LEGE nr. 273 din 21 iunie 2004 (*republicată*)
privind procedura adopţiei*)
EMITENT
  • PARLAMENTUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 739 din 23 septembrie 2016


    Notă

    ──────────

    *) Republicată în temeiul dispoziţiilor art. X din Legea nr. 57/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, precum şi a altor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 283 din 14 aprilie 2016, dându-se textelor o nouă numerotare.

    Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei a mai fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 19 aprilie 2012 şi a mai fost modificată şi completată prin:

    - Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, cu modificările şi completările ulterioare;

    - Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, cu modificările ulterioare.

    ──────────


    Capitolul I Dispoziţii generale


    Articolul 1

    Următoarele principii trebuie respectate în mod obligatoriu în cursul procedurii adopţiei:
    a) principiul interesului superior al copilului;
    b) principiul creşterii şi educării copilului într-un mediu familial;
    c) principiul continuităţii în educarea copilului, ţinându-se seama de originea sa etnică, culturală şi lingvistică;
    d) principiul informării copilului şi luării în considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta şi gradul său de maturitate;
    e) principiul celerităţii în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopţiei;
    f) principiul garantării confidenţialităţii în ceea ce priveşte datele de identificare ale adoptatorului sau, după caz, ale familiei adoptatoare, precum şi în ceea ce priveşte identitatea părinţilor fireşti.


    Articolul 2

    În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
    a) adoptat - persoana care a fost sau urmează să fie adoptată, în condiţiile prezentei legi;
    b) adoptator - persoana care a adoptat sau doreşte să adopte, în condiţiile prezentei legi;
    c) adopţie internă - adopţia în care atât adoptatorul sau familia adoptatoare, cât şi adoptatul au reşedinţa obişnuită în România;
    d) adopţie internaţională - adopţia în care adoptatorul sau familia adoptatoare şi copilul ce urmează să fie adoptat au reşedinţa obişnuită în state diferite, iar, în urma încuviinţării adopţiei, copilul urmează să aibă aceeaşi reşedinţă obişnuită cu cea a adoptatorului;
    e) atestat - documentul eliberat, în condiţiile prezentei legi, care certifică existenţa abilităţilor parentale ale solicitantului, precum şi îndeplinirea garanţiilor morale şi condiţiilor materiale necesare creşterii, educării şi dezvoltării armonioase a copilului;
    f) Convenţia de la Haga - Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, încheiată la Haga la 29 mai 1993 şi ratificată de România prin Legea nr. 84/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 21 octombrie 1994, cu modificările ulterioare;
    g) copil - persoana care nu a împlinit vârsta de 18 ani sau nu a dobândit capacitate deplină de exerciţiu, în condiţiile legii;
    h) direcţia - direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, instituţie publică, cu personalitate juridică, înfiinţată în subordinea consiliilor judeţene, respectiv consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în condiţiile legii;
    i) familie adoptatoare - soţul şi soţia care au adoptat sau doresc să adopte, în condiţiile prezentei legi;
    j) familie - părinţii şi copiii aflaţi în întreţinerea acestora;
    k) familie extinsă - rudele copilului până la gradul al patrulea inclusiv;
    l) familie substitutivă - persoanele, altele decât cele care aparţin familiei extinse, care, în condiţiile legii, asigură creşterea şi îngrijirea copilului;
    m) Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie -A.N.P.D.C.A.**) - organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, înfiinţat prin reorganizarea Comitetului Român pentru Adopţii***), cu atribuţii de supraveghere şi coordonare a activităţilor referitoare la adopţie; Notă

    ──────────

    **) A se vedea art. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2014 privind adoptarea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 203 din 21 martie 2014, aprobată prin Legea nr. 145/2015.

    ***) Comitetul Român pentru Adopţii a fost înfiinţat prin art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/1997 cu privire la regimul juridic al adopţiei, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/1998, cu modificările ulterioare, abrogată prin Legea nr. 273/2004. În anul 2004, prin Legea nr. 273/2004, la art. 3 lit. m) era definit termenul Oficiu - organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, înfiinţat prin reorganizarea Comitetului Român pentru Adopţii. Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 11/2014 privind adoptarea unor măsuri de reorganizare la nivelul administraţiei publice centrale şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată prin Legea nr. 145/2015, se înfiinţează Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, prin preluarea activităţii din domeniul protecţiei copilului de la Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi din domeniul adopţiilor de la Oficiul Român pentru Adopţii.

    ──────────

    n) părinte firesc - persoana faţă de care copilul are stabilită filiaţia firească, în condiţiile legii;
    o) planul individualizat de protecţie - documentul prin care se realizează planificarea serviciilor, prestaţiilor şi măsurilor de protecţie specială a copilului, pe baza evaluării psihosociale a acestuia şi a familiei sale, în vederea integrării copilului care a fost separat de familia sa într-un mediu familial stabil permanent, în cel mai scurt timp posibil;
    p) stat primitor - statul în care are reşedinţa obişnuită adoptatorul sau familia adoptatoare, în cazul adopţiei internaţionale, şi în care se deplasează adoptatul în urma încuviinţării adopţiei.


    Articolul 3

    În înţelesul prezentei legi, prin reşedinţă obişnuită în România a adoptatorului/familiei adoptatoare se înţelege situaţia:
    a) cetăţenilor români sau cetăţenilor români cu multiplă cetăţenie, după caz, care au domiciliul în România, care au locuit efectiv şi continuu pe teritoriul României în ultimele 6 luni anterioare depunerii cererii de atestare; la stabilirea continuităţii nu sunt considerate întreruperi absenţele temporare care nu depăşesc 3 luni şi nici cele determinate de şederea pe teritoriul altui stat ca urmare a existenţei unor contracte de muncă impuse de derularea unor activităţi desfăşurate în interesul statului român, precum şi ca urmare a unor obligaţii internaţionale asumate de România;
    b) cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene/Spaţiului Economic European sau străinilor care au drept de rezidenţă permanentă ori, după caz, drept de şedere permanentă pe teritoriul României.


    Articolul 4

    În înţelesul prezentei legi, prin reşedinţă obişnuită în România a copilului se înţelege situaţia:
    a) copiilor cetăţeni români cu domiciliul în România care au locuit efectiv şi continuu pe teritoriul României în ultimele 12 luni anterioare introducerii cererii de încuviinţare a adopţiei;
    b) copiilor cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene şi ai statelor membre ale Spaţiului Economic European sau străini care au drept de rezidenţă permanentă ori, după caz, drept de şedere permanentă pe teritoriul României şi care au locuit în mod efectiv şi continuu pe teritoriul României în ultimele 12 luni anterioare introducerii cererii de încuviinţare a adopţiei.


    Articolul 5

    Pe tot parcursul procedurii de adopţie direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul este obligată să ofere copilului informaţii şi explicaţii clare şi complete, potrivit vârstei şi gradului său de maturitate, referitoare la etapele şi durata procesului de adopţie, la efectele acesteia, precum şi la adoptator sau familia adoptatoare şi rudele acestora.


    Capitolul II Condiţii de fond şi condiţii vizând exprimarea consimţământului la adopţie


    Articolul 6

    (1) Două persoane nu pot adopta împreună, nici simultan şi nici succesiv, cu excepţia cazului în care sunt soţ şi soţie.
    (2) Cu toate acestea, o nouă adopţie poate fi încuviinţată atunci când:
    a) adoptatorul sau soţii adoptatori au decedat; în acest caz, adopţia anterioară se consideră desfăcută pe data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de încuviinţare a noii adopţii;
    b) adopţia anterioară a încetat din orice alt motiv;
    c) copilul adoptat are un singur părinte, necăsătorit, iar acesta se află într-o relaţie stabilă şi convieţuieşte cu o persoană de sex opus, necăsătorită, care nu este rudă cu acesta până la gradul al patrulea, şi declară prin act autentic notarial că noul adoptator a participat direct şi nemijlocit la creşterea şi îngrijirea copilului pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 5 ani.
    (3) În situaţia prevăzută la alin. (2) lit. c), dispoziţiile legale privitoare la adopţia copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv, precum şi cele privitoare la nume, domiciliu, drepturile şi obligaţiile dintre părinţi şi copii, exercitarea autorităţii părinteşti, drepturile succesorale, actele de identitate aplicabile pentru copilul născut în afara căsătoriei cu filiaţia stabilită faţă de ambii părinţi se aplică în mod corespunzător.
    (4) Ori de câte ori prin prezenta lege sau prin alte dispoziţii legale se face trimitere la situaţia copilului adoptat de către soţul părintelui firesc sau adoptiv, trimiterea se consideră a fi făcută şi la situaţia prevăzută la alin. (2) lit. c).
    (5) Condiţia vizând existenţa relaţiei stabile şi a convieţuirii se verifică de către instanţa judecătorească învestită cu judecarea cererii privind încuviinţarea adopţiei şi poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.


    Articolul 7

    (1) Persoana care a fost condamnată definitiv pentru o infracţiune contra persoanei sau contra familiei, săvârşită cu intenţie, precum şi pentru infracţiunea de pornografie infantilă şi infracţiuni privind traficul de droguri sau precursori nu poate adopta.
    (2) Persoana ori familia al cărei copil beneficiază de o măsură de protecţie specială sau care este decăzută din drepturile părinteşti nu poate adopta.
    (3) Interdicţia se aplică şi persoanelor care doresc să adopte singure, ai căror soţi sunt bolnavi psihic, au handicap mintal sau se găsesc în una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2).
    (4) Copilul din afara căsătoriei, recunoscut de tată pe cale administrativă, precum şi copilul a cărui paternitate a fost stabilită prin hotărâre judecătorească prin care s-a luat act de recunoaşterea de către tată sau care consfinţeşte învoiala părţilor, fără a se fi cercetat temeinicia cererii, pot fi adoptaţi de către soţia tatălui numai dacă filiaţia este confirmată prin rezultatul expertizei realizate prin metoda serologică ADN.
    (5) În cazul adopţiei copilului de către soţia celui care a recunoscut copilul născut în afara căsătoriei, instanţa judecătorească va admite cererea de încuviinţare a adopţiei numai dacă paternitatea este confirmată prin rezultatul expertizei filiaţiei prevăzute la alin. (4). Cheltuielile determinate de efectuarea expertizei sunt suportate de către adoptator. În situaţia în care adoptatorul nu dispune de resursele financiare necesare, acestea vor fi suportate din bugetul de stat.


    Articolul 8

    (1) Instanţa judecătorească poate trece peste refuzul părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui de a consimţi la adopţia copilului dacă se dovedeşte, prin orice mijloc de probă, că aceştia refuză în mod abuziv să îşi dea consimţământul la adopţie şi instanţa apreciază că adopţia este în interesul superior al copilului, ţinând seama şi de opinia acestuia dată în condiţiile legii, cu motivarea expresă a hotărârii în această privinţă.
    (2) Se poate considera refuz abuziv de a consimţi la adopţie şi situaţia în care, deşi legal citaţi, părinţii fireşti sau, după caz, tutorele nu se prezintă la două termene consecutive fixate pentru exprimarea consimţământului.
    (3) Consimţământul la adopţie nu poate fi exprimat în locul părinţilor fireşti/tutorelui copilului de către curator, mandatar sau o altă persoană împuternicită în acest sens.
    (4) În mod excepţional, în situaţia în care unul dintre părinţii fireşti, deşi au fost realizate demersuri suficiente, nu a putut fi găsit pentru exprimarea consimţământului, consimţământul celuilalt părinte este îndestulător. Când ambii părinţi se află în această situaţie, adopţia se poate încheia fără consimţământul lor.
    (5) Instanţa poate încuviinţa luarea consimţământului la locuinţa celui chemat să exprime consimţământul, printr-un judecător delegat, dacă partea, din motive temeinice, este împiedicată să se prezinte în faţa instanţei.
    (6) Persoana care locuieşte în circumscripţia altei instanţe, în cazul prevăzut la alin. (5), îşi exprimă consimţământul prin comisie rogatorie.


