ORDONANTA nr. 21 din 21 august 1992
privind protecţia consumatorilor
EMITENT
  • GUVERN
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 212 din 28 august 1992



    În temeiul art. 107 alin. (3) din Constituţia României şi al Legii nr. 81/1992,
    Guvernul României emite următoarea ordonanţa:

    Capitolul 1 Dispoziţii generale


    Articolul 1

    Statutul, prin mijloacele prevăzute de lege, protejeaza cetăţenii în calitatea lor de consumatori, asigurind cadrul necesar accesului neingradit la produse şi servicii, informării lor complete despre caracteristicile esenţiale ale acestora, apărării şi asigurării drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor fizice împotriva unor practici abuzive, participării acestora la fundamentarea şi luarea deciziilor ce îi interesează în calitate de consumator.


    Articolul 2

    În sensul prezentei ordonanţe se înţelege:
    - consumator: persoana fizica care dobîndeşte, utilizează ori consuma, ca destinatar final, produse obţinute de la agenţi economici sau care beneficiază de servicii prestate de aceştia;
    - agent economic: orice persoană fizica sau juridică care produce, importa, transporta, depozitează sau comercializează produse ori părţi din acestea, ori prestează servicii;
    - produs: bun material destinat consumatorului sau utilizării finale individuale sau colective;
    - serviciu: activitate, alta decît cea din care rezultă produse, efectuată în scopul satisfacerii unor necesitaţi ale consumatorilor;
    - declaraţie de conformitate: declaraţie facuta de către un agent economic, prin care acesta informează, pe proprie răspundere, asupra faptului ca un produs sau un serviciu este conform unei norme sau altui document specificat;
    - termen de garanţie: limita de timp, stabilită de către producător, în cadrul căreia produsul achiziţionat trebuie să-şi păstreze caracteristicile calitative prescrise, iar cumpărătorul are dreptul la remedierea sau înlocuirea gratuita a acestuia, dacă deficientele nu-i sînt imputabile; perioada de garanţie curge de la data dobîndirii produsului de către consumator;
    - termen de valabilitate: limita de timp, stabilită de către producător, în care produsul poate fi consumat şi în care acesta trebuie să-şi menţină caracteristicile calitative prescrise, dacă au fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare şi consum;
    - durata medie de utilizare: intervalul de timp, stabilit în documentele tehnice normative sau declarat de către producător ori convenit între părţi, în cadrul căruia produsele, altele decît cele cu termen de valabilitate, trebuie să-şi menţină caracteristicile calitative prescrise, dacă au fost respectate condiţiile de transport, manipulare, depozitare şi exploatare;
    - viciu ascuns: deficienta calitativă a unui produs livrat sau serviciu prestat care, existind în momentul predării ori executării, nu a fost cunoscut şi nici nu putea fi cunoscut de către consumator prin mijloacele obişnuite de verificare.


    Articolul 3

    Drepturile fundamentale ale consumatorilor sînt:
    a) de a fi protejati împotriva riscului de a achizitiona un produs sau de a li se presta un serviciu care ar putea să le prejudicieze viaţa, sănătatea sau securitatea ori să le afecteze drepturile şi interesele legitime;
    b) de a fi informati complet, corect şi precis asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor, astfel încît decizia pe care o adopta în legătură cu acestea sa corespundă cît mai bine nevoilor lor, precum şi de a fi educati în calitatea lor de consumatori;
    c) de a avea acces la pieţe care le asigura o gama variata de produse şi servicii de calitate;
    d) de a fi despăgubiţi pentru prejudiciile generate de calitatea necorespunzătoare a produselor şi serviciilor, folosind în acest scop mijloacele prevăzute de lege;


    Capitolul 2 Protecţia vieţii, sănătăţii şi securităţii consumatorilor


    Articolul 4

    Se interzice comercializarea de produse sau prestarea de servicii care, utilizate în condiţii normale, pot pune în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor.


    Articolul 5

    Produsele se comercializează numai în cadrul termenului de valabilitate stabilit.
    Se interzice producerea sau comercializarea produselor falsificate sau substituite.


