ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 132 din 7 august 2020privind măsuri de sprijin destinate salariaților și angajatorilor în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, precum și pentru stimularea creșterii ocupării forței de muncă
EMITENT
  • GUVERNUL ROMÂNIEI
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 720 din 10 august 2020
    Având în vedere faptul că, pe termen scurt, provocarea cea mai importantă rămâne combaterea și limitarea efectelor crizei COVID-19 asupra sănătății și economiei, fapt care impune adoptarea unor măsuri economice de redresare și de creștere a încrederii populației,
    întrucât starea de urgență instituită în 16 martie 2020 prin Decretul nr. 195/2020 privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României a fost prelungită prin Decretul nr. 240/2020 privind prelungirea stării de urgență pe teritoriul României, iar starea de alertă a fost instituită prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2020 privind declararea stării de alertă și măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, aprobată cu modificări și completări prin Hotărârea Parlamentului României nr. 5/2020, cu modificările și completările ulterioare, și prelungită prin Hotărârea Guvernului nr. 476/2020, cu modificările și completările ulterioare,
    luând în considerare necesitatea adoptării unor măsuri de sprijin imediat pentru stimularea angajării persoanelor care și-au pierdut locul de muncă sau au fost în imposibilitatea de a se angaja și care prin pierderea acestor venituri sunt supuse riscului de excluziune socială,
    având în vedere că în perioada stării de urgență, precum și a celei de alertă au fost adoptate măsuri în acord cu schimbările înregistrate pe piața muncii astfel încât impactul negativ asupra acesteia să fie cât mai redus,
    ținând cont de faptul că se mențin în continuare regulile de distanțare fizică, inclusiv la locul de muncă, context în care telemunca este o soluție avantajoasă,
    întrucât actualul context socioeconomic influențează semnificativ piața forței de muncă și rata șomajului, se impune, pe de o parte, stimularea persoanelor de a fi active pe piața muncii și, pe de altă parte, impulsionarea angajatorilor de a utiliza forme alternative de muncă.
    Luând în considerare faptul că adoptarea de măsuri de sprijin are în vedere consolidarea pieței muncii, concomitent cu prevenirea creșterii ratei șomajului la nivel național, precum și asigurarea unei surse de venit salariaților, contribuind astfel la reducerea efectelor sociale negative determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2,
    ținând cont de faptul că neadoptarea unor măsuri urgente, cu caracter excepțional, ar putea contribui la scăderea veniturilor din economie concomitent cu creșterea șomajului la nivel național și a riscului de excluziune socială, precum și la amplificarea decalajului socioeconomic dintre persoanele a căror activitate a fost afectată direct de epidemia SARS-CoV-2 și restul populației,
    având în vedere instituirea stării de urgență, a stării de alertă sau a altei situații excepționale care produce efecte negative asupra raporturilor de muncă, se impune necesitatea reglementării unor măsuri atât pentru protejarea și sprijinirea angajatorilor, cât și pentru asigurarea unui nivel de protecție adecvată angajaților.
    Luând în considerare experiența țărilor care au avut impact pozitiv în flexibilizarea raporturilor de muncă și care au vizat acțiuni în planul sănătății publice, concomitent cu reducerea, respectiv limitarea activităților socioeconomice, precum și faptul că în condițiile în care aceste măsuri nu vor fi luate, veniturile necesare traiului zilnic pentru aproximativ 600.000 de angajați și profesioniști definiți de Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, vor fi afectate în mod negativ,
    aceste elemente vizează un interes public și constituie o situație extraordinară, a cărei reglementare nu poate fi amânată și impune adoptarea de măsuri imediate pe calea ordonanței de urgență.
    În temeiul art. 115 alin. (4) din Constituția României, republicată,
    Guvernul României adoptă prezenta ordonanță de urgență.

