile din deşeuri, sau pentru schimbul de deşeuri. Măsuri cum ar fi zonarea industriala şi asigurarea de informaţii pot incuraja măsuri de tratare şi eliminare eficiente din punct de vedere al costului.
    Acorduri voluntare
    Acestea fac parte din conceptul responsabilităţii extinse a producătorului, menţionate de către EPIQ şi alţii. În present trebuie o abordare de la caz la caz, în parte datorită inabilitatii de a monitoriza emisiile de la un număr mare de întreprinderi. Acordurile voluntare pot ajuta acest aspect, concentrandu-se asupra poluantilor majori. Se propune ca întreprinderile industriale să fie alese pentru astfel de negocieri bazat pe gradul de periculozitate a deşeurilor sau altor poluanti evacuati şi/sau asupra disponibilităţii acestora de a demonstra metodele pentru cea mai buna practica. Prin aceste acorduri se vor specifică penalizările economice precum şi alte sancţiuni pentru cazul de neconformare. Tintele iniţiale ar trebui să fie industriile de uleiuri, automobile, farmaceutica. Ca şi în Japonia ce se demonstreza prin aceste convenţii voluntare ar putea stimula inovaţii similare. În paralel cu aceasta, introducerea de responsabili profesionisti pentru problema controlului poluarii în întreprinderile mari, cu responsabilitate legală pentru încălcarea legislaţiei de mediu, ca şi în Japonia, ar trebui luată în considerare.
    III.3.4.3. Fondul de mediu
    În evaluarea rolului potenţial a unui Fond de Mediu în România, aspectele fiscale reprezintă o importanţa cruciala. Ordonanţa de Urgenta nr. 73/2000 privind Fondul pentru mediu, republicată, cu modificările ulterioare prin Ordonanţa de Urgenta a Guvernului nr. 6/2003 stabileşte liniile directoare cu privire la sursele de venit ce trebuie atrase pentru Fondul de Mediu.
    Astfel de recomandări elaborate de către experţii de mediu tind sa ignore posibilităţile de strangere a fondurilor prin taxele asupra produselor sau prin alte taxe, pentru ca acestea ar trebui să fie vărsate în fondul general de venituri pentru alocare la o prioritate naţionala de către Ministerul Finanţelor, decât să fie în mod specific disponibile pentru îmbunătăţiri de mediu. Astfel de scheme de depozite cu rambursare - ce constituie sisteme netaxabile - ar reprezenta tipul preferat de instrument economic.
    Aparent, taxele de utilizare nu aduc o opoziţie din partea Ministerului de Finanţe pentru ca practic acestea nu constituie taxe. S-a propus ca o parte a taxelor plătite către reciclatori să fie vărsate la fondul de mediu.
    Subvenţiile sunt inerente pentru conceptul de fond de mediu. Totuşi, operatia globală, dacă implica colectarea de taxe şi tarife de la poluatori, ar putea fi considerată ca o acţiune venit neutru astfel devenind acceptabil din punct de vedere fiscal. Dacă totuşi, este finanţat din alte surse, atunci implica faptul ca poluatorii în general să fie subventionati; aceasta este clar împotriva principiului poluatorul plăteşte, şi, dacă nu este corect îndreptată spre necesităţile prioritare, atunci este inadecvat în contextul românesc de austeritate fiscală extrema.
    Crearea de fonduri ce pot aduce o contribuţie utila vor necesita un efort considerabil pentru clădirea capacităţii din partea donorilor externi sau a guvernelor. Aici exista pericolul ca fondurile sa devină atât de competente şi puternice, formând un constituent protectiv, încât vor fi dificil de a fi eliminate. Iar orice succes ce l-ar putea avea aceste fonduri în generarea de venituri le-ar putea face şi mai atractive pent ru Ministerul de Finanţe ca surse de venit general.
    În timp ce fondurile de mediu pot juca un rol important pentru situaţii de urgenta, în mod normal acestea ar trebui privite ca măsuri temporare, şi în mod cert nu ca substitut pentru reforme fundamentale. Altfel, existenta acestora în practica amana soluţia problemelor de mediu decât să le grabeasca soluţionarea.
    III.3.4.4. Factori ajutatori: Procesul de ajustare
    Reformele politicii pentru deşeurile periculoase, sau chiar reformele pentru politica de mediu în general, pot fi ineficiente chiar dacă alţi factori ajutatori nu sunt prezenţi. În contextul actual, aspectele relevante cuprind politicile de preţuri pentru activităţi complementare, stadiul liberalizarii pietii în cadrul economiei globale, capacitatea financiară şi tehnica a sectorului public, precum şi educaţia şi constientizarea factorilor implicaţi. Clar, acest aspect este de importanţa primara într-o economie de tranzitie cum este cea a României, unde în absenta unor factori cheie ajutatori, o abordare graduala ar putea fi necesară, implicând stabilirea obiectivelor pe termen lung şi scurt, multe din care sunt în strânsă legătură cu dezvoltarea economică în general. Unele din exemplele cheie sunt date mai jos.
    Pentru a fi fezabili, astfel de recomandări trebuie croite în conformitate cu realitatile economice şi politice. Un element cheie a unei strategii a unei economii în tranzitie cum este cea a României îl reprezintă înlocuirea întreprinderilor de stat cu întreprinderi ale sectorului privat. Constragerile unui buget slabit şi lipsa stimularilor economice pentru astfel de întreprinderi implica un răspuns slab la orice instrumente bazate pe piaţa cum ar fi taxele pentru poluare, după cum indica recordul de neputinţă a plăţilor pentru utilităţi. Progresul în demontarea întreprinderilor de stat precum şi abilitatea guvernului de a gestiona consecinţele sociale a unor astfel de schimbări vor constitui determinantul principal a previziunilor pentru utilizarea efectivă a instrumentelor economice în domeniul administrării mediului.