    Articolul 6

    Guvernul, prin organismele sale specializate, stabileşte norme şi reglementări specifice sau le imbunatateste pe cele existente, cînd situaţia o impune cu privire la:
    a) falsificarea, importul, conservarea, ambalarea, etichetarea, manipularea, transportul, depozitarea, pregătirea pentru vînzare şi vînzarea produselor;
    b) furnizarea şi utilizarea produselor, precum şi prestarea serviciilor, în condiţii optime, în mod deosebit a celor care pot afecta viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor.
    Normele şi reglementările se referă la grupe de produse şi servicii care, anual, sînt nominalizate şi actualizate de către Guvern, dacă acest lucru se impune.


    Articolul 7

    Agenţii economici sînt obligaţi:
    a) sa comercializeze numai produse şi servicii testate şi certificate conform normelor legale şi care respecta condiţiile calitative prevăzute în contracte, astfel încît acestea sa nu afecteze viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor;
    b) sa oprească livrările, respectiv sa retragă de pe piaţa sau de la beneficiari produsele la care organismele abilitate de lege sau specialiştii proprii au constatat neîndeplinirea caracteristicilor calitative prescrise sau care ar putea afecta viaţa, sănătatea ori securitatea consumatorilor;
    c) sa anunţe, imediat, existenta pe piaţa a oricărui produs de care au cunoştinţa ca a afectat viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor;
    d) să asigure condiţii igienico-sanitare în producţie, pe timpul transportului, manipulării, depozitarii şi desfacerii, conform normelor sanitare în vigoare.


    Capitolul 3 Protecţia intereselor economice ale consumatorilor


    Articolul 8

    Guvernul adoptă reglementări specifice în scopul prevenirii şi combaterii practicilor ce dauneaza intereselor economice ale consumatorilor.


    Articolul 9

    În relaţiile cu consumatorii, agenţii economici au obligaţia de a se comporta în mod corect şi de a nu folosi practici comerciale abuzive.


    Articolul 10

    Drepturile consumatorilor, la încheierea contractului sînt:
    a) libertatea de a lua decizii, la achiziţionarea de produse şi servicii, fără a li se impune în contracte clauze care pot favoriza folosirea unor tehnici abuzive în vînzare, de natura a influenţa opţiunea acestora;
    b) de a beneficia de o redactare clara şi precisa a clauzelor contractuale, inclusiv a celor privind caracteristicile calitative şi condiţiile de garanţie, indicarea exactă a preţului sau tarifului, precum şi stabilirea cu exactitate a condiţiilor de credit şi a dobinzilor;
    c) de a fi exonerati de plată produselor şi serviciilor care nu au fost solicitate şi acceptate;
    d) de a fi despăgubiţi pentru daunele provocate de produsele sau serviciile care nu corespund clauzelor contractuale;
    e) de a li se asigura service-ul necesar şi piesele de schimb pe toată durata medie de utilizare a produsului, stabilită în documentele tehnice normative sau declarata de către producător ori convenită de părţi;
    f) de a plati, pentru produsele sau serviciile de care beneficiază, sume stabilite cu exactitate, în prealabil; majorarea preţului stabilit iniţial este posibila numai cu acordul consumatorului.


    Articolul 11

    Produsele şi serviciile oferite consumatorilor se măsoară cu mijloace de măsurare şi control adecvate, verificate metrologic, potrivit reglementărilor legale.


    Articolul 12

    Consumatorii au dreptul de a pretinde agenţilor economici remedierea sau înlocuirea gratuita a produselor şi serviciilor obţinute, precum şi despăgubiri pentru pierderile suferite ca urmare a deficienţelor constatate în cadrul termenului de garanţie sau de valabilitate. După expirarea acestui termen, consumatorii pot pretinde remedierea sau înlocuirea produselor care nu pot fi folosite potrivit scopului pentru care au fost realizate, ca urmare a unor vicii ascunse apărute pe durata medie de utilizare a acestora.


    Articolul 13

    Remedierea deficienţelor apărute în cadrul termenelor de garanţie la produsele de larg consum, inclusiv a celor de folosinţă îndelungată, şi care nu sînt imputabile consumatorilor, se face într-un termen maxim, stabilit de către organul administraţiei publice abilitat sa îndeplinească politica de protecţie a consumatorului; pentru celelalte produse, termenul va fi cel stabilit prin contract.
    În cazul unor vicii ascunse, termenul maxim stabilit la alineatul precedent curge de la data finalizarii expertizei tehnice efectuate de un organism tehnic neutru.


