LEGE nr. 36 din 12 mai 1995 (*republicată*)
notarilor publici şi a activităţii notariale
EMITENT
  • PARLAMENTUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 732 din 18 octombrie 2011



    --------- Notă *) Republicată în temeiul art. 218 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, dându-se textelor o nouă numerotare.
    Legea nr. 36/1995 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995, iar ulterior a mai fost modificată şi completată prin:
    - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/1997 privind impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 378 din 29 decembrie 1997, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 495 din 22 decembrie 1998, abrogată prin Ordonanţa Guvernului nr. 73/1999 privind impozitul pe venit, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 31 august 1999, respinsă prin Legea nr. 206/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 275 din 24 aprilie 2002;
    - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 177/2000 pentru completarea Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 535 din 31 octombrie 2000, respinsă prin Legea nr. 223/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 229 din 4 mai 2001;
    - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 295/2000 pentru suspendarea aplicării sau abrogarea unor ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 din 30 decembrie 2000, aprobată prin Legea nr. 109/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 157 din 29 martie 2001;
    - Legea nr. 267/2003 pentru completarea art. 3 din Ordonanţa Guvernului nr. 24/1992 privind stabilirea serviciilor consulare şi a taxelor percepute pentru prestarea acestora şi a art. 13 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 17 iunie 2003;
    - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 25/2005 pentru abrogarea art. 31 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 4 aprilie 2005, aprobată prin Legea nr. 178/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 499 din 13 iunie 2005;
    - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea unor măsuri necesare în procesul de integrare europeană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.179 din 28 decembrie 2005, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 332/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 20 iulie 2006;
    - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 125/2007 pentru modificarea art. 13 din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 760 din 9 noiembrie 2007, aprobată prin Legea nr. 9/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 20 februarie 2009;
    - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 166/2008 pentru modificarea şi completarea Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 789 din 25 noiembrie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 298/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 1 octombrie 2009;
    - Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010.

    Capitolul I Dispoziţii generale


    Articolul 1

    Activitatea notarială asigură persoanelor fizice şi juridice constatarea raporturilor juridice civile sau comerciale nelitigioase, precum şi exerciţiul drepturilor şi ocrotirea intereselor, în conformitate cu legea.


    Articolul 2

    Activitatea notarială se realizează de notarii publici prin acte notariale şi consultaţii juridice notariale, în condiţiile prezentei legi.


    Articolul 3

    Notarul public este învestit să îndeplinească un serviciu de interes public şi are statutul unei funcţii autonome.


    Articolul 4

    Actul îndeplinit de notarul public, purtând sigiliul şi semnătura acestuia, este de autoritate publică şi are forţa probantă prevăzută de lege.


    Articolul 5

    Actele notariale pot fi efectuate şi de misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, precum şi de alte instituţii, în condiţiile şi limitele prevăzute de lege.


    Articolul 6

    (1) Notarii publici şi celelalte instituţii prevăzute la art. 5, care desfăşoară activitate notarială, au obligaţia să verifice ca actele pe care le instrumentează să nu cuprindă clauze contrare legii şi bunelor moravuri, să ceară şi să dea lămuriri părţilor asupra conţinutului acestor acte spre a se convinge că le-au înţeles sensul şi le-au acceptat efectele, în scopul prevenirii litigiilor.
    (2) În cazul în care actul solicitat este contrar legii şi bunelor moravuri, notarul public va refuza întocmirea lui.
    (3) Dacă înscrisul prezentat are un conţinut îndoielnic, iar notarul public nu poate refuza instrumentarea actului, va atrage atenţia părţilor asupra consecinţelor juridice la care se expun şi va face menţiune expresă în act.
    (4) Dacă partea se opune la inserarea menţiunii, notarul public va refuza întocmirea actului.


    Articolul 7

    Activitatea notarială se înfăptuieşte în mod egal pentru toate persoanele, fără deosebire de rasă, de naţionalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de sex, de opinie, de apartenenţă politică, de avere sau de origine socială.


    Capitolul II Competenţa notarilor publici


    Articolul 8

    Notarul public îndeplineşte următoarele acte notariale:
    a) redactarea înscrisurilor cu conţinut juridic, la solicitarea părţilor;
    b) autentificarea înscrisurilor redactate de notarul public, de parte personal sau de avocat;
    c) procedura succesorală notarială;
    d) certificarea unor fapte, în cazurile prevăzute de lege;
    e) legalizarea semnăturilor de pe înscrisuri, a specimenelor de semnătură, precum şi a sigiliilor;
    f) darea de dată certă înscrisurilor prezentate de părţi;
    g) primirea în depozit a înscrisurilor şi documentelor prezentate de părţi;
    h) actele de protest al cambiilor, al biletelor la ordin şi al cecurilor;
    i) legalizarea copiilor de pe înscrisuri;
    j) efectuarea şi legalizarea traducerilor;
    k) eliberarea de duplicate de pe actele notariale pe care le-a întocmit;
    l) orice alte operaţiuni prevăzute de lege.


    Articolul 9

    Notarii publici dau consultaţii juridice în materie notarială, altele decât cele referitoare la conţinutul actelor pe care le îndeplinesc şi participă, în calitate de specialişti desemnaţi de părţi, la pregătirea şi întocmirea unor acte juridice cu caracter notarial.


    Articolul 10

    În îndeplinirea atribuţiilor ce-i revin, notarul public are competenţă generală, cu excepţiile prevăzute în situaţiile următoare:
    a) procedura succesorală notarială este de competenţa notarului public din biroul notarial situat în circumscripţia teritorială a judecătoriei în care defunctul şi-a avut ultimul domiciliu;
    b) în cazul moştenirilor succesive, moştenitorii pot alege competenţa oricăruia dintre birourile notariale din circumscripţia teritorială a judecătoriei în care şi-a avut ultimul domiciliu acela dintre autori care a decedat cel din urmă;
    c) actele de protest al cambiilor, biletelor la ordin şi cecurilor se fac de notarul public din circumscripţia teritorială a judecătoriei în care urmează a se face plata;
    d) eliberarea duplicatelor şi reconstituirea actelor notariale se fac de notarul public în al cărui birou se află originalul acestora.


    Articolul 11

    (1) Conflictele de competenţă între birourile notarilor publici situate în aceeaşi circumscripţie a unei judecătorii se soluţionează de acea judecătorie, la sesizarea părţii interesate. Hotărârea judecătoriei este definitivă.
    (2) Când conflictul intervine între birouri notariale situate în circumscripţii diferite, competenţa aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie se află biroul de notar public cel din urmă sesizat.


    Articolul 12

    (1) Secretarii consiliilor locale ale comunelor şi oraşelor unde nu funcţionează birouri ale notarilor publici vor îndeplini, la cererea părţilor, următoarele acte notariale:
    a) legalizarea semnăturilor de pe înscrisurile prezentate de părţi;
    b) legalizarea copiilor de pe înscrisuri, cu excepţia înscrisurilor sub semnătură privată.
    (2) Actele prevăzute la alin. (1), în cazul în care depunerea lor este necesară la unele instituţii sau operatori economici, vor fi îndeplinite de acestea.


    Articolul 13

    (1) Activitatea notarială a misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României se desfăşoară pe baza legii române şi a înţelegerilor internaţionale la care România este parte, precum şi potrivit uzanţelor internaţionale.
    (2) La cererea persoanelor fizice având cetăţenia română, precum şi a persoanelor juridice române, misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României îndeplinesc următoarele acte notariale:
    a) redactarea de înscrisuri în vederea autentificării sau legalizării semnăturii;
    b) autentificarea înscrisurilor, cu excepţia transmisiunilor imobiliare încheiate prin acte juridice între vii;
    c) legalizarea sigiliilor şi a semnăturilor;
    d) darea de dată certă înscrisurilor prezentate de părţi;
    e) certificarea unor fapte;
    f) legalizarea de copii de pe înscrisuri;
    g) efectuarea şi legalizarea traducerilor;
    h) primirea în depozit a înscrisurilor şi documentelor prezentate de părţi;
    i) eliberarea de duplicate de pe actele notariale întocmite de misiunile diplomatice sau oficiile consulare.
    (3) Activităţile notariale prevăzute la alin. (2), care produc efecte juridice în România, pot fi îndeplinite de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României şi la cererea persoanelor fizice sau juridice străine, în măsura în care legile şi reglementările statului de reşedinţă sau acordurile bilaterale nu se opun.
    (4) Actele notariale se îndeplinesc la sediile misiunilor diplomatice sau oficiilor consulare, precum şi la bordul navelor şi aeronavelor sub pavilion românesc care se află staţionate în raza de activitate a acestor organe, precum şi la domiciliul cetăţeanului român ori în alt loc, dacă acest lucru este prevăzut în convenţiile internaţionale la care România şi statul de reşedinţă sunt părţi sau legea locală nu se opune.