    Articolul 1
    (1) Prin derogare de la prevederile art. 112 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cazul reducerii temporare a timpului de muncă, determinate de instituirea stării de urgență/alertă/asediu, în condițiile legii, pe perioada stării de urgență/alertă/asediu, precum și pe o perioadă de până la 3 luni de la data încetării ultimei perioade în care a fost instituită starea de urgență/alertă/asediu, angajatorii au posibilitatea reducerii timpului de muncă a salariaților cu cel mult 80% din durata zilnică, săptămânală sau lunară, prevăzută în contractul individual de muncă.(2) Acolo unde există organizații sindicale îndreptățite să negocieze contractul colectiv la nivel de unitate, astfel cum acestea sunt definite în Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, sau reprezentanți ai salariaților, măsura de reducere a timpului de muncă prevăzută la alin. (1) se ia de angajator cu acordul organizației sindicale îndreptățite să negocieze contractul colectiv ori, în cazul în care aceasta nu există, cu reprezentanții salariaților.(3) Reducerea timpului de muncă în condițiile prevăzute la alin. (1) se stabilește prin decizia angajatorului, pentru o perioadă de cel puțin 5 zile lucrătoare, cuprinse în perioada de 30 de zile calendaristice, începând cu prima zi de aplicare efectivă a măsurii. Reducerea timpului de muncă se aplică și în cazul programului de muncă în ture, precum și în cazul programului de muncă inegal.(4) Angajatorul poate modifica programul de muncă ori de câte ori este necesar, cu obligația de a justifica o astfel de modificare, în limitele prevăzute la alin. (2).(5) Decizia angajatorului privind reducerea timpului de muncă, programul de lucru, modul de repartizare a acestuia pe zile și drepturile salariale aferente se comunică salariatului cu cel puțin 5 zile înainte de aplicarea efectivă a măsurii.(6) Prin excepție de la prevederile alin. (5), comunicarea către salariat se face cu cel puțin 24 de ore anterior aplicării efective a măsurii, în cazul în care intervine o modificare a programului de lucru determinată de o creștere a activității angajatorului care necesită suplimentarea personalului sau în cazul în care se impune înlocuirea unui salariat care se află în imposibilitatea de a presta activitate conform programului său de lucru.(7) Pe durata reducerii timpului de muncă în condițiile prevăzute la alin. (1), salariații afectați de măsură beneficiază de o indemnizație de 75% din salariul de bază brut lunar aferent orelor de reducere a programului de lucru.(8) În situația în care bugetul angajatorului destinat plății cheltuielilor de personal permite, indemnizația prevăzută la alin. (7) poate fi suplimentată de angajator cu sume reprezentând diferența până la nivelul salariului de bază corespunzător locului de muncă ocupat, fără ca această diferență să poată fi decontată conform dispozițiilor alin. (16).(9) Indemnizația prevăzută la alin. (7) este suportată de angajator, din capitolul aferent cheltuielilor de personal din bugetul de venituri și cheltuieli al acestuia, și se achită la data plății salariului aferent lunii respective, urmând a se deconta, în cel mult 5 zile de la emiterea deciziei prevăzute la art. 1^1 alin. (4), din bugetul asigurărilor pentru șomaj, după îndeplinirea de către angajator a obligațiilor declarative și de plată aferente veniturilor din salarii și asimilate salariilor din perioada pentru care se face solicitarea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare. Procedura de decontare a sumelor se stabilește prin hotărâre a Guvernului.(10) În situația în care angajatorul nu recuperează indemnizația acordată potrivit alin. (9) de la bugetul asigurărilor pentru șomaj, acesta nu are dreptul de a o recupera de la salariat.(11) Indemnizația prevăzută la alin. (7) reprezintă venit de natură salarială și este supusă impozitării și plății contribuțiilor sociale, în condițiile legii. Pentru calculul impozitului pe venit se aplică regulile prevăzute la art. 78 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare.(12) În situația în care, în cursul aceleiași luni, salariatul obține atât venituri din salarii, cât și indemnizația prevăzută la alin. (7), în vederea impozitării, acestea se cumulează, pentru acordarea deducerii personale. Impozitul lunar se determină potrivit prevederilor art. 78 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare.(13) Pe perioada de aplicabilitate a măsurii prevăzute la alin. (1) sunt interzise atât angajarea de personal pentru prestarea unor activități identice ori similare cu cele prestate de către salariații al căror timp de muncă a fost redus, cât și subcontractarea activităților desfășurate de salariații al căror timp de muncă a fost redus. Interdicția se raportează la nivel de filială, sucursală sau alte sedii secundare definite de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la nivelul cărora se aplică măsura prevăzută la alin. (1).(14) Prin excepție de la prevederile alin. (13), este permisă angajarea pentru înlocuirea salariaților al căror program a fost redus în condițiile prevăzute la alin. (1), dacă încetarea contractului individual de muncă are loc în condițiile art. 56, 61 și 81 din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.(15) Pe perioada de aplicabilitate a măsurii prevăzute la alin. (1), salariatul beneficiază de toate celelalte drepturi prevăzute în contractul individual de muncă sau în contractul colectiv de muncă.(16) Angajatorul poate dispune măsura reducerii timpului de muncă în condițiile prevăzute la alin. (1) și (3) și poate solicita decontarea indemnizației prevăzute la alin. (7) dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
    a) măsura afectează cel puțin 10% din numărul de salariați ai unității;
    b) reducerea activității este justificată de o diminuare a cifrei de afaceri din luna anterioară aplicării măsurii prevăzute la alin. (1) sau, cel mult, din luna dinaintea lunii anterioare acesteia, cu cel puțin 10% față de luna similară sau față de media lunară a cifrei de afaceri din anul anterior declarării stării de urgență/alertă/asediu, respectiv 2019. În cazul organizațiilor neguvernamentale, precum și al angajatorilor din categoria reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 182/2016, diminuarea se raportează la veniturile realizate.
    (17) În cazul unei societăți nou-înființate în perioada 1 ianuarie-15 martie 2020 și care are cel puțin un angajat, prin excepție de la prevederile alin. (16) lit. b), diminuarea se raportează la cifra de afaceri realizată în luna anterioară aplicării măsurii prevăzute la alin. (1).(18) Pe perioada aplicării măsurii prevăzute la alin. (1), salariații afectați de această măsură nu pot efectua muncă suplimentară la același angajator.(19) Pe perioada aplicării măsurii prevăzute la alin. (1), salariaților afectați nu le poate fi redus programul de lucru în temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 53/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare.(20) Prin excepție de la prevederile alin. (15), în cazul angajatorilor care aplică măsura de la alin. (1), acordarea de prime sau alte venituri în afară de salariul de bază stabilit prin contract, pentru persoanele care asigură conducerea și/sau administrarea societăților, potrivit Legii nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se efectuează după finalizarea perioadei de aplicare a măsurii.(21) În lunile în care se aplică reducerea timpului de muncă, în condițiile prevăzute la alin. (1), angajatorul nu poate iniția concedieri colective.(22) Prevederile alin. (1)-(21) se aplică și în cazul ucenicilor, cu condiția ca angajatorul să asigure ucenicului accesul la pregătire teoretică și practică pentru dobândirea competențelor prevăzute de standardul ocupațional, respectiv de standardul de pregătire profesională, potrivit Legii nr. 279/2005 privind ucenicia la locul de muncă, republicată, cu modificările ulterioare.
    (la 08-04-2021, Articolul 1 a fost modificat de Punctul 1, Punctul 2, Articolul I din LEGEA nr. 58 din 2 aprilie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 345 din 05 aprilie 2021 )


