LEGE nr. 509 din 12 iulie 2002
privind agenţii comerciali permanenţi
EMITENT
  • PARLAMENTUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 581 din 6 august 2002



    Parlamentul României adopta prezenta lege.

    Capitolul 1 Domeniul de aplicare


    Articolul 1

    (1) Prezenta lege se aplică raporturilor juridice dintre agenţii comerciali permanenţi şi comitentii acestora.
    (2) În sensul prezentei legi, prin agent comercial permanent, denumit în continuare agent, se înţelege comerciantul, persoana fizica sau juridică, care, în calitate de intermediar independent, este împuternicit în mod statornic:
    a) sa negocieze afaceri pentru o altă persoană fizica sau juridică, denumita în continuare comitent; sau
    b) sa negocieze şi sa încheie afaceri în numele şi pe seama comitentului.
    (3) Împuternicirea prevăzută la alin. (2) se poate exercita în una sau mai multe regiuni determinate, astfel cum se stabileşte în contract.
    (4) Agentul prestează serviciul caracteristic cu titlu principal sau accesoriu şi contra unei remuneraţii.
    (5) Agentul nu este prepusul comitentului.


    Articolul 2

    (1) Prezenta lege nu se aplică activităţii persoanelor care:
    a) acţionează ca intermediar în cadrul burselor de valori şi al pieţelor reglementate de mărfuri şi instrumente financiare derivate;
    b) au calitatea de agent sau broker de asigurări şi reasigurari;
    c) în calitate de agent prestează un serviciu neremunerat.
    (2) Nu constituie agent, în înţelesul prezentei legi, persoana care:
    a) are calitatea de organ legal sau statutar al unei persoane juridice şi atribuţii de reprezentare a acesteia;
    b) este asociat sau acţionar şi este imputernicita în mod legal sa îi reprezinte pe ceilalţi asociaţi sau acţionari;
    c) are calitatea de administrator judiciar, lichidator, tutore, curator, custode sau sechestru, în raport cu comitentul.


    Capitolul 2 Drepturi şi obligaţii


    Articolul 3

    (1) Agentul nu poate negocia şi nu poate încheia, pe contul sau, fără consimţământul expres al comitentului, în regiunea determinata prin contract, operaţiuni de comerţ concurente privind bunuri şi/sau servicii similare celor care fac obiectul contractului de agenţie.
    (2) În lipsa unei stipulaţii contrare agentul poate reprezenta mai mulţi comitenţi, iar comitentul se poate folosi în acelaşi timp, în aceeaşi regiune şi pentru acelaşi comerţ de mai mulţi agenţi.
    (3) Agentul poate primi împuternicirea de a negocia sau a încheia, în regiunea determinata prin contract, operaţiuni pentru mai mulţi comitenţi concurenţi numai dacă în contractul de agenţie se stipulează în mod expres o asemenea permisiune.


    Articolul 4

    (1) În sensul prezentei legi, prin clauza de neconcurenta se înţelege acea prevedere contractuală al carei efect consta în restrangerea activităţii profesionale a agentului pe perioada desfăşurării şi/sau ulterior încetării contractului de agenţie.
    (2) Clauza de neconcurenta trebuie redactată în scris, sub sancţiunea nulităţii.
    (3) Clauza de neconcurenta se aplică doar pentru regiunea geografică sau grupul de persoane şi regiunea geografică la care se referă contractul de agenţie şi doar pentru bunurile şi serviciile în legătură cu care agentul este împuternicit sa negocieze şi sa încheie operaţiuni; orice extensiune a sferei clauzei de neconcurenta este anulabila la cererea agentului.
    (4) Restrangerea activităţii prin clauza de neconcurenta nu se poate întinde pe o perioadă mai mare de 2 ani de la data încetării contractului de agenţie.


    Articolul 5

    (1) Agentul trebuie să îndeplinească obligaţiile ce decurg din împuternicirea care îi este data, personal sau prin prepuşii săi, în conformitate cu instrucţiunile primite şi în scopul realizării intereselor comitentului.
    (2) În executarea împuternicirilor primite agentul este obligat sa acţioneze cu buna-credinţa şi cu diligenta unui profesionist.
    (3) Agentul este obligat:
    a) sa îi procure şi sa îi comunice comitentului pentru care acţionează informaţiile privitoare la regiunea sau regiunile stabilite în contract, care l-ar putea interesa pe acesta, precum şi toate celelalte informaţii necesare de care dispune;
    b) să depună diligenta necesară pentru negocierea şi, dacă este cazul, încheierea afacerilor cu care este împuternicit, în condiţii cat mai avantajoase pentru comitent;
    c) să respecte în mod corespunzător instrucţiunile rezonabile primite de la comitent, ţinând seama de caracterul imperativ, indicativ sau facultativ al acestora;
    d) sa ţină în registrele sale partide separate pentru operaţiunile ce îl privesc pe fiecare comitent;
    e) sa depoziteze bunurile sau esantioanele într-o maniera care să permită identificarea celor aparţinând fiecărui comitent;
    f) sa îndeplinească orice alta obligaţie care îi revine potrivit contractului şi dispoziţiilor legale.
    (4) Executarea împuternicirii prin substituirea agentului, în tot sau în parte, cu subagenti este supusă prevederilor Codului civil.


    Articolul 6

    (1) În raporturile cu agentul comitentul este obligat sa acţioneze cu buna-credinţa şi cu diligenta unui profesionist.
    (2) Comitentul este obligat:
    a) sa pună la dispoziţie agentului în timp util şi într-o cantitate corespunzătoare mostre, cataloage, tarife şi orice alte documente necesare agentului pentru executarea împuternicirii sale, referitoare la bunurile sau serviciile respective;
    b) sa furnizeze agentului informaţiile necesare executării contractului de agenţie;
    c) sa îl înştiinţeze pe agent într-un termen util atunci când va prevedea ca volumul operaţiunilor comerciale va fi sensibil inferior celui pe care agentul l-ar fi putut anticipa în mod normal;
    d) sa plătească agentului remuneraţia în condiţiile şi la termenele stabilite prin contract sau prin lege;
    e) sa îndeplinească orice alta obligaţie care îi revine potrivit contractului şi dispoziţiilor legale.
    (3) Comitentul trebuie să îl informeze pe agent în timp util, potrivit naturii operaţiunii, despre acceptarea, refuzul ori neexecutarea unei operaţiuni comerciale negociate sau, după caz, încheiate de agent.


    Articolul 7

    Operaţiunea negociata de agent se considera abandonată dacă comitentul, primind înştiinţarea, nu comunică în timp util terţei persoane, direct sau prin intermediul agentului, acceptul sau.


    Articolul 8

    (1) Agentul nu poate, fără împuternicire specială, sa primească plata şi nici sa acorde reduceri sau amânări pentru creanţele comitentului.
    (2) Agentul poate primi reclamaţii privitoare la viciile bunurilor sau serviciilor şi poate solicita orice măsuri de asigurare în interesul comitentului, fiind obligat în ambele cazuri sa îl înştiinţeze de îndată pe acesta.


    Articolul 9

    Părţile nu pot deroga prin convenţie contrară de la dispoziţiile art. 5 şi 6.


    Capitolul 3 Remunerarea agentului


    Articolul 10

    (1) Remuneraţia agentului consta fie într-o sumă fixa, fie într-un comision, fie în parte o sumă fixa şi în parte un comision, potrivit acordului părţilor.
    (2) În lipsa unor prevederi legale sau a unor stipulaţii derogatorii agentul are dreptul de a primi o remuneraţie în conformitate cu uzanţele comerciale ale zonei şi sectorului de piaţa în care acesta operează. În absenta unor asemenea uzante agentul este îndreptăţit sa primească o remuneraţie corespunzătoare, ţinând seama de toate aspectele caracteristice operaţiunilor efectuate.


    Articolul 11

    (1) În sensul prezentei legi, prin comision se înţelege orice formă de remuneraţie al carei cuantum se obţine prin raportare la volumul sau la valoarea operaţiunilor.
    (2) Dispoziţiile art. 12-17 sunt aplicabile numai în măsura în care agentul primeşte comision cu titlu de remuneraţie totală sau parţială.


    Articolul 12

    Agentul este îndreptăţit sa primească comision pentru o operaţiune încheiată pe durata existenţei contractului de agenţie, dacă:
    a) operaţiunea este încheiată ca urmare a intermedierii agentului;
    b) operaţiunea este încheiată, fără intermedierea agentului, cu o terta persoana care a fost procurata anterior de acesta drept client, cu condiţia ca aceasta operaţiune să aibă o natura similară celei încheiate anterior cu acel client;
    c) operaţiunea este încheiată cu un client dintr-o regiune determinata sau care face parte dintr-un grup de persoane determinat, pentru care agentul a primit împuternicire exclusiva prin contractul de agenţie.


    Articolul 13

    Agentul este îndreptăţit sa primească comision pentru o operaţiune încheiată ulterior încetării contractului de agenţie, dacă:
    a) încheierea acelei operaţiuni survine într-un termen rezonabil de la data încetării contractului de agenţie, iar încheierea operaţiunii se datorează în principal activităţii prestate de agent pe durata contractului de agenţie;
    b) comanda terţilor a fost primită de comitent sau de agent, în conformitate cu dispoziţiile art. 12, anterior încetării contractului de agenţie.


    Articolul 14

    (1) În cazul înlocuirii agentului noul agent nu are dreptul de a primi comisionul prevăzut la art. 12 dacă acesta este datorat agentului precedent în temeiul art. 13.
    (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică atunci când din circumstanţele concrete rezultă ca este echitabil ca acel comision să fie împărţit între agenţii respectivi.


    Articolul 15

    (1) Dreptul la comision se naşte la data la care se îndeplineşte una dintre următoarele condiţii:
    a) comitentul îşi executa obligaţiile contractuale faţă de terta persoana;
    b) comitentul ar fi trebuit să îşi execute obligaţiile contractuale potrivit convenţiei sale cu terta persoana;
    c) terta persoana îşi executa obligaţiile contractuale.
    (2) Dreptul la comision se naşte cel mai târziu la data la care terta persoana îşi executa obligaţiile sau ar fi trebuit să le execute, dacă comitentul şi-ar fi executat în mod corespunzător obligaţiile sale.
    (3) Părţile nu pot deroga în detrimentul intereselor agentului de la prevederile alin. (2).


    Articolul 16

    (1) Comisionul se datorează şi pentru operaţiunile încheiate, dar la a căror executare părţile au renunţat; prevederile art. 15 alin. (2) se aplică în acest caz în mod corespunzător.
    (2) Dreptul la comision nu se stinge decât dacă şi în măsura în care operaţiunea încheiată între comitent şi terta persoana nu se executa, iar aceasta neexecutare nu este datorată unor circumstanţe imputabile comitentului.
    (3) În caz de executare parţială din partea terţei persoane, agentul este îndreptăţit doar la plata unei cote-părţi din comision, proporţională cu suma încasată de comitent.
    (4) În cazurile prevăzute la alin. (2) şi (3) comisioanele percepute vor fi rambursate, după caz, în tot sau în parte.
    (5) Părţile nu pot deroga în detrimentul intereselor agentului de la prevederile alin. (2).


    Articolul 17

    (1) Contul comisioanelor va fi lichidat de comitent la sfârşitul fiecărui trimestru şi se va trimite agentului împreună cu copiile de pe facturile ce au fost expediate clienţilor, precum şi cu precizarea elementelor esenţiale care au stat la baza calculării valorii comisionului.
    (2) Agentul este îndreptăţit să solicite sa îi fie remisă orice informaţie, inclusiv extrase ale registrelor contabile ţinute de comitent, care îi este necesară pentru verificarea valorii comisioanelor ce i-ar fi datorate.
    (3) Prevederile alin. (2) se aplică în condiţiile prevăzute de legea specială, atunci când dezvaluirea informaţiilor respective vizează ordinea publică sau siguranţa naţionala.
    (4) Comisionul trebuie plătit cel mai târziu în ultima zi a lunii care urmează trimestrului în cursul căruia a luat naştere dreptul la comision.
    (5) Părţile nu pot deroga în detrimentul intereselor agentului de la prevederile alin. (1), (2) şi (4).


    Capitolul 4 Încheierea şi încetarea contractului de agenţie


    Articolul 18

    Contractul de agenţie încheiat pe perioada determinata sau nedeterminată, inclusiv modificările şi adaugarile ulterioare, poate fi probat numai prin înscris, indiferent de valoarea acestuia, atât în raporturile dintre părţi, cat şi faţă de terţi.


    Articolul 19

    Contractul de agenţie pe durata determinata care continua să fie executat de părţi după expirarea să se considera transformat automat într-un contract pe durata nedeterminată.


    Articolul 20

    (1) Contractul de agenţie pe durata nedeterminată poate fi denunţat unilateral de oricare dintre părţi, cu acordarea obligatorie a unui preaviz.
    (2) Prevederile alin. (1) sunt aplicabile şi contractului de agenţie pe durata determinata care prevede o clauza expresă privind posibilitatea denunţării unilaterale anticipate.
    (3) Termenul de preaviz care însoţeşte declaraţia de denunţare trebuie să aibă o durată de minimum o luna pentru primul an de contract.
    (4) În cazul în care durata contractului este mai mare de un an, termenul minim de preaviz se măreşte cu câte o luna pentru fiecare an suplimentar început, fără ca durata termenului de preaviz să depăşească 6 luni.
    (5) Părţile nu pot stabili prin convenţie termene de preaviz mai scurte decât cele prevăzute la alin. (3) şi (4).
    (6) Dacă părţile convin termene de preaviz mai lungi decât cele prevăzute la alin. (3) şi (4), prin contractul de agenţie nu se vor putea stabili în sarcina agentului termene de preaviz mai lungi decât cele stabilite în sarcina comitentului.
    (7) Dacă părţile nu stabilesc altfel, sfârşitul termenului de preaviz trebuie să coincida cu sfârşitul unei luni calendaristice.
    (8) Prevederile alin. (1)-(7) se aplică corespunzător contractului pe durata determinata transformat, potrivit art. 19, în contract pe durata nedeterminată; în acest caz la calculul termenului de preaviz se va ţine seama de întreaga perioadă cumulată a contractului, cuprinzând atât durata determinata a contractului, cat şi perioada în care acesta se considera pe durata nedeterminată.


    Articolul 21

    (1) Oricare dintre părţi poate rezilia contractul de agenţie fără preaviz sau înainte de expirarea termenului contractului, în cazul unei neindepliniri din culpa grava a obligaţiilor contractuale de către cealaltă parte.
    (2) Contractul de agenţie poate fi denunţat imediat de oricare dintre părţi, cu repararea prejudiciilor astfel pricinuite celeilalte părţi, atunci când circumstanţe excepţionale, altele decât forta majoră ori cazul fortuit, fac imposibila continuarea colaborării dintre comitent şi agent.
    (3) În cazul prevăzut la alin. (2) se prezuma încetarea contractului la data primirii notificării scrise a intentiei de denunţare a contractului şi a motivului denunţării.


    Capitolul 5 Indemnizaţii şi despăgubiri datorate în caz de încetare a contractului de agenţie


    Articolul 22

    (1) La încetarea contractului de agenţie agentul este îndreptăţit sa primească de la comitent o indemnizaţie, în măsura în care:
    a) a procurat noi clienţi comitentului sau a sporit semnificativ volumul operaţiunilor comerciale cu clienţii existenţi, iar comitentul obţine încă foloase substanţiale din operaţiunile cu aceşti clienţi; şi
    b) plata acestei indemnizaţii este echitabila, având în vedere circumstanţele concrete, în special comisioanele pe care agentul ar fi trebuit să le primească în urma operaţiunilor încheiate de comitent cu clienţii prevăzuţi la lit. a), precum şi posibila restrangere a activităţii profesionale a agentului datorită existenţei în contractul de agenţie a unei clauze de neconcurenta.
    (2) Valoarea indemnizaţiei nu poate depăşi o sumă echivalenta cuantumului unei remuneraţii anuale, calculată pe baza mediei anuale a remuneraţiilor încasate de agent pe parcursul ultimilor 5 ani de contract; dacă durata contractului nu insumeaza 5 ani, remuneraţia anuală este calculată pe baza mediei remuneraţiilor încasate în cursul perioadei respective.
    (3) Acordarea indemnizaţiei prevăzute la alin. (1) nu aduce atingere dreptului agentului de a cere despăgubiri, în condiţiile legii.
    (4) În cazul în care contractul de agenţie încetează ca urmare a decesului agentului, urmează să se aplice în mod corespunzător prevederile alin. (1).
    (5) Dreptul la indemnizaţia prevăzută la alin. (1) sau, după caz, la alin. (4) se stinge dacă agentul ori, după caz, succesorul acestuia nu îl pune în întârziere pe comitent, cu privire la pretenţiile sale, într-un termen de un an de la data încetării contractului de agenţie.


    Articolul 23

    Agentul nu are dreptul la indemnizaţia prevăzută la art. 22 în următoarele situaţii:
    a) comitentul reziliază contractul datorită unei încălcări de către agent a obligaţiilor sale din culpa grava;
    b) agentul denunta unilateral contractul, cu excepţia cazului în care aceasta denunţare este motivată de cauze precum vârsta, infirmitatea ori boala agentului, care împiedica în mod justificat continuarea activităţilor acestuia, sau de cauze justificate, imputabile comitentului;
    c) în cazul novatiei contractului de agenţie prin înlocuirea agentului cu o terta persoana.


    Articolul 24

    Părţile nu pot deroga în detrimentul intereselor agentului de la prevederile art. 22 şi 23 înainte de încetarea contractului de agenţie.


    Articolul 25

    (1) Comitentul nu se poate prevala de clauza de neconcurenta dacă contractul de agenţie încetează în următoarele situaţii:
    a) comitentul denunta unilateral contractul de agenţie fără a respecta termenul de preaviz, legal sau convenţional, şi fără a exista un motiv grav pe care comitentul sa îl fi comunicat de îndată agentului;
    b) agentul reziliază contractul pentru un motiv grav imputabil comitentului şi îl informează de îndată despre aceasta pe comitent;
    c) contractul de agenţie este reziliat de instanţa judecătorească ca urmare a culpei comitentului.
    (2) La cererea agentului instanţa poate, ţinând seama şi de interesele legitime ale comitentului, sa înlăture sau sa limiteze efectele clauzei de neconcurenta, atunci când consecinţele prejudiciabile ale acesteia pentru agentul comercial sunt contrare echităţii.
    (3) Instanţa poate, la cererea agentului, sa reducă cuantumul clauzei penale sau al indemnizaţiei stipulate pentru încălcarea de către acesta a clauzei de neconcurenta, dacă considera ca aceasta este excesiva în raport cu împrejurările cauzei.


    Capitolul 6 Dispoziţii finale


    Articolul 26

    Dispoziţiile prezentei legi se completează, în măsura compatibilitatii lor, cu prevederile legale privind contractul de mandat comercial.


    Articolul 27

    Prezenta lege intră în vigoare la 60 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 23 mai 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
    p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
    DORU IOAN TARACILA
    Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 27 iunie 2002, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.
    PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR
    VALER DORNEANU
    Bucureşti, 12 iulie 2002.
    Nr. 509.
    --------