    Articolul 9

    Părinţii fireşti ai copilului sau, după caz, tutorele acestuia trebuie să consimtă la adopţie în mod liber şi necondiţionat, numai după ce li s-au explicat, într-un limbaj accesibil, consecinţele exprimării consimţământului şi asupra încetării legăturilor de rudenie ale copilului cu familia sa de origine, ca urmare a încuviinţării adopţiei. Obligaţia de a asigura consilierea şi informarea înaintea exprimării consimţământului la adopţie îi revine direcţiei în a cărei rază teritorială locuiesc în fapt părinţii fireşti sau, după caz, tutorele, direcţia realizând şi un raport în acest sens. Raportul se comunică direcţiei de la domiciliul copilului, în termen de 15 zile lucrătoare de la solicitarea acesteia.


    Articolul 10

    În situaţia prevăzută la art. 8 alin. (4), direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul are obligaţia întocmirii unui raport cu privire la îndeplinirea demersurilor pentru găsirea părinţilor fireşti. Raportul se anexează cererii de deschidere a procedurii adopţiei.


    Articolul 11

    Nu poate fi adoptat copilul ai cărui părinţi fireşti nu au împlinit 14 ani.


    Articolul 12

    Părintele minor care a împlinit 14 ani îşi exprimă consimţământul asistat de către ocrotitorul său legal.


    Articolul 13

    (1) Adoptatorul sau familia adoptatoare trebuie să îndeplinească garanţiile morale, precum şi condiţiile materiale necesare creşterii, educării şi dezvoltării armonioase a copilului.
    (2) Îndeplinirea garanţiilor şi condiţiilor prevăzute la alin. (1), precum şi existenţa abilităţilor parentale se certifică de către autorităţile competente prin eliberarea atestatului prevăzut la art. 18 alin. (5), cu ocazia evaluării realizate potrivit prevederilor prezentei legi.


    Articolul 14

    (1) Consimţământul părinţilor fireşti sau, după caz, al tutorelui se dă în faţa instanţei judecătoreşti odată cu soluţionarea cererii de deschidere a procedurii adopţiei.
    (2) În cazul adopţiei copilului de către soţul părintelui său, consimţământul părintelui firesc se dă în faţa instanţei judecătoreşti odată cu soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei.
    (3) Odată cu solicitarea consimţământului prevăzut la alin. (1) şi (2), instanţa solicită direcţiei raportul de consiliere şi informare care confirmă îndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 9.


    Articolul 15

    (1) Consimţământul la adopţie al copilului care a împlinit vârsta de 10 ani se dă în faţa instanţei judecătoreşti, în faza încuviinţării adopţiei.
    (2) Adopţia nu va putea fi încuviinţată fără consimţământul copilului care a împlinit vârsta de 10 ani.
    (3) Anterior exprimării consimţământului, direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul care a împlinit vârsta de 10 ani îl va sfătui şi informa pe acesta, ţinând seama de vârsta şi de maturitatea sa, în special asupra consecinţelor adopţiei şi ale consimţământului său la adopţie, şi va întocmi un raport în acest sens.


    Articolul 16

    Consimţământul adoptatorului sau familiei adoptatoare se dă în faţa instanţei judecătoreşti odată cu soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei.


    Articolul 17

    În cazul adopţiei persoanei care a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu, consimţământul adoptatorului sau familiei adoptatoare, precum şi cel al adoptatului se exprimă în faţa instanţei judecătoreşti. Consimţământul părinţilor fireşti nu este necesar.


    Capitolul III Procedura adopţiei interne


    Secţiunea 1 Evaluarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare în vederea obţinerii atestatului


    Articolul 18

    (1) Evaluarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare reprezintă procesul prin care se realizează identificarea abilităţilor parentale, se analizează îndeplinirea garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale ale adoptatorului sau familiei adoptatoare, precum şi pregătirea acestora pentru asumarea, în cunoştinţă de cauză, a rolului de părinte.
    (2) Odată cu evaluarea prevăzută la alin. (1) vor fi analizate şi caracteristicile psihologice, sociale şi medicale ale celorlalţi membri ai familiei sau altor persoane care locuiesc împreună cu solicitantul, precum şi opinia acestora cu privire la adopţie.
    (3) Evaluarea se realizează pe baza solicitării adoptatorului sau familiei adoptatoare de către direcţia de la domiciliul acestora sau de către organismele private autorizate să desfăşoare activităţi în cadrul procedurii adopţiei interne şi trebuie să aibă în vedere:
    a) personalitatea şi starea sănătăţii adoptatorului sau familiei adoptatoare, viaţa familială, condiţiile de locuit, aptitudinea de creştere şi educare a unui copil;
    b) situaţia economică a persoanei/familiei, analizată din perspectiva surselor de venit, a continuităţii acestora, precum şi a cheltuielilor persoanei/familiei;
    c) motivele pentru care adoptatorul sau familia adoptatoare doreşte să adopte;
    d) motivele pentru care, în cazul în care numai unul dintre cei 2 soţi solicită să adopte un copil, celălalt soţ nu se asociază la cerere;
    e) impedimente de orice natură relevante pentru capacitatea de a adopta.
    (4) Organismele private autorizate să desfăşoare activităţi în cadrul procedurii adopţiei interne, prevăzute la alin. (3), au obligaţia de a încheia protocol de colaborare cu direcţia în a cărei rază teritorială îşi desfăşoară activitatea.
    (5) În cazul unui rezultat favorabil al evaluării, direcţia în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul adoptatorul sau familia adoptatoare eliberează atestatul de persoană sau familie aptă să adopte, care se constituie ca anexă la dispoziţia directorului general/executiv al direcţiei. În situaţia în care soţii familiei adoptatoare şi-au stabilit domicilii diferite, atestatul se eliberează de către direcţia de la domiciliul unuia dintre soţi, în funcţie de opţiunea acestora.
    (6) Modelul-cadru al atestatului de persoană sau familie aptă să adopte, precum şi modelul şi conţinutul unor formulare, instrumente şi documente utilizate în procedura adopţiei se aprobă prin decizia preşedintelui A.N.P.D.C.A.
    (7) Atestatul eliberat de direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare este valabil pentru o perioadă de 2 ani. Valabilitatea acestui atestat se prelungeşte de drept până la încuviinţarea adopţiei, în situaţia în care:
    a) a fost introdusă pe rolul instanţei judecătoreşti cererea de încuviinţare a adopţiei copilului aflat în plasament de cel puţin un an;
    b) a fost introdusă pe rolul instanţei judecătoreşti cererea de încredinţare în vederea adopţiei;
    c) persoana/familia atestată are deja încredinţaţi, în vederea adopţiei, unul sau mai mulţi copii.
    (8) Pe durata de valabilitate a atestatului, adoptatorul sau familia adoptatoare are obligaţia de a informa direcţia cu privire la orice schimbare intervenită în situaţia sa sociopsihomedicală, anexând, după caz, acte doveditoare.
    (9) Valabilitatea atestatului se prelungeşte la solicitarea persoanei/familiei, prin dispoziţia directorului general/executiv al direcţiei, până la încuviinţarea adopţiei, în situaţia în care s-a finalizat procedura de potrivire şi a fost întocmit raportul privind potrivirea practică dintre copil şi familia adoptatoare.
    (10) Atestatul poate fi retras în următoarele situaţii:
    a) în situaţia în care se constată faptul că persoana/familia adoptatoare a ascuns sau a furnizat informaţii false cu ocazia realizării evaluării sau pe durata de valabilitate a atestatului;
    b) când se constată faptul că nu mai sunt îndeplinite condiţiile în baza cărora a fost eliberat atestatul;
    c) în situaţia în care se constată implicarea directă a persoanei/familiei atestate în identificarea unui copil potenţial adoptabil; această dispoziţie nu se aplică în situaţia în care se constată că persoana/familia atestată este rudă până la gradul al patrulea cu copilul;
    d) la propunerea A.N.P.D.C.A., atunci când constată că eliberarea atestatului a fost în mod vădit netemeinică sau nelegală;
    e) la cererea motivată a persoanei sau familiei atestate.
    (11) Valabilitatea atestatului încetează de drept:
    a) ca urmare a expirării;
    b) ca urmare a modificării configuraţiei familiei atestate, prin decesul unuia dintre membrii familiei sau prin divorţ;
    c) în cazul căsătoriei sau decesului persoanei atestate;
    d) după încuviinţarea adopţiei, odată cu rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de încuviinţare a adopţiei, când atestatul şi-a produs în integralitate efectele pentru care a fost eliberat.
    (12) Parcurgerea etapei de pregătire pentru asumarea în cunoştinţă de cauză a rolului de părinte nu este necesară în cazul în care persoana sau familia solicită evaluarea în vederea eliberării unui nou atestat ca urmare a încetării valabilităţii acestuia în condiţiile alin. (11) lit. a), b) şi d), precum şi în cazul persoanelor sau familiilor care solicită evaluarea şi care au în plasament de cel puţin un an copilul pe care doresc să îl adopte.


    Articolul 19

    (1) În situaţia în care solicitantul locuieşte în fapt la adresa de reşedinţă, evaluarea se realizează de către direcţia în a cărei rază teritorială îşi are stabilită reşedinţa sau de către un organism privat autorizat să desfăşoare activităţi în cadrul procedurii adopţiei interne.
    (2) În situaţia în care soţii familiei adoptatoare şi-au stabilit domicilii diferite, evaluarea se realizează de către direcţia de la domiciliul soţului unde aceştia locuiesc în fapt sau de către un organism privat autorizat să desfăşoare activităţi în cadrul procedurii adopţiei interne.


    Articolul 20

    (1) Rezultatele evaluării prevăzute la art. 18 se consemnează într-un raport final de evaluare a capacităţii de a adopta a solicitantului, care conţine şi propunerea privind eliberarea sau neeliberarea atestatului. Raportul se întocmeşte în maximum 90 de zile de la depunerea cererii de evaluare şi se comunică solicitantului.
    (2) În cazul unui rezultat favorabil al evaluării, direcţia emite dispoziţia privind eliberarea atestatului.
    (3) În cazul unui rezultat nefavorabil al evaluării, adoptatorul sau familia adoptatoare poate formula contestaţie în termen de 5 zile lucrătoare de la comunicarea raportului prevăzut la alin. (1).
    (4) În cazul în care rezultatul evaluării nu este contestat în termenul prevăzut la alin. (3), direcţia emite dispoziţia privind neeliberarea atestatului.


    Articolul 21

    (1) Contestaţia prevăzută la art. 20 alin. (3) se depune şi se înregistrează la direcţia competentă să elibereze atestatul, aceasta având obligaţia ca, în termen de 5 zile lucrătoare de la înregistrarea contestaţiei, să o transmită A.N.P.D.C.A. Contestaţia se transmite însoţită de copia dosarului persoanei/familiei în cauză şi se soluţionează în termen de maximum 30 de zile de la înregistrare de către o comisie constituită prin decizie a preşedintelui A.N.P.D.C.A.
    (2) Comisia prevăzută la alin. (1) este alcătuită din reprezentanţi ai A.N.P.D.C.A., ai Colegiului Naţional al Asistenţilor Sociali şi ai Colegiului Psihologilor din România.
    (3) Organizarea şi funcţionarea comisiei se aprobă prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.


    Articolul 22

    (1) În soluţionarea contestaţiei, comisia prevăzută la art. 21 alin. (1) analizează documentaţia transmisă de direcţie şi poate solicita orice alte date/documente suplimentare relevante pentru soluţionarea acesteia de la direcţie, contestatar sau de la alte persoane fizice ori juridice.
    (2) În situaţia în care comisia apreciază contestaţia ca fiind întemeiată, formulează în atenţia direcţiei următoarele recomandări şi propuneri:
    a) completarea procesului de evaluare cu noi informaţii sau documente relevante;
    b) realizarea unei noi evaluări sociale şi/sau psihologice de către cabinete individuale, cabinete asociate sau societăţi profesionale care au încheiat convenţii cu comisia;
    c) eliberarea atestatului în situaţiile în care se constată că sunt îndeplinite condiţiile legale de eliberare a acestuia şi propunerea cuprinsă în raportul prevăzut la art. 20 alin. (1) este în mod vădit netemeinică sau nelegală.
    (3) Comisia poate respinge contestaţia formulată ca fiind nefondată, tardivă sau introdusă de o persoană fără calitate ori neîmputernicită să formuleze contestaţie.
    (4) Rezultatul soluţionării contestaţiei se comunică atât direcţiei, cât şi contestatarului.