    Articolul 14

    În cazul produselor la care timpul de nefunctionare din cauza deficienţelor apărute în cadrul termenului de garanţie depăşeşte 10% din acest termen, precum şi în cazul produselor alimentare, farmaceutice sau cosmetice care prezintă abateri faţă de caracteristicile calitative prescrise, vînzătorul este obligat, la cererea consumatorului, să le înlocuiască sau sa restituie contravaloarea acestora.
    Timpul de nefunctionare, menţionat la alineatul precedent, prelungeşte în mod corespunzător termenul de garanţie şi curge din momentul sesizării vinzatorului pînă la aducerea produsului în stare de utilizare normală.


    Articolul 15

    Restituirea contravalorii sau înlocuirea produsului achiziţionat ori a serviciului prestat se face imediat după constatarea imposibilităţii folosirii acestuia, dacă aceasta situaţie nu este imputabilă consumatorului.


    Articolul 16

    Consumatorul poate solicita plata unor despăgubiri, potrivit clauzelor contractuale sau dispoziţiilor legale, în cazul remedierii ori înlocuirii produselor sau serviciilor necorespunzătoare.


    Articolul 17

    Vînzătorul asigura toate operaţiunile necesare repunerii în funcţiune, înlocuirii produselor ori remedierii serviciilor reclamate în cadrul termenului de garanţie sau valabilitate, respectiv pentru vicii ascunse în cadrul duratei medii de utilizare, precum şi a celor ocazionate de transportul, manipularea, diagnosticarea, expertizarea, demontarea, montarea şi ambalarea acestora; vînzătorul suporta cheltuielile legate de acestea, situaţie care nu îl exonereaza de răspundere pe producător.


    Capitolul 4 Informarea şi educarea consumatorilor


    Articolul 18

    Consumatorii au dreptul de a fi informati, în mod complet, corect şi precis, asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor oferite de către agenţii economici, astfel încît să aibă posibilitatea de a face o alegere raţională, în conformitate cu interesele lor, între produsele şi serviciile oferite şi să fie în măsura să le utilizeze, potrivit destinaţiei acestora, în deplina securitate.


    Articolul 19

    Informarea consumatorilor despre produsele oferite se realizează, în mod obligatoriu, prin elemente de identificare şi caracterizare ale acestora, care se înscriu la vedere, după caz, pe produs, eticheta, ambalaj de vînzare sau în cartea tehnica, instrucţiunile de folosire ori altele asemenea, ce însoţesc produsul, în funcţie de natura acestuia.


    Articolul 20

    Informaţiile trebuie să fie înscrise în limba română, indiferent de ţara de origine a produsului.
    Informaţiile trebuie să fie complete, corecte, precise şi explicite şi sa cuprindă denumirea produsului, marca producătorului, principalele caracteristici tehnice şi calitative, compozitia, eventualii aditivi folosiţi, cantitatea, preţul, termenul de garanţie sau, după caz, de valabilitate, eventualele riscuri previzibile, contraindicatii şi modul de utilizare, manipulare, conservare sau păstrare, precum şi alte caracteristici ale diferitelor categorii de produse; la produsele alimentare preambalate se menţionează şi valoarea nutritiva.
    Produsele de folosinţă îndelungată sînt însoţite şi de "declaraţie de conformitate", "certificat de garanţie" şi, după caz, de "carte tehnica" ori "instrucţiuni de folosire", redactate în limba română, care cuprind principalele caracteristici ale produsului, condiţiile de instalare, exploatare, întreţinere, data fabricaţiei, termenul de garanţie şi eventualele riscuri ce pot aparea în urma nerespectării instrucţiunilor.
    Fac excepţie de la prevederile alineatelor precedente mărcile de fabrica sau de comerţ, denumirile de firme ori societăţile comerciale, denumirea produselor tipice cunoscute publicului larg, precum şi termenii străini utilizaţi în mod curent şi care se găsesc în dictionarele uzuale.
    Pentru produsele din import, textul în limba română poate fi completat cu traduceri în una sau mai multe limbi străine stabilite de către Guvern.


