LEGE nr. 248 din 20 iulie 2005 (*actualizată*)
privind regimul liberei circulatii a cetatenilor români în strainatate
(actualizată până la data de 9 noiembrie 2007*)
EMITENT
  • PARLAMENTUL




  • ---------------
    *) Textul initial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 682 din 29 iulie 2005. Aceasta este forma actualizată de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra Neamţ până la data de 9 noiembrie 2007, cu modificările şi completările aduse de: ORDONANTA nr. 5 din 19 ianuarie 2006; LEGEA nr. 50 din 8 martie 2006; RECTIFICAREA nr. 248 din 20 iulie 2005; RECTIFICAREA nr. 50 din 8 martie 2006; LEGEA nr. 191 din 16 mai 2006; ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 96 din 29 noiembrie 2006; ORDONANŢĂ DE URGENŢĂ nr. 126 din 5 noiembrie 2007.
    Parlamentul României adopta prezenta lege.

    Capitolul I Dispozitii generale


    Articolul 1

    Prezenta lege stabileste condiţiile în care cetatenii români îşi pot exercita dreptul la libera circulatie în strainatate, precum şi limitele exercitarii acestui drept.


    Articolul 2

    (1) Cetatenilor români care indeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege le este garantat dreptul de a calatori în strainatate, de a emigra şi de a reveni oricand în tara. Nici o autoritate română nu îi poate interzice, în nici o situaţie, unui cetatean român să se reintoarca pe teritoriul României.
    (2) Cetatenii români minori pot calatori în strainatate numai însoţiţi, cu acordul parintilor ori al reprezentantilor legali, în condiţiile prezentei legi. În sensul prezentei legi, prin reprezentant legal se înţelege persoana desemnata, potrivit legii, sa exercite drepturile şi sa indeplineasca oblibaţiile parintesti faţă de minor.


    Articolul 3

    (1) Limitarea exercitarii dreptului cetatenilor români la libera circulatie în strainatate se poate face numai temporar, în cazurile şi în condiţiile prevăzute în prezenta lege, şi consta în suspendarea sau, după caz, restrangerea exercitarii acestui drept.
    (2) Suspendarea exercitarii dreptului la libera circulatie în strainatate reprezinta interdictia temporara de parasire a teritoriului României, instituita de drept sau, după caz, de către autorităţile competente, în condiţiile prezentei legi. Aceasta măsura are caracter individual, cu excepţia situaţiilor în care este instituita prin lege speciala, în cazul aparitiei unor situaţii de natura sa o justifice în raport cu necesitatea asigurarii apararii tarii sau a securitatii naţionale.
    (3) Restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie în strainatate reprezinta interdictia temporara de a calatori în anumite state, dispusa de autorităţile competente române, în condiţiile prezentei legi.
    (4) Autorităţile competente au obligaţia sa informeze în scris, în condiţiile prezentei legi, persoana împotriva careia s-a instituit o măsura de limitare a exercitarii dreptului de libera circulatie, asupra motivelor care au determinat această măsură, precum şi asupra perioadei pentru care s-a limitat exercitiul acestui drept.


    Articolul 4

    (1) Pe perioada sederii în strainatate orice cetatean român are dreptul la asistenţa şi protecţie din partea misiunilor diplomatice, precum şi a oficiilor consulare ale României.
    (2) Misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României din strainatate au obligaţia sa acorde sprijin şi asistenţa, în condiţiile legii, cu sprijinul instituţiilor competente din tara, cetatenilor români aflati în dificultate sau care solicită ajutorul în vederea intoarcerii în tara, precum şi de a intreprinde toate demersurile necesare pentru informarea cetatenilor români asupra aparitiei unor situaţii de natura să le puna în pericol siguranţa ori sănătatea.
    (3) Pe baza informaţiilor furnizate de Ministerul Afacerilor Externe, organele politiei de frontieră sunt obligate sa îi informeze pe cetatenii români care urmeaza sa calatoreasca în strainatate asupra aparitiei, pe teritoriile statelor de tranzit şi de destinatie, a unor situaţii de natura să le puna în pericol siguranţa ori sănătatea.


    Articolul 5

    Pe perioada sederii lor în strainatate, cetatenii români au urmatoarele obligaţii:
    a) să respecte legislatia României şi sa nu desfasoare activităţi de natura sa compromita imaginea României ori care să contravină obligaţiilor asumate de România prin documente internationale;
    b) să respecte legislatia statului în care se afla, precum şi scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra şi, după caz, de a rămâne pe teritoriul statului respectiv, în condiţiile stabilite prin legislatia acestuia sau prin documentele internationale incheiate cu România;
    c) să depună toate diligentele în vederea acordarii de ajutor cetatenilor români aflati în dificultate pe teritoriul statului pe care se afla, informand cu privire la astfel de situaţii misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României din statul respectiv;
    d) în cazul stabilirii resedintei sau a domiciliului în strainatate, sa informeze cea mai apropiata misiune diplomatica sau oficiu consular al României;
    e) sa informeze cea mai apropiata misiune diplomatica sau oficiu consular al României cu privire la orice schimbare intervenita în starea lor civila.


    Capitolul II Documente de calatorie în strainatate


    Secţiunea 1 Tipuri de documente de calatorie


    Articolul 6

    (1) Tipurile de documente de calatorie pe baza cărora cetatenii români pot calatori în strainatate, eliberate în condiţiile prezentei legi, sunt urmatoarele:
    a) pasaport diplomatic;
    b) pasaport de serviciu;
    c) pasaport simplu;
    d) titlu de calatorie.
    (2) Documentele de calatorie prevăzute la alin. (1) sunt proprietatea statului român şi fac dovada, în faţa autorităţilor române şi straine, a identităţii, cetateniei, calităţii, precum şi a dreptului titularului de a calatori în strainatate.
    (3) Cetatenii români pot calatori în strainatate şi în baza altor documente stabilite prin acordurile internationale la care România sau, după caz, Guvernul României este parte.
    (4) Procedura depunerii şi solutionarii cererilor pentru eliberarea documentelor de calatorie în strainatate, actele care trebuie prezentate de solicitanţi la depunerea cererilor, precum şi termenele în care se solutioneaza acestea se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Termenul pentru eliberarea pasapoartelor simple în regim de urgenta nu poate fi mai mare de 3 zile lucratoare.
    -------------
    Alin. (4) al art. 6 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANTA nr. 5 din 19 ianuarie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 26 ianuarie 2006.


    Articolul 6^1

    (1) Pentru scopurile prezentei legi, cartea de identitate valabila constituie document de calatorie pe baza caruia cetatenii români pot calatori în statele membre ale Uniunii Europene.
    (2) Regimul juridic al cartii de identitate este cel prevăzut de Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 97/2005
    privind evidenta, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetatenilor români, aprobata cu modificari şi completari prin Legea nr. 290/2005
    , cu completările ulterioare, cu excepţia situaţiilor în care prezenta lege dispune altfel.
    -------------
    Art. 6^1 a fost introdus de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 96 din 29 noiembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 981 din 8 decembrie 2006.


    Articolul 7

    (1) În documentele de calatorie care se emit cu o valabilitate mai mare de un an se include un mediu de stocare electronică a datelor biometrice ale persoanei şi a altor date personale dintre cele cuprinse în fila informatizata.
    (2) Forma şi conţinutul documentelor de calatorie prevăzute la art. 6 alin. (1), precum şi data punerii în circulatie a documentelor de calatorie în care se include un mediu de stocare electronică se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a Ministerului Afacerilor Externe.
    (3) Prin hotărâre a Guvernului se stabilesc data la care pot fi eliberate, de către autorităţile competente din tara sau, după caz, de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României în strainatate, pasapoarte cu valabilitate de un an, precum şi forma şi conţinutul acestora.
    -------------
    Art. 7 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANTA nr. 5 din 19 ianuarie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 26 ianuarie 2006.