    Capitolul III Organizarea activităţii notarilor publici


    Secţiunea 1 Organizarea şi funcţionarea birourilor notarilor publici


    Articolul 14

    (1) Activitatea notarilor publici se desfăşoară în cadrul unui birou, în care pot funcţiona unul sau mai mulţi notari publici asociaţi, cu personalul auxiliar corespunzător.
    (2) Prin asociere, notarul public nu-şi pierde dreptul la birou notarial individual.
    (3) Notarul public sau notarii publici asociaţi, titulari ai unui birou, pot angaja notari stagiari, traducători, alt personal de specialitate, precum şi personal administrativ şi de serviciu necesar activităţii notariale.
    (4) Evidenţa birourilor de notari publici şi lucrările privind numirea şi încetarea funcţiei notarilor publici se întocmesc de personalul de specialitate notarială din Ministerul Justiţiei.


    Articolul 15

    (1) În circumscripţia unei judecătorii pot funcţiona unul sau mai multe birouri de notari publici. Numărul notarilor publici şi al birourilor în care aceştia îşi desfăşoară activitatea se stabileşte de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.
    (2) Numărul de notari publici se actualizează anual de către ministrul justiţiei, potrivit propunerilor Camerelor Notarilor Publici şi, cu prioritate, în raport cu numărul notarilor stagiari care au promovat examenul de notar public.
    (3) În cazul în care în circumscripţia unei judecătorii funcţionează mai multe birouri de notari publici, competenţa teritorială a fiecăruia se întinde pe tot cuprinsul acelei circumscripţii.


    Articolul 16

    Notar public poate fi cel care îndeplineşte următoarele condiţii:
    a) are cetăţenia română şi domiciliul în România şi are capacitatea de exerciţiu al drepturilor civile;
    b) este licenţiat în drept - ştiinţe juridice - sau doctor în drept;
    c) nu are antecedente penale;
    d) se bucură de o bună reputaţie;
    e) cunoaşte limba română;
    f) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea funcţiei;
    g) a îndeplinit timp de 2 ani funcţia de notar stagiar şi a promovat examenul de notar public sau a exercitat timp de 5 ani funcţia de notar, judecător, procuror, avocat sau o altă funcţie de specialitate juridică şi dovedeşte cunoştinţele necesare funcţiei de notar public, prin promovarea unui concurs organizat, potrivit regulamentului de aplicare a prezentei legi, de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.


    Articolul 17

    Notarul public este numit de ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, în baza cererii celui interesat şi după ce face dovada îndeplinirii cerinţelor arătate la art. 16.


    Articolul 18

    (1) Înainte de a-şi începe activitatea, în termen de 60 de zile de la numire, notarul public este obligat să-şi înregistreze biroul la Curtea de apel în circumscripţia căreia îşi are sediul biroul de notar public. Pentru înregistrarea biroului, notarul public va prezenta sigiliul şi specimenul de semnătură.
    (2) Ministrul justiţiei poate, în cazuri temeinic justificate, să prelungească acest termen.
    (3) Neîndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1) atrage revocarea numirii notarului public.


    Articolul 19

    (1) După îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 18, notarul public va depune jurământul în faţa ministrului justiţiei şi a preşedintelui Uniunii Naţionale a Notarilor Publici sau a reprezentanţilor acestora.
    (2) Jurământul are următorul conţinut: "Jur să respect Constituţia şi legile ţării, să-mi îndeplinesc cu onoare şi credibilitate publică, cu conştiinţă şi fără părtinire atribuţiile ce-mi revin şi să păstrez secretul profesional. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!"
    (3) Referirea la divinitate din formula jurământului se schimbă potrivit credinţei religioase a notarului public.
    (4) Notarul public fără confesiune va depune jurământul fără formulă religioasă, pe conştiinţă şi onoare.


    Articolul 20

    Poate fi notar stagiar cel care:
    a) îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 16 lit. a)-f);
    b) este angajat într-un birou de notar public;
    c) se află în perioada de stagiu până la promovarea examenului de notar public.


    Articolul 21

    (1) Notarul public poate delega pe notarul stagiar să îndeplinească următoarele atribuţii:
    a) efectuarea lucrărilor de secretariat;
    b) legalizarea copiilor de pe înscrisuri;
    c) legalizarea semnăturii traducătorului;
    d) darea de dată certă a înscrisurilor prezentate de părţi;
    e) redactarea unor proiecte de înscrisuri cu conţinut juridic.
    (2) Condiţiile de încheiere a contractului de muncă şi formarea profesională a notarului stagiar sunt în sarcina Camerei Notarilor Publici şi se stabilesc prin statutul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.


    Articolul 22

    Examenul de notar public se susţine în faţa unei comisii formate din: un membru al Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, reprezentantul Ministerului Justiţiei, un membru al corpului didactic din învăţământul superior de specialitate şi doi notari publici cu pregătire şi cu prestigiu profesional, desemnaţi în condiţiile prevăzute în regulamentul de aplicare a prezentei legi.


    Articolul 23

    (1) Calitatea de notar public încetează:
    a) la cerere;
    b) prin pensionare sau în cazul constatării incapacităţii de muncă, în condiţiile legii;
    c) prin desfiinţarea biroului notarului public, urmată de neexercitarea fără justificare de către titularul acestuia a profesiei, în condiţiile legii, într-un alt birou de notar public, în termen de 6 luni;
    d) prin excluderea din profesie, dispusă ca sancţiune disciplinară, în condiţiile prezentei legi;
    e) în cazul văditei sale incapacităţi profesionale, constatată în urma unor inspecţii repetate;
    f) în cazul condamnării definitive pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei;
    g) în cazul în care notarul public nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 16 lit. a), d) şi f).
    (2) Încetarea calităţii de notar public se constată sau se dispune, după caz, de ministrul justiţiei.


    Articolul 24

    Exerciţiul funcţiei de notar public se suspendă:
    a) în caz de incompatibilitate;
    b) în situaţiile prevăzute la art. 42 lit. c) şi art. 43 din prezenta lege;
    c) în caz de neachitare a obligaţiilor băneşti profesionale, după 6 luni de la scadenţa acestora, până la achitarea debitului;
    d) în caz de incapacitate temporară de muncă.


    Articolul 25

    (1) Suspendarea se dispune de ministrul justiţiei, la solicitarea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.
    (2) Încetarea suspendării se poate dispune cu respectarea condiţiei prevăzute în alineatul precedent.


    Secţiunea a 2-a Camera Notarilor Publici


    Articolul 26

    (1) În circumscripţia fiecărei Curţi de apel funcţionează câte o Cameră a Notarilor Publici, cu personalitate juridică.
    (2) Din Cameră fac parte toţi notarii publici care funcţionează în circumscripţia Curţii de apel.
    (3) Camera Notarilor Publici este condusă de un colegiu director format dintr-un preşedinte, un vicepreşedinte şi 3-5 membri. Colegiul director este ales de adunarea generală a membrilor Camerei, pentru o perioadă de 3 ani, dintre notarii publici.
    (4) Preşedintele Colegiului director va primi o indemnizaţie al cărei cuantum se va stabili de adunarea generală.
    (5) Colegiul director va avea un secretar salarizat şi personal auxiliar, în numărul şi în structura stabilite de adunarea generală a notarilor publici din judeţele ce compun circumscripţia Camerei.
    (6) Colegiul director al Camerei Notarilor Publici are următoarele atribuţii:
    a) rezolvă plângerile părţilor împotriva notarilor publici şi a notarilor stagiari, luând măsurile corespunzătoare şi aducându-le la cunoştinţa Uniunii Naţionale a Notarilor Publici;
    b) deleagă, în cazuri excepţionale, pentru o perioadă determinată, un notar public, din aceeaşi circumscripţie a judecătoriei, care să asigure funcţionarea unui alt birou de notar public, cu încunoştinţarea Uniunii Naţionale a Notarilor Publici. Cheltuielile cu delegarea se suportă din veniturile biroului notarului public la care este delegat;
    c) informează Uniunea Naţională a Notarilor Publici în legătură cu activitatea birourilor notarilor publici, asupra necesarului de notari publici şi notari stagiari şi face recomandări cu privire la persoanele ce urmează să fie propuse de uniune pentru numirea lor în funcţia de notar public de către ministrul justiţiei;
    d) reprezintă, camera în relaţiile cu terţii la nivelul circumscripţiei Curţii de apel;
    e) întocmeşte documentarea juridică şi asigură consultarea şi informarea curentă a notarilor publici;
    f) ţine evidenţa veniturilor şi cheltuielilor Camerei şi a contribuţiei membrilor săi;
    g) procură datele şi lucrările necesare pentru Buletinul Notarilor Publici şi asigură difuzarea acestuia;
    h) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege şi de regulament.