    Articolul 23

    (1) În urma comunicării rezultatului soluţionării contestaţiei de către comisie, direcţia poate decide următoarele:
    a) menţinerea propunerii formulate în raportul prevăzut la art. 20 alin. (1) şi emiterea dispoziţiei privind neeliberarea atestatului;
    b) completarea procesului de evaluare cu noi informaţii sau documente relevante;
    c) realizarea unei noi evaluări sociale şi/sau psihologice, în condiţiile prevederilor art. 22 alin. (2) lit. b);
    d) eliberarea atestatului.
    (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c), în emiterea dispoziţiei privind eliberarea/neeliberarea atestatului se vor lua în considerare concluziile rezultate ca urmare a noilor evaluări sociale sau psihologice realizate.


    Articolul 24

    În cazul în care se realizează o nouă evaluare în condiţiile art. 23 alin. (1) lit. c), costurile implicate de aceasta se suportă de către contestatar.


    Articolul 25

    Dispoziţia privind neacordarea/retragerea atestatului de persoană/familie aptă pentru adopţie poate fi atacată, în termen de 15 zile de la data comunicării, la instanţa competentă în materia adopţiei de la domiciliul adoptatorului.


    Articolul 26

    Obţinerea atestatului nu este necesară în următoarele cazuri:
    a) pentru adopţia persoanei care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu;
    b) pentru adopţia copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv.


    Articolul 27

    Pe parcursul procesului de evaluare, adoptatorul sau familia adoptatoare este obligată să colaboreze cu specialiştii care realizează evaluarea, refuzul acestora de a participa la toate etapele evaluării constituind motiv pentru formularea propunerii privind neacordarea atestatului.


    Secţiunea a 2-a Deschiderea procedurii adopţiei


    Articolul 28

    (1) Planul individualizat de protecţie, astfel cum este acesta reglementat de Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, are ca finalitate adopţia internă dacă:
    a) după instituirea măsurii de protecţie specială a trecut un an şi părinţii fireşti ai copilului, în grija cărora acesta nu a putut fi lăsat din motive neimputabile părinţilor, precum şi rudele până la gradul al patrulea ale acestuia, care au putut fi găsite, nu realizează niciun demers pentru reintegrarea sau integrarea copilului în familie;
    b) după instituirea măsurii de protecţie specială au trecut 6 luni şi părinţii fireşti ai copilului şi rudele până la gradul al patrulea ale acestuia, care au putut fi găsite, nu colaborează cu autorităţile în vederea realizării demersurilor pentru reintegrarea sau integrarea copilului în familie;
    c) după instituirea măsurii de protecţie specială au trecut 6 luni şi părinţii şi rudele copilului până la gradul al patrulea nu au putut fi găsite;
    d) după instituirea măsurii de protecţie specială, părinţii şi rudele copilului până la gradul al patrulea care au putut fi găsite declară în scris că nu doresc să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului şi în termen de 30 de zile nu au revenit asupra declaraţiei. Direcţia are obligaţia înregistrării acestor declaraţii, precum şi a celor prin care părinţii şi rudele până la gradul al patrulea revin asupra declaraţiilor iniţiale;
    e) copilul a fost înregistrat din părinţi necunoscuţi. În acest caz, adopţia ca finalitate a planului individualizat de protecţie se stabileşte în maximum 30 de zile de la eliberarea certificatului de naştere al acestuia.
    (2) În termenele prevăzute la alin. (1) lit. b) şi, respectiv, la lit. c), direcţia are obligaţia să facă demersurile necesare identificării şi contactării părinţilor fireşti/rudelor copilului până la gradul al patrulea, să informeze periodic părinţii fireşti şi rudele copilului care au putut fi găsite asupra locului în care se află efectiv copilul, asupra modalităţilor concrete în care pot menţine relaţii personale cu acesta, precum şi asupra demersurilor necesare în vederea reintegrării sau integrării.
    (3) Planul individualizat de protecţie poate avea ca finalitate adopţia şi în situaţia în care părinţii şi rudele copilului până la gradul al patrulea, care au putut fi găsite, deşi nu doresc să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului, refuză să semneze declaraţia prevăzută la alin. (1) lit. d). În acest caz, direcţia întocmeşte un proces-verbal în care se menţionează aceste împrejurări şi care se contrasemnează de secretarul/ reprezentantul unităţii administrativ-teritoriale unde locuiesc, în fapt, părinţii sau rudele.


    Articolul 29

    (1) În situaţia copilului pentru care s-a instituit plasamentul la o rudă până la gradul al patrulea, planul individualizat de protecţie poate avea ca finalitate adopţia internă, numai în situaţia în care managerul de caz apreciază că este în interesul copilului deschiderea procedurii adopţiei.
    (2) În situaţia copiilor care au împlinit vârsta de 14 ani, planul individualizat de protecţie poate avea ca finalitate adopţia dacă există solicitări de adopţie a acestora din partea unor familii/persoane atestate. În situaţia fraţilor care nu pot fi separaţi, dacă unul dintre ei a împlinit vârsta de 14 ani, planul individualizat de protecţie poate avea ca finalitate adopţia numai dacă există solicitări de adopţie a acestora împreună din partea unor familii sau persoane atestate.


    Articolul 30

    (1) În situaţia stabilirii adopţiei ca finalitate a planului individualizat de protecţie, managerul de caz are obligaţia de a informa persoanele alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie pentru o perioadă de minimum 6 luni, cu privire la acest demers. Data la care a fost realizată informarea, precum şi modalitatea concretă în care s-a realizat aceasta se consemnează într-un proces-verbal.
    (2) Persoanele prevăzute la alin. (1), care intenţionează să adopte copilul alături de care s-au bucurat de viaţa de familie pentru o perioadă de minimum 6 luni, au obligaţia să depună cererea privind eliberarea atestatului în termen de maximum 30 de zile de la data semnării procesului-verbal. Pentru motive obiective, neimputabile solicitantului, la cererea motivată a acestuia, termenul poate fi prelungit cu maximum 10 zile.
    (3) Nedepunerea cererii în termenele prevăzute la alin. (2) conduce la pierderea priorităţii în realizarea potrivirii cu copilul respectiv.


    Articolul 31

    (1) Dosarul copilului pentru care s-a stabilit adopţia internă, ca finalitate a planului individualizat de protecţie, se transmite compartimentului de adopţii şi postadopţii din cadrul direcţiei, în vederea luării în evidenţă a cazului şi sesizării instanţei judecătoreşti de la domiciliul copilului, pentru deschiderea procedurii adopţiei.
    (2) Direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul va sesiza instanţa judecătorească de la domiciliul copilului pentru încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei în termen de 30 de zile de la luarea în evidenţă a cazului de către compartimentul de adopţii şi postadopţii.
    (3) Judecarea cererilor referitoare la deschiderea procedurii adopţiei copilului se face cu citarea părinţilor fireşti ai copilului sau, după caz, a tutorelui şi a direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului. În cazul cererilor de deschidere a procedurii adopţiei în care sunt incidente prevederile art. 8 alin. (4), citarea părinţilor fireşti care nu au putut fi găsiţi se face prin afişarea citaţiei la uşa instanţei şi la ultimul domiciliu cunoscut al acestora. Dispoziţiile Codului de procedură civilă cu privire la numirea curatorilor în cazul în care se dispune citarea prin publicitate nu sunt aplicabile. Procedura de citare se socoteşte îndeplinită în a 5-a zi de la afişarea citaţiei.
    (4) Comunicarea hotărârii judecătoreşti în situaţia în care părinţii fireşti nu au putut fi găsiţi se face, pentru aceştia, prin afişare la uşa instanţei.


    Articolul 32

    (1) Încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei se face numai dacă:
    a) planul individualizat de protecţie are ca finalitate adopţia internă;
    b) sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 28 sau, după caz, cele prevăzute la art. 29;
    c) părinţii copilului sau, după caz, tutorele îşi exprimă consimţământul la adopţie, în condiţiile legii. Dispoziţiile art. 8, precum şi prevederile legale care reglementează situaţiile speciale privind consimţământul părinţilor se aplică în mod corespunzător.
    (2) Direcţia are obligaţia să facă dovada efectuării corespunzătoare a demersurilor prevăzute la art. 28 alin. (2).
    (3) În situaţia copilului pentru care s-a instituit tutela, încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei se face la solicitarea direcţiei în a cărei rază teritorială domiciliază copilul, numai dacă instanţa constată îndeplinirea condiţiei prevăzute la alin. (1) lit. c) şi apreciază că deschiderea procedurii adopţiei este în interesul superior al copilului.
    (4) În cazul admiterii cererii de deschidere a procedurii adopţiei, în dispozitivul hotărârii judecătoreşti se va face menţiune despre constatarea existenţei consimţământului ambilor părinţi, al unui singur părinte, al tutorelui sau, după caz, despre suplinirea consimţământului în condiţiile art. 8 şi se va încuviinţa deschiderea procedurii adopţiei.
    (5) Hotărârea judecătorească definitivă prin care instanţa admite cererea direcţiei produce următoarele efecte:
    a) drepturile şi obligaţiile părinteşti ale părinţilor fireşti sau, după caz, cele exercitate de persoane fizice ori juridice se suspendă şi vor fi exercitate de către preşedintele consiliului judeţean sau, după caz, de către primarul sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială domiciliază copilul;
    b) drepturile şi obligaţiile părinteşti exercitate la momentul admiterii cererii de către preşedintele consiliului judeţean, primarul sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială domiciliază copilul sau, după caz, de tutore se menţin.
    (6) Efectele hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii adopţiei se menţin până la împlinirea de către copil a vârstei de 14 ani. Prin excepţie, efectele hotărârii se prelungesc peste această dată, până la încuviinţarea adopţiei, în cazul copilului pentru care există solicitări de adopţie din partea unor familii sau persoane atestate.
    (7) În situaţia fraţilor care nu pot fi separaţi, odată cu împlinirea vârstei de 14 ani de către cel puţin unul dintre aceştia, efectele hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii adopţiei încetează de drept pentru fraţii inseparabili. Prin excepţie, efectele hotărârii se prelungesc peste această dată, până la încuviinţarea adopţiei, dacă există solicitări de adopţie a respectivilor fraţi împreună, din partea unor familii sau persoane atestate.


    Articolul 33

    (1) Dacă, ulterior rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de deschidere a procedurii adopţiei, dispare cauza care, potrivit legii, a făcut imposibilă exprimarea de către unul dintre părinţi a consimţământului la adopţie, împotriva hotărârii se poate face cerere de revizuire.
    (2) Cererea de revizuire se poate introduce până la data pronunţării hotărârii de încuviinţare a adopţiei de oricare dintre părinţii fireşti ai copilului sau de către direcţia care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei.
    (3) Cererea de revizuire se soluţionează în camera de consiliu, cu citarea părinţilor fireşti, a direcţiei care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei şi, dacă este cazul, a direcţiei în a cărei rază administrativ-teritorială se află domiciliul adoptatorului sau al familiei adoptatoare. Participarea procurorului este obligatorie.