    Secţiunea a 2-a Pasaportul diplomatic


    Articolul 8

    (1) Pasaportul diplomatic este documentul de calatorie care se elibereaza de Ministerul Afacerilor Externe, în condiţiile prezentei legi, urmatoarelor categorii de persoane, în scopul facilitarii reprezentarii de către acestea a intereselor statului român în strainatate:
    a) preşedintele României;
    b) preşedintele Senatului şi preşedintele Camerei Deputatilor;
    c) membrii Senatului şi membrii Camerei Deputatilor;
    d) primul-ministru, membrii Guvernului şi persoanele asimilate ministrilor;
    e) preşedintele şi judecatorii Curtii Constitutionale;
    f) avocatul poporului şi adjunctii acestuia;
    g) preşedintele şi vicepresedintii Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie;
    h) membrii Consiliului Superior al Magistraturii şi judecatorii Inaltei Curti de Casatie şi Justiţie;
    i) preşedintele şi vicepresedintii Curtii de Conturi;
    j) procurorul general al Parchetului de pe lângă Înaltă Curte de Casatie şi Justiţie, procurorul general financiar al Curtii de Conturi şi adjunctii acestora;
    k) preşedintele şi presedintii de secţie ai Consiliului Legislativ;
    l) guvernatorul şi viceguvernatorii Băncii Naţionale a României;
    m) preşedintele şi vicepresedintii Academiei Române;
    n) patriarhul, cardinalul, mitropolitii şi sefii cultelor din România, recunoscute de stat;
    o) secretarii de stat şi persoanele asimilate acestora;
    p) funcţionarii cu grad diplomatic şi persoanele care îşi desfăşoară activitatea în Ministerul Afacerilor Externe, prin detasare de la alte institutii, pe functii corespunzătoare functionarilor cu grad diplomatic;
    q) funcţionarii cu grad consular şi persoanele care îşi desfăşoară activitatea în Ministerul Afacerilor Externe, prin detasare de la alte institutii, pe functii corespunzătoare functionarilor cu grad consular;
    r) atasatii militari şi atasatii de afaceri interne, adjunctii acestora, precum şi funcţionarii superiori din organizaţiile internationale şi interguvernamentale;
    s) curierii diplomatici;
    t) sotul, sotia şi copiii minori ai persoanelor prevăzute la lit. a)-r);
    u) persoanele trimise în misiune oficiala în strainatate, pentru susţinerea unor interese naţionale, pe bază de mandat şi pe durata acestuia, cu aprobarea ministrului afacerilor externe;
    v) fostii şefi ai statului român, fostii presedinti ai Senatului şi Camerei Deputatilor şi fostii prim-ministri.
    (2) Pasapoartele diplomatice se elibereaza persoanelor prevăzute la alin. (1), după cum urmeaza:
    a) la inceputul mandatului cu care au fost investiti, în cazul celor prevăzute la alin. (1) lit. a), b), d), e), g), i), j), l) şi m);
    b) inaintea primei deplasari care necesita utilizarea pasaportului diplomatic, în cazul celorlalte persoane prevăzute la alin. (1).


    Articolul 9

    (1) Pasapoartele diplomatice se elibereaza de Ministerul Afacerilor Externe, prin structura sa specializata, la solicitarea instituţiilor sau a autorităţilor publice interesate, care vor preciza scopul şi calitatea în care titularii urmeaza să se deplaseze în strainatate pe baza acestor documente de calatorie.
    (2) În cazul în care structura specializata din cadrul Ministerului Afacerilor Externe constata că nu sunt indeplinite condiţiile prevăzute la art. 8, poate refuza eliberarea pasaportului diplomatic, informand în acest sens institutia solicitanta.


    Articolul 10

    (1) Pasapoartele diplomatice se elibereaza, de regula, cu o valabilitate de 5 ani, care poate fi prelungita o singură dată, fără a se putea depăşi 10 ani de la data emiterii.
    (2) În cazul persoanelor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. c), o)-r) şi u), pasapoartele diplomatice se pot elibera şi pentru o perioadă solicitata de instituţiile din care acestea fac parte, fără a se putea depăşi perioada maxima prevăzută la alin. (1).


    Articolul 11

    (1) Titularii pasapoartelor diplomatice sunt obligati să le predea institutiei din care fac parte, după cum urmeaza:
    a) persoanele prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. e), g), i), j), l) şi m), la incheierea mandatului cu care au fost investite;
    b) persoanele prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. f), h), k) şi n), în termen de 5 zile de la intoarcerea din deplasarea în strainatate care a determinat necesitatea folosirii pasaportului diplomatic.
    (2) Persoanele prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. u) sunt obligate sa predea pasaportul diplomatic la Ministerul Afacerilor Externe, în termen de 5 zile de la intoarcerea din deplasarea în strainatate care a determinat necesitatea folosirii pasaportului diplomatic.
    (3) La încetarea calităţii prevăzute la art. 8 alin. (1), institutia din cadrul careia face parte titularul are obligaţia sa predea documentul Ministerului Afacerilor Externe, în vederea anularii.


    Secţiunea a 3-a Pasaportul de serviciu


    Articolul 12

    Pasaportul de serviciu este documentul de calatorie care se elibereaza de Ministerul Afacerilor Externe, în condiţiile prezentei legi, urmatoarelor categorii de persoane:
    a) magistratilor, când calatoresc în misiuni oficiale;
    b) prefectilor şi subprefectilor, presedintilor şi vicepresedintilor consiliilor judetene, primarilor municipiilor, oraşelor şi sectoarelor municipiului Bucureşti, când calatoresc în misiuni oficiale;
    c) functionarilor din aparatul central al administraţiei publice şi ai Parlamentului, când calatoresc în misiuni oficiale;
    d) personalului tehnico-administrativ şi de serviciu al misiunilor diplomatice, al oficiilor consulare, al reprezentantelor permanente pe lângă organizaţiile internationale, lectorilor trimisi în misiune de Ministerul Educatiei şi Cercetarii, precum şi sotului, sotiei şi copiilor minori ai acestora;
    e) presedintilor şi vicepresedintilor organizaţiilor şi asociaţiilor profesionale la nivel naţional, legal constituite, când calatoresc în misiuni oficiale;
    f) presedintilor organizaţiilor cetatenilor aparţinând minoritatilor naţionale, legal constituite, membre ale Consiliului Minoritatilor Naţionale, când se deplaseaza în strainatate în interes de serviciu;
    g) altor persoane, cu aprobarea ministrului afacerilor externe, când calatoresc în strainatate în misiuni oficiale.


    Articolul 13

    (1) Pasapoartele de serviciu se elibereaza de Ministerul Afacerilor Externe, prin structura sa specializata, la solicitarea instituţiilor, autorităţilor publice sau organizaţiilor interesate, care vor preciza scopul şi calitatea în care titularii urmeaza să se deplaseze în strainatate în baza acestor documente de calatorie.
    (2) Pasapoartele de serviciu se elibereaza cu o valabilitate de 5 ani, care poate fi prelungita o singură dată, fără a se putea depăşi 10 ani de la data emiterii.


    Articolul 14

    (1) Pasapoartele de serviciu pot fi folosite de titularii acestora numai atunci când se deplaseaza în strainatate în calitate oficiala, în interesul autorităţii sau institutiei publice din care face parte.
    (2) În termen de 5 zile de la intoarcerea în tara, titularul are obligaţia de a preda pasaportul de serviciu, spre pastrare, la autoritatea sau institutia publică din care face parte. Pe cale de excepţie, seful autorităţii sau institutiei publice poate dispune ca pasaportul de serviciu sa ramana în posesia titularului atunci când acesta, prin natura activităţii desfăşurate, se deplaseaza frecvent în strainatate, cu condiţia ca perioada de sedere pe teritoriul României, între doua deplasari, sa nu depăşească 30 de zile.
    (3) La încetarea calităţii prevăzute la art. 12, autoritatea sau institutia din cadrul careia face parte titularul are obligaţia sa predea pasaportul de serviciu Ministerului Afacerilor Externe, în vederea anularii.