    Secţiunea a 3-a Uniunea Naţională a Notarilor Publici


    Articolul 27

    Notarii publici din România se constituie în Uniunea Naţională a Notarilor Publici, organizaţie profesională cu personalitate juridică, care îşi alege un consiliu de conducere şi alte organe stabilite prin statutul propriu.


    Articolul 28

    (1) Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici este constituit din câte un reprezentant al fiecărei Camere a Notarilor Publici, din care se aleg preşedintele şi doi vicepreşedinţi, în condiţiile stabilite prin statutul uniunii.
    (2) Consiliul uniunii are următoarele atribuţii: a) propune ministrului justiţiei numirea, suspendarea, revocarea ori încetarea calităţii de notar public;
    b) propune ministrului justiţiei numărul necesar al birourilor de notari publici şi condiţiile de desfăşurare a examenelor de notari publici;
    c) stabileşte, cu aprobarea ministrului justiţiei, onorariile minimale pentru serviciile prestate de notarii publici;
    d) aprobă cotele de contribuţie ale birourilor notarilor publici la Cameră, precum şi cele ale Camerelor la Uniunea Naţională a Notarilor Publici, potrivit statutului acesteia;
    e) reprezintă Uniunea Naţională a Notarilor Publici în raporturile cu terţii, pe plan intern şi internaţional;
    f) îndeplineşte alte atribuţii prevăzute de lege sau de regulament.


    Articolul 29

    În cadrul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici se va organiza şi va funcţiona o casă de asigurări pentru garantarea responsabilităţii civile a notarilor publici, cu personalitate juridică, în condiţiile stabilite prin statut propriu, aprobat de Uniunea Naţională a Notarilor Publici.


    Articolul 30

    (1) În cadrul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România se înfiinţează, se organizează şi funcţionează Institutul Notarial Român, entitate cu personalitate juridică, în condiţiile stabilite prin statutul propriu, aprobat de Consiliul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România.
    (2) Institutul Notarial Român asigură perfecţionarea activităţii notariale, pregătirea notarilor stagiari, precum şi pregătirea profesională continuă a notarilor publici şi a altor specialişti licenţiaţi în drept, având dreptul de a elibera diplome recunoscute de instituţiile abilitate.
    (3) Institutul Notarial Român are ştampilă şi siglă proprii şi se înfiinţează, se organizează şi funcţionează fără îndeplinirea altor formalităţi.
    (4) Statutul Institutului Notarial Român, Regulamentul de organizare şi funcţionare, precum şi modalităţile de formare profesională continuă a notarilor publici şi a notarilor stagiari se vor aproba prin hotărâre a Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici din România.


    Articolul 31

    La nivelul Uniunii Naţionale a Notarilor Publici se înfiinţează Registrul naţional notarial al regimurilor matrimoniale. Organizarea şi funcţionarea acestui registru, precum şi procedura de înscriere şi consultare se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.


    Capitolul IV Drepturile şi îndatoririle notarilor publici


    Secţiunea 1 Drepturile notarilor publici


    Articolul 32

    Notarii publici îşi exercită personal profesiunea şi se bucură de stabilitate în funcţie, neputând fi mutaţi în altă localitate fără acordul lor.


    Articolul 33

    Notarii publici au dreptul la onorarii pentru fiecare serviciu prestat, în conformitate cu art. 28 alin. (2) lit. c).


    Articolul 34

    Notarul public are dreptul la concediu de odihnă, în condiţiile stabilite prin statut.


    Articolul 35

    Notarii publici beneficiază de drepturile de asigurări sociale pe baza contribuţiei la sistemul asigurărilor sociale de stat, în condiţiile legii.


    Articolul 36

    Exercitarea profesiei de notar public este incompatibilă cu:
    a) desfăşurarea unei activităţi salarizate sau de executor judecătoresc, avocat ori consilier juridic, cu excepţia:
    - activităţii didactice universitare;
    - activităţii literare şi publicistice;
    - calităţii de deputat sau senator ori a celei de consilier în consiliile judeţene sau locale, pe durata mandatului;
    - calităţii de membru în organele de conducere sau în alte organisme ale Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, Camerelor Notarilor Publici ori în alte organizaţii interne şi internaţionale la care Uniunea Naţională a Notarilor Publici şi Camerele Notarilor Publici sunt afiliate sau cu care colaborează;
    b) desfăşurarea unor activităţi comerciale, direct sau prin persoane interpuse;
    c) calitatea de asociat într-o societate în nume colectiv, de asociat comanditat în societăţile în comandită simplă sau pe acţiuni, administrator al unei societăţi cu răspundere limitată, preşedinte al unui consiliu de administraţie, membru al consiliului de conducere, director general sau director al unei societăţi pe acţiuni, administrator al unei societăţi civile.


    Secţiunea a 2-a Îndatoririle şi răspunderile notarilor publici


    Articolul 37

    Notarii publici şi personalul birourilor notariale au obligaţia să păstreze secretul profesional cu privire la actele şi faptele despre care au luat cunoştinţă în cadrul activităţii lor, chiar şi după încetarea funcţiei, cu excepţia cazurilor în care legea sau părţile interesate îi eliberează de această obligaţie.


    Articolul 38

    (1) Notarul public nu poate absenta mai mult de 5 zile consecutiv, fără a asigura funcţionalitatea biroului său, în condiţiile legii.
    (2) În cazul nerespectării dispoziţiilor alin. (1), camera Notarilor Publici poate delega, după caz, un alt notar public pentru îndeplinirea atribuţiilor notarului public absent, în condiţiile prevăzute de statutul uniunii.


    Articolul 39

    (1) Răspunderea civilă a notarului public poate fi angajată, în condiţiile legii civile, pentru încălcarea obligaţiilor sale profesionale, atunci când acesta a cauzat un prejudiciu.
    (2) Asigurarea de răspundere profesională a notarului public se realizează prin casa de asigurări, constituită în acest scop.


    Articolul 40

    Răspunderea disciplinară a notarului public intervine pentru următoarele abateri:
    a) întârziere sau neglijenţă în efectuarea lucrărilor;
    b) lipsă nejustificată de la birou;
    c) nerespectarea secretului profesional;
    d) comportament care aduce atingere onoarei sau probităţii profesionale.


    Articolul 41

    (1) Acţiunea disciplinară se exercită de Colegiul director şi se judecă de Consiliul de disciplină.
    (2) Pentru suspendarea din funcţie sau excluderea din profesie este obligatorie o cercetare prealabilă, care se efectuează de către Colegiul director.
    (3) Audierea celui în cauză este obligatorie, acesta fiind îndreptăţit să ia cunoştinţă de conţinutul dosarului şi să-şi formuleze apărarea.
    (4) Consiliul de disciplină citează părţile şi pronunţă o hotărâre motivată, care se comunică acestora.
    (5) Împotriva hotărârii părţile pot face contestaţie la Consiliul uniunii, în termen de 10 zile de la comunicare.
    (6) Hotărârea Consiliului uniunii poate fi atacată la instanţa judecătorească competentă, civilă sau de contencios administrativ, după caz.
    (7) Hotărârea definitivă se comunică şi Ministerului Justiţiei.
    (8) Procedura judecării abaterilor disciplinare se stabileşte prin regulament.


    Articolul 42

    Sancţiunile disciplinare se aplică în raport cu gravitatea faptelor şi constau în:
    a) observaţie scrisă;
    b) amendă de la 5 lei la 20 lei, care se face venit la bugetul Camerei Notarilor Publici. Neachitarea în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii atrage suspendarea de drept a notarului public până la achitarea sumei.
    Hotărârea definitivă constituie titlu executoriu;
    c) suspendarea din funcţie pe o durată de maximum 6 luni;
    d) excluderea din profesie.


