DECIZIE nr. 458 din 2 decembrie 2003
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (1) din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 24 din 13 ianuarie 2004



    Nicolae Popa - preşedinte
    Costică Bulai - judecător
    Nicolae Cochinescu - judecător
    Constantin Doldur - judecător
    Kozsokar Gabor - judecător
    Petre Ninosu - judecător
    Şerban Viorel Stănoiu - judecător
    Lucian Stângu - judecător
    Ioan Vida - judecător
    Florentina Baltă - procuror
    Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (1) din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Nr. One Impex" - S.R.L. Brăila în Dosarul nr. 3.495/2003 al Judecătoriei Brăila.
    La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca nefondată, arătând că dispoziţiile art. 62 alin. (1) din Legea nr. 521/2002 nu sunt retroactive, acestea fiind de imediată aplicare.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    Prin Încheierea din 26 iunie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 3.495/2003, Judecătoria Brăila a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 57 alin. (1) din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Nr. One Impex" - S.R.L. Brăila.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul criticat instituie obligaţia prezentării autorizaţiilor de comercializare, eliberate anterior intrării în vigoare a legii, în vederea anulării şi emiterii unor noi autorizaţii, prevăzând, în acelaşi timp, că după data de 15 noiembrie 2002 autorizaţiile eliberate anterior sunt nule de drept.
    Aceste dispoziţii legale au, în opinia autorului excepţiei, caracter retroactiv, fiind contrare astfel dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.
    Judecătoria Brăila consideră că, "într-adevăr, textul mai sus enunţat înfrânge în mod flagrant principiul neretroactivităţii legii, consacrat expres în dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţia României".
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.
    Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În susţinerea acestui punct de vedere Guvernul arată că "din analiza textului de lege criticat nu rezultă că acesta conţine prevederi care urmează să retroactiveze, prevederile legale menţionate producând efecte numai pentru viitor, chiar dacă legea nouă se aplică şi efectelor produse de situaţiile juridice anterioare, după intrarea ei în vigoare". În acest sens, în punctul de vedere prezentat se face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care "a statuat în mod constant că o lege nu retroactivează atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi".
    Avocatul Poporului apreciază că excepţia "nu este întemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate sunt de imediată aplicabilitate şi produc efecte numai pentru viitor, astfel că nu se poate reţine încălcarea principiului constituţional al neretroactivităţii legii".
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în realitate, dispoziţiile art. 62 alin. (1) din Legea nr. 521 din 17 iulie 2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 571 din 2 august 2002, iar nu dispoziţiile art. 57 alin. (1), indicate greşit, dar redate corect în conţinut, în memoriul depus de autorul excepţiei la instanţă.
    În consecinţă, Curtea urmează să se pronunţe asupra art. 62 alin. (1) din Legea nr. 521/2002, text care are următorul cuprins: "(1) Agenţii economici care deţin autorizaţii de comercializare valabile pe toată perioada de desfăşurare a activităţii, eliberate anterior intrării în vigoare a prezentei legi, au obligaţia ca până la data de 15 noiembrie 2002 să prezinte aceste autorizaţii organelor emitente în vederea anulării şi emiterii unor noi autorizaţii. După data de 15 noiembrie 2002 autorizaţiile eliberate anterior datei de intrare în vigoare a prezentei legi sunt nule de drept."
    Critica de neconstituţionalitate are la bază susţinerea că textul legal încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, republicată, text potrivit căruia "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile".
    Examinând textul de lege criticat comparativ cu dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei, Curtea reţine că nu există incompatibilităţi.
    Dispoziţiile art. 62 alin. (1) din Legea nr. 521/2002, de imediată aplicare, dispun numai pentru perioada care urmează intrării lor în vigoare, precizând obligaţia persoanelor vizate de a preda vechile autorizaţii obţinute sub imperiul legii anterioare şi de a obţine noile autorizaţii prevăzute de legea nouă.
    De altfel, Curtea observă că dispoziţia criticată se justifică pe deplin, întrucât Legea nr. 521/2002 cuprinde, în titlul II, dispoziţii privind regimul de autorizare a agenţilor economici care produc, importă şi/sau comercializează produse supuse accizelor, prin care sunt stabilite condiţiile de eliberare a autorizaţiilor, actele necesare în vederea eliberării acestora, termenul de valabilitate etc., reglementări care diferă substanţial de prevederile corespunzătoare ale Ordonanţei Guvernului nr. 27/2000 şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 117/2001, ordonanţe cu acelaşi obiect de reglementare, care au fost abrogate prin Legea nr. 521/2002.
    În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională a stabilit, de principiu, cu prilejul soluţionării unor excepţii de neconstituţionalitate având ca obiect alte dispoziţii legale criticate pentru încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, că "o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supravieţuirea legii vechi şi să reglementeze modul de acţiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare". (Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002; în acelaşi sens a se vedea şi Decizia nr. 73 din 6 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 11 mai 2001).
    Aceste considerente de principiu îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.
    Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,
    CURTEA
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 62 alin. (1) din Legea nr. 521/2002 privind regimul de supraveghere şi autorizare a producţiei, importului şi circulaţiei unor produse supuse accizelor, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Nr. One Impex" - S.R.L. Brăila în Dosarul nr. 3.495/2003 al Judecătoriei Brăila.
    Definitivă şi obligatorie.
    Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 decembrie 2003.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
    prof. univ. dr. NICOLAE POPA
    Magistrat-asistent,
    Mihai Paul Cotta
    -------