    Secţiunea a 4-a Pasaportul simplu


    Articolul 15

    (1) Pasaportul simplu se elibereaza, la cerere, cetatenilor români care indeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege şi nu se afla în una dintre situaţiile de suspendare a dreptului de a calatori în strainatate.
    (2) Cererile pentru eliberarea pasapoartelor simple se depun personal de către solicitanţi, în tara, la serviciile publice comunitare pentru evidenta persoanelor ori la serviciile publice comunitare pentru eliberarea şi evidenta pasapoartelor simple, în a caror raza de competenţa au domiciliul sau, după caz, reşedinţa, iar în strainatate, la misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României.
    (3) Persoanele care, din motive obiective, nu se pot prezenta personal la serviciile publice comunitare pot depune cererile prin mandatar, cu procura speciala, autentificata în tara de notarul public, iar în strainatate de misiunile diplomatice sau de oficiile consulare ale României.
    (3^1) În cazul în care se face dovada cu documente corespunzătoare, emise sau avizate de autorităţile române, ca titularul urmeaza să se deplaseze în strainatate pentru a urma un tratament medical fără de care viaţa sau sănătatea îi este pusa în pericol, prin derogare de la prevederile alin. (2), cererile pentru eliberarea pasapoartelor simple pot fi depuse la cel mai apropiat serviciu public comunitar pentru eliberarea şi evidenta pasapoartelor simple.
    -------------
    Alin. (3^1) al art. 15 a fost modificat de pct. 1 al articolului unic din LEGEA nr. 191 din 16 mai 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 441 din 22 mai 2006.
    (3^2) În situaţia prevăzută la alin. (3^1), dacă persoana pentru care se solicita documentul de calatorie este lipsita temporar de capacitatea de exercitiu, cererile pentru eliberarea pasapoartelor simple pot fi depuse, prin derogare de la prevederile alin. (3), în numele titularului, de către autorităţile medicale române, la cel mai apropiat serviciu public comunitar pentru eliberarea şi evidenta pasapoartelor simple.
    -------------
    Alin. (3^2) al art. 15 a fost introdus de pct. 3 al art. I din ORDONANTA nr. 5 din 19 ianuarie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 26 ianuarie 2006.
    (4) Eliberarea pasapoartelor simple este supusă taxelor consulare prevăzute de lege. Tariful suplimentar pentru eliberarea pasapoartelor simple în regim de urgenta este de 100 lei (RON).
    -------------
    Alin. (4) al art. 15 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANTA nr. 5 din 19 ianuarie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 26 ianuarie 2006.
    (4^1) În cazul imbolnavirii grave ori al decesului unei rude apropiate, al efectuării unui tratament medical de urgenta sau al citarii într-un proces în strainatate, eliberarea pasapoartelor simple în regim de urgenta este scutita de plată tarifului suplimentar prevăzut la alin. (4).
    -------------
    Alin. (4^1) al art. 15 a fost introdus de pct. 5 al art. I din ORDONANTA nr. 5 din 19 ianuarie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 26 ianuarie 2006.
    (5) În situaţia în care titularul constata faptul ca datele de identitate inscrise în pasaport sunt incomplete sau inexacte trebuie să sesizeze autoritatea emitenta, care este obligata sa îi elibereze un nou document. În acest caz, eliberarea noului pasaport nu este supusă taxelor şi tarifului suplimentar, prevăzute la alin. (4).
    -------------
    Alin. (5) al art. 15 a fost modificat de pct. 6 al art. I din ORDONANTA nr. 5 din 19 ianuarie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 26 ianuarie 2006.


    Articolul 16

    (1) Cetatenii români nu pot detine în acelasi timp decat cate un singur pasaport simplu valabil, cu excepţia cazurilor care justifica detinerea simultana a doua sau mai multe pasapoarte, stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.
    (2) Cetatenii români care sunt titulari ai mai multor pasapoarte valabile, în condiţiile prezentei legi, au obligaţia ca, în termen de 15 zile de la încetarea cazurilor prevăzute la alin. (1), sa predea autorităţilor competente pasapoartele deţinute suplimentar.
    (3) Ordinul ministrului administraţiei şi internelor prevăzut la alin. (1) se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.


    Articolul 17

    (1) Minorilor cetăţeni români, care nu se afla în una dintre situaţiile de suspendare a exercitarii dreptului la libera circulatie în strainatate, li se elibereaza pasapoarte simple în urmatoarele condiţii:
    a) în cazul minorului care nu a implinit vârsta de 14 ani, numai la cererea ambilor parinti, a parintelui supravietuitor, a parintelui caruia i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabila sau, după caz, a reprezentantului legal;
    b) în cazul minorului care a implinit vârsta de 14 ani, la cererea acestuia, numai cu acordul ambilor parinti, a parintelui supravietuitor, a parintelui caruia i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabila sau, după caz, a reprezentantului legal.
    (2) Minorii cetăţeni români, care nu au implinit vârsta de 14 ani, pot fi inclusi în pasapoartele ambilor parinti sau, după caz, în pasaportul unuia dintre parinti, în condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. a). În cazul în care minorul este titular al unui pasaport simplu, acesta poate fi anulat la solicitarea parintelui, concomitent cu efectuarea menţiunii privind includerea în pasaportul acestuia.
    (3) În situaţia în care se solicita, în conformitate cu alin. (1) şi (2), eliberarea unui pasaport pentru un minor sau, după caz, includerea minorului în pasaportul unui parinte şi nu exista, dacă legea o cere, acordul celuilalt parinte, autorităţile competente vor elibera pasaportul sau, după caz, vor include minorul în pasaportul parintelui solicitant, dacă se face dovada, cu documente corespunzătoare, ca minorul urmeaza să se deplaseze în strainatate pentru studii ori pentru a participa la concursuri oficiale.
    -------------
    Alin. (3) al art. 17 a fost modificat de pct. 2 al articolului unic din LEGEA nr. 191 din 16 mai 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 441 din 22 mai 2006.
    (4) În cazul în care se face dovada cu documentele corespunzătoare, emise ori avizate de autorităţile medicale române, ca minorul urmeaza să se deplaseze în strainatate pentru a urma un tratament medical fără de care viaţa sau sănătatea îi este pusa în pericol, autorităţile competente vor elibera pasaportul chiar dacă exista acordul doar al unuia dintre parinti.
    -------------
    Alin. (4) al art. 17 a fost modificat de pct. 2 al articolului unic din LEGEA nr. 191 din 16 mai 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 441 din 22 mai 2006.
    (5) Dacă pasaportul a fost emis de autorităţile competente în condiţiile prevăzute la alin. (3) şi (4), acestea au obligaţia de a-i informa parintii, concomitent sau de îndată ce este posibil.
    (6) Emiterea pasaportului pentru minor sau, după caz, includerea acestuia în pasaportul unuia dintre parinti, în situaţia în care exista neintelegeri între acestia cu privire la exprimarea acordului, cu excepţia situaţiilor prevăzute la alin. (3) şi (4), se efectueaza numai după solutionarea neintelegerilor de către instanţa de judecată, în condiţiile legii.


    Articolul 18

    (1) Valabilitatea pasapoartelor simple este stabilita după cum urmeaza:
    a) 3 ani pentru persoanele care nu au implinit 14 ani;
    b) 5 ani pentru persoanele cu vârsta cuprinsa între 14 şi 25 de ani;
    c) 10 ani pentru persoanele care au implinit vârsta de 25 de ani.
    (2) Pentru minorii care nu au implinit vârsta de 14 ani, pasapoartele se pot elibera cu o valabilitate solicitata de parinti sau, după caz, de reprezentantii legali, fără a se putea depăşi valabilitatea maxima prevăzută la alin. (1) lit. a).
    (3) Pentru minorii care au implinit vârsta de 14 ani, pasapoartele se pot elibera, la cererea parintilor, cu o valabilitate mai mica decat cea prevăzută la alin. (1) lit. b), cu condiţia sa nu depăşească data la care titularul implineste vârsta de 18 ani.
    (4) Valabilitatea pasapoartelor simple inceteaza de drept la data la care se constata de către autorităţile competente faptul ca sunt deteriorate ori distruse sau, după caz, existenta în conţinutul acestora a unor ştersături ori modificari operate fără drept.


    Articolul 19

    (1) Valabilitatea menţiunii privind înscrierea minorilor în pasaportul parintelui este de 3 ani, dar nu mai mare decat valabilitatea pasaportului, precum şi decat perioada rămasă până la implinirea varstei de 14 ani de către acestia.
    (2) În situaţiile prevăzute la art. 18 alin. (4), valabilitatea menţiunii privind înscrierea minorilor în pasaportul parintelui inceteaza de drept odata cu cea a pasaportului.