    Obiectivele generale pentru tehnologia unei producţii mai curate şi o administrare adecvată a mediului până la urma vor depinde în mare măsura de existenta stimularilor economice ce asigura ca energia şi apa precum şi alte inputuri să fie eficienta utilizate şi astfel a se evita deşeurile. Politica de preţuri pentru energie şi apa reprezintă o problemă majoră pentru România, având preţuri nu numai sub costurile financiare dar mai mult în termeni ai costurilor marginale pe termen lung, mai ales dacă acestea sunt definite de a include pe cele externe.
    Exista desigur multe motive pentru care reforma de preţuri pentru energie şi apa sunt necesare, acestea transcedentand cu mult aspectele specifice ale deşeurilor periculoase. Aceasta se resimte mai ales în România care are o situaţie fiscală acuta. Energia electrica şi alimentarea cu apa subvenţionate (şi preţurile pentru gazele naturale la extracţie fiind la o cincime din preţurile internaţionale astfel sub nivelul costurilor de oportunitate economice) implica subvenţii explicite sau implicite ce au un impact negativ asupra economiei globale, cu deficite fiscale şi costuri de împrumuturi mari ce constituie un obstacol major pentru creşterea economică. Aspectul deşeurilor periculoase reprezintă încă un motiv pentru care reforma în aceste domenii este necesară. Totuşi este foarte important pentru aspectul cu privire la deşeurile periculoase să fie evidenţiat, furnizand astfel încă un motiv pentru care reforma politicii în acest domeniu este necesar.
    Relevanta eforturilor de a "acorda fin" preţurile legate de resursele de mediu în prezenta masiva a distorsiunilor de preţuri în general trebuie de asemenea evaluată (exemplu propunerea pentru o taxa pe produs pentru generatorii de energie electrica unde inputuirile au preţuri mult sub valoarea reală, aceasta constituind doar un exerciţiu pur academic).
    Atât proiectul pentru tarifele pentru energie şi apa precum şi nivelurile instrumentelor economice pentru administrarea de mediu trebuie să ia în considerare ca distorsiunile de preţ se reflecta în cadrul întregii economii. Strategia generală ar fi să se propună ca orice cresteri a tarifelor sau a altor instrumente economice să fie croite în paralel cu orientările generale pentru liberalizarea pietii a economiei româneşti, sau al procesului de ajustare.
    Alţi factori ajutatori cheie cuprind constientizarea din partea guvernelor la diferite nivele, muncitori şi consumatori asupra pericolelor de sănătate ce rezultă din producerea sau utilizarea unor anumite produse. Un exemplu ar fi vânzarea uleiurilor uzate drept combustibili de calitate inferioară, cu aferentele riscuri asupra sănătăţii. Astfel de constientizare şi abilitate de a articula preocuparile părţilor implicate în mod informai este necesar dacă condiţiile locale trebuie să fie corect reflectate în politicile de mediu şi ca instrumentele economice sa funcţioneze eficient.
    III.3.4.5. Finanţarea: Posibil împrumut intermediar
    Unul din factorii ajutatori cheie la care s-a făcut referire mai sus este dat de existenta unei pieţe de capital eficiente prin care industria poate obţine fonduri atât pentru scopuri de producţie precum şi pentru controlul poluarii la rate rezonabile a dobânzilor. Reformele pietii financiare au întârziat sa producă un efect în România, acolo unde investiţii justificate economic, inclusiv de multe ori costuri mici pentru oportunitati "câştig-câştig" ce nu pot fi realizate.
    Multe ineficiente din sectorul financiar, inclusiv acele responsabilităţi legale ambiguue, implica un mare nivel de risc pentru potentialii investitori, rezultând rate ale dobinzii foarte mari chiar dacă investiţiile sunt foarte atractive din punct de vedere financiar. Aceasta reprezintă o constrângere majoră pentru creşterea industriala şi economică din România. Oricum donorii străini ar putea, atât cat nu exista pericolele specifice iar măsurile de dezvoltare instituţională sunt încadrate în proces, îşi vor asuma astfel de riscuri şi vor furniza fondurile României la rate ale dobânzii semnificativ mai mici decât sunt disponibile în prezent.
    Bazat pe sprijinul străin, trebuie propus un program dirijat de subventionare ca măsura interimara, şi o compensare justificată pentru nerealizarile pietii de capital.
    Un mecanism adecvat ar putea fi constituit de un împrumut interimar de tipul celui tipic utilizat de către donorii străini cum ar fi Banca Mondială şi BERD pentru sprijinirea intermediarilor financiari ce operează în diferite sectoare. Aceste instituţii sunt create pentru a replica procesele de sprijin ale proiectului a agentiilor externe pentru identificarea proiectului, evaluare şi monitorizare.
    Avantajul unui astfel de proces ar fi de a facilita investiţiile pentru controlul poluarii, sau tehnologia unei producţii curate, pentru ca industria să se conformeze reglementărilor cu privire la poluare precum şi standardelor, şi de asemenea sa realizeze acest mod eficient din punct de vedere al costurilor acolo unde exista schimbări în procesul industrial, ce ar putea necesita finanţări substanţiale. Mai mult, atunci când sunt vazute din punct de vedere al donorilor, acest proces permite ca sprijinul financiar să fie acordat unui număr mai mare de societăţi mai mici, un proiect ce nu ar putea fi atins printr-un proiect prea mare.