    Articolul 1^1
    (1) În vederea decontării sumelor solicitate potrivit art. 1 alin. (16), angajatorul trebuie să depună o cerere însoțită de următoarele documente:
    (la 08-04-2021, Partea introductivă a Alineatului (1) din Articolul 1^1 a fost modificată de Punctul 1^1, Punctul 3, Articolul I din LEGEA nr. 58 din 2 aprilie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 345 din 05 aprilie 2021 )
    a) copie a deciziei privind reducerea timpului de muncă și dovada aducerii acesteia la cunoștința salariaților, prin orice mijloace folosite de angajator în mod obișnuit pentru comunicarea cu angajații;
    (la 08-04-2021, Litera a) din Alineatul (1) , Articolul 1^1 a fost modificată de Punctul 1^1, Punctul 3, Articolul I din LEGEA nr. 58 din 2 aprilie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 345 din 05 aprilie 2021 )

    b) declarație pe propria răspundere a angajatorului, din care să reiasă situația prevăzută la art. 1 alin. (16) lit. b);
    (la 08-04-2021, Litera b) din Alineatul (1) , Articolul 1^1 a fost modificată de Punctul 1^1, Punctul 3, Articolul I din LEGEA nr. 58 din 2 aprilie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 345 din 05 aprilie 2021 )

    c) copia acordului încheiat potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) sau, după caz, dovada informării salariaților, acolo unde nu există organizație sindicală îndreptățită să negocieze contractul colectiv de muncă la nivel de unitate sau reprezentanți ai salariaților;
    (la 08-04-2021, Litera c) din Alineatul (1) , Articolul 1^1 a fost modificată de Punctul 1^1, Punctul 3, Articolul I din LEGEA nr. 58 din 2 aprilie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 345 din 05 aprilie 2021 )

    d) lista persoanelor care urmează să beneficieze de indemnizația prevăzută la art. 1 alin. (7);
    (la 08-04-2021, Litera d) din Alineatul (1) , Articolul 1^1 a fost modificată de Punctul 1^1, Punctul 3, Articolul I din LEGEA nr. 58 din 2 aprilie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 345 din 05 aprilie 2021 )

    e) copie a documentelor de plată a salariilor, cu evidențierea plății indemnizației.
    (2) Cererea de decontare și documentele prevăzute la alin. (1) se depun de către angajator, în format electronic sau în format letric, până la data de 25 a fiecărei luni pentru plata indemnizației din luna anterioară, la agenția pentru ocuparea forței de muncă județeană, precum și a municipiului București, în raza căreia își are sediul social.(3) În situația în care cererea este depusă de către angajator la o dată ulterioară celei prevăzute la alin. (2), suma aferentă lunii pentru care se face solicitarea se decontează în luna următoare.(4) Agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene, precum și a municipiului București, în urma verificării documentelor depuse de către angajator, emit o decizie, în cel mult 5 zile de la depunerea corectă a documentelor, în care se precizează că sunt respectate de către angajator condițiile prevăzute la art. 1 alin. (11).
    (la 12-12-2020, Actul a fost completat de Punctul 2, Articolul I din LEGEA nr. 282 din 8 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1201 din 09 decembrie 2020 )


    Articolul 2
    (1) Prin derogare de la prevederile art. 34 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, perioadele în care persoanele beneficiază de reducerea timpului de muncă și de indemnizația prevăzută la art. 1 alin. (4) constituie stagiu asimilat în sistemul asigurărilor pentru șomaj și se ia în calcul la stabilirea stagiului de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii pentru indemnizația de șomaj acordată potrivit Legii nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare.
    (la 12-12-2020, Alineatul (1) din Articolul 2 a fost modificat de Punctul 3, Articolul I din LEGEA nr. 282 din 8 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1201 din 09 decembrie 2020 )
    (2) Prin excepție de la prevederile art. 220^5 din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, angajatorii datorează contribuția asiguratorie pentru muncă pentru perioada prevăzută la art. 1 atât pentru drepturile salariale aferente timpului de muncă lucrat, cât și pentru indemnizația prevăzută la art. 1 alin. (4) care constituie stagiu asimilat în sistemul asigurărilor pentru șomaj.(3) Pentru stabilirea și calculul indemnizației de șomaj prevăzute de Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, se utilizează și indemnizația prevăzută la art. 1 alin. (4).