    Articolul 20

    (1) Pasapoartele simple se păstrează de către titulari, care au obligaţia de a nu le instraina, cu excepţia situaţiilor în care documentele se retin de autorităţile competente sau se depun la misiunile diplomatice ori oficiile consulare straine, în vederea aplicarii vizei.
    (2) Pasapoartele simple ale minorilor care nu au implinit vârsta de 14 ani se păstrează de către parintii acestora, reprezentantii legali sau, după caz, de către insotitori, atunci când minorii se deplaseaza în strainatate împreună cu alte persoane, în condiţiile prezentei legi.
    (3) Pasapoartele simple pot fi reţinute numai de către organele de politie, autorităţile judiciare, misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României din strainatate, serviciile publice comunitare pentru eliberarea şi evidenta pasapoartelor simple, precum şi cele pentru evidenta persoanelor, doar în cazul în care situaţia o impune, pentru exercitarea atribuţiilor specifice prevăzute de lege. În aceste situaţii autorităţile care retin pasapoartele au obligaţia sa elibereze titularului o dovadă care să ateste faptul ca pasaportul a fost retinut, precum şi motivele care au stat la baza acestei măsuri.
    (4) Persoanele prevăzute la alin. (1) şi (2) au obligaţia de a pastra pasapoartele în condiţii care să nu implice riscul deteriorării, distrugerii sau pierderii acestora.


    Articolul 21

    (1) Dacă în urma depunerii cererii pentru eliberarea pasaportului sau, după caz, pentru includerea minorilor în pasaportul parintelui se constata faptul că nu sunt indeplinite condiţiile prevăzute de lege în acest sens, solicitantului i se respinge cererea.
    (2) Decizia de respingere a cererii, precum şi motivele care au stat la baza acesteia se comunică solicitantului în scris, în termenul stabilit pentru solutionarea cererii.
    (3) Decizia de respingere a cererii este supusă controlului judecătoresc, potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.


    Secţiunea a 5-a Titlul de calatorie


    Articolul 22

    Titlul de calatorie este documentul care se elibereaza de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României cetatenilor români aflati în strainatate, care nu mai poseda document de calatorie valabil, pentru ca titularul să îşi poata continua calatoria, reglementa sederea ori pentru a se intoarce în tara.


    Articolul 23

    Titlul de calatorie se elibereaza cu valabilitatea de cel mult un an. Valabilitatea titlului de calatorie inceteaza de drept la data intrarii titularului în România.


    Articolul 23^1

    (1) Începând de la data punerii în circulatie a pasapoartelor cu valabilitate de un an, titlul de calatorie se elibereaza de misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României cetatenilor români aflati în strainatate, care nu mai poseda document de calatorie valabil, numai pentru ca titularul să se intoarca în tara.
    (2) Valabilitatea titlului de calatorie este de cel mult 30 de zile şi inceteaza de drept la data intrarii titularului în România.
    -------------
    Art. 23^1 a fost introdus de pct. 8 al art. I din ORDONANTA nr. 5 din 19 ianuarie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 26 ianuarie 2006.


    Articolul 24

    Prevederile art. 20 referitoare la obligaţia neinstrainarii şi condiţiile pastrarii pasapoartelor simple se aplică în mod corespunzător şi în cazul titlurilor de calatorie.


    Secţiunea a 6-a Pierderea, distrugerea şi furtul documentelor de calatorie


    Articolul 25

    (1) Pierderea documentelor de calatorie se declara de către titular la cea mai apropiata unitate de politie sau la autoritatea care l-a eliberat, iar în strainatate, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României.
    (2) Distrugerea documentului de calatorie se declara, în cazul pasaportului simplu, de către titular la autoritatea competentă, cu ocazia solicitarii eliberarii unui nou pasaport.
    (3) Furtul documentului de calatorie se declara de către titular la cea mai apropiata unitate de politie din tara sau, după caz, de pe teritoriul statului în care s-a produs evenimentul, solicitand eliberarea unei adeverinte care să ateste declararea evenimentului respectiv.
    (4) În cazul pierderii, distrugerii sau furtului pasapoartelor diplomatice şi de serviciu, titularul are intotdeauna obligaţia de a informa de îndată Ministerul Afacerilor Externe sau, după caz, institutia din care face parte.
    (5) Organele de politie române sesizate în legătură cu pierderea sau furtul documentului de calatorie sunt obligate sa elibereze titularului o adeverinta care să ateste declararea evenimentului respectiv.


    Articolul 26

    (1) Documentele de calatorie gasite, precum şi cele care au apartinut persoanelor decedate se predau autorităţii emitente sau celei mai apropiate unităţi de politie, care are obligaţia de a le transmite autorităţii emitente.
    (2) Documentele de calatorie declarate pierdute sau furate, recuperate de autorităţile emitente, pot fi restituite titularilor, dacă mai sunt valabile şi dacă nu li s-au eliberat noi documente în locul acestora, în condiţiile prezentei legi.


    Articolul 27

    (1) Autorităţile competente pot elibera, la cerere, noi documente de calatorie în locul celor declarate distruse, pierdute sau furate şi care nu au fost recuperate, numai dacă evenimentul a fost declarat de titular în condiţiile prevăzute la art. 25.
    (2) În cazul în care titularul unui document de calatorie, eliberat în condiţiile prevăzute la alin. (1), găseşte documentul declarat pierdut sau furat, are obligaţia de a nu-l folosi şi de a-l depune de îndată la autoritatea emitenta ori, după caz, la institutia din care face parte.
    (3) Documentul declarat pierdut sau furat, gasit de titular după ce a declarat evenimentul în condiţiile prevăzute la art. 25, dar înainte de a i se elibera un nou document, poate fi folosit în continuare, în condiţiile prezentei legi, numai după ce informeaza autoritatea emitenta cu privire la gasirea acestuia.


    Capitolul III Exercitarea dreptului la libera circulatie în strainatate


    Secţiunea 1 Condiţiile exercitarii dreptului la libera circulatie în strainatate de către cetatenii români


    Articolul 28

    (1) Organele politiei de frontieră permit cetatenilor români care au implinit vârsta de 18 ani şi minorilor căsătoriti în condiţiile legii, care sunt titulari de documente de calatorie valabile, sa iasa de pe teritoriul României, dacă nu se afla în una dintre situaţiile de limitare a exercitarii dreptului la libera circulatie în strainatate.
    (2) Cetatenilor români împotriva cărora s-a dispus măsura restrangerii exercitarii dreptului la libera circulatie în strainatate li se poate permite ieşirea din România numai dacă se afla în una dintre urmatoarele situaţii:
    a) declara că nu calatoresc în statul/statele cu privire la care s-a instituit această măsură;
    b) din documentele de transport nu rezultă faptul ca urmeaza sa calatoreasca în statul/statele cu privire la care s-a instituit această măsură;
    c) punctul de trecere a frontierei în care se prezinta nu este unul situat la frontiera comuna cu statul cu privire la care s-a instituit această măsură.
    (3) În cazul în care se permite ieşirea din România în condiţiile prevăzute la alin. (2), cetateanului român i se pune în vedere de către organele politiei de frontieră faptul ca, pe perioada deplasarii în strainatate, nu are dreptul sa calatoreasca în statul/statele cu privire la care s-a instituit măsura restrangerii exercitarii dreptului la libera circulatie în strainatate, pe perioada pentru care s-a dispus aceasta restrangere.
    (4) Prevederile alin. (2) referitoare la situaţiile în care se permite ieşirea din România a cetateanului român împotriva caruia s-a dispus măsura restrangerii exercitarii dreptului la libera circulatie în strainatate nu se aplică persoanelor care se legitimeaza în punctul de trecere a frontierei cu pasaport diplomatic sau de serviciu, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 40 lit. a)-c).
    (5) Cetateanul român împotriva caruia s-a dispus măsura restrangerii exercitarii dreptului la libera circulatie în strainatate poate calatori în statul/statele cu privire la care s-a instituit această măsură numai în situaţii excepţionale, determinate de motive obiective care necesita prezenta acestuia în statul respectiv, stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
    ---------------
    Alin. (5) al art. 28 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 96 din 29 noiembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 981 din 8 decembrie 2006.


