PROTOCOL din 31 mai 2001
împotriva fabricării şi traficului ilegale de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii, adiţional la Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, adoptată la New York la 15 noiembrie 2000*)
EMITENT
  • ACT INTERNAŢIONAL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 179 din 2 martie 2004



    _____________ Notă *) Traducere.
    Preambul
    Statele părţi la prezentul protocol,
    conştiente de nevoia imperioasă de a preveni, de a combate şi de a eradica fabricarea şi traficul ilegale de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii, având în vedere că aceste activităţi aduc prejudicii securităţii fiecărui stat, fiecărei regiuni şi lumii întregi, precum şi de faptul că acestea constituie o ameninţare la adresa bunăstării popoarelor, a progresului social şi economic al acestora, ca şi a dreptului lor de a trăi în pace,
    convinse, prin urmare, de necesitatea ca toate statele să ia toate măsurile corespunzătoare în acest scop, inclusiv activităţi de cooperare internaţională şi alte măsuri la nivel regional şi mondial,
    amintind Rezoluţia Adunării Generale nr. 53/111 din 9 decembrie 1998, în care Adunarea a decis să stabilească un comitet special interguvernamental având un număr nelimitat de membri, în scopul elaborării unei convenţii internaţionale cuprinzătoare împotriva criminalităţii organizate transnaţionale şi al punerii în discuţie, dacă este cazul, a elaborării unui instrument internaţional destinat combaterii fabricării şi traficului ilegale de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii,
    ţinând cont de spiritul principiului egalităţii în drepturi a popoarelor şi de dreptul acestora la autodeterminare, aşa cum acesta este consacrat prin Carta Naţiunilor Unite şi prin Declaraţia referitoare la principiile de drept internaţional care se aplică relaţiilor de prietenie şi de cooperare dintre state, în conformitate cu Carta Naţiunilor Unite,
    convinse de faptul că un instrument internaţional împotriva fabricării şi traficului ilegale de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii, împreună cu Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate, va sprijini activităţile de prevenire şi combatere a acestui tip de criminalitate,
    au convenit următoarele:
    I. Dispoziţii generale

    Articolul 1

    Relaţia cu Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate
    1. Prezentul protocol completează Convenţia Naţiunilor Unite împotriva criminalităţii transnaţionale organizate. El este interpretat împreună cu convenţia.
    2. Dispoziţiile convenţiei se aplică mutatis mutandis prezentului protocol, cu excepţia oricărei dispoziţii contrare a protocolului.
    3. Infracţiunile stabilite conform art. 5 din prezentul protocol sunt considerate infracţiuni stabilite conform convenţiei.


    Articolul 2

    Obiectul
    Prezentul protocol are ca obiect promovarea, facilitarea şi întărirea cooperării dintre statele părţi, în vederea prevenirii, combaterii şi eradicării fabricării şi traficului ilegale de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii.