    Condiţiile necesare ar trebui în consecinţa sa includă: un cadrul legal şi de reglementare ce specifică sarcinile şi obligaţiile noilor instituţii; contribuţiile financiare sau de alta natura ce sunt suportate de către guvern; condiţiile de pornire şi procedurile de evaluare; personal instruit adecvat, atât pentru domeniul financiar /bancar cat şi pentru cel tehnic. În particular, personalul trebuie să poată aprecia eficienta costurilor a sub-împrumuturilor propuse şi măsura în care acestea sunt deapt destinate controlului poluarii sau producţiei curate.
    III.3.4.6. Relevanta generală a analizei economice
    Exista doua mari domenii, ce se disting prin deşeuri istorice şi deşeuri nou produse, ce corespund aproximativ la doua grupări a analizei economice. Strategia pentru gestiunea deşeurilor istorice este practic un aspect al prioritizarii (în teorie, proiectele alternative de clasare din punct de vedere al costurilor şi beneficiilor relative). Acolo unde este posibil, responsabilitatea pentru aplicarea unui proiect ar trebui să fie a industriilor implicate, dar în cele mai multe cazuri desemnarea responsabilităţii nu va fi fezabila, în care caz investiţia sau alte măsuri pentru gestiunea deşeurilor periculoase devin responsabilitate publică. Pe de alt parte, gestiunea deşeurilor nou produse ar trebui să se conformeze principiului "poluatorul plăteşte" practic responsabilitatea revenindu-i sectorului privat, cu stimulari şi reglementări determinate şi implementate de către guvern. Existenta continua a sectorului întreprinderilor de stat complica aceasta problema în practica, dar în principiu întreprinderile de stat ar trebui să se conformeze aceloraşi cerinţe ca şi întreprinderile sectorului privat.
    Problema principala este de cum să se dezvolte o strategie rezonabila având în vedere problemele cu privire la date, în mod special, informaţii cu privire la sursele deşeurilor periculoase, precum şi impactele acestora, mai ales asupra sănătăţii publice.
    III.3.5. Monitorizarea implementarii planului de acţiune
    Tabel III.3.5.1. Indicatori pentru monitorizarea Planului de Acţiune pentru
    Gestionarea Deşeurilor de Producţie
      IndicatorUM2004200520062007media
      deşeuri de producţie generatetone/an          
      deşeuri de producţie nepericuloase generatetone/an          
      deşeuri de producţie periculoase generatetone/an          
      deşeuri de producţie colectatetone/an          
      deşeuri de producţie colectate/generate%          
      deşeuri de producţie nepericuloase colectate/generate%          
      depozite de deşeuri nepericuloase controlatenr.          
      depozite de deşeuri periculoase controlatenr.          
      deşeuri cu conţinut de PCB tratatetone/an          
      deşeuri de baterii şi acumulatori tratatetone/an          
      tendinţa deşeurilor periculoase faţă de 2002%          
      ponderea deşeurilor periculoase faţă de deşeurile de producţie%          


    III.4. ADMINISTRAREA ZONELOR CONTAMINATE
    III.4.1. Definiţie
    Termenul "zona contaminata" nu este definit în mod juridic în România. Ceea ce numim zone cu sol contaminat sau zone contaminate sunt în principal depozitele de deşeuri periculoase şi zonele de depozitare unde substantele periculoase prezente în deşeuri au poluat solul şi apa subterana. Poluarea cu substanţe toxice a fost în general determinata ca urmare a unei activităţi din trecut a depozitului de deşeuri, dar, de asemenea, poate fi generata de o activitate care continua şi în prezent. Problema principala a gestiunii zonelor contaminate consta în modul în care se face controlul poluarii generate de activităţile de depozitare din trecut şi de manipulare a deşeurilor periculoase.
    Termenul "zone contaminate istorice" este folosit în scopul desemnării zonelor contaminate cu activitate din trecut.
    Termenul "zone contaminate orfane" este folosit pentru zonele contaminate, în general zone istorice, pentru care nu mai exista un agent poluator responsabil şi răspunzător care să ia măsurile necesare de investigare, remediere şi curatare. Termenul "zone orfane" este în mod obişnuit folosit în rapoartele UE, pe lângă alţi termeni cum ar fi, de exemplu, "zone abandonate".
    Exista oricum tipuri suplimentare de zone contaminate care ar trebui incluse în definiţie, deşi acestea nu aparţin în mod strict categoriei depozitelor de deşeuri periculoase, în scopul stabilirii unei politici de gestiune a zonelor contaminate din România. Zonele industriale vechi, depozitele de deşeuri, zonele subterane de depozitare, precum şi substantele toxice de pe sol sunt toate surse potenţiale de poluare a solului şi apei subterane de substantele periculoase şi vor fi luate în consideraţie în definitia zonelor contaminate. Astfel, exista în principal 4 categorii de surse de contaminare care pot fi luate în consideraţie pentru definitia zonelor contaminate, cu posibilitatea suprafeţelor de teren contaminate din jurul acestor surse datorită mobilitatii trecute sau actuale a poluantilor în apa subterana:
    ● depozitele de deşeuri, inclusiv haldele şi batalurile;
    ● stocarea deşeurilor periculoase;
    ● scurgerile accidentale: Scurgeri din trecut sau recente/actuale;
    ● întreprinderile scoase din funcţiune după închidere (fabrici abandonate).
    Strategia şi acţiunile propuse în acest plan sunt aceleaşi pentru zonele depozitelor de deşeuri periculoase şi pentru alte categorii de zone care implica poluarea solului şi apei subterane cu materii şi substanţe reziduale periculoase. În fiecare caz acţiunile vor trebui angajate în scopul prevenirii sau eliminării pagubelor existente şi potenţiale pentru sănătate şi mediul înconjurător prin expunerea neacceptabila la substantele reziduale periculoase prezente în depozitele de deşeuri şi zonele de stocare şi în solul şi apele subterane contaminate.