    Articolul 29

    (1) La intoarcerea pe teritoriul României, cetatenii români au obligaţia să prezinte organelor politiei de frontieră documentele de calatorie în strainatate valabile, emise de autorităţile competente române din tara sau din strainatate.
    (2) Organele politiei de frontieră pot permite intrarea pe teritoriul României a cetateanului român care se legitimeaza cu un document de calatorie emis de autorităţile competente române, a cărui valabilitate a incetat, numai după efectuarea verificărilor corespunzătoare în evidentele specifice, cu privire la identitatea şi cetatenia titularului. În acest caz durata verificărilor efectuate nu poate depăşi 24 de ore din momentul prezentarii solicitantului în punctul de trecere a frontierei.
    (3) În cazul în care persoana care se prezinta în punctul de trecere a frontierei pentru a intra pe teritoriul României declara ca este cetatean român, dar nu poseda documente eliberate de autorităţile române, valabile sau expirate, care să ateste identitatea acesteia, organele politiei de frontieră efectueaza în cel mai scurt timp posibil verificările necesare pentru stabilirea identităţii şi cetateniei persoanei respective.
    (4) În situaţia în care persoana prevăzută la alin. (3) este titulara a unui document de calatorie eliberat de un alt stat şi indeplineste condiţiile de intrare pe teritoriul României, potrivit legii, organele politiei de frontieră permit intrarea acesteia în tara, în calitate de strain, şi o îndrumă totodata să se adreseze Directiei Generale de Pasapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, pentru clarificarea situaţiei privind cetatenia română.
    (5) Organele politiei de frontieră sunt obligate să permită intrarea pe teritoriul României persoanelor prevăzute la alin. (2) şi (3), de îndată ce stabilesc identitatea acestora, precum şi faptul ca sunt cetăţeni români.
    (6) În cazurile prevăzute la alin. (2) şi (3), în functie de intervalul de timp necesar pentru efectuarea verificărilor corespunzătoare de către organele politiei de frontieră, persoana poate fi cazata, cu acordul acesteia, într-un spatiu special amenajat în incinta punctului de trecere a frontierei, pus la dispoziţie de administratorul acestuia.


    Articolul 30

    (1) Organele politiei de frontieră permit ieşirea din România a cetatenilor români minori numai dacă sunt însoţiţi de o persoană fizica majoră, în urmatoarele cazuri:
    a) minorului care este inscris în documentele de calatorie ale ambilor parinti sau, după caz, este titular al unui document de calatorie individual ori, după caz, al unei cărţi de identitate şi calatoreste în strainatate insotit de acestia i se permite ieşirea în aceleasi condiţii şi împreună cu acestia;
    b) minorului care este inscris în pasaportul unui parinte şi calatoreste în strainatate împreună cu acesta sau, după caz, este titular al unui pasaport individual sau, după caz, al unei cărţi de identitate şi calatoreste împreună cu unul dintre parinti i se permite ieşirea în aceleasi condiţii şi împreună cu acesta numai dacă parintele însoţitor prezinta o declaratie a celuilalt parinte, din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea calatoriei respective în statul sau în statele de destinatie, precum şi cu privire la perioada acesteia sau, după caz, face dovada decesului celuilalt parinte;
    c) minorului care este inscris în pasaportul unui parinte şi calatoreste în strainatate împreună cu acesta sau, după caz, este titular al unui pasaport individual sau, după caz, al unei cărţi de identitate şi calatoreste împreună cu unul dintre parinti i se permite ieşirea în aceleasi condiţii şi împreună cu acesta, fără a mai fi necesară declaratia celuilalt parinte, numai dacă parintele însoţitor face dovada faptului ca minorul i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabila;
    d) minorului care este titular al unui pasaport individual sau, după caz, al unei cărţi de identitate şi calatoreste insotit de o altă persoană fizica majoră i se permite ieşirea în aceleasi condiţii şi împreună cu aceasta numai dacă persoana insotitoare prezinta o declaratie a ambilor parinti sau, după caz, a parintelui caruia minorul i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabila, a parintelui supravietuitor ori a reprezentantului sau legal, care să cuprindă acordul acestora cu privire la efectuarea calatoriei respective de către minor, la statul sau statele de destinatie, la perioada în care urmeaza să se desfăşoare calatoria, precum şi datele de identitate ale insotitorului respectiv.
    ------------
    Alin. (1) al art. 30 a fost modificat de pct. 3 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 96 din 29 noiembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 981 din 8 decembrie 2006.
    (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b)-d) nu este necesară declaratia parintelui decazut din drepturile parintesti sau, după caz, declarat disparut, în condiţiile legii, dacă insotitorul face dovada în acest sens, cu excepţia cazului în care ambii parinti se afla în aceasta situaţie, când este obligatorie declaratia reprezentantului legal al minorului.
    (3) Prin derogare de la prevederile alin. (1) lit. b)-d), organele politiei de frontieră permit ieşirea din România a minorilor însoţiţi, numai în urmatoarele situaţii:
    a) în cazul în care insotitorul argumenteaza necesitatea calatoriei în strainatate prin faptul ca minorul urmeaza sa beneficieze de un tratament medical care nu este posibil pe teritoriul României şi fără de care viaţa sau sănătatea îi este pusa în mod grav în pericol, cu condiţia să prezinte documente doveditoare în acest sens, emise sau avizate de autorităţile medicale române, din care să rezulte perioada şi statul sau statele în care urmeaza să se acorde tratamentul medical respectiv, chiar dacă nu exista acordul ambilor parinti, al celuilalt parinte, al parintelui supravietuitor sau al reprezentantului legal;
    b) în cazul în care insotitorul face dovada ca minorul se deplaseaza pentru studii sau concursuri oficiale, prin prezentarea unor documente corespunzătoare, din care să rezulte perioada şi statul sau statele în care se vor desfăşura aceste studii sau concursuri, chiar dacă exista acordul doar al unuia dintre parinti.
    -------------
    Litera b) a alin. (3) al art. 30 a fost modificata de pct. 3 al articolului unic din LEGEA nr. 191 din 16 mai 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 441 din 22 mai 2006.
    (4) Pe lângă informaţiile prevăzute la alin. (1) lit. d), declaratia parintilor, a parintelui caruia minorul i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabila, a parintelui supravietuitor sau a reprezentantului legal, după caz, trebuie să cuprindă şi urmatoarele menţiuni:
    a) scopul deplasarii;
    b) ruta urmata până în statul de destinatie;
    c) indicarea faptului dacă minorul urmeaza sa ramana în statul de destinatie, caz în care trebuie mentionata persoana careia urmeaza a-i fi încredinţat minorul, sau dacă urmeaza să se reintoarca împreună cu un însoţitor, ale cărui date de identitate trebuie indicate, în cazul în care acesta este o altă persoană decat cea cu care iese din România.
    (5) Poate avea calitatea de însoţitor şi o persoană anume desemnata din cadrul unei societăţi comerciale autorizate, în condiţiile legii, sa desfasoare activităţi de transport international de persoane.
    (6) Organele politiei de frontieră vor permite ieşirea din România a minorilor însoţiţi numai dacă se constată că se respecta informaţiile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c) şi la alin. (4), referitoare la însoţitor, perioada deplasarii şi ruta care trebuie urmata, iar în situaţiile prevăzute la alin. (3), dacă se constată că ruta aleasa pentru deplasare şi momentul prezentarii la ieşirea din tara se justifica în raport cu destinaţia, respectiv cu perioada deplasarii.
    (7) Declaratiile prevăzute la alin. (1) lit. b)-d) trebuie redactate în doua exemplare şi trebuie să fie autentificate în tara de notarul public, iar în strainatate, de misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României ori, dacă au fost date în faţa autorităţilor straine, sa indeplineasca condiţiile de supralegalizare prevăzute de lege sau să aibă aplicata apostila conform Convenţiei cu privire la suprimarea cerinței supralegalizarii actelor oficiale straine, adoptata la Haga la 5 octombrie 1961, la care România a aderat prin Ordonanţa Guvernului nr. 66/1999, aprobata prin Legea nr. 52/2000, cu modificările ulterioare. Un exemplar al declaraţiei se păstrează de către însoţitor, iar al doilea exemplar insoteste pasaportul minorului.