    Articolul 34

    (1) Cererea de revizuire suspendă soluţionarea cererii de încredinţare a copilului în vederea adopţiei sau, după caz, de încuviinţare a adopţiei, dacă vreuna dintre acestea se află pe rolul instanţei judecătoreşti.
    (2) Direcţia care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei are obligaţia de a informa de îndată instanţa prevăzută la alin. (1) despre depunerea cererii de revizuire.
    (3) Măsura de protecţie a copilului sau, după caz, încredinţarea în vederea adopţiei se prelungeşte de drept pe perioada soluţionării revizuirii. Dispoziţiile art. 48 sunt aplicabile în mod corespunzător.
    (4) Dacă instanţa judecătorească dispune revocarea măsurii încredinţării, va hotărî, la propunerea direcţiei generale în a cărei rază administrativ-teritorială se află domiciliul copilului, o măsură provizorie de protecţie a copilului, până la soluţionarea revizuirii.


    Articolul 35

    (1) În cazul în care încuviinţează cererea de revizuire, instanţa va solicita consimţământul părintelui care nu şi l-a dat anterior, numai după depunerea de către direcţia în a cărei rază teritorială locuieşte acesta a unui raport de consiliere şi informare în conformitate cu prevederile art. 9.
    (2) Efectuarea unei noi anchete sociale care să vizeze situaţia actuală a părinţilor fireşti, precum şi potenţialul de reintegrare a copilului în familia biologică este obligatorie. Efectuarea anchetei sociale şi întocmirea raportului sunt de competenţa direcţiei în a cărei rază teritorială locuieşte părintele firesc.
    (3) Dispoziţiile art. 8 sunt aplicabile în mod corespunzător.


    Articolul 36

    În cazul în care, după suspendarea prevăzută la art. 34, părintele care s-a aflat în imposibilitatea de a-şi exprima consimţământul se opune adopţiei şi nu sunt motive pentru aplicarea prevederilor art. 8, cererea de încredinţare a copilului în vederea adopţiei sau, după caz, de încuviinţare a adopţiei se repune pe rol la solicitarea direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului şi se respinge.


    Articolul 37

    Direcţia care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei are obligaţia de a formula de îndată cerere de revizuire sau, după caz, de a solicita suspendarea oricărei proceduri judiciare, precum şi a oricărui alt demers privind adopţia, dacă ia cunoştinţă, până la data pronunţării hotărârii de încuviinţare a adopţiei, despre încetarea cauzei care a determinat imposibilitatea părintelui de a-şi exprima voinţa cu privire la adopţie.


    Articolul 38

    Dispoziţiile prezentei secţiuni nu sunt aplicabile în cazul adopţiei copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv şi în cazul adopţiei persoanei care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu.


    Secţiunea a 3-a Potrivirea dintre copil şi persoana/familia adoptatoare


    Articolul 39

    (1) Potrivirea este o etapă premergătoare încredinţării în vederea adopţiei prin care se identifică şi se selectează persoana/familia atestată ca fiind aptă să adopte, care răspunde nevoilor identificate ale copilului, şi se stabileşte compatibilitatea dintre copil şi persoana/familia adoptatoare.
    (2) Potrivirea se realizează acordându-se prioritate rudelor copilului din cadrul familiei extinse şi altor persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie pentru o perioadă de minimum 6 luni, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior. În potrivire se includ numai acele rude şi persoane care deţin atestat valabil de persoană/familie adoptatoare.
    (3) Persoanele alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie sunt: tutorele, asistentul maternal profesionist, persoana/familia de plasament sau, după caz, alte persoane care au convieţuit/convieţuiesc cu copilul, dacă aceştia s-au implicat direct şi nemijlocit în îngrijirea şi educarea lui, iar copilul a dezvoltat relaţii de ataşament faţă de ei.
    (4) Procesul de potrivire include o componentă iniţială şi una practică şi se realizează de către compartimentul de adopţii şi postadopţii din structura direcţiei.


    Articolul 40

    (1) Potrivirea iniţială se realizează pentru copiii care au deschisă procedura adopţiei, aflaţi în evidenţa Registrului naţional pentru adopţii, denumit în continuare R.N.A., prin identificarea şi selectarea din cadrul acestui registru a tuturor persoanelor/familiilor atestate care răspund nevoilor fiecărui copil.
    (2) Lista persoanelor/familiilor prevăzute la alin. (1) se generează de către R.N.A. şi se accesează de către direcţia de la domiciliul copilului, pentru continuarea demersurilor de potrivire.
    (3) Selecţia celei mai potrivite persoane/familii care urmează să parcurgă etapa potrivirii practice se realizează de către compartimentul de adopţii şi postadopţii din structura direcţiei, numai din lista prevăzută la alin. (2).


    Articolul 41

    Metodologia de potrivire iniţială şi practică dintre copil şi persoana/familia atestată ca aptă să adopte, precum şi criteriile pe baza cărora se realizează potrivirea se elaborează de către A.N.P.D.C.A. şi se aprobă prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi*). Notă

    ──────────

    *) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 579/2016 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 233/2012 privind serviciile şi activităţile ce pot fi desfăşurate de către organismele private române în cadrul procedurii adopţiei interne, precum şi metodologia de autorizare a acestora şi pentru modificarea Hotărârii Guvernului nr. 1.441/2004 cu privire la autorizarea organizaţiilor private străine de a desfăşura activităţi în domeniul adopţiei internaţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 623 din 12 august 2016.

    ──────────


    Articolul 42

    (1) La finalul procedurii de potrivire, compartimentul de adopţii şi postadopţii din cadrul direcţiei întocmeşte un raport de potrivire, în care sunt consemnate concluziile referitoare la constatarea compatibilităţii dintre copil şi persoana/familia adoptatoare, precum şi propunerea vizând sesizarea instanţei judecătoreşti pentru încredinţarea copilului în vederea adopţiei.
    (2) După întocmirea raportului de potrivire, direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului sesizează, în maximum 5 zile, instanţa judecătorească pentru încredinţarea copilului în vederea adopţiei.


    Secţiunea a 4-a Încredinţarea în vederea adopţiei


    Articolul 43

    (1) Adopţia nu poate fi încuviinţată de către instanţa judecătorească decât după ce copilul a fost încredinţat pentru o perioadă de 90 de zile persoanei sau familiei care doreşte să îl adopte, astfel încât instanţa să poată aprecia, în mod raţional, asupra relaţiilor de familie care s-ar stabili dacă adopţia ar fi încuviinţată.
    (2) Capacitatea de adaptare, fizică şi psihică, a copilului la noul mediu familial va fi analizată în raport cu condiţiile de natură socioprofesională, economică, culturală, de limbă, religie şi cu orice alte asemenea elemente caracteristice locului în care trăieşte copilul în perioada încredinţării şi care ar putea avea relevanţă în aprecierea evoluţiei ulterioare a acestuia în cazul încuviinţării adopţiei.


    Articolul 44

    (1) În cazul cererilor de încredinţare în vederea adopţiei, instanţa judecătorească se pronunţă exclusiv pe baza actelor depuse de direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, fără citarea părţilor.
    (2) Încredinţarea în vederea adopţiei se dispune de către instanţa judecătorească de la domiciliul copilului, pentru o perioadă de 90 de zile. Odată cu admiterea cererii de încredinţare în vederea adopţiei, instanţa se pronunţă şi asupra încetării măsurii de protecţie specială.
    (3) Hotărârile prin care se soluţionează cererile de încredinţare în vederea adopţiei sunt executorii de la data pronunţării.
    (4) Direcţia de la domiciliul adoptatorilor are obligaţia ca, în termen de 5 zile de la punerea în executare a hotărârii prin care s-a dispus încredinţarea în vederea adopţiei, să transmită o copie a acestei hotărâri autorităţilor competente să elibereze documentele de călătorie pentru adoptat.


    Articolul 45

    (1) Încredinţarea în vederea adopţiei nu este necesară în următoarele cazuri:
    a) pentru adopţia persoanei care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu;
    b) pentru adopţia copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv;
    c) pentru adopţia copilului pentru care a fost deschisă procedura adopţiei şi acesta se află în plasament la unul dintre soţii familiei adoptatoare sau la familia adoptatoare de cel puţin 6 luni;
    d) pentru adopţia copilului de către tutorele său, dacă au trecut cel puţin 6 luni de la data instituirii tutelei.
    (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) persoana sau familia care doreşte să adopte va putea solicita în mod direct instanţei judecătoreşti încuviinţarea adopţiei, în condiţiile prezentei legi.


    Articolul 46

    (1) Pe durata încredinţării copilului în vederea adopţiei, domiciliul acestuia se află la persoana sau familia căreia i-a fost încredinţat. Efectuarea actelor obişnuite necesare exercitării drepturilor şi îndeplinirii obligaţiilor părinteşti, cu excepţia celor care conduc la încheierea unui act juridic, se realizează de către persoana sau familia căreia acesta i-a fost încredinţat.
    (2) Dreptul de a reprezenta copilul în actele juridice sau, după caz, de a încuviinţa actele pe care acesta le încheie, precum şi dreptul de a administra bunurile copilului se exercită de către preşedintele consiliului judeţean sau primarul sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială domiciliază persoana sau familia căreia i-a fost încredinţat copilul în vederea adopţiei. Dreptul de administrare poate fi delegat, în mod excepţional, către persoana sau familia căreia i s-a încredinţat copilul pentru efectuarea unor acte speciale, în interesul copilului, care vor fi expres menţionate în cuprinsul documentului prin care se acordă delegarea.


    Articolul 47

    (1) În perioada încredinţării copilului în vederea adopţiei, direcţia de la domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare urmăreşte evoluţia copilului şi a relaţiilor dintre acesta şi persoana sau familia căreia i-a fost încredinţat, întocmind în acest sens rapoarte bilunare.
    (2) La sfârşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei, direcţia întocmeşte un raport final referitor la evoluţia relaţiilor dintre copil şi adoptatori, pe care îl comunică instanţei competente în vederea soluţionării cererii de încuviinţare a adopţiei.
    (3) În situaţiile prevăzute la art. 45 alin. (1) lit. c) şi d), direcţia are obligaţia să realizeze un raport cu privire la evoluţia relaţiilor dintre copil şi adoptatori, ce va fi transmis instanţei de judecată învestite cu soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei.
    (4) Cererea de încuviinţare a adopţiei adresată instanţei judecătoreşti prelungeşte de drept perioada de încredinţare până la soluţionarea cererii prin hotărâre judecătorească definitivă. Pe această perioadă, dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător.


    Articolul 48

    (1) Dacă pe durata perioadei de încredinţare în vederea adopţiei direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare constată neadaptarea copilului cu persoana sau familia adoptatoare ori existenţa oricăror altor motive de natură să împiedice finalizarea procedurii de adopţie, sesizează de îndată instanţa judecătorească, în vederea revocării sau, după caz, prelungirii măsurii încredinţării.
    (2) Dispoziţiile privind procedura de judecată a cererilor referitoare la încredinţare se aplică în mod corespunzător şi în cazul cererilor prevăzute la alin. (1). Hotărârea prin care instanţa de fond dispune revocarea sau prelungirea încredinţării este executorie de drept.


    Articolul 49

    Dacă, în situaţia prevăzută la art. 48 alin. (1), instanţa judecătorească dispune revocarea măsurii încredinţării, se reia procesul de potrivire.


    Articolul 50

    (1) Adoptatorul sau, opţional, oricare dintre soţii familiei adoptatoare, care realizează venituri supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, din activităţi salariale şi asimilate acestora sau, după caz, activităţi independente sau activităţi agricole, denumit în continuare persoană îndreptăţită, poate beneficia de un concediu de acomodare cu durata de maximum un an, care include şi perioada încredinţării copilului în vederea adopţiei, precum şi de o indemnizaţie lunară, raportată la indicatorul social de referinţă, în cuantum de 3,4 ISR.
    (2) Concediul şi indemnizaţia prevăzute la alin. (1) se acordă pe baza cererii persoanei îndreptăţite, la care se anexează certificatul de grefă în baza căruia se execută hotărârea judecătorească de încredinţare în vederea adopţiei, documentul care atestă mutarea copilului la adoptator/familia adoptatoare, înregistrat la direcţia în a cărei rază administrativ-teritorială a fost protejat copilul, precum şi dovada intrării efective în concediu sau a suspendării activităţii. Cererea se completează potrivit modelului care se aprobă prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi*). Notă

    ──────────

    *) A se vedea nota de subsol de la art. 41.