    III.4.2. Cadrul legislativ şi strategia
    Până în present în România exista câteva reglementări şi acţiuni care au fost întreprinse cu efecte pozitive directe asupra gestiunii zonelor contaminate. Totuşi trebuie stabilit cadrul legislativ şi strategia pentru gestiunea zonelor contaminate, deoarece nu exista o abordare integrată structurată şi explicita pentru gestiunea acestei probleme. Mai precis, nu este luat în considerare cazul referitor la contaminarea determinata de sursele de poluare istorica din trecut.
    Hotărârea de Guvern nr. 162 din 20 februarie 2002 privind depozitarea deşeurilor este semnificativă în special deoarece aceasta oferă implicit o definiţie a ceea ce este zona contaminata în cazul specific al depozitelor de deşeuri periculoase în exploatare: este o zona de depozitare aflată în exploatare la data la care aceasta Hotărâre intră în vigoare fără sa fi obţinut autorizaţia de mediu. Astfel de zone trebuie să fie închise în conformitate cu procedura legală.
    Programul de acţiune al Hotărârii nr. 118/2002 include un inventar al surselor de contaminare al apelor de suprafaţa şi subterane cu substanţe periculoase. Oricum, relevanta pentru problema zonelor contaminate nu este suficient de clara. Ordinul 756 emis în 1997 prevede faptul ca valorile de calitate a solului reprezintă referinţele actuale pentru luarea deciziei în cazul contaminarii solului şi apei subterane în România. Oricum, gestiunea zonelor contaminate nu a avut drept ţinta aceste valori în acest moment şi va fi necesar să se stabilească valori şi proceduri noi pentru a se potrivi condiţiilor specifice gestiunii zonelor contaminate.
    III.4.3. Situaţia existenta
    Sursele actuale de informaţii pentru zonele contaminate sunt: Inventarul depozitelor de deşeuri (ICIM), inventarul zonelor fierbinti pentru ape (ICIM), inventarul zonelor fierbinti pentru accidente (ICIM) şi punctele cu risc de accidente (Apele Române), inventarul zonelor de stocare şi depozitare a pesticidelor (Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor) şi inventarele zonelor de vulnerabilitate a apelor subterane (ICIM, INMH). Cu excepţia inventarului pesticidelor, nici unul din aceste inventare nu se referă la depozitele istorice de deşeuri. În plus, atâta timp cat acestea se referă la sursele de poluare, aceste inventare se referă mai mult la protecţia calităţii apei de suprafaţa decât la protecţia resurselor de sol şi apa subterana.
    Raportul naţional asupra Stării Mediului înconjurător prezintă faptul ca aproximativ 900.000 ha de sol sunt contaminate cu metale grele (Cu, Pb, Zn, Cd) şi dioxid de sulf, cu exemple tipice ca Baia Mare, Zlatna, şi Copsa Mica. Din aceste zone, asa zisele zone excesiv poluate ajung până la 200.000 ha. Nivele ridicate de poluare a solului sunt raportate şi pentru Targu Mures, Turnu Magurele, Tulcea şi Zlatna. Poluarea cu petrol şi apa sărată de la exploatarea ţiţeiului este importanţa pentru o suprafaţa de aproximativ 50.000 ha. Aceste informaţii par să fie rezultatul unui program de monitorizare a calităţii solului bazat pe o situaţie din 1992 şi mai târziu în 1997. Nu exista nici o descriere sau inventar al zonelor cu soluri contaminate din România.
    III.4.4. Gestiunea informaţiilor
    III.4.4.1. Disponibilitatea informaţiilor
    ● Informaţiile din domeniul contaminarii solului şi apei subterane sunt în general limitate la acelea ale monitorizarii obligatorii la depozitele active de deşeuri.
    ● Nu exista o baza de date naţionala pentru zonele contaminate cu o atenţie deosebită pe impactul potenţial asupra calităţii apei subterane şi a solului, precum şi nici un inventar al depozitelor necontrolate de deşeuri periculoase din trecut.
    ● Nu exista nici o descriere naţionala a nivelurilor de contaminare a solului şi apei subterane, a extinderii geografice, a impactului asupra mediului, a acţiunilor de remediere în curs sau planificate.
    ● Stabilirea unei baze de date va furniza o informare mai buna asupra substanţelor periculoase care nu sunt contabilizate în cadrul sistemului de informaţii despre deşeuri gestionate de ICIM şi va da posibilitatea estimarii impactului şi a riscurilor pentru sănătate şi mediul înconjurător.
    III.4.4.2. Inventarul la nivel naţional
    ● Stabilirea unui sistem de baza de date şi a unui inventar obligatoriu al zonelor cu sol contaminat este acţiunea cea mai urgenta şi necesară care trebuie luată pentru începerea procesului de gestiune a zonelor contaminate.
    ● APM-urile vor trebui sa elaboreze inventare ale depozitelor necontrolate inactive de deşeuri periculoase şi ale altor zone contaminate şi sa integreze datele în planurile de gestiune a deşeurilor.
    ● Va trebui initiat un inventar la nivel naţional al zonelor contaminate pe baza experienţei obţinute la nivel de judeţ şi a indrumarilor tehnice ale procesului de inventariere.
    III.4.4.3. Sistemul de raportare
    ● Se va stabili un sistem de raportare a datelor relevante pentru inventar şi de urmărire a zonelor contaminate. Raportarea se va face implicând operatori locali, APM-urile locale şi ICIM.
    ● Lista datelor pentru articolele cheie în scopul stabilirii bazei de date se va pregati în cadrul scopului procesului de inventariere.