    Articolul 31

    (1) În situaţia în care organele politiei de frontieră constata că nu sunt indeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege pentru ca minorul sa iasa din România, vor intrerupe calatoria acestuia. Dacă minorul nu este insotit de cel puţin unul dintre parinti, vor proceda la informarea imediata a acestora, punandu-le în vedere sa îl preia de îndată ce este posibil. În cazul în care nu este posibila informarea parintilor, organele politiei de frontieră vor anunta de îndată Autoritatea Naţionala pentru Protectia Drepturilor Copilului, care va initia procedura aplicabila minorilor neinsotiti, potrivit legii.
    (2) Organele politiei de frontieră vor intrerupe, de asemenea, calatoria minorului, chiar dacă sunt indeplinite condiţiile prevăzute la art. 30, în urmatoarele situaţii:
    a) insotitorul este cetatean strain şi nu face dovada faptului ca are dreptul să se reintoarca în România, desi în declaratia parintilor sau, după caz, a reprezentantului legal se menţionează că minorul se va reintoarce împreună cu acelasi însoţitor;
    b) insotitorul a savarsit anterior una dintre infractiunile urmatoare, cu excepţia cazului în care a fost reabilitat pentru aceasta infractiune:
    1. omor, omor calificat, omor deosebit de grav;
    2. infractiuni privitoare la viaţa sexuala;
    3. cersetorie;
    4. lipsire de libertate în mod ilegal;
    5. sclavie;
    6. prostitutie;
    7. proxenetism;
    8. infractiuni privind traficul de droguri sau precursori;
    9. infractiuni privind traficul de persoane şi infractiuni în legătură cu traficul de persoane;
    10. trafic de migranti;
    11. trafic de tesuturi sau organe umane;
    12. infractiuni de terorism;
    c) insotitorul este cetatean strain şi paraseste teritoriul României ca urmare a unei decizii de indepartare de pe teritoriul României, dispusa în condiţiile legii, cu excepţia cazului în care este parinte al minorului şi exista acordul celuilalt parinte, dat în condiţiile prevăzute la art. 30;
    d) insotitorului sau, după caz, minorului i-a fost limitat, în condiţiile prezentei legi, exercitiul dreptului la libera circulatie în strainatate pentru statul de destinatie ori pentru un stat care urmeaza să fie tranzitat, în perioada în care urmeaza sa calatoreasca împreună;
    e) insotitorul nu este persoana careia i-a fost incredintata de către instanţa supravegherea minorului, atunci când faţă de acesta s-a dispus măsura educativa a libertatii supravegheate, în condiţiile legii penale;
    f) minorul refuza sa iasa din tara, dacă a implinit vârsta de 14 ani.
    (3) Ieşirea din România a minorilor, în situaţia în care exista neintelegeri între parinti cu privire la exprimarea acordului, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 30 alin. (2) şi (3), se permite numai după solutionarea neintelegerilor de către instanţa de judecată, în condiţiile legii.
    (4) În vederea constatarii de către organele politiei de frontieră a situaţiei prevăzute la alin. (2) lit. e), instanţa care dispune măsura educativa a libertatii supravegheate este obligata sa comunice această măsură Inspectoratului General al Politiei de Frontiera şi Directiei Generale de Pasapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor. Autoritatea competenţa sa elibereze minorului pasaport simplu efectueaza în acest document menţiunile corespunzătoare referitoare la persoana careia i-a fost incredintata supravegherea minorului.


    Articolul 32

    (1) Până la preluarea minorului de către parinte sau, după caz, de către o altă persoană, în condiţiile prezentei legi, insotitorul prevăzut la art. 30 alin. (1) lit. d), care calatoreste în strainatate în condiţiile prezentei legi împreună cu acesta, are urmatoarele obligaţii:
    a) sa acorde ingrijire şi supraveghere minorului pe toata durata deplasarii;
    b) sa nu abandoneze minorul;
    c) sa nu incredinteze minorul altei persoane decat parintelui, reprezentantului legal sau, după caz, persoanei prevăzute la art. 30 alin. (4) lit. c) ori, în cazuri deosebite, autorităţilor straine competente în domeniul acordarii de asistenţa şi protecţie pentru minori;
    d) să respecte scopul, ruta şi durata deplasarii menţionate în declaratia prevăzută la art. 30 alin. (1) lit. d), cu excepţia situaţiei când exista acordul ulterior al acestora cu privire la schimbările intervenite;
    e) în cazul disparitiei minorului pe perioada deplasarii în strainatate, sa anunte de îndată autorităţile competente de pe teritoriul statului unde s-a produs evenimentul, precum şi cea mai apropiata reprezentanta diplomatica sau oficiu consular al României, solicitand eliberarea unei adeverinte în acest sens;
    f) sa informeze de îndată ce este posibil cea mai apropiata reprezentanta diplomatica sau oficiu consular al României, în cazul aparitiei unei situaţii obiective de natura sa intrerupa calatoria, sa schimbe ruta, să depăşească durata calatoriei indicate de parinti sau de reprezentantul legal;
    g) în cazul în care nu este posibila încredinţarea minorului persoanei prevăzute la art. 30 alin. (4) lit. c), sa anunte imediat cea mai apropiata reprezentanta diplomatica sau oficiu consular al României, în vederea reunificarii familiale a minorului sau, după caz, să se reintoarca în România cu acesta.
    (2) În situaţiile prevăzute la alin. (1) lit. e)-g), misiunea diplomatica sau oficiul consular sesizat are obligaţia de a informa imediat, direct sau prin intermediul Directiei generale afaceri consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, atât Inspectoratul General al Politiei Române, cat şi Directia Generală de Pasapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, în vederea anuntarii parintilor ori a reprezentantului legal al minorului în legătură cu evenimentul produs.


    Articolul 33

    Minorul care calatoreste în strainatate insotit de cel puţin unul dintre parinti sau de reprezentantul sau legal nu poate fi încredinţat de către acesta unei persoane de pe teritoriul altui stat, atunci când faţă de minor s-a dispus măsura educativa a libertatii supravegheate, în condiţiile legii penale.


    Secţiunea a 2-a Stabilirea domiciliului în strainatate


    Articolul 34

    (1) Cetateanul român care şi-a stabilit domiciliul în strainatate poate depune, personal sau prin mandatar, cerere pentru aplicarea în pasaportul simplu a menţiunii privind stabilirea domiciliului în acel stat sau pentru eliberarea unui pasaport simplu, cu menţionarea tarii de domiciliu, la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României, iar când se afla temporar în tara, la serviciile publice comunitare pentru evidenta persoanelor, ori la serviciile publice comunitare pentru eliberarea şi evidenta pasapoartelor simple, pe a caror raza a avut ultimul domiciliu sau, după caz, reşedinţa, ori la sediul Directiei Generale de Pasapoarte, când se afla în una dintre urmatoarele situaţii:
    a) a dobândit un drept de sedere pentru o perioadă de cel puţin un an sau, după caz, i s-a prelungit succesiv dreptul de sedere, în decurs de un an, pe teritoriul statului respectiv;
    b) a dobândit un drept de sedere pe teritoriul statului respectiv, în scopul reunificarii familiale cu o persoană care domiciliaza pe teritoriul acelui stat;
    c) a dobândit un drept de lunga sedere sau, după caz, un drept de sedere permanenta pe teritoriul statului respectiv;
    d) a dobândit cetatenia statului respectiv.
    (2) Cererile primite în condiţiile alin. (1) se solutioneaza, după caz, de serviciile publice comunitare pentru eliberarea şi evidenta pasapoartelor simple sau de Directia Generală de Pasapoarte.
    (3) Cetateanul român care şi-a stabilit domiciliul în strainatate are obligaţia ca la inmanarea pasaportului în care a fost aplicata menţiunea prevăzută la alin. (1) sa predea actul de identitate care atesta existenta domiciliului în România, emis de autorităţile române.
    (4) Actele necesare, procedura, condiţiile şi termenele de solutionare a cererii privind aplicarea în pasaportul simplu a menţiunii privind stabilirea domiciliului în strainatate se stabilesc prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.
    -------------
    Art. 34 a fost modificat de pct. 10 al art. I din ORDONANTA nr. 5 din 19 ianuarie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 71 din 26 ianuarie 2006.


    Articolul 35

    Cetateanului român care are domiciliul în strainatate şi solicita autorităţilor competente române eliberarea documentelor de identitate, de calatorie sau de stare civila, dar nu poate face dovada cetateniei române, i se elibereaza documentele respective, în condiţiile legii, numai după ce se atesta de către Directia Generală de Pasapoarte, la cererea acestor autorităţi, faptul ca solicitantul este cetatean român.


    Articolul 36

    (1) Cetateanului român care a implinit vârsta de 18 ani şi minorului căsătorit cu respectarea legii, care şi-au stabilit domiciliul în România, li se anulează, la cerere, menţiunea din pasaportul simplu privind stabilirea domiciliului în strainatate şi li se elibereaza carte de identitate, în condiţiile legii.
    (2) Cetateanul român care are domiciliul în strainatate şi a fost returnat în baza unui acord de readmisie sau, după caz, a fost expulzat de pe teritoriul statului de domiciliu are obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data intrarii în România, sa declare autorităţilor competente locul unde şi-a stabilit domiciliul, în condiţiile legii.