    Articolul 21

    Informaţiile referitoare la serviciile prestate trebuie să cuprindă categoria calitativă a serviciului, timpul de realizare, termenul de garanţie, tariful, riscurile previzibile şi, după caz, declaraţia de conformitate.


    Articolul 22

    Agenţii economici sînt obligaţi sa demonstreze consumatorilor, la cererea acestora, modul de utilizare şi functionalitatea produselor ce urmează a fi vîndute; la lansarea pe piaţa a produselor, aceştia sînt obligaţi să efectueze demonstratii de utilizare.


    Articolul 23

    Obligaţia de a informa pe consumator potrivit art. 19, 20, 21 şi 22 nu poate fi înlăturată prin invocarea secretului comercial sau profesional.


    Articolul 24

    Se interzice prezentarea prin publicitate - în prospecte, cataloage, prin mass-media şi altele - a altor valori ale parametrilor ce caracterizează produsele sau serviciile, altele decît cele efectiv realizate.


    Articolul 25

    Preţurile şi tarifele trebuie afişate, în mod vizibil şi într-o formă neechivoca, uşor de citit.


    Articolul 26

    Comercializarea produselor şi prestarea serviciilor se fac în locuri autorizate. Este obligatorie afişarea, în mod vizibil, a denumirii firmei şi a numărului autorizaţiei acesteia.


    Articolul 27

    Produsele livrate în vrac se măsoară cu mijloace de măsurare legale adecvate, în prezenta cumpărătorului. Indicaţiile mijloacelor de măsurare trebuie să fie uşor de citit şi la vederea cumpărătorului.


    Capitolul 5 Organe ale administraţiei publice pentru protecţia consumatorilor


    Articolul 28

    Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, subordonat Guvernului, coordonează şi realizează politica Guvernului în domeniul protecţiei consumatorilor.


    Articolul 29

    Atribuţiile şi modul de organizare şi funcţionare ale Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor, precum şi relaţiile dintre acesta şi alte organisme competente în domeniu se stabilesc de către Guvern.
    Guvernul poate stabili atribuţii în domeniul protecţiei consumatorilor şi pentru ale administraţiei publice centrale şi locale, în funcţie de specificul activităţii acestora.
    Taxele ce se percep de către organele administraţiei publice cu rol în domeniul protecţiei consumatorilor se stabilesc conform legii, iar tarifele pentru încercările efectuate în laboratoare proprii sau subordonate, conform actelor normative în vigoare.


    Articolul 30

    Oficiul pentru Protecţia Consumatorilor - în baza consultării cu alte organisme interesate ale administraţiei publice centrale şi locale, cît şi cu cele neguvernamentale - elaborează reglementări referitoare la modalităţile concrete de colaborare şi sprijinire reciprocă şi le propune spre aprobare Guvernului.


    Capitolul 6 Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor


    Articolul 31

    În sensul prezentei ordonanţe, asociaţiile pentru protecţia cumparatorilor sînt considerate acele asociaţii constituite, conform legii, ca persoane juridice şi care - fără a urmări realizarea de profit pentru membrii lor - au ca unic scop apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale membrilor lor sau ale consumatorilor în general.


    Articolul 32

    Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor pot fi parteneri sociali cu drept de reprezentare în organismele consultative cu rol în domeniul protecţiei consumatorilor şi în care organele administraţiei publice sînt reprezentate, dacă îndeplinesc condiţiile prezentei ordonanţe.


    Articolul 33

    Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor care apara drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor în general sînt, de drept, parteneri sociali în organismele consultative prevăzute în prezenta ordonanţă dacă:
    a) au cel puţin 10.000 membri şi filiale în cel puţin 5 judeţe; sau
    b) sînt organizate astfel:
    - la nivel local, se constituie ca asociaţie;
    - la nivel judeţean, se constituie în federatie de asociaţii; federaţia se formează din asociaţii provenind din cel puţin 5 localităţi din judeţ; numărul de membrii ai tuturor asociaţiilor care formează o federatie este de cel puţin 150;
    - la nivel central, se constituie în confederatie; confederatia se formează din cel puţin 20 de federaţii sau din federaţii care, pe ansamblu, insumeaza cel puţin 6.000 membrii ai asociaţiilor.