    Articolul 43

    (1) În cazul în care împotriva notarului public s-a luat măsura arestării preventive, ministrul justiţiei, la propunerea Consiliului Uniunii Naţionale a Notarilor Publici, va lua măsura suspendării din funcţie până la soluţionarea cauzei penale, potrivit legii.
    (2) Dacă hotărârea de condamnare a rămas definitivă şi ea se referă la infracţiunile prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. f) din lege, cu acea dată ministrul justiţiei dispune excluderea din profesie a notarului public condamnat.
    (3) Sigiliul, registrele şi lucrările notarului public suspendat sau exclus vor fi depuse la, Camera Notarilor Publici, sub luare de dovadă.


    Capitolul V Procedura actelor notariale


    Secţiunea 1 Dispoziţii comune


    Articolul 44

    (1) Toate actele notariale se îndeplinesc la cerere.
    (2) Înscrisurile redactate de părţi sau, după caz, de reprezentanţii lor legali sau convenţionali vor fi verificate cu privire la îndeplinirea condiţiilor de fond şi formă, notarul public putându-le aduce modificările şi completările corespunzătoare, cu acordul părţilor.
    (3) Înscrisurile referitoare la actele notariale se redactează potrivit voinţei părţilor şi în condiţiile prevăzute de lege.
    (4) Înscrisurile vor fi redactate citeţ, îngrijit şi fără prescurtări; menţiunile în cifre se vor înscrie şi în litere, iar locurile goale se vor completa prin tragere de linii.
    (5) În cadrul lucrărilor de îndeplinire a actelor notariale, notarul public stabileşte identitatea, domiciliul şi capacitatea părţilor, în afara cazurilor în care se solicită dare de dată certă, întocmirea de copii legalizate sau acordarea de consultaţii juridice notariale.


    Articolul 45

    (1) Înscrisurile pentru care legea prevede forma autentică vor fi redactate numai de notari publici, de avocatul părţilor interesate sau de consilierul juridic ori reprezentantul legal al persoanei juridice. Persoanele care au pregătire juridică superioară vor putea redacta înscrisurile în care figurează ca parte ele, soţii, ascendenţii sau descendenţii lor.
    (2) Consultaţiile date de notarul public în domeniul juridic notarial sunt scrise sau verbale şi se dau persoanelor fizice sau juridice, la solicitare sau pe bază de contract cu durată determinată.


    Articolul 46

    (1) Notarul public are obligaţia să desluşească raporturile reale dintre părţi cu privire la actul pe care vor să-l încheie, să verifice dacă scopul pe care îl urmăresc este în conformitate cu legea şi să le dea îndrumările necesare asupra efectelor lui juridice.
    (2) De asemenea, el trebuie să ceară părţilor, ori de câte ori este cazul, documentele justificative şi autorizaţiile necesare pentru încheierea actului sau, la cererea acestora, va putea obţine el însuşi documentaţia necesară.
    (3) Actele din care rezultă drepturi ce urmează a fi supuse publicităţii mobiliare sau imobiliare se vor comunică de îndată, la locul unde se ţine această evidenţă, de notarul public, care va face şi demersurile necesare în numele titularilor pentru aducerea la îndeplinire a tuturor lucrărilor de publicitate. Se exceptează cazul în care părţile interesate vor cere în scris să îndeplinească ele însele formalităţile de mai sus.
    (4) În vederea îndeplinirii obligaţiilor ce-i revin potrivit alin. (2) şi (3), notarul public va avea acces liber la birourile de publicitate mobiliară şi imobiliară.
    (5) Notarul public nu poate refuza îndeplinirea actului notarial solicitat decât în condiţiile arătate la art. 6.


    Articolul 47

    Organele de ordine publică vor acorda sprijin notarilor publici, în cazul în care aceştia sunt împiedicaţi să-şi exercite atribuţiile. De asemenea, autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia ca în cadrul atribuţiilor lor să acorde notarilor publici concursul solicitat pentru îndeplinirea actelor notariale.


    Articolul 48

    (1) Actele solicitate de părţi şi orice acte de procedură notarială se întocmesc în limba română.
    (2) Cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale sau persoanelor care nu vorbesc sau nu înţeleg limba română li se acordă posibilitatea de a lua cunoştinţă de cuprinsul actului printr-un interpret. Funcţia de interpret poate fi îndeplinită, în afară de notarul public, şi de un angajat din cadrul biroului notarial, care cunoaşte limba acelei persoane, precum şi de traducătorii autorizaţi.
    (3) Actele redactate de părţi şi prezentate pentru efectuarea operaţiunilor notariale vor fi în limba română.
    (4) La cererea justificată a părţilor, notarul public poate îndeplini acte în legătură cu înscrisurile întocmite de părţi într-o altă limbă decât cea română, numai dacă notarul instrumentator cunoaşte limba în care sunt întocmite actele sau după ce a luat cunoştinţă de cuprinsul acestora prin interpret, caz în care un exemplar tradus în limba română şi semnat de cel ce a efectuat traducerea va fi ataşat la dosar.
    (5) Înscrisurile destinate a fi traduse într-o limbă străină se vor redacta fie pe două coloane, cuprinzând în prima coloană textul în limba română, iar în cea de-a doua, textul în limba străină, fie în mod succesiv, mai întâi textul în limba română, continuându-se cu textul în limba străină.


    Articolul 49

    (1) Actele notariale se îndeplinesc la sediul biroului notarului public în timpul programului de serviciu cu publicul, afişat în mod corespunzător.
    (2) Un act notarial se poate îndeplini în afara sediului biroului notarului public, în limitele circumscripţiei sale teritoriale, dacă la încheierea lui este interesat un număr mai mare de persoane sau partea care-l solicită este împiedicată să se prezinte, din motive temeinice, la sediul biroului.
    (3) În cazul în care întocmirea unui act notarial nu suferă amânare din motive obiective, acesta va putea fi îndeplinit şi în afara programului de lucru, la cererea părţii interesate.


    Articolul 50

    Îndeplinirea actelor notariale, în afară de redactarea înscrisurilor şi de consultaţiile juridice notariale, se constată prin încheiere, care va cuprinde:
    a) sediul biroului notarial;
    b) denumirea încheierii şi numărul acesteia;
    c) data îndeplinirii actului notarial;
    d) numele şi prenumele notarului public;
    e) locul unde s-a îndeplinit actul notarial, în cazul îndeplinirii în afara sediului biroului notarial, precizându-se împrejurarea care justifică întocmirea înscrisului în acel loc;
    f) numele sau denumirea părţilor, domiciliul sau sediul acestora şi menţiunea faptului prezentării lor în persoană, reprezentate ori asistate, precum şi modul în care li s-a constatat identitatea, cu excepţia încheierilor prin care se dă dată certă înscrisurilor sau se legalizează copii de pe înscrisuri;
    g) arătarea îndeplinirii condiţiilor de fond şi de formă ale actului notarial întocmit în raport cu natura acelui act;
    h) constatarea îndeplinirii actului notarial şi a citirii acestuia de către părţi;
    i) menţiunea perceperii taxelor de timbru, a onorariului şi cuantumul acestora;
    j) semnătura notarului public;
    k) sigiliul biroului notarului public.


    Articolul 51

    (1) Părţile participante la actul notarial pot fi identificate de notarul public prin menţiunea în încheiere că ele sunt cunoscute personal de acesta. În cazul în care notarul public nu cunoaşte părţile, este obligat să se convingă de identitatea acestora, stabilită, după caz, prin:
    a) acte de identitate sau legitimaţii oficiale prevăzute cu semnătură, ştampilă şi fotografia posesorului;
    b) atestarea avocatului care asistă partea;
    c) doi martori de identitate, cunoscuţi personal de notarul public sau legitimaţi conform lit. a).
    (2) Nu poate fi martor de identitate cel care:
    a) nu a împlinit 18 ani;
    b) figurează în act ca parte sau ca beneficiar;
    c) din cauza unei deficienţe psihice sau fizice nu este apt pentru dovedirea identităţii.