    ──────────

    (3) Drepturile prevăzute la alin. (1) se stabilesc şi se acordă începând cu ziua următoare celei în care a fost pusă în executare hotărârea judecătorească de încredinţare în vederea adopţiei.
    (4) Persoanele îndreptăţite cărora li s-au stabilit drepturile prevăzute la alin. (1) nu pot beneficia, în perioada concediului de acomodare, de drepturile acordate în baza art. 2 şi 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul şi indemnizaţia lunară pentru creşterea copiilor, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
    (5) Pe perioada concediului prevăzut la alin. (1), persoana îndreptăţită beneficiază de plata contribuţiei individuale de asigurări sociale de sănătate. Cuantumul contribuţiei se calculează prin aplicarea cotei procentuale, prevăzută de lege, la valoarea indemnizaţiei acordate.
    (6) Fondurile necesare plăţii indemnizaţiei prevăzute la alin. (1), a contribuţiei prevăzute la alin. (5), cheltuielile administrative, precum şi cele de transmitere a drepturilor se asigură din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice.
    (7) Cererea şi documentele doveditoare se depun şi se înregistrează la agenţia pentru plăţi şi inspecţie socială judeţeană şi a municipiului Bucureşti în a cărei rază teritorială are domiciliul sau reşedinţa persoana îndreptăţită.
    (8) Calculul şi plata indemnizaţiei, inclusiv a contribuţiei individuale de asigurări sociale de sănătate, se fac de Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială, prin agenţiile pentru plăţi şi inspecţie socială judeţene şi a municipiului Bucureşti, şi se achită, în funcţie de opţiunea persoanei îndreptăţite, în cont bancar sau la domiciliul acesteia, respectiv la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate.
    (9) Procedura de plată a indemnizaţiei care se acordă pe perioada concediului de acomodare se aprobă prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi)*. Notă

    ──────────

    *) A se vedea nota de subsol de la art. 41.

    ──────────


    Articolul 51

    Concediul de acomodare şi plata indemnizaţiei încetează începând cu ziua următoare celei în care se produce una dintre următoarele situaţii:
    a) a expirat perioada maximă de un an prevăzută pentru concediul de acomodare;
    b) la cererea persoanei îndreptăţite;
    c) copilul a împlinit 18 ani;
    d) a avut loc decesul copilului;
    e) persoana îndreptăţită care urma să adopte în calitate de persoană singură a decedat;
    f) a rămas definitivă hotărârea judecătorească privind revocarea încredinţării în vederea adopţiei.


    Articolul 52

    (1) Concediul de acomodare şi plata indemnizaţiei se suspendă începând cu ziua următoare celei în care se produce una dintre următoarele situaţii:
    a) s-a dispus plasamentul copilului în regim de urgenţă;
    b) a fost pusă în executare hotărârea judecătorească privind revocarea încredinţării în vederea adopţiei.
    (2) Suspendarea prevăzută la alin. (1) încetează în ziua următoare celei în care a rămas definitivă hotărârea judecătorească prin care s-a dispus revenirea copilului la persoana/familia la care fusese încredinţat în vederea adopţiei sau, după caz, în ziua următoare celei în care a rămas definitivă hotărârea judecătorească prin care s-a dispus respingerea revocării încredinţării în vederea adopţiei.
    (3) Reluarea concediului de acomodare şi a plăţii indemnizaţiei aferente suspendate se face la cererea persoanei îndreptăţite, începând cu data depunerii acesteia, dacă nu au intervenit situaţii care să determine încetarea drepturilor.


    Articolul 53

    (1) Asupra drepturilor prevăzute la art. 50 alin. (1) nu se datorează impozit şi nici contribuţiile sociale obligatorii stabilite de lege, cu excepţia contribuţiei de asigurări sociale de sănătate, care se plăteşte în condiţiile art. 50 alin. (5).
    (2) Perioada concediului prevăzut la art. 50 alin. (1) constituie perioadă asimilată stagiului de cotizare în vederea stabilirii indemnizaţiilor de asigurări sociale de sănătate prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 399/2006, cu modificările şi completările ulterioare.
    (3) Perioada concediului prevăzut la art. 50 alin. (1) constituie perioadă asimilată stagiului de cotizare şi se valorifică pentru obţinerea prestaţiilor de asigurări sociale, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi a drepturilor stabilite de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru şomaj şi stimularea ocupării forţei de muncă, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în vederea stabilirii drepturilor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 111/2010, aprobată cu modificări prin Legea nr. 132/2011, cu modificările şi completările ulterioare.
    (4) Pentru perioadele asimilate, la determinarea punctajului lunar al asiguratului, pentru stabilirea prestaţiilor de asigurări sociale din sistemul public de pensii se utilizează 25% din câştigul salarial mediu brut lunar din perioadele respective.
    (5) Perioada concediului prevăzut la art. 50 alin. (1) constituie vechime în muncă, în serviciu şi în specialitate, care se are în vedere la stabilirea drepturilor ce se acordă în raport cu aceasta.
    (6) În situaţia în care indemnizaţia a fost acordată şi pe perioada în care s-a dispus încetarea sau suspendarea concediului şi a indemnizaţiei prevăzute la art. 50 alin. (1), sumele acordate cu titlu necuvenit se recuperează de la persoana îndreptăţită în condiţii similare celor prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 44/2014 pentru reglementarea unor măsuri privind recuperarea debitelor pentru beneficiile de asistenţă socială, precum şi pentru modificarea art. 101 din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări prin Legea nr. 266/2015, pentru alte beneficii de asistenţă socială.


    Articolul 54

    (1) Angajatorii au obligaţia de a acorda salariatului sau, după caz, salariaţilor soţ şi soţie care adoptă timp liber pentru efectuarea evaluărilor impuse de obţinerea atestatului şi realizarea potrivirii practice, fără diminuarea drepturilor salariale, în limita a maximum 40 de ore pe an.
    (2) Timpul liber se acordă pe baza cererii solicitantului, la care se anexează calendarul întâlnirilor sau, după caz, programul de vizite, întocmite de direcţia competentă.
    (3) Nerespectarea de către angajator a prevederilor alin. (1) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei.
    (4) Constatarea contravenţiei prevăzute la alin. (3) şi aplicarea amenzii corespunzătoare se fac de către persoanele împuternicite în acest sens din cadrul Inspecţiei Muncii.
    (5) Contravenţiei prevăzute la alin. (3) îi sunt aplicabile şi dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.


    Secţiunea a 5-a Încuviinţarea adopţiei


    Articolul 55

    Încuviinţarea adopţiei este de competenţa instanţelor judecătoreşti.


    Articolul 56

    (1) Cererea de încuviinţare a adopţiei poate fi introdusă direct de către adoptator sau familia adoptatoare, în situaţia adopţiei persoanei care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu, şi, în cazul adopţiei copilului, de către soţul părintelui firesc sau adoptiv. În toate celelalte cazuri cererea de încuviinţare a adopţiei va fi introdusă fie de către adoptator sau familia adoptatoare, fie de către direcţia de la domiciliul acestora la sfârşitul perioadei de încredinţare în vederea adopţiei sau, după caz, la împlinirea termenelor prevăzute pentru adopţia copilului aflat în una dintre situaţiile prevăzute la art. 45 alin. (1) lit. c) şi d).
    (2) Cererea de încuviinţare a adopţiei este însoţită de următoarele acte:
    a) certificatul de naştere al copilului, în copie legalizată;
    b) certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de către unităţi publice nominalizate de către direcţia de sănătate publică;
    c) raportul de consiliere a copilului care a împlinit vârsta de 10 ani, în vederea exprimării consimţământului;
    d) atestatul valabil al adoptatorului sau familiei adoptatoare;
    e) hotărârea judecătorească definitivă de încredinţare în vederea adopţiei;
    f) certificatele de naştere ale adoptatorului sau ale soţului şi soţiei din familia adoptatoare, în copie legalizată;
    g) certificatul de căsătorie al adoptatorului sau al soţilor din familia adoptatoare, în copie legalizată;
    h) cazierul judiciar al adoptatorului sau, după caz, al fiecărui membru al familiei adoptatoare;
    i) certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista căruia este înscris;
    j) hotărârea judecătorească definitivă de deschidere a procedurii adopţiei copilului;
    k) raportul de consiliere şi informare a părinţilor fireşti în cazul adopţiei copilului de către soţul părintelui firesc;
    l) documentul care consemnează rezultatul expertizei pentru confirmarea filiaţiei faţă de tată, realizată prin metoda serologică ADN, în cazul adopţiei copilului de către soţia părintelui firesc atunci când copilul a fost recunoscut de tată pe cale administrativă, precum şi în cazul în care paternitatea copilului a fost stabilită prin hotărâre judecătorească prin care s-a luat act de recunoaşterea de către tată sau care consfinţeşte învoiala părţilor, fără a se fi cercetat temeinicia cererii;
    m) declaraţia notarială pe propria răspundere, prevăzută la art. 6 alin. (2) lit. c).


    Articolul 57

    (1) Judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei se face cu citarea direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, a direcţiei care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei şi a persoanei ori familiei adoptatoare.
    (2) Judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei persoanei care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu se face cu citarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare şi a adoptatului, iar judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv se face cu citarea adoptatorului şi a părinţilor fireşti ai adoptatului.
    (3) Direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază persoana sau familia adoptatoare va avea obligaţia de a depune rapoartele finale prevăzute la art. 47 alin. (2) sau, după caz, art. 47 alin. (3), până cel mai târziu cu 5 zile înaintea termenului la care a fost citată pentru judecarea cauzei, precum şi, după caz, de a da instanţei judecătoreşti orice relaţii necesare pentru soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei.


    Articolul 58

    (1) Instanţa poate solicita din nou consimţământul la adopţie al părinţilor fireşti, dacă există indicii că după data la care consimţământul a devenit irevocabil au intervenit elemente noi, de natură să determine revenirea asupra consimţământului iniţial. Direcţia care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei are obligaţia să aducă la cunoştinţa instanţei, prin intermediul direcţiei în a cărei rază administrativ-teritorială se află domiciliul adoptatorului/familiei adoptatoare, dacă este cazul, existenţa oricăror elemente noi cu privire la situaţia părintelui firesc ori a familiei extinse, care ar putea determina modificarea finalităţii planului individualizat de protecţie.
    (2) Chemarea părinţilor fireşti în faţa instanţei competente să încuviinţeze adopţia se face prin invitaţie adresată acestora, în camera de consiliu, fără a se indica date cu privire la dosar sau alte date care ar permite, în orice fel, divulgarea identităţii sau a altor informaţii cu privire la persoana ori familia adoptatoare.
    (3) Instanţa poate invita, la aceeaşi dată, direcţia competentă potrivit art. 31 alin. (2) şi direcţia competentă potrivit art. 56 alin. (1).
    (4) În cazul în care părinţii se prezintă personal în faţa instanţei şi îşi exprimă refuzul de a mai consimţi la adopţie, instanţa suspendă soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei. Declaraţia părinţilor fireşti împreună cu încheierea de suspendare se comunică direcţiei competente potrivit art. 31 alin. (2), care va formula cerere de revizuire a hotărârii de deschidere a procedurii adopţiei. Dispoziţiile art. 33 şi 34 se aplică în mod corespunzător.


    Articolul 59

    (1) Instanţa judecătorească va admite cererea de încuviinţare a adopţiei numai dacă, pe baza probelor administrate, şi-a format convingerea că adopţia este în interesul superior al copilului.
    (2) În termen de 5 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a încuviinţat adopţia, direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului va înştiinţa, în scris, părinţii fireşti despre aceasta, precum şi autorităţile române competente să elibereze documentele de identitate sau de călătorie pentru adoptat.