    Articolul 37

    Minorul îşi stabileste domiciliul în strainatate sau, după caz, în România, în condiţiile Codului familiei şi ale altor legi speciale care cuprind reglementari în aceasta materie.


    Secţiunea a 3-a Limitarea exercitarii dreptului la libera circulatie în strainatate


    Articolul 38

    Restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie în strainatate a cetatenilor români poate fi dispusa pentru o perioadă de cel mult 3 ani numai în condiţiile şi cu privire la urmatoarele categorii de persoane:
    a) cu privire la persoana care a fost returnata dintr-un stat în baza unui acord de readmisie incheiat între România şi acel stat;
    b) cu privire la persoana a carei prezenta pe teritoriul unui stat, prin activitatea pe care o desfăşoară sau ar urma sa o desfasoare, ar aduce atingere grava intereselor României sau, după caz, relatiilor bilaterale dintre România şi acel stat.


    Articolul 39

    (1) În situaţia prevăzută la art. 38 lit. a), măsura se dispune, la solicitarea Direcţiei Generale de Paşapoarte, cu privire la statul de pe teritoriul căruia a fost returnată persoana, de către Tribunalul Bucureşti.
    --------------
    Alin. (1) al art. 39 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 126 din 5 noiembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 760 din 9 noiembrie 2007.
    (2) În situaţia prevăzută la art. 38 lit. b), măsura se dispune, la solicitarea instituţiei cu competenţe în domeniul apărării, ordinii publice sau siguranţei naţionale care deţine date ori informaţii cu privire la activitatea pe care persoana o desfăşoară sau urmează să o desfăşoare în străinătate, de către Tribunalul Bucureşti.
    --------------
    Alin. (2) al art. 39 a fost modificat de pct. 1 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 126 din 5 noiembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 760 din 9 noiembrie 2007.
    (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2), instanţa se pronunţă, prin hotărâre, în termen de 5 zile de la primirea solicitarii autorităţilor competente, şi comunică hotărârea persoanei, Directiei Generale de Pasapoarte, Inspectoratului General al Politiei de Frontiera şi serviciului public comunitar pentru eliberarea şi evidenta pasapoartelor simple, competent sa elibereze pasaportul simplu persoanei împotriva careia a fost dispusa măsura.
    (4) Hotărârea prevăzută la alin. (3) este supusă apelului, în termen de 5 zile de la comunicare, la curtea de apel competenţa teritorial. Instanţa se pronunţă în termen de 3 zile de la data primirii cererii.
    (5) Hotărârea curtii de apel este supusă recursului, termenul de recurs, precum şi cel de judecată fiind cele prevăzute la alin. (4).
    (6) Exercitarea cailor de atac prevăzute la alin. (4) şi (5) nu suspenda executarea hotărârii instanţei.
    (7) Prezenta procurorului la toate sedintele de judecată este obligatorie.
    (8) În baza hotărârii definitive şi irevocabile a instanţei competente, prin care s-a dispus măsura, serviciul public comunitar prevăzut la alin. (3) efectueaza în pasaportul simplu al persoanei menţiunile corespunzătoare referitoare la perioada şi statul/statele pentru care se aplică măsura restrangerii exercitarii dreptului de a calatori în strainatate.


    Articolul 40

    Exercitarea de către o persoană a dreptului la libera circulatie în strainatate se suspenda numai în urmatoarele situaţii:
    a) este invinuita sau inculpata intr-o cauza penala şi a fost dispusa instituirea unei măsuri preventive în condiţiile Codului de procedura penala;
    b) a fost condamnata şi are de executat o pedeapsă privativa de libertate;
    c) este internata într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, în condiţiile legii penale;
    d) nu a respectat măsura restrangerii exercitarii dreptului la libera circulatie în strainatate, dispusa în condiţiile prezentei legi.


    Articolul 41

    (1) În vederea punerii în executare de către autorităţile competente a masurii de suspendare a exercitarii dreptului la libera circulatie în strainatate, autorităţile care au dispus masurile prevăzute la art. 40 lit. a)-c) au obligaţia de a le comunică Directiei Generale de Pasapoarte, Inspectoratului General al Politiei Române şi Inspectoratului General al Politiei de Frontiera.
    (2) Suspendarea exercitarii dreptului la libera circulatie în strainatate inceteaza de drept la data la care inceteaza măsura dispusa în oricare dintre situaţiile prevăzute la art. 40 lit. a)-c).


    Articolul 42

    (1) În situaţia prevăzută la art. 40 lit. d) măsura se dispune, la solicitarea Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră sau a Direcţiei Generale de Paşapoarte, de către Tribunalul Bucureşti, pentru o perioadă care nu poate depăşi 3 ani. Prevederile art. 39 alin. (3)-(7) şi ale art. 41 alin. (1) se aplică în mod corespunzător.
    --------------
    Alin. (1) al art. 42 a fost modificat de pct. 2 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 126 din 5 noiembrie 2007, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 760 din 9 noiembrie 2007.
    (2) În situaţia în care persoana împotriva careia se instituie măsura suspendării exercitarii dreptului la libera circulatie în strainatate a fost returnata în baza unui acord de readmisie din statul pentru care i-a fost restrans dreptul la libera circulatie în strainatate, perioada pentru care se poate suspenda acest drept poate fi majorata până la 5 ani, în condiţiile alin. (1).


    Articolul 43

    Pe durata suspendarii exercitarii dreptului la libera circulatie în strainatate, cetateanului român i se poate refuza temporar eliberarea documentelor de calatorie prevăzute la art. 6 alin. (1) de către autoritatea competentă sa elibereze aceste documente, iar dacă i-au fost eliberate, îi pot fi retrase de către autorităţile competente sa puna în executare măsura.
    --------------
    Art. 43 a fost modificat de pct. 4 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 96 din 29 noiembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 981 din 8 decembrie 2006.


    Articolul 44

    (1) La cererea persoanei împotriva careia s-a dispus măsura prevăzută la art. 40, în condiţiile art. 42, instanţa de judecată care a instituit această măsură poate dispune suspendarea temporara a executarii acesteia şi inlocuirea acestei măsuri, pentru o perioadă limitata de timp, cu măsura restrangerii dreptului la libera circulatie, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 39 alin. (3)-(7), în urmatoarele cazuri:
    a) persoana urmeaza să se deplaseze în strainatate pentru a urma un tratament medical care nu este posibil pe teritoriul României şi fără de care viaţa sau sănătatea îi este pusa în mod grav în pericol, prezentand documente doveditoare în acest sens, emise sau avizate de autorităţile medicale române;
    b) în cazul decesului în strainatate al sotului sau al unei rude de până la gradul al IV-lea inclusiv;
    c) în alte situaţii obiective care necesita prezenta temporara a persoanei pe teritoriul altui stat, fără de care interesele legitime ale acesteia sau ale altui cetatean ar fi în mod grav afectate.
    (2) În cazul în care instanţa admite cererea prevăzută la alin. (1), prin hotărârea pe care o pronunţă trebuie să stabileasca perioada exacta, precum şi statul/statele în care persoana poate calatori.
    (3) Organele politiei de frontieră permit ieşirea din tara a persoanei prevăzute la alin. (1), în condiţiile prevăzute la art. 28 alin. (2) şi (3), dacă prezinta hotărârea instanţei de judecată, rămasă definitivă şi irevocabila, prin care se suspenda temporar executarea masurii prevăzute la art. 40.


    Capitolul IV Contraventii şi infractiuni


    Articolul 45

    Incalcarea prevederilor prezentei legi atrage, după caz, raspunderea penala, civila, contraventionala sau administrativa a persoanei vinovate.


