DECIZIE nr. 303 din 5 iunie 2014
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 alin. (1) şi (2) şi ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 508 din 8 iulie 2014



    Augustin Zegrean - preşedinte
    Valer Dorneanu - judecător
    Toni Greblă - judecător
    Petre Lăzăroiu - judecător
    Mircea Ştefan Minea - judecător
    Daniel Marius Morar - judecător
    Mona-Maria Pivniceru - judecător
    Puskas Valentin Zoltan - judecător
    Bianca Drăghici - magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen Cătălina Gliga.
    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Israelian Jasmine Hasmic în Dosarul nr. 11.245/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 756D/2013.
    2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013, ca devenită inadmisibilă. Invocă în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 88 din 27 februarie 2014. De asemenea, pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a art. 35 din Legea nr. 165/2013, întrucât dispoziţiile legale criticate nu sunt incidente în cauză.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    4. Prin Încheierea din 4 noiembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 11.245/3/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.
    5. Excepţia a fost ridicată de Israelian Jasmine Hasmic într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989.
    6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, în esenţă, autorul acesteia susţine că litigiul aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, formulat în baza Legii nr. 10/2001 şi a Deciziei nr. XX/2007 pronunţate în cadrul unui recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, înregistrat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, este supus legii în vigoare la data învestirii instanţei, şi nu Legii nr. 165/2013. Prin urmare, dacă instanţa ar respinge acţiunea pe considerentul aplicabilităţii art. 4 din Legea nr. 165/2013, s-ar ajunge la reluarea procedurii administrative, soluţionarea notificării urmând a se face în condiţiile şi termenele prevăzute de art. 33 din Legea nr. 165/2013, iar reclamanta s-ar putea adresa instanţei numai în condiţiile şi termenele prevăzute de art. 35 din aceeaşi lege. Arată că o astfel de situaţie este extrem de vătămătoare pentru drepturile reclamantei, care este în situaţia promovării unei acţiuni în baza Deciziei nr. XX/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, după ce a aşteptat timp de 12 ani soluţionarea pe cale administrativă a notificării sale şi a constatat deja ineficienţa procedurii administrative de soluţionare a notificării. De asemenea, afirmă că, sub acest aspect, există o inegalitate în drepturi faţă de persoanele care s-au putut adresa instanţei de judecată anterior intrării în vigoare a noii legi, fără a aştepta epuizarea unei noi proceduri administrative care se va întinde, conform noii legi, pe o perioadă de minim 4 ani şi 6 luni.
    7. Autorul excepţiei apreciază că aplicarea dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 şi litigiilor în curs în care Municipiul Bucureşti este parte înseamnă ruperea echilibrului procesual, întrucât este favorizată una din părţile litigiului. În loc să fie sancţionat abuzul autorităţii administrative de a refuza soluţionarea notificării timp de 12 ani, prin admiterea acţiunii reclamantei în baza legii în vigoare la data promovării ei (Legea nr. 10/2001 şi Decizia nr. XX/2007), în raport cu termenele prevăzute de art. 33 şi 35 din Legea nr. 165/2013, este încurajată tergiversarea în continuare a soluţionării notificării pentru o perioadă de minimum 4 ani şi 6 luni.
    8. De asemenea, susţine că aplicarea art. 4, art. 33 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013 unui litigiu în curs, introdus anterior intrării în vigoare a legii menţionate, ar conduce la aplicarea retroactivă a legii noi, fiind evident încălcate dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, precum şi principiul "tempus regit actum". Totodată, arată că posibilitatea respingerii acţiunii, prin aplicarea art. 4, art. 33 şi art. 35 din Legea nr. 165/2013, o pune pe reclamantă în situaţia de a nu-şi vedea soluţionată într-un termen rezonabil cererea sa. A susţine că o acţiune trebuie respinsă doar pe considerentul că a intervenit o lege nouă, care mai acordă entităţilor administrative nişte termene pentru soluţionarea administrativă a unor cereri formulate în urmă cu 12 ani, nu poate fi considerată o normă compatibilă cu dispoziţiile constituţionale şi convenţionale care consacră dreptul la un proces echitabil, sub aspectul duratei procedurii. În continuare, afirmă că aplicarea dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 proceselor în curs încalcă art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie, sub aspectul încălcării bunului constituind creanţa contra statului calculată la o altă valoare decât cea care s-ar stabili sub imperiul legii noi.
    9. În final, susţine că aplicarea Legii nr. 165/2013 unui proces pendinte, cu consecinţa lipsirii de eficienţă juridică a dispoziţiilor din Legea nr. 10/2001, pentru persoanele care au deschis anterior procedurile judiciare în temeiul acestei legi, ar conduce la înlăturarea caracterului previzibil şi accesibil al legii. O astfel de aplicare ar putea fi asimilată intervenţiei legislativului în timpul procedurii judiciare, ceea ce ar crea premisele unei discriminări între persoane care, deşi se găsesc în situaţii identice, având speranţe legitime să obţină o restituire a imobilului sau o reparare a prejudiciului suferit, ajung să beneficieze de un tratament juridic diferit. Se încalcă astfel condiţia "independenţei instanţei", precum şi principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor.