    Capitolul IV Procedura adopţiei internaţionale


    Secţiunea 1 Dispoziţii generale


    Articolul 60

    (1) Adopţia internaţională a copilului cu reşedinţa obişnuită în România de către o persoană/familie cu reşedinţa obişnuită în străinătate poate fi încuviinţată numai pentru copiii care se află în evidenţa A.N.P.D.C.A. şi numai în următoarele situaţii:
    a) adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este rudă până la gradul al patrulea inclusiv cu copilul pentru care a fost încuviinţată deschiderea procedurii adopţiei;
    b) adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este şi cetăţean român;
    c) adoptatorul este soţ al părintelui firesc al copilului a cărui adopţie se solicită.
    (2) Adopţia prevăzută la alin. (1) lit. b) este permisă pentru copiii pentru care s-a admis cererea de deschidere a procedurii adopţiei şi nu a putut fi identificat un adoptator sau o familie adoptatoare cu reşedinţa obişnuită în România sau una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) lit. a), într-un termen de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a admis cererea de deschidere a procedurii adopţiei.


    Articolul 61

    Cererea de încuviinţare a adopţiei se transmite instanţei judecătoreşti de către A.N.P.D.C.A. după finalizarea demersurilor administrative prealabile prevăzute în prezentul capitol.


    Articolul 62

    (1) Adopţia internaţională are efectele prevăzute de lege şi presupune deplasarea copilului pe teritoriul statului primitor, în urma încuviinţării adopţiei de către instanţa judecătorească română.
    (2) Efectele adopţiei internaţionale, precum şi efectele în cazul anulării adopţiei internaţionale asupra cetăţeniei adoptatului sunt prevăzute de Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.


    Articolul 63

    (1) În cazul adopţiilor internaţionale în care adoptatul are reşedinţa obişnuită în străinătate, iar adoptatorul sau familia adoptatoare are reşedinţa obişnuită în România, cererile de adopţie ale solicitanţilor se transmit autorităţilor străine competente, numai prin intermediul A.N.P.D.C.A.
    (2) Evaluarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare în situaţia prevăzută la alin. (1) se realizează potrivit prevederilor secţiunii 1 a cap. III.


    Secţiunea a 2-a Procedura administrativă prealabilă sesizării instanţei judecătoreşti


    Articolul 64

    (1) Cererile persoanelor sau familiilor care au reşedinţa obişnuită pe teritoriul altui stat, parte a Convenţiei de la Haga, şi care doresc să adopte un copil din România sunt transmise A.N.P.D.C.A. prin intermediul autorităţii centrale competente din statul respectiv sau al organizaţiilor sale acreditate.
    (2) În cazul statelor care nu sunt părţi la Convenţia de la Haga, cererile prevăzute la alin. (1) se transmit A.N.P.D.C.A. prin intermediul autorităţii desemnate cu atribuţii în domeniul adopţiei internaţionale sau prin intermediul organizaţiilor acreditate în acest sens în statul de primire.
    (3) Organizaţiile acreditate prevăzute la alin. (1) şi (2) trebuie să fie autorizate şi de A.N.P.D.C.A., în conformitate cu metodologia aprobată prin hotărâre a Guvernului*). Notă

    ──────────

    *) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1.441/2004 cu privire la autorizarea organizaţiilor private străine de a desfăşura activităţi în domeniul adopţiei internaţionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 873 din 24 septembrie 2004, cu modificările ulterioare.

    ──────────


    Articolul 65

    Cererea adoptatorului sau familiei adoptatoare este luată în evidenţă de A.N.P.D.C.A. numai dacă autoritatea centrală competentă din statul primitor sau organizaţiile sale acreditate şi autorizate în condiţiile legii atestă că:
    a) adoptatorul sau familia adoptatoare îndeplineşte condiţiile de eligibilitate pentru adopţie şi este apt să adopte în conformitate cu legislaţia aplicabilă în statul primitor;
    b) adoptatorul sau familia adoptatoare a beneficiat de consilierea necesară în vederea adopţiei în statul primitor;
    c) este asigurată urmărirea evoluţiei copilului după adopţie pe o perioadă de cel puţin 2 ani;
    d) sunt asigurate servicii postadopţie pentru copil şi familie în statul primitor;
    e) adoptatul va beneficia în ţara străină de aceeaşi situaţie legală ca şi aceea a unui copil biologic al adoptatorului.


    Articolul 66

    (1) Cererile transmise A.N.P.D.C.A. trebuie însoţite de documentele care atestă îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 65, precum şi de documentele prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei legi**). Notă

    ──────────

    **) A se vedea nota de subsol de la art. 41.

    ──────────

    (2) Documentele prevăzute la alin. (1) vor fi transmise în original sau, după caz, în copie legalizată şi însoţite de traducerea autorizată în limba română. Documentele întocmite sau legalizate de o autoritate sau de un agent public aparţinând statului primitor pot fi transmise şi prezentate în faţa instanţelor române fără a fi necesară îndeplinirea formalităţilor de supralegalizare/apostilare.


    Articolul 67

    (1) Potrivirea iniţială şi practică a copilului cu adoptatorul sau familia adoptatoare cu reşedinţa obişnuită în străinătate se realizează de compartimentul de adopţii şi postadopţii din structura direcţiei de la domiciliul copilului. Metodologia de potrivire, precum şi criteriile pe baza cărora se realizează aceasta se aprobă prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi*). Notă

    ──────────

    *) A se vedea nota de subsol de la art. 41.

    ──────────

    (2) Persoana sau familia selectată ca urmare a realizării potrivirii iniţiale are obligaţia să se deplaseze în România şi să locuiască efectiv pe teritoriul ţării pentru o perioadă de cel puţin 30 de zile consecutive, în scopul realizării potrivirii practice cu copilul.
    (3) La expirarea termenului prevăzut la alin. (2), direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului va întocmi un raport cu privire la evoluţia relaţiilor dintre copil şi persoana sau familia adoptatoare.


    Articolul 68

    A.N.P.D.C.A. va notifica autorităţilor centrale competente sau organizaţiilor acreditate din statul primitor selectarea adoptatorului sau familiei adoptatoare.


    Articolul 69

    Odată cu notificarea prevăzută la art. 68, A.N.P.D.C.A. va solicita autorităţii centrale competente sau organizaţiei acreditate din statul primitor să-i comunice următoarele:
    a) acordul adoptatorului sau al familiei adoptatoare cu privire la selecţia prevăzută la art. 67;
    b) acordul cu privire la continuarea procedurii de adopţie;
    c) actul din care rezultă că există garanţiile că adoptatul are posibilitatea să intre şi să locuiască permanent în statul primitor.


    Articolul 70

    Prevederile art. 68 şi 69 lit. a) nu se aplică în situaţiile prevăzute la art. 60 alin. (1) lit. a) şi c).


    Articolul 71

    Ulterior înregistrării acordurilor prevăzute la art. 69 lit. a) şi b) A.N.P.D.C.A. emite acordul vizând continuarea procedurii de adopţie internaţională şi îl transmite de îndată autorităţii centrale din statul primitor.


    Secţiunea a 3-a Încuviinţarea adopţiei internaţionale de către instanţă


    Articolul 72

    (1) Cererea de încuviinţare a adopţiei, însoţită de documentele prevăzute la art. 64-66 şi art. 67 alin. (3), se înaintează de către A.N.P.D.C.A. instanţei judecătoreşti.
    (2) Judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei internaţionale se face cu citarea direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului, al persoanei sau al familiei adoptatoare, precum şi a A.N.P.D.C.A.
    (3) Prevederile cap. VI se aplică în mod corespunzător.


    Articolul 73

    Pe baza hotărârii judecătoreşti definitive de încuviinţare a adopţiei A.N.P.D.C.A. eliberează, la cererea adoptatorului/familiei adoptatoare, în termen de 5 zile lucrătoare, un certificat care atestă că adopţia este conformă cu normele Convenţiei de la Haga.


    Articolul 74

    Deplasarea adoptatului din România în statul în care adoptatorul sau familia adoptatoare are reşedinţa obişnuită este posibilă numai atunci când hotărârea de încuviinţare a adopţiei este definitivă. Adoptatul se deplasează numai însoţit de adoptator sau de cel puţin unul dintre soţii din familia adoptatoare, în condiţii de siguranţă corespunzătoare nevoilor adoptatului.


    Capitolul V Regimul juridic general al informaţiilor privind adopţia


    Articolul 75

    Persoanele adoptate au dreptul de a-şi cunoaşte originile şi propriul trecut şi beneficiază de sprijin în realizarea demersurilor vizând contactarea părinţilor fireşti sau a rudelor biologice.


    Articolul 76

    (1) Persoanele adoptate au dreptul să solicite şi să obţină informaţii referitoare la locul naşterii, traseul instituţional şi istoricul personal care nu dezvăluie identitatea părinţilor fireşti/rudelor biologice. Informaţiile care atestă adopţia pot fi furnizate numai persoanelor care au dobândit capacitate deplină de exerciţiu.
    (2) Furnizarea informaţiilor prevăzute la alin. (1) se realizează de către A.N.P.D.C.A.


    Articolul 77

    (1) După dobândirea capacităţii depline de exerciţiu, adoptatul poate solicita tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul său ori, în cazul în care nu are domiciliul în România, Tribunalului Bucureşti, să-i autorizeze accesul la informaţiile aflate în posesia oricăror autorităţi publice cu privire la identitatea părinţilor săi fireşti/rudelor sale biologice.
    (2) Anterior sesizării instanţei judecătoreşti, adoptatul are obligaţia de a solicita A.N.P.D.C.A. eliberarea unui document care să ateste realizarea adopţiei şi dacă înainte de adopţie acesta a avut stabilită filiaţia faţă de cel puţin unul dintre părinţii biologici, precum şi de a participa la cel puţin o şedinţă de consiliere din care să rezulte dacă adoptatul este echilibrat din punct de vedere psihoemoţional.


    Articolul 78

    (1) Consilierea prevăzută la art. 77 alin. (2) poate fi realizată de către direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul adoptatului, de organisme private autorizate, precum şi de cabinete individuale, cabinete asociate sau societăţi civile profesionale de asistenţă socială şi/sau de psihologie, care au încheiat convenţii cu A.N.P.D.C.A.
    (2) În cazul în care adoptatul nu are domiciliul în România, activitatea de consiliere poate fi realizată de către autorităţile/organismele străine abilitate în acest sens, conform legii statului pe al cărui teritoriu locuieşte acesta.
    (3) Realizarea activităţii de consiliere se atestă prin întocmirea unui raport de consiliere, care se comunică adoptatului.


    Articolul 79

    (1) Cererea adresată instanţei judecătoreşti pentru autorizarea accesului la informaţiile vizând identitatea părinţilor fireşti se depune la instanţă însoţită de copia documentului de identitate a solicitantului, de documentul care atestă adopţia şi stabilirea filiaţiei faţă de cel puţin unul dintre părinţii fireşti, precum şi de raportul care atestă realizarea activităţii de consiliere.
    (2) În situaţia în care activitatea de consiliere este realizată de autorităţile/organismele străine abilitate, raportul se depune la instanţa judecătorească în original sau copie legalizată, însoţit de traducerea autorizată în limba română.
    (3) Judecarea cererilor privind autorizarea accesului la informaţiile vizând identitatea părinţilor fireşti se face cu citarea adoptatului şi a A.N.P.D.C.A.
    (4) Instanţa admite cererea dacă, potrivit probelor administrate, constată că solicitantul este o persoană adoptată care a avut stabilită filiaţia faţă de cel puţin unul dintre părinţii biologici, a beneficiat de consiliere, iar instanţa şi-a format convingerea că adoptatul este echilibrat din punct de vedere psihoemoţional.