    ● Informaţiile asupra zonelor contaminate vor trebui difuzate pe scara larga prin documentele la nivel local/naţional referitoare la prezentarea gestiunii mediului înconjurător şi a deşeurilor.
    III.4.4.4. Sistemul de notare şi ierarhizare pentru evaluarea zonelor contaminate
    ● Procesul de notare şi de ierarhizare pentru evaluarea zonelor contaminate se bazează pe date despre condiţiile de gestiune a zonelor contaminate. Obiectivul sau este de a clasifica zonele contaminate în conformitate cu nivelurile de risc şi urgenta. Notarea şi ierarhizarea zonelor contaminate reprezintă aspectul principal al activităţii de inventariere după colectarea datelor de baza.
    ● MMGA a adoptat un sistem de evaluare a prioritatilor pentru planificarea închiderii depozitelor de deşeuri orăşeneşti. Acesta poate fi utilizat ca o referinţa metodologică pentru notarea şi ierarhizarea în cazul inventarului zonelor contaminate.
    ● Metodele de ierarhizare vor trebui stabilite la nivel de judeţ înainte de a fi transpuse la nivel naţional, dacă este necesar.
    III.4.4.5. Investigatia
    ● Exista foarte puţine exemple de investigatie pe teren pentru contaminarea solului şi apei subterane.
    ● Criteriile de decizie pentru începerea investigatiei sunt stabilite în prezent în conformitate cu Ordinul 756, care oricum nu a fost elaborat pentru scopul specific al zonelor contaminate. Va trebui stabilită o procedură specifică.
    ● Exista diferite reglementări legale pentru supravegherea şi metodele de recoltare a probelor, dar vor trebui elaborate îndrumările tehnice pentru investigarea zonelor contaminate.
    III.4.4.6. Remedierea
    ● Nu exista o procedură clara pentru remediere în România.
    ● Nu exista o agenţie responsabilă cu dezvoltarea şi controlul lucrărilor de remediere şi nu exista o descriere legală clara a criteriilor de decizie pentru remedierea şi alegerea alternativelor de remediere corespunzătoare.
    ● Exista măsuri de remediere temporare şi permanente care vor trebui luate în considerare în conformitate cu situaţia de fapt şi nivelul de risc.
    ● O măsura temporară o reprezintă prevenirea la expunere/absorbţie a solului şi apei subterane contaminate şi împiedicarea răspândirii poluantilor. Luarea acestor măsuri nu este necesară pentru zonele în care riscul este la un nivel acceptabil.
    ● Restrictia de utilizare a terenului va trebui luată în consideraţie ca măsura practica de baza a remedierii atunci când este cazul. Aceasta abordare este rezonabila şi este adoptată în numeroase tari ale UE. înregistrarea terenurilor în documentele cadastrale reprezintă o buna condiţie pentru utilizarea măsurilor de restrictie privind folosirea terenurilor.
    III.4.5. Abordarea strategica
    III.4.5.1. Obiective
    Obiectivul de baza al strategiei pentru managementul zonelor cu sol contaminat şi mai ales al zonelor cu depozite necontrolate istorice de deşeuri periculoase este de a împiedica posibilele efecte asupra mediului şi sănătăţii ale surselor de contaminare din trecut şi din prezent determinate de substantele reziduale periculoase. Acest obiectiv este stipulat în legislaţia de mediu din România. Un alt obiectiv este evitarea formării de noi zone cu sol contaminat şi protejarea resurselor de sol şi apa subterana pentru generatiile viitoare.
    Strategia propusă pentru managementul zonelor cu soluri contaminate consta în următoarele aspecte principale:
    ● Începerea stabilirii unei politici de gestiune a depozitelor istorice de deşeuri de la identificare până la remedierea şi întărirea sistemului instituţional pentru prevenirea contaminarii solului de la depozitele necontrolate inactive de deşeuri din trecut.
    ● stabilirea responsabilităţilor pentru operatorii depozitelor şi proprietarii terenurilor, precum şi pentru autorităţile locale în cazul zonelor istorice şi orfane, în scopul realizării evaluării şi a măsurilor de remediere necesare.
    ● stabilirea bazei de date a inventarului la nivel judeţean şi apoi naţional a zonelor contaminate.
    ● stabilirea standardelor pentru procedurile de identificare, investigare şi remediere.
    ● începerea identificarii prioritatilor pentru un program de investigare şi de măsuri de remediere şi planificare a curatarii în zonele unde vor trebui întreprinse măsuri urgente pentru a reduce riscul de expunere (oprirea răspândirii poluantilor).
    ● punerea în aplicare a legislaţiei privind controlul poluarii şi depozitarii deşeurilor în scopul prevenirii apariţiei de zone contaminate.
    ● ridicarea constientizarii personalului din administraţie şi din alte agenţii guvernamentale implicate în scopul promovării şi implementarii activităţilor de inventariere şi a măsurilor de remediere pentru cazurile prioritare.
    ● identificarea şi implementarea măsurilor eficiente şi cu costuri reduse pentru prevenirea expunerii la riscuri cum ar fi imprejmuirea şi panourile semnalizatoare şi restricţiile pe scara redusă de utilizare a terenurilor.
    Acţiunile recomandate au ca scop gestiunea zonelor inactive şi a zonelor contaminate în scopul reducerii şi/sau eliminării riscului de mediu. Recomandările conţin acţiuni pe termen scurt, mediu şi lung, asa cum sunt prezentate în tabelul de mai jos.