    Articolul 52

    (1) În situaţia în care se refuză îndeplinirea actului notarial, încheierea de respingere se va da numai dacă părţile stăruie în cerere, după ce li s-a atras atenţia că actul solicitat este contrar legii sau bunelor moravuri. Încheierea va cuprinde şi motivarea refuzului, calea de atac la judecătorie şi termenul de exercitare.
    (2) Îndeplinirea actului notarial poate fi respinsă şi pentru următoarele motive:
    a) solicitarea lucrărilor în afara orelor de lucru, cu excepţiile prevăzute la art. 49 alin. (3);
    b) neprezentarea documentaţiei necesare sau prezentarea ei incompletă;
    c) neplata taxelor şi a onorariului stabilit;
    d) imposibilitatea identificării părţilor sau lipsa lor de discernământ.


    Articolul 53

    Încălcarea cerinţelor prevăzute la art. 50 lit. c), f), j) şi k) se sancţionează cu nulitatea, iar a celorlalte cerinţe cu anularea, în afară de cazul în care îndeplinirea acestora rezultă din lucrările actului.


    Articolul 54

    Actele notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite pot fi îndreptate sau completate prin încheiere de către notarul public, la cerere sau din oficiu, cu acordul părţilor, dacă lucrările cuprind date care fac posibilă îndreptarea greşelilor sau completarea omisiunilor. Acordul părţilor se prezumă dacă, fiind legal citate, nu-şi manifestă opunerea. Despre îndreptarea sau completarea efectuată se face menţiune pe toate exemplarele actului.


    Articolul 55

    (1) Actele care au dispărut fără a mai fi rămas un exemplar original se reconstituie la cerere, prin încheiere, pe baza acordului părţilor sau, după caz, a succesorilor acestora. Reconstituirea se face la biroul notarului la care s-a întocmit actul.
    (2) În lipsa acordului părţilor, reconstituirea actelor dispărute se va face de judecătoria în circumscripţia căreia îşi are sediul biroul notarial care a întocmit actul, în conformitate cu dispoziţiile din Codul de procedură civilă.
    (3) În cazul în care actul dispărut a fost întocmit de alte instituţii cu activitate notarială, reconstituirea se face de judecătoria în circumscripţia căreia îşi are sediul instituţia care a întocmit acel act sau se află domiciliul ori sediul uneia dintre părţi, după caz.


    Articolul 56

    (1) La cererea părţii de a i se da un duplicat al actului original, biroul notarial care a întocmit acel act poate încuviinţa eliberarea duplicatului. În acest scop, notarul public va cita părţile sau, după caz, pe succesorii acestora.
    (2) În textul duplicatului se reproduc, cuvânt cu cuvânt, cuprinsul înscrisului, cât şi al încheierii prin care s-a constatat întocmirea înscrisului original. În locul semnăturilor originale se menţionează numele de familie şi prenumele fiecărui semnatar.
    (3) Duplicatul are aceeaşi forţă probantă ca şi originalul.


    Articolul 57

    Notarul public nu poate îndeplini acte notariale, sub sancţiunea nulităţii, dacă:
    a) în cauză sunt părţi sau interesaţi în orice calitate, el, soţul, ascendenţii şi descendenţii lor;
    b) este reprezentantul legal ori împuternicitul unei părţi care participă la procedura notarială.


    Articolul 58

    (1) În cazul în care, pentru valabilitatea în străinătate a actului notarial, este necesară supralegalizarea semnăturii şi a sigiliului notarului public sau apostilarea actelor notariale, aceste proceduri se îndeplinesc de către Camera Notarilor Publici, la sediul principal sau la sediile judeţene ale acesteia, în a cărei circumscripţie îşi desfăşoară activitatea notarul public care a instrumentat actul, în condiţiile stabilite prin regulament. Notarul public va pune în vedere părţii obligaţia îndeplinirii acestei cerinţe.
    (2) Birourile notariale nu pot lua în considerare actele care emană de la autorităţile altui stat, decât dacă semnăturile şi sigiliile acelor autorităţi sunt supralegalizate de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al României din acest stat sau de către Ministerul Afacerilor Externe al României.
    (3) În cazul în care prin convenţii internaţionale la care România este parte se prevede altfel, se aplică acele convenţii.


    Secţiunea a 2-a Autentificarea actelor


    Articolul 59

    (1) Pentru autentificarea unui act, notarul public verifică şi stabileşte, în prealabil, identitatea părţilor.
    (2) Părţile pot fi reprezentate la autentificare printr-un mandatar cu procură specială autentică. În această situaţie, notarul este obligat să verifice în Registrul naţional notarial dacă acea procură a fost revocată, iar în cazul revocării va respinge cererea de autentificare.
    (3) În vederea aplicării alin. (2), regulamentul va prevedea organizarea şi modalităţile de întocmire şi de consultare a Registrului naţional electronic al revocărilor procurilor autentice.


    Articolul 60

    Când notarul public are îndoieli cu privire la deplinătatea facultăţilor mintale ale vreuneia dintre părţi, procedează la autentificare numai dacă un medic specialist atestă în scris că partea poate să-şi exprime în mod valabil consimţământul în momentul încheierii actului.


    Articolul 61

    (1) Pentru a lua consimţământul părţilor, după citirea actului, notarul public le va întreba dacă au înţeles conţinutul acestuia şi dacă cele cuprinse în act exprimă voinţa lor.
    (2) Pentru motive temeinice, notarul public poate lua separat, dar în aceeaşi zi, consimţământul părţilor care figurează în act. În acest caz, în încheierea de încuviinţare a autentificării se va menţiona ora şi locul luării consimţământului fiecărei părţi.


    Articolul 62

    (1) Declaraţia de voinţă a surdului, mutului sau surdomutului, ştiutori de carte, se va da în scris în faţa notarului public, prin înscrierea de către parte, înaintea semnăturii, a menţiunii "consimt la prezentul act, pe care l-am citit".
    (2) Dacă surdul, mutul sau surdomutul se găsesc din orice motiv în imposibilitate de a scrie, declaraţia de voinţă se va lua prin interpret.
    (3) Pentru a lua consimţământul unui nevăzător, notarul public va întreba dacă a auzit bine când i s-a citit înscrisul şi dacă cele auzite reprezintă voinţa sa, consemnând acestea în încheierea de autentificare.


    Articolul 63

    În cazul acelora care din pricina infirmităţii, a bolii sau din orice alte cauze nu pot semna, notarul public, îndeplinind actul, va face menţiune despre această împrejurare în încheierea pe care o întocmeşte, menţiunea astfel făcută ţinând loc de semnătură.


    Articolul 64

    Notarul public sau părţile pot solicita ca martorii prevăzuţi la art. 51 să fie prezenţi şi la semnarea actului.


    Articolul 65

    (1) Toate exemplarele originale ale înscrisului autentificat, cerute de părţi, precum şi cel ce se păstrează în arhiva biroului notarial, împreună cu anexele care fac parte integrantă din acest înscris, se semnează în faţa notarului public de către părţi sau reprezentanţii lor şi, după caz, de cei chemaţi a încuviinţa actele pe care părţile le întocmesc, de martoriiasistenţi, atunci când este cerută prezenţa lor, şi - dacă este cazul - de cel care a redactat înscrisul, în condiţiile prezentei legi.
    (2) Fiecare parte poate solicita cel puţin un exemplar original al înscrisului autentic.


    Articolul 66

    Încheierea care constată autentificarea unui înscris va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, pe lângă datele prevăzute la art. 50, şi următoarele menţiuni:
    a) constatarea că s-a luat consimţământul părţilor;
    b) constatarea că înscrisul a fost semnat în faţa notarului de toţi cei ţinuţi să-l semneze.
    Menţiunea notarului public că una dintre părţi nu a putut semna ţine loc de semnătură pentru aceasta;
    c) numărul anexelor cuprinse în actul autentic;
    d) dispoziţia de învestire cu formă autentică, care se exprimă prin cuvintele: "Se declară autentic prezentul înscris".


    Articolul 67

    Actul autentificat de notarul public care constată o creanţă certă şi lichidă are putere de titlu executoriu la data exigibilităţii acesteia. În lipsa actului original, titlul executoriu îl poate constitui duplicatul sau copia legalizată de pe exemplarul din arhiva notarului public.


    Articolul 68

    (1) În cazul în care notarul public respinge cererea de autentificare, încheierea va cuprinde menţiunile de la art. 52 alin. (1).
    (2) Dacă se face plângere împotriva încheierii de respingere şi judecătoria o admite, notarul public va da încheierea de autentificare a actului, conform hotărârii judecătoreşti rămasă definitivă şi irevocabilă, şi va menţiona că actul produce efecte de la înregistrarea cererii de autentificare.