    Articolul 80

    (1) Părinţii fireşti sau rudele biologice ale persoanelor adoptate pot obţine informaţii vizând persoana adoptată referitoare la confirmarea adopţiei, anul încuviinţării acesteia, caracterul intern sau internaţional al adopţiei, precum şi dacă persoana adoptată figurează în evidenţele autorităţilor ca fiind în viaţă sau decedată.
    (2) Alte informaţii vizând adoptatul pot fi furnizate părinţilor biologici sau rudelor biologice ale acestuia, numai dacă există acordul expres al adoptatului care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu sau, în cazul în care adoptatul este minor, acordul persoanei sau familiei adoptatoare. Acordul se solicită de A.N.P.D.C.A., după caz, prin intermediul direcţiei sau al autorităţii centrale a statului de primire, respectiv al organizaţiei străine acreditate implicate în derularea adopţiei.
    (3) Furnizarea informaţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2) se realizează de A.N.P.D.C.A.


    Articolul 81

    (1) Adoptatorii sunt obligaţi să informeze gradual copilul că este adoptat, începând de la vârste cât mai mici. În realizarea acestei obligaţii adoptatorii pot beneficia de sprijin acordat prin intermediul specialiştilor din cadrul compartimentului de adopţii şi postadopţii al direcţiei sau prin intermediul organismelor private autorizate, al cabinetelor individuale, al cabinetelor asociate sau al societăţilor civile profesionale de asistenţă socială şi/sau de psihologie care au încheiat convenţii cu A.N.P.D.C.A.
    (2) Identitatea părinţilor fireşti ai adoptatului poate fi dezvăluită înainte de dobândirea de acesta a capacităţii depline de exerciţiu, numai pentru motive medicale, de A.N.P.D.C.A., la cererea oricăruia dintre adoptatori, a adoptatului ori a reprezentantului unei instituţii medicale, însoţită de documentele medicale justificative.
    (3) Persoanele adoptate care deţin informaţii asupra identităţii părinţilor fireşti se pot adresa direct A.N.P.D.C.A. pentru realizarea demersurilor vizând contactarea părinţilor fireşti sau a rudelor biologice.


    Articolul 82

    Metodologia privind contactarea părinţilor fireşti sau a rudelor biologice, accesul adoptatului la informaţii vizând originile sale şi propriul trecut, precum şi accesul părinţilor fireşti sau al rudelor biologice ale persoanelor adoptate la informaţii vizând persoana adoptată se aprobă prin hotărâre a Guvernului.


    Articolul 83

    Informaţiile relevante referitoare la adopţie, la originea copilului, în special cele cu privire la identitatea părinţilor fireşti, precum şi datele asupra istoricului medical al copilului şi familiei sale se păstrează minimum 50 de ani de la data rămânerii definitive a hotărârii de încuviinţare a adopţiei.


    Capitolul VI Dispoziţii privind procedura de judecată


    Articolul 84

    (1) Instanţele judecătoreşti române sunt competente să judece cererile prevăzute de prezenta lege dacă cel puţin una dintre părţi are reşedinţa obişnuită în România.
    (2) Instanţele judecătoreşti române sunt exclusiv competente să judece cererile prevăzute de prezenta lege dacă copilul care urmează a fi adoptat are reşedinţa obişnuită în România şi este cetăţean român sau apatrid.
    (3) Cererile prevăzute de prezenta lege, precum şi cele privind încetarea adopţiei sunt de competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului. Cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determina instanţa competentă se judecă de Tribunalul Bucureşti.


    Articolul 85

    Acţiunile şi cererile ce cad sub incidenţa prezentei legi sunt scutite de taxă judiciară de timbru.


    Articolul 86

    Cererile prevăzute la art. 84 alin. (3) se soluţionează de complete specializate ale instanţei judecătoreşti, în camera de consiliu, cu participarea obligatorie a procurorului.


    Articolul 87

    (1) În soluţionarea cauzelor care privesc aplicarea prezentei legi, dispoziţiile art. 200 din Codul de procedură civilă privind verificarea cererii şi regularizarea acesteia nu sunt aplicabile.
    (2) Cererea se depune în atâtea exemplare câte sunt necesare pentru comunicare şi un exemplar pentru instanţă. Înscrisurile care însoţesc cererea se depun într-un singur exemplar.
    (3) Primind cererea, preşedintele instanţei ia măsuri pentru fixarea, de îndată, a primului termen de judecată, care nu poate depăşi 15 zile de la data înregistrării cererii, precum şi pentru citarea şi comunicarea cererii.
    (4) Întâmpinarea nu este obligatorie. Părţile au posibilitatea redactării de note privind susţinerile lor şi depunerii acestora la dosar până la primul termen de judecată.
    (5) În cazul amânării judecării cererii, termenul acordat nu poate depăşi 15 zile.
    (6) Prima instanţă se pronunţă prin sentinţă, pe baza înscrisurilor şi, în măsura în care acest mijloc de probă nu este suficient sau împrejurările cauzei o cer, pot fi administrate şi alte probe.
    (7) Pronunţarea hotărârii se poate amâna cu cel mult 48 de ore, iar redactarea hotărârii se face în cel mult 7 zile de la pronunţare.
    (8) Hotărârea se comunică părţilor în termen de 48 de ore de la redactare.


    Articolul 88

    (1) Hotărârile prin care se soluţionează cererile prevăzute de prezenta lege sunt supuse numai apelului în termen de 10 zile, cu excepţia hotărârilor judecătoreşti prin care se soluţionează cererea de deschidere a procedurii adopţiei, unde termenul de apel este de 30 de zile.
    (2) Apelul poate fi exercitat de oricare dintre părţi, precum şi de procuror.
    (3) Apelul se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu citarea părţilor, în camera de consiliu. Dispoziţiile art. 87 alin. (5) şi (7) sunt aplicabile.


    Articolul 89

    Cauzele privind încetarea adopţiei se judecă cu citarea:
    a) adoptatorului sau, după caz, a familiei adoptatoare;
    b) adoptatului personal sau, după caz, prin reprezentant legal;
    c) direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul adoptatului şi A.N.P.D.C.A.


    Articolul 90

    (1) Hotărârile prin care se soluţionează cererile prevăzute de prezenta lege sunt executorii, dacă legea nu prevede altfel, de la data rămânerii definitive.
    (2) Dispoziţiile prezentului capitol se completează cu dispoziţiile cărţii a III-a "Procedura necontencioasă judiciară" din Codul de procedură civilă.


    Articolul 91

    A.N.P.D.C.A. acţionează pentru apărarea drepturilor şi interesului superior al copiilor ce fac obiectul procedurilor de adopţie, scop în care poate introduce cereri şi poate formula apărări în toate cauzele ce intră sub incidenţa prezentei legi.


    Articolul 92

    (1) La judecarea cererii referitoare la deschiderea procedurii adopţiei copilului, a cererii de încredinţare în vederea adopţiei, a cererii de desfacere a adopţiei, precum şi a cererii privind nulitatea adopţiei, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie, iar la încuviinţarea adopţiei copilului care a împlinit vârsta de 10 ani acestuia i se va solicita consimţământul.
    (2) În cazul în care ascultarea copilului nu este obligatorie, acestuia i se solicită opinia, în măsura în care este posibil.
    (3) Opinia copilului exprimată la judecarea cererilor prevăzute de prezenta lege va fi luată în considerare şi i se va acorda importanţa cuvenită, avându-se în vedere vârsta şi gradul acestuia de maturitate. În situaţia în care instanţa hotărăşte în contradictoriu cu opinia exprimată de copil, aceasta este obligată să motiveze raţiunile care au condus la înlăturarea opiniei copilului.


    Capitolul VII Registrul naţional pentru adopţii


    Articolul 93

    (1) În scopul organizării la nivel naţional a evidenţei în materia adopţiei şi al realizării etapei de potrivire, A.N.P.D.C.A. are obligaţia de a gestiona R.N.A.
    (2) Registrul conţine datele referitoare la adoptatorul sau familia adoptatoare, cu cetăţenie fie română, fie străină, precum şi cele referitoare la copiii pentru care a fost deschisă procedura adopţiei, pentru cei pentru care a fost pronunţată o hotărâre judecătorească de încredinţare în vederea adopţiei, de încuviinţare a adopţiei, de desfacere a adopţiei sau de declarare a nulităţii acesteia.


    Articolul 94

    (1) Direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului sau, după caz, al adoptatorului sau familiei adoptatoare introduce în R.N.A. copia electronică a următoarelor documente:
    a) hotărârea judecătorească prin care s-a încuviinţat deschiderea procedurii adopţiei naţionale;
    b) hotărârea judecătorească de încredinţare în vederea adopţiei;
    c) hotărârea judecătorească de încuviinţare a adopţiei;
    d) hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii sau, după caz, de desfacere a adopţiei;
    e) dispoziţia privind eliberarea/neeliberarea atestatului şi, după caz, atestatul;
    f) raportul final de evaluare a capacităţii de a adopta a solicitantului;
    g) raportul final de închidere a cazului prevăzut la art. 96 alin. (3);
    h) alte documente necesare organizării evidenţei prevăzute la art. 93, care se stabilesc prin decizia preşedintelui A.N.P.D.C.A.
    (2) Documentele prevăzute la alin. (1) lit. a)-d) se introduc în R.N.A. în termen de 5 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, cele prevăzute la alin. (1) lit. e) şi f), în termen de 5 zile de la data emiterii dispoziţiei, iar documentul prevăzut la alin. (1) lit. g), în termen de 5 zile de la întocmire.
    (3) Odată cu introducerea în R.N.A. a documentelor prevăzute la alin. (1) lit. a) şi e), direcţia va introduce şi informaţiile cu privire la copil şi persoana/familia adoptatoare necesare realizării potrivirii iniţiale.
    (4) Documentele şi informaţiile referitoare la persoana/familia adoptatoare cu reşedinţa obişnuită în străinătate se introduc în R.N.A. de A.N.P.D.C.A.


    Capitolul VIII Monitorizare şi activităţi postadopţie


    Articolul 95

    Monitorizarea postadopţie reprezintă etapa ulterioară încuviinţării adopţiei prin care se urmăreşte evoluţia copilului adoptat şi a relaţiilor dintre acesta şi părinţii adoptatori în vederea integrării depline a copilului în familia adoptatoare şi identificării precoce a eventualelor dificultăţi ce pot să apară în această perioadă.


    Articolul 96

    (1) În cazul adopţiei interne, monitorizarea postadopţie se realizează de către direcţia de la domiciliul copilului, care are obligaţia întocmirii unor rapoarte trimestriale pe o perioadă de cel puţin 2 ani după încuviinţarea adopţiei.
    (2) În perioada de monitorizare postadopţie, adoptatorii au obligaţia de a colabora cu direcţia pentru a înlesni realizarea rapoartelor trimestriale şi de a o informa cu privire la schimbarea domiciliului ori la modificările intervenite în structura familiei.
    (3) La încheierea perioadei de monitorizare postadopţie, direcţiile întocmesc un raport final de închidere a cazului şi introduc în R.N.A. copia electronică a acestuia. În situaţia în care, ulterior încuviinţării adopţiei, prenumele copilului adoptat este schimbat pe cale administrativă, raportul va avea anexată şi copia actului care a stat la baza schimbării prenumelui.


    Articolul 97

    (1) În situaţia în care adoptatorul/familia adoptatoare îşi stabileşte domiciliul/reşedinţa în raza teritorială a altei direcţii decât cea care a iniţiat procedura de monitorizare, aceasta are obligaţia de a notifica direcţiei în a cărei rază teritorială se află noul domiciliu/noua reşedinţă a adoptatorului/familiei adoptatoare necesitatea preluării obligaţiei de monitorizare postadopţie.
    (2) În situaţia în care adoptatorul/familia adoptatoare, împreună cu copilul adoptat, îşi stabileşte domiciliul/reşedinţa în altă ţară, direcţia de la domiciliul acestuia/acesteia realizează continuarea monitorizării postadopţie cu sprijinul A.N.P.D.C.A. În aceste cazuri, la solicitarea direcţiei, A.N.P.D.C.A. facilitează obţinerea rapoartelor trimestriale prin contactarea serviciilor sociale competente publice sau private din statul în care adoptatorul/familia adoptatoare şi-a stabilit domiciliul/reşedinţa.