    10. Tribunalul Bucureşti - Secţia a III-a civilă apreciază că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 165/2013 contravin principiului neretroactivităţii legii civile consacrat constituţional, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.
    11. Instanţa susţine că, potrivit acestui articol, legea nouă se aplică raporturilor juridice născute, precum şi situaţiilor ivite anterior intrării sale în vigoare, cu toate că legea civilă nu se încadrează în niciuna din ipotezele prevăzute de principiul neretroactivităţii legii. Astfel, aplicarea dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 litigiilor aflate în curs, la data intrării în vigoare a legii, ar conduce la încălcarea principiului "tempus regit actum", conform căruia actele şi faptele juridice se supun legii aplicabile la data la care s-au născut.
    12. Totodată, instanţa arată că aplicarea art. 4 din lege situaţiilor juridice născute anterior intrării sale în vigoare, precum şi acţiunilor introduse anterior la instanţele judecătoreşti determină încălcarea dreptului de acces la justiţie, respectiv dreptului fiecărei persoane de a beneficia de un proces echitabil.
    13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    14. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    15. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    16. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit dispozitivului încheierii de sesizare, prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013. Însă, din analiza notelor autorului excepţiei, Curtea constată că, în realitate, criticile de neconstituţionalitate vizează teza a doua a art. 4 din Legea nr. 165/2013 raportată la art. 33 alin. (1) şi (2) şi ale art. 35 alin. (2) din aceeaşi lege. Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 alin. (1) şi (2) şi ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, dispoziţii care au următorul conţinut:
    - Art. 4 teza a doua: "Dispoziţiile prezentei legi se aplică [...], cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor [...] la data intrării în vigoare a prezentei legi.";
    - Art. 33 alin. (1) şi (2): "(1) Entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:
    a) în termen de 12 luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri;
    b) în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 şi 5.000 de cereri;
    c) în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri.
    (2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.";
    - Art. 35 alin. (2): "În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor."
    17. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) care consacră accesul liber la justiţie şi ale art. 44 alin. (1) şi (2) privind dreptul de proprietate privată. De asemenea sunt invocate prevederile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 1 referitor la protecţia proprietăţii din Primul Protocol adiţional la Convenţie.
    18. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea constată că, prin Decizia nr. 88 din 27 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 16 aprilie 2014, a admis excepţia de neconstituţionalitate şi a constatat că dispoziţiile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituţionale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 din aceeaşi lege nu se aplică şi cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a legii.
    19. Curtea constată că în aceste condiţii sunt incidente dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 807 din 3 decembrie 2010, potrivit cărora "Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale".
    20. Curtea, reţinând că acest caz de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate a intervenit după sesizarea sa, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă.
    21. În procesul de aplicare şi interpretare a legislaţiei incidente în speţa dedusă soluţionării, instanţa de judecată urmează să respecte deciziile Curţii Constituţionale atât sub aspectul dispozitivului, cât şi al considerentelor pe care acesta se sprijină, potrivit dispoziţiilor art. 147 alin. (1) şi (4) din Legea fundamentală. Prin urmare, chiar dacă, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibilă, Curtea reţine că, potrivit jurisprudenţei sale - de exemplu, Decizia nr. 61 din 21 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 10 aprilie 2013, Decizia nr. 319 din 29 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 25 aprilie 2012, şi Decizia nr. 223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 18 aprilie 2012 - deciziile anterioare de constatare a neconstituţionalităţii reprezintă temei al revizuirii conform art. 322 pct. 10 din Codul de procedură civilă din 1865 sau art. 509 alin. (1) pct. 11 din noul Cod de procedură civilă, după caz.
    22. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea reţine că litigiul aflat pe rolul instanţei de judecată, în cadrul căruia a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate, priveşte refuzul nejustificat al entităţii prevăzute de lege de a răspunde în termen de 60 de zile notificării depuse de persoana interesată potrivit Legii nr. 10/2001.
    23. Referitor la dispoziţiile art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, Curtea constată că acestea prevăd că, în situaţia în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor. Art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013, la care face referire alineatul 2 al art. 35, instituie termene de 12, 24 şi 36 de luni în sarcina entităţilor învestite de lege pentru a soluţiona cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/213, şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, precum şi termenul de 60 de luni în care trebuie soluţionate atât dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cât şi dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naţionale ulterior datei intrării în vigoare a legii menţionate.
    24. Prin urmare, având în vedere reglementările criticate raportate la obiectul cauzei în cadrul căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că acestea nu au legătură cu soluţionarea cauzei în sensul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia". Or, "legătura cu soluţionarea cauzei" presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecăţii, cât şi necesitatea invocării excepţiei de neconstituţionalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigenţele pe care le impun dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privinţa pertinenţei excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului.
    25. În aceste condiţii, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.
    26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 33 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de Israelian Jasmine Hasmic în Dosarul nr. 11.245/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă.
    2. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a III-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 5 iunie 2014.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
    AUGUSTIN ZEGREAN
    Magistrat-asistent,
    Bianca Drăghici
    _______