    Secţiunea a 3-a Procedura succesorală


    Articolul 69

    (1) Procedura succesorală notarială se deschide la cererea oricărei persoane interesate, precum şi a secretarului consiliului local al localităţii în raza căreia se aflau bunurile defunctului la data deschiderii moştenirii.
    (2) Notarul public sesizat are obligaţia de a verifica în prealabil competenţa teritorială, iar dacă constată că succesiunea este în competenţa altui birou notarial, se desesizează, fără să mai citeze părţile, trimiţând cauza notarului public competent.
    (3) În cazul în care într-o circumscripţie teritorială sunt mai multe birouri de notari publici, competenţa de îndeplinire a procedurii succesorale aparţine primului birou sesizat. Notarul public va verifica dacă procedura succesorală nu s-a deschis la un alt birou de notar public din aceeaşi circumscripţie, cercetând, în acest scop, registrul de evidenţă a succesiunilor, potrivit regulamentului.


    Articolul 70

    (1) În cererea de deschidere a procedurii succesorale vor fi menţionate datele de stare civilă ale defunctului, numele, prenumele şi domiciliul moştenitorilor prezumtivi, bunurile defunctului, cu menţionarea valorii acestora, precum şi a pasivului succesoral.
    (2) Cererea va fi înscrisă în registrul succesoral al notarului public.


    Articolul 71

    (1) În cazurile prevăzute de lege sau la cererea celor interesaţi, notarul public, personal sau printr-un delegat, va face inventarierea bunurilor succesorale. Dacă nu există cerere anterioară pentru deschiderea procedurii succesorale, cererea de inventariere ţine loc şi de cerere de deschidere a acestei proceduri.
    (2) Inventarierea notarială se va putea face numai cu acordul persoanei în posesia căreia se află bunurile defunctului. În caz de refuz, se va încheia un proces-verbal, semnat de cei prezenţi.


    Articolul 72

    (1) După ce constată că este legal sesizat, notarul public înregistrează cauza şi dispune citarea celor care au vocaţie la moştenire, iar dacă există testament, citează şi pe legatari şi executorul testamentar instituit.
    (2) Citaţia trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii acesteia, pe lângă elementele prevăzute de Codul de procedură civilă, şi precizarea că, dacă succesibilul nu-şi exercită dreptul de a accepta în termenul prevăzut la art. 1103 din Codul civil, va fi prezumat că renunţă la moştenire.
    (3) Dacă printr-un testament autentic s-a instituit un legatar universal, se citează, în lipsă de moştenitori rezervatari, numai legatarul; dacă testamentul este olograf sau mistic, se citează şi moştenitorii legali. În ambele cazuri se va cita şi executorul testamentar, dacă a fost desemnat prin testament.
    (4) În succesiunea ce urmează a fi declarată vacantă, notarul public citează autoritatea administraţiei publice competentă a prelua bunurile.
    (5) În cazul moştenitorului incapabil, se citează reprezentantul său legal şi autoritatea tutelară.


    Articolul 73

    (1) În cadrul procedurii succesorale, notarul public stabileşte calitatea moştenitorilor şi legatarilor, întinderea drepturilor acestora, precum şi compunerea masei succesorale.
    (2) În cazul existenţei unui testament găsit la inventar sau prezentat de partea interesată, notarul public procedează la deschiderea lui. Dacă testamentul este olograf sau mistic se constată starea lui materială şi se întocmeşte un proces-verbal.
    (3) Pe bază de declaraţie sau probe administrate în cauză se va stabili dacă succesorii au acceptat succesiunea în termenul legal.
    (4) Declaraţiile de renunţare la succesiune şi cele de acceptare sub beneficiu de inventar se înscriu într-un registru special.


    Articolul 74

    (1) Calitatea de moştenitor şi numărul acestora se stabilesc prin acte de stare civilă şi cu martori, iar bunurile ce compun masa succesorală se dovedesc prin înscrisuri sau orice alte mijloace de probă admise de lege.
    (2) În succesiunile care privesc bunurile comune ale autorului succesiunii şi ale soţului supravieţuitor, cotele de contribuţie ale acestora la dobândirea bunurilor se stabilesc prin acordul moştenitorilor.


    Articolul 75

    (1) Procedura succesorală se poate suspenda în următoarele cazuri:
    a) a trecut un an de la deschiderea moştenirii şi, deşi au fost legal citaţi, succesibilii nu s-au prezentat ori au abandonat procedura succesorală, fără a cere eliberarea certificatului de moştenitor şi există dovada că cel puţin unul dintre ei a acceptat moştenirea;
    b) succesibilii îşi contestă unii altora calitatea sau nu se înţeleg cu privire la compunerea masei succesorale şi la întinderea drepturilor care li se cuvin;
    c) moştenitorii sau alte persoane interesate prezintă dovada că s-au adresat instanţei de judecată pentru stabilirea drepturilor lor.
    (2) În încheierea de suspendare se consemnează elementele care au rezultat din dezbateri, până la momentul suspendării, cu privire la identitatea celor prezenţi, opţiunea succesorală a acestora şi compunerea masei succesorale.
    (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), notarul public stabileşte prin încheiere masa succesorală, cu precizarea bunurilor sau a drepturilor care se contestă, întinderea drepturilor moştenitorilor şi motivele neînţelegerii, îndrumând părţile să soluţioneze neînţelegerile dintre ele pe cale judecătorească.
    (4) În cazurile de suspendare a procedurii succesorale prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b), dacă nu s-a făcut dovada că cei în cauză s-au adresat instanţei sau cei interesaţi n-au cerut repunerea pe rol a cauzei, notarul public va stabili taxele succesorale provizorii şi onorariile şi le va comunică organelor financiare.
    (5) La cererea părţilor, notarul public va putea repune pe rol dosarul succesoral oricând, dacă se constată încetarea cauzelor care au determinat suspendarea lui.


    Articolul 76

    În cadrul dezbaterilor succesorale, la fiecare termen notarul public întocmeşte o încheiere motivată, care va cuprinde menţiunile referitoare la îndeplinirea procedurii, declaraţiile părţilor, prezenţa martorilor şi măsurile dispuse în vederea soluţionării cauzei.


    Articolul 77

    Dacă notarul public constată că în masa succesorală nu există bunuri, dispune prin încheiere închiderea procedurii succesorale şi clasează cauza ca fără obiect.


    Articolul 78

    (1) În succesiunea în care există bunuri, s-a realizat acordul între moştenitori şi s-au administrat probe îndestulătoare, notarul public întocmeşte încheierea finală a procedurii succesorale.
    (2) Încheierea finală va cuprinde, pe lângă menţiunile comune încheierilor notariale, numele, prenumele şi ultimul domiciliu al defunctului, data decesului, numele, domiciliul şi întinderea drepturilor tuturor moştenitorilor şi legatarilor, bunurile şi datoriile succesiunii, taxele de timbru, onorariul, precum şi alte date care au fost necesare la soluţionarea cauzei.
    (3) Dacă moştenitorii şi-au împărţit bunurile prin bunăînvoială, în încheiere se va arăta modul de împărţeală şi bunurile succesorale atribuite fiecăruia. Actul de împărţeală va putea fi cuprins în încheierea finală sau se va putea întocmi separat, în una dintre formele prescrise de lege.


    Articolul 79

    (1) Încheierea procedurii succesorale se poate face şi înainte de expirarea termenului de acceptare a succesiunii, dacă este neîndoielnic că nu mai sunt şi alte persoane îndreptăţite la succesiune.
    (2) De asemenea, procedura succesorală se poate încheia de îndată, în temeiul unui testament, dacă acesta îndeplineşte condiţiile legale de formă, nu conţine dispoziţii contrare legii şi nu aduce atingere drepturilor moştenitorilor rezervatari sau există acordul acestora. În aceleaşi condiţii, notarul public va putea stabili drepturile legatarului particular asupra bunurilor determinate prin testament.
    (3) Notarul public, având acordul tuturor moştenitorilor, va putea proceda la reducerea liberalităţilor, până la limitele prevăzute de lege.