    Tabel.III.4.5.1. Lista recomandărilor pentru strategie
             
      DomeniuTermen scurt 2004-2005Termen mediu 2006-2008Termen lung 2009-2015
      1. Necesităţi legislative şi instituţionale▪ stabilirea în cadrul MMGA a unui birou responsabil cu zonele contaminate▪ pregătirea şi emiterea de ordine ministeriale noi privind zonele contaminate istorice  
      ▪ desemnarea zonelor de depozite istorice de deşeuri periculoase în cadrul sarcinilor serviciului de inspecţie
      ▪ stabilirea unui grup de lucru naţional pentru zonele contaminate
      ▪ sistemul de aprobare a planurilor de investigare şi reabilitare
      ▪ reglementarea sistemului de înregistrare a zonelor contaminate istorice în documentele cadastrale
      ▪ stabilirea responsabilităţii autorităţilor locale
      2. Constituirea bazei de date şi gestiunea datelor▪ program de inventariere preliminară a zonelor contaminate▪ includerea descrierilor în cadrul cărţilor albe de declaraţii de mediu şi planurilor de gestiune a deşeurilor▪ inventarul naţional detaliat al zonelor contaminate
      ▪ descrierea rezultatelor implementării programului de acţiune stabilit prin Hotărârea nr. 118/2002
      3. Planificarea şi luarea măsurilor▪ includerea haldelor şi depozitelor istorice de deşeuri periculoase ale societăţilor în planurile lor de gestiune a deşeurilor▪ luarea măsurilor de monitorizare corespunzătoare pentru sol şi apă subterană pentru zonelor istorice▪ pregătirea planurilor de remediere şi curăţare şi a studiilor de fezabilitate pentru zonele prioritare cu risc ridicat
      ▪ propunerea măsurilor de supraveghere şi control care vor trebui luate cât de curând posibil
      ▪ lista preliminară a zonelor contaminate de mare prioritate
      ▪ implementarea planurilor de remediere pentru zonele prioritare cu risc ridicat
      ▪ luarea măsurilor de restricţionare a utilizării terenurilor şi a apei
      4. Îmbunătăţirea capacităţii tehnice   ▪ pregătirea îndrumărilor tehnice la nivel naţional▪ implementarea sistemului de finanţare pentru remedirea şi curăţarea zonelor orfane
      ▪ studierea sistemului de finanţare pentru finanţarea măsurilor de remediere şi curăţare a zonelor orfane
      5. Ridicarea conştientizării şi comunicarea publică▪ program de ridicare a conştientizării pentru APM-uri, autorităţile publice regionale/ judeţene/locale şi agenţii economici▪ program de ridicare a conştientizării pentru APM-uri, autorităţile publice regionale/judeţene/locale şi pentru agenţii economici▪ punerea la dispoziţie a datelor pentru public prin site web pe internet
      Stabilirea responsabilităţilor la nivel central şi local referitoare la gestiunea zonelor contaminate;
      Elaborarea unui sistem naţional de raportare, a bazei de date pentru zonele contaminate şi prioritizarea acestora;
      Dezvoltarea unor campanii de conştientizare pentru autorităţile publice regionale/judeţene/locale şi pentru agenţii economici;
      Elaborarea unor planuri de urgenţă şi de remediere primară; Monitorizarea şi restricţionarea utilizării terenurilor şi apelor din zonele contaminate;
      Implementarea sistemului de finanţare pentru remedirea zonelor orfane şi pentru zonele prioritare cu risc ridicat.


    Anexa 1

    ────────
    la plan
    ────────
    Lista agenţilor economici care recicleaza deşeuri de sticlă, hârtie şi carton, plastice
    Din industria sticlei
                   
      JudeţPersoana juridică care desfăşoară activităţi de colectare, valorificare şi/sau eliminareTelefonFaxE-mailPersoana de contact
      Denumirea societăţiiAdresa
      BUCUREŞTISTIROM S.A. BUCUREŞTIBd. Thedor Pallady nr. 43-45, sector 3, Bucureşti021/345.17.17021/345.10.23    
      021/345.20.55021/345.08.84    
      STITEH S.A. BUCUREŞTIB-dul Basarabia nr. 171, sector 3, Bucureşti021/255.51.24021/255.51.24    
      MUREŞSTIMET S.A. SIGHIŞOARAStr. Mihai Viteazu nr. 96, Sighişoara, Jud. Mureş0265/7715300265/777810    
      OMEGA PRODCOM S.R.L. TÂRNĂVENIStr. Armatei nr. 85, Târnăveni, Jud. Mureş0265/4461840265/446184    
      BAVARIA IMPEX S.R.L. TÂRNĂVENIStr. Armatei nr. 32, Târnăveni, Jud. Mureş0265/4451580265/445158    
      PRODCOMTUR VALDOR S.R.L. TG. MUREŞStr. Corneşti nr. 88, Tg. Mureş, Jud. Mureş0265/2502090265/311362    
      POLCZER PRODECOR S.R.L. TG. MUREŞStr. Prutului nr. 17, Tg. Mureş, Jud. Mureş0265/2537930265/253793    
      PRAHOVAFLABOR LICSPROD S.R.L. BLEJOIStr. Caloteşti nr. 339, comuna Blejoi, Jud. Prahova0244/4115130244/411513    
      VÂLCEAATICA S.R.L. RÂMNICU VÂLCEAStr. Căzăneşti nr. 202, Rm. Vâlcea, Jud. Vâlcea0250/7367420250/736742    

    Din industria de hârtii-cartoane
                   
      JudeţPersoana juridică care desfăşoară activităţi de colectare, valorificare şi/sau eliminareTelefonFaxE-mailPersoana de contact
      Denumirea societăţiiAdresa
      ALBAPEHART S.A. PETREŞTIStr. 1 Mai nr. 840, Petreşti, Jud. Alba0258/7436260258/743625    
      BACĂULETEA S.A. BACĂUStr. Letea nr. 17, Bacău, Jud. Bacău0234/1726160234/172184    
      0234/172900
      BISTRIŢA- NĂSĂUDHICART S.A. PRUNDUL BÂRGĂULUIStr. Principală nr. 16, Prundul Bârgăului, Jud. Bistriţa0263/2668090263/266541    
      0263/266101
      BRAŞOVECOPAPER S.A. ZĂRNEŞTIStr. 13 Decembrie nr. 18, Zărneşti, Jud. Braşov0268/220341260268/223001office@ ecopaper.roDir. Constantin Holomei
      BRĂILACELHART DONARIS S.A. BRĂILAŞos. Viziru km. 10, Brăila, Jud. Brăila0239/6751100239/611363    
      CĂLĂRAŞICOMCEH S.A. CĂLĂRAŞIStr. Prelungirea Bucureştilor nr. 1, Călăraşi, Jud. Călăraşi0242/3129420242/315723    
      0242/311401
      CLUJMUCART S.A. CLUJStr. Gladiolelor nr. 1, Cluj, Jud. Cluj0264/435515      
      NEAMŢPETROCART S.A. PIATRA NEAMŢStr. Decebal nr. 171, Piatra Neamţ, Jud. Neamţ0233/2135130233/231513    
      0233/218330
      MEHEDINŢICELROM S.A. TR. SEVERINStr. Traian nr. 297, Drobeta Turnu Severin, Jud. Mehedinţi0252/3159820252/313370    
      0252/316558
      PRAHOVAOMNIMPEX HÂRTIA S.A. BUŞTENIB-dul Libertăţii nr. 90, Buşteni, Jud. Prahova0244/3200910244/320975    
      0244/321355
      SUCEAVAAMBRO S.A. SUCEAVAStr. Unirii nr. 24, Suceava, Jud. Suceava0230/2507250230/517506    
      0230/250714
      VASLUIHITROM S.A. VASLUIStr. Metalurgiei nr. 1, Vaslui, Jud. Vaslui0235/3400630235/315093    
      VRANCEAVRANCART S.A. ADJUDStr. Ecaterina Teodoroiu nr. 17, Adjud, Jud. Vrancea0237/6419020237/641720    
      0237/640800

    Din industria maselor plastice
                   
      JudeţPersoana juridică care desfăşoară activităţi de colectare, valorificare şi/sau eliminareTelefonFaxE-mailPersoana de contact
      Denumirea societăţiiAdresa
      BUZĂUGREENTECH S.A. BUZĂUStr. Aleea Industriilor nr. 17, Buzău0238/7257590238/711050   Cristinel Drobotă - administrator
      BRAŞOVHANS&ELENA INTERNATIONAL S.R.L. BRAŞOVStr. Iuliu Maniu nr. 15, Braşov0268/4401110268/412734   Elena Liebhardt - administrator
      CĂLĂRAŞIGENIAL COMPANY S.R.L. OLTENIŢAStr. Mircea Eliade nr. 149-150, Bl. G80, Ap. 8, Olteniţa0242/5159150242/515909   Iacob Florea - director general
      PRAHOVAPOLIMERI EST-IMPEX S.R.L. CÂMPINAStr. Griviţei nr. 35, Câmpina0244/333612     Daniel Desliu - director



    Anexa 2

    ────────
    la plan
    ────────
    Lista societăţilor comerciale autorizate sa valorifice
    deşeurile de hârtii/cartoane
                   
      JudeţPersoana juridică care desfăşoară activităţi de colectare, valorificare şi/sau eliminareTelefonFaxE-mailPersoana de contact
      Denumirea societăţiiAdresa
      ALBAREMAT ALBA S.A.Alba Iulia, Str. Bucureşti nr. 50258/8132920258/811185   Şerdean Mirel
      COMPIL BINDER S.A.Sebeş, Str. Dorobanţi nr. 90258/7326250258/743042   Binder Simion
      ARADREMAT ARAD S.A.Arad, str. Bodrogului nr. 180257/2817600257/281760   Mărginean Ovidiu
      ARGEŞREMAT ARGEŞ S.A.Piteşti, Calea Depozitelor nr. 550248/2820330248/283444   Bogdan Elena
      PRESTINSTAL 2000 S.R.L.Piteşti, str. Victoriei nr. F.N., Bl. A4, ap. 16 Dan07443313570248/634795   Popa Viorel
      ANAMIRA S.R.L.Piteşti, str. Gavana III nr. F.N., Bl. B9, ap. 3       Muşat Simona
      BACĂUSOMA S.R.L.Bacău, str. Alexei Tolstoi nr. 60234/1148000234/117231   Sosu Constantin
      REMAT BACĂU S.A.Bacău, str. Izvoare nr. 1070234/1847180234/184698   Ungureanu Ion
      BIHORREMAT BIHOR S.A.Oradea, str. Gutenberg nr. 160259/4130310259/415730   Rogojan Teodor
      AMUR SYSTEM COM S.R.L.Oradea, str. Rectorului nr. 407222574750259/164310   Zach V. Adrian
      REMAT ALEŞD S.A.Aleşd, str. Bobâlna nr. 720259/340823     Gheorghiaş Gheorghe
      BISTRIŢA- NĂSĂUDREMAT BISTRIŢA S.A.Bistriţa, str. Drumul Cetăţii nr. 1A0263/232446     Bilegan Dan
      IPROEB S.A.Bistriţa, str. Drumul Cetăţii nr. 190263/2381640263/234701   Chiciudean Ioan
      0263/238021
      REDIVIVUS PRODCOM S.R.L.Unirea, str. Principală nr. 940263/234940     Ilisuan Ioan
      BOTOŞANIGOLDANA S.R.L.Botoşani, str. Petru Rareş nr. 450231/537794     Apetroaei Constantin
      BRAŞOVREMAT BRAŞOV S.A.Braşov, str. Timişul Sec nr. 10268/3300330268/332727   Dumitru Gheorghe
      SILNEF S.R.L.Braşov, str. Ciprian Porumbescu nr. 2, Bl. 30, ap. 300268/3276850268/330808   Strejuţ Silviu
      BRĂILAREMAT BRĂILA S.A.Brăila, str. Independenţei nr. 740239/6195160239/618893   Stroe Viorel
      BUZĂUREMAT BUZĂU S.A.Buzău, str. Transilvaniei nr. 4290238/710893     Simache Mihail Marian
      CARAŞ- SEVERINREMAT CARAŞ-SEVERIN S.A.Reşiţa, Calea Timişorii nr. 160255/226638     Petrică Petru
      CĂLĂRAŞIREMAT CĂLĂRAŞI S.A.Călăraşi, str. Variantă Nord nr. 10242/321097     Gabreanu Ion
      LER S.R.L.Călăraşi, str. Chiciului nr. 30723597227     Marin Doniela Marin Viorel
      CLUJREMAT CLUJ S.A.Cluj Napoca, str. Burebista nr. 80264/1340870264/432916   Ienciu Traian
      MUCART S.A.Cluj Napoca, str. Gladiolelor nr. 10264/4355150264/435516   Salca Eugenia
      CONSTANŢAREMAT CONSTANŢA S.A.Constanţa, str. Interioară nr. 20241/6224100241/623220   Dumitru George
      RECSAL S.R.L.Ovidiu, Zona Gara Siutghiol0241/691417     Neguriţă Aurelian
      T.A.M. S.A.Constanţa, str. Aurel Vlaicu nr. 144B0241/622086     Iancu Vasile
      AGLA S.R.L.Ovidiu, str. Amurgului nr. 43, Bl. AM 4, ap. 60241/2550580241/255058   Ababei Mircea Vasile
      COVASNAREMAT COVASNA S.A.Sfântu Gheorghe, str. Constructorilor nr. 130267/317156      
      ARIADNE IMPEX S.R.L.Sfântu Gheorghe, str. Muncitorilor nr. 13A0267/3511840267/324043   Pozna David
      0267/314986
      DÂMBOVIŢAREMAT DÂMBOVIŢA S.A.Târgovişte, str. Laminorului nr. 100245/632967     Spânu Pojor
      DOLJREMAT DOLJ S.A.Craiova, str. Drumul Industriilor nr. 70251/185336     Ghinea Cornelia
      OLTMETAL S.A.Craiova, Cartier Craioviţa Nouă, Bl. 134, ap. 20   0251/436101   Pătruţ Ion
      3 R CRAIOVA S.A.Craiova, str. Rozelor nr. 680251/152747     Cazacu Dumitru
      COMAT DOLJ S.A.Craiova, str. Sărarilor nr. 370251/1479600251/162530   Ungureanu Gheorghe
      MECONF S.A.Craiova, B-dul. Mareşal Antonescu nr. 1000251/1349420251/419917   Fulger Nicolae
      VASCOM S.R.L.Craiova, str. Alexandria nr. 20744506534     Vlad Ştefania
      GALAŢIREMAT GALAŢI S.A.Galaţi, Calea Prutului nr. 530236/460750     Axente Marin
      GIURGIUREMAT GIURGIU S.A.Giurgiu, Şos. Bucureşti Km 50246/210010     Opreanu George
      GORJREMAT GORJ S.A.Târgu Jiu, str. 23 August nr. 1130253/246386     Cotojman Aurelian
      HODOSANA COM S.R.L.Rovinari, str. Prieteniei nr. F.N.0251/436819     Stanică Dorel
      HARGHITAREMAT HARGHITA S.A.Miercurea Ciuc, str. Băilor nr. 720266/171046     Biro Iosif
      ZOLD ET COMP S.A.Miercurea Ciuc, str. Patinoarului nr. 12B07445078120266/111145   Zold Ludovic
      HUNEDOARAREMAT HUNEDOARA S.A.Deva, str. Griviţei nr. 370254/2144080254/216962   Suciu Corina
      ERA XXI S.R.L. (schimbat denumire din CLASS PROIECT S.R.L.)Deva, str. Liliacului nr. F.N., Bl. 24, ap. 130254/226149     Nistor Claudiu
      IALOMIŢAREMAT IALOMIŢA S.A.Slobozia, şos. Amara nr. 10243/2135130243/211942   Donose Ionel
      IAŞIREMAT IAŞI S.R.L.Iaşi, str. Aurel Vlaicu nr. 880232/237535     Mihăilescu Victor
      MARAMUREŞREMAT MARAMUREŞ S.A.Baia Mare, B-dul. Bucureşti nr. 510262/2226610262/225690   Nechita Florin
      MEHEDINŢIREMAT MEHEDINŢI S.A.Drobeta Turnu Severin, str. Cerneti nr. 140252/3248260252/327376   Tilca Petru
      CELROM S.A.Drobeta Turnu Severin, B-dul. Nicolae Iorga nr. 20252/3165590252/324826   Sârbu Mihai
      0252/316559
      MUREŞREMAT MUREŞ S.A.Târgu Mureş, str. Gheorghe Doja nr. 80265/165506     Baluta Constantin
      POLIGLOT COMIMPEX S.R.L.Com. Adamus, sat Dâmbău nr. 660265/440525     Miklos Levente
      MARETIN MATERIALE RECUPERABILE S.R.L.Cristeşti, str. Principală nr. 8050265/326339     Tincu Maria