    Articolul 34

    Asociaţiile pentru protecţia cumparatorilor, care sînt constituite numai cu scopul apărării intereselor membrilor, pot deveni parteneri sociali cu drept de reprezentare în organismele consultative cu rol în domeniul protecţiei consumatorilor şi în care organele administraţiei publice sînt reprezentate, numai dacă au cel puţin 1.000 membri.


    Articolul 35

    După constituire, asociaţiile pentru protecţia consumatorilor vor solicita luarea lor în evidenta de către organul administraţiei publice pentru protecţia consumatorilor de nivel central sau local, după caz.


    Articolul 36

    Personalul de conducere şi salariaţii organelor administraţiei publice cu atribuţii pe linia protecţiei consumatorilor nu au dreptul de a deţine funcţii în organele de conducere ale asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor.


    Articolul 37

    Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor sînt consultate de către organismele administraţiei publice, potrivit competentelor, la elaborarea dispoziţiilor şi procedurilor cu caracter general şi a altor lucrări care au ca scop protecţia consumatorilor, cu privire la:
    a) cunoaşterea cerinţelor consumatorilor privind sortimentele, calitatea şi cantitatea produselor şi serviciilor;
    b) formarea unei atitudini corecte a agenţilor economici angajaţi în producerea şi comercializarea produselor şi prestarea serviciilor, faţă de calitatea acestora; c) prevenirea practicilor comerciale abuzive şi a publicităţii de natura a afecta drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor.


    Articolul 38

    Asociaţiile pentru protecţia consumatorilor au dreptul:
    a) de a fi sprijinite de către organismele administraţiei publice centrale şi locale, în vederea atingerii obiectivelor lor;
    b) de a solicita autorităţilor competente luarea de măsuri în vederea opririi producţiei sau retragerii de pe piaţa a produselor sau serviciilor care nu asigura nivelul calitativ prescris în documentele stabilite de lege sau care pun în pericol viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor;
    c) de a solicita realizarea de produse şi servicii în vederea satisfacerii nevoilor consumatorilor handicapati sau de vîrsta a treia;
    d) de a fi consultate cu ocazia elaborării standardelor sau specificatiilor care definesc caracteristicile tehnice şi calitative ale produselor şi serviciilor destinate consumatorilor;
    d) de a informa opinia publică, prin mass-media, asupra deficienţelor de calitate a produselor şi serviciilor, precum şi asupra consecinţelor vătămătoare ale acestora pentru consumatori;
    f) de a introduce acţiuni în justiţie pentru apărarea drepturilor şi intereselor legitime ale membrilor lor;
    g) de a solicita, pe cheltuiala lor, laboratoarelor acreditate, efectuarea de analize şi încercări ale produselor destinate consumatorilor şi de a publică rezultatele.


    Capitolul 7 Organisme consultative


    Articolul 39

    La nivel central şi local - judeţ, oraş, comuna - se constituie cîte un consiliu consultativ pentru protecţia consumatorilor. Aceasta are caracter consultativ şi asigura, la nivelurile respective, cadrul informaţional şi organizatoric necesar:
    a) stabilirii şi aplicării politicii de protecţie a consumatorilor;
    b) corelării acţiunilor diverselor organisme ale administraţiei publice cu cele ale organizaţiilor neguvernamentale care au rol în realizarea protecţiei consumatorilor.


    Articolul 40

    Consiliul consultativ pentru protecţia consumatorilor este format din:
    a) reprezentanţi ai tuturor organelor administraţiei publice care au competente cu caracter general sau special în domeniul protecţiei consumatorilor şi au structuri organizatorice la nivelul respectiv;
    b) prefect sau primar, după caz, sau reprezentanţi ai acestora;
    c) reprezentanţi ai asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor;
    d) reprezentanţi ai altor organisme, după caz.


    Articolul 41

    Guvernul stabileşte, în mod concret, componenta, atribuţiile şi modul de organizare şi funcţionare ale Consiliului consultativ pentru protecţia consumatorilor, la fiecare nivel în parte.


