LEGE nr. 45 din 1 iulie 1994 (*actualizată*)
Legea apărării naţionale a României
(actualizată până la data de 14 martie 2000*)
EMITENT
  • PARLAMENTUL




  • --------
    *) Textul iniţial a fost publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 172 din 7 iulie 1994. Aceasta este forma actualizată de S.C. "Centrul Teritorial de Calcul Electronic" S.A. Piatra Neamţ până la data de 14 martie 2000, cu modificările şi completările aduse de ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 13 din 13 martie 2000.
    Parlamentul României adopta prezenta lege.

    Capitolul I Dispoziţii generale


    Articolul 1

    Apărarea Naţionala cuprinde ansamblul de măsuri şi activităţi adoptate şi desfăşurate de statul român în scopul de a garanta suveranitatea naţionala, independenta şi unitatea statului, integritatea teritorială a tarii şi democraţia constituţională.


    Articolul 2

    Activităţile privind apărarea naţionala sunt asigurate şi duse la îndeplinire de către autorităţile publice, potrivit competentelor stabilite prin Constituţie şi legile tarii.
    Măsurile adoptate privind apărarea naţionala sunt obligatorii pentru toţi cetăţenii tarii, pentru autorităţile şi instituţiile publice şi private şi pentru toţi agenţii economici, indiferent de forma de proprietate.


    Articolul 3

    Reglementările privind apărarea naţionala se întemeiază pe respectarea prevederilor Constituţiei şi ale legilor tarii, pe principiile doctrinei militare a statului român şi normele general-admise de dreptul internaţional, precum şi pe prevederile tratatelor la care România este parte.


    Articolul 4

    În caz de agresiune care atentează la integritatea teritorială, la existenta şi la unitatea statului şi a poporului român, a carei amploare depăşeşte capacitatea combativa a forţelor armate organizate pe principiul suficientei defensive, riposta va cuprinde formele corespunzătoare în care vor fi angajate toate resursele umane şi materiale necesare respingerii acesteia.


    Articolul 5

    În interesul securităţii şi apărării colective, potrivit obligaţiilor asumate de România prin tratate, acorduri şi alte înţelegeri internaţionale, participarea forţelor armate la acţiuni militare, acţiuni în sprijinul păcii sau în scopuri umanitare se aproba de Parlament, la propunerea Preşedintelui României.
    Desfăşurarea exerciţiilor şi a operaţiunilor de mare amploare ale forţelor armate, precum şi a altor activităţi care implica intrarea, staţionarea ori trecerea unor unităţi militare străine pe teritoriul României se aproba de Parlament, la propunerea Preşedintelui României.
    Pentru activităţile de natura celor prevăzute la alineatul precedent, de mai mica amploare, aprobarea se da de către Preşedintele României, astfel:
    a) la propunerea Guvernului, pentru acţiuni cu durata de până la 90 de zile, care angajează forte în valoare de până la o brigada din trupele de uscat, un grup de aviaţie şi o escadra navală, cu formaţiunile de comanda şi de sprijin aferente, dar nu mai mult de 5.000 de militari;
    b) la propunerea primului-ministru, pentru acţiuni cu durata de până la 60 de zile, care angajează forte în valoare de până la un batalion sau divizion din trupele de uscat, o escadrila de aviaţie şi un divizion de nave, cu formaţiunile de comanda şi de sprijin aferente, dar nu mai mult de 3.000 de militari;
    c) la propunerea ministrului apărării naţionale, pentru acţiuni cu durata de până la 45 de zile, cu forte terestre, aeriene şi navale, care angajează maximum 2.000 de militari.
    Acţiunile de aceasta natura, cu durata mai mica de 30 de zile, cu forte care angajează mai puţin de 1.000 de militari, se aproba de ministrul apărării naţionale, la propunerea Statului Major General.
    Participarea unor unităţi ale forţelor armate, în afară teritoriului României, cu efective şi tehnica de lupta, la exerciţii militare comune cu unităţi ale altor state se aproba de Preşedintele României, la propunerea ministrului apărării naţionale sau a ministrului de interne, după caz.
    -------------
    Art. 5 a fost modificat de articolul unic din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 13 din 13 martie 2000, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 111 din 14 martie 2000.


    Capitolul II Structura sistemului naţional de apărare


    Articolul 6

    Sistemul naţional de apărare cuprinde: conducerea, forţele, resursele şi infrastructura teritorială.


    Articolul 7

    Conducerea sistemului naţional de apărare este un atribut exclusiv şi inalienabil al autorităţilor constituţionale ale statului şi se realizează de către: Parlament, Preşedintele Romanie, Consiliul Suprem de Apărare a Tarii, Guvernul României, Ministerul Apărării Naţionale şi autorităţile administraţiei publice cu atribuţii în domeniul apărării naţionale.