    Articolul 3
    (1) În cazul reducerii timpului de muncă, determinată de situațiile prevăzute la art. 1 alin. (1), pe perioada stabilită potrivit prevederilor art. 1 alin. (1), profesioniștii, astfel cum sunt reglementați de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, precum și persoanele care au încheiate convenții individuale de muncă în baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, republicată, cu modificările ulterioare, beneficiază, la cerere, în baza declarației pe propria răspundere, de o indemnizație lunară de 41,5% din câștigul salarial mediu brut prevăzut de Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2020 nr. 6/2020, cu modificările și completările ulterioare.
    (la 12-12-2020, Alineatul (1) din Articolul 3 a fost modificat de Punctul 4, Articolul I din LEGEA nr. 282 din 8 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1201 din 09 decembrie 2020 )
    (2) Plata indemnizației prevăzute la alin. (1) se realizează de la bugetul de stat alocat Ministerului Muncii și Protecției Sociale, prin Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială și agențiile pentru plăți și inspecție socială județene, respectiv a municipiului București. (3) Pentru indemnizația prevăzută la alin. (1) se datorează impozit pe venit, contribuția de asigurări sociale și contribuția de asigurări sociale de sănătate, în cotele prevăzute în Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, sau potrivit reglementărilor specifice, în cazul profesioniștilor asigurați în sisteme proprii de asigurări sociale.(4) Obligațiile fiscale menționate la alin. (3) se declară prin declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale datorate de persoanele fizice și se plătesc de către persoanele fizice beneficiare la termenul prevăzut la art. 122 alin. (1) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția persoanelor care au încheiate convenții individuale de muncă în baza Legii nr. 1/2005, republicată, cu modificările ulterioare, ale căror obligații fiscale se declară, se rețin și se plătesc de către societatea cooperativă, prin declarația privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate, la termenele prevăzute la art. 147 alin. (1) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare(5) Durata efectivă de aplicare a măsurii prevăzute la alin. (1), categoriile de profesioniști, precum și procedura de plată a indemnizației se stabilesc prin hotărârea Guvernului prevăzută la art. 1 alin. (5). Prin excepție, în anul 2020, beneficiază de indemnizația prevăzută la alin. (1) profesioniștii și persoanele care au încheiate convenții individuale de muncă în baza Legii nr. 1/2005, republicată, cu modificările ulterioare, care au beneficiat de indemnizația prevăzută la art. XV alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecției sociale în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 59/2020, cu completările ulterioare. Notă
    Articolul XIX din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 226 din 30 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1332 din 31 decembrie 2020, prevede:
    Articolul XIX
    (1) Indemnizațiile acordate potrivit art. XV alin. (1), (1^1), (2) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru stabilirea unor măsuri în domeniul protecției sociale în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 59/2020, cu completările ulterioare, și art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 132/2020 privind măsuri de sprijin destinate salariaților și angajatorilor în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, precum și pentru stimularea creșterii ocupării forței de muncă, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 282/2020, nu constituie venituri din desfășurarea activității, iar pentru acestea se aplică următoarele reguli, după caz:
    a) calculul impozitului pe venit și al contribuțiilor sociale obligatorii se efectuează separat față de veniturile realizate din desfășurarea activității;
    b) nu se iau în calcul la verificarea încadrării în plafonul prevăzut la art. 69 alin. (9), art. 148 alin. (2) și art. 170 alin. (2) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare
    c) prin derogare de la prevederile art. 121, art. 151 și art. 174 din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, nu fac obiectul acordării bonificației stabilite prin legea anuală a bugetului de stat.

    (2) În cazul indemnizațiilor acordate potrivit art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 132/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 282/2020, cu excepția celei de care beneficiază persoanele care au încheiate convenții individuale de muncă în baza Legii nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, republicată, cu modificările ulterioare, calculul obligațiilor fiscale se efectuează de către persoanele fizice beneficiare prin aplicarea cotelor prevăzute la art. 64 alin. (1), art. 138 lit. a) și, respectiv, art. 156 din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, asupra indemnizației brute încasate de la agențiile pentru plăți și inspecție socială județene, respectiv a municipiului București. Pentru calculul impozitului pe venit se aplică regulile prevăzute la art. 78 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare.
    (3) Prin derogare de la prevederile art. 60, art. 138^1 și art. 154 alin. (1) lit. r) din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, pentru indemnizațiile prevăzute la art. 1 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 132/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 282/2020 și la art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 147/2020 privind acordarea unor zile libere pentru părinți în vederea supravegherii copiilor, în situația limitării sau suspendării activităților didactice care presupun prezența efectivă a copiilor în unitățile de învățământ și în unitățile de educație timpurie antepreșcolară, ca urmare a răspândirii coronavirusului SARS-CoV-2, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 278/2020, nu se acordă facilități fiscale.
    (4) Persoanele fizice beneficiare ale indemnizațiilor acordate potrivit art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 59/2020, cu completările ulterioare, asigurate în sisteme proprii de pensii, care nu au obligația asigurării în sistemul public de pensii potrivit legii, datorează contribuția de asigurări sociale pentru indemnizațiile respective la sistemul propriu de pensii, în cotele prevăzute de Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare.
    (5) Persoanele fizice beneficiare ale indemnizațiilor suportate din bugetul asigurărilor pentru șomaj sau din bugetul de stat, după caz, acordate potrivit art. XI și art. XV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 59/2020, cu completările ulterioare, și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 120/2020 privind instituirea unor măsuri de sprijin destinate salariaților și angajatorilor în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, cu modificările ulterioare, precum și ale indemnizațiilor acordate potrivit art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 132/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 282/2020, nu pot dispune asupra destinației unei sume reprezentând până la 3,5% din impozitul pe venit datorat aferent indemnizațiilor respective, pentru susținerea entităților nonprofit/unităților de cult, precum și pentru acordarea de burse private, conform legii.
    (6) Prin derogare de la prevederile art. 78 alin. (6) și art. 123^1 din Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, persoanele fizice beneficiare ale indemnizațiilor suportate din bugetul asigurărilor pentru șomaj sau decontate din Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, după caz, acordate potrivit art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 132/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 282/2020, și art. 3 din Ordonanța de urgență nr. 147/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 278/2020, precum și potrivit Legii nr. 19/2020 privind acordarea unor zile libere părinților pentru supravegherea copiilor, în situația închiderii temporare a unităților de învățământ, cu modificările și completările ulterioare, nu pot dispune asupra destinației unei sume reprezentând până la 3,5% din impozitul pe venit datorat aferent indemnizațiilor respective, pentru susținerea entităților nonprofit/unităților de cult, precum și pentru acordarea de burse private, conform legii.
    (7) Prevederile alin. (3), (5) și (6) se aplică începând cu veniturile aferente lunii ianuarie 2021.
    (8) Prin excepție de la prevederile alin. (7):
    a) în cazul beneficiarilor indemnizațiilor acordate potrivit art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 132/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 282/2020, alții decât persoanele care au încheiate convenții individuale de muncă în baza Legii nr. 1/2005, republicată, cu modificările ulterioare, prevederile alin. (3) și (5) se aplică începând cu obligațiile fiscale care au termen de declarare și plată în anul 2021;
    b) în cazul beneficiarilor indemnizațiilor acordate potrivit art. XV alin. (1), (1^1) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 59/2020, cu completările ulterioare, alții decât persoanele care au încheiate convenții individuale de muncă în baza Legii nr. 1/2005, republicată, cu modificările ulterioare, prevederile alin. (5) se aplică începând cu obligațiile fiscale care au termen de declarare și plată în anul 2021.

    (9) În cazul indemnizațiilor lunare prevăzute la art. XV alin. (1), (1^1) și (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 30/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 59/2020, cu completările ulterioare, precum și în cazul indemnizațiilor prevăzute la art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 132/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 282/2020, cu excepția celor de care beneficiază persoanele care au încheiate convenții individuale de muncă în baza Legii nr. 1/2005, republicată, cu modificările ulterioare, prevederile alin. (1), (2) și (4) se aplică începând cu obligațiile fiscale care au termen de declarare și plată în anul 2021.


