LEGE nr. 25 din 23 decembrie 1981
privind impozitele şi taxele locale
EMITENT
  • MAREA ADUNARE NAŢIONALA
  • Publicat în  BULETINUL OFICIAL nr. 115 din 29 decembrie 1981



    Marea Adunarea Naţionala adopta prezenta lege.

    Capitolul 1 Dispoziţii generale


    Articolul 1

    Impozitele şi taxele locale constituie un mijloc de participare a cetăţenilor, a unităţilor socialiste şi a altor persoane la autogestiunea localităţilor, la formarea fondurilor băneşti necesare finanţării obiectivelor şi acţiunilor prevăzute în planul naţional unic de dezvoltare economico-socială.


    Articolul 2

    Fondurile băneşti constituite din impozitele şi taxele locale se utilizează pentru realizarea unor obiective şi acţiuni de care cetăţenii şi unităţile socialiste beneficiază în mod direct.
    În calitatea lor de proprietari ai mijloacelor de producţie, producători şi beneficiari ai bunurilor materiale, oamenii muncii participa la înfăptuirea politicii partidului şi statului de dezvoltare multilaterala a tuturor localităţilor, la ridicarea gradului de civilizatie al acestora, la utilizarea cu maximum de eficienta a fondurilor materiale şi băneşti, la cheltuirea cu simt gospodăresc a fondurilor publice, păstrarea integrităţii avutului obştesc şi înlăturarea oricăror forme de risipa.
    Participarea cetăţenilor, în procesul autoconducerii, la crearea şi utilizare rea fondurilor necesare dezvoltării edilitar-gospodăreşti a localităţii intareste răspunderea cetateneasca faţă de nevoile generale ale societăţii, constituie contribuţia acestora la rambursarea către societate a unei părţi din cheltuielile făcute, de care cetăţenii beneficiază în mod nemijlocit.


    Articolul 3

    Impozitele şi taxele locale se utilizează, potrivit legii, pentru creşterea gradului de dotare edilitar-gospodareasca a tuturor localităţilor, extinderea şi modernizarea drumurilor, sporirea numărului de locuinţe şi a numărului de locuri în crese şi grădiniţe de copii, dezvoltarea reţelei de învăţămînt, sănătate, cultura şi arta, asigurindu-se astfel îmbunătăţirea permanenta a condiţiilor de viaţa şi munca ale întregului popor.


    Articolul 4

    Impozitele şi taxele locale, cu sursa de venituri ale bugetelor municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor, stimuleaza răspunderea organelor locale în utilizarea veniturilor proprii, astfel încît aceste venituri să contribuie la dezvoltarea în ritm susţinut a tuturor localităţilor tarii, în concordanta cu prevederile planului naţional unic de dezvoltare economico-socială.


    Articolul 5

    Impozitele şi taxele locale care se plătesc de unităţile socialiste de stat şi cooperatiste, precum şi de persoanele fizice şi juridice altele decît unităţile socialiste, sînt cele reglementate prin prezenta lege şi anume:
    a) impozitul pe clădiri;
    b) impozitul pe terenuri din municipii şi oraşe;
    c) taxe asupra mijloacelor de transport;
    d) taxe pentru folosirea locurilor publice de desfacere;
    e) taxe pentru eliberarea autorităţilor în domeniul construcţiilor;
    f) taxe pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afisaj şi reclama;
    g) taxa pentru şederea în staţiunile balneoclimaterice;
    h) taxa pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, de arhitectura şi arheologie;
    i) taxa pentru deţinerea de cîini.


    Articolul 6

    Nivelul cotelor de impozit şi al taxelor locale, termenele de plată, modul de stabilire şi încasare al acestora se stabilesc prin decret al Consiliului de Stat.


    Articolul 7

    Nivelul cotelor de impozit şi al taxelor se revizuieste cel puţin o dată la 5 ani, în raport cu dezvoltarea generală a activităţii edilitar-gospodăreşti, extinderea şi modernizarea reţelei de drumuri, creşterea gradului de urbanizare, diversificarea serviciilor prestate populaţiei şi alte asemenea elemente specifice, precum şi în raport cu creşterea veniturilor băneşti ale populaţiei.


    Capitolul 2 Impozitul pe clădiri


    Articolul 8

    Sînt supuse impozitului pe clădiri, indiferent de locul unde sînt situate şi de destinaţia acestora, clădirile proprietatea persoanelor fizice şi a persoanelor juridice altele decît unităţile socialiste, precum şi clădirile proprietate de stat aflate în administrarea unităţilor economice de stat, clădirile în folosinţă sau, după caz, în proprietatea organizaţiilor cooperatiste şi a celorlalte organizaţii obşteşti, cu excepţia celor prevăzute de lege.


    Articolul 9

    Impozitul pe clădirile proprietatea persoanelor fizice se calculează prin aplicarea unor cote de impozit asupra valorii de asigurare prin efectul legii, determinata potrivit normelor legale în vigoare.
    Impozitul pe clădirile aparţinînd unităţilor economice de stat, cooperatiste şi celorlalte organizaţii obşteşti se determina prin aplicarea cotelor de impozit la valoarea de inventar a clădirilor supuse plăţii acestui impozit.


    Articolul 10

    Cotele de impozit pe clădiri se stabilesc în mod diferenţiat în funcţie de destinaţia clădirilor, locul unde acestea sînt situate şi de categoria plătitorilor - unităţi socialiste, persoane fizice, persoane juridice altele decît unităţile socialiste.


    Articolul 11

    În cazul locuinţelor proprietate personală, situate în mediul urban, pentru camerele care depăşesc numărul membrilor de familie şi se încadrează în limitele prevăzute de legea nr. 5/1973 privind administrarea fondului locativ şi reglementarea raporturilor dintre proprietari şi chiriaşi, se aplică cote de impozit majore.
    Camerele care depăşesc nevoile de locuit ale proprietarului şi familiei sale, determinate potrivit legii nr. 5/1973, vor fi închiriate de proprietar altor persoane, iar în cazul în care acesta nu le închiriază, comitetele sau birourile executive ale consiliilor populare le pot închiria persoanelor îndreptăţite, prin unităţi specializate pentru administrarea şi închirierea fondului locativ de stat.
    Veniturile obţinute din închiriere se vor impune potrivit prevederilor legale, neaplicindu-se majorarea cotelor de impozit pentru camerele închiriate.


    Articolul 12

    Pentru clădirile situate în localităţile rurale care trec în categoria oraşelor cota de impozit pe clădiri corespunzătoare noii categorii de localitate se aplică începînd cu 1 ianuarie al anului următor acestei modificări.


    Capitolul 3 Impozitul pe terenuri


    Articolul 13

    Terenurile proprietatea persoanelor fizice, terenurile proprietate de stat aflate în administrarea unităţilor economice de stat, terenurile proprietatea organizaţiilor cooperatiste, a celorlalte organizaţii obşteşti şi a persoanelor juridice altele decît unităţile socialiste, precum şi terenurile date în folosinţă, situate în municipii, oraşe şi în localităţile componente ale acestora sînt supuse impozitului în conformitate cu prevederile prezentei legi.
    Impozitul se stabileşte în suma fixa pe metru patrat, diferenţiat pe municipii şi oraşe.


    Articolul 14

    Terenurile situate în localităţile componente cu caracter agricol ale municipiilor şi oraşelor, stabilite potrivit legii, terenurile situate în satele care aparţin municipiilor şi oraşelor, precum şi terenurile din comunele subordonate, sînt supuse impozitului prevăzut de legea nr. 2/1977 privind impozitul agricol.


    Articolul 15

    Impozitul pe terenurile situate în oraşele care trec în categoria municipiilor sau în comunele care trec în categoria oraşelor, după caz, se modifica corespunzător noii incadrari a localităţii în care sînt terenurile, începînd cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a survenit aceasta modificare.


    Articolul 16

    Impozitul pe terenuri prevăzut la art. 13 nu se aplică terenurilor pentru care se plătesc taxele pentru folosirea terenurilor proprietate de stat sau taxele anuale prevăzute de lege.


    Articolul 17

    Terenurile improprii a fi constituite sau cultivate, cele folosite pentru recreere sau sport, poligoanelor de trageri, porturile, aeroporturile şi alte asemenea, precum şi terenurile care deservesc clădirile neimpozabile, nu sînt supuse impozitului pe terenuri.


    Capitolul 4 Taxe asupra mijloacelor de transport


    Articolul 18

    Mijloacele de transport cu tracţiune mecanică şi mijloacele de transport pe apa, proprietatea persoanelor fizice şi a persoanelor juridice altele decît unităţile socialiste, sînt supuse unei taxe anuale în condiţiile prezentei legi.


    Articolul 19

    Taxa asupra mijloacelor de transport cu tracţiune mecanică se stabileşte în funcţie de capacitatea cilindrică a motorului. Pentru mijloacele de transport pe apa taxa se stabileşte diferenţiat, în funcţie de felul mijlocului de transport.


    Capitolul 5 Taxe pentru folosirea locurilor publice de desfacere


    Articolul 20

    Persoanelor fizice, organizaţiile cooperatiste şi celelalte organizaţii obşteşti, precum şi persoanele juridice altele decît unităţile socialiste de stat, plătesc o taxa zilnica pentru folosirea locurilor publice de desfacere din municipii, oraşe şi comune.
    Taxa pentru folosirea locurilor publice de desfacere se stabileşte diferenţiat, în raport de gradul de dotare a spaţiilor puse la dispoziţia producătorilor, de natura produselor desfăcute, de vîrsta şi specia animalelor aduse spre vînzare, de serviciile prestate populaţiei şi de suprafaţa ocupată.
    Pentru ocuparea trotuarelor şi a strazilor în municipii şi oraşe de către persoanele fizice şi persoanele juridice altele decît unităţile socialiste, în vederea depozitarii diverselor materiale, a vinzarii de produse sau prestării de servicii ori pentru executarea unor lucrări de construcţii, după caz, se datorează o taxa zilnica în raport cu suprafaţa ocupată.


    Articolul 21

    Comitetele executive ale consiliilor populare judeţene şi a municipiului Bucureşti vor lua măsuri pentru îmbunătăţirea şi diversificarea serviciilor prestate pentru producători în pieţe, tîrguri şi oboare prin punerea la dispoziţie de halate, cîntare, galantare, bascule, coşuri, carucioare de transport, spaţii de depozitare, de cazare şi alte asemenea, pe bază de tarife, stabilite potrivit legii, care să asigure autofinantarea activităţii respective şi o rentabilitate corespunzătoare.


    Capitolul 6 Taxe pentru eliberarea autorizaţiilor în domeniul construcţiilor


    Articolul 22

    Autorizaţiile eliberate, potrivit legii, persoanelor fizice şi persoanelor juridice altele decît unităţile socialiste, pentru construire, transformarea, modificarea, demolarea, amenajarea şi repararea terenurilor şi construcţiilor sau înstrăinarea construcţiilor, eliberarea de copii de pe planurile de construcţii sau de pe alte planuri, avize tehnice, ridicari topografice, parcelari şi pichetari de terenuri, eliberarea de autorizaţii de prelucrare şi împărţire a terenurilor de către moştenitori, precum şi alte autorizaţii în acest domeniu, sînt supuse unor taxe, diferenţiate în funcţie de valoarea construcţiilor sau instalaţiilor, suprafaţa terenurilor şi natura serviciilor prestate.
    Pentru prelungirea, în condiţiile legi, a valabilităţii autorizaţiilor, taxa este de 25 la suta din taxa datorată la eliberarea autorizaţiei.


    Articolul 23

    Pentru efectuarea unor lucrări care au ca obiect ridicari topografice sau măsurători solicitate de persoanele fizice sau juridice altele decît unităţile socialiste se datorează taxe diferenţiate în funcţie de natura serviciului prestat.


    Capitolul 7 Taxe pentru folosirea mijloacelor de publicitate, afisaj şi reclama


    Articolul 24

    Persoanele fizice şi persoanele juridice altele decît unităţile socialiste, care folosesc mijloacele de publicitate sub forma de afisaj şi reclama, datorează o taxa în suma fixa pentru fiecare exemplar, diferenţiată în funcţie de dimensiunea afiselor, ale reclamelor tipărite, ale vitrinelor şi panourilor de reclama confectionate din orice material.
    Pentru publicitatea prin presa taxa se percepe în cota procentuală aplicată la suma încasată de organul de presa.


    Capitolul 8 Taxa pentru şederea în staţiunile balneoclimaterice


    Articolul 25

    Pentru şederea în staţiunile balneoclimaterice pe o durată mai mare de 48 ore persoanele fizice în vîrsta de peste 16 ani datorează o taxa fixa stabilită pentru toată durata şederii în staţiunea respectiva.
    Pentru elevi şi studenţi taxa se reduce cu 50 la suta.


    Articolul 26

    Taxa pentru şederea în staţiunile balneoclimaterice nu se datorează în cazul cazarii la cabanele turistice aflate în afară staţiunilor balneoclimaterice, precum şi de către persoanele care au domiciliul în aceste localităţi, cele aflate în deplasare în interesul serviciului, elevii şi studenţii aflaţi în practica de producţie, în tabere de odihnă sau acţiuni şcolare.


    Capitolul 9 Taxa pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, de arhitectura şi arheologice.


    Articolul 27

    Pentru vizitarea muzeelor, caselor de odihnă, monumentelor istorice, de arhitectura şi arheologie, încadrarea ca atare potrivit legii, se stabilesc taxe de vizitare de către Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste.
    Taxele de vizitare se stabilesc diferenţiat în funcţie de valoarea artistică, istorica şi arhitecturala a obiectivelor respective.


    Articolul 28

    Elevii, studenţii şi militarii în termen care viziteaza monumentele istorice, de arhitectura şi arheologie în grupuri organizate de instituţii de învăţămînt sau de unităţi militare, nu datorează taxa pentru vizitarea acestor obiective; pentru vizitarea muzeelor şi caselor memoriale taxa se reduce cu 50 la suta.
    Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste va putea stabili o zi pe saptamina în care taxele de vizitare a muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, de arhitectura şi arheologice vor fi reduse cu pînă la 50 la suta.


    Capitolul 10 Taxa pentru deţinerea de cîini


    Articolul 29

    Persoanelor fizice care domiciliază în localităţi rurale sau urbane, care deţin mai mult de un cîine de paza pentru o gospodărie, precum şi persoanele fizice care deţin cîini de agrement şi de vinatoare, plătesc o taxa anuală diferenţiată în raport de numărul cîinilor deţinuţi şi scopul pentru care sînt folosiţi.
    Deţinerea şi creşterea cîinilor în apartamente situate în blocuri de locuinţe sau în clădiri cu mai multe apartamente se vor putea face numai cu aprobarea asociaţiei de locatari.


    Capitolul 11 Dispoziţii comune şi finale


    Articolul 30

    Unităţile economice de stat, organizaţiile cooperatiste şi celelalte organizaţii obşteşti, persoanelor fizice, precum şi persoanele juridice altele decît unităţile socialiste, sînt obligate să depună declaraţii de impunere la organele financiare ale comitetelor sau birourilor executive ale consiliilor populare, după caz, în termen de 165 zile de la data dobîndirii bunurilor supuse impozitării sau de la data la care au intervenit schimbări care conduc la modificarea impozitului sau taxei datorate.


    Articolul 31

    Pentru stabilirea sau perceperea gresita a impozitelor şi taxelor reglementate prin prezenta lege se pot face intimpinari la organul financiar care a efectuat impunerea sau în contul căruia s-a încasat taxa.


    Articolul 32

    Impozitele şi taxele locale reglementate prin prezenta lege, nestabilite la timp, se datorează, în cazul unităţilor socialiste de stat, organizaţiilor cooperatiste şi celorlalte organizaţii obşteşti, pe o perioadă anterioară de 18 luni, socotită de la data constatării, iar în cazul persoanelor fizice şi persoanelor juridice altele decît unităţile socialiste, pe doi ani anteriori anului în care se constata aceasta situaţie.


    Articolul 33

    Pentru neachitarea în termen a impozitelor şi taxelor locale reglementate prin prezenta lege se aplică majorări de întîrziere de 2 la suta pentru fiecare luna sau fracţiune de luna în cazul persoanelor fizice şi persoanelor juridice altele decît unităţile socialiste şi 0,05 la suta pentru fiecare zi de întîrziere în cazul unităţilor socialiste de stat, cooperatiste şi obşteşti. Majorarea se calculează de la data cînd impozitele şi taxele erau datorate.


    Articolul 34

    Impozitele şi taxele locale reglementate prin prezenta lege se fac venit la bugetele municipiilor, sectoarelor municipiului Bucureşti, oraşelor şi comunelor, după caz, sau constituie venituri proprii ale unităţilor care le încasează, potrivit legii.


    Articolul 35

    Ministerul Finanţelor, administraţiile financiare, circumscripţiile şi serviciile financiare ale comunelor şi birourilor executive ale consiliilor populare au obligaţia de a verifica la unităţile socialiste, la persoanele fizice, precum şi la persoanele juridice, altele decît unităţile socialiste, realitatea declaraţiilor de impunere şi modul de stabilire şi încasare a impozitelor şi taxelor prevăzute în prezenta lege.
    În cazul în care, din controalele efectuate se constata diferenţe de impozite şi taxe, se vor lua măsuri pentru recalcularea şi încasarea acestora potrivit legii sau, după caz, pentru compensarea sau restituirea lor, la cerere.


    Articolul 36

    Dispoziţiile prezentei legi se aplică şi persoanelor fizice şi juridice străine în măsura în care prin convenţii sau alte acorduri internaţionale la care România este parte ori pe bază de reciprocitate nu se stabileşte altfel.


    Articolul 37

    Nerespectarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz.


    Articolul 38

    Prezenta lege intră în vigoare la 1 ianuarie 1982.
    Adnotari
    1. Cu începere de la 1 septembrie 1992, în conformitate cu prevederile de la art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 14 din 17 august 1992, a fost abrogat art. 33 din Legea nr. 25/1981.
    2. Potrivit prevederilor de la art. 1 din ordonanţa menţionată "Majorările de întîrziere datorate pentru neplata la termenele stabilite, prin actele normative în vigoare, a impozitelor, taxelor şi a altor venituri cuvenite bugetului statului sau bugetelor locale, precum şi a primelor de asigurare prin efectul legii, şi stabilirea de 0,3% pentru fiecare zi de întîrziere.
    3. În conformitate cu prevederile de la art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 15 din 19 august 1992, "Nivelul impozitelor şi taxelor locale, după caz, stabilite de actele normative în vigoare la data prezentei ordonanţe, menţionate în anexa, constituie limite minime obligatorii.
    Aceasta pot fi majorate de către consiliile locale şi judecătoreşti, după caz, corespunzător competentelor pe care acestea le au şi cu încadrarea în limitele maxime de majorare, prevăzute în anexe la prezenta ordonanţă."
    -----------------