    Articolul 8

    Pentru conducerea acţiunilor militare la nivel strategic se înfiinţează, pe timp de război, Marele Cartier General, subordonat direct Consiliului Suprem de Apărare a Tarii. Numirea în funcţie a şefului Marelui Cartier General se face de către Preşedintele României, la propunerea ministrului apărării naţionale.
    Structura organizatorică şi atribuţiile Marelui Cartier General se stabilesc din timp de pace prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Tarii, la propunerea ministrului apărării naţionale.


    Articolul 9

    Pentru asigurarea conducerii unitare pe timp de război, în fiecare judeţ şi în municipiul Bucureşti se înfiinţează, prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Tarii, funcţia de comandant militar, subordonat Marelui Cartier General.
    Atribuţiile comandantului militar se stabilesc din timp de pace de către Statul Major General şi se aproba prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Tarii.
    Numirea comandantilor militari ai judeţelor şi al municipiului Bucureşti se face de către şeful Marelui Cartier General.


    Articolul 10

    Forţele destinate apărării se compun din forţele armate şi forţele de protecţie.


    Articolul 11

    Forţele armate cuprind armata, mari unităţi şi unităţi din subordinea Ministerului de Interne, cele ale serviciilor de informaţii ale statului şi alte formaţiuni de apărare armata organizate potrivit legii.


    Articolul 12

    Forţele de protecţie cuprind: unităţile şi formaţiunile de protecţie civilă, formaţiunile sanitar-voluntare ale Crucii Roşii şi alte formaţiuni ce se vor stabili prin lege.


    Articolul 13

    Forţele destinate apărării desfăşoară activităţi de pregătire specifice, în limitele spaţiului naţional terestru, aerian, maritim şi fluvial, cu respectarea normelor de protecţie a mediului.
    Pentru desfăşurarea acestor activităţi, forţele destinate apărării folosesc poligoanele şi celelalte amenajări din dotare, precum şi terenurile, aeroporturile, aerodromurile, porturile, spaţiile şi alte bunuri imobiliare stabilite împreună cu autorităţile administraţiei publice sau persoanele fizice ori juridice respective, în condiţiile legii privind rechizitiile.
    După efectuarea activităţilor prevăzute la alin. 1 şi 2, bunurile imobiliare respective se restituie în starea în care au fost preluate.


    Articolul 14

    Resursele apărării naţionale se constituie din totalitatea resurselor umane, financiare, materiale şi de alta natura, pe care statul le asigura şi le angajează în susţinerea eforturilor de apărare a tarii.


    Articolul 15

    Resursele umane se constituie din întreaga populaţie apta de efort pentru apărarea naţionala. Pregătirea populaţiei pentru apărare se realizează potrivit legii.


    Articolul 16

    Cetăţenii români apţi pentru serviciul militar nu pot fi numiţi în funcţii de conducere din instituţiile autorităţilor publice, dacă nu au îndeplinit aceasta obligaţie din motive imputabile lor.


    Articolul 17

    Miniştrii, secretarii şi subsecretarii de stat, precum şi demnitarii cu rang corespunzător acestora, prefectii, subprefectii, primării şi secretarii de la municipii, oraşe şi comune, conducătorii agenţilor economici şi instituţiilor publice cu sarcini la mobilizare vor fi pregatiti, în vederea îndeplinirii atribuţiilor ce le revin pe linia apărării naţionale, prin grija Statului Major General.
    Modul de organizare şi participare la pregătire a persoanelor având funcţiile stabilite la alin. 1 se stabileşte prin hotărâre a Guvernului.


    Articolul 18

    Celelalte resurse, precum şi pregătirea economiei şi a teritoriului pentru apărarea naţionala se asigura în conformitate cu prevederile legii.


    Articolul 19

    Cheltuielile necesare organizării, inzestrarii, mobilizării, întreţinerii şi instruirii efectivelor active şi în rezerva, precum şi finanţării lucrărilor de investiţii ale forţelor armate se suporta din bugetul de stat şi din alte fonduri legal constituite.


    Articolul 20

    Infrastructura teritorială se constituie din ansamblul lucrărilor şi amenajărilor teritoriului care pot fi folosite în scopul apărării naţionale.
    Pregătirea teritoriului pentru apărarea naţionala se asigura în conformitate cu prevederile legii.