    Articolul 80

    (1) Pe baza încheierii finale, în termen de 20 de zile, se redactează certificatul de moştenitor sau de legatar, care va cuprinde constatările din această încheiere referitoare la masa succesorală, numărul şi calitatea moştenitorilor şi cotele ce le revin din patrimoniul defunctului.
    (2) Un exemplar al certificatului de moştenitor se eliberează fiecăruia dintre moştenitori sau legatari, după caz, după achitarea taxelor succesorale şi a onorariilor.
    (3) În cazul în care s-a instituit un executor testamentar, se va elibera, în condiţiile de mai sus, un certificat constatator al acestei calităţi.
    (4) După suspendarea procedurii succesorale în condiţiile art. 75 alin. (1) lit. b) şi c), certificatul de moştenitor se eliberează în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă.


    Articolul 81

    În cazul în care nu s-a făcut dovada existenţei unor bunuri în patrimoniul defunctului ori determinarea acestora necesită operaţiuni de durată şi moştenitorii solicită să li se stabilească numai calitatea, se poate emite certificat de calitate de moştenitor.


    Articolul 82

    În lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul public constată că succesiunea este vacantă, eliberând certificat de vacanţă succesorală, după expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii.


    Articolul 83

    (1) După emiterea certificatului de moştenitor nu se mai poate întocmi alt certificat, decât în situaţiile prevăzute de lege.
    (2) Cu acordul tuturor moştenitorilor, notarul public poate relua procedura succesorală, în vederea completării încheierii finale cu bunurile omise din masa succesorală, eliberând un certificat de moştenitor suplimentar.


    Articolul 84

    Erorile materiale cuprinse în încheierea finală, precum şi eventualele omisiuni se vor putea îndrepta, la cererea moştenitorilor, în baza unei încheieri, făcându-se menţiune despre aceasta în încheierea finală şi pe toate exemplarele certificatului de moştenitor.


    Articolul 85

    (1) Cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada deplină în privinţa calităţii de moştenitor şi a cotei sau bunurilor care se cuvin fiecărui moştenitor în parte.
    (2) În cazul anulării certificatului de moştenitor, notarul public va elibera un nou certificat, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile. În acest scop, instanţelor judecătoreşti le revine obligaţia de a trimite la biroul notarului public competent în soluţionarea cauzei o copie de pe hotărârea rămasă definitivă şi irevocabilă, împreună cu dosarul notarial, dacă a fost cerut în timpul judecăţii.


    Secţiunea a 4-a Alte proceduri notariale

    A. Legalizarea semnăturilor şi a sigiliilor

    Articolul 86

    (1) Notarul public poate legaliza semnătura părţilor numai pe înscrisurile pentru care legea nu cere formă autentică ca o condiţie de valabilitate a actului.
    (2) Pentru legalizarea semnăturii, părţile vor prezenta exemplarele înscrisului nesemnate.
    (3) Notarul public va identifica părţile, se va convinge că acestea cunosc conţinutul înscrisului, după care le va cere să subscrie în faţa sa toate exemplarele înscrisului.
    (4) În încheiere se va arăta că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale legalizării de semnătură, în sensul art. 50 lit. g), prin următoarele menţiuni:
    a) data (anul, luna, ziua);
    b) numele părţii şi faptul prezentării ei în persoană;
    c) constatarea subscrierii în faţa notarului public a tuturor exemplarelor înscrisului.
    (5) La cererea părţii, notarul public poate legaliza specimenul de semnătură al persoanei care se va prezenta personal la sediul biroului notarial şi care va semna în faţa notarului public.
    (6) Pentru legalizarea sigiliului, partea îl va prezenta notarului public care, după verificare, va întocmi încheierea de legalizare.

    B. Dare de dată certă înscrisurilor

    Articolul 87

    (1) Înscrisul căruia urmează să i se dea dată certă se întocmeşte în numărul de exemplare cerut de parte.
    (2) În încheiere se va arăta că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale pentru dare de dată certă, în sensul art. 50 lit. g), prin următoarele menţiuni:
    a) data (anul, luna, ziua), iar la cererea părţii, şi ora;
    b) starea în care se află înscrisul.

    C. Certificarea unor fapte

    Articolul 88

    (1) Notarul public poate certifica următoarele fapte pe care le constată personal:
    a) faptul că o persoană se află în viaţă;
    b) faptul că o persoană se află într-un anumit loc;
    c) faptul că persoana din fotografie este aceeaşi cu persoana care cere certificarea;
    d) faptul că o persoană, ca urmare a unei somaţii sau notificări, s-a prezentat sau nu într-o anumită zi şi la o anumită oră la sediul biroului notarial şi declaraţia acesteia.
    (2) În încheiere se vor menţiona şi ora constatării, precum şi fapta care se certifică.


    Articolul 89

    (1) Notarul public certifică, la cerere, proceseleverbale şi hotărârile adunărilor generale ale acţionarilor sau asociaţilor societăţilor comerciale, printr-o încheiere în care se vor menţiona data şi locul adunării, faptul semnării procesuluiverbal sau a hotărârii de către preşedintele adunării generale sau de către toţi participanţii.
    (2) La cererea preşedintelui sau a unei părţi dintre participanţii la adunarea generală, notarul public poate stabili identitatea participanţilor.

    D. Legalizarea copiilor după înscrisuri

    Articolul 90

    (1) Notarul public eliberează copii legalizate după înscrisurile originale prezentate de părţi, după confruntarea copiei cu originalul.
    (2) În încheiere se va arăta că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale legalizării copiei, în sensul art. 50 lit. g), prin următoarele menţiuni:
    a) atestarea conformităţii copiei cu înscrisul prezentat;
    b) starea în care se află înscrisul;
    c) semnătura secretarului care a făcut colaţionarea.
    (3) Dacă se legalizează un înscris sub semnătură privată sau din arhiva biroului notarial, în încheiere se va face menţiune expresă în acest sens.
    (4) În cazul în care confruntarea copiei cu originalul înscrisului cere o pregătire de specialitate, copia se va elibera numai pe baza confruntării efectuate de către un expert desemnat de notar, potrivit prevederilor legale. În acest caz încheierea este semnată şi de expert.
    (5) Copii legalizate de pe actele autentificate din arhiva biroului notarial se eliberează numai părţilor, succesorilor şi reprezentanţilor acestora, precum şi celor ce justifică un drept sau un interes legitim.

    E. Efectuarea şi legalizarea traducerilor

    Articolul 91

    (1) Pentru efectuarea traducerii, dacă aceasta nu este făcută de notarul public autorizat în acest scop, traducătorul atestat potrivit legii, care a întocmit traducerea, va semna formula de certificare a acesteia, iar notarul va legaliza semnătura traducătorului. Legalizarea semnăturii traducătorului se poate face şi după specimenul de semnătură depus la biroul notarului public.
    (2) Dacă înscrisul se traduce din limba română într-o limbă străină sau dintr-o limbă străină în altă limbă străină, atât certificarea traducerii, cât şi legalizarea semnăturii traducătorului de către notarul public se vor face şi în limba străină în care se face traducerea.

    F. Primirea în depozit de înscrisuri şi documente

    Articolul 92

    La primirea în depozit a unor înscrisuri şi documente, notarul public va menţiona, în încheiere, că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale ale primirii în depozit, în sensul art. 50 lit. g), prin următoarele menţiuni:
    a) data depunerii (anul, luna, ziua), iar la cererea părţii, şi ora;
    b) identificarea înscrisurilor predate, arătându-se toate datele necesare în acest scop;
    c) numele deponentului şi al persoanei căreia trebuie să i se elibereze înscrisurile;
    d) termenul de păstrare.

    G. Acte de protest al cambiilor, cecurilor şi al altor titluri la ordin

    Articolul 93

    Întocmirea actelor de protest al cambiilor, cecurilor şi al altor titluri la ordin se face în condiţiile stabilite prin legile speciale.

    H. Eliberarea de duplicate ale înscrisurilor notariale

    Articolul 94

    (1) La cererea părţii, notarul public poate elibera un duplicat al unui act original aflat în arhiva sa. În acest scop notarul public va cita toate părţile sau, după caz, pe succesorii acestora.
    (2) În textul duplicatului se reproduc cuvânt cu cuvânt atât cuprinsul înscrisului, cât şi cel al încheierii prin care s-a încuviinţat întocmirea înscrisului original. În locul semnăturii originale se menţionează numele de familie şi prenumele fiecărui semnatar.
    (3) Duplicatul are aceeaşi forţă probantă ca şi înscrisul original.
    (4) Competenţa eliberării duplicatelor de pe actele emise de notariatele de stat sau de alte organe cu activitate notarială aparţine instituţiei care a preluat arhiva acestora.

    I. Reconstituirea actelor originale

    Articolul 95

    (1) În situaţia dispariţiei unui act din care nu mai există niciun exemplar original se va proceda, la cererea şi cu acordul părţilor, la reconstituirea acelui act.
    (2) Reconstituirea se va face la biroul notarului public unde s-a întocmit actul, cu citarea tuturor părţilor sau, după caz, a succesorilor acestora.
    (3) În cazul în care actul dispărut a fost întocmit de alte organe cu activitate notarială, reconstituirea se face de judecătoria în raza căreia şi-a avut sau îşi are sediul organul care a întocmit actul, în condiţiile prevăzute la alineatele precedente.


    Capitolul VI Controlul activităţii notariale, arhiva şi evidenţa activităţii


    Secţiunea 1 Controlul activităţii notariale


    Articolul 96

    (1) Actele notariale sunt supuse controlului judecătoresc, în condiţiile art. 97.
    (2) Activitatea notarilor publici este supusă controlului profesional administrativ, în condiţiile prezentei legi.


    Articolul 97

    (1) Actele notariale pot fi atacate de părţi sau de orice persoană interesată prin acţiune în anulare la instanţa judecătorească, în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă.
    (2) Totodată, partea nemulţumită poate introduce plângere împotriva încheierii de respingere a cererii de îndeplinire a unui act notarial, în termen de 10 zile de la data când a luat cunoştinţă, la judecătoria în circumscripţia căreia îşi are sediul biroul notarial care a refuzat îndeplinirea actului.
    (3) Plângerea se depune la biroul notarului public care a refuzat cererea, iar acesta o va înainta de îndată instanţei, împreună cu dosarul cauzei.
    (4) Judecarea plângerii se face cu citarea tuturor părţilor interesate în cauză. În cazul admiterii plângerii, instanţa indică în hotărâre modul în care trebuie întocmit actul.
    (5) Notarul public este obligat să se conformeze hotărârii judecătoreşti rămase definitivă şi irevocabilă.


    Articolul 98

    (1) Controlul profesional administrativ se exercită de către Uniunea Naţională a Notarilor Publici prin consiliul său de conducere şi va avea în vedere:
    a) organizarea Camerelor Notarilor Publici şi a birourilor notarilor publici;
    b) calitatea actelor şi lucrărilor încheiate de notarii publici.
    (2) Consiliul uniunii poate delega Colegiului director al Camerei Notarilor Publici exercitarea controlului prevăzut la alin. (1) lit. b), în circumscripţia sa.
    (3) Ministrul justiţiei poate ordona controlul activităţii notarilor publici prin inspectori generali de specialitate.


    Secţiunea a 2-a Arhiva şi evidenţa activităţii


    Articolul 99

    Arhiva activităţii notariale este proprietatea statului şi se păstrează, se conservă şi se predă în condiţiile legii.


    Articolul 100

    (1) Biroul de notar public va avea arhivă şi registratură proprii.
    (2) Secretariatul va efectua operaţiuni privind primirea, înregistrarea şi expedierea corespondenţei, înregistrarea şi îndosarierea actelor, păstrarea registrelor, precum şi alte lucrări cu caracter auxiliar, necesare bunei desfăşurări a activităţii notariale.
    (3) Notarul public va ţine şi o evidenţă financiar-contabilă.


    Capitolul VII Dispoziţii tranzitorii şi finale


    Articolul 101

    Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului civil şi cu cele ale Codului de procedură civilă.


    Articolul 102

    În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, notarii publici vor proceda la constituirea Camerelor Notarilor Publici şi a Uniunii Naţionale a Notarilor Publici*).
    -------- Notă *) Prezenta lege a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 92 din 16 mai 1995.


    Articolul 103

    Regulamentul de punere în aplicare a prezentei legi va fi adoptat de Ministerul Justiţiei, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a acesteia**).
    -------- Notă **) A se vedea Ordinul ministrului justiţiei nr. 710/C/1995 pentru adoptarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 8 august 1995, cu modificările şi completările ulterioare.


    Articolul 104

    (1) La împlinirea termenului prevăzut la art. 102 de la intrarea în vigoare a legii, atribuţiile de publicitate mobiliară şi imobiliară, toate lucrările, evidenţele, registrele de transcripţiuni-inscripţiuni, mapele de amanet, precum şi cărţile funciare vor trece în competenţa judecătoriilor în circumscripţia cărora se află notariatele de stat.
    (2) Pe aceeaşi dată denumirile de "notariat de stat" "notar de stat" "secretariat" sau "secretar", prevăzute în reglementările în vigoare privind atribuţiile de publicitate imobiliară şi mobiliară introduse prin Decretul nr. 378/1960, se înlocuiesc cu cele de "judecătorie", "judecător", "grefă" sau "grefier", după caz.
    (3) Pentru îndeplinirea atribuţiilor de la alin. (1), judecătoriile vor prelua numărul necesar de notari de stat, precum şi personalul cu astfel de atribuţii de publicitate, existent la notariatele de stat.


    Articolul 105

    Notarii publici îşi vor începe activitatea după 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi.


    Articolul 106

    Consiliile locale şi judeţene, prefecţii, precum şi Ministerul Justiţiei au obligaţia de a pune la dispoziţia notarilor publici, la cererea acestora, spaţiile necesare în vederea organizării şi funcţionării corespunzătoare a serviciilor publice pe care le prestează, prin închiriere, fără licitaţie.


    Articolul 107

    (1) Notarii publici vor angaja, cu prioritate, notarii debutanţi, personalul auxiliar administrativ şi de serviciu de la notariatele de stat.
    (2) Personalul rămas disponibil va fi încadrat prin redistribuire de către Ministerul Justiţiei, în sistemul său, în condiţiile legii.


    Articolul 108

    (1) Lucrările notariale în curs de rezolvare la notariatele de stat vor fi finalizate până la data preluării activităţii de către notarii publici, în conformitate cu procedura stabilită în prezenta lege.
    (2) Arhiva notariatelor de stat care îşi încetează activitatea se va preda judecătoriilor în a căror circumscripţie teritorială se află.
    (3) Cauzele succesorale care au în continuare termene de dezbatere, după încetarea activităţii notariatelor de stat, se vor preda notarilor publici ale căror birouri sunt situate în circumscripţia judecătoriei în raza căreia defunctul şi-a avut ultimul domiciliu, potrivit criteriilor stabilite de Colegiul director al Camerei Notarilor Publici.


    Articolul 109

    Competenţa teritorială a birourilor de notari publici cu sediul în municipiul Bucureşti se întinde pe tot cuprinsul municipiului.


    Articolul 110

    (1) Birourile notariale constituite în condiţiile prezentei legi îşi pot organiza sedii secundare în localităţile din aceeaşi circumscripţie teritorială în care nu au luat fiinţă birouri de notari publici.
    (2) Sediile secundare îşi vor înceta activitatea odată cu constituirea în acea localitate a unui birou de notar public.
    (3) Înregistrarea sediului secundar se face cu respectarea procedurii prevăzute la art. 18 alin. (1).


    Articolul 111

    Ori de câte ori în alte acte normative se foloseşte expresia "notariat de stat" sau "notar de stat" se va înţelege "biroul notarului public" şi, după caz, "notar public".


    Articolul 112

    La expirarea termenului prevăzut la art. 105, Decretul nr. 387/1952 privitor la urmărirea unor datorii pe cale notarială, Decretul nr. 40/1953 privitor la procedura succesorală notarială, Decretul nr. 377/1960 pentru organizarea şi funcţionarea Notariatului de Stat şi Regulamentul privind aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 377/1960 pentru organizarea şi funcţionarea Notariatului de Stat, aprobat prin H.C.M. nr. 1.518/1960, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abrogă.
    NOTĂ:
    Reproducem mai jos prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 166/2008 pentru modificarea art. 16 lit. a) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995 care nu se regăsesc în forma republicată a Legii nr. 36/1995 şi care se aplică, în continuare, ca dispoziţii proprii ale actului modificator:
    "Art. II. - Concursul de admitere în profesia de notar aflat în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă rămâne supus dispoziţiilor în vigoare la data anunţării acestuia."
    -----