    Capitolul 8 Protecţia juridică


    Articolul 42

    Agenţii economici răspund pentru orice deficienta privind calitatea produselor sau serviciilor, aparuta în cadrul termenului de garanţie sau valabilitate a acestora, şi care nu este imputabilă consumatorului, precum şi pentru eventualele vicii ascunse constatate pe durata medie de utilizare, care nu permit folosirea de către consumator a produsului sau serviciului potrivit scopului pentru care acesta a fost realizat şi achiziţionat sau care pot afecta viaţa, sănătate sau securitatea consumatorilor.
    Răspunderea se menţine şi în cazul în care livrarea produselor sau prestarea serviciilor se face în mod gratuit sau cu preţ redus, ori dacă se comercializează ca piese de schimb, sau se distribuie sub alte forme.


    Articolul 43

    Acţiunile în justiţie îndreptate de către asociaţiile pentru protecţia consumatorilor, prevăzute la art. 33 şi 34 din prezenta ordonanţă, împotriva agenţilor economici care au prejudiciat drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor sînt scutite de taxe de timbru.


    Articolul 44

    Ministerul Public poate interveni în acţiunile civile introduse, în care sînt implicate interesele consumatorilor.


    Capitolul 9 Sancţiuni


    Articolul 45

    Încălcarea prevederilor prezentei ordonanţe atrage răspunderea materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz.


    Articolul 46

    Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvîrşite în astfel de condiţii încît să fie considerate infracţiuni, următoarele fapte:
    a) comercializarea produselor care au standarde române obligatorii referitoare la protecţia vieţii, sănătăţii, sau securităţii consumatorilor, fără ca acestea să fie certificate conform actelor normative în vigoare;
    b) omiterea anunţării de către agenţii economici, conform art. 7 lit. c) din prezenta ordonanţă, a autorităţilor publice competente;
    c) comercializarea produselor sau prestarea serviciilor fără elementele de identificare prevăzute la art. 19-22 din prezenta ordonanţă sau cu caracteristici calitative neconforme celor prescrise;
    d) prezentarea prin publicitate - în prospecte, cataloage, prin mass-media şi altele - a altor valori ale parametrilor ce caracterizează produsele sau serviciile, altele decît cele efectiv realizate;
    e) păstrarea, depozitarea sau transportul produselor destinate comercializării în condiţii care nu asigura menţinerea caracteristicilor calitative ale acestora dacă, în acest fel, acestea ar periclita viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor;
    f) comercializarea produselor la care s-au constatat abateri de la caracteristicile tehnico-calitative prescrise, de natura a afecta viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor, pentru care organele de control abilitate au dispus oprirea comercializării acestora;
    g) împiedicarea, sub orice formă, de către agentul economic sau de către orice altă persoană, a organelor administraţiei publice însărcinate cu protecţia consumatorilor şi supravegherea calităţii produselor şi serviciilor de a-şi exercită atribuţiile de serviciu referitoare la prevenirea şi combaterea faptelor ce pot afecta viaţa, sănătatea sau securitatea consumatorilor
    h) folosirea practicilor abuzive la vînzarea produselor şi prestarea serviciilor, prevăzute la art. 9 şi art. 10 din prezenta ordonanţă, altele decît cele menţionate la art. 1 lit. c) şi k) din Legea nr. 12/1990, republicată;
    i) neasigurarea activităţii de service şi a pieselor de schimb necesare întreţinerii sau repararii, conform prevederilor art. 10 lit. e) din prezenta ordonanţă;
    j) neremedierea în termenul stabilit la art. 13 sau remedierea necorespunzătoare a deficienţelor constatate la produsele vîndute sau serviciile prestate;
    k) refuzul înlocuirii produselor sau restituirii contravalorii acestora sau a serviciilor necorespunzătoare, în cazurile prevăzute de prezenta ordonanţă


    Articolul 47

    Contravenţiile prevăzute la art. 46 lit. a) şi b) se sancţionează cu închisoare contravenţională de la 3 luni la 6 luni sau cu amendă de la 100.000 lei la 1.000.000 lei, cele de la lit. c) - g), cu închisoare contravenţională de la 15 zile la 2 luni sau cu amendă de la 50.000 lei la 500.000 lei, iar cele de la lit h) - k), cu amendă de la 25.000 lei la 250.000 lei.
    Nerespectarea prevederilor art. 5 alin. 1, precum şi ale art. 25 din prezenta ordonanţă se sancţionează conform art. 2 lit. a) din Legea nr. 12/1990, republicată.