    Articolul 21

    Ministerele, autorităţile administraţiei publice, agenţii economici indiferent de forma de proprietate, au obligaţia de a obţine avizul Statului Major General pentru amplasarea noilor obiective de investiţii şi dezvoltarea celor existente, în scopul încadrării acestora în infrastructura sistemului naţional de apărare. Lista obiectivelor de investiţii şi dezvoltare, precum şi criteriile de realizare a acestora, pentru care este obligatoriu avizul Statului Major General se stabileşte prin hotărâre a Guvernului.


    Articolul 22

    La proclamarea stării de asediu sau de urgenta, la declararea mobilizării ori a stării de război pot fi rechiziţionate bunuri aparţinând agenţilor economici, instituţiilor publice, celorlalte persoane juridice şi persoanelor fizice şi pot fi chemaţi cetăţeni apţi de muncă pentru prestări de servicii, în condiţiile prevăzute de lege.
    În situaţiile prevăzute la alin. 1, prin hotărâre a Consiliului Suprem de Apărare a Tarii, agenţii economici a căror activitate este nemijlocit legată de asigurarea resurselor necesare apărării pot fi militarizati. Organizarea şi funcţionarea acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.


    Articolul 23

    Forţele armate vor acumula din timp de pace, în rezervele proprii, armament, tehnica de lupta şi materiale care să asigure îndeplinirea misiunilor ce le revin, compensarea consumurilor şi a pierderilor probabile la război.
    Nomenclatorul şi nivelurile acestor rezerve se aproba de Consiliul Suprem de Apărare a Tarii, la propunerea Ministerului Apărării Naţionale şi, după caz, a organelor de resort.
    Înlocuirea periodică şi transferul în economie a bunurilor din rezervele constituite se reglementează prin hotărâre a Guvernului.


    Articolul 24

    Stadiul pregătirii populaţiei, economiei şi teritoriului pentru apărare se verifica prin exerciţii şi antrenamente de mobilizare de către Statul Major General împreună cu Oficiul Central de Stat pentru Probleme Speciale şi cu Administraţia Naţionala a Rezervelor Materiale, pe baza planului aprobat de Consiliul Suprem de Apărare a Tarii.


    Articolul 25

    Instituţiile şi autorităţile administraţiei publice, agenţii economici, indiferent de forma de proprietate, au obligaţia de a satisface comenzile necesare apărării naţionale, integral şi în termenele stabilite prin contract în timp de pace şi cu prioritate în timp de război.


    Capitolul III Organizarea armatei


    Articolul 26

    Armata este componenta de baza a forţelor armate, care asigura, pe timp de pace şi la război, integritatea într-o concepţie unitară a activităţilor tuturor forţelor participante la acţiunile de apărare a tarii.


    Articolul 27

    Armata are în organizare : organele centrale ale Ministerului Apărării Naţionale, categoriile de forte şi organele militare teritoriale.


    Articolul 28

    Organele centrale ale Ministerului Apărării Naţionale sunt stabilite prin lege.


    Articolul 29

    Categoriile de forte ale armatei sunt: trupe de uscat; aviaţia şi apărarea antiaeriana; marina militară. Ele au în compunere state majore, comandamente de arma, mari unităţi şi unităţi luptatoare, de învăţământ şi de instrucţie, precum şi unităţi şi formaţiuni de asigurare de lupta şi de logistica.


    Articolul 30

    Organele militare teritoriale au în compunere: comandamente militare teritoriale, centre militare judeţene, municipale şi de sector.


    Capitolul IV Atribuţiile autorităţilor publice privind apărarea naţionala


    Articolul 31

    Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul României şi Consiliul Suprem de Apărare a Tarii îşi exercită atribuţiile privind apărarea naţionala potrivit prevederilor constituţionale şi legilor tarii.


    Articolul 32

    Guvernul României răspunde de organizarea activităţilor şi de aplicarea măsurilor ce privesc apărarea naţionala şi are următoarele atribuţii:
    a) coordonează activitatea ministerelor şi a celorlalte autorităţi ale administraţiei publice pentru realizarea măsurilor de asigurare a capacităţii de apărare a tarii;
    b) asigura alocarea şi utilizarea, potrivit legii, a resurselor financiare şi materiale necesare organizării, inzestrarii şi mobilizării forţelor armate, întreţinerii şi instruirii efectivelor, menţinerii în stare de operativitate a tehnicii şi armamentului, precum şi realizării lucrărilor de investiţii pentru apărare;
    c) stabileşte obligaţiile ce revin ministerelor şi agenţilor economici din planul de mobilizare a economiei naţionale pentru primul an de război;
    d) asigura, din timp de pace, constituirea rezervelor materiale necesare pe timp de război, atât pentru nevoile apărării, cît şi ale populaţiei;
    e) conduce, prin prefecţi, activităţile specifice din judeţe şi din municipiul Bucureşti.


    Articolul 33

    Ministerul Apărării Naţionale răspunde de înfăptuirea conceptiei fundamentale de apărare a tarii în domeniul militar, în care scop:
    a) analizează nevoile de apărare a tarii şi propune autorităţilor competente stabilite prin Constituţie şi alte legi, măsurile privind organizarea şi inzestrarea armatei, pregătirea populaţiei şi a teritoriului;
    b) asigura pregătirea comandamentelor şi instruirea efectivelor active şi din rezerva;
    c) organizează, din timp de pace, pregătirea de mobilizare a armatei şi populaţiei; face propuneri pentru declararea mobilizării generale sau parţiale şi conduce desfăşurarea acesteia;
    d) îndruma şi controlează, prin Statul Major General, în colaborare cu alte autorităţi abilitate, măsurile de pregătire luate de ministere, agenţii economici şi instituţiile publice, în scopul realizării producţiei şi a prestărilor de servicii pentru forţele armate, întocmirii lucrărilor de mobilizare la locul de muncă şi pregătirii teritoriului pentru apărare.


    Articolul 34

    Ministerele, serviciile de informaţii ale statului, celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale răspund de executarea măsurilor de apărare a tarii, fiecare în domeniul sau de activitate, potrivit legii; conducătorii acestora prezintă rapoarte cu privire la exercitarea atribuţiilor privind apărarea naţionala, după caz, Parlamentului, Guvernului, Consiliului Suprem de Apărare a Tarii, anual sau ori de cîte ori li se cere.
    La declararea mobilizării şi a stării de război, miniştrii de resort răspund direct de repartizarea resurselor privind: materiile prime, produsele industriale, bunurile alimentare, energia, transporturile, lucrările publice şi comunicaţiile.
    Cerinţele forţelor destinate apărării se asigura cu prioritate.


    Articolul 35

    Autorităţile administraţiei publice locale, potrivit competentei, au, în timp de pace şi în caz de mobilizare şi de război, în raza lor teritorială, următoarele atribuţii:
    a) asigura îndeplinirea de către agenţii economici, instituţiile publice şi persoanele fizice a dispoziţiilor şi măsurilor privind pregătirea populaţiei, economiei şi a teritoriului pentru apărare;
    b) urmăresc şi intervin pentru satisfacerea cererilor prezentate de unităţile militare existente în raza lor teritorială pentru nevoile de mobilizare;
    c) îndeplinesc măsurile necesare pentru efectuarea de rechiziţii şi chemări pentru prestări de servicii potrivit legii;
    d) întocmesc, actualizează şi pun la dispoziţie centrelor militare judeţene şi al municipiului Bucureşti monografia economico-militară a unităţilor administrativ-teritoriale respective;
    e) asigura centrelor militare judeţene, municipale, de sector, terenurile, localurile, instalaţiile de telecomunicaţii, dotările şi fondurile necesare desfăşurării activităţii acestora, potrivit normelor stabilite prin hotărâre a Guvernului;
    f) îndeplinesc orice alte atribuţii referitoare la apărarea naţionala, potrivit legii.


    Capitolul V Sancţiuni


    Articolul 36

    Nerespectarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea penală, contravenţională, administrativă sau civilă, după caz.


    Articolul 37

    Constituie contravenţii, dacă nu sunt săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, sa constituie infracţiuni şi se sancţionează cu amendă de la 200.000 la 5.000.000 lei, următoarele fapte:
    a) nerespectarea dispoziţiilor art. 21 privind obţinerea avizului dat de Statul Major General sau nerespectarea condiţiilor prevăzute în aviz;
    b) neîndeplinirea în timp de pace de către cei menţionaţi la art. 25 a obligaţiilor privind comenzile de stat necesare apărării naţionale;
    c) împiedicarea organelor de control de a îndeplini atribuţiile prevăzute de prezenta lege.


    Articolul 38

    Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către autorităţile stabilite prin hotărâre a Guvernului.


    Articolul 39

    Dispoziţiile prezentului capitol privitoare la contravenţii se completează cu prevederile Legii nr. 32/1968 privind constatarea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia art. 25, 26 şi 27.


    Capitolul VI Dispoziţii finale


    Articolul 40

    La data intrării în vigoare a prezentei legi orice alte dispoziţii contrare se abroga.


    Articolul 41

    Prezenta lege intră în vigoare la data publicării ei în Monitorul Oficial al României.
    Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 2 iulie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
    PREŞEDINTELE SENATULUI
    prof. univ. dr. OLIVIU GHERMAN
    Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 21 iunie 1994, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
    p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
    RADU BERCEANU
    -----------------------------