    Articolul 4
    (1) Pentru persoanele care desfășoară activități necalificate cu caracter ocazional, potrivit prevederilor Legii nr. 52/2011 privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri, republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumite în continuare zilieri, care își desfășoară activitatea în unul dintre domeniile prevăzute la art. 13 din Legea nr. 52/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare, afectate de întreruperea sau restrângerea activității ca urmare a efectelor coronavirusului SARS-CoV-2, pentru o perioadă de 3 luni, la alegerea beneficiarului de lucrări, dar nu mai târziu de 30 iunie 2021, se acordă de la bugetul de stat o sumă reprezentând 35% din remunerația cuvenită zilei de muncă.
    (la 31-12-2020, Alineatul (1) din Articolul 4 a fost modificat de Punctul 1, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 220 din 30 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1326 din 31 decembrie 2020 )
    (2) Suma prevăzută la alin. (1) se acordă de către beneficiarul de lucrări, din bugetul propriu, la momentul plății contravalorii muncii zilnice, și, ulterior, se decontează integral, la cererea acestuia, pentru persoanele pentru care a fost plătită, de la bugetul de stat alocat Ministerului Muncii și Protecției Sociale, prin Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială și agențiile pentru plăți și inspecție socială județene, respectiv a municipiului București. Decontarea se efectuează în termen de cel mult 10 zile de la data depunerii cererii, în baza unei proceduri care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.(3) Cererea prevăzută la alin. (2) însoțită de listele cu zilierii beneficiari ai sumei prevăzute la alin. (1) se depun de către beneficiarii de lucrări, spre decontare și încasare, la agențiile pentru plăți și inspecție socială județene, respectiv a municipiului București în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea sau își au sediul social, lunar, pentru luna anterioară, până la data de 5 a fiecărei luni, în format electronic. (4) În situația în care cererea este depusă de către beneficiarul de lucrări la o dată ulterioară celei prevăzute la alin. (3), suma aferentă lunii pentru care se solicită se decontează în luna următoare.(5) Suma prevăzută la alin. (1) reprezintă venit de natură salarială pentru care se datorează impozit pe venit și contribuție de asigurări sociale pentru care există obligația plății potrivit prevederilor Legii nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare.


    Articolul 5
    (1) Până la 30 iunie 2021, dar nu mai mult de o perioadă de 3 luni, la alegerea angajatorului, pentru angajații care încheie contracte individuale de muncă pe perioadă determinată de până la 3 luni, se asigură decontarea unei părți din salariul acordat acestora, suportată din bugetul asigurărilor pentru șomaj, reprezentând 41,5% din salariul aferent zilelor lucrate în aceste locuri de muncă, pentru o perioadă de lucru de 8 ore/zi, dar nu mai mult de 41,5% din câștigul salarial mediu brut prevăzut de Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2020 nr. 6/2020, cu modificările și completările ulterioare, aferent perioadei lucrate.
    (la 31-12-2020, Alineatul (1) din Articolul 5 a fost modificat de Punctul 2, Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 220 din 30 decembrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 1326 din 31 decembrie 2020 )
    (2) Angajatorul are obligația de a plăti integral contravaloarea muncii prestate în baza contractului individual de muncă pe perioadă determinată, suma reprezentând procentul de 41,5% prevăzut la alin. (1) fiind decontată ulterior de către Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, denumită în continuare ANOFM. (3) Decontarea sumei prevăzute la alin. (1) se face la cererea angajatorilor pe baza declarației pe propria răspundere din care să rezulte îndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (1) însoțită de lista persoanelor pentru care se solicită decontarea sumei prevăzute la alin. (1), asumată de reprezentantul legal al angajatorului, după îndeplinirea de către aceștia a obligațiilor declarative și de plată aferente veniturilor din salarii și asimilate salariilor, prevăzute de Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare, din perioada pentru care se face solicitarea. (4) Decontarea din bugetul asigurărilor pentru șomaj a sumelor prevăzute la alin. (1) se efectuează în termen de cel mult 10 zile de la data depunerii cererii prevăzute la alin. (3), în baza unei proceduri care se aprobă prin hotărâre a Guvernului.


