LEGE nr. 17 din 6 martie 2000
privind asistenţa socială a persoanelor varstnice
EMITENT
  • PARLAMENTUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 104 din 9 martie 2000



    Parlamentul României adopta prezenta lege.

    Capitolul 1 Dispoziţii generale


    Articolul 1

    (1) Persoanele varstnice au dreptul la asistenţa socială, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, în raport cu situaţia sociomedicala şi cu resursele economice de care dispun.
    (2) Măsurile de asistenţa socială prevăzute de prezenta lege sunt complementare celor reglementate prin sistemul asigurărilor sociale.
    (3) Persoanele varstnice care beneficiază de asistenţa socială au dreptul şi la alte forme de protecţie socială, în condiţiile legii.
    (4) Sunt considerate persoane varstnice, în sensul prezentei legi, persoanele care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege.


    Articolul 2

    Asistenţa socială pentru persoanele varstnice se realizează prin servicii şi prestaţii sociale.


    Articolul 3

    Beneficiază de prevederile prezentei legi persoana varstnica, definită la art. 1 alin. (4), care se găseşte în una dintre următoarele situaţii:
    a) nu are familie sau nu se afla în întreţinerea unei sau unor persoane obligate la aceasta, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare;
    b) nu are locuinta şi nici posibilitatea de a-şi asigura condiţiile de locuit pe baza resurselor proprii;
    c) nu realizează venituri proprii sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare;
    d) nu se poate gospodari singura sau necesita îngrijire specializată;
    e) se afla în imposibilitatea de a-şi asigura nevoile sociomedicale, datorită bolii ori stării fizice sau psihice.


    Capitolul 2 Servicii şi prestaţii sociale


    Secţiunea 1 Evaluarea situaţiei persoanelor varstnice care necesita asistenţa socială


    Articolul 4

    Nevoile persoanelor varstnice se evalueaza prin ancheta socială care se elaborează pe baza datelor cu privire la afectiunile ce necesita îngrijire specială, capacitatea de a se gospodari şi de a îndeplini cerinţele fireşti ale vieţii cotidiene, condiţiile de locuit, precum şi veniturile efective sau potenţiale considerate minime pentru asigurarea satisfacerii nevoilor curente ale vieţii.


    Articolul 5

    Nevoile persoanelor varstnice aflate în situaţia de pierdere totală sau parţială a autonomiei, care pot fi de natura medicală, sociomedicala, psihoafectiva, se stabilesc pe baza grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor varstnice, care prevede criteriile de încadrare în grade de dependenta.


    Articolul 6

    (1) Grila naţionala de evaluare a nevoilor persoanelor varstnice se aproba prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale şi a Ministerului Sănătăţii.
    (2) Grila naţionala de evaluare a nevoilor persoanelor varstnice poate fi revizuită anual şi, în mod obligatoriu, o dată la 3 ani.


    Secţiunea a 2-a Servicii comunitare pentru persoanele varstnice


    Articolul 7

    (1) Serviciile comunitare pentru persoanele varstnice care se găsesc în situaţiile prevăzute la art. 3 se realizează cu consimţământul acestora şi au în vedere:
    a) îngrijirea temporară sau permanenta la domiciliu;
    b) îngrijirea temporară sau permanenta într-un cămin pentru persoane varstnice;
    c) îngrijirea în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, case de îngrijire temporară, apartamente şi locuinţe sociale, precum şi altele asemenea.
    (2) În situaţia în care starea de sănătate a persoanei varstnice nu permite obţinerea consimţământului acesteia, pentru acordarea ingrijirilor prevăzute la alin. (1) decizia se ia de serviciul social al consiliului local sau de direcţia de asistenţa socială din cadrul direcţiilor generale de muncă şi protecţie socială judeţene şi a municipiului Bucureşti, pe baza anchetei sociale şi a recomandărilor medicale făcute de medicul de familie, prin consultarea şi a medicului specialist, cu acceptul rudelor de gradul I ale persoanei respective sau, în lipsa acestora, cu acceptul unui alt membru de familie.
    (3) În cazul decesului persoanei varstnice lipsite de sustinatori legali sau când aceştia nu pot să îşi îndeplinească obligaţiile familiale datorită stării de sănătate sau situaţiei economice precare, serviciile comunitare asigura inmormantarea.


    Articolul 8

    Serviciile comunitare asigurate persoanelor varstnice la domiciliu sunt:
    a) servicii sociale privind, în principal, îngrijirea persoanei, prevenirea marginalizarii sociale şi sprijinirea pentru reintegrarea socială, consiliere juridică şi administrativă, sprijin pentru plata unor servicii şi obligaţii curente, îngrijirea locuinţei şi gospodăriei, ajutor pentru menaj, prepararea hranei;
    b) servicii sociomedicale privind, în principal, ajutorul pentru realizarea igienei personale, readaptarea capacităţilor fizice şi psihice, adaptarea locuinţei la nevoile persoanei varstnice şi antrenarea la activităţi economice, sociale şi culturale, precum şi îngrijirea temporară în centre de zi, aziluri de noapte sau alte centre specializate;
    c) servicii medicale, sub forma consultatiilor şi ingrijirilor medicale la domiciliu sau în instituţii de sănătate, consultaţii şi îngrijiri stomatologice, administrarea de medicamente, acordarea de materiale sanