LEGE nr. 104 din 15 iunie 2011
privind calitatea aerului înconjurător
EMITENT
  • PARLAMENTUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 452 din 28 iunie 2011



    Parlamentul României adoptă prezenta lege.

    Capitolul I Dispoziţii generale


    Articolul 1

    Prezenta lege are ca scop protejarea sănătăţii umane şi a mediului ca întreg prin reglementarea măsurilor destinate menţinerii calităţii aerului înconjurător acolo unde aceasta corespunde obiectivelor pentru calitatea aerului înconjurător stabilite prin prezenta lege şi îmbunătăţirea acesteia în celelalte cazuri.


    Articolul 2

    Prezenta lege prevede măsuri la nivel naţional privind:
    a) definirea şi stabilirea obiectivelor pentru calitatea aerului înconjurător destinate să evite şi să prevină producerea unor evenimente dăunătoare şi să reducă efectele acestora asupra sănătăţii umane şi a mediului ca întreg;
    b) evaluarea calităţii aerului înconjurător pe întreg teritoriul ţării pe baza unor metode şi criterii comune, stabilite la nivel european;
    c) obţinerea informaţiilor privind calitatea aerului înconjurător pentru a sprijini procesul de combatere a poluării aerului şi a disconfortului cauzat de acesta, precum şi pentru a monitoriza pe termen lung tendinţele şi îmbunătăţirile rezultate în urma măsurilor luate la nivel naţional şi european;
    d) garantarea faptului că informaţiile privind calitatea aerului înconjurător sunt puse la dispoziţia publicului;
    e) menţinerea calităţii aerului înconjurător acolo unde aceasta este corespunzătoare şi/sau îmbunătăţirea acesteia în celelalte cazuri;
    f) promovarea unei cooperări crescute cu celelalte state membre ale Uniunii Europene în vederea reducerii poluării aerului;
    g) îndeplinirea obligaţiilor asumate prin acordurile, convenţiile şi tratatele internaţionale la care România este parte.


    Articolul 3

    În sensul prezentei legi termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
    a) aer înconjurător - aerul din troposferă, cu excepţia celui de la locurile de muncă, astfel cum sunt definite prin Hotărârea Guvernului nr. 1.091/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate pentru locul de muncă, unde publicul nu are de regulă acces şi pentru care se aplică dispoziţiile privind sănătatea şi siguranţa la locul de muncă;
    b) poluant - orice substanţă prezentă în aerul înconjurător şi care poate avea efecte dăunătoare asupra sănătăţii umane şi/sau a mediului ca întreg;
    c) nivel - concentraţia unui poluant în aerul înconjurător sau depunerea acestuia pe suprafeţe într-o perioadă de timp dată;
    d) evaluare - orice metodă utilizată pentru a măsura, calcula, previziona sau estima niveluri;
    e) valoare-limită - nivelul stabilit pe baza cunoştinţelor ştiinţifice, în scopul evitării şi prevenirii producerii unor evenimente dăunătoare şi reducerii efectelor acestora asupra sănătăţii umane şi a mediului ca întreg, care se atinge într-o perioadă dată şi care nu trebuie depăşit odată ce a fost atins;
    f) nivel critic - nivelul stabilit pe baza cunoştinţelor ştiinţifice, care dacă este depăşit se pot produce efecte adverse directe asupra anumitor receptori, cum ar fi copaci, plante sau ecosisteme naturale, dar nu şi asupra oamenilor;
    g) marjă de toleranţă - procentul din valoarea-limită cu care poate fi depăşită acea valoare, conform condiţiilor stabilite în prezenta lege;
    h) planuri de calitate a aerului - planurile prin care se stabilesc măsuri pentru atingerea valorilor-limită sau ale valorilor-ţintă;
    i) valoare-ţintă - nivelul stabilit, în scopul evitării şi prevenirii producerii unor evenimente dăunătoare şi reducerii efectelor acestora asupra sănătăţii umane şi a mediului ca întreg, care trebuie să fie atins pe cât posibil într-o anumită perioadă;
    j) prag de alertă - nivelul care, dacă este depăşit, există un risc pentru sănătatea umană la o expunere de scurtă durată a populaţiei, în general, şi la care trebuie să se acţioneze imediat;
    k) prag de informare - nivelul care, dacă este depăşit, există un risc pentru sănătatea umană la o expunere de scurtă durată pentru categorii ale populaţiei deosebit de sensibile şi pentru care este necesară informarea imediată şi adecvată;
    l) prag superior de evaluare - nivelul sub care, pentru a evalua calitatea aerului înconjurător, se poate utiliza o combinaţie de măsurări fixe şi tehnici de modelare şi/sau măsurări indicative;
    m) prag inferior de evaluare - nivelul sub care, pentru a evalua calitatea aerului înconjurător, este suficientă utilizarea tehnicilor de modelare sau de estimare obiectivă;
    n) obiectiv pe termen lung - nivelul care trebuie să fie atins, pe termen lung, cu excepţia cazurilor în care acest lucru nu este realizabil prin măsuri proporţionate, cu scopul de a asigura o protecţie efectivă a sănătăţii umane şi a mediului;
    o) contribuţii din surse naturale - emisii de poluanţi care nu rezultă direct sau indirect din activităţi umane, incluzând evenimente naturale cum ar fi erupţiile vulcanice, activităţile seismice, activităţile geotermale, incendiile de pe terenuri sălbatice, furtuni, aerosoli marini, resuspensia sau transportul în atmosferă al particulelor naturale care provin din regiuni uscate;
    p) zonă - parte a teritoriului ţării delimitată în scopul evaluării şi gestionării calităţii aerului înconjurător;
    q) aglomerare - zonă care reprezintă o conurbaţie cu o populaţie de peste 250.000 de locuitori sau, acolo unde populaţia este mai mică ori egală cu 250.000 de locuitori, având o densitate a populaţiei pe kmý mai mare de 3.000 de locuitori;
    r) PM(10) - particule în suspensie care trec printr-un orificiu de selectare a dimensiunii, astfel cum este definit de metoda de referinţă pentru prelevarea şi măsurarea PM(10), SR EN 12341, cu un randament de separare de 50% pentru un diametru aerodinamic de 10 f2μm;
    s) PM(2,5) - particule în suspensie care trec printr-un orificiu de selectare a dimensiunii, astfel cum este definit de metoda de referinţă pentru prelevarea şi măsurarea PM(2,5); SR EN 14907, cu un randament de separare de 50% pentru un diametru aerodinamic de 2,5 f2μm;
    ş) indicator mediu de expunere - nivelul mediu determinat pe baza unor măsurări efectuate în amplasamentele de fond urban de pe întreg teritoriul ţării şi care oferă indicii cu privire la expunerea populaţiei. Acesta este utilizat pentru calcularea ţintei naţionale de reducere a expunerii şi a obligaţiei referitoare la concentraţia de expunere;
    t) obligaţia referitoare la concentraţia de expunere - nivelul stabilit pe baza indicatorului mediu de expunere cu scopul de a reduce efectele dăunătoare asupra sănătăţii umane, care trebuie atins într-o perioadă dată;
    ţ) ţinta naţională de reducere a expunerii - reducerea procentuală a expunerii medii a populaţiei, stabilită pentru anul de referinţă cu scopul de a reduce efectele dăunătoare asupra sănătăţii umane, care trebuie să fie atinsă, acolo unde este posibil, într-o perioadă dată;
    u) amplasamente de fond urban - locurile din zonele urbane în care nivelurile sunt reprezentative pentru expunerea, în general, a populaţiei urbane;
    v) oxizi de azot - suma concentraţiilor volumice (ppbv) de monoxid de azot (oxid nitric) şi de dioxid de azot, exprimată în unităţi de concentraţie masică a dioxidului de azot (f2μg/mc);
    w) măsurări fixe - măsurări efectuate în puncte fixe, fie continuu, fie prin prelevare aleatorie, pentru a determina nivelurile, în conformitate cu obiectivele de calitate relevante ale datelor;
    x) măsurări indicative - măsurări care respectă obiective de calitate a datelor mai puţin stricte decât cele solicitate pentru măsurări în puncte fixe;
    y) compuşi organici volatili COV - compuşi organici proveniţi din surse antropogene şi biogene, alţii decât metanul, care pot produce oxidanţi fotochimici prin reacţie cu oxizii de azot în prezenţa luminii solare;
    z) substanţe precursoare ale ozonului - substanţe care contribuie la formarea ozonului de la nivelul solului, unele dintre ele fiind prevăzute la lit. B din anexa nr. 9;
    aa) depuneri totale sau acumulate - cantitatea totală de poluanţi care este transferată din atmosferă pe suprafeţe cum ar fi sol, vegetaţie, apă, clădiri etc., cu o anumită arie, într-un anumit interval de timp;
    bb) arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren - cantitatea totală a acestor elemente şi a compuşilor lor conţinută în fracţia PM(10);
    cc) hidrocarburi aromatice policiclice - compuşi organici formaţi în totalitate din carbon şi hidrogen, alcătuiţi din cel puţin două cicluri aromatice condensate;
    dd) mercur total gazos - vapori de mercur elementar şi radicali gazoşi de mercur, de exemplu din compuşi de mercur solubili în apă care au o presiune de vapori suficient de mare pentru a exista în faza gazoasă;
    ee) zona de protecţie - suprafaţa de teren din jurul punctului în care se efectuează măsurări fixe, delimitată astfel încât orice activitate desfăşurată în interiorul ei, ulterior instalării echipamentelor de măsurare, să nu afecteze reprezentativitatea datelor de calitate a aerului înconjurător pentru care acesta a fost amplasat;
    ff) titular de activitate - orice persoană fizică sau juridică ce exploatează, controlează sau este delegată cu putere economică decisivă privind o activitate cu potenţial impact asupra calităţii aerului înconjurător;
    gg) emisii fugitive - emisii nedirijate, eliberate în aerul înconjurător prin ferestre, uşi şi alte orificii, sisteme de ventilare sau deschidere, care nu intră în mod normal în categoria surselor dirijate de poluare;
    hh) emisii din surse fixe - emisii eliberate în aerul înconjurător de utilaje, instalaţii, inclusiv de ventilaţie, din activităţile de construcţii, din alte lucrări fixe care produc sau prin intermediul cărora se evacuează substanţe poluante;
    îi) emisii din surse mobile de poluare - emisii eliberate în aerul înconjurător de mijloacele de transport rutiere, feroviare, navale şi aeriene, echipamente mobile nerutiere echipate cu motoare cu ardere internă;
    jj) emisii din surse difuze de poluare - emisii eliberate în aerul înconjurător din surse de emisii nedirijate de poluanţi atmosferici, cum sunt sursele de emisii fugitive, sursele naturale de emisii şi alte surse care nu au fost definite specific.


    Articolul 4

    (1) Punerea în aplicare a prevederilor prezentei legi se realizează prin Sistemul Naţional de Evaluare şi Gestionare Integrată a Calităţii Aerului, denumit în continuare SNEGICA, care asigură cadrul organizatoric, instituţional şi legal de cooperare între autorităţile şi instituţiile publice, cu competenţe în domeniu, în scopul evaluării şi gestionării calităţii aerului înconjurător, în mod unitar, pe întreg teritoriul României, precum şi pentru informarea populaţiei şi a organismelor europene şi internaţionale privind calitatea aerului înconjurător.
    (2) SNEGICA cuprinde, ca părţi integrante, următoarele două sisteme:
    a) Sistemul Naţional de Monitorizare a Calităţii Aerului, denumit în continuare SNMCA, care asigură cadrul organizatoric, instituţional şi legal pentru desfăşurarea activităţilor de monitorizare a calităţii aerului înconjurător, în mod unitar, pe teritoriul României;
    b) Sistemul Naţional de Inventariere a Emisiilor de Poluanţi Atmosferici, denumit în continuare SNIEPA, care asigură cadrul organizatoric, instituţional şi legal pentru realizarea inventarelor privind emisiile de poluanţi în atmosferă, în mod unitar, pe întreg teritoriul ţării.
    (3) SNEGICA îndeplineşte următoarele atribuţii:
    a) asigură evaluarea calităţii aerului înconjurător, în mod unitar, în aglomerările şi zonele de pe întreg teritoriul ţării;
    b) asigură clasificarea şi delimitarea ariilor din zone şi aglomerări în regimuri de evaluare şi în regimuri de gestionare a calităţii aerului înconjurător;
    c) asigură realizarea inventarului naţional privind emisiile de poluanţi în atmosferă;
    d) asigură elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor de menţinere a calităţii aerului, a planurilor de calitate a aerului şi a planurilor de acţiune pe termen scurt;
    e) asigură informaţiile necesare realizării rapoartelor către organismele europene şi internaţionale;
    f) asigură informarea publicului cu privire la calitatea aerului înconjurător.
    (4) SNMCA îndeplineşte următoarele atribuţii:
    a) asigură monitorizarea calităţii aerului înconjurător prin Reţeaua Naţională de Monitorizare a Calităţii Aerului, denumită în continuare RNMCA, obiectiv de interes public naţional, aflată în administrarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului. RNMCA include instrumentele de prelevare şi măsurare amplasate în punctele fixe şi echipamentele de laborator aferente acestora, precum şi echipamentele necesare colectării, prelucrării, transmiterii datelor şi informării publicului privind calitatea aerului înconjurător;
    b) asigură calitatea şi controlul calităţii datelor, compatibilitatea şi comparabilitatea acestora în întregul sistem;
    c) asigură obţinerea de informaţii în timp real cu privire la calitatea aerului înconjurător şi informarea publicului cu privire la aceasta;
    d) asigură obţinerea datelor privind calitatea aerului în vederea îndeplinirii obligaţiilor de raportare în conformitate cu prevederile legislaţiei europene şi ale convenţiilor şi acordurilor internaţionale în domeniu la care România este parte.
    (5) SNIEPA îndeplineşte următoarele atribuţii:
    a) asigură colectarea datelor necesare în vederea elaborării inventarelor locale şi a inventarului naţional privind emisiile de poluanţi în atmosferă;
    b) asigură elaborarea şi validarea inventarelor locale şi a inventarului naţional privind emisiile de poluanţi atmosferici;
    c) asigură raportarea inventarului naţional în conformitate cu prevederile legislaţiei europene şi ale convenţiilor internaţionale în domeniu la care România este parte.


    Articolul 5

    (1) Autorităţile şi instituţiile publice cu competenţe în realizarea atribuţiilor SNEGICA sunt:
    a) autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului şi autorităţile publice care funcţionează în subordinea, sub autoritatea şi în coordonarea sa;
    b) autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură şi autorităţile publice care funcţionează în subordinea şi sub autoritatea sa;
    c) autoritatea publică centrală pentru sănătate şi autorităţile publice care funcţionează în subordinea şi sub autoritatea sa;
    d) autoritatea publică centrală pentru transporturi şi autorităţile publice care funcţionează în subordinea şi sub autoritatea sa;
    e) autoritatea publică centrală pentru industrie;
    f) autoritatea publică centrală pentru comerţ;
    g) autoritatea publică centrală pentru agricultură şi autorităţile publice care funcţionează în subordinea şi sub autoritatea sa;
    h) autoritatea publică centrală pentru amenajarea teritoriului şi lucrări publice;
    i) autoritatea publică centrală pentru administraţie publică şi autorităţile publice care funcţionează în subordinea sa;
    j) autoritatea publică centrală pentru ordine publică şi siguranţă naţională şi autorităţile publice care funcţionează în subordinea sa;
    k) consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti;
    l) primăriile, primăriile sectoarelor municipiului Bucureşti, consiliile locale şi consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti;
    m) Institutul Naţional de Statistică şi direcţiile teritoriale din subordinea sa.
    (2) Autorităţile şi instituţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) se conformează prevederilor lit. C din anexa nr. 4.
    (3) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului este autoritatea cu rol de reglementare, decizie şi control în domeniul evaluării şi gestionării calităţii aerului înconjurător pe întreg teritoriul ţării.
    (4) Atribuţiile şi responsabilităţile autorităţilor şi instituţiilor publice menţionate la alin. (1) sunt prevăzute la art. 7-23.
    (5) Furnizarea datelor şi informaţiilor necesare realizării atribuţiilor fiecărei autorităţi şi instituţii publice în cadrul SNEGICA se face cu titlu gratuit.
    (6) În scopul monitorizării impactului poluării atmosferice asupra sănătăţii populaţiei şi mediului, măsurarea şi evaluarea calităţii aerului înconjurător în puncte fixe de măsurare deţinute şi exploatate de către instituţii publice sau autorităţi ale administraţiei publice locale, de către operatori economici, organizaţii neguvernamentale sau alte persoane juridice private se realizează cu respectarea prevederilor prezentei legi.


    Articolul 6

    (1) În scopul evaluării şi gestionării calităţii aerului înconjurător pe întreg teritoriul ţării se stabilesc aglomerări, zone de evaluare a calităţii aerului înconjurător şi zone de gestionare a calităţii aerului înconjurător.
    (2) Aglomerările şi zonele de evaluare a calităţii aerului înconjurător sunt prevăzute în anexa nr. 2.
    (3) Evaluarea calităţii aerului înconjurător se realizează pe întreg teritoriul ţării prin aplicarea prevederilor secţiunii 1 a cap. III.
    (4) În fiecare zonă sau aglomerare se delimitează arii, în funcţie de regimurile de evaluare, conform prevederilor subsecţiunii 1.1 a cap. III.
    (5) Gestionarea calităţii aerului înconjurător se realizează pe întreg teritoriul ţării prin aplicarea prevederilor secţiunii a 2-a a cap. III.
    (6) În fiecare zonă şi aglomerare se delimitează arii, în funcţie de regimurile de gestionare, conform prevederilor subsecţiunii 2.1 a cap. III şi se evidenţiază grafic pe harta zonei sau aglomerării, pentru fiecare poluant în parte. În urma delimitării se întocmesc liste, care cuprind unităţile administrativ-teritoriale din fiecare arie, care se aprobă prin ordin al conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.


    Capitolul II Atribuţii şi responsabilităţi


    Articolul 7

    Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
    a) urmăreşte aplicarea dispoziţiilor prezentei legi;
    b) elaborează, avizează, promovează şi, după caz, aprobă actele normative, precum şi măsurile necesare pentru aplicarea unitară pe întreg teritoriul ţării a prevederilor privind evaluarea şi gestionarea calităţii aerului înconjurător, stabilite prin legislaţia europeană şi prin convenţiile internaţionale în domeniu la care România este parte;
    c) coordonează elaborarea, actualizarea şi aplicarea normelor şi reglementărilor privind controlul şi măsurarea emisiilor de poluanţi în aerul înconjurător;
    d) coordonează SNEGICA şi administrează RNMCA;
    e) coordonează realizarea inventarului naţional privind emisiile de poluanţi în atmosferă şi îl avizează în vederea transmiterii acestuia Comisiei Europene şi organismelor internaţionale la care România este parte;
    f) organizează şi coordonează la nivel naţional evaluarea şi gestionarea calităţii aerului înconjurător, inclusiv prin asigurarea elaborării de studii privind dispersia poluanţilor în atmosferă, în scopul stabilirii regimurilor de evaluare, a regimurilor de gestionare şi contribuţiilor surselor naturale la depăşirea valorilor-limită;
    g) stabileşte numărul, tipul şi amplasamentul punctelor fixe de măsurare şi poluanţii evaluaţi, potrivit prevederilor secţiunii 1 a cap. III;
    h) avizează încadrarea ariilor în regimuri de evaluare a calităţii aerului înconjurător şi iniţierea programelor de măsurări indicative;
    i) realizează metodologia de elaborare a planurilor de calitate a aerului, a planurilor de acţiune pe termen scurt şi a planurilor de menţinere a calităţii aerului şi o supune aprobării Guvernului;
    j) asigură menţinerea sau îmbunătăţirea calităţii aerului înconjurător prin urmărirea aplicării de către autorităţile şi organismele competente sau instituţiile specializate a măsurilor pentru gestionarea calităţii aerului înconjurător;
    k) raportează datele şi informaţiile, inclusiv cele referitoare la planurile de calitate a aerului, în termenele şi formatele stabilite de către Comisia Europeană şi în conformitate cu prevederile convenţiilor internaţionale în domeniu la care România este parte;
    l) avizează raportul privind calitatea aerului înconjurător la nivel naţional pentru anul anterior, cu referire la toţi poluanţii care intră sub incidenţa prezentei legi;
    m) aprobă propunerile pentru sistemele de măsurare: metode, echipamente, reţele şi laboratoare, utilizate pentru monitorizarea calităţii aerului şi metodele, sistemele şi echipamentele pentru controlul şi măsurarea emisiilor;
    n) aprobă procedurile standard de operare şi procedurile-cadru de asigurare şi control al calităţii datelor provenite din RNMCA;
    o) avizează în cadrul sistemului de asigurare a calităţii datelor programele de comparări interlaboratoare la nivel naţional;
    p) aprobă participarea Laboratorului Naţional de Referinţă pentru Calitatea Aerului la programele europene de comparări interlaboratoare, organizate de Comisia Europeană;
    q) stabileşte pe baza unor studii zonele de protecţie pentru toate punctele fixe de măsurare şi informează autorităţile competente cu privire la delimitarea acestora;
    r) aprobă listele cu unităţile administrativ-teritoriale întocmite în urma încadrării în regimuri de gestionare a ariilor din zone şi aglomerări;
    s) informează autorităţile publice competente cu privire la rezultatele evaluării calităţii aerului înconjurător şi la încadrarea ariilor din zone şi aglomerări în regimuri de gestionare;
    ş) asigură informarea publicului potrivit prevederilor cap. V;
    t) îndeplineşte obligaţiile asumate prin acordurile şi tratatele internaţionale la care România este parte şi asigură participarea la cooperarea internaţională în domeniu;
    ţ) cooperează cu autorităţile care au competenţe în domeniu, din celelalte state membre ale Uniunii Europene şi cu Comisia Europeană.


    Articolul 8

    Centrul de Evaluare a Calităţii Aerului, denumit în continuare CECA, structură în cadrul instituţiei publice cu competenţe în implementarea politicilor şi legislaţiei în domeniul protecţiei mediului, are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
    a) asigură suportul tehnic pentru elaborarea actelor normative, precum şi pentru stabilirea măsurilor necesare aplicării unitare pe întreg teritoriul ţării a prevederilor privind evaluarea şi gestionarea calităţii aerului înconjurător;
    b) elaborează raportul privind calitatea aerului înconjurător la nivel naţional pentru anul anterior, conform prevederilor art. 63, cu referire la toţi poluanţii care intră sub incidenţa prezentei legi, şi îl supune spre avizare autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
    c) elaborează anual inventarul naţional privind emisiile de poluanţi în atmosferă şi raportul aferent, utilizând metodologia recomandată de Comisia Europeană şi Agenţia Europeană de Mediu, şi le supune spre avizare autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
    d) participă la activităţile de evaluare şi gestionare a calităţii aerului înconjurător la nivel naţional;
    e) propune amplasarea de puncte fixe de monitorizare, pe care le supune avizării autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
    f) colectează şi validează inventarele locale de emisii de poluanţi în atmosferă în vederea realizării evaluării calităţii aerului înconjurător;
    g) gestionează şi certifică datele provenite din RNMCA;
    h) elaborează proceduri privind activitatea de validare a datelor de calitate a aerului înconjurător provenite din RNMCA;
    i) realizează clasificarea în regimuri de evaluare şi regimuri de gestionare a ariilor din zone şi aglomerări, pe baza rezultatelor măsurărilor şi a studiilor de modelare, conform prevederilor art. 27, 34 şi 42, şi o supune spre avizare, respectiv spre aprobare autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
    j) avizează planurile de menţinere a calităţii aerului şi planurile de calitate a aerului elaborate conform metodologiei prevăzute la art. 54;
    k) elaborează rapoartele privind informaţiile prevăzute la art. 70, 72 şi 73 şi le supune spre avizare autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
    l) elaborează programe de măsurări indicative şi le supune spre avizare autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
    m) elaborează anual, până la data de 31 august, raportul privind evaluarea calităţii aerului înconjurător, la nivel naţional, pentru anul calendaristic anterior, prevăzut la art. 68 şi 69, în formatele stabilite de Comisia Europeană, şi îl supune spre avizare autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
    n) elaborează anual, până la data de 30 noiembrie, raportul privind informaţiile referitoare la planurile de calitate a aerului, prevăzute la art. 71, în formatele stabilite de către Comisia Europeană;
    o) asigură datele necesare pentru informarea publicului cu privire la calitatea aerului înconjurător la nivel naţional, potrivit prevederilor cap. V;
    p) corelează măsurările de poluanţi în puncte fixe, după caz, cu programul de măsurare şi cu strategia de monitorizare ale Programului European de Monitorizare şi Evaluare a Poluanţilor, denumit în continuare EMEP;
    q) pune la dispoziţia autorităţii publice centrale pentru sănătate datele certificate de calitate a aerului înconjurător provenite din RNMCA în scopul identificării şi evaluării riscurilor pentru sănătatea umană;
    r) pune la dispoziţia autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură datele certificate de calitate a aerului înconjurător provenite din RNMCA în scopul identificării şi evaluării riscurilor pentru starea vegetaţiei şi a pădurilor;
    s) colaborează cu organismele similare din statele membre ale Uniunii Europene şi cu Comisia Europeană în baza mandatului aprobat de autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului.


    Articolul 9

    Laboratorul Naţional de Referinţă pentru Calitatea Aerului, denumit în continuare LNRCA, structură în cadrul instituţiei publice cu competenţe în implementarea politicilor şi legislaţiei în domeniul protecţiei mediului, are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
    a) asigură suportul tehnic pentru elaborarea actelor normative, precum şi pentru stabilirea măsurilor necesare aplicării unitare pe întreg teritoriul ţării a prevederilor privind evaluarea şi gestionarea calităţii aerului înconjurător;
    b) asigură suportul tehnic şi ştiinţific pentru activitatea de monitorizare a calităţii aerului înconjurător şi de măsurare a emisiilor;
    c) propune autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului sistemele de măsurare: metode, echipamente, reţele şi laboratoare, utilizate pentru monitorizarea calităţii aerului şi metode, sisteme şi echipamente pentru controlul şi măsurarea emisiilor;
    d) stabileşte şi îmbunătăţeşte continuu metodele de determinare a concentraţiilor poluanţilor în aerul înconjurător şi demonstrează, după caz, echivalenţa acestora cu metodele de referinţă;
    e) elaborează rapoarte care cuprind informaţii privind metodele pentru prelevarea şi măsurarea compuşilor menţionaţi la art. 75 şi le supune spre aprobare autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
    f) elaborează procedurile standard de operare şi procedurile de asigurare şi control al calităţii datelor provenite din RNMCA şi le supune spre aprobare autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
    g) asigură exactitatea măsurărilor de calitate a aerului înconjurător desfăşurate în cadrul RNMCA, conform prevederilor lit. C din anexa nr. 4, inclusiv prin organizarea exerciţiilor de intercomparare, la nivel naţional;
    h) asigură trasabilitatea măsurărilor din RNMCA la etaloanele şi materialele de referinţă naţionale şi internaţionale;
    i) verifică calitatea analizelor, testelor şi determinării indicatorilor specifici, asistând instituţiile responsabile cu efectuarea de activităţi de măsurare a emisiilor cu privire la aspecte de asigurare a calităţii şi a exactităţii măsurărilor inclusiv prin auditul extern al calităţii, cu respectarea legislaţiei specifice în vigoare;
    j) organizează şi controlează activitatea unităţilor de calibrare organizate în cadrul autorităţilor publice locale pentru protecţia mediului;
    k) asigură trasabilitatea măsurărilor din RNMCA la etaloanele şi materialele de referinţă prin calibrarea echipamentelor faţă de etaloanele naţionale de referinţă pe care le deţine;
    l) calibrează etaloanele naţionale faţă de etaloanele primare internaţionale, în particular a fotometrului pentru determinarea ozonului;
    m) păstrează şi gestionează etalonul naţional primar de ozon în condiţiile legii;
    n) verifică asigurarea calităţii măsurărilor în puncte fixe deţinute şi exploatate de către instituţii publice sau autorităţi ale administraţiei publice locale, de către titulari de activitate, organizaţii neguvernamentale sau alte persoane juridice private;
    o) participă la programele europene de comparări interlaboratoare organizate de Comisia Europeană;
    p) propune şi organizează programele de comparare interlaboratoare privind măsurările de calitatea aerului înconjurător şi a emisiilor de poluanţi la nivel naţional şi le supune avizării autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
    q) efectuează studii comparative la nivel naţional şi internaţional cu privire la activităţile de măsurare a calităţii aerului înconjurător şi a emisiilor de poluanţi.


    Articolul 10

    Autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului organizate la nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti au următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
    a) asigură aplicarea dispoziţiilor prezentei legi la nivel teritorial;
    b) efectuează şi derulează activităţi de monitorizare a calităţii aerului înconjurător la nivel teritorial, prin operarea echipamentelor, colectarea şi validarea datelor privind calitatea aerului înconjurător;
    c) asigură exactitatea măsurărilor de calitate a aerului înconjurător şi a obiectivelor de calitate a datelor prin respectarea procedurilor standard de operare a echipamentelor şi de asigurare şi control al calităţii, stabilite la nivel naţional;
    d) asigură păstrarea datelor de calitate a aerului înconjurător şi a rezultatelor măsurărilor din puncte fixe, prin organizarea şi gestionarea unei baze de date la nivel local;
    e) colaborează cu serviciile publice deconcentrate la nivel local ale celorlalte autorităţi publice centrale, cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu titularii de activitate în vederea colectării datelor necesare elaborării inventarelor locale de emisii pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător;
    f) verifică datele şi realizează validarea primară a datelor necesare elaborării inventarelor locale de emisii;
    g) elaborează, conform metodologiilor specifice, inventarul emisiilor de poluanţi în atmosferă la nivel local şi îl transmit CECA;
    h) furnizează CECA informaţii privind regimul de funcţionare a unităţilor economice, harta administrativă, informaţiile necesare pentru poziţionarea surselor de poluare fixe, liniare şi de suprafaţă, precum şi alte informaţii necesare validării inventarelor de emisii la nivel local şi elaborării inventarului naţional;
    i) răspund solicitărilor CECA în vederea certificării datelor provenite din RNMCA şi a elaborării rapoartelor la nivel naţional;
    j) elaborează, împreună cu titularul de activitate şi cu autorităţile implicate, planurile de acţiune pe termen scurt şi monitorizează, împreună cu autoritatea publică de inspecţie şi control în domeniul protecţiei mediului, aplicarea acestora;
    k) informează titularul de activitate şi autorităţile implicate în cazul apariţiei riscului de depăşire a pragului de alertă şi/sau a pragului de informare şi declanşează planul de acţiune pe termen scurt;
    l) informează autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, alte autorităţi locale implicate şi populaţia, în cazul apariţiei riscului de depăşire a pragului de alertă şi/sau a pragului de informare;
    m) participă la elaborarea planurilor de menţinere a calităţii aerului şi a planurilor de calitate a aerului şi monitorizează, împreună cu autoritatea publică de inspecţie şi control în domeniul protecţiei mediului, aplicarea acestora;
    n) monitorizează, la nivel teritorial, efectele aplicării măsurilor prin care se reduce şi/sau se menţine, după caz, nivelul poluanţilor sub valorile-limită, valorile-ţintă, respectiv sub obiectivul pe termen lung, pentru asigurarea unei bune calităţi a aerului înconjurător în condiţiile unei dezvoltări durabile;
    o) elaborează rapoarte privind stadiul şi efectele realizării măsurilor din planurile de calitate a aerului, din planurile de menţinere a calităţii aerului şi din planurile de acţiune pe termen scurt, conform metodologiei prevăzute la art. 54;
    p) urmăresc includerea în autorizaţia de mediu/autorizaţia integrată de mediu a măsurilor cuprinse în planurile de calitate a aerului şi a măsurilor din planurile de acţiune pe termen scurt şi, după caz, propun revizuirea autorizaţiei de mediu/autorizaţiei integrate de mediu;
    q) elaborează şi transmit CECA, anual, până la data de 15 februarie, raportul privind evaluarea calităţii aerului înconjurător pentru anul anterior, cu referire cel puţin la toţi poluanţii care intră sub incidenţa prezentei legi;
    r) transmit autorităţilor administraţiei publice locale informaţiile privind amplasamentul staţiei şi zona de protecţie aferentă, în vederea includerii acestora în planurile de urbanism;
    s) permit desfăşurarea unor lucrări cu caracter temporar sau a anumitor activităţi în interiorul zonei de protecţie, cu respectarea prevederilor art. 41;
    ş) pun la dispoziţia serviciilor publice de la nivel local ale autorităţilor publice centrale pentru sănătate, agricultură şi dezvoltare rurală, lucrări publice şi a autorităţilor administraţiei publice locale informaţiile disponibile necesare în activitatea de elaborare şi punere în aplicare a strategiilor sectoriale care pot afecta calitatea aerului înconjurător;
    t) colaborează cu organismele guvernamentale abilitate care avizează importul/exportul produselor, bunurilor şi altor materiale cu regim special de comercializare care pot afecta calitatea aerului înconjurător, în conformitate cu legislaţia naţională şi cu convenţiile internaţionale în domeniu la care România este parte;
    ţ) elaborează raportul privind calitatea aerului înconjurător la nivel teritorial, pentru anul anterior, conform prevederilor art. 63, cu referire la toţi poluanţii care intră sub incidenţa prezentei legi;
    u) asigură informarea publicului cu privire la calitatea aerului înconjurător la nivel teritorial, potrivit prevederilor cap. V;
    v) urmăresc aplicarea la nivel teritorial a programelor şi măsurilor pentru respectarea convenţiilor, acordurilor şi tratatelor internaţionale în domeniu la care România este parte.


    Articolul 11

    Autoritatea publică centrală şi autorităţile publice teritoriale de inspecţie şi control în domeniul protecţiei mediului au următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
    a) asigură controlul în vederea respectării dispoziţiilor prezentei legi;
    b) controlează aplicarea măsurilor din planurile de menţinere a calităţii aerului, din planurile de calitate a aerului şi din planurile de acţiune pe termen scurt;
    c) verifică transmiterea datelor de către operatorii economici în vederea elaborării inventarelor locale de emisii, la autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului;
    d) verifică respectarea utilizării echipamentelor, prevăzute în actele de reglementare emise de autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului, de către operatorii economici, în scopul realizării automonitorizării emisiilor de poluanţi în atmosferă;
    e) verifică respectarea condiţiilor stabilite prin prezenta lege în interiorul zonei de protecţie;
    f) informează autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului cu privire la rezultatele controalelor efectuate, potrivit prevederilor prezentei legi, la solicitarea acesteia;
    g) informează instituţiile care au obligaţii potrivit prevederilor prezentei legi, în cazul constatării unor neconformităţi.


    Articolul 12

    Organismul naţional de meteorologie şi climatologie are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
    a) transmite, la cerere, autorităţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului, informaţii cu privire la climatologia zonei;
    b) realizează prognoze meteorologice pe termen scurt şi le transmite, la cerere, autorităţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului, în scopul aplicării planurilor de acţiune pe termen scurt şi a monitorizării efectelor măsurilor luate.


    Articolul 13

    Autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
    a) asigură, la nivel naţional, respectarea dispoziţiilor prezentei legi;
    b) elaborează studii pentru a determina relaţia dintre calitatea aerului înconjurător şi starea vegetaţiei şi a pădurilor, pe care le pune la dispoziţia autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
    c) evaluează riscurile şi elaborează rapoarte anuale cu privire la starea vegetaţiei şi a pădurilor corelată cu datele de calitate a aerului înconjurător, pe care le pune la dispoziţia autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului;
    d) colaborează prin autorităţile publice teritoriale din subordine cu autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului în vederea elaborării rapoartelor privind calitatea aerului înconjurător la nivel teritorial, potrivit prevederilor art. 63;
    e) participă prin autorităţile publice teritoriale din subordine la elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor de calitate a aerului, a planurilor de menţinere a calităţii aerului şi a planurilor de acţiune pe termen scurt;
    f) poate efectua activităţi suplimentare de monitorizare a calităţii aerului înconjurător şi măsurări indicative, cu prelevare pasivă sau secvenţială în puncte fixe, pentru a evalua riscurile pentru starea vegetaţiei şi a pădurilor, potrivit prevederilor prezentei legi.


    Articolul 14

    (1) Autoritatea publică centrală pentru sănătate are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
    a) asigură, la nivel naţional, respectarea dispoziţiilor prezentei legi;
    b) elaborează strategiile din domeniul prevenirii îmbolnăvirilor determinate de poluarea atmosferei;
    c) elaborează metodologiile de evaluare a riscului asupra stării de sănătate a populaţiei, vizând şi protecţia grupurilor sensibile ale populaţiei, inclusiv copiii, ca urmare a expunerii la poluanţii atmosferici;
    d) evaluează riscurile asupra stării de sănătate a populaţiei, vizând şi protecţia grupurilor sensibile ale populaţiei, inclusiv copiii, şi elaborează rapoarte anuale cu privire la starea de sănătate a populaţiei la nivel naţional corelată cu datele de calitate a aerului înconjurător, pe care le pune la dispoziţia autorităţii publice centrale pentru mediu;
    e) poate efectua activităţi suplimentare de monitorizare a calităţii aerului înconjurător şi măsurări indicative, cu prelevare pasivă sau secvenţială în puncte fixe, pentru a evalua riscurile pentru starea de sănătate a populaţiei, potrivit prevederilor prezentei legi;
    f) participă la elaborarea şi reactualizarea normelor şi reglementărilor privind calitatea aerului înconjurător;
    g) informează populaţia cu privire la riscurile pentru sănătatea populaţiei în relaţie cu calitatea aerului înconjurător;
    h) raportează organismelor internaţionale specializate datele referitoare la starea de sănătate a populaţiei în relaţie cu calitatea aerului înconjurător.
    (2) Structurile teritoriale ale autorităţii publice centrale pentru sănătate au următoarele responsabilităţi:
    a) participă la elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor de calitate a aerului şi a planurilor de acţiune pe termen scurt;
    b) în cazul în care sunt informate de către autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului despre existenţa riscului de depăşire a pragului de alertă şi/sau a pragului de informare, evaluează în regim de urgenţă riscurile pentru sănătatea populaţiei şi propun măsuri imediate şi preventive care trebuie luate pentru protecţia sănătăţii populaţiei, în general, şi pentru protecţia grupurilor sensibile, în special, inclusiv copiii.


    Articolul 15

    Autoritatea publică centrală pentru transporturi are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
    a) asigură, la nivel naţional, respectarea dispoziţiilor prezentei legi;
    b) elaborează şi pune în aplicare strategiile de dezvoltare a transporturilor, ţinând cont de necesitatea reducerii şi limitării poluării atmosferei, dezvoltând politici pentru susţinerea modalităţilor şi tehnologiilor de transport mai puţin poluante;
    c) asigură, la solicitarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, elaborarea de programe pentru reducerea emisiilor de poluanţi în atmosferă provenite din sectorul transporturi şi le transmite spre avizare acesteia;
    d) elaborează reglementări specifice în domeniul transportului şi stabileşte condiţiile tehnice pentru mijloacele de transport, în vederea diminuării impactului emisiilor asupra calităţii aerului înconjurător;
    e) elaborează norme privind transportul mărfurilor periculoase care pot afecta calitatea aerului înconjurător;
    f) certifică prin omologare şi prin inspecţie tehnică încadrarea mijloacelor de transport în normele tehnice în scopul protecţiei atmosferei;
    g) pune la dispoziţie anual, până la data de 1 martie, prin autorităţile aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea sa, după caz, autorităţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului şi CECA toate informaţiile necesare elaborării inventarelor de emisii provenite din trafic, în conformitate cu metodologiile recomandate de Comisia Europeană şi de Agenţia Europeană de Mediu.


    Articolul 16

    Autoritatea publică centrală pentru industrie are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
    a) asigură, la nivel naţional, respectarea dispoziţiilor prezentei legi;
    b) elaborează strategiile sectoriale pentru activităţile industriale, luând în considerare impactul asupra calităţii aerului înconjurător şi a mediului ca întreg;
    c) elaborează norme privind calitatea combustibililor şi norme privind manipularea acestora, ţinând cont de necesitatea reducerii şi limitării poluării atmosferei;
    d) asigură, la solicitarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, elaborarea programelor de reducere a emisiilor de poluanţi în atmosferă provenite din activităţile industriale aflate în coordonare şi le transmite spre avizare acesteia;
    e) exercită funcţii de reglementare şi control privind proiectarea, construirea şi operarea instalaţiilor, echipamentelor şi utilajelor care pot afecta calitatea aerului înconjurător.


    Articolul 17

    Autoritatea publică centrală pentru comerţ are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
    a) asigură, la nivel naţional, respectarea dispoziţiilor prezentei legi;
    b) elaborează, în colaborare cu autorităţile publice centrale interesate, reglementări privind contingentarea producţiei şi consumurilor şi interdicţia de plasare pe piaţă a anumitor tipuri de substanţe cu impact asupra calităţii aerului înconjurător, reglementate prin tratate la care România este parte;
    c) elaborează, în colaborare cu autorităţile publice centrale interesate, reglementări privind produsele care, prin utilizare, pot afecta calitatea aerului înconjurător, condiţiile de plasare pe piaţă a acestora, restricţiile de producere şi utilizare pentru fiecare tip sau clasă de produse.


    Articolul 18

    Autoritatea publică centrală pentru agricultură are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
    a) asigură, la nivel naţional, respectarea dispoziţiilor prezentei legi;
    b) elaborează şi pune în aplicare strategia de dezvoltare a agriculturii, luând în considerare impactul asupra calităţii aerului înconjurător şi a mediului ca întreg;
    c) elaborează, împreună cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, norme pentru desfăşurarea activităţilor specifice cu impact asupra calităţii aerului înconjurător, cum ar fi: tratamentele fitosanitare, fertilizarea solurilor, activităţi din sectorul zootehnic, şi urmăreşte aplicarea lor;
    d) pune la dispoziţie anual, până la data de 1 martie, prin autorităţile aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea sa, după caz, autorităţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului şi CECA toate informaţiile necesare elaborării inventarelor de emisii provenite din activităţi specifice, în conformitate cu metodologiile recomandate de Comisia Europeană şi de Agenţia Europeană de Mediu.


    Articolul 19

    Autoritatea publică centrală pentru amenajarea teritoriului şi lucrări publice are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
    a) asigură, la nivel naţional, respectarea dispoziţiilor prezentei legi;
    b) asigură elaborarea planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism luând în considerare prevederile prezentei legi şi ale altor acte normative în vigoare din domeniu.


    Articolul 20

    (1) Autoritatea publică centrală pentru domeniul administraţiei publice şi domeniul ordinii publice şi siguranţei naţionale are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
    a) asigură, la nivel naţional, respectarea dispoziţiilor prezentei legi;
    b) acordă sprijin şi îndrumare metodologică autorităţilor administraţiei publice locale şi aparatului de specialitate al acestora, în scopul aplicării uniforme a dispoziţiilor legale privind calitatea aerului înconjurător;
    c) elaborează strategii şi programe de dezvoltare a infrastructurii unităţilor administrativ-teritoriale şi a serviciilor publice de interes general, luând în considerare cerinţele prezentei legi şi ale altor acte normative în vigoare din domeniu;
    d) asigură, la solicitarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, elaborarea programelor de reducere a emisiilor de poluanţi în atmosferă provenite din activităţile industriale aflate în coordonare şi le transmite spre avizare acesteia.
    (2) Instituţia prefectului are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
    a) asigură, la nivel de judeţ şi al municipiului Bucureşti, aplicarea şi respectarea dispoziţiilor prezentei legi;
    b) coordonează elaborarea şi aplicarea planurilor de menţinere a calităţii aerului şi a planurilor de calitate a aerului, întocmite pentru mai multe unităţi administrativ-teritoriale învecinate.
    (3) Poliţia Română, prin structurile subordonate, are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
    a) organizează şi asigură măsurile de reglementare, fluidizare şi dirijare a circulaţiei rutiere, conform competenţelor;
    b) colaborează cu alte autorităţi publice pentru îmbunătăţirea organizării, sistematizării, semnalizării şi semaforizării traficului rutier.


    Articolul 21

    (1) Preşedintele consiliului judeţean are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
    a) asigură, la nivel judeţean, respectarea dispoziţiilor prezentei legi aflate în sfera lor de responsabilitate;
    b) propune spre aprobare consiliului judeţean planurile de calitate a aerului care conţin măsuri şi/sau acţiuni comune pentru mai multe unităţi administrativ-teritoriale învecinate, în termen de 30 de zile de la data avizării acestora de către autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului;
    c) transmite, anual, autorităţii publice teritoriale pentru protecţia mediului raportul privind realizarea măsurilor cuprinse în planul de menţinere a calităţii aerului.
    (2) Consiliul judeţean, prin aparatul propriu de specialitate, sau, după caz, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, prin Primăria Generală a Municipiului Bucureşti, la propunerea primăriilor sectoarelor municipiului Bucureşti, are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
    a) elaborează planurile de menţinere a calităţii aerului şi le aprobă prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după avizarea acestora de către autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului;
    b) realizează măsurile din planurile de menţinere a calităţii aerului şi din planurile de calitate a aerului şi/sau măsurile şi acţiunile din planurile de acţiune pe termen scurt, care intră în responsabilitatea lor, şi asigură fonduri financiare în acest scop.


    Articolul 22

    Primarii au următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
    a) asigură, la nivel local, respectarea dispoziţiilor prezentei legi aflate în sfera lor de responsabilitate;
    b) integrează cerinţele prezentei legi şi ale altor acte normative în vigoare din domeniu în strategia de dezvoltare durabilă la nivel local;
    c) asigură elaborarea planurilor de calitate a aerului şi le supun aprobării consiliului local în termen de 30 de zile după avizarea acestora de către autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului;
    d) participă la elaborarea planurilor de menţinere a calităţii aerului şi pune în aplicare măsurile prevăzute în plan care intră în responsabilitatea lor;
    e) participă la elaborarea planului de acţiuni pe termen scurt şi aplică măsurile prevăzute în plan, în cazul în care activităţile care conduc la apariţia unui risc de depăşire a pragurilor de alertă şi/sau a pragului de informare sunt în responsabilitatea autorităţii administraţiei publice locale;
    f) transmit, anual, autorităţii publice teritoriale pentru protecţia mediului raportul privind realizarea măsurilor cuprinse în planul de calitate a aerului;
    g) furnizează autorităţilor teritoriale pentru protecţia mediului informaţiile şi documentaţia necesare în vederea evaluării şi gestionării calităţii aerului înconjurător;
    h) realizează măsurile din planurile de menţinere a calităţii aerului şi din planurile de calitate a aerului şi/sau măsurile şi acţiunile din planurile de acţiune pe termen scurt, care intră în responsabilitatea lor, şi asigură fonduri financiare în acest scop;
    i) includ amplasamentul punctului fix de măsurare şi zona de protecţie aferentă în planurile de urbanism;
    j) marchează prin panouri de avertizare limita zonei de protecţie a punctelor fixe de măsurare;
    k) la solicitarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului, iau toate măsurile necesare pentru amplasarea punctelor fixe de măsurare şi a punctelor de măsurare indicative, astfel încât poziţionarea şi distribuirea lor să corespundă cerinţelor şi criteriilor de amplasare prevăzute în prezenta lege;
    l) asigură informarea publicului cu privire la calitatea aerului înconjurător, la nivel local, potrivit prevederilor cap. V.


    Articolul 23

    Institutul Naţional de Statistică şi direcţiile regionale şi judeţene din subordine au următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
    a) furnizează, la solicitarea CECA, datele şi informaţiile necesare elaborării inventarelor de emisii de poluanţi în aer, în conformitate cu metodologia europeană în vigoare;
    b) furnizează, după caz, CECA şi autorităţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului date şi rezultate din cercetările statistice realizate potrivit Programului anual de cercetări statistice, aprobat prin hotărâre a Guvernului;
    c) stabileşte, după caz, în condiţiile legii, împreună cu CECA informaţiile suplimentare necesare elaborării rapoartelor cu privire la evaluarea şi gestionarea calităţii aerului înconjurător şi le introduce în Programul anual de cercetări statistice.


    Articolul 24

    Titularul de activitate are următoarele atribuţii şi responsabilităţi:
    a) aplică şi respectă dispoziţiile prezentei legi;
    b) anunţă, de îndată, autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului la producerea unor avarii, accidente, incidente, opriri/porniri accidentale etc;
    c) participă la elaborarea planurilor de calitate a aerului şi a planurilor de acţiune pe termen scurt;
    d) aplică măsurile de reducere a emisiilor de poluanţi în aer, cuprinse în planurile de calitate a aerului;
    e) la declanşarea de către autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului a planului de acţiune pe termen scurt, ia măsuri urgente şi eficace de reducere a emisiilor de poluanţi în aer în conformitate cu planul, astfel încât concentraţia acestora în aerul înconjurător să fie redusă până la atingerea nivelului valorii-limită, inclusiv prin oprirea temporară a activităţii, dacă este cazul;
    f) monitorizează emisiile de poluanţi în aerul înconjurător, utilizând metodele şi echipamentele stabilite în conformitate cu prevederile prezentei legi, şi transmite rezultatele autorităţii publice teritoriale pentru protecţia mediului;
    g) transmite autorităţii publice teritoriale pentru protecţia mediului toate informaţiile solicitate în vederea realizării inventarelor de emisii, în conformitate cu metodologia recomandată de Comisia Europeană şi de Agenţia Europeană de Mediu;
    h) asigură puncte de prelevare şi control al emisiilor de poluanţi în aer, în conformitate cu actele de reglementare;
    i) informează autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului în cazul înregistrării depăşirii valorilor-limită de emisie impuse prin actele de reglementare.


    Capitolul III Evaluarea şi gestionarea calităţii aerului înconjurător


    Secţiunea 1 Evaluarea calităţii aerului înconjurător


    Articolul 25

    (1) În vederea evaluării calităţii aerului înconjurător pentru dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM(10) şi PM(2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon, arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, în fiecare zonă sau aglomerare se delimitează arii care se clasifică în regimuri de evaluare în funcţie de pragurile superior şi inferior de evaluare, prevăzute la poziţia A.1 din anexa nr. 3, după cum urmează:
    a) regim de evaluare A, în care nivelul este mai mare decât pragul superior de evaluare;
    b) regim de evaluare B, în care nivelul este mai mic decât pragul superior de evaluare, dar mai mare decât pragul inferior de evaluare;
    c) regim de evaluare C, în care nivelul este mai mic decât pragul inferior de evaluare.
    (2) Clasificarea în regimuri de evaluare se revizuieşte cel puţin o dată la 5 ani, în conformitate cu procedurile prevăzute la poziţia A.2 din anexa nr. 3.
    (3) Clasificarea în regimuri de evaluare se poate revizui la intervale mai scurte de timp, în cazul unor modificări semnificative ale activităţilor care au efecte asupra concentraţiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot sau, unde este relevant, de oxizi de azot, particule în suspensie, cum ar fi PM(10) şi PM(2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon, arsen, cadmiu, nichel sau benzo(a)piren.


    Articolul 26

    (1) Evaluarea calităţii aerului înconjurător în aglomerările şi zonele de pe întreg teritoriul ţării se efectuează luând în considerare clasificarea în regimul de evaluare prevăzut la art. 25, pe baza criteriilor de evaluare prevăzute la art. 27, 34 şi la lit. A din anexa nr. 5, a metodelor de referinţă pentru măsurare şi a obiectivelor de calitate a datelor stabilite prin prezenta lege.
    (2) Poluanţii pentru care se realizează evaluarea calităţii aerului înconjurător sunt prevăzuţi în anexa nr. 1.
    (3) Cerinţele pentru evaluarea concentraţiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM(10) şi PM(2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon, ozon, arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren sunt prevăzute în anexa nr. 3.
    (4) Obiectivele de calitate a datelor sunt prevăzute în anexa nr. 4.
    (5) Amplasarea punctelor de prelevare pentru măsurarea nivelurilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM(10) şi PM(2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon, ozon, arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren se realizează cu respectarea prevederilor anexei nr. 5.
    (6) Criteriile pentru determinarea numărului minim de puncte de prelevare pentru măsurările fixe sunt prevăzute în anexa nr. 6.
    (7) Metodele de referinţă pentru evaluarea concentraţiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM(10) şi PM(2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon, ozon, arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, mercur în aerul înconjurător şi de arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, mercur în depuneri sunt prevăzute în anexa nr. 7.


    Articolul 27

    (1) În toate zonele şi aglomerările, în ariile clasificate în regim de evaluare A pentru dioxid de sulf, dioxid de azot şi oxizi de azot, particule în suspensie, plumb, benzen şi monoxid de carbon, evaluarea calităţii aerului înconjurător se realizează prin măsurări în puncte fixe. Aceste măsurări în puncte fixe pot fi suplimentate cu tehnici de modelare şi/sau măsurări indicative pentru a furniza informaţii adecvate în legătură cu distribuţia spaţială a calităţii aerului înconjurător.
    (2) În toate zonele şi aglomerările, în ariile clasificate în regim de evaluare B pentru dioxid de sulf, dioxid de azot şi oxizi de azot, particule în suspensie, plumb, benzen şi monoxid de carbon, evaluarea calităţii aerului înconjurător se poate realiza prin utilizarea unei combinaţii de măsurări în puncte fixe şi tehnici de modelare şi/sau măsurări indicative.
    (3) În toate zonele şi aglomerările, în ariile clasificate în regim de evaluare C pentru dioxid de sulf, dioxid de azot şi oxizi de azot, particule în suspensie, plumb, benzen şi monoxid de carbon, tehnicile de modelare sau tehnicile de estimare obiective ori ambele sunt suficiente pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător.


    Articolul 28

    (1) Suplimentar faţă de cerinţele prevăzute la art. 27, în staţiile de fond rural, amplasate departe de surse importante de poluare, se efectuează măsurări pentru a obţine cel puţin informaţii privind concentraţia masică totală şi concentraţiile speciilor chimice componente ale particulelor în suspensie - PM(2,5) prevăzute la lit. B din anexa nr. 8, exprimate ca medii anuale.
    (2) Măsurările prevăzute la alin. (1) se realizează pe baza următoarelor criterii:
    a) instalarea unui punct de prelevare la fiecare 100.000 kmp;
    b) amplasarea cel puţin a unei staţii de monitorizare sau, prin acord cu statele membre învecinate ale Uniunii Europene, a uneia ori a mai multor staţii comune de măsurare, care să acopere zonele învecinate relevante, în scopul realizării rezoluţiei spaţiale necesare;
    c) corelarea măsurărilor, acolo unde este adecvat, cu strategia de monitorizare şi programul de măsurare ale EMEP.
    (3) Măsurarea concentraţiei masice a particulelor în suspensie se efectuează potrivit prevederilor anexei nr. 8 şi respectând obiectivele de calitate a datelor pentru măsurările de concentraţie masică a particulelor în suspensie - PM(2,5) prevăzute la poziţiile A.1 şi A.3 şi la lit. C din anexa nr. 4.


    Articolul 29

    (1) Punctele de prelevare pentru măsurarea dioxidului de sulf, dioxidului de azot şi oxizilor de azot, particulelor în suspensie PM(10) şi PM(2,5), plumbului, benzenului, monoxidului de carbon se amplasează potrivit criteriilor prevăzute la lit. A din anexa nr. 5.
    (2) În fiecare zonă sau aglomerare unde măsurările în puncte fixe reprezintă unica sursă de informare pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător, numărul de puncte de prelevare pentru fiecare poluant relevant este mai mare ori egal cu numărul minim de puncte de prelevare prevăzut la poziţia A.1 din anexa nr. 6.
    (3) În zonele şi aglomerările în care informaţiile din punctele de prelevare pentru măsurări în puncte fixe sunt suplimentate cu informaţii rezultate din tehnici de modelare şi/sau măsurări indicative, numărul total de puncte de prelevare prevăzut la poziţia A.1 din anexa nr. 6 poate fi redus cu până la 50%, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
    a) metodele suplimentare furnizează informaţii suficiente atât pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător în raport cu valorile-limită sau cu pragurile de alertă, cât şi pentru informarea adecvată a publicului;
    b) numărul de puncte de prelevare instalate şi rezoluţia spaţială a altor tehnici sunt suficiente pentru stabilirea concentraţiei poluantului respectiv în conformitate cu obiectivele de calitate a datelor prevăzute la poziţiile A.1 şi A.3 din anexa nr. 4 şi permit ca rezultatele evaluării să respecte criteriile prevăzute la lit. B din anexa nr. 4.
    Rezultatele provenite din modelare şi/sau din măsurările indicative sunt luate în considerare la evaluarea calităţii aerului înconjurător în raport cu valorile-limită.
    (4) În cazul în care măsurările în puncte fixe sunt singura sursă de informare pentru evaluarea respectării nivelurilor critice pentru protecţia vegetaţiei în zone, altele decât aglomerările, numărul de puncte de prelevare nu trebuie să fie mai mic decât numărul minim prevăzut la poziţia A.3 din anexa nr. 6. În cazul în care informaţiile sunt suplimentate de măsurări indicative sau modelare, numărul minim de puncte de prelevare poate fi redus cu până la 50%, cu condiţia ca evaluările concentraţiilor poluantului respectiv să poată fi făcute în conformitate cu obiectivele de calitate a datelor prevăzute la poziţiile A.1 şi A.3 din anexa nr. 4.
    (5) Procedurile de selectare şi de revizuire a amplasamentelor punctelor de prelevare sunt prevăzute la poziţia A.4 din anexa nr. 5.


    Articolul 30

    (1) Metodele de referinţă şi criteriile pentru măsurarea concentraţiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot şi oxizi de azot, particule în suspensie PM(10) şi PM(2,5), plumb, benzen şi monoxid de carbon din aerul înconjurător sunt prevăzute la lit. A şi C din anexa nr. 7.
    (2) Pot fi utilizate alte metode de măsurare, cu respectarea condiţiilor prevăzute la lit. B din anexa nr. 7.


    Articolul 31

    (1) În toate zonele şi aglomerările unde concentraţiile de ozon au depăşit obiectivele pe termen lung prevăzute la poziţia D.4 din anexa nr. 3, în cursul oricăruia dintre cei 5 ani anteriori de măsurare, evaluarea calităţii aerului înconjurător se realizează prin măsurări în puncte fixe.
    (2) În cazul în care nu sunt disponibile date pentru o perioadă de 5 ani, pentru a determina dacă obiectivele pe termen lung prevăzute la alin. (1) au fost depăşite, se pot combina rezultatele campaniilor de măsurare de scurtă durată, desfăşurate în perioade şi locuri considerate ca având cele mai mari niveluri, cu rezultatele obţinute din inventare de emisii şi modelare.


    Articolul 32

    (1) Punctele de prelevare pentru măsurarea ozonului se amplasează în conformitate cu criteriile prevăzute la lit. B din anexa nr. 5.
    (2) În zonele sau aglomerările unde măsurările în puncte fixe reprezintă unica sursă de informare pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător, numărul de puncte de prelevare pentru ozon este mai mare sau egal cu numărul minim de puncte de prelevare prevăzut la poziţia C.1 din anexa nr. 6.
    (3) În zonele şi aglomerările în care informaţiile provenite din măsurări în puncte fixe sunt suplimentate cu informaţii rezultate din tehnici de modelare şi/sau măsurări indicative, numărul de puncte de prelevare pentru ozon prevăzut la poziţia C.1 din anexa nr. 6 poate fi redus, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
    a) metodele suplimentare furnizează informaţii suficiente pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător în ceea ce priveşte valorile-ţintă, obiectivele pe termen lung, pragurile de informare şi alertă;
    b) numărul de puncte de prelevare de instalat şi rezoluţia spaţială a altor tehnici sunt suficiente pentru stabilirea concentraţiei de ozon în conformitate cu obiectivele de calitate a datelor prevăzute la poziţiile A.1 şi A.3 din anexa nr. 4 şi permit rezultatelor evaluării să respecte criteriile prevăzute la lit. B din anexa nr. 4;
    c) numărul punctelor de prelevare din fiecare zonă sau aglomerare este ori cel puţin un punct de prelevare la două milioane de locuitori, ori unul la 50.000 kmp, numărul ales fiind numărul cel mai mare care rezultă, dar nu mai puţin de un punct de prelevare în fiecare zonă sau aglomerare;
    d) în toate punctele de prelevare rămase, cu excepţia staţiilor de fond rural astfel cum sunt prevăzute la poziţia B.1 din anexa nr. 5, se măsoară dioxidul de azot.
    Rezultatele provenite din modelare şi/sau din măsurări indicative sunt luate în considerare pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător în raport cu valorile-ţintă.
    (4) În minimum 50% din punctele de prelevare pentru ozon se fac măsurări de dioxid de azot, conform poziţiei C.1 din anexa nr. 6. Aceste măsurări trebuie să fie continue, cu excepţia celor din staţiile de fond rural, astfel cum sunt prevăzute la poziţia B.1 din anexa nr. 5, unde se pot folosi şi alte metode de măsurare.
    (5) În zonele şi aglomerările în care, în cursul fiecăruia dintre cei 5 ani anteriori de măsurări, concentraţiile s-au situat sub valoarea obiectivelor pe termen lung, numărul de puncte de prelevare pentru măsurări în puncte fixe se determină conform poziţiei C.2 din anexa nr. 6.
    (6) La nivel naţional se asigură cel puţin un punct de prelevare, care furnizează date privind concentraţiile de substanţe precursoare ale ozonului prevăzute în anexa nr. 9. Numărul şi amplasarea staţiilor unde se măsoară substanţe precursoare ale ozonului se aleg ţinând cont de obiectivele prevăzute în anexa nr. 9 şi de metodele prevăzute la pct. 2 şi 6 ale lit. A din anexa nr. 7.
    (7) Procedurile de selectare şi de revizuire a amplasamentelor punctelor de prelevare sunt prevăzute la poziţia B.3 din anexa nr. 5.


    Articolul 33

    (1) Metoda de referinţă pentru măsurarea concentraţiilor de ozon din aerul înconjurător este prevăzută la pct. 8 al lit. A din anexa nr. 7.
    (2) Alte metode de măsurare pot fi utilizate cu respectarea condiţiilor prevăzute la lit. B din anexa nr. 7.


    Articolul 34

    (1) În toate zonele şi aglomerările, în ariile clasificate în regim de evaluare A şi în regim de evaluare B pentru arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren, evaluarea calităţii aerului înconjurător se realizează prin măsurări în puncte fixe, cu respectarea prevederilor poziţiilor A.2 şi A.3 din anexa nr. 5 şi ale lit. B din anexa nr. 6. Aceste măsurări în puncte fixe pot fi suplimentate cu tehnici de modelare pentru a furniza un nivel adecvat al informaţiilor privind calitatea aerului înconjurător.
    (2) În toate zonele şi aglomerările, în ariile clasificate în regim de evaluare B pentru arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren şi în care, pentru o perioadă reprezentativă, nivelurile determinate conform poziţiei A.2 din anexa nr. 3 se situează între pragul inferior şi pragul superior de evaluare, evaluarea calităţii aerului înconjurător se poate realiza utilizând o combinaţie de măsurări în puncte fixe, inclusiv tehnici de modelare şi măsurări indicative, cu respectarea prevederilor poziţiilor A.2 şi A.3 din anexa nr. 4.
    (3) În toate zonele şi aglomerările, în ariile clasificate în regim de evaluare C pentru arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren şi în care nivelul determinat conform poziţiei A.2 din anexa nr. 3 este mai mic decât pragul inferior de evaluare, evaluarea calităţii aerului înconjurător se poate realiza utilizând numai tehnici de modelare sau tehnici de estimări obiective.
    (4) În zonele şi aglomerările unde poluanţii trebuie măsuraţi, măsurările se realizează în puncte fixe, fie continuu, fie prin prelevări aleatorii. Numărul măsurărilor trebuie să fie suficient pentru a permite determinarea nivelului concentraţiilor poluanţilor.


    Articolul 35

    Procedurile de selectare şi de revizuire ale amplasamentelor punctelor de prelevare sunt prevăzute la poziţia A.4 din anexa nr. 5.


    Articolul 36

    (1) În vederea evaluării contribuţiei de benzo(a)piren în aerul înconjurător, într-un număr limitat de puncte de prelevare se monitorizează şi alte hidrocarburi aromatice policiclice, între care trebuie să fie incluşi cel puţin: benzo(a)antracen, benzo(b)fluoranten, benzo(j)fluoranten, benzo(k)fluoranten, indeno(1,2,3,-cd)piren şi dibenz(a,h)antracen.
    (2) Punctele de monitorizare pentru hidrocarburile aromatice policiclice prevăzute la alin. (1) sunt aceleaşi cu punctele de prelevare pentru benzo(a)piren; selectarea lor se face astfel încât să poată fi identificate variaţiile induse de condiţiile geografice şi tendinţele pe termen lung, iar amplasarea se realizează conform lit. A din anexa nr. 5.


    Articolul 37

    (1) Indiferent de nivelurile concentraţiilor, la fiecare 100.000 kmp se instalează cel puţin o staţie de fond pentru măsurarea arsenului, cadmiului, nichelului, mercurului gazos total, benzo(a)pirenului şi a celorlalte hidrocarburi aromatice policiclice prevăzute la art. 36 alin. (1) şi a depunerilor totale de arsen, cadmiu, mercur, nichel, benzo(a)piren şi hidrocarburi aromatice policiclice prevăzute la art. 36 alin. (1).
    (2) În vederea obţinerii rezoluţiei spaţiale dorite şi a unor rezultate reprezentative, statele vecine membre ale Uniunii Europene pot conveni amplasarea de staţii de măsurare comune, în condiţiile legii.
    (3) În staţiile de fond prevăzute la alin. (1) se efectuează măsurări de mercur bivalent, gazos şi sub formă de particule.
    (4) Măsurările trebuie să fie corelate, după caz, cu programul de măsurare şi cu strategia de monitorizare ale EMEP.
    (5) Punctele de monitorizare pentru aceşti poluanţi se stabilesc astfel încât să poată fi identificate variaţiile induse de condiţiile geografice şi tendinţele pe termen lung, iar amplasarea se realizează conform lit. A din anexa nr. 5.


    Articolul 38

    În regiunile în care este necesară evaluarea impactului asupra ecosistemelor se ia în considerare posibilitatea utilizării bioindicatorilor.


    Articolul 39

    (1) În zonele şi aglomerările în care informaţiile obţinute din măsurările în puncte fixe sunt completate cu informaţii din alte surse, cum ar fi inventare de emisii, măsurări indicative sau modelări ale calităţii aerului înconjurător, numărul staţiilor de măsurare în puncte fixe care trebuie instalate şi rezoluţia spaţială pentru celelalte tehnici trebuie să fie suficiente pentru determinarea nivelurilor de poluanţi în conformitate cu poziţia A.2 din anexa nr. 5 şi poziţiile A.2 şi A.3 din anexa nr. 4.
    (2) Obiectivele de calitate a datelor sunt prevăzute la poziţiile A.2 şi A.3 din anexa nr. 4. În situaţia în care evaluarea se realizează prin modelarea calităţii aerului înconjurător, se aplică prevederile poziţiei A.3 din anexa nr. 4.


    Articolul 40

    (1) Metodele de referinţă pentru prelevarea şi analiza arsenului, cadmiului, mercurului, nichelului, hidrocarburilor aromatice policiclice în aerul înconjurător sunt prevăzute la pct. 9, 10, 11 şi 12 ale lit. A din anexa nr. 7.
    (2) Metodele de referinţă pentru determinarea depunerilor totale de arsen, cadmiu, mercur, nichel, hidrocarburi aromatice policiclice sunt prevăzute la pct. 13 al lit. A din anexa nr. 7.


    Articolul 41

    (1) Pentru a asigura reprezentativitatea datelor de calitate a aerului, pentru fiecare punct fix de măsurare se stabileşte, prin studii specifice de evaluare a calităţii aerului înconjurător, la microscară, o zonă de protecţie, luând în considerare cel puţin următoarele aspecte:
    a) tipul punctului fix de măsurare;
    b) topografia/orografia terenului;
    c) poluantul/poluanţii luaţi în considerare;
    d) condiţiile micrometeorologice;
    e) construcţiile semnificative din aria respectivă;
    f) sursele de emisie a poluanţilor în atmosferă.
    (2) Zona de protecţie este evidenţiată în planurile de urbanism.
    (3) În interiorul zonei de protecţie se amplasează panouri de avertizare pe care se marchează semnificaţia şi limitele zonei.
    (4) În zona de protecţie este interzisă executarea oricăror lucrări sau desfăşurarea oricăror activităţi care ar putea influenţa reprezentativitatea datelor de calitate a aerului înconjurător, fără informarea prealabilă a autorităţilor publice teritoriale pentru protecţia mediului. Informarea este însoţită de documente care demonstrează prin metode sau tehnici specifice de evaluare a calităţii aerului înconjurător modul în care este afectată calitatea aerului înconjurător.
    (5) Autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului analizează în cel mai scurt timp posibil de la data informării şi transmite titularului condiţiile în care se pot desfăşura activităţi sau lucrări cu caracter temporar în zona de protecţie.
    (6) Demararea lucrărilor cu caracter temporar sau a activităţilor este permisă numai după primirea răspunsului de la autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului.
    (7) Emiterea actelor de reglementare se face luându-se în considerare prevederile referitoare la zona de protecţie definită în prezenta lege.


    Secţiunea a 2-a Gestionarea calităţii aerului înconjurător


    Articolul 42

    În vederea gestionării calităţii aerului înconjurător, pentru dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie, respectiv PM(10) şi PM(2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon, arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, în fiecare zonă sau aglomerare se delimitează arii care se clasifică în regimuri de gestionare în funcţie de rezultatul evaluării calităţii aerului înconjurător, realizată cu respectarea prevederilor secţiunii 1 din cap. III, după cum urmează:
    a) regim de gestionare I - reprezintă ariile din zonele şi aglomerările în care nivelurile pentru dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM(10) şi PM(2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon sunt mai mari sau egale cu valorile-limită plus marja de toleranţă, acolo unde este aplicabilă, prevăzute la lit. B şi poziţia G.5 din anexa nr. 3, respectiv pentru arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, particule în suspensie PM(2,5) sunt mai mari decât valorile-ţintă prevăzute la lit. C şi poziţia G.4 din anexa nr. 3;
    b) regim de gestionare II - reprezintă ariile din zonele şi aglomerările în care nivelurile pentru dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM(10) şi PM(2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon sunt mai mici decât valorile-limită, prevăzute la lit. B şi poziţia G.5 din anexa nr. 3, respectiv pentru arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, particule în suspensie PM(2,5) sunt mai mici decât valorile-ţintă prevăzute la lit. C şi poziţia G.4 din anexa nr. 3.


    Articolul 43

    (1) În ariile din zonele şi aglomerările clasificate în regim de gestionare I se elaborează planuri de calitate a aerului pentru a se atinge valorile-limită corespunzătoare sau, respectiv, valorile-ţintă.
    (2) În ariile din zonele şi aglomerările clasificate în regim de gestionare II se elaborează planuri de menţinere a calităţii aerului.


    Articolul 44

    În toate zonele şi aglomerările clasificate în regim de gestionare I pentru arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, autorităţile competente trebuie să specifice ariile în care s-au depăşit valorile-ţintă, precum şi sursele care au contribuit la aceasta. Pentru aceste zone se stabilesc măsuri care să nu implice costuri disproporţionate, direcţionate mai ales către sursele predominante de emisii, în scopul atingerii valorilor-ţintă. În cazul instalaţiilor industriale care intră sub incidenţa prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 152/2005 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2006, cu modificările şi completările ulterioare, atingerea valorilor-ţintă se realizează prin aplicarea celor mai bune tehnici disponibile prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. c) din această ordonanţă de urgenţă.


    Articolul 45

    (1) În ariile din zonele şi aglomerările clasificate în regim de gestionare I, dacă este cazul, se menţionează distinct şi justificat:
    a) dacă depăşirea valorii-limită pentru un anumit poluant atmosferic s-a datorat unor evenimente naturale;
    b) dacă depăşirea valorii-limită pentru PM(10) s-a datorat resuspensiei în aer a particulelor în urma tratării carosabilului cu nisip sau sare în timpul iernii.
    (2) Depăşirile valorilor-limită care se demonstrează că sunt datorate surselor naturale, prevăzute la alin. (1) lit. a), transmise spre informare Comisiei Europene, conform art. 72 alin. (1), nu sunt considerate depăşiri în sensul prezentei legi.
    (3) Demonstrarea contribuţiei surselor naturale ori a resuspensiei în aer a particulelor în urma tratării carosabilului cu nisip sau sare în timpul iernii se face conform ghidurilor elaborate de Comisia Europeană.


    Articolul 46

    În scopul protecţiei vegetaţiei se asigură conformarea cu nivelurile critice, prevăzute la lit. F din anexa nr. 3, evaluate în conformitate cu poziţia A.1 din anexa nr. 5.


    Articolul 47

    (1) În scopul reducerii expunerii la PM(2,5), pe întreg teritoriul ţării, autorităţile competente iau măsurile necesare, care nu presupun costuri disproporţionate, în vederea atingerii ţintei naţionale de reducere a expunerii, stabilite la poziţia G.2 din anexa nr. 3, până în anul precizat de aceasta.
    (2) Pe întreg teritoriul ţării, autorităţile competente iau măsurile necesare astfel încât indicatorul mediu de expunere pentru PM(2,5) pentru anul 2015, stabilit în conformitate cu poziţia G.1 din anexa nr. 3, să nu depăşească valoarea obligaţiei referitoare la concentraţia de expunere stabilită la poziţia G.3 din anexa nr. 3.
    (3) Indicatorul mediu de expunere pentru PM(2,5) se stabileşte în conformitate cu poziţia G.1 din anexa nr. 3.
    (4) Distribuţia şi numărul punctelor de prelevare pentru măsurarea concentraţiilor de PM(2,5), stabilite conform lit. A din anexa nr. 5, pe baza cărora este calculat indicatorul mediu de expunere pentru PM(2,5), reflectă în mod adecvat expunerea generală a populaţiei. Numărul punctelor de prelevare nu trebuie să fie mai mic decât cel obţinut prin aplicarea prevederilor poziţiei A.2 din anexa nr. 6.


    Articolul 48

    (1) În zonele şi aglomerările de pe întreg teritoriul ţării, autorităţile competente iau măsurile necesare, care nu presupun costuri disproporţionate, astfel încât concentraţiile de PM(2,5) din aerul înconjurător să nu depăşească valoarea-ţintă, începând cu data specificată, potrivit prevederilor poziţiei G.4 din anexa nr. 3.
    (2) În zonele şi aglomerările de pe întreg teritoriul ţării, autorităţile competente iau măsurile necesare astfel încât concentraţiile de PM(2,5) din aerul înconjurător să nu depăşească valoarea-limită, începând cu data specificată, potrivit prevederilor poziţiei G.5 din anexa nr. 3. Respectarea acestei cerinţe este evaluată în conformitate cu lit. A din anexa nr. 5.
    (3) Marja de toleranţă prevăzută la poziţia G.5 din anexa nr. 3 se aplică în conformitate cu art. 43 alin. (1) şi art. 52 alin. (1) şi (2).


    Articolul 49

    (1) În zonele şi aglomerările de pe întreg teritoriul ţării, autorităţile competente iau toate măsurile necesare, care nu presupun costuri disproporţionate, astfel încât concentraţiile de ozon în aerul înconjurător să nu depăşească valorile-ţintă şi obiectivele pe termen lung, prevăzute la poziţiile D.3 şi D.4 din anexa nr. 3.
    (2) Pentru zonele şi aglomerările în care nivelul concentraţiei de ozon depăşeşte valoarea-ţintă, autorităţile competente prevăzute la art. 7-23 trebuie să se asigure că sunt implementate măsurile din programul naţional elaborat în conformitate cu art. 10 din Hotărârea Guvernului nr. 1.856/2005 privind plafoanele naţionale de emisie pentru anumiţi poluanţi atmosferici.
    (3) În cazul în care măsurile prevăzute la alin. (2) nu sunt suficiente, se implementează un plan de calitate a aerului pentru a atinge valorile-ţintă de la data prevăzută la poziţia D.3 din anexa nr. 3, cu excepţia cazurilor în care aplicarea acestuia implică costuri disproporţionate.
    (4) Pentru zonele şi aglomerările în care nivelul concentraţiilor de ozon depăşeşte nivelurile obiectivelor pe termen lung, dar se situează sub valorile-ţintă sau sunt egale cu acestea, autorităţile competente prevăzute la art. 7-23 elaborează şi pun în aplicare măsuri-cost eficiente cu scopul îndeplinirii obiectivului pe termen lung.
    (5) În zonele şi aglomerările în care nivelurile de ozon îndeplinesc obiectivele pe termen lung, autorităţile competente prevăzute la art. 7-23 iau măsuri care nu presupun costuri disproporţionate prin care să menţină aceste niveluri sub obiectivele pe termen lung şi să asigure cea mai bună calitate a aerului înconjurător compatibilă cu principiile dezvoltării durabile şi un înalt nivel de protecţie a mediului şi a sănătăţii umane, în măsura în care factori cum ar fi natura transfrontieră a poluării cu ozon şi condiţiile meteorologice o permit.
    (6) Măsurile prevăzute la alin. (4) trebuie să fie în concordanţă cu programul naţional şi planurile de calitate a aerului prevăzute la alin. (2) şi (3).


    Articolul 50

    În zonele şi aglomerările de pe întreg teritoriul ţării, autorităţile competente prevăzute la art. 7-23 iau toate măsurile necesare care nu presupun costuri disproporţionate astfel încât, începând cu data de 31 decembrie 2012, concentraţiile de arsen, cadmiu, nichel, benzo(a)piren, utilizat ca marker pentru evaluarea riscului cancerigen al hidrocarburilor aromatice policiclice, din aerul înconjurător să nu depăşească valoarea-ţintă, potrivit prevederilor lit. C din anexa nr. 3.


    Articolul 51

    Prorogarea termenelor de atingere a valorilor-limită şi derogarea de la obligaţia de a aplica anumite valori-limită se realizează în următoarele condiţii:
    a) atunci când, într-o anumită zonă sau aglomerare, conformarea la valorile-limită pentru dioxid de azot sau benzen nu poate fi atinsă până la termenele precizate la poziţia B.2 din anexa nr. 3, se pot proroga aceste termene pentru acea zonă sau aglomerare cu cel mult 5 ani, cu condiţia întocmirii unui plan de calitate a aerului, în conformitate cu art. 52, pentru zona sau aglomerarea pentru care se aplică prorogarea. Acest plan de calitate a aerului este completat cu informaţiile prevăzute la lit. B din anexa nr. 10 şi demonstrează realizarea conformării la valorile-limită înaintea expirării noului termen;
    b) atunci când, într-o anumită zonă sau aglomerare, conformarea la valorile-limită pentru PM(10), prevăzute la poziţia B.2 din anexa nr. 3, nu poate fi atinsă din cauza unor caracteristici de dispersie specifice arealului, condiţiilor climatice nefavorabile sau contribuţiilor transfrontiere, obligaţia de a aplica aceste valori-limită se respectă începând cu data de 11 iunie 2011, sub rezerva îndeplinirii condiţiilor prevăzute la lit. a) şi a demonstrării faptului că au fost luate toate măsurile necesare la nivel naţional, regional şi local pentru respectarea termenelor;
    c) în cazul aplicării condiţiilor prevăzute la lit. a) sau b), valoarea-limită pentru fiecare poluant nu trebuie depăşită cu mai mult decât marja de toleranţă prevăzută la poziţia B.2 din anexa nr. 3 pentru fiecare dintre poluanţii respectivi.


    Articolul 52

    (1) În cazul depăşirii acelor valori-limită pentru care termenele de respectare, prevăzute la poziţiile B.2 şi G.5 din anexa nr. 3, au fost depăşite, planurile de calitate a aerului cuprind măsuri potrivite, astfel încât perioada de depăşire să fie cât mai scurtă cu putinţă. Planurile de calitate a aerului pot include, în plus, măsuri specifice vizând protecţia grupurilor sensibile ale populaţiei, inclusiv copiii.
    (2) Planurile de calitate a aerului cuprind cel puţin informaţiile prevăzute la lit. A din anexa nr. 10 şi pot include măsuri din cadrul planurilor de acţiune pe termen scurt, întocmite potrivit prevederilor art. 53.
    (3) În toate zonele şi aglomerările, în ariile clasificate în regimul de gestionare I pentru mai mulţi poluanţi se elaborează, acolo unde este cazul, planuri integrate de calitate a aerului.
    (4) În scopul atingerii obiectivelor relevante de mediu, la elaborarea planurilor de calitate a aerului trebuie să se asigure, pe cât posibil, concordanţa cu alte planuri/programe întocmite conform prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.879/2006 pentru aprobarea Programului naţional de reducere progresivă a emisiilor de dioxid de sulf, oxizi de azot, compuşi organici volatili şi amoniac, ale Hotărârii Guvernului nr. 440/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru limitarea emisiilor în aer ale anumitor poluanţi proveniţi de la instalaţiile mari de ardere şi ale Hotărârii Guvernului nr. 321/2005 privind evaluarea şi gestionarea zgomotului ambiant, republicată.
    (5) Planurile de calitate a aerului se elaborează pentru unităţi administrativ-teritoriale, respectiv pentru sectoare ale municipiului Bucureşti sau părţi din acestea şi se aprobă prin hotărâre a consiliului local, respectiv prin hotărâri ale consiliilor locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, în condiţiile legii.
    (6) În cazul în care planul de calitate a aerului se elaborează pentru două sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale învecinate aparţinând aceluiaşi judeţ ori pentru două sau mai multe sectoare ale municipiului Bucureşti, acesta se aprobă prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
    (7) În cazul în care este necesară elaborarea planului de calitate a aerului pentru unităţi administrativ-teritoriale învecinate aparţinând mai multor judeţe sau pentru municipiul Bucureşti cu judeţele învecinate, acesta se realizează în comun de către consiliile judeţene implicate, respectiv consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi se aprobă de fiecare dintre ele prin hotărâri.


    Articolul 53

    (1) Se defineşte riscul de depăşire a pragurilor de alertă ca fiind situaţia în care concentraţiile măsurate pentru 3 ore consecutiv sunt egale sau mai mari decât 90% din valoarea pragurilor de alertă corespunzătoare, prevăzute la lit. E din anexa nr. 3.
    (2) În situaţia în care, într-o anumită zonă sau aglomerare, există riscul de depăşire a pragurilor de alertă, prevăzute la lit. E din anexa nr. 3, se întocmesc planuri de acţiune pe termen scurt care conţin măsurile ce trebuie luate pentru a reduce riscul sau durata depăşirii. Atunci când, într-o anumită zonă sau aglomerare, există riscul ca nivelurile poluanţilor să depăşească una sau mai multe dintre valorile-limită şi/sau valorile-ţintă prevăzute la poziţiile B.2, D.3, G.4 şi G.5 din anexa nr. 3, se pot întocmi, acolo unde este cazul, planuri de acţiune pe termen scurt.
    (3) În cazul în care există riscul de depăşire a pragului de alertă pentru ozon, prevăzut la poziţia E.2 din anexa nr. 3, se întocmesc planuri de acţiune pe termen scurt numai atunci când se consideră că există un potenţial semnificativ de reducere a riscului, a duratei sau a severităţii depăşirii, luându-se în considerare condiţiile naţionale geografice, meteorologice şi economice. La întocmirea unui astfel de plan de acţiune pe termen scurt se iau în considerare prevederile Deciziei Comisiei 2004/279/CE din 19 martie 2004 de orientare pentru punerea în aplicare a Directivei 2002/3/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind ozonul din aerul înconjurător, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L87 din 25 martie 2004.
    (4) Planurile de acţiune pe termen scurt pot conţine, de la caz la caz, măsuri eficiente de control şi, unde este necesar, de suspendare a activităţilor care contribuie la riscul depăşirii valorilor-limită sau valorilor-ţintă ori pragurilor de alertă corespunzătoare, în condiţiile legii.
    (5) Planurile de acţiune pe termen scurt pot include măsuri referitoare la traficul rutier, lucrările de construcţii, nave aflate la dană, utilizarea instalaţiilor industriale sau a produselor industriale şi încălzirea locuinţelor. Aceste planuri pot lua în considerare acţiuni specifice pentru protecţia grupurilor sensibile ale populaţiei, inclusiv copiii.


    Articolul 54

    Metodologia de elaborare a planurilor de calitate a aerului, a planurilor de acţiune pe termen scurt şi a planurilor de menţinere a calităţii aerului se aprobă prin hotărâre a Guvernului.


    Articolul 55

    (1) În situaţia în care se depăşeşte oricare dintre pragurile de alertă, valorile-limită sau valorile-ţintă, plus marja de toleranţă corespunzătoare ori obiectivul pe termen lung, prevăzute la lit. E şi la poziţiile B.2, D.3, D.4, G.4 şi G.5 din anexa nr. 3, din cauza unui transport transfrontier de poluanţi atmosferici sau de precursori ai acestora, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului cooperează direct cu autoritatea omoloagă din statele vecine membre ale Uniunii Europene ori prin autoritatea publică centrală pentru realizarea politicii externe a statului român cu autoritatea omoloagă din statele vecine care nu sunt membre ale Uniunii Europene şi, acolo unde este cazul, stabileşte acţiuni comune, cum ar fi elaborarea de planuri comune sau corelate de calitate a aerului în scopul eliminării acestor depăşiri prin aplicarea unor măsuri potrivite, care nu presupun costuri disproporţionate.
    (2) Comisia Europeană este invitată să participe la orice acţiune de cooperare dintre cele prevăzute la alin. (1).
    (3) În cazul în care se întocmesc planuri comune de acţiune pe termen scurt care se referă la zone învecinate cu alte state membre ale Uniunii Europene, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului se asigură că autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene învecinate primesc toate informaţiile relevante.
    (4) În cazul în care într-o zonă sau aglomerare din vecinătatea graniţei se depăşeşte pragul de informare şi/sau pragul de alertă, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează cât de repede este posibil autorităţile competente din statele vecine membre ale Uniunii Europene interesate.
    (5) La elaborarea planurilor prevăzute la alin. (1) şi (3) şi la informarea publicului, prevăzută la alin. (4), autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, prin autoritatea publică centrală pentru realizarea politicii externe a statului român, după caz, face eforturi pentru a coopera cu ţările terţe şi în special cu ţările candidate.


    Articolul 56

    (1) Planul de menţinere a calităţii aerului se elaborează, după caz, de către consiliul judeţean, pentru unităţi administrativ-teritoriale aparţinând aceluiaşi judeţ, sau de către Consiliul General al Municipiului Bucureşti, pentru sectoarele municipiului Bucureşti şi se aprobă prin hotărâre a consiliului judeţean, respectiv prin hotărâre a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.
    (2) Planul de menţinere a calităţii aerului conţine măsuri pentru păstrarea nivelului poluanţilor sub valorile-limită, respectiv sub valorile-ţintă şi pentru asigurarea celei mai bune calităţi a aerului înconjurător în condiţiile unei dezvoltări durabile.


    Capitolul IV Emisiile în atmosferă


    Articolul 57

    (1) Desfăşurarea activităţilor existente, precum şi începerea activităţilor noi cu posibil impact semnificativ asupra calităţii aerului înconjurător se realizează numai în baza autorizaţiei/autorizaţiei integrate de mediu emise conform legislaţiei în vigoare.
    (2) Autorizaţia de mediu/Autorizaţia integrată de mediu stabileşte valori-limită de emisie pentru poluanţii specifici activităţii desfăşurate, ţinând cont de cele mai bune tehnici aplicabile în domeniu, precum şi de nivelul calităţii aerului înconjurător la nivel local.
    (3) În zonele în care sunt depăşite valorile-limită privind calitatea aerului înconjurător pentru unul sau mai mulţi poluanţi, pe baza studiilor de evaluare a impactului asupra mediului, autorităţile publice teritoriale pentru protecţia mediului stabilesc, după caz, pentru aceşti poluanţi valori-limită de emisie mai restrictive decât valorile stabilite de legislaţia în vigoare specifică activităţii desfăşurate.
    (4) În cazul depăşirii valorilor-limită de emisie pentru unul sau mai mulţi poluanţi, autoritatea competentă decide să ia toate măsurile necesare pentru înlăturarea cauzelor şi consecinţelor asupra calităţii aerului înconjurător ale acestor depăşiri, inclusiv întreruperea temporară a activităţii instalaţiei care a generat această situaţie.
    (5) În cazul depăşirii valorilor-limită de emisie pentru unul sau mai mulţi poluanţi, titularii activităţilor au obligaţia să informeze autorităţile competente şi să se conformeze măsurilor impuse de acestea.


    Articolul 58

    (1) Titularii de activitate au obligaţia să monitorizeze nivelul emisiilor de poluanţi şi să raporteze, periodic, informaţiile solicitate către autoritatea competentă, conform actelor de reglementare în baza cărora îşi desfăşoară activitatea.
    (2) Rezultatele monitorizării se înregistrează, se prelucrează şi se prezintă într-o formă adecvată, stabilită de autoritatea competentă pentru protecţia mediului.


    Articolul 59

    (1) Titularii de activităţi au obligaţia de a lua toate măsurile care se impun în vederea limitării emisiilor de poluanţi în atmosferă, inclusiv prin colectarea şi dirijarea emisiilor fugitive şi utilizarea unor echipamente de reţinere a poluanţilor la sursă.
    (2) Transferul de poluanţi din aer către un alt factor de mediu, ca urmare a măsurilor de reducere a poluării aerului înconjurător, este permis în condiţiile menţinerii nivelului poluanţilor sub valorile-limită pentru acel factor de mediu, cu acordul autorităţii publice teritoriale pentru protecţia mediului.
    (3) Este permisă utilizarea metodelor şi sistemelor de îmbunătăţire a calităţii aerului înconjurător care nu conduc la depăşirea normelor stabilite de legislaţia în vigoare pentru locul de muncă.


    Articolul 60

    (1) Emisiile de poluanţi în atmosferă cu impact asupra sănătăţii omului şi mediului se supun taxării, iar sumele aferente se fac venit la Fondul pentru mediu, în condiţiile legii.
    (2) Stabilirea taxelor prevăzute la alin. (1) se reglementează prin lege, iar reactualizarea cuantumului acestor taxe se face prin hotărâre a Guvernului.


    Articolul 61

    (1) Autoritatea publică centrală pentru transporturi şi autoritatea publică centrală pentru industrie, în colaborare cu autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, stabilesc, după caz, valorile-limită pentru poluanţii emişi de sursele mobile, în conformitate cu prevederile standardelor europene şi internaţionale.
    (2) Utilizatorii de surse mobile de poluare au obligaţia să asigure încadrarea în limitele de emisie stabilite pentru fiecare tip specific de sursă, precum şi să le supună inspecţiilor tehnice, conform prevederilor legislaţiei în vigoare.
    (3) În cazul în care este posibil din punct de vedere tehnic şi economic, sursele difuze se transformă în surse de emisii dirijate.


    Capitolul V Informarea publicului


    Articolul 62

    (1) Autorităţile publice pentru protecţia mediului asigură informarea publicului, precum şi a organizaţiilor interesate, cum ar fi: organizaţiile de protecţie a mediului, cele de protecţie a consumatorului, organizaţiile care reprezintă interesele unor grupuri sensibile ale populaţiei, celelalte organisme relevante în domeniul sănătăţii şi organizaţiile industriale relevante, în mod adecvat şi în timp util, privind:
    a) calitatea aerului înconjurător în conformitate cu anexa nr. 11;
    b) orice decizii de prorogare în conformitate cu art. 51 lit. a);
    c) orice exceptări în conformitate cu art. 51 lit. b);
    d) planurile de calitate a aerului prevăzute la art. 51 lit. a), planurile de acţiune pe termen scurt prevăzute la art. 53 alin. (2) şi (3), precum şi programele prevăzute la art. 49 alin. (2) şi (3), inclusiv rezultatele investigării fezabilităţii şi conţinutului specific şi rapoarte cu privire la stadiul implementării măsurilor.
    (2) Primarii, consiliile locale, consiliile locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti, consiliile judeţene sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, asigură informarea publicului, precum şi a organizaţiilor interesate, cum ar fi organizaţiile de protecţie a mediului, cele de protecţie a consumatorului, organizaţiile care reprezintă interesele unor grupuri sensibile ale populaţiei, celelalte organisme relevante în domeniul sănătăţii şi organizaţiile industriale relevante, în mod adecvat şi în timp util, privind planurile de calitate a aerului, prevăzute la art. 52, respectiv planurile de menţinere a calităţii aerului, prevăzute la art. 56, şi rapoartele referitoare la stadiul îndeplinirii măsurilor, în condiţiile legii.
    (3) Informaţiile sunt puse la dispoziţia publicului cu titlu gratuit, prin intermediul oricăror mijloace media uşor accesibile, inclusiv internetul sau alte mijloace de telecomunicaţii potrivite, şi ţin cont de prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 4/2010 privind instituirea infrastructurii naţionale pentru informaţii spaţiale în România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 190/2010.
    (4) Informaţiile prevăzute la art. 55 alin. (4) sunt puse la dispoziţia publicului.


    Articolul 63

    (1) Autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului organizată la nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti pune la dispoziţia publicului, anual, până la data de 30 martie, raportul privind calitatea aerului înconjurător pentru anul anterior, cu referire la toţi poluanţii care intră sub incidenţa prezentei legi.
    (2) Aceste rapoarte cuprind informaţii privind nivelurile care depăşesc valorile-limită, valorile-ţintă, obiectivele pe termen lung, pragurile de informare şi cele de alertă pentru perioadele de mediere corespunzătoare. Aceste informaţii sunt însoţite de o evaluare sumară a efectelor depăşirilor respective asupra mediului ca întreg şi asupra sănătăţii umane, în baza rapoartelor privind efectele calităţii aerului înconjurător asupra sănătăţii umane, elaborate şi transmise de autorităţile publice de sănătate.
    (3) Aceste rapoarte mai pot include, unde este cazul, informaţii suplimentare şi evaluări privind protecţia pădurilor şi vegetaţiei în baza rapoartelor elaborate şi transmise de autorităţile publice care răspund de silvicultură, precum şi informaţii privind alţi poluanţi pentru care prezenta lege conţine prevederi de monitorizare, cum ar fi, între altele, anumite substanţe precursoare ale ozonului nereglementate, prevăzute la lit. B din anexa nr. 9.
    (4) CECA pune la dispoziţia publicului, anual, până la data de 30 martie, raportul privind calitatea aerului înconjurător la nivel naţional pentru anul anterior, care include informaţii din rapoartele elaborate conform prevederilor alin. (1), tendinţa evoluţiei calităţii aerului înconjurător comparativ cu anii anteriori, precum şi o evaluare sumară a efectelor depăşirilor pragurilor de calitate asupra sănătăţii umane şi a mediului ca întreg.


    Articolul 64

    În cazul în care pragul de informare sau oricare dintre pragurile de alertă prevăzute la lit. E din anexa nr. 3 sunt depăşite, autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului organizată la nivel judeţean şi la nivelul municipiului Bucureşti informează publicul prin intermediul mass-media sau al internetului.


    Articolul 65

    (1) Informaţia privind calitatea aerului înconjurător este publică, dacă nu intră sub incidenţa prevederilor altor acte normative de protejare a informaţiei.
    (2) Toate autorităţile publice sunt obligate să asigure accesul la informaţie şi participarea publicului la luarea deciziilor în acest domeniu, în condiţiile şi termenele prevăzute de legislaţia în vigoare.
    (3) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează publicul cu privire la autorităţile şi organismele cu atribuţii şi responsabilităţi pentru evaluarea şi gestionarea calităţii aerului înconjurător.


    Articolul 66

    Toate informaţiile furnizate publicului trebuie să fie clare, inteligibile şi accesibile.


    Capitolul VI Transmiterea informaţiilor şi raportarea


    Articolul 67

    Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene informaţiile privind calitatea aerului înconjurător, în termenele şi formatele stabilite de către aceasta.


    Articolul 68

    (1) Până la punerea în aplicare a măsurilor de implementare elaborate de Comisia Europeană, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite acesteia:
    a) informaţii cu privire la nivelul concentraţiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot sau, unde este cazul, oxizi de azot, particule în suspensie PM(10) şi PM(2,5), plumb, benzen sau monoxid de carbon, arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren;
    b) în termen de 9 luni de la sfârşitul fiecărui an informaţii despre zonele şi aglomerările în care nivelurile unuia sau mai multor poluanţi depăşesc valorile-limită plus marjele de toleranţă, sau a valorii-limită, în cazul poluanţilor pentru care nu a fost fixată o marjă de toleranţă sau după caz a valorilor-ţintă, despre datele sau perioadele când aceste depăşiri au fost înregistrate, despre valorile înregistrate şi despre cauzele fiecărui caz de depăşire înregistrată.
    (2) Până la punerea în aplicare a măsurilor de implementare elaborate de Comisia Europeană, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite acesteia informaţii cu privire la nivelul concentraţiilor de ozon, pentru fiecare lună, din aprilie şi până în septembrie, cu titlu provizoriu, astfel:
    a) cel mai târziu la sfârşitul lunii următoare, data, numărul total de ore de depăşire, valorile maxime de ozon pe o oră, pentru fiecare zi de depăşire a pragului de informare şi/sau alertă;
    b) cel mai târziu la data de 31 octombrie a fiecărui an, informaţiile pentru întreaga perioadă aprilie-septembrie şi, în plus, pentru fiecare zi în care a fost depăşit obiectivul pe termen lung sau valoarea-ţintă, data şi valoarea maximă zilnică a mediei pe 8 ore.
    (3) Până la punerea în aplicare a măsurilor de implementare elaborate de Comisia Europeană, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite acesteia, în termen de 9 luni de la sfârşitul fiecărui an, informaţiile cu privire la nivelul concentraţiilor de ozon, precum şi informaţiile validate pentru anul anterior referitoare la:
    a) data, numărul total de ore de depăşire, valorile maxime de ozon pe o oră, pentru fiecare zi de depăşire a pragului de informare şi/sau alertă;
    b) informaţiile prevăzute la alin. (2) şi, în plus, pentru fiecare zi în care a fost depăşit obiectivul pe termen lung sau valoarea-ţintă, data şi valoarea maximă zilnică a mediei pe 8 ore;
    c) concentraţiile medii anuale pentru substanţele precursoare ale ozonului, prevăzute în anexa nr. 9;
    d) valorile AOT40 pentru protecţia vegetaţiei şi a pădurii calculate conform poziţiei D.1 din anexa nr. 3.


    Articolul 69

    (1) Pentru informaţiile colectate începând cu al doilea an calendaristic după intrarea în vigoare a măsurilor de implementare elaborate de Comisia Europeană, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite acesteia, în termen de 9 luni de la sfârşitul fiecărui an, următoarele:
    a) informaţii cu privire la modificările delimitărilor zonelor şi aglomerărilor pentru evaluarea şi gestionarea calităţii aerului înconjurător, definite conform art. 6;
    b) lista zonelor şi aglomerărilor în care nivelurile unuia sau ale mai multor poluanţi depăşesc valorile-limită, plus marjele de toleranţă, acolo unde este cazul, ori care depăşesc valorile-ţintă sau nivelurile critice, prevăzute la lit. F şi la poziţiile B.2, D.3, G.4 şi G.5 din anexa nr. 3.
    (2) Pentru zonele şi aglomerările prevăzute la alin. (1) lit. b) autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene, în termen de 9 luni de la sfârşitul fiecărui an, informaţii despre:
    a) nivelurile evaluate şi, dacă sunt relevante, datele şi perioadele când aceste niveluri au fost observate;
    b) evaluarea contribuţiilor surselor naturale şi a resuspensiei în aer a particulelor în urma tratării carosabilului cu nisip sau sare în timpul iernii, dacă este cazul, la nivelurile evaluate, conform prevederilor art. 45.


    Articolul 70

    Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene, cu titlu provizoriu, informaţii privind depăşirile pragurilor de alertă sau de informare: nivelul înregistrat, locul şi perioada în care a fost înregistrată depăşirea.


    Articolul 71

    Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene informaţii privind planurile de calitatea aerului, respectiv planurile integrate de calitatea aerului, în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai târziu de 2 ani de la sfârşitul anului în care au fost înregistrate depăşirile.


    Articolul 72

    (1) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene, spre informare, pentru un anumit an, listele cu zonele şi aglomerările unde depăşirile valorilor-limită pentru un anumit poluant sunt atribuite contribuţiilor din surse naturale.
    (2) Informaţiile furnizate se referă la concentraţii şi surse de poluare, precum şi la demonstrarea faptului că depăşirile valorilor-limită pot fi atribuite surselor naturale.


    Articolul 73

    (1) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului transmite Comisiei Europene, pentru un anumit an, dacă este cazul, listele cu zonele şi aglomerările unde depăşirile valorilor-limită pentru PM(10) sunt datorate resuspensiei particulelor ca urmare a tratării carosabilului cu nisip sau sare în timpul iernii.
    (2) Informaţiile furnizate se referă la concentraţii şi surse de poluare, precum şi la demonstrarea faptului că depăşirile valorilor-limită pot fi atribuite resuspensiei particulelor şi că au fost luate toate măsurile rezonabile pentru reducerea concentraţiilor.


    Articolul 74

    (1) Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului notifică Comisiei Europene zonele sau aglomerările unde consideră că sunt aplicabile condiţiile prevăzute la art. 51 lit. a) sau b) şi transmite acesteia planul de calitate a aerului prevăzut la art. 51 lit. a), inclusiv toate informaţiile necesare Comisiei Europene, pentru ca aceasta să evalueze dacă toate condiţiile relevante sunt sau nu îndeplinite.
    (2) Se consideră că sunt îndeplinite condiţiile relevante pentru aplicarea art. 51 lit. a) sau b) atunci când Comisia Europeană nu ridică obiecţii în termen de 9 luni de la primirea notificării.
    (3) În cazul unor obiecţii ale Comisiei Europene, la solicitarea acesteia, planurile de calitate a aerului se modifică sau se furnizează planuri noi.


    Articolul 75

    Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului informează Comisia Europeană în legătură cu metodele utilizate pentru prelevarea şi măsurarea:
    a) compuşilor organici volatili precursori ai ozonului, prevăzuţi în anexa nr. 9;
    b) arsenului, cadmiului, mercurului, nichelului şi benzo(a)pirenului;
    c) compoziţiei chimice a particulelor în suspensie PM(2,5).


    Articolul 76

    Metodele utilizate pentru evaluarea preliminară a calităţii aerului înconjurător pentru poluanţii arsen, cadmiu, mercur, nichel şi benzo(a)piren sunt transmise pentru informare Comisiei Europene.


    Articolul 77

    Autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului notifică Comisia Europeană cu privire la prorogarea termenelor de atingere a valorilor-limită prevăzută la art. 51 şi transmite planurile de calitate a aerului elaborate în acest scop.


    Capitolul VII Sancţiuni


    Articolul 78

    Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz.


    Secţiunea 1 Contravenţii


    Articolul 79

    (1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 10.000 lei, pentru persoane juridice, nerespectarea următoarelor obligaţii:
    a) obligaţiile ce revin titularilor de activităţi care deţin surse fixe de poluare atmosferică de a participa la elaborarea programelor de reducere a emisiilor, a planurilor de calitate a aerului şi a planurilor de acţiune pe termen scurt;
    b) obligaţiile ce revin titularilor de activităţi care deţin surse fixe de poluare atmosferică, conform prevederilor cuprinse în programele de reducere a emisiilor, în planurile de menţinere a calităţii aerului, în planurile de calitate a aerului şi în planurile de acţiune pe termen scurt;
    c) obligaţiile ce revin titularilor de activităţi la declanşarea de către autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului a planului de acţiune pe termen scurt, de a lua măsuri urgente şi eficiente de reducere a emisiilor de poluanţi în aer, astfel încât concentraţia acestora în aerul înconjurător să fie redusă până la atingerea nivelului valorii-limită, inclusiv prin oprirea temporară a activităţii, dacă este cazul.
    (2) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 500 lei la 10.000 lei, pentru persoane fizice, şi de la 5.000 lei la 15.000 lei, pentru persoane juridice, nerespectarea următoarelor obligaţii:
    a) obligaţia utilizatorilor de surse mobile de a asigura încadrarea în limitele de emisie stabilite pentru fiecare tip specific de sursă, precum şi de a le supune inspecţiilor tehnice, conform prevederilor legislaţiei în vigoare. Această prevedere nu este aplicabilă utilizatorilor de autovehicule rutiere pentru care se aplică legislaţia în vigoare privind circulaţia pe drumurile publice;
    b) obligaţia de a se supune tuturor procedurilor şi cerinţelor legale care conduc la prevenirea, eliminarea sau reducerea impactului asupra aerului înconjurător şi a mediului ca întreg;
    c) obligaţia de transformare a surselor difuze în surse de emisii dirijate, în cazul în care este posibil din punct de vedere tehnic şi economic.
    (3) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 500 lei la 2.000 lei, pentru persoane fizice, şi de la 5.000 lei la 10.000 lei, pentru persoane juridice, nerespectarea următoarelor obligaţii:
    a) obligaţia titularului de activitate de a furniza autorităţilor competente informaţiile solicitate pentru elaborarea inventarelor de emisii de poluanţi atmosferici;
    b) obligaţia titularului de activitate de a informa autorităţile competente în cazul depăşirii valorilor-limită de emisie, impuse prin actele de reglementare.
    (4) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă de la 50.000 lei la 100.000 lei, pentru persoane juridice, nerespectarea următoarelor obligaţii:
    a) prevederile referitoare la protecţia atmosferei din acordul şi/sau autorizaţia de mediu/autorizaţia integrată de mediu;
    b) obligaţiile titularilor de activitate care deţin surse fixe de poluare atmosferică de a se supune controlului autorităţilor competente, conform legislaţiei în vigoare;
    c) obligaţiile titularilor de activitate de a anunţa, de îndată, autoritatea publică teritorială pentru protecţia mediului despre producerea unor avarii, accidente, incidente, opriri/porniri accidentale.
    (5) Nerespectarea prevederilor art. 21 alin. (1) lit. b) şi c) şi ale art. 22 lit. c), d), f)-j) de către primari, preşedinţii consiliilor judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 7.500 lei.


    Articolul 80

    (1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 79 se fac de personalul împuternicit din cadrul autorităţilor publice de inspecţie şi control pentru protecţia mediului, conform atribuţiilor stabilite prin lege.
    (2) Contravenţiilor prevăzute la art. 79 le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
    (3) Contravenientul poate achita, pe loc sau în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal ori, după caz, de la data comunicării acestuia, jumătate din minimul amenzii prevăzute la art. 79, agentul constatator făcând menţiune despre această posibilitate în procesul-verbal.


    Secţiunea a 2-a Infracţiuni


    Articolul 81

    Constituie infracţiuni şi se pedepsesc după cum urmează:
    a) cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă neelaborarea, de către titularii activităţilor care constituie surse fixe importante de emisii, a planurilor pentru situaţii de urgenţă, care stabilesc măsurile aplicabile în interiorul amplasamentului, precum şi nesolicitarea aprobării de la autorităţile competente pentru măsurile stabilite a se aplică în afara amplasamentului;
    b) cu închisoare de la 1 la 5 ani pentru neoprirea în caz de pericol iminent a funcţionării instalaţiilor care constituie sursă de pericol cu impact asupra calităţii aerului înconjurător sau neanunţarea autorităţilor competente cu privire la pericol.


    Articolul 82

    Infracţiunile prevăzute la art. 81 se constată de către personalul împuternicit din cadrul autorităţilor publice centrale competente şi din unităţile teritoriale ale acestora, precum şi din cadrul autorităţilor publice locale, conform atribuţiilor stabilite prin lege. Actele de constatare se transmit organului de urmărire penală competent.


    Capitolul VIII Dispoziţii tranzitorii şi finale


    Secţiunea 1 Dispoziţii tranzitorii


    Articolul 83

    (1) Prevederile Ordinului ministrului mediului şi gospodării apelor nr. 35/2007 privind aprobarea Metodologiei de elaborare şi punere în aplicare a planurilor şi programelor de gestionare a calităţii aerului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 24 ianuarie 2007, rămân în vigoare până la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului pentru aprobarea metodologiei prevăzute la art. 54.
    (2) Prevederile Ordinului ministrului mediului şi dezvoltării durabile nr. 1.095/2007 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea indicilor de calitate a aerului în vederea facilitării informării publicului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, rămân în vigoare până la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului conducătorului autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului de aprobare a normativului revizuit.


    Secţiunea a 2-a Dispoziţii finale


    Articolul 84

    Anexele nr. 1-11 fac parte integrantă din prezenta lege şi se actualizează prin hotărâre a Guvernului în funcţie de adaptările la progresul tehnic în conformitate cu procedura prevăzută de legislaţia europeană în domeniu, fără a conduce însă la modificarea directă sau indirectă a valorilor-limită, respectiv a valorilor-ţintă, şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.


    Articolul 85

    Prezenta lege intră în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.


    Articolul 86

    (1) La data intrării în vigoare a legii se abrogă:
    a) Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 243/2000 privind protecţia atmosferei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 633 din 6 decembrie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 655/2001, cu modificările şi completările ulterioare;
    b) Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 745/2002 privind stabilirea aglomerărilor şi clasificarea aglomerărilor şi zonelor pentru evaluarea calităţii aerului în România, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 739 din 9 octombrie 2002, cu completările ulterioare;
    c) Ordinul ministrului apelor şi protecţiei mediului nr. 592/2002 pentru aprobarea Normativului privind stabilirea valorilor-limită, a valorilor de prag şi a criteriilor şi metodelor de evaluare a dioxidului de sulf, dioxidului de azot şi oxizilor de azot, pulberilor în suspensie [PM(10) şi PM(2,5)], plumbului, benzenului, monoxidului de carbon şi ozonului în aerul înconjurător, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 21 octombrie 2002, cu completările ulterioare;
    d) Hotărârea Guvernului nr. 543/2004 privind elaborarea şi punerea în aplicare a planurilor şi programelor de gestionare a calităţii aerului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 4 mai 2004, cu completările ulterioare;
    e) Hotărârea Guvernului nr. 586/2004 privind înfiinţarea şi organizarea Sistemului naţional de evaluare şi gestionare integrată a calităţii aerului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 3 mai 2004;
    f) Hotărârea Guvernului nr. 731/2004 pentru aprobarea Strategiei naţionale privind protecţia atmosferei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 2 iunie 2004;
    g) Hotărârea Guvernului nr. 738/2004 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune în domeniul protecţiei atmosferei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 476 din 27 mai 2004;
    h) Ordinul ministrului mediului şi gospodăririi apelor nr. 448/2007 pentru aprobarea Normativului privind evaluarea pentru arsen, cadmiu, mercur, nichel, hidrocarburi aromatice policiclice în aerul înconjurător, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2007.
    (2) La data intrării în vigoare a prezentei legi, dispoziţiile contrare cuprinse în Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 756/1997 pentru aprobarea Reglementării privind evaluarea poluării mediului, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 bis din 6 noiembrie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, în Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 462/1993 pentru aprobarea Condiţiilor tehnice privind protecţia atmosferei şi Normelor metodologice privind determinarea emisiilor de poluanţi atmosferici produşi de surse staţionare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 10 august 1993, cu modificările ulterioare, în STAS 12574/1987 privind condiţiile de calitate ale aerului din zonele protejate şi în STAS 10331/1992 privind principii şi reguli generale de supraveghere a calităţii aerului, precum şi orice altă dispoziţie contrară îşi încetează aplicabilitatea cu privire la poluanţii atmosferici reglementaţi prin prezenta lege.


    Articolul 87

    (1) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului elaborează metodologia prevăzută la art. 54, care va fi aprobată prin hotărâre a Guvernului.
    (2) În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului elaborează şi aprobă, prin ordin al conducătorului acesteia, normativul privind stabilirea indicilor de calitate a aerului înconjurător în vederea facilitării informării publicului.
    *
    Prezenta lege transpune în legislaţia naţională prevederile Directivei 2008/50/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător şi un aer mai curat pentru Europa, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 152 din 11 iunie 2008 şi ale Directivei 2004/107/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind arseniul, cadmiul, mercurul, nichelul, hidrocarburile aromatice policiclice în aerul înconjurător, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 23 din 26 ianuarie 2005.
    Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
    p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
    IOAN OLTEAN
    PREŞEDINTELE SENATULUI
    MIRCEA-DAN GEOANĂ
    Bucureşti, 15 iunie 2011.
    Nr. 104.


    Anexa 1
    LISTA
    poluanţilor atmosferici luaţi în
    considerare în evaluarea calităţii aerului înconjurător
    1. Dioxid de sulf [SO(2)]
    2. Dioxid de azot [NO(2)]
    3. Oxizi de azot [NO(x)]
    4. Particule în suspensie [PM(10) şi PM(2,5)]
    5. Plumb (Pb)
    6. Benzen [C(6)H(6)]
    7. Monoxid de carbon (CO)
    8. Ozon [O(3)
    9. Arsen (As)
    10. Cadmiu (Cd)
    11. Nichel (Ni)
    12. Hidrocarburi aromatice policiclice/Benzo(a)piren (BaP)
    13. Mercur (Hg)


    Anexa 2
    AGLOMERĂRILE ŞI ZONELE DE EVALUARE
    a calităţii aerului înconjurător
    I. Aglomerări
    1. municipiul Bacău;
    2. municipiul Baia Mare;
    3. municipiul Braşov;
    4. municipiul Brăila;
    5. municipiul Bucureşti;
    6. municipiul Cluj-Napoca;
    7. municipiul Constanţa;
    8. municipiul Craiova;
    9. municipiul Galaţi;
    10. municipiul Iaşi;
    11. municipiul Piteşti;
    12. municipiul Ploieşti;
    13. municipiul Timişoara.
    II. Zone
        1. Alba - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Alba
        2. Arad - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Arad
        3. Argeş - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Argeş, cu excepţia aglomerării Piteşti
        4. Bacău - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Bacău, cu excepţia aglomerării Bacău
        5. Bihor - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Bihor
        6. Bistriţa-Năsăud - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Bistriţa-Năsăud
        7. Botoşani - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Botoşani
        8. Braşov - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Braşov, cu excepţia aglomerării Braşov
        9. Brăila - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Brăila, cu excepţia aglomerării Brăila
       10. Buzău - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Buzău
       11. Caraş-Severin - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Caraş-Severin
       12. Călăraşi - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Călăraşi
       13. Cluj - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Cluj, cu excepţia aglomerării Cluj-Napoca
       14. Constanţa - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Constanţa, cu excepţia aglomerării Constanţa
       15. Covasna - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Covasna
       16. Dâmboviţa - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Dâmboviţa
       17. Dolj - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Dolj, cu excepţia aglomerării Craiova
       18. Galaţi - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Galaţi, cu excepţia aglomerării Galaţi
       19. Giurgiu - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Giurgiu
       20. Gorj - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Gorj
       21. Harghita - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Harghita
       22. Hunedoara - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Hunedoara
       23. Ialomiţa - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Ialomiţa
       24. Iaşi - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Iaşi, cu excepţia aglomerării Iaşi
       25. Ilfov - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Ilfov
       26. Maramureş - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Maramureş, cu excepţia aglomerării Baia Mare
       27. Mehedinţi - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Mehedinţi
       28. Mureş - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Mureş
       29. Neamţ - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Neamţ
       30. Olt - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Olt
       31. Prahova - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Prahova, cu excepţia aglomerării Ploieşti
       32. Satu Mare - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Satu Mare
       33. Sălaj - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Sălaj
       34. Sibiu - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Sibiu
       35. Suceava - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Suceava
       36. Teleorman - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Teleorman
       37. Timiş - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Timiş, cu excepţia aglomerării Timişoara
       38. Tulcea - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Tulcea
       39. Vaslui - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Vaslui
       40. Vâlcea - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Vâlcea
       41. Vrancea - reprezintă delimitarea administrativă a judeţului Vrancea


    Anexa 3
    DETERMINAREA CERINŢELOR
    pentru evaluarea concentraţiilor de dioxid de sulf, dioxid
    de azot şi oxizi de azot, particule în suspensie
    PM(10) şi PM(2,5), plumb, benzen, monoxid de carbon, ozon, arsen,
    cadmiu, nichel şi benzo(a)piren în aerul înconjurător într-o anumită
    zonă sau aglomerare
    A. Pragurile superior şi inferior de evaluare
    A.1. Se aplică următoarele praguri superior şi inferior de evaluare:
    1. Dioxid de sulf
    Protecţia sănătăţii Protecţia vegetaţiei
    Pragul superior de evaluare 60% din valoarea-limită pentru 24 de ore (75 f2μg/mc, a nu se depăşi de mai mult de 3 ori într-un an calendaristic) 60% din nivelul critic pentru perioada de iarnă(12 f2μg/mc)
    Pragul inferior de evaluare 40% din valoarea-limită pentru 24 de ore (50 f2μg/mc, a nu se depăşi de mai mult de 3 ori într-un an calendaristic) 40% din nivelul critic pentru perioada de iarnă (8 f2μg/mc)

    2. Dioxid de azot şi oxizi de azot
    Valoarea-limită orară pentru protecţia sănătăţii umane [NO(2)] Valoarea-limită anuală pentru protecţia sănătăţii umane [NO(2)] Nivelul critic anual pentru protecţia vegetaţiei şi ecosistemelor naturale [NO(x)]
    Pragul superior de evaluare 70% din valoarea-limită (140 f2μg/mc, a nu se depăşi mai mult de 18 ori într-un an calendaristic) 80% din valoarea- limită (32 f2μg/mc) 80% din nivelul critic (24 f2μg/mc)
    Pragul inferior de evaluare 50% din valoarea-limită (100 f2μg/mc, a nu se depăşi mai mult de 18 ori într-un an calendaristic) 65% din nivelul critic (26 f2μg/mc) 65% din nivelul critic (19,5 f2μg/mc)

    3. Particule în suspensie [PM(10)
    Media pe 24 de ore Media anuală
    Pragul superior de evaluare 70% din valoarea-limită (35 μg/mc, a nu se depăşi mai mult de 35 de ori într-un an calendaristic) 70% din valoarea-limită (28 μg/mc)
    Pragul inferior de evaluare 50% din valoarea-limită (25 μg/mc, a nu se depăşi mai mult de 35 de ori într-un an an calendaristic) 50% din valoarea-limită (20 μg/mc)

    4. Plumb
    Media anuală
    Pragul superior de evaluare 70% din valoarea-limită (0,35 μg/mc)
    Pragul inferior de evaluare 50% din valoarea-limită (0,25 μg/m

    5. Benzen
    Media anuală
    Pragul superior de evaluare 70% din valoarea-limită (3,5 μg/mc)
    Pragul inferior de evaluare 40% din valoarea-limită (2 μg/mc)

    6. Monoxid de carbon
    Media pe 8 ore
    Pragul superior de evaluare 70% din valoarea-limită (7 mg/mc)
    Pragul inferior de evaluare 50% din valoarea-limită (5 mg/mc)

    7. Arsen
    Media pe 24 de ore
    Pragul superior de evaluare 60% din valoarea-ţintă (3,6 ng/mc)
    Pragul inferior de evaluare 40% din valoarea-ţintă (2,4 ng/mc)

    8. Cadmiu
    Media pe 24 de ore
    Pragul superior de evaluare 60% din valoarea-ţintă (3 ng/mc)
    Pragul inferior de evaluare 40% din valoarea-ţintă (2 ng/mc)

    9. Nichel
    Media pe 24 de ore
    Pragul superior de evaluare 70% din valoarea-ţintă (14 ng/mc)
    Pragul inferior de evaluare 50% din valoarea-ţintă (10 ng/mc)

    10. Benzo(a)piren
    Media pe 24 de ore
    Pragul superior de evaluare 60% din valoarea-ţintă (0,6 ng/mc)
    Pragul inferior de evaluare 40% din valoarea-ţintă (0,4 ng/mc)

    A.2. Determinarea depăşirilor pragurilor superior şi inferior de evaluare
    Depăşirile pragurilor superior şi inferior de evaluare se determină în baza concentraţiilor din 5 ani anteriori, dacă sunt disponibile suficiente date. Se consideră că un prag de evaluare a fost depăşit dacă a fost depăşit în cel puţin 3 din cei 5 ani anteriori.
    Pentru determinarea depăşirii pragurilor de evaluare, atunci când datele disponibile acoperă mai puţin de 5 ani, se pot combina informaţii rezultate din campanii de măsurare de scurtă durată, desfăşurate pe parcursul unui an în puncte în care este probabil să apară cele mai mari niveluri de poluare, cu informaţii extrase din inventare de emisii şi din modelare.
    B. Valori-limită pentru protecţia sănătăţii umane
    B.1. Criterii
    Fără a aduce atingere prevederilor anexei nr. 4, pentru agregarea datelor şi calculul parametrilor statistici se utilizează următoarele criterii:
    Parametru Proporţia necesară de date valide
    Valori orare 75% (adică 45 de minute)
    Valori medii pe 8 ore 75% din valori (adică 6 ore)
    Valoarea maximă zilnică a mediilor pe 8 ore 75% din mediile orare mobile pe 8 ore (adică 18 medii pe 8 ore pe zi)
    Valori pe 24 de ore 75% din mediile orare (adică cel puţin 18 valori orare)
    Media anuală 90%*1) din valorile pe o oră sau (dacă nu sunt disponibile) din valorile pe 24 de ore de-a lungul anului

    --------
    *1) Cerinţele privind calcularea mediei anuale nu includ pierderile de date datorate verificărilor zilnice ale etalonării, calibrării periodice sau lucrărilor normale de întreţinere a instrumentelor.
    B.2. Valori-limită
    Perioada de mediere Valoarea-limită Marja de toleranţă Dată la care trebuie respectată valoarea-limită
    Dioxid de sulf
    o oră 350 μg/mc, a nu se depăşi mai mult de 24 de ori într-un an calendaristic ( 150 μg/mc) 43% *1)
    24 de ore 125 μg/mc, a nu se depăşi mai mult de 3 ori într-un an calendaristic Nu *1)
    Dioxid de azot
    o oră 200 μg/mc, a nu se depăşi mai mult de 18 ori într- un an calendaristic (100 μg/mc) 50% în 2002, redusă la 1 ianuarie 2005 şi apoi din 12 în 12 luni cu procente anuale egale, pentru a atinge 0% la 1 ianuarie 2010 1 ianuarie 2010
    An calendaristic 40 μg/mc (20 μg/mc) 50% în 2002, redusă la 1 ianuarie 2005 şi apoi din 12 în 12 luni cu procente anuale egale, pentru a atinge 0% la 1 ianuarie 2010 1 ianuarie 2010
    Benzen
    An calendaristic 5 μg/mc (5 μg/mc) 100% la 1 ianuarie 2004, redusă la 1 ianuarie 2007 şi apoi o dată la 12 luni cu 1μg/mc pentru a atinge 0% la 1 ianuarie 2010 1 ianuarie 2010
    Monoxid de carbon
    Valoarea maximă zilnică a mediilor pe 8 ore*2) 10 mg/mc 60% *1)
    Plumb
    An calendaristic 0,5 μg/mc*3) 100% *3)
    PM(10)
    o zi 50 μg/mc, a nu se depăşi mai mult de 35 de ori într-un an calendaristic 50% *1)
    An calendaristic 40 μg/mc 20% *1)

    ---------
    *1) În vigoare de la 1 ianuarie 2007.
    *2) Valoarea maximă zilnică a mediilor pe 8 ore se alege după examinarea mediilor glisante pe 8 ore, calculate pe baza datelor orare şi actualizate din oră în oră. Fiecare medie pe 8 ore calculată astfel este atribuită zilei în care perioada de mediere se termină; altfel spus, prima perioadă de calcul pentru oricare zi va fi perioada cuprinsă între ora 17,00 din ziua precedentă şi ora 1,00 din ziua respectivă; ultima perioadă de calcul pentru oricare zi va fi perioada cuprinsă între orele 16,00 şi 24,00 din ziua respectivă.
    *3) În vigoare de la 1 ianuarie 2007. Valoarea-limită trebuie respectată doar la 1 ianuarie 2010 în vecinătatea imediată a surselor industriale situate în siturile contaminate de decenii de activităţi industriale. În astfel de cazuri, valoarea-limită până la 1 ianuarie 2010 va fi de 1,0 f2μg/mc, care se aplică pe o arie extinsă la cel mult 1.000 m faţă de surse.
    C. Valori-ţintă pentru arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren
    Poluant Valoarea-ţintă*)
    Arsen 6 ng/mc
    Cadmiu 5 ng/mc
    Nichel 20 ng/mc
    Benzo(a)piren 1 ng/mc

    --------- Notă *) Pentru conţinutul total din fracţia PM(10), mediat pentru un an calendaristic.
    D. Valori-ţintă şi obiective pe termen lung pentru ozon
    D.1. Definiţii
    AOT40 [exprimat în (f2μg/mc) x ore] înseamnă suma diferenţelor dintre concentraţiile orare mai mari decât 80 f2μg/mc(= 40 părţi pe miliard) şi 80 f2μg/mc pe o perioadă dată de timp, folosind doar valorile pe o oră măsurate zilnic între 8,00 şi 20,00, ora Europei Centrale (CET).
    D.2. Criterii
    Se utilizează următoarele criterii pentru agregarea datelor şi calculul parametrilor statistici:
    Parametru Procentul necesar de date valide
    Valori orare 75% (adică 45 de minute)
    Valori medii pe 8 ore 75% din valori (adică 6 ore)
    Valoarea maximă zilnică a mediilor pe 8 ore calculată pe baza mediilor orare mobile pe 8 ore 75% din mediile orare mobile pe 8 ore (adică 18 medii pe 8 ore pe zi)
    AOT40 90% din valorile orare măsurate în timpul perioadei definite pentru calcularea valorii AOT40*1)
    Media anuală 75% din valorile orare măsurate în timpul verii (aprilie-septembrie) şi 75% din valorile măsurate în timpul iernii (ianuarie -martie, octombrie-decembrie), măsurate separat
    Număr de depăşiri şi valori maxime lunare 90% din valorile maxime zilnice ale mediilor pe 8 ore (27 de valori zilnice disponibile pe lună) 90% din valorile orare măsurate între orele 8,00 şi 20,00 CET
    Număr de depăşiri şi valori maxime anuale 5 din 6 luni în timpul verii (aprilie- septembrie)

    ----------
    *1) În cazurile în care nu sunt disponibile toate datele măsurate posibile, valorile AOT40 sunt calculate cu ajutorul următorului factor:
                                               numărul total posibil de ore *)
        AOT40(estimare) = AOT40(măsurate) x ───────────────────────────────────
                                               număr de valori orare măsurate

    ---------- Notă *) Egal cu numărul de ore din perioada de timp prevăzută în definiţia AOT40 (între orele 8,00 şi 20,00 CET, de la 1 mai până la 31 iulie în fiecare an, pentru protecţia vegetaţiei, şi din 1 aprilie până la 30 septembrie în fiecare an, pentru protecţia pădurilor).
    D.3. Valorile-ţintă
    Obiectiv Perioada de mediere Valoarea-ţintă Dată la care trebuie respectată valoarea-ţintă*1)
    Protecţia sănătăţii umane Valoarea maximă zilnică a mediilor pe 8 ore*2) 120 μg/mc, a nu se depăşi în mai mult de 25 de zile pe an calendaristic, mediat pe 3 ani*3) 1 ianuarie 2010
    Protecţia vegetaţiei mai-iulie AOT40 (calculată pe baza valorilor orare) 18 000 μg/mc x oră, medie pe 5 ani*3) 1 ianuarie 2010

    ------------
    *1) Conformarea la valorile-ţintă se evaluează începând cu această dată, respectiv 2010 va fi primul an ale cărui date vor fi utilizate pentru a calcula conformarea pe următorii 3 sau 5 ani, după caz.
    *2) Valoarea maximă zilnică a mediilor pe 8 ore se alege prin examinarea mediilor mobile pe 8 ore, calculate pe baza datelor orare şi actualizate din oră în oră. Fiecare medie pe 8 ore calculată astfel este atribuită zilei în care perioada de mediere se termină. Altfel spus, prima perioadă de calcul pentru oricare zi va fi perioada cuprinsă între ora 17,00 din ziua precedentă şi ora 1,00 din ziua respectivă; ultima perioadă de calcul pentru oricare zi va fi perioada cuprinsă între orele 16,00 şi 24,00 din ziua respectivă.
    *3) Dacă mediile pe 3 sau 5 ani nu pot fi determinate pe baza unei serii complete şi consecutive de date anuale, minimum de date anuale necesare pentru verificarea respectării valorilor-ţintă vor fi după cum urmează:
    - pentru valoarea-ţintă privind protecţia sănătăţii umane: date valide, timp de un an;
    - pentru valoarea-ţintă privind protecţia vegetaţiei: date valide, timp de 3 ani.
    D.4. Obiectivele pe termen lung
    Obiectiv Perioada de mediere Obiectiv pe termen lung Data la care obiectivul trebuie să fie atins
    Protecţia sănătăţii umane Valoarea maximă zilnică a mediilor pe 8 ore dintr-un an calendaristic 120 μg/mc neprecizată
    Protecţia vegetaţiei mai-iulie AOT40 (calculat din valorile orare) 6.000 μg/mc x oră neprecizată

    E. Praguri de informare şi alertă
    E.1. Praguri de alertă pentru alţi poluanţi în afara ozonului
    Depăşirea pragului de alertă trebuie înregistrată timp de 3 ore consecutiv, în puncte reprezentative pentru calitatea aerului pentru o suprafaţă de cel puţin 100 kmp sau pentru o întreagă zonă sau aglomerare, oricare dintre acestea este mai mică.
    Poluant Prag de alertă
    Dioxid de sulf 500 μg/mc
    Dioxid de azot 400 μg/mc

    E.2. Prag de informare şi alertă pentru ozon
    Scop Perioada de mediere Prag
    Informare o oră 180 μg/mc
    Alertă o oră*1) 240 μg/mc

    ----------
    *1) Pentru punerea în aplicare a art. 53 din prezenta lege, depăşirea pragului de alertă trebuie măsurată sau prognozată pentru 3 ore consecutive.
    F. Niveluri critice pentru protecţia vegetaţiei
    Perioada de mediere Nivel critic Marja de toleranţă
    Dioxid de sulf
    An calendaristic şi iarnă (1 octombrie-31 martie) 20 μg/mc Nu
    Dioxid de sulf
    An calendaristic 30 μg/mc NO(x) Nu

    G. Indicatorul mediu de expunere, ţinta naţională de reducere a expunerii, obligaţia la concentraţia de expunere, valoarea-ţintă, valorile-limită, marja de toleranţă, pragurile superior şi inferior de evaluare pentru particule în suspensie - PM(2,5)
    G.1. Indicatorul mediu de expunere
    Indicatorul mediu de expunere, denumit în continuare IME, exprimat în f2μg/mc se determină pe baza măsurărilor efectuate în staţiile de fond urban din zone şi aglomerări, pe întreg teritoriul ţării. Acesta trebuie evaluat ca şi concentraţie medie anuală pe 3 ani calendaristici consecutivi, mediată pe toate punctele de prelevare stabilite în temeiul lit. A, poziţia A.2 din anexa nr. 6. Pentru România, IME pentru anul de referinţă 2010 este concentraţia medie a anilor 2009, 2010 şi 2011.
    IME pentru anul 2020 este concentraţia medie pe 3 ani consecutivi, mediată pe toate punctele de prelevare pentru anii 2018, 2019 şi 2020. IME este utilizat pentru a evalua conformarea la obiectivul naţional de reducere a expunerii.
    IME pentru anul 2015 este concentraţia medie pe 3 ani consecutivi, mediată pe toate punctele de prelevare pentru anii 2013, 2014 şi 2015. IME este utilizat pentru a evalua conformarea la concentraţia de expunere.
    G.2. Ţinta naţională de reducere a expunerii
    ┌───────────────────────────────────────────────────────────────┬────────────────────────┐
    │ │Anul când trebuie atinsă│
    │ Ţinta de reducere a expunerii în raport cu IME în 2010 │ ţinta de reducere │
    │ │ a expunerii │
    ├───────────────────────────────┬───────────────────────────────┼────────────────────────┤
    │Concentraţia iniţială în μg/mc │ Ţinta de reducere în procente │2020 │
    ├───────────────────────────────┼───────────────────────────────┤ │
    │< 8,5 = 8,5 │0% │ │
    ├───────────────────────────────┼───────────────────────────────┤ │
    │= 8,5 - < 13 │10% │ │
    ├───────────────────────────────┼───────────────────────────────┤ │
    │= 13 - < 18 │15% │ │
    ├───────────────────────────────┼───────────────────────────────┤ │
    │= 18 - < 22 │20% │ │
    ├───────────────────────────────┼───────────────────────────────┤ │
    │≥ 22 │Toate măsurile necesare pentru │ │
    │ │atingerea ţintei de 18 μg/mc │ │
    └───────────────────────────────┴───────────────────────────────┴────────────────────────┘

    Atunci când IME exprimat în f2μg/mc pentru anul de referinţă este egal sau mai mic de 8,5 f2μg/mc, ţinta de reducere a expunerii este zero. Ţinta de reducere este de asemenea zero în cazurile în care IME atinge nivelul de 8,5 f2μg/mc în orice moment în perioada 2010-2020 şi este menţinut la acest nivel sau la un nivel inferior.
    G.3. Obligaţia la concentraţia de expunere
    Obligaţia la concentraţia de expunere Anul când trebuie atinsă obligaţia la concentraţia de expunere
    20 μg/mc 2015

    G.4. Valoarea-ţintă
    Perioada de mediere Valoarea-ţintă Data până la care trebuie atinsă valoarea-ţintă
    An calendaristic 25 μg/mc 1 ianuarie 2010

    G.5. Valoarea-limită
    Perioada de mediere Valoare-limită Marja de toleranţă Dată până la care trebuie atinsă valoarea-limită
    ETAPA 1
    An calendaristic 25 μg/mc 20% la data intrării în vigoare a prezentului act normativ, redusă la 1 ianuarie a anului următor, apoi la fiecare 12 luni, cu procente anuale egale, pentru a atinge 0% la 1 ianuarie 2015 1 ianuarie 2015
    ETAPA a 2-a*1)
    An calendaristic 20 μg/mc 1 ianuarie 2020

    ----------
    *1) Etapa a 2-a - valoare-limită indicativă; se va revizui de către Comisia Europeană în 2013, luând în considerare noi informaţii cu privire la efectele asupra sănătăţii şi mediului, fezabilitatea tehnică şi experienţa statelor membre ale Uniunii Europene în ceea ce priveşte valoarea-ţintă.
    G.6. Pragurile superior şi inferior de evaluare
    Media anuală PM(2,5)*1)
    Pragul superior de evaluare 70% din valoarea-limită (17 μg/mc)
    Pragul inferior de evaluare 50% din valoarea-limită (12 μg/mc)

    ---------
    *1) Pragul superior de evaluare şi pragul inferior de evaluare pentru PM(2,5) nu se aplică măsurărilor efectuate pentru evaluarea conformităţii cu obiectivul de reducere a expunerii la PM(2,5) pentru protecţia sănătăţii umane.


    Anexa 4
    Obiective de calitate a datelor
    A. Obiective de calitate a datelor pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător
    A.1. Obiective de calitate a datelor pentru dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, monoxid de carbon, benzen, particule în suspensie PM(10) şi PM(2,5), plumb, ozon, NO şi NO(2) măsuraţi ca precursori
    ┌──────────────────────────────┬────────────────┬───────┬────────────┬────────────────────┐
    │ │Dioxid de sulf, │ │Particule în│ Ozon, NO şi │
    │ │dioxid de azot, │Benzen │ suspensie │ NO(2) │
    │ │ oxizi de azot │ │ PM(10) şi │corespunzători │
    │ │şi monoxid de │ │PM(2,5) şi │ │
    │ │ carbon │ │ plumb │ │
    ├──────────────────────────────┼────────────────┼───────┼────────────┼────────────────────┤
    │Măsurări fixe*1) │ │ │ │ │
    │Incertitudine │ 15% │ 25% │ 25% │ 15% │
    │Captură minimă de date │ 90% │ 90% │ 90% │90% în timpul verii │
    │Timpul minim acoperit: │ │ │ │75% în timpul iernii│
    │ - fond urban şi trafic │ - │35%*2) │ - │ - │
    │ - platforme industriale │ - │ 90% │ - │ - │
    ├──────────────────────────────┼────────────────┼───────┼────────────┼────────────────────┤
    │Măsurări indicative │ │ │ │ │
    │Incertitudine │ 25% │ 30% │ 50% │ 30% │
    │Captură minimă de date │ 90% │ 90% │ 90% │ 90% │
    │Timpul minim acoperit: │ 14%*4) │ 14%*3)│ 14%*4) │>10% în timpul verii│
    ├──────────────────────────────┼────────────────┼───────┼────────────┼────────────────────┤
    │Incertitudinea modelării: │ │ │ │ │
    │Orar │ 50% │ - │ - │ 50% │
    │Medii de 8 ore │ 50% │ - │ - │ 50% │
    │Medii zilnice │ 50% │ - │nedefinită │ - │
    │ │ │ │ încă │ │
    │Medii anuale │ 30% │ 50% │ 50% │ - │
    ├──────────────────────────────┼────────────────┼───────┼────────────┼────────────────────┤
    │Estimarea obiectivă │ │ │ │ │
    │Incertitudine │ 75% │ 100% │ 100% │ 75% │
    └──────────────────────────────┴────────────────┴───────┴────────────┴────────────────────┘

    -----------
    *1) Se pot efectua măsurări aleatorii în locul măsurărilor continue pentru benzen, plumb şi particule în suspensie, în cazul în care se demonstrează că incertitudinea, inclusiv incertitudinea legată de prelevarea aleatorie de probe, respectă obiectivul de calitate de 25% şi că timpul minim acoperit este superior timpului minim stabilit pentru măsurări indicative. Prelevarea aleatorie de probe trebuie să fie distribuită uniform pe toată perioada anului pentru a evita obţinerea unor rezultate incorecte. Incertitudinea legată de prelevarea aleatorie de probe poate fi determinată prin procedura prevăzută în standardul SR ISO 11222 - Calitatea aerului. Determinarea incertitudinii măsurărilor de calitate a aerului pe perioada de mediere. În cazul în care se folosesc măsurări aleatorii pentru evaluarea cerinţelor privind valoarea-limită a PM(10), trebuie evaluată percentila 90.4 (care trebuie să fie mai mică sau egală cu 50 f2μg/mc) în locul numărului de depăşiri, care este puternic influenţat de acoperirea de date.
    *2) Distribuit pe toată perioada anului pentru a fi reprezentativ pentru diferite condiţii de climat şi trafic.
    *3) Măsurări aleatorii o zi pe săptămână, distribuite uniform pe toată perioada anului, sau 8 săptămâni, distribuite uniform pe toată durata anului.
    *4) Măsurări aleatorii o dată pe săptămână, distribuite uniform pe toată perioada anului, sau 8 săptămâni, distribuite uniform pe toată durata anului.
    A.2. Obiective de calitate a datelor pentru BaP, As, Cd, Ni, HAP, altele decât BaP şi Hg total gazos şi depuneri totale
    BaP As, Cd, Ni HAP, altele decât BaP şi Hg total gazos Depuneri totale
    Măsurări fixe*5) Incertitudine Captură minimă de date Timpul minim acoperit*6) 50% 90% 33% 40% 90% 50% 50% 90% - 70% 90% -
    Măsurări indicative Incertitudine Captură minimă de date Timpul minim acoperit*6) 50% 90% 14% 40% 90% 14% 50% 90% 14% 70% 90% 33%
    Modelare Incertitudine 60% 60% 60% 60%
    Estimarea obiectivă Incertitudine 100% 100% 100% 100%

    ---------
    *5) Cerinţele cu privire la colectarea minimă de date şi perioada minimă luată în considerare nu cuprind pierderile de date din cauza calibrării regulate sau a întreţinerii normale a instrumentelor. Probele de benzo(a)piren şi de alte hidrocarburi aromatice policiclice se prelevează la 24 de ore. Probele individuale prelevate pe o perioadă de până la o lună pot fi combinate şi analizate ca o probă compusă, luându-se măsuri pentru asigurarea stabilităţii probelor pe perioada respectivă.
    Cei 3 izomeri benzo(b)fluoranten, benzo(j)fluoranten, benzo(k)fluoranten se determină analitic cu dificultate, de aceea ei pot fi raportaţi ca sumă.
    Pentru măsurarea concentraţiilor de arsen, cadmiu şi nichel se recomandă prelevarea la 24 de ore. Prelevarea probelor trebuie distribuită uniform de-a lungul zilelor din săptămână şi de-a lungul anului. Pentru determinarea ratelor de depunere sunt recomandate prelevările lunare sau săptămânale efectuate în cursul unui an întreg.
    Se poate utiliza prelevarea umedă în loc de prelevarea uscată numai dacă se poate demonstra că diferenţa dintre rezultatele obţinute prin cele două metode este mai mică decât 10%. Rata de depunere se exprimă în micrograme/mp/zi.
    *6) Se poate utiliza un timp minim de acoperire mai mic decât cel indicat în tabel, dar nu mai mic de 14% pentru măsurări fixe şi de 6% pentru măsurările indicative, numai dacă se poate demonstra că este respectat intervalul de incertitudine de 95% pentru media anuală, calculat conform obiectivelor de calitate a datelor prevăzute în standardul SR ISO 11222 - Calitatea aerului. Determinarea incertitudinii măsurărilor de calitate a aerului pe perioada de mediere.
    A.3. Incertitudinea metodelor de evaluare
    Incertitudinea metodelor de evaluare (exprimată cu un nivel de încredere de 95%) se stabileşte în conformitate cu principiile ghidului CEN (SR ENV 13005 - Ghidul pentru exprimarea incertitudinii de măsurare), Metodologia ISO 5725 - Exactitatea (justeţea şi fidelitatea) metodelor de măsurare şi a rezultatelor măsurărilor şi ghidului prevăzut în raportul CEN (SR CR 14377 - Calitatea aerului. Abordare pentru estimarea incertitudinii pentru metodele de măsurare de referinţă pentru aerul înconjurător). Procentele incertitudinilor din tabel sunt date ca repere în raport cu valorile concentraţiilor individuale calculate ca medii pe intervalul de timp asociat valorii-limită sau valorii-ţintă, după caz, cu un interval de încredere de 95%. Incertitudinea în cazul măsurărilor fixe este aplicabilă domeniului de concentraţii aplicabil valorii-limită sau valorii-ţintă, după caz.
    Incertitudinea pentru modelare se defineşte ca fiind deviaţia maximă a nivelurilor de concentraţii măsurate şi calculate pe perioada asociată valorii-limită corespunzătoare sau valorii-ţintă, pentru 90% din punctele individuale de monitorizare, fără a ţine seama de accidente (evenimente).
    Incertitudinea pentru modelare este aplicabilă domeniului de concentraţii adecvat valorii-limită sau valorii-ţintă. Măsurările fixe care se selectează pentru compararea cu rezultatele modelării trebuie să fie reprezentative pentru scara modelului.
    Incertitudinea pentru estimarea obiectivă se defineşte ca fiind deviaţia maximă a nivelurilor de concentraţii măsurate şi calculate pe perioada asociată valorii-limită corespunzătoare sau valorii-ţintă pentru ozon, fără a ţine seama de momentul când au loc evenimentele. Cerinţele privind captura minimă de date şi timpul minim acoperit nu includ pierderile de date datorate verificărilor zilnice ale etalonării, calibrării periodice sau lucrărilor normale de întreţinere a instrumentelor.
    B. Rezultatele evaluării calităţii aerului înconjurător
    Pentru zonele şi aglomerările unde, pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător se folosesc alte mijloace de evaluare decât măsurarea concentraţiilor pentru a suplimenta informaţiile din măsurări sau ca unice mijloace de evaluare a calităţii aerului, se furnizează următoarele informaţii:
    - o descriere a activităţilor de evaluare efectuate;
    - metodele specifice folosite şi descrierile acestora;
    - sursele de date şi informaţii;
    - o descriere a rezultatelor, inclusiv incertitudinile şi, în special, informaţii privind suprafeţele, sau, după caz, lungimea drumurilor din cadrul zonei sau aglomerării în care concentraţiile depăşesc oricare valoare-limită, valoare-ţintă sau obiectiv pe termen lung plus marja de toleranţă dacă este cazul, şi suprafeţele în care concentraţiile depăşesc pragul superior sau inferior de evaluare;
    - populaţia potenţial expusă la niveluri care depăşesc oricare dintre valorile-limită stabilite în vederea protejării sănătăţii umane.
    C. Asigurarea calităţii pentru evaluarea calităţii aerului înconjurător: validarea datelor
    Pentru a asigura exactitatea măsurărilor şi conformarea cu obiectivele de calitate a datelor prevăzute la lit. A, autorităţile şi organismele competente, desemnate în conformitate cu art. 7-10 din lege, au următoarele obligaţii:
    - să asigure trasabilitatea măsurărilor efectuate în scopul evaluării calităţii aerului înconjurător, în conformitate cu cerinţele menţionate în standardul SR EN ISO/CEI 17025 "Cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de încercări şi etalonări", la pct. 5.6.2.2.;
    - să stabilească un sistem de asigurare şi control al calităţii care prevede o întreţinere periodică pentru asigurarea acurateţii dispozitivelor de măsurare din cadrul reţelelor şi a staţiilor individuale gestionate;
    - să implementeze un sistem de asigurare şi control al calităţii pentru procesul de colectare şi raportare a datelor. Instituţiile desemnate pentru această sarcină participă activ la programele conexe de asigurare a calităţii la scară comunitară;
    - LNRCA, desemnat de către autoritatea publică centrală pentru protecţia mediului, conform art. 9, să participe la exerciţiile de intercomparare la scară comunitară privind poluanţii reglementaţi de prezenta lege, să fie acreditat în conformitate cu standardul SR EN ISO 17025 până în 2011 pentru metodele de referinţă menţionate în anexa nr. 7.


    Anexa 5
    EVALUAREA
    calităţii aerului înconjurător şi amplasarea
    punctelor de prelevare
    A. Evaluarea calităţii aerului înconjurător şi amplasarea punctelor de prelevare pentru măsurarea concentraţiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie PM(10) şi PM(2,5), plumb, benzen şi monoxid de carbon din aerul înconjurător, precum şi pentru măsurarea concentraţiilor de arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren din aerul înconjurător şi din depuneri
    A.1. Generalităţi
    Calitatea aerului înconjurător se evaluează în toate zonele şi aglomerările în conformitate cu următoarele criterii:
    1. Calitatea aerului înconjurător se evaluează în toate amplasamentele, cu excepţia celor enumerate la pct. 2, în conformitate cu criteriile stabilite la poziţiile A.2 şi A.3 pentru amplasarea punctelor de prelevare pentru măsurările fixe. Principiile prevăzute la poziţiile A.2 şi A.3 se aplică, de asemenea, în măsura în care sunt relevante, identificării amplasamentelor specifice în care este determinată concentraţia poluanţilor relevanţi, atunci când calitatea aerului înconjurător este evaluată prin măsurări indicative sau prin modelare.
    2. Respectarea valorilor-limită stabilite în scopul protecţiei sănătăţii umane nu se evaluează în următoarele amplasamente:
    a) toate amplasamentele din zone în care publicul nu are acces şi unde nu există locuinţe permanente;
    b) în incinta obiectivelor industriale în cazul cărora se aplică prevederile referitoare la sănătate şi siguranţa la locul de muncă, în conformitate cu art. 3 alin. (1) din prezenta lege;
    c) pe partea carosabilă a şoselelor şi drumurilor, precum şi pe spaţiile care separă sensurile de mers ale acestora, cu excepţia cazurilor în care pietonii au în mod normal acces la spaţiile respective.
    A.2. Amplasarea la macroscară a punctelor de prelevare
    1. Protecţia sănătăţii umane
    a) Punctele de prelevare destinate protejării sănătăţii umane se amplasează în aşa fel încât să furnizeze date despre următoarele:
    - ariile din interiorul zonelor şi aglomerărilor în care apar cele mai mari concentraţii la care populaţia este susceptibilă a fi expusă în mod direct sau indirect pentru o perioadă de timp semnificativă în raport cu perioadele de mediere ale valorii/valorilor-limită/ţintă;
    - nivelurile din alte perimetre (arii) din zonele şi aglomerările reprezentative pentru nivelul de expunere a populaţiei;
    - depunerile care reprezintă expunerea indirectă a populaţiei prin lanţul alimentar.
    b) În general, punctele de prelevare se amplasează astfel încât să se evite măsurarea unor micromedii din imediata vecinătate. Un punct de prelevare se amplasează astfel încât să fie reprezentativ pentru calitatea aerului pentru un segment de stradă cu o lungime egală sau mai mare de 100 m, în cazul staţiilor de trafic, pentru o arie egală sau mai mare de 250 m x 250 m, în cazul staţiilor de tip industrial, şi de câţiva kmp, în cazul staţiilor de fond urban.
    c) Staţiile de fond urban sunt amplasate astfel încât nivelul de poluare să fie influenţat de contribuţiile integrate ale tuturor surselor din direcţia opusă vântului. Nivelul de poluare nu trebuie să fie dominat de o sursă unică, cu excepţia cazului în care o astfel de situaţie este tipică pentru o zonă urbană mai mare. Punctele de prelevare trebuie să fie reprezentative pentru evaluarea calităţii aerului pe o arie de mai mulţi kmp.
    d) Staţiile de fond rural se amplasează astfel încât nivelul de poluare caracteristic să nu fie influenţat de aglomerările sau de zonele industriale din vecinătatea sa, adică de zonele aflate la o distanţă mai mică de 5 km.
    e) Atunci când se evaluează aportul surselor industriale, cel puţin unul dintre punctele de prelevare este instalat pe direcţia dominantă a vântului dinspre sursă, în cea mai apropiată zonă rezidenţială. Atunci când concentraţia de fond nu este cunoscută, se amplasează un punct de prelevare suplimentar înaintea sursei de poluare, pe direcţia dominantă a vântului.
    În mod deosebit acolo unde sunt depăşite pragurile de evaluare, punctele de prelevare se amplasează astfel încât să fie monitorizat modul în care sunt aplicate cele mai bune tehnici disponibile (BAT).
    f) Punctele de prelevare trebuie, de asemenea, să fie reprezentative pentru amplasamente similare care nu se află în imediata lor vecinătate.
    g) Punctele de prelevare pentru As, Cd, Ni, BaP şi depuneri vor fi situate, când este posibil, pe acelaşi amplasament cu cele pentru prelevarea PM(10).
    2. Protecţia vegetaţiei şi a ecosistemelor naturale
    Punctele de prelevare destinate protecţiei vegetaţiei şi ecosistemelor naturale se amplasează la peste 20 km distanţă de aglomerări sau la peste 5 km distanţă de alte arii construite, instalaţii industriale, autostrăzi sau şosele cu un trafic care depăşeşte 50.000 de vehicule pe zi. Punctul de prelevare trebuie să fie amplasat în aşa fel încât aerul prelevat să fie reprezentativ pentru calitatea aerului dintr-o zonă înconjurătoare de cel puţin 1.000 kmp. Un punct de prelevare poate să fie amplasat la o distanţă mai mică sau să fie reprezentativ pentru calitatea aerului dintr-o arie mai puţin extinsă, din motive care ţin de condiţiile geografice sau de necesitatea de a proteja unele arii vulnerabile.
    A.3. Amplasarea la microscară a punctelor de prelevare
    Se ţine cont de următoarele criterii:
    - fluxul de aer din jurul orificiului de admisie al sondei de prelevare nu va fi limitat (liber pe un arc de 270 de grade) sau obstrucţionat de elemente care să afecteze circulaţia aerului în apropierea sondei (în mod normal, sonda se plasează la câţiva metri distanţă de clădiri, balcoane, copaci sau alte obstacole şi la mai puţin de 0,5 m de cea mai apropiată clădire în cazul punctelor de prelevare reprezentative pentru calitatea aerului la faţada clădirilor);
    - în general orificiul de admisie al sondei de prelevare este poziţionat între 1,5 m (înălţimea de respiraţie) şi 4 m distanţă faţă de sol. În alte cazuri pot fi necesare poziţionări la înălţime mai mare (de până la 8 m). Acestea sunt indicate şi dacă staţia este reprezentativă pentru o arie mai mare;
    - orificiul de prelevare nu se plasează în imediata apropiere a surselor pentru a evita captarea directă de emisii neamestecate cu aerul înconjurător;
    - orificiul de evacuare al sondei de prelevare trebuie să fie plasat în aşa fel încât să se evite recircularea aerului evacuat către orificiul de admisie;
    - sondele de prelevare din staţiile de trafic rutier se amplasează la cel puţin 25 m de extremitatea intersecţiilor mari şi la cel mult 10 m de bordura trotuarului; pentru măsurarea concentraţiilor de arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren din aerul înconjurător sondele de prelevare din staţiile de trafic rutier se amplasează la cel puţin 25 m de extremitatea intersecţiilor mari şi cel puţin 4 m de axul celei mai apropiate benzi de circulaţie;
    - pentru măsurarea depunerilor în staţiile de fond rural se aplică, pe cât posibil, ghidurile şi criteriile EMEP.
    De asemenea, se iau în considerare următorii factori:
    - sursele de interferenţă;
    - securitatea;
    - accesul la energie electrică şi la comunicaţiile telefonice;
    - vizibilitatea amplasamentului în raport cu împrejurimile sale;
    - siguranţa publicului şi a operatorilor;
    - oportunitatea amplasării unor sisteme de prelevare pentru mai mulţi poluanţi în acelaşi loc;
    - planurile de urbanism.
    A.4. Documentarea şi revizuirea selecţiei amplasamentelor
    Procedura de selectare a amplasamentului trebuie să fie complet documentată în faza de clasificare a tipurilor de staţii de prelevare, prin mijloace cum ar fi fotografiile ariei înconjurătoare cu coordonate geografice şi hărţi detaliate. Amplasamentele se revizuiesc la intervale regulate de timp, cu reactualizarea documentaţiei, pentru a verifica dacă se respectă în continuare criteriile de selecţie.
    B. Criteriile de clasificare şi amplasare a punctelor de prelevare pentru evaluarea concentraţiilor de ozon
    Măsurărilor fixe li se aplică următoarele:
    B.1. Amplasarea la macroscară
    Tipul staţiei Obiectivele măsurării Reprezentativitate*1) Criteriile amplasării la macroscară
    Urbană Protecţia sănătăţii umane: evaluarea expunerii populaţiei urbane la ozon, adică acolo unde densitatea populaţiei şi concentraţiile de ozon sunt relativ ridicate şi reprezentative pentru expunerea populaţiei în general Câţiva kmp Departe de influenţa emisiilor locale precum traficul, staţiile de benzină etc. Spaţii aerisite în care pot fi măsurate niveluri bine omogenizate; Spaţii precum zonele rezidenţiale şi comerciale ale oraşelor, parcurile (departe de arbori), marile bulevarde sau pieţe cu trafic foarte redus ori inexistent, spaţii deschise utilizate în general în amenajările educative, sportive sau recreative.
    Suburbană Protecţia sănătăţii umane şi a vegetaţiei: evaluarea expunerii populaţiei şi a vegetaţiei situate la marginea aglome- rărilor urbane, acolo unde pot apărea cele mai ridicate niveluri de ozon, la care pot fi expuse în mod direct sau indirect populaţia şi vegetaţia Câteva zeci de kmp La oarecare distanţă de zonele de emisii maxime, în direcţia/direcţiile dominante ale vânturilor şi în condiţii favorabile formării ozonului În zonele în care populaţia, culturile sensibile şi ecosistemele naturale situate la marginea unei aglomerări sunt expuse la niveluri de ozon ridicate; În cazul în care este necesar, de asemenea, câteva staţii suburbane în direcţia opusă vântului faţă de zona de emisii maxime, cu scopul de a determina nivelurile regionale de fond ale ozonului.
    Rurale Protecţia sănătăţii umane şi a vegetaţiei: evaluarea expunerii populaţiei, a culturilor şi a ecosistemelor naturale la concentraţiile de ozon la scară subregională Niveluri subregionale (câteva sute de kmp) Staţiile pot fi amplasate în localităţi mici şi/sau arii cu sisteme eco-naturale, păduri sau culturi; Reprezentativ pentru ozon, departe de influenţa surselor locale de emisie din imediata vecinătate, de tipul instalaţiilor industriale şi a drumurilor; În situri în spaţii deschise, dar nu pe vârfurile munţilor mai înalţi.
    Fond rural Protecţia vegetaţiei şi a sănătăţii umane: evaluarea expunerii culturilor şi ecosistemelor naturale la concentraţiile de ozon la scară regionale, precum şi a expunerii populaţiei Niveluri regionale/ naţionale/continen- tale (de la 1.000 la 10.000 kmp) Staţii situate în areale cu o densitate scăzută a populaţiei, de exemplu ecosistemele naturale, pădurile, la o distanţă de cel puţin 20 de km de zonele urbane şi industriale şi îndepărtate de emisiile locale; De evitat zonele cu condiţii locale crescute de formare a inversiunii în apropierea solului, precum şi vârfurile munţilor mai înalţi; Nu sunt recomandate zonele de coastă cu cicluri eoliene diurne pronunţate cu caracter local.

    -----------
    *1) În măsura în care este posibil, punctele de prelevare ar trebui să fie reprezentative pentru amplasamente similare care nu se găsesc în imediata lor vecinătate.
    În ceea ce priveşte staţiile rurale şi de fond rural, amplasarea punctelor de prelevare este corelată, dacă este cazul, cu cerinţele de monitorizare care decurg din Regulamentul (CE) nr. 1737/2006 al Comisiei din 7 noiembrie 2006 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 2152/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului privind supravegherea pădurilor şi interacţiunile ecologice în cadrul Comunităţii*).
    ---------- Notă *) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 334 din 30 noiembrie 2006, p. 1.
    B.2. Amplasarea la microscară
    Pe cât posibil, se aplică procedura privind amplasarea la microscară prevăzută la lit. A, poziţia A.3., asigurându-se de asemenea că sonda de admisie este poziţionată foarte departe de surse precum coşurile furnalelor şi coşurile de incinerare şi la mai mult de 10 m de cel mai apropiat drum, distanţa crescând în funcţie de intensitatea traficului.
    B.3. Documentarea şi revizuirea selecţiei amplasamentelor
    Se aplică procedurile prevăzute la lit. A, poziţia A.4., efectuându-se verificarea şi interpretarea corectă a datelor de monitorizare în contextul condiţiilor meteorologice şi proceselor fotochimice care afectează concentraţiile de ozon măsurate la amplasamentele în cauză.


    Anexa 6
    CRITERII
    pentru determinarea numărului minim de puncte
    de prelevare pentru măsurări fixe
    A. Criterii de determinare a numărului minim de puncte de prelevare pentru măsurările fixe ale concentraţiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot, oxizi de azot, particule în suspensie [PM(10) şi PM(2,5)], plumb, benzen, monoxid de carbon în aerul înconjurător
    A.1. Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurările fixe necesare evaluării conformării la valorile-limită pentru protecţia sănătăţii umane şi a pragurilor de alertă în zonele şi aglomerările în care măsurarea fixă este singura sursă de informaţii.
    1. Surse difuze
    Populaţia aglomerării sau a zonei (mii) În cazul în care concentraţiile maxime depăşesc pragul superior de evaluare*1) În cazul în care concentraţiile maxime se situează între pragul superior şi cel inferior de evaluare
    Poluanţi, cu excepţia PM PM*2) (suma dintre PM(10) şi PM(2,5) Poluanţi, cu excepţia PM PM*2) (suma dintre PM(10) şi PM(2,5)
    0-249 1 2 1 1
    250-499 2 3 1 2
    500-749 2 3 1 2
    750-999 3 4 1 2
    1.000-1.499 4 6 2 3
    1.500-1.999 5 7 2 3
    2.000-2.749 6 8 3 4
    2.750-3.749 7 10 3 4
    3.750-4.749 8 11 3 6
    4.750-5.999 9 13 4 6
    ≥ 6.000 10 15 4 7

    ----------
    *1) Pentru dioxidul de azot, particule în suspensie, benzen şi monoxidul de carbon: numărul trebuie să includă cel puţin o staţie de monitorizare de fond urban şi o staţie de trafic, cu condiţia să nu crească astfel numărul punctelor de prelevare. Pentru aceşti poluanţi, numărul total de staţii de fond urban necesar conform lit. A, poziţia A.1., pct. 1 nu trebuie să fie de peste două ori mai mare sau mai mic decât numărul total de staţii de tip trafic prevăzut la lit. A. Se menţin punctele de prelevare unde s-au înregistrat depăşiri ale valorii-limită pentru PM(10) în ultimii 3 ani, cu excepţia cazului în care este necesară reamplasarea acestora datorită unor circumstanţe excepţionale, în special amenajarea teritorială.
    *2) În cazul în care concentraţiile de PM(2,5) şi PM(10) sunt măsurate în conformitate cu art. 30 alin. (1) la aceeaşi staţie de monitorizare, se consideră că este vorba despre două puncte de prelevare diferite. Numărul total de puncte de prelevare pentru PM(2,5) prevăzut la lit. A, poziţia A.1., pct. 1 nu trebuie să fie de peste două ori mai mare sau mai mic decât numărul total de puncte de prelevare pentru PM(10) prevăzut la lit. A. Numărul de puncte de prelevare pentru PM(2,5) din fondul urban al aglomerărilor şi al zonelor urbane trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute la lit. A, poziţia A.2.
    2. Surse punctuale
    Pentru evaluarea poluării în apropierea surselor punctuale, numărul de puncte de prelevare pentru măsurările fixe se calculează pe baza densităţilor de emisii, a hărţii probabile de distribuţie a poluării în aerul înconjurător şi a expunerii potenţiale a populaţiei.
    A.2. Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurările fixe în scopul evaluării conformării la obiectivul de reducere a expunerii la PM(2,5) pentru protecţia sănătăţii umane
    Se va stabili câte un punct de prelevare pentru fiecare milion de locuitori în aglomerările urbane şi câte un punct de prelevare pentru zonele urbane cu o populaţie mai mare de 100.000 de locuitori. Aceste puncte de prelevare pot să coincidă cu punctele de prelevare menţionate la lit. A.
    A.3. Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurările fixe efectuate în scopul evaluării respectării nivelurilor critice pentru protecţia vegetaţiei în zone, altele decât aglomerările
    În cazul în care concentraţiile maxime depăşesc pragul superior de evaluare În cazul în care concentraţiile maxime se situează între pragul superior şi cel inferior de evaluare
    o staţie la 20.000 kmp o staţie la 40.000 kmp

    În zonele insulare, numărul de puncte de prelevare pentru măsurările fixe se calculează ţinându-se seama de harta probabilă de distribuţie a poluării în aerul înconjurător şi de expunerea potenţială a vegetaţiei.
    B. Criterii de determinare a numerelor de puncte de prelevare pentru măsurările fixe ale concentraţiilor de arsen, cadmiu, nichel şi benzo(a)piren în aerul înconjurător
    Numărul minim de staţii de prelevare pentru măsurări fixe necesare
    1. Surse difuze
    Populaţia aglomerării sau a zonei (mii) În cazul în care concentraţiile maxime depăşesc pragul superior de evaluare*3) În cazul în care concentraţiile maxime se situează între pragul superior şi cel inferior de evaluare
    As, Cd, Ni BaP As, Cd, Ni BaP
    0-749 1 1 1 1
    750-1.999 2 2 1 1
    2.000-3.749 2 3 1 1
    3.750-4.749 3 4 2 2
    4.750-5.999 4 5 2 2
    ≥ 6.000 5 5 2 2

    -------
    *3) Va cuprinde cel puţin o staţie de fond urban, iar pentru BaP încă o staţie de trafic, fără ca prin aceasta să crească numărul staţiilor.
    2. Surse punctuale
    Pentru evaluarea poluării în vecinătatea surselor punctiforme, numărul de puncte fixe de prelevare se stabileşte ţinând cont de densitatea emisiilor, de tipurile de distribuţie probabilă a poluării aerului şi de expunerea potenţială a populaţiei.
    Punctele de prelevare trebuie să fie amplasate astfel încât să fie monitorizată aplicarea celor mai bune tehnici disponibile (BAT), aşa cum sunt ele definite conform legislaţiei în vigoare.
    C. Criteriile de determinare a numărului minim de puncte de prelevare pentru măsurări fixe ale concentraţiilor de ozon
    C.1. Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurările continue fixe în vederea evaluării respectării valorilor-ţintă, a obiectivelor pe termen lung şi pragurilor de informare şi alertă atunci când astfel de măsurări sunt singura sursă de informare
    ┌────────────┬─────────────┬─────────────┬─────────────────────────────────────┐
    │ Populaţie │ Aglomerări │ Alte zone │ │
    │ (x 1.000) │(urbane şi │(suburbane │ Fond rural │
    │ │suburbane)*1)│şi rurale)*1)│ │
    ├────────────┼─────────────┼─────────────┼─────────────────────────────────────┤
    │ < 250 │ │ 1 │ │
    ├────────────┼─────────────┼─────────────┤ O densitate medie de o staţie/50.000│
    │ < 500 │ 1 │ 2 │ kmp pentru totalitatea zonelor │
    ├────────────┼─────────────┼─────────────┤ pe ţară*2) │
    │ < 1.000 │ 2 │ 2 │ │
    ├────────────┼─────────────┼─────────────┤ │
    │ < 1.500 │ 3 │ 3 │ │
    ├────────────┼─────────────┼─────────────┤ │
    │ < 2.000 │ 3 │ 4 │ │
    ├────────────┼─────────────┼─────────────┤ │
    │ < 2.750 │ 4 │ 5 │ │
    ├────────────┼─────────────┼─────────────┤ │
    │ < 3.750 │ 5 │ 6 │ │
    ├────────────┼─────────────┼─────────────┤ │
    │ │o staţie │o staţie │ │
    │ > 3.750 │suplimentară │suplimentară │ │
    │ │la 2 milioane│la 2 milioane│ │
    │ │de locuitori │de locuitori │ │
    └────────────┴─────────────┴─────────────┴─────────────────────────────────────┘

    ---------
    *1) Cel puţin o staţie în zonele suburbane, unde populaţia poate fi cel mai expusă. În aglomerări, cel puţin 50% dintre staţii sunt situate în zonele suburbane.
    *2) Se recomandă amplasarea unei staţii la 25.000 kmp pentru zonele cu topografie complexă.
    C.2. Numărul minim de puncte de prelevare pentru măsurările în puncte fixe în zonele şi aglomerările care îndeplinesc obiectivele pe termen lung
    Numărul punctelor de prelevare pentru ozon trebuie să fie suficient pentru a permite, în combinaţie cu alte mijloace de evaluare suplimentară, precum modelarea calităţii aerului înconjurător şi măsurările în acelaşi loc ale dioxidului de azot, observarea evoluţiei poluării cu ozon şi verificarea respectării obiectivelor pe termen lung. Numărul staţiilor situate în aglomerări şi în alte zone poate fi redus la o treime din numărul precizat la lit. C, poziţia C.1. În cazul în care informaţiile provenite de la staţiile de măsurare fixe constituie singura sursă de informare, trebuie păstrată cel puţin o staţie de monitorizare. Dacă dintr-o evaluare suplimentară rezultă că într-o anumită zonă nu este necesară menţinerea niciunei staţii, coordonarea cu numărul de staţii situate în zonele învecinate trebuie să garanteze o evaluare adecvată a concentraţiilor de ozon din această zonă faţă de obiectivele pe termen lung. Numărul de staţii de fond rural este de o staţie la 100.000 kmp.


    Anexa 7
    METODE DE REFERINŢĂ
    pentru evaluarea concentraţiilor de dioxid de sulf, dioxid de azot,
    oxizi de azot, particule în suspensie PM(10) şi PM(2,5), plumb,
    benzen, monoxid de carbon, ozon, arsen, cadmiu, nichel,
    benzo(a)piren, mercur şi depuneri
    A. Metode de referinţă pentru măsurări
    1. Metoda de referinţă pentru măsurarea dioxidului de sulf
    Metoda de referinţă pentru măsurarea dioxidului de sulf este cea prevăzută în standardul SR EN 14212 "Calitatea aerului înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentraţiei de dioxid de sulf prin fluorescenţă în ultraviolet".
    2. Metoda de referinţă pentru măsurarea dioxidului de azot şi a oxizilor de azot
    Metoda de referinţă pentru măsurarea dioxidului de azot şi a oxizilor de azot este cea prevăzută în standardul SR EN 14211 "Calitatea aerului înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentraţiei de dioxid de azot şi monoxid de azot prin chemiluminiscenţă".
    3. Metoda de referinţă pentru prelevarea şi măsurarea plumbului
    Metoda de referinţă pentru prelevarea plumbului este cea descrisă la lit. A, pct. 4 din prezenta anexă. Metoda de referinţă pentru măsurarea plumbului este cea prevăzută în standardul SR EN 14902 "Calitatea aerului înconjurător. Metodă standardizată pentru determinarea Pb, Cd, As şi Ni în fracţia PM(10) a particulelor în suspensie".
    4. Metoda de referinţă pentru prelevarea şi măsurarea concentraţiei de PM(10)
    Metoda de referinţă pentru prelevarea şi măsurarea concentraţiei de PM(10) este cea prevăzută în standardul SR EN 12341 "Calitatea aerului. Determinarea fracţiei PM(10) de materii sub formă de pulberi în suspensie. Metoda de referinţă şi proceduri de încercare în teren pentru demonstrarea echivalenţei cu metoda de măsurare de referinţă".
    5. Metoda de referinţă pentru prelevarea şi măsurarea PM(2,5)
    Metoda de referinţă pentru prelevarea şi măsurarea PM(2,5) este cea prevăzută în standardul SR EN 14907 "Calitatea aerului. Metodă standardizată de măsurare gravimetrică pentru determinarea fracţiei masice de PM(2,5) a particulelor în suspensie".
    6. Metoda de referinţă pentru prelevarea şi măsurarea benzenului
    Metoda de referinţă pentru măsurarea benzenului este cea prevăzută în standardul SR EN 14662 "Calitatea aerului înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentraţiilor de benzen" - părţile 1, 2 şi 3.
    7. Metoda de referinţă pentru măsurarea monoxidului de carbon
    Metoda de referinţă pentru măsurarea monoxidului de carbon este cea prevăzută în standardul SR EN 14626 "Calitatea aerului înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentraţiei de monoxid de carbon prin spectroscopie în infraroşu nedispersiv".
    8. Metoda de referinţă pentru măsurarea concentraţiei de ozon
    Metoda de referinţă pentru măsurarea ozonului este cea prevăzută în standardul SR EN 14625 "Calitatea aerului înconjurător. Metoda standardizată pentru măsurarea concentraţiei de ozon prin fotometrie în ultraviolet".
    9. Metoda de referinţă pentru prelevarea şi analiza arsenului, cadmiului şi nichelului în aerul înconjurător
    Metoda de referinţă pentru prelevarea As, Cd şi Ni este cea descrisă la lit. A pct. 4 din prezenta anexă. Metoda de referinţă pentru analiza As, Cd şi Ni este cea prevăzută în standardul SR EN 14902 "Calitatea aerului înconjurător. Metodă standardizată pentru determinarea Pb, Cd, As şi Ni în fracţia PM(10) a particulelor în suspensie".
    10. Metoda de referinţă pentru prelevarea şi măsurarea benzo(a)pirenului în aerul înconjurător
    Metoda de referinţă pentru prelevarea şi măsurarea BaP este cea prevăzută în standardul SR EN 15549 "Calitatea aerului înconjurător. Metodă standardizată pentru măsurarea concentraţiei de benzo(a)piren în aerul înconjurător".
    11. Metode de referinţă pentru prelevarea şi analiza hidrocarburilor aromatice policiclice în aerul înconjurător
    În absenţa standardelor CEN pentru prelevarea şi analiza HAP se utilizează metoda descrisă în standardul SR ISO 12884 "Aer înconjurător. Determinarea hidrocarburilor aromatice policiclice totale (fază gazoasă şi particule). Prelevare pe adsorbant şi filtru urmată de analiză prin cromatografie în fază gazoasă/spectrometrie de masă".
    12. Metode de referinţă pentru prelevarea şi analiza mercurului în aerul înconjurător
    Metoda de referinţă pentru măsurarea concentraţiei de mercur total gazos în aerul înconjurător este cea prevăzută în standardul SR EN 15852 "Calitatea aerului ambiant. Metoda standardizată pentru determinarea mercurului gazos total".
    13. Metodele de referinţă pentru prelevarea şi analiza concentraţiei de arsen, cadmiu, mercur, nichel şi hidrocarburi aromatice policiclice în depuneri
    Metoda de referinţă pentru prelevarea depunerilor de arsen, cadmiu, mercur, nichel şi hidrocarburi aromatice policiclice are la bază expunerea unui cilindru (calibrat) etalonat, cu dimensiuni standardizate. Metoda de referinţă pentru prelevarea şi analiza concentraţiei de arsen, cadmiu şi nichel în depuneri este cea prevăzută în standardul SR EN 15841 "Calitatea aerului înconjurător. Metoda standardizată pentru determinarea conţinutului de arsen, cadmiu, nichel şi plumb în depuneri din atmosferă".
    Metoda de referinţă pentru prelevarea şi analiza concentraţiei de mercur în depuneri este cea prevăzută în standardul SR EN 15853 "Calitatea aerului ambiant. Metoda standardizată pentru determinarea depunerilor de mercur".
    În absenţa standardelor CEN pentru analiza HAP se utilizează metoda descrisă în standardul SR ISO 12884 "Aer înconjurător. Determinarea hidrocarburilor aromatice policiclice totale (fază gazoasă şi particule). Prelevare pe adsorbant şi filtru urmată de analiză prin cromatografie în fază gazoasă/spectrometrie de masă".
    14. Tehnici de referinţă pentru modelarea calităţii aerului înconjurător
    Tehnicile de referinţă pentru modelarea calităţii aerului înconjurător nu sunt încă stabilite. Orice amendamente făcute în vederea adaptării acestui punct la progresul ştiinţific şi tehnic va respecta procedurile europene.
    B. Demonstrarea echivalenţei
    1. Se pot folosi orice alte metode dacă se demonstrează că rezultatele acestora sunt echivalente cu cele ale metodelor prevăzute la lit. A. În cazul particulelor în suspensie se poate utiliza orice altă metodă, dacă se poate demonstra că există o corelaţie între rezultatele acesteia şi rezultatele metodei de referinţă. În acest caz, rezultatele obţinute prin acea metodă trebuie să fie corectate astfel încât să fie echivalente cu rezultatele care ar fi fost obţinute prin metoda de referinţă.
    2. Atunci când se folosesc factori provizorii pentru determinarea echivalenţei, aceştia sunt ulterior confirmaţi şi/sau modificaţi în conformitate cu ghidurile Comisiei Europene.
    3. Atunci când este cazul, factorul de corecţie se aplică, de asemenea, datelor de măsurare obţinute în trecut, în scopul obţinerii unei comparabilităţi mai mari a datelor.
    C. Standardizarea
    Pentru poluanţii gazoşi, volumul trebuie să fie standardizat la o temperatură de 293 K şi o presiune atmosferică de 101,3 kPa. Pentru particulele în suspensie şi substanţele care urmează să fie analizate din particulele în suspensie (de exemplu, plumbul) volumul de prelevare se raportează la condiţiile de mediu, în particular la temperatura şi la presiunea atmosferică înregistrate la data măsurărilor.
    D. Introducerea de noi echipamente
    Toate echipamentele noi care au fost achiziţionate în scopul punerii în aplicare a prezentei legi trebuie să fie în conformitate cu metoda de referinţă sau o metodă echivalentă până la 11 iunie 2011.
    Toate echipamentele folosite pentru măsurările fixe trebuie să fie în conformitate cu metoda de referinţă sau o metodă echivalentă până la 11 iunie 2013.
    E. Recunoaşterea reciprocă a datelor
    În procesul de omologare efectuat cu scopul de a demonstra că echipamentele de măsurare satisfac exigenţele metodelor de referinţă enumerate la lit. A, autorităţile şi organismele competente desemnate în conformitate cu art. 9 din prezenta lege acceptă rapoarte de încercare emise în alte state membre ale Uniunii Europene de laboratoare acreditate în conformitate cu SR EN ISO 17025 "Cerinţe generale pentru competenţa laboratoarelor de încercări şi etalonări", pentru efectuarea acestor încercări.


    Anexa 8
    MĂSURĂRI
    în staţii de fond rural, indiferent de concentraţie
    A. Obiective
    Obiectivul principal al acestor măsurări este furnizarea de informaţii adecvate cu privire la nivelul de fond al poluării. Aceste informaţii sunt esenţiale pentru aprecierea nivelurilor crescute ale concentraţiilor de poluanţi din ariile mai poluate (cum ar fi fondul urban, zonele industriale, zonele cu trafic rutier), pentru evaluarea contribuţiilor din transportul poluanţilor atmosferici la lungă distanţă, pentru analiza contribuţiei surselor de poluare şi pentru înţelegerea comportamentului unor poluanţi specifici, cum ar fi particulele în suspensie. În plus, aceste informaţii sunt esenţiale pentru creşterea gradului de utilizare a modelării dispersiei şi în zonele urbane.
    B. Substanţe
    Rezultatele măsurărilor de PM(2,5) trebuie să cuprindă cel puţin concentraţia masică şi concentraţiile componenţilor specifici pentru caracterizarea compoziţiei sale chimice. Se au în vedere cel puţin următoarele specii chimice:
    [SO(4)]^2- Na^+ [NH(4)]^+ Ca^2+ carbon elementar (CE)
    [NO(3)]^- K^+ Cl^- Mg^2+ carbon organic (CO)

    C. Amplasarea
    Măsurările în ariile de fond rural se fac în conformitate cu poziţiile A.1.-A.3. din anexa nr. 5.


    Anexa 9
    MĂSURAREA
    substanţelor precursoare ale ozonului
    A. Obiective
    Principalele obiective ale acestor măsurări sunt: analiza tendinţelor substanţelor precursoare ale ozonului, verificarea eficienţei strategiilor de reducere a emisiilor, verificarea consistenţei inventarelor de emisii şi stabilirea legăturii între sursele de emisie şi concentraţiile de poluanţi.
    Un alt obiectiv este facilitarea înţelegerii proceselor de formare ale ozonului şi de dispersie a substanţelor precursoare ale acestuia, precum şi aplicarea modelelor fotochimice.
    B. Substanţe
    Măsurarea substanţelor precursoare ale ozonului trebuie să includă cel puţin oxizii de azot [NO şi NO(2)] şi compuşii organici volatili (COV) adecvaţi. Lista compuşilor organici volatili recomandaţi pentru măsurare este prezentată mai jos:
    1-Butenă Izopren Etil benzen
    Etan Trans-2-Butenă n-Hexan m+p-Xilen
    Etilenă cis-2-Butenă i-Hexan o-Xilen
    Acetilenă 1,3-Butadienă n-Heptan 1,2,4-Trimetilbenzen
    Propan n-Pentan n-Octan 1,2,3-Trimetilbenzen
    Propenă i-Pentan i-Octan 1,3,5-Trimetilbenzen
    n-Butan 1-Pentenă Benzen Formaldehidă
    i-Butan 2-Pentenă Toluen Hidrocarburi totale nonmetanice

    C. Amplasare
    Măsurările sunt efectuate în special în ariile urbane şi suburbane, în orice amplasament de monitorizare considerat adecvat pentru îndeplinirea obiectivelor monitorizării menţionate la lit. A.


    Anexa 10
    Informaţiile care urmează a fi incluse în planurile locale,
    regionale sau naţionale de îmbunătăţire a calităţii aerului înconjurător
    A. Informaţiile care urmează a fi furnizate conform art. 52 (planuri de calitatea aerului)
    1. Localizarea poluării excesive
    a) regiune;
    b) oraş (hartă);
    c) staţie de măsurare (hartă, coordonate geografice).
    2. Informaţii generale
    a) tip de zonă (oraş, zonă industrială sau rurală);
    b) estimarea zonei poluate (kmp) şi a populaţiei expuse poluării;
    c) date climatice utile;
    d) date relevante privind topografia;
    e) informaţii suficiente privind tipul de ţinte care necesită protecţie în zonă.
    3. Autorităţi responsabile
    Numele şi adresele persoanelor responsabile de elaborarea şi punerea în practică a planurilor de îmbunătăţire.
    4. Natura şi evaluarea poluării
    a) concentraţiile observate în anii anteriori (înaintea aplicării măsurilor de îmbunătăţire);
    b) concentraţiile măsurate de la începutul proiectului;
    c) tehnicile utilizate pentru evaluare.
    5. Originea poluării
    a) lista principalelor surse de emisie responsabile de poluare (harta);
    b) cantitatea totală a emisiilor din aceste surse (tone/an);
    c) informaţii privind poluarea importată din alte regiuni.
    6. Analiza situaţiei
    a) detaliile factorilor responsabili de depăşire (de exemplu, transporturile, inclusiv transportul transfrontalier, formarea de poluanţi secundari în atmosferă);
    b) detaliile posibilelor măsuri de îmbunătăţire a calităţii aerului.
    7. Detalii privind măsurile sau proiectele de îmbunătăţire care existau înainte de 11 iunie 2008, şi anume:
    a) măsuri locale, regionale, naţionale, internaţionale;
    b) efectele observate ale acestor măsuri.
    8. Detalii privind măsurile sau proiectele adoptate în vederea reducerii poluării în urma intrării în vigoare a prezentei legi:
    a) enumerarea şi descrierea tuturor măsurilor prevăzute de proiect;
    b) calendarul aplicării;
    c) estimarea îmbunătăţirii planificate a calităţii aerului şi a perioadei de timp preconizate conform necesarului pentru atingerea acestor obiective.
    9. Detalii privind măsurile sau proiectele planificate sau în curs de cercetare pe termen lung.
    10. Lista publicaţiilor, documentelor, activităţilor etc. utilizate pentru a suplimenta informaţiile necesare conform prezentei anexe.
    B. Informaţiile care urmează a fi furnizate conform art. 51 lit. a)
    1. Toate informaţiile sunt sub forma stabilită la lit. A din prezenta anexă.
    2. Informaţii privind stadiul aplicării următoarelor directive:
    1. Directiva 70/220/CEE a Consiliului din 20 martie 1970 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la măsurile preconizate împotriva poluării aerului cu emisiile poluante provenite de la motoarele cu aprindere prin scânteie ale autovehiculelor*1);
    2. Directiva 94/63/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind controlul emisiilor de compuşi organici volatili (COV) rezultaţi din depozitarea carburanţilor şi din distribuţia acestora de la terminale la staţiile de distribuţie a carburanţilor*2);
    3. Directiva 2008/1/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 15 ianuarie 2008 privind prevenirea şi controlul integrat al poluării*3);
    4. Directiva 97/68/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 1997 privind apropierea legislaţiilor statelor membre referitoare la măsurile împotriva emisiei de poluanţi gazoşi şi de pulberi provenind de la motoarele cu ardere internă care urmează să fie instalate pe echipamentele mobile fără destinaţie rutieră*4);
    5. Directiva 98/70/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 1998 privind calitatea benzinei şi a motorinei şi de modificare a Directivei 93/12/CEE a Consiliului*5);
    6. Directiva 1999/13/CE a Consiliului din 11 martie 1999 privind reducerea emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici în anumite activităţi şi instalaţii*6);
    7. Directiva 1999/32/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind reducerea conţinutului de sulf din anumiţi combustibili lichizi şi de modificare a Directivei 93/12/CEE *7);
    8. Directiva 2000/76/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 decembrie 2000 privind incinerarea deşeurilor*8);
    9. Directiva 2001/80/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanţi provenind de la instalaţii de ardere de dimensiuni mari*9);
    10. Directiva 2001/81/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind plafoanele naţionale de emisie pentru anumiţi poluanţi atmosferici*10);
    11. Directiva 2004/42/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 21 aprilie 2004 privind limitarea emisiilor de compuşi organici volatili cauzate de utilizarea de solvenţi organici în anumite vopsele şi lacuri şi în produsele de refinisare a vehiculelor şi de modificare a Directivei 1993/13/CE *11);
    12. Directiva 2005/33/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 6 iulie 2005 de modificare a Directivei 1999/32/CE cu privire la conţinutul de sulf al combustibililor marini*12);
    13. Directiva 2005/55/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 28 septembrie 2005 privind apropierea legislaţiilor statelor membre cu privire la măsurile care trebuie luate împotriva emisiilor de gaze şi de particule poluante provenite de la motoarele cu aprindere prin comprimare utilizate la vehicule şi împotriva emisiilor de gaze poluante provenite de la motoarele cu aprindere prin scânteie alimentate cu gaz sau cu gaz petrolier lichefiat utilizate la vehicule*13);
    14. Directiva 2006/32/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind eficienţa energetică la utilizatorii finali şi serviciile energetice şi de abrogare a Directivei 93/76/CEE a Consiliului*14).
    ----------
    *1) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 76, din 6 aprilie 1970, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/96/CE (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 363, din 20 decembrie 2006, p. 81).
    *2) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 365, din 31 decembrie 1994, p. 24. Directivă modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 al Parlamentului European şi al Consiliului din 29 septembrie 2003 de adaptare la Decizia 1999/468/CE a Consiliului a dispoziţiilor privind comitetele care asistă Comisia în exercitarea competenţelor de executare prevăzute de actele care fac obiectul procedurii menţionate la articolul 251 din Tratatul CE (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 284, din 31 octombrie 2003, p. 1).
    *3) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 24, din 29 ianuarie 2008, p. 8.
    *4) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 59, din 27 februarie 1998, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2006/105/CE.
    *5) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 350, din 28 decembrie 1998, p. 58. Directivă modificată prin Regulamentul (CE) nr. 1882/2003 .
    *6) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 85, din 29 martie 1999, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2004/42/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 143, din 30 aprilie 2004, p. 87).
    *7) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 121, din 11 mai 1999, p. 13. Directivă modificată ultima dată prin Directiva 2005/33/CE a Parlamentului European şi a Consiliului (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 191, din 22 iulie 2005, p. 59).
    *8) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 332, din 28 decembrie 2000, p. 91.
    *9) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 309, din 27 noiembrie 2001, p. 1.
    *10) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 309, din 27 noiembrie 2001, p. 22.
    *11) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 143, din 30 aprilie 2004, p. 87.
    *12) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 191, din 22 iulie 2005, p. 59.
    *13) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 275, din 20 octombrie 2005, p. 1. Directivă modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce priveşte emisiile provenind de la vehiculele uşoare pentru pasageri şi de la vehiculele uşoare comerciale (Euro 5 şi Euro 6) şi privind accesul la informaţiile referitoare la repararea şi întreţinerea vehiculelor (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 171, din 29 iunie 2007, p. 1).
    *14) Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 114, din 27 aprilie 2006, p. 64.
    3. Informaţii privind măsurile de reducere a poluării aerului care au fost luate în considerare la nivelul corespunzător local, regional sau naţional pentru punerea în aplicare în legătură cu atingerea obiectivelor de calitate a aerului, inclusiv:
    a) reducerea emisiilor provenite din surse staţionare prin asigurarea dotării surselor staţionare de combustie mici şi mijlocii (inclusiv pentru biomasă) cu echipamente de control al emisiilor sau prin asigurarea înlocuirii lor;
    b) reducerea emisiilor provenite de la autovehicule prin intermediul modernizării cu ajutorul echipamentelor de control al emisiilor. Trebuie avută în vedere utilizarea de stimulente de natură economică pentru a accelera adoptarea noilor tehnologii;
    c) achiziţiile efectuate de către autorităţile publice, în conformitate cu manualul privind achiziţiile publice de autovehicule destinate traficului rutier, de combustibili şi de echipament de combustie care asigură protecţia mediului, în scopul reducerii emisiilor, inclusiv achiziţionarea unor:
    - autovehicule noi, inclusiv autovehicule cu nivel scăzut de emisie;
    - autovehicule nepoluante care efectuează servicii de transport;
    - surse staţionare de combustie cu nivel scăzut de emisie;
    - combustibili cu nivel scăzut de emisie pentru sursele staţionare şi mobile;
    d) măsurile de limitare a emisiilor provenite din transporturi prin intermediul planificării şi gestionării circulaţiei rutiere (inclusiv taxarea congestiei din trafic, tarifele pentru parcare diferenţiate sau alte stimulente de natură economică; stabilirea de "zone cu nivel scăzut de emisie");
    e) măsurile de încurajare a evoluţiei în direcţia mijloacelor de transport mai puţin poluante;
    f) asigurarea utilizării combustibililor cu nivel scăzut de emisie în sursele staţionare de scară mică, medie şi mare şi în sursele mobile;
    g) măsurile de reducere a poluării aerului prin intermediul sistemului de autorizare în temeiul Directivei 2008/1/CE , al planurilor naţionale în temeiul Directivei 2001/80/CE şi prin intermediul folosirii instrumentelor economice, cum ar fi taxele, impunerile sau schimbul de drepturi de emisie;
    h) acolo unde este cazul, măsuri vizând protecţia sănătăţii copiilor şi a altor grupuri sensibile.


    Anexa 11
    Informarea publicului
    1. Autorităţile publice competente asigură comunicarea regulată către public a informaţiilor actualizate privind concentraţiile ambientale de poluanţi, în conformitate cu dispoziţiile prezentei legi.
    2. Concentraţiile ambientale puse la dispoziţie sunt prezentate sub forma unor valori medii pentru perioade de calculare a mediei corespunzătoare prevăzute la lit. B, D-F şi la poziţiile G.1.-G.5. din anexa nr. 3. Informaţiile prezentate cuprind cel puţin eventualele niveluri care depăşesc obiectivele referitoare la calitatea aerului, inclusiv valorile-limită, valorile-ţintă, pragurile de alertă, pragurile de informare sau obiectivele pe termen lung referitoare la poluantul reglementat. Se include o scurtă evaluare legată de obiectivele privind calitatea aerului şi informaţii corespunzătoare referitoare la efectele asupra sănătăţii sau vegetaţiei, acolo unde este cazul.
    3. Informaţiile privind concentraţiile ambientale de dioxid de sulf, dioxid de azot, particule în suspensie [cel puţin PM(10], ozon şi monoxid de carbon se actualizează cel puţin o dată pe zi şi, în cazurile în care acest lucru este posibil, informaţiile se actualizează o dată pe oră. Informaţiile privind concentraţiile ambientale de plumb şi benzen, prezentate ca valori medii pe ultimele 12 luni, se actualizează trimestrial şi, de câte ori acest lucru este posibil, lunar.
    4. Autorităţile publice competente asigură punerea la timp la dispoziţia publicului a informaţiilor privind depăşirile actuale sau prognozate ale pragurilor de alertă, precum şi eventuale praguri de informare. Detaliile furnizate trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii:
    a) informaţii privind depăşirea sau depăşirile observate:
    - punctul sau arealul de depăşire;
    - tipul de prag depăşit (de informare sau de alertă);
    - momentul începerii şi durata depăşirii;
    - cea mai mare concentraţie orară şi, în plus, cea mai mare concentraţie medie pe un interval de 8 ore în cazul ozonului;
    b) prognoza următoarei (următoarelor) după-amiezi (zile):
    - aria geografică a depăşirilor preconizate ale pragurilor de informare şi/sau de alertă;
    - modificările preconizate ale poluării (ameliorare, stabilizare sau deteriorare), alături de motivele care determină acele modificări;
    c) informaţii privind tipul de populaţie vizat, posibilele efecte asupra sănătăţii şi măsurile recomandate:
    - informaţii privind grupurile de populaţie expuse riscului;
    - descrierea simptomelor probabile;
    - măsurile de precauţie recomandate populaţiei vizate;
    - locul unde se găsesc informaţii suplimentare;
    d) informaţii privind acţiunile de prevenire în scopul reducerii poluării şi/sau a expunerii la aceasta: indicarea sectoarelor principalelor surse; recomandări cu privire la acţiunile de reducere a emisiilor;
    e) în cazul depăşirilor prognozate, statele membre trebuie să ia măsuri pentru a se asigura că detaliile respective sunt furnizate în măsura în care acest lucru este posibil.
    --------