    Articolul 6
    (1) Pentru desfășurarea activității în regim de telemuncă, în conformitate cu prevederile Legii nr. 81/2018 privind reglementarea activității de telemuncă, se acordă, o singură dată, angajatorilor pentru fiecare telesalariat un sprijin financiar în valoare de 2.500 lei în scopul achiziționării de pachete de bunuri și servicii tehnologice necesare desfășurării activității în regim de telemuncă.(2) Suma prevăzută la alin. (1) se acordă, în ordinea depunerii solicitărilor, până la 31 decembrie 2020, din bugetul asigurărilor de șomaj, prin ANOFM, în limita fondurilor alocate cu această destinație, angajatorilor, pentru angajații care au lucrat în regim de telemuncă în perioada stării de urgență sau a stării de alertă pentru cel puțin 15 zile lucrătoare.
    (la 12-12-2020, Alineatul (2) din Articolu 6 a fost modificat de Punctul 5, Articolul I din LEGEA nr. 282 din 8 decembrie 2020, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 1201 din 09 decembrie 2020 )
    (3) Modalitatea de acordare și categoriile de bunuri ce pot fi achiziționate conform alin. (1) se stabilesc prin ordin al ministrului muncii și protecției sociale, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, în termen de 10 zile de la publicarea prezentei ordonanțe de urgență.(4) În termen de 30 de zile de la acordarea sumei prevăzute la alin. (1), angajatorul are obligația de a transmite ANOFM documente justificative referitoare la achiziția categoriilor de bunuri stabilite prin ordinul ministrului muncii și protecției sociale.(5) În cazul nerespectării obligației de transmitere a documentelor justificative referitoare la achiziția categoriilor de bunuri stabilite prin ordinul ministrului muncii și protecției sociale, angajatorul restituie integral suma acordată, în termen de 30 de zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. (4).(6) Suma prevăzută la alin. (1) nu se acordă angajatorilor care au transmis în registrul general de evidență a salariaților datele privind elementele raportului de muncă, prin care s-a stabilit desfășurarea activității în regim de telemuncă, după expirarea termenului legal de înregistrare a modificării.
    (la 27-10-2020, Articolul 6 a fost completat de Articolul II din ORDONANȚA DE URGENȚĂ nr. 182 din 22 octombrie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 993 din 27 octombrie 2020 )


    Articolul 7
    (1) Prevederile prezentei ordonanțe de urgență nu se aplică următoarelor categorii de angajatori:
    a) instituții publice, astfel cum sunt acestea definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, precum și prin Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare;
    b) angajatorii care se află în faliment, dizolvare, lichidare sau care au activitățile suspendate, potrivit legii;
    c) angajatorii care sunt înregistrați în jurisdicții necooperante în scopuri fiscale.
    (2) Indemnizația prevăzută la art. 1 alin. (7) nu se cumulează pentru același angajat, dacă perioadele de acordare se suprapun, cu măsura prevăzută la art. 5, cu măsurile active de sprijin acordate potrivit art. I și III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2020 pentru instituirea unor măsuri active de sprijin destinate angajaților și angajatorilor în contextul situației epidemiologice determinate de răspândirea coronavirusului SARS-CoV-2, precum și pentru modificarea unor acte normative, aprobată cu completări prin Legea nr. 211/2020, și nici cu măsurile de stimulare a angajatorilor finanțate din bugetul asigurărilor pentru șomaj prevăzute de Legea nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare.
    (la 08-04-2021, Alineatul (2) din Articolul 7 a fost modificat de Punctul 4, Articolul I din LEGEA nr. 58 din 2 aprilie 2021, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 345 din 05 aprilie 2021 )


    Articolul 8
    (1) Primirea la muncă sau prestarea oricărui alt tip de muncă, inclusiv în regim de telemuncă sau muncă la domiciliu în interesul angajatorului, a unuia sau a mai multor salariați, în afara programului de lucru stabilit în conformitate cu art. 1, constituie contravenție și angajatorul se sancționează cu amendă de 20.000 lei pentru fiecare persoană astfel identificată, fără a depăși valoarea cumulată de 200.000 lei.(2) Dispozițiile referitoare la contravenția prevăzută la alin. (1) se completează cu prevederile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare.


    Articolul 9

    Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor potrivit prevederilor art. 8 se efectuează de către inspectorii de muncă.


    Articolul 10

    Pentru anul 2020, hotărârea Guvernului prevăzută la art. 1 alin. (5), art. 4 alin. (2) și art. 5 alin. (4) se aprobă în termen de maximum 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.


    Articolul 11

    Prevederile art. 8 intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării prezentei ordonanțe de urgență în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    PRIM-MINISTRU
    LUDOVIC ORBAN
    Contrasemnează:
    Viceprim-ministru,
    Raluca Turcan
    Ministrul muncii și protecției sociale,
    Victoria Violeta Alexandru
    Ministrul finanțelor publice,
    Vasile-Florin Cîțu
    p. Ministrul economiei, energiei și mediului de afaceri,
    Daniela Nicolescu,
    secretar de stat

    București, 7 august 2020.
    Nr. 132.
    -----