    Articolul 3

    Terminologie
    În înţelesul prezentului protocol:
    a) expresia armă de foc desemnează orice armă portabilă cu ţeavă care propulsează un proiectil din plumb, glonte sau proiectil pe baza acţiunii unui exploziv ori este concepută pentru realizarea unei astfel de acţiuni sau care poate fi transformată cu uşurinţă în acest scop, cu excepţia armelor de foc vechi sau replicilor acestora. Armele de foc vechi şi replicile acestora sunt definite în conformitate cu dreptul intern. Totuşi, armele de foc vechi nu vor include în nici un caz armele de foc fabricate după 1899;
    b) expresia piese şi componente reprezintă orice componentă sau componentă de înlocuire realizată în mod specific pentru o armă de foc şi indispensabilă pentru funcţionarea acesteia, în special ţeava, carcasa ori camera manşonului, chiulasa sau cuiul percutor, manşonul mobil ori închizătorul, ca şi orice alt dispozitiv realizat sau adaptat pentru atenuarea zgomotului cauzat prin detonarea unei arme de foc;
    c) termenul muniţii reprezintă totalitatea cartuşelor sau componentelor acestora, inclusiv camera cartuşului, capsele de iniţiere, praful de puşcă, gloanţele ori proiectilele folosite la o armă de foc, cu condiţia ca aceste componente să facă ele însele obiectul autorizării în respectivul stat parte;
    d) expresia fabricare ilegală reprezintă fabricarea sau asamblarea armelor de foc, a pieselor şi componentelor acestora ori a muniţiilor:
    (i) începând cu piesele şi componentele care fac obiectul traficului ilegal;
    (îi) fără licenţă sau autorizaţie din partea unei autorităţi competente a statului parte în care are loc fabricarea ori asamblarea; sau
    (iii) fără marcarea armelor de foc la data fabricării lor, în conformitate cu art. 8 din prezentul protocol.
    Licenţele sau autorizaţiile de fabricare a pieselor şi componentelor sunt eliberate în conformitate cu dreptul intern;
    e) expresia trafic ilegal reprezintă importul, exportul, achiziţia, vânzarea, livrarea, transportul sau transferul de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii, începând din teritoriul unui stat parte sau prin teritoriul acestuia către teritoriul altui stat parte ori dacă unul dintre statele părţi interesate nu îl autorizează în conformitate cu termenii prezentului protocol sau dacă armele de foc nu sunt marcate în conformitate cu art. 8 din prezentul protocol;
    f) termenul înregistrare reprezintă urmărirea sistematică a circuitului pe care armele de foc şi, în măsura posibilului, piesele şi componentele acestora, precum şi muniţiile îl parcurg de la producător până la cumpărător, pentru a sprijini autorităţile competente ale statelor părţi să detecteze şi să analizeze fabricarea şi traficul ilegale şi să realizeze anchete.


    Articolul 4

    Domeniul de aplicare
    1. Prezentul protocol se va aplica, în afară de dispoziţie contrară, în scopul prevenirii fabricării şi traficului ilegale de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii, ca şi al realizării anchetelor şi activităţilor referitoare la infracţiunile stabilite în conformitate cu art. 5 din prezentul protocol, atunci când aceste infracţiuni au caracter transnaţional şi când în comiterea acestora este implicat şi un grup al crimei organizate.
    2. Prezentul protocol nu se aplică tranzacţiilor dintre state sau transferurilor realizate între state în cazurile în care aplicarea sa ar aduce atingere dreptului unuia dintre statele părţi ca, în interesul securităţii naţionale, să întreprindă măsuri compatibile cu Carta Naţiunilor Unite.


    Articolul 5

    Incriminarea
    1. Fiecare stat parte va adopta măsurile legislative şi de altă natură care pot fi necesare pentru a atribui caracter de infracţiune faptelor comise în mod intenţionat:
    a) fabricarea ilegală de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii;
    b) traficul ilegal de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii;
    c) falsificarea sau ştergerea, înlăturarea sau alterarea ilegală a marcajului (marcajelor) care trebuie să figureze pe o armă de foc, potrivit art. 8 din prezentul protocol.
    2. Fiecare stat parte adoptă, de asemenea, măsurile legislative şi de altă natură care sunt necesare pentru a atribui caracter de infracţiune:
    a) tentativei de a comite o infracţiune stabilită conform paragrafului 1 al prezentului articol sau de a fi complice la aceasta, sub rezerva conceptelor fundamentale existente în sistemul său juridic; şi
    b) faptei de a organiza, dirija, facilita, încuraja sau favoriza, prin intermediul acordării de sprijin sau al consilierii, comiterea unei infracţiuni stabilite potrivit paragrafului 1 al prezentului articol.


