DECIZIE nr. 192 din 31 martie 2005
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 din Codul de procedură civilă
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 527 din 21 iunie 2005



    Ioan Vida - preşedinte
    Nicolae Cochinescu - judecător
    Aspazia Cojocaru - judecător
    Constantin Doldur - judecător
    Acsinte Gaspar - judecător
    Kozsokar Gabor - judecător
    Petre Ninosu - judecător
    Ion Predescu - judecător
    Şerban Viorel Stănoiu - judecător
    Aurelia Popa - procuror
    Cristina Cătălina Turcu - magistrat-asistent
    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Elena Kulinyak în Dosarul nr. 2.247/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
    La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    Autorul excepţiei formulează oral cerere de recuzare a judecătorului-raportor, considerând că prin raportul întocmit şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
    Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea acestei cereri, arătând că în faţa Curţii Constituţionale nu sunt aplicabile dispoziţiile din Codul de procedură civilă privind recuzarea judecătorilor.
    Curtea, în temeiul art. 55 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia "Curtea Constituţională, legal sesizată, procedează la examinarea constituţionalităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la suspendarea, întreruperea sau stingerea procesului şi nici cele privind recuzarea judecătorilor", respinge cererea de recuzare.
    Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate, cu o motivare similară, prin raportare la aceleaşi articole din Legea fundamentală, soluţia fiind aceea de respingere a excepţiei, care se impune a fi menţinută întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    Prin Încheierea din 16 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.247/2004, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Elena Kulinyak într-o cauză având ca obiect recursul împotriva unei decizii a tribunalului prin care se anulase o hotărâre a judecătoriei şi se rejudecase fondul litigiului, ce are ca obiect o acţiune în anulare a unui contract de vânzare-cumpărare.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei arată că textul de lege criticat încalcă prevederile art. 16 din Constituţie privitor la egalitatea în drepturi, deoarece persoanele a căror cauză a fost supusă judecării în fond de către prima instanţă au la dispoziţie două căi de atac împotriva hotărârii pronunţate, apelul şi recursul, pe când persoanele a căror cauză a fost soluţionată fără ca prima instanţă să între în cercetarea fondului şi instanţa de apel, găsind apelul întemeiat, anulează hotărârea apelată, evocă fondul şi judecă procesul ca apel, dispun de o singură cale de atac, şi anume aceea a recursului.
    Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii nu este încălcat în nici una dintre ipotezele cuprinse în art. 297 din Codul de procedură civilă, deoarece Legea fundamentală nu consacră expres principiul triplului grad de jurisdicţie.
    Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat constituie expresia aplicării art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, fără a aduce atingere art. 16 din Legea fundamentală, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv considerentele cuprinse în Decizia nr. 359 din 12 decembrie 2002, Decizia nr. 116 din 11 aprilie 2002 şi Decizia nr. 237 din 12 septembrie 2002.
    Cu privire la principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, arată că, prin Decizia nr. 70 din 15 decembrie 1993, prin Decizia nr. 74 din 13 iulie 1994 şi prin Decizia nr. 85 din 27 iulie 1994, Curtea Constituţională a statuat că: "nu este contrară principiului constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice «instituirea unor reguli speciale, atâta timp cât ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor». Principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, aşa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul nu poate fi decât diferit."
    Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 din Codul de procedură civilă este neîntemeiată. În acest sens arată că textul de lege criticat este o normă de procedură, adoptată în conformitate cu prevederile art. 126 şi 129 din Legea fundamentală, care nu aduce atingere art. 16 din Constituţie, deoarece "incidenţa acestuia este impusă de existenţa unei situaţii de natura celei descrise în ipoteza normei şi nu de calitatea sau identitatea părţilor", aşa cum a statuat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 116 din 11 aprilie 2002.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:
    Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 297 din Codul de procedură civilă, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut:
    - Art. 297: "În cazul în care prima instanţă a respins sau a anulat cererea de chemare în judecată fără a intră în cercetarea fondului şi instanţa de apel, găsind apelul întemeiat, a anulat hotărârea apelată, va evoca fondul şi va judeca procesul, pronunţând o hotărâre definitivă.
    Dacă prima instanţă s-a declarat competentă şi instanţa de apel stabileşte că a fost necompetentă, anulând hotărârea atacată, va trimite cauza spre judecare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent, afară de cazul când constată propria sa competenţă. În acest caz, precum şi atunci când există vreun alt motiv de nulitate, iar prima instanţă a judecat în fond, instanţa de apel, anulând în tot sau în parte procedura urmată şi hotărârea pronunţată, va reţine procesul spre judecare."
    Autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat încalcă prevederile art. 16 din Constituţie, care au următorul conţinut:
    - Art. 16: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.
    (3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi.
    (4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale."
    Examinând reglementarea legală dedusă controlului, Curtea reţine următoarele:
    Egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor publice, consacrată cu titlu de principiu de art. 16 alin. (1) din Constituţie, îşi găseşte aplicare doar atunci când părţile se găsesc în situaţii identice sau egale, care impun şi justifică acelaşi tratament juridic şi deci instituirea aceluiaşi regim juridic.
    Per a contrario, când acestea se află în situaţii diferite, regimul juridic aplicabil fiecăreia nu poate fi decât diferit, soluţie legislativă care nu contravine, ci, dimpotrivă, decurge logic din chiar principiul enunţat.
    Aşa fiind, ceea ce se semnalează în susţinerea excepţiei, cu titlu de fine de neconstituţionalitate a reglementării criticate, şi anume că, potrivit acesteia părţile au la dispoziţie două sau numai o singură cale de atac, în funcţie de modul în care a procedat prima instanţă la soluţionarea cauzei, cu sau fără examinarea fondului, chiar dacă instituie astfel două regimuri juridice diferite, o face în considerarea existenţei a două situaţii diferite, care, ca atare, nu puteau fi reglementate identic.
    Totodată, întrucât criteriul în funcţie de care îşi găseşte aplicarea un regim juridic sau altul are caracter obiectiv şi rezonabil, şi nu subiectiv şi arbitrar, fiind constituit de o anumită situaţie prevăzută de ipoteza normei şi nu de apartenenţa sau de o calitate a persoanei, privitor la care îşi găseşte aplicare, aşadar intuitu personae, nu există temei pentru calificarea reglementării deduse controlului ca fiind discriminatorie, deci contrară normei constituţionale de referinţă.
    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 297 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Elena Kulinyak în Dosarul nr. 2.247/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Pronunţată în şedinţa publică din data de 31 martie 2005.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
    prof. univ. dr. IOAN VIDA
    Magistrat-asistent,
    Cristina Cătălina Turcu
    ______________