    Articolul 98

    (1) În cazul adopţiei internaţionale a copilului cu reşedinţa obişnuită în România de către o persoană/familie cu reşedinţa obişnuită în străinătate, A.N.P.D.C.A. are obligaţia să urmărească evoluţia acestuia şi a relaţiilor lui cu părintele sau cu părinţii săi adoptivi cel puţin 2 ani după încuviinţarea adopţiei, prin intermediul autorităţii centrale competente sau al organizaţiei acreditate ori autorizate din statul primitor.
    (2) În scopul îndeplinirii obligaţiei prevăzute la alin. (1), A.N.P.D.C.A. trebuie să solicite realizarea monitorizării postadopţie şi transmiterea de rapoarte trimestriale autorităţii centrale competente sau organizaţiei acreditate şi autorizate din statul primitor.
    (3) În cazul adopţiei internaţionale a unui copil cu reşedinţa obişnuită în străinătate de către o persoană/familie cu reşedinţa obişnuită în România, obligaţia monitorizării postadopţie revine direcţiei în a cărei rază teritorială locuiesc adoptatorii. Durata perioadei de monitorizare postadopţie poate fi mai mare de 2 ani, dacă legea ţării de provenienţă a copilului o cere. Rapoartele întocmite în această perioadă se vor înainta A.N.P.D.C.A.


    Articolul 99

    (1) Activităţile postadopţie se realizează planificat şi vizează acordarea de suport şi asistenţă de specialitate adoptatului şi adoptatorilor, care să răspundă nevoilor identificate atât în timpul perioadei de monitorizare postadopţie sau semnalate direct de către cei adoptaţi ori de către persoana/familia adoptatoare în perioada de monitorizare postadopţie, cât şi ulterior expirării acestei perioade.
    (2) Obligaţia realizării activităţilor prevăzute la alin. (1) revine direcţiei de la domiciliul solicitantului. Aceste activităţi pot fi realizate şi de către organisme private, precum şi de către cabinete individuale, cabinete asociate sau societăţi civile profesionale de asistenţă socială şi/sau de psihologie, care au încheiat convenţii cu A.N.P.D.C.A.
    (3) Modelul-cadru al convenţiilor prevăzute la alin. (2), precum şi la art. 22 alin. (2) lit. b) se aprobă prin decizie a preşedintelui A.N.P.D.C.A.
    (4) Activităţile postadopţie pot consta în:
    a) informare şi consiliere pentru copii şi părinţi;
    b) organizarea de cursuri pentru dezvoltarea capacităţilor parentale;
    c) constituirea de grupuri de suport pentru copii şi părinţi;
    d) sprijinirea adoptatorilor în vederea informării copilului cu privire la adopţia sa;
    e) consilierea adoptatului în vederea dezvăluirii identităţii părinţilor fireşti/rudelor biologice;
    f) consilierea şi pregătirea adoptatului/părinţilor fireşti/rudelor biologice în vederea contactării.


    Articolul 100

    (1) Pe perioada monitorizării postadopţie, participarea la activităţile prevăzute la art. 99 alin. (4) este obligatorie pentru adoptatori dacă rapoartele întocmite pe această perioadă consemnează o propunere motivată în acest sens. O astfel de propunere poate fi formulată în situaţiile în care se apreciază că există riscul compromiterii relaţiei dintre părinţi şi copilul/copiii adoptaţi ori ar putea determina, în timp, eşecul adopţiei.
    (2) În situaţia în care adoptatorii, în mod nejustificat, refuză să dea curs propunerii formulate potrivit alin. (1) sau refuză să informeze copilul cu privire la adopţia sa, responsabilul de caz propune prelungirea perioadei de monitorizare postadopţie peste termenul minim prevăzut la art. 96 alin. (1).


    Capitolul IX Dispoziţii finale, tranzitorii şi sancţiuni


    Articolul 101

    A.N.P.D.C.A. ia toate măsurile ce se impun, conform prevederilor Convenţiei de la Haga, în vederea prevenirii câştigurilor necuvenite, financiare sau de altă natură, ce ar putea fi realizate cu prilejul adopţiei şi descurajării oricăror practici contrare obiectivelor acestei convenţii şi prezentei legi.


    Articolul 102

    Sunt interzise donaţiile şi sponsorizările, precum şi oferirea de către adoptator sau familia adoptatoare, în nume propriu ori prin persoane interpuse, în mod direct sau indirect, de orice foloase materiale necuvenite A.N.P.D.C.A., direcţiilor implicate sau persoanelor fizice din cadrul instituţiilor publice implicate în procesul de adopţie.


    Articolul 103

    (1) Este interzisă participarea organismelor private în procedura adopţiei internaţionale desfăşurată în România. Interdicţia se aplică şi membrilor sau personalului acestora, cu excepţia situaţiei în care au calitatea de adoptator.
    (2) Autorităţile române pot colabora în ceea ce priveşte adopţia internaţională cu organisme private care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul statului primitor, numai dacă acestea sunt acreditate de statul respectiv şi autorizate conform prevederilor art. 64 alin. (3).
    (3) În situaţia în care se constată nerespectarea dispoziţiilor alin. (1) şi (2), A.N.P.D.C.A. este obligat să solicite instanţei judecătoreşti dizolvarea persoanei juridice implicate.
    (4) Serviciile şi activităţile care pot fi derulate de către organismele private în cadrul adopţiei interne, precum şi metodologia de autorizare a acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului*). Notă

    ──────────

    *) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 233/2012 privind serviciile şi activităţile ce pot fi desfăşurate de către organismele private române în cadrul procedurii adopţiei interne, precum şi metodologia de autorizare a acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 218 din 2 aprilie 2012, cu modificările şi completările ulterioare.

    ──────────


    Articolul 104

    Constituie abatere disciplinară şi se sancţionează, potrivit legii, nerespectarea prevederilor art. 9 tezele a II-a şi a III-a, art. 20 alin. (1) teza a II-a, art. 42 alin. (2), art. 59 alin. (2), art. 96 alin. (3) teza I, precum şi neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor prevăzute la art. 47 alin. (1)-(3) şi art. 96 alin. (1).


    Articolul 105

    (1) Constituie contravenţii următoarele fapte:
    a) nerespectarea prevederilor art. 15 alin. (3);
    b) nerespectarea prevederilor art. 28 alin. (1);
    c) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 28 alin. (2);
    d) nerespectarea obligaţiei prevăzute la art. 34 alin. (2);
    e) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 37;
    f) neîndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 48 alin. (1);
    g) nerespectarea obligaţiilor prevăzute la art. 96 alin. (2).
    (2) Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează după cum urmează:
    a) cu avertisment sau amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei, cele prevăzute la lit. a), b) şi g);
    b) cu avertisment sau amendă de la 2.000 lei la 3.500 lei, cele prevăzute la lit. c)-f).
    (3) Contravenientul poate achita, în termen de 48 de ore, jumătate din minimul amenzii prevăzute la alin. (2).
    (4) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către persoane anume desemnate din cadrul A.N.P.D.C.A.
    (5) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) le sunt aplicabile şi dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.


    Articolul 106

    (1) Angajatorul are obligaţia de a aproba concediul prevăzut la art. 50.
    (2) Este interzis angajatorului să dispună încetarea raporturilor de muncă sau de serviciu pe perioada concediului prevăzut la art. 50, cu excepţia concedierii pentru motive ce intervin ca urmare a reorganizării judiciare, a falimentului angajatorului sau a desfiinţării acestuia, în condiţiile legii.
    (3) Nerespectarea de către angajator a prevederilor alin. (1) constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1.000 lei la 2.500 lei.
    (4) Constatarea contravenţiei prevăzute la alin. (3) şi aplicarea amenzii corespunzătoare se fac de către persoanele împuternicite în acest sens din cadrul Inspecţiei Muncii.


    Articolul 107

    (1) Fapta părintelui sau a reprezentantului legal al unui copil de a pretinde sau de a primi, pentru sine sau pentru altul, bani ori alte foloase materiale în scopul adopţiei copilului se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea drepturilor părinteşti.
    (2) Fapta persoanei care, fără drept, intermediază adoptarea unui copil, în scopul obţinerii de foloase materiale, se pedepseşte cu închisoare de la un an la 5 ani.


    Articolul 108

    Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului civil. Notă

    Reproducem mai jos prevederile art. II-V, VIII şi XIV din Legea nr. 57/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, precum şi a altor acte normative, care nu sunt încorporate în forma republicabilă şi care se aplică în continuare ca dispoziţii proprii ale acesteia:

    Art. II. - (1) Efectele hotărârilor judecătoreşti privind deschiderea procedurii adopţiei, pronunţate anterior intrării în vigoare a prezentei legi, se prelungesc până la împlinirea de către copil a vârstei de 14 ani. Efectele acestor hotărâri se prelungesc şi după împlinirea de către copil a vârstei de 14 ani, până la încuviinţarea adopţiei, dacă există solicitări de adopţie a acestuia din partea unor familii sau persoane atestate.
    (2) În situaţia fraţilor care nu pot fi separaţi, efectele hotărârilor judecătoreşti privind deschiderea procedurii adopţiei pronunţate pentru aceştia, anterior intrării în vigoare a prezentei legi, se prelungesc până la împlinirea vârstei de 14 ani de către cel puţin unul dintre ei. Efectele acestor hotărâri se prelungesc şi după împlinirea vârstei de 14 ani de către cel puţin unul dintre fraţi, până la încuviinţarea adopţiei, dacă există solicitări de adopţie a respectivilor fraţi împreună, din partea unor familii sau persoane atestate.

    Art. III. - Atestatele valabile la momentul intrării în vigoare a prezentei legi îşi prelungesc valabilitatea până la împlinirea termenului de 2 ani de la data eliberării acestora.

    Art. IV. - Cererile prevăzute de Legea nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a prezentei legi, se soluţionează potrivit dispoziţiilor legale în vigoare la data introducerii cererii.

    Art. V. - (1) În cuprinsul Legii nr. 273/2004 privind procedura adopţiei, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi în cuprinsul actelor normative în vigoare din domeniul adopţiei, sintagma "deschiderea procedurii adopţiei interne" se înlocuieşte cu sintagma "deschiderea procedurii adopţiei", denumirea "Oficiul Român pentru Adopţii" sau, după caz, "Oficiul" se înlocuieşte cu denumirea "Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie" sau, după caz, cu "A.N.P.D.C.A.", sintagma "potrivire teoretică" se înlocuieşte cu sintagma "potrivire iniţială" şi termenul "ordin" se înlocuieşte cu termenul "decizie".
    (2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cuprinsul dispoziţiilor art. 20 alin. (2) şi (3)*) şi art. 21 alin. (1)**) din Legea nr. 273/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, termenul "Oficiul" se înlocuieşte cu termenul "comisia". Notă

    ──────────

    *) Art. 20 alin. (2) şi (3) a devenit în forma republicabilă art. 22 alin. (2) şi (3).

    **) Art. 21 alin. (1) a devenit în forma republicabilă art. 23 alin. (1).

    ──────────


    Art. VIII. - Metodologia privind contactarea părinţilor fireşti sau a rudelor biologice, accesul adoptatului la informaţii vizând originile sale şi propriul trecut, precum şi accesul părinţilor fireşti sau al rudelor biologice ale persoanelor adoptate la informaţii vizând persoana adoptată se elaborează de Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.

    Art. XIV. - (1) Dispoziţiile referitoare la acordarea concediului de acomodare şi a indemnizaţiei lunare se aplică şi persoanelor care au copii încredinţaţi în vederea adopţiei la data intrării în vigoare a prezentei legi.
    (2) În situaţia prevăzută la alin. (1) indemnizaţia, precum şi concediul de acomodare se acordă proporţional în funcţie de numărul zilelor calendaristice rămase, fără a depăşi însă durata maximă prevăzută de lege pentru acordarea concediului de acomodare.

    ----