    Articolul 6

    Confiscarea, sechestrarea şi modul de a dispune
    1. Fără a aduce atingere art. 12 din convenţie, statele părţi adoptă, în măsura posibilului, în cadrul sistemelor lor juridice naţionale, măsurile necesare care să permită confiscarea armelor de foc, a pieselor şi componentelor acestora, precum şi a muniţiilor care au făcut obiectul fabricării ilegale sau traficului ilegal.
    2. În cadrul sistemelor lor juridice naţionale, statele părţi adoptă măsurile necesare prin care să nu se permită ca armele de foc, piesele şi componentele acestora, precum şi muniţiile care au făcut obiectul unei fabricări ilegale sau unui trafic ilegal să între în posesia unor persoane neautorizate, sechestrând şi distrugând armele respective, piesele şi componentele acestora, precum şi muniţiile, cu excepţia situaţiei în care o altă măsură de a dispune de acestea a fost în mod oficial autorizată, cu condiţia ca aceste arme şi muniţii să fi fost marcate şi ca metodele de dispunere de respectivele arme şi muniţii să fi fost înregistrate.
    II. Prevenirea


    Articolul 7

    Păstrarea informaţiilor
    Fiecare stat parte asigură păstrarea, pentru o perioadă de cel puţin 10 ani, a informaţiilor privind armele de foc şi, atunci când este cazul şi dacă este posibil, a celor privind piesele şi componentele acestora, precum şi muniţiile care fac obiectul unei fabricări ilegale sau al unui trafic ilegal, precum şi pentru prevenirea şi descoperirea acestor activităţi. Aceste informaţii sunt următoarele:
    a) mărcile corespunzătoare impuse potrivit art. 8 din prezentul protocol;
    b) datele de eliberare şi de expirare a licenţelor sau a autorizaţiilor solicitate, ţara exportatoare, ţara importatoare, ţările de tranzit şi, în caz afirmativ, destinatarul final, ca şi descrierea şi cantitatea articolelor, în cazul tranzacţiilor internaţionale privind armele de foc, piesele şi componentele acestora, precum şi muniţiile.


    Articolul 8

    Marcarea armelor de foc
    1. În scopurile identificării şi înregistrării fiecărei arme de foc, statele părţi trebuie:
    a) în momentul fabricării fiecărei arme de foc, să impună un mod unic de marcare prin care să se indice numele producătorului, ţara sau locul de fabricare şi numărul de serie, să păstreze orice alt marcaj unic şi realizat în mod simplificat, bazat pe folosirea simbolurilor geometrice simple, combinate cu un cod numeric şi/sau alfanumeric, prin care să se permită tuturor statelor identificarea cu uşurinţă a ţării de fabricaţie;
    b) să impună marcarea corespunzătoare simplă a fiecărei arme de foc importate, pentru a se permite identificarea ţării importatoare şi, dacă este posibil, a anului în care a fost realizat importul, şi să facă posibilă înregistrarea armei de foc de către autorităţile competente ale acestei ţări, ca şi o marcare unică, dacă arma de foc nu posedă o asemenea marcare. Condiţiile enunţate în prezentul alineat nu vor fi aplicate importurilor temporare de arme de foc, realizate în scopuri legale care pot fi verificate;
    c) în momentul transferării unei arme de foc din stocurile unui stat în vederea dării sale în folosinţă civilă permanentă, să asigure marcarea corespunzătoare unică, care să permită tuturor statelor părţi identificarea ţării de transfer.
    2. Pentru a încuraja dezvoltarea industriei armelor de foc, statele părţi vor întreprinde măsuri prin care să se împiedice înlăturarea sau alterarea marcării.