    Articolul 46

    Urmatoarele fapte constituie contraventii:
    a) nerespectarea obligaţiei de predare a pasapoartelor diplomatice, în condiţiile prevăzute la art. 11 alin. (1);
    b) nerespectarea de către titularii pasapoartelor diplomatice a obligaţiei prevăzute la art. 11 alin. (2);
    c) folosirea pasapoartelor de serviciu în alte situaţii decat cele prevăzute la art. 14 alin. (1);
    d) nerespectarea de către titularii pasapoartelor de serviciu a obligaţiei prevăzute la art. 14 alin. (2);
    e) nerespectarea de către titularii mai multor pasapoarte simple a obligaţiei prevăzute la art. 16 alin. (2);
    f) nerespectarea de către titularii pasapoartelor simple a obligaţiei prevăzute la art. 20 alin. (1);
    g) nerespectarea condiţiei privind pastrarea pasapoartelor simple ale minorilor care nu au implinit vârsta de 14 ani de către insotitori, prevăzută la art. 20 alin. (2);
    h) retinerea pasaportului aparţinând unei persoane, de către alte persoane decat cele autorizate, în condiţiile art. 20 alin. (3);
    i) nerespectarea de către persoanele prevăzute la art. 20 alin. (1) şi (2) a obligaţiei prevăzute la alin. (4);
    j) nerespectarea de către titularul pasaportului simplu, declarat furat sau pierdut, a obligaţiei de a nu-l folosi, prevăzută la art. 27 alin. (2);
    k) folosirea pasaportului declarat furat sau pierdut, de către titularul acestuia, fără indeplinirea condiţiei prevăzute la art. 27 alin. (3);
    l) nerespectarea prevederilor art. 32 alin. (1) lit. d) de către insotitorul minorului, cu excepţia situaţiei în care a existat acordul parintelui sau, după caz, al reprezentantului legal;
    m) nerespectarea termenului prevăzut la art. 36 alin. (2) de către persoana returnata de pe teritoriul statului unde îşi stabilise domiciliul;
    n) pierderea, deteriorarea sau distrugerea documentelor de calatorie prevăzute la art. 6 alin. (1), în mod repetat, într-un interval de 3 ani.
    -----------
    Lit. n) a art. 46 a fost modificata de pct. 5 al art. I din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 96 din 29 noiembrie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 981 din 8 decembrie 2006.


    Articolul 47

    (1) Contraventiile prevăzute la art. 46 se sancţionează după cum urmeaza:
    a) cu amendă de la 30 lei (RON) la 50 lei (RON), cele prevăzute la lit. a), d), e), g), i), k) şi n);
    b) cu amendă de la 50 lei (RON) la 100 lei (RON), cele prevăzute la lit. b), c), f) şi j);
    c) cu amendă de la 100 lei (RON) la 150 lei (RON), cea prevăzută la lit. m)*);
    ---------------
    *) Conform RECTIFICARII nr. 50 din 8 martie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 316 din 7 aprilie 2006, la articolul 47 alineatul (1) litera c), în loc de: "cu amendă de la 10 lei (RON) la 150 lei (RON),..." se va citi: "cu amendă de la 100 lei (RON) la 150 lei (RON),...".
    d) cu amendă de la 150 lei (RON) la 300 lei (RON), cea prevăzută la lit. l);
    e) cu amendă de la 300 lei (RON) la 500 lei (RON), cea prevăzută la lit. h).
    -------------
    Alin. (1) al art. 47 a fost modificat de pct. 6 al articolului unic din LEGEA nr. 50 din 8 martie 2006, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 230 din 14 martie 2006.
    (2) Sumele prevăzute la alin. (1) se vor actualiza prin hotărâre a Guvernului.


    Articolul 48

    Constatarea contraventiilor şi aplicarea sanctiunilor se fac de către lucrători anume desemnaţi din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor ori, după caz, de către agenti constatatori anume desemnaţi ai altor institutii sau autorităţi, potrivit competentelor.


    Articolul 49

    Contraventiilor prevăzute la art. 46 le sunt aplicabile dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari şi completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.


    Articolul 50

    (1) Impiedicarea de orice fel, fără drept, a exercitarii de către cetateanul român a dreptului la libera circulatie în strainatate, prin refuzul eliberarii sau retinerea documentului de calatorie ori prin refuzul permiterii de a iesi şi de a intra din/în România în alte situaţii decat cele expres prevăzute de lege, constituie infractiune şi se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
    (2) Actiunea penala pentru fapta prevăzută la alin. (1) se pune în miscare la plangerea prealabila a persoanei vatamate.


    Articolul 51

    (1) Fapta persoanei prevăzute la art. 30 alin. (1) lit. d) de a fi lasat minorul într-un alt stat, cu incalcarea obligaţiilor prevăzute la art. 32 alin. (1) lit. c), e) şi g), constituie infractiune şi se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi.
    (2) Actiunea penala pentru fapta prevăzută la alin. (1) se pune în miscare la plangerea prealabila a parintelui sau, după caz, a reprezentantului legal al minorului.


    Capitolul V Dispozitii tranzitorii şi finale


    Articolul 52

    Până la data aderarii României la Uniunea Europeana, în cazul returnarii unui cetatean român în baza unui acord de readmisie incheiat între România şi un stat membru al Uniunii Europene, măsura restrangerii dreptului la libera circulatie în strainatate, instituita în condiţiile art. 38*), trebuie să se refere la teritoriile tuturor acestor state, cu excepţia celor cu privire la care persoana în cauza face dovada ca are drept de intrare.
    ---------------
    *) Conform RECTIFICARII nr. 248 din 20 iulie 2005, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 316 din 7 aprilie 2006, la articolul 52, în loc de: "... în condiţiile art. 40,..." se va citi: "...în condiţiile art. 38,...".


    Articolul 53

    Normele metodologice de aplicare a prezentei legi se aproba prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Administraţiei şi Internelor şi a Ministerului Afacerilor Externe, în termen de 6 luni de la data publicarii prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I.


    Articolul 54

    (1) Prezenta lege intră în vigoare la 6 luni de la data publicarii în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    (2) La data intrarii în vigoare a prezentei legi se abroga Ordonanţa Guvernului nr. 65/1997 privind regimul pasapoartelor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 30 august 1997, aprobata cu modificari prin Legea nr. 216/1998, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte dispozitii contrare, cu urmatoarele excepţii:
    a) Hotărârea Guvernului nr. 460/2001 privind punerea în circulatie a noilor tipuri de pasapoarte româneşti, cu modificările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 25 mai 2001;
    b) Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 144/2001 privind indeplinirea de către cetatenii români, la ieşirea din tara, a condiţiilor de intrare în statele membre ale Uniunii Europene şi în alte state, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 725 din 14 noiembrie 2001, aprobata şi modificata prin Legea nr. 177/2002, cu completările ulterioare, şi Ordinul ministrului de interne nr. 177/2001 pentru stabilirea cuantumului sumei minime în valută liber convertibila pe care cetatenii români trebuie să o detina la ieşirea din tara, când calatoresc în scopuri particulare în statele membre ale Uniunii Europene sau în alte state, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 759 din 28 noiembrie 2001, care se abroga la data aderarii României la Uniunea Europeana.


    Articolul 55

    (1) Masurile de suspendare a dreptului de a folosi pasaportul, dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. a)-e) din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1997, cu modificările şi completările ulterioare, şi aflate în curs de executare la data intrarii în vigoare a prezentei legi, rămân în vigoare sau, după caz, inceteaza după cum urmeaza: a) cele dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. a)-c) rămân în vigoare în aceleasi condiţii;
    b) cele dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. d) inceteaza de drept;
    c) cele dispuse în temeiul art. 14 alin. (1) lit. e) inceteaza de drept, cu excepţia celor dispuse cu privire la cetatenii români returnati în baza acordurilor de readmisie incheiate de România cu alte state, care rămân în vigoare pentru o perioadă de 6 luni, putand fi transformate, înainte de expirarea acestui termen, în măsuri de restrangere a dreptului la libera circulatie în strainatate, în condiţiile prevăzute la art. 39 alin. (1) şi (3)-(8), precum şi, după caz, la art. 44 din prezenta lege, la solicitarea Inspectoratului General al Politiei de Frontiera sau, după caz, a Directiei Generale de Pasapoarte.
    (2) Cererile pentru eliberarea sau prelungirea documentelor de calatorie, precum şi cele pentru includerea oricăror menţiuni în aceste documente, depuse la autorităţile competente înainte de data intrarii în vigoare a prezentei legi, se solutioneaza în conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 65/1997, cu modificările şi completările ulterioare.
    Această lege a fost adoptata de Parlamentul României, în condiţiile art. 147 alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constitutia României, republicată.
    p. PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR,
    DAN RADU RUSANU
    PRESEDINTELE SENATULUI
    NICOLAE VACAROIU
    Bucureşti, 20 iulie 2005.
    Nr. 248.
    ------------