    Articolul 48

    La stabilirea sancţiunilor prevăzute în prezenta ordonanţă vor fi considerate circumstanţe agravante următoarele împrejurări în legătură cu faptele şi persoanele prejudiciate în mod nemijlocit:
    a) sînt comise în timpul unei calamitati;
    b) determina daune individuale sau colective importante;
    c) victimele sînt persoane sub 18 ani sau peste 60 de ani ori handicapate.


    Articolul 49

    Contravenţiile prevăzute în prezenta ordonanţă se constata de către reprezentanţii împuterniciţi ai Oficiului pentru Protecţia Consumatorilor, precum şi de către specialiştii autorizaţi ai altor organe ale administraţiei publice potrivit competentelor.
    Pînă la remedierea deficienţelor constatate, agentul constatator poate lua măsuri mergind pînă la suspendarea autorizaţiei de funcţionare.
    Organele de poliţie sînt obligate sa acorde, la cerere, sprijinul necesar persoanelor împuternicite sau autorizate prevăzute la alin. 1, aflate în exerciţiul funcţiunii, sau să le însoţească, după caz.


    Articolul 50

    Amenzile pot fi aplicate şi persoanelor juridice, caz în care limitele minime şi maxime se dublează.


    Articolul 51

    În cazul contravenţiilor prevăzute la art. 46 lit. a) - g) din prezenta ordonanţă, dacă agentul constatator apreciază ca sancţiunea amenzii este îndestulătoare, aplica amenda, procedînd potrivit dispoziţiilor Legii nr. 32/1968.
    În caz contrar, procesul-verbal de constatare se trimite de îndată judecătoriei în a carei raza teritorială a fost săvîrşită contravenţia.
    Dacă identitatea sau domiciliul făptuitorului nu pot fi stabilite şi exista temere de dispariţie a acestuia, organul de poliţie, în baza procesului-verbal ce se trimite judecătoriei, va conduce de îndată pe făptuitor înaintea instanţei de judecată.
    În situaţia în care trimiterea nu se va putea face de îndată, organul de poliţie, pe baza unui proces-verbal motivat, va putea retine contravenientul, pe care îl va inainta instanţei de judecată în cel mult 24 de ore de la constatarea contravenţiei.
    Judecarea cauzei va avea loc şi în zilele nelucrătoare.
    Preşedintele judecătoriei fixează un termen de urgenta, cu citirea contravenientului.
    Completul de judecată este format dintr-un singur judecător. Judecătorul se pronunţa asupra legalităţii şi temeinicei procesului-verbal şi, după caz, aplica sancţiunea şi ia măsura confiscării ori anulează procesul-verbal.
    Contravenientul poate cere reexaminarea cauzei în termen de 24 de ore de la pronunţare, dacă a fost prezent la dezbateri, sau de la comunicare, dacă a fost lipsa. Procurorul poate cere reexaminarea cauzei în termen de 24 de ore de la pronunţare.
    Cererea de reexaminare se soluţionează, de urgenta, în complet format din 2 judecători.
    Hotărîrea data în cererea de reexaminare este definitivă.
    Participarea procurorului la judecata este obligatorie.


    Articolul 52

    În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda, cu rea-credinţa, în termen de 30 de zile de la rămînerea definitivă a sancţiunii, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanţa de judecată pe raza căreia s-a savirsit contravenţia, în vederea transformarii amenzii în închisoare contravenţională, ţinînd seama de partea de amenda care a fost achitată.
    La primul termen de judecată, instanţa poate acorda contravenientului, la cererea acestuia, un termen de 30 de zile, în vederea achitării integrale a amenzii.
    În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termenul prevăzut la alin. 2, instanţa procedează la transformarea amenzii în închisoare contravenţională.
    Executarea sancţiunii închisorii contravenţionale se prescrie în termen de 1 an de la data rămînerii definitive a hotărîrii.


    Articolul 53

    Hotărîrile de condamnare privind agenţii economici se comunică la Registrul Comerţului.


    Articolul 54

    Produsele care au servit sau au fost destinate sa servească la săvîrşirea vreuneia din faptele sancţionate de prezenta ordonanţă şi dacă sînt ale făptuitorului sau ale agentului economic, ca şi sumele de bani şi produsele dobîndite, în mod vadit, prin săvîrşirea infracţiunilor sau contravenţiilor se confisca şi se valorifica, în condiţiile legii.
    Profiturile obţinute ilicit de către agenţii economici ca urmare a faptelor menţionate la art. 46 din prezenta ordonanţă se preiau ca venit la bugetul administraţiei publice centrale, sub forma unui impozit de 100%, în măsura în care nu au fost confiscate.


    Articolul 55

    Prevederile prezentei ordonanţe se completează cu dispoziţiile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, ale Codului penal şi ale Codului de procedura penală.


    Articolul 56

    Aplicarea sancţiunilor prevăzute în prezenta ordonanţă nu inlatura răspunderea disciplinară a faptuitorilor.


    Capitolul 10 Dispoziţii finale şi tranzitorii


    Articolul 57

    Persoanele fizice pot sesiza asociaţiile pentru protecţia consumatorilor şi organele administraţiei publice asupra încălcării drepturilor şi intereselor lor legitime, în calitate de consumatori, şi pot face propuneri referitoare la îmbunătăţirea calităţii produselor.


    Articolul 58

    Guvernul va lua măsurile necesare pentru organizarea executării prevederilor prezentei ordonanţe, precum şi pentru elaborarea de norme metodologice privind:
    a) condiţiile de realizare a expertizelor tehnice, în cazul unor vicii ascunse, pe categorii de produse şi servicii;
    b) modul de înlocuire, remediere sau restituire a contravalorii, pentru produsele sau serviciile care prezintă deficiente;
    c) măsuri de prevenire şi limitare a prejudicierii consumatorilor, precum şi condiţiile în care acestea pot fi luate de către organele administraţiei publice prevăzute la art. 49 din prezenta ordonanţă;
    d) conţinutul şi competenţa de aprobare a documentelor care atesta nivelul calitativ al produselor şi serviciilor;
    e) informarea şi educarea în domeniul protecţiei consumatorilor;
    f) condiţiile în care asociaţiile pentru protecţia consumatorilor constituie, potrivit art. 34 din prezenta ordonanţă, pot deveni parteneri sociali cu drept de reprezentare;
    g) desfăşurarea activităţii consiliilor consultative pentru protecţia consumatorilor.


    Articolul 59

    În scopul incurajarii constituirii asociaţiilor pentru protecţia consumatorilor, Guvernul poate stabili, pentru o perioadă de timp ce nu poate fi mai mare de 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, un număr de membri cu maximum 2/3 mai mic decît minimul prevăzut la art. 33 şi art. 34 din prezenta ordonanţă, cu condiţia respectării celorlalte criterii.


    Articolul 60

    Produsele importate sau contractate înainte de data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe pot fi comercializate, cu elementele de identificare şi caracterizare iniţiale, pînă la lichidarea stocurilor existente.
    Produsele contractate şi importate după această dată trebuie să satisfacă prevederile art. 20 din prezenta ordonanţă.


    Articolul 61

    La data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe, Legea nr. 4/1989 privind asigurarea şi controlul calităţii produselor şi serviciilor, Hotărîrea Guvernului nr. 335/1990 privind unele măsuri din domeniul asigurării şi controlului calităţii produselor, lucrărilor de construcţii şi serviciilor, precum şi din cel al metrologiei, Hotărîrea Guvernului nr. 545/1991 privind supravegherea calităţii produselor şi serviciilor în scopul prevenirii şi combaterii faptelor care pot afecta viaţa şi sănătatea oamenilor, animalelor ori calitatea mediului înconjurător, precum şi orice dispoziţii contrare se abroga.
    PRIM-MINISTRU
    THEODOR STOLOJAN
    Contrasemnează:
    ---------------
    Ministrul comerţului şi
    turismului,
    Constantin Fota
    Secretar de stat în Departamentul
    pentru Strategia Reformei şi
    Integrare Economică,
    Bujor-Bogdan Teodoroiu
    ------------------------