    Articolul 9

    Neutralizarea armelor de foc
    Un stat parte care prin dreptul său intern nu consideră drept armă de foc o armă de foc neutralizată va întreprinde măsurile necesare, stabilind, dacă este cazul, infracţiuni specifice, pentru a preveni reactivarea ilegală a armelor de foc neutralizate, în conformitate cu următoarele principii generale de neutralizare:
    a) să facă în mod definitiv inutilizabile şi imposibil de înlăturat, înlocuit sau modificat în vederea oricărui tip de reactivare toate părţile de bază ale unei arme de foc neutralizate;
    b) pentru a garanta că modificările aduse unei arme de foc o fac în mod definitiv inutilizabilă, să întreprindă demersurile necesare pentru ca, dacă este cazul, o autoritate competentă să poată verifica măsurile de neutralizare;
    c) să prevadă, în cadrul verificării de către autoritatea competentă, eliberarea unui certificat sau a unui document care să ateste neutralizarea unei arme de foc ori, în acest scop, să o marcheze în mod clar şi vizibil.


    Articolul 10

    Obligaţiile generale privind sistemele de licenţe sau de autorizaţii de export, import şi de tranzit
    1. Pentru transferul armelor de foc, pieselor şi componentelor acestora, precum şi al muniţiilor, fiecare stat parte stabileşte ori menţine un sistem eficient de licenţiere sau de autorizare a exporturilor şi importurilor, precum şi măsuri privind tranzitul internaţional.
    2. Înainte de eliberarea licenţelor sau a autorizaţiilor de export pentru livrările de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii, fiecare stat parte verifică dacă:
    a) statele importatoare au eliberat licenţele sau autorizaţiile de import; şi
    b) înaintea livrării, statele de tranzit au notificat în scris cel puţin că nu se opun realizării tranzitului, fără a aduce atingere acordurilor sau aranjamentelor bilaterale şi multilaterale existente în favoarea statelor care nu au ieşire la mare.
    3. Licenţa sau autorizaţia de export şi import şi documentaţia însoţitoare conţin informaţii care trebuie să cuprindă cel puţin locul şi data eliberării, data expirării, ţara exportatoare, ţara importatoare, destinatarul final, descrierea şi cantitatea armelor de foc, a pieselor şi componentelor acestora, precum şi a muniţiilor şi, în caz de tranzit, ţările de tranzit. Informaţiile cuprinse în licenţa de import trebuie să fie transmise anticipat statelor de tranzit.
    4. La cerere, statul parte importator informează statul parte exportator cu privire la primirea livrărilor de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii.
    5. În limita mijloacelor de care dispune, fiecare stat parte ia măsurile necesare astfel încât procedurile de eliberare a licenţelor sau a autorizaţiilor să fie sigure, iar autenticitatea licenţelor sau a autorizaţiilor să poată fi verificată ori confirmată.
    6. În scopurile legale care pot fi verificate, precum vânătoarea, tirul sportiv, expertizarea, prezentarea în expoziţii sau realizarea de reparaţii, statele părţi pot adopta proceduri simplificate pentru importul şi exportul, ca şi pentru tranzitul armelor de foc, pieselor şi componentelor acestora, precum şi al muniţiilor.


    Articolul 11

    Măsurile de securitate şi de prevenire
    În vederea detectării, prevenirii şi eliminării furturilor, pierderilor sau deturnării de la scopul iniţial, ca şi a fabricării şi traficului ilegale de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii, fiecare stat parte va întreprinde măsurile corespunzătoare destinate:
    a) asigurării securităţii armelor de foc, a pieselor şi componentelor acestora, precum şi a muniţiilor, din momentul fabricării, al importării, exportării şi tranzitării prin teritoriul său; şi
    b) creşterii eficienţei controalelor asupra importurilor, exporturilor şi tranzitului, inclusiv, dacă este cazul, a controalelor la frontieră, ca şi a eficienţei cooperării transfrontaliere dintre poliţie şi serviciile vamale.


    Articolul 12

    Informaţii
    1. Fără a aduce prejudicii art. 27 şi 28 din convenţie, statele părţi, potrivit respectivelor lor sisteme juridice şi administrative, vor realiza schimburi de informaţii pertinente, pentru fiecare caz, referitoare, în special, la producători, negociatori, importatori, exportatori şi, de fiecare dată când este posibil, la transportatorii autorizaţi de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii.
    2. Fără a aduce atingere art. 27 şi 28 din convenţie, statele părţi, potrivit respectivelor lor sisteme juridice şi administrative, vor realiza schimburi de informaţii pertinente referitoare, în special, la:
    a) grupurile criminale organizate, cunoscute sau bănuite că participă la fabricarea ilegală ori la traficul ilegal de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii;
    b) mijloacele de ascundere utilizate la fabricarea ilegală sau la traficul ilegal de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii, ca şi la mijloacele de detectare a acestora;
    c) metodele şi mijloacele, punctele de expediere şi de destinaţie şi rutele frecvent utilizate de grupurile criminale organizate implicate în traficul ilegal de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii; şi
    d) date privind experienţele legislative, ca şi practicile şi măsurile destinate prevenirii, combaterii şi eradicării fabricării şi traficului ilegale de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii.
    3. În vederea întăririi reciproce a capacităţilor lor de prevenire şi descoperire a fabricării şi traficului ilegale de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii, a realizării anchetelor şi a acuzării persoanelor implicate în aceste activităţi ilegale, statele părţi, după cum se apreciază, fie îşi vor comunică, fie vor face schimb de informaţii ştiinţifice şi tehnologice pertinente, utile serviciilor însărcinate cu detectarea şi reprimarea.
    4. Statele părţi vor coopera pentru înregistrarea armelor de foc, pieselor şi componentelor acestora, precum şi a muniţiilor care pot face obiectul fabricării sau traficării ilegale şi, în limita mijloacelor disponibile, vor răspunde cu rapiditate solicitărilor de asistenţă în acest domeniu.
    5. Sub rezerva conceptelor fundamentale ale propriului sistem juridic sau ale tuturor acordurilor internaţionale, fiecare stat parte care, în baza prezentului articol, primeşte din partea unui alt stat parte informaţii, inclusiv informaţii exclusive referitoare la tranzacţiile comerciale, garantează confidenţialitatea acestora şi respectă toate restricţiile impuse folosirii acestora, dacă este astfel solicitat de către statul parte care furnizează informaţiile. Dacă o asemenea confidenţialitate nu poate fi asigurată, statul parte care a furnizat informaţiile este avizat în acest sens, înainte ca aceste informaţii să fie divulgate.


    Articolul 13

    Cooperarea
    1. Statele părţi cooperează la nivel bilateral, regional şi internaţional pentru prevenirea, combaterea şi eradicarea fabricării şi traficului ilegale de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii.
    2. Fără a aduce atingere art. 18 paragraful 13 din convenţie, fiecare stat parte desemnează un organism naţional sau un punct unic de contact pentru a asigura legătura cu alte state părţi pentru problematica ce face obiectul prezentului protocol.
    3. Statele părţi vor încerca să obţină sprijinul şi cooperarea din partea fabricanţilor, negociatorilor, importatorilor, exportatorilor, intermediarilor şi transportatorilor comerciali de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii, în scopul prevenirii şi descoperirii activităţilor ilegale indicate în paragraful 1 al prezentului articol.


    Articolul 14

    Instruirea şi asistenţa tehnică
    Statele părţi cooperează între ele sau, după caz, cu organizaţiile internaţionale competente astfel încât să poată primi, la cerere, instruirea şi asistenţa tehnică necesare pentru îmbunătăţirea capacităţii lor de prevenire, combatere şi eradicare a fabricării şi traficului ilegale de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii, inclusiv asistenţa tehnică, financiară şi materială pentru problematica indicată la art. 29 şi 30 din convenţie.


    Articolul 15

    Intermediari şi intermediere
    1. În vederea prevenirii şi combaterii fabricării şi traficului ilegale de arme de foc, piese şi componente ale acestora, precum şi de muniţii, statele părţi care nu au stabilit încă un sistem de reglementare a activităţii celor care practică intermedierea vor întreprinde demersuri în acest sens. Un asemenea sistem ar putea să includă una sau mai multe măsuri prin care:
    a) să fie impusă înregistrarea intermediarilor care îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul lor;
    b) să fie impusă existenţa unei licenţe ori a unei autorizaţii de intermediere; sau
    c) să se impună ca pe licenţele ori autorizaţiile de import sau export ori pe documentele însoţitoare să fie indicate numele şi adresa intermediarilor care participă la realizarea tranzacţiei.
    2. Statele părţi care au stabilit un sistem de autorizaţii privind intermedierea, aşa cum se stipulează în paragraful 1 al prezentului articol, sunt încurajate să furnizeze informaţii privind intermediarii şi intermedierea, atunci când, potrivit art. 12 din prezentul protocol, realizează schimburi de informaţii, şi, potrivit art. 7 din prezentul protocol, să păstreze informaţii referitoare la intermediari sau intermediere.
    III. Dispoziţii finale


    Articolul 16

    Soluţionarea diferendelor
    1. Statele părţi se vor strădui să soluţioneze pe calea negocierii diferendele privind interpretarea sau aplicarea prezentului protocol.
    2. Orice diferend între două sau mai multe state părţi privind interpretarea ori aplicarea prezentului protocol, care, într-un interval de timp rezonabil, nu poate fi soluţionat pe calea negocierii, la cererea unuia dintre aceste state părţi, va fi supus arbitrajului. Dacă, în termen de 6 luni începând de la data formulării cererii de arbitraj, statele părţi nu convin asupra organizării arbitrajului, oricare dintre acestea poate să supună diferendul Curţii Internaţionale de Justiţie, adresând o solicitare în conformitate cu statutul Curţii.
    3. În momentul semnării, ratificării, acceptării, aprobării sau al aderării la prezentul protocol, fiecare stat parte poate să declare că nu se consideră parte la paragraful 2 al prezentului articol. Faţă de oricare stat parte care a formulat o astfel de rezervă, celelalte state părţi nu vor fi parte la paragraful 2 al acestui articol.
    4. Orice stat parte care a formulat o rezervă conform paragrafului 3 al prezentului articol poate, în orice moment, să îşi retragă acea rezervă prin notificare adresată secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.


    Articolul 17

    Semnarea, ratificarea, acceptarea, aprobarea şi aderarea
    1. Prezentul protocol va fi deschis spre semnare tuturor statelor, la sediul din New York al Organizaţiei Naţiunilor Unite, începând din cea de-a 30-a zi de la adoptarea lui de către Adunarea Generală, până la data de 12 decembrie 2002.
    2. Prezentul protocol va fi, de asemenea, deschis spre semnare de către organizaţii regionale de integrare economică, cu condiţia ca cel puţin unul dintre statele membre ale unei astfel de organizaţii să fi semnat prezentul protocol, în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol.
    3. Prezentul protocol este supus ratificării, acceptării sau aprobării. Instrumentele de ratificare, acceptare sau aprobare vor fi înmânate secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. O organizaţie regională de integrare economică poate depune instrumentele sale de ratificare, acceptare sau aprobare dacă cel puţin unul dintre statele sale membre l-a ratificat, l-a acceptat sau l-a aprobat. În acest instrument de ratificare, acceptare sau aprobare această organizaţie declară aria sa de competenţă în ceea ce priveşte problematicile guvernate de prezentul protocol. De asemenea, respectiva organizaţie informează depozitarul despre orice modificare pertinentă referitoare la aria sa de competenţă.
    4. Prezentul protocol este deschis spre aderare oricărui stat sau oricărei organizaţii regionale de integrare economică din care cel puţin un stat membru este parte la prezentul protocol. Instrumentele de aderare vor fi înmânate secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. La data aderării, o organizaţie regională de integrare economică îşi va declara aria de competenţă cu privire la problematicile guvernate de prezentul protocol. De asemenea, respectivele organizaţii vor informa depozitarul cu privire la orice modificări pertinente referitoare la aria sa de competenţă.


    Articolul 18

    Intrarea în vigoare
    1. Prezentul protocol va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi care urmează datei depunerii celui de-al 40-lea instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, dar nu înainte de intrarea în vigoare a convenţiei. În scopurile prezentului paragraf, nici unul dintre instrumentele depuse de către o organizaţie regională de integrare economică nu va fi considerat drept instrument care să se adauge instrumentelor deja depuse de către statele membre ale acestei organizaţii.
    2. Pentru fiecare stat sau organizaţie regională de integrare economică care va ratifica, va accepta sau va aproba prezentul protocol ori care va adera la acesta după depunerea celui de-al 40-lea instrument pertinent, prezentul protocol va intra în vigoare în cea de-a 30-a zi care urmează datei depunerii instrumentului pertinent de către respectivul stat sau de către respectiva organizaţie ori la data la care protocolul intră în vigoare potrivit paragrafului 1 al prezentului articol, dacă această dată este ulterioară.


    Articolul 19

    Amendamente
    1. După expirarea unui termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentului protocol, un stat parte la prezentul protocol poate propune un amendament, prin transmiterea către secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite a textului acestuia. La Conferinţa părţilor la convenţie secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite va comunică statelor părţi propunerea de amendament în vederea examinării acesteia şi adoptării unei decizii. Statele părţi la prezentul protocol, reunite la Conferinţa părţilor, vor face toate eforturile pentru a ajunge la un consens cu privire la fiecare amendament. Dacă toate eforturile depuse în acest sens vor fi epuizate fără ca un acord să fie realizat, ca ultimă soluţie pentru ca amendamentul să fie adoptat va trebui să fie obţinut votul majorităţii de două treimi din numărul statelor părţi la prezentul protocol, care au fost prezente la Conferinţa părţilor şi care şi-au exprimat votul.
    2. Pentru exercitarea în baza prezentului articol a dreptului de vot în domeniile lor de competenţă, organizaţiile regionale de integrare economică dispun de un număr de voturi egal cu numărul statelor lor membre care sunt părţi la prezentul protocol. Ele nu îşi exercită dreptul de vot dacă statele lor membre îşi exercită acest drept, şi nici invers.
    3. Un amendament adoptat în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol va fi supus ratificării, acceptării sau aprobării de către statele părţi.
    4. Pentru un stat parte, un amendament adoptat în conformitate cu paragraful 1 al prezentului articol va intra în vigoare în cea de-a 90-a zi care urmează datei la care respectivul stat parte a înmânat secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite un instrument de ratificare, acceptare sau aprobare a respectivului amendament.
    5. Un amendament intrat în vigoare are caracter obligatoriu pentru statele părţi care şi-au exprimat consimţământul de a fi legate la acesta. Celelalte state părţi rămân legate potrivit dispoziţiilor prezentului protocol şi tuturor amendamentelor anterioare pe care le-au ratificat, le-au acceptat sau le-au aprobat.


    Articolul 20

    Denunţarea
    1. Un stat parte poate denunţa prezentul protocol prin notificare scrisă adresată secretarului general al Organizaţiei Naţiunilor Unite. Denunţarea va produce efecte la un an de la data primirii notificării de către secretarul general.
    2. O organizaţie regională de integrare economică încetează să mai fie parte la prezentul protocol atunci când toate statele sale membre l-au denunţat.


    Articolul 21

    Depozitarul şi limbile de lucru
    1. Secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite este depozitarul prezentului protocol.
    2. Originalul prezentului protocol, ale cărui texte în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă şi spaniolă sunt egal autentice, va fi depozitat de către secretarul general al Organizaţiei Naţiunilor Unite.
    Drept care subsemnaţii plenipotenţiari, pe deplin autorizaţi de către respectivele lor guverne, am semnat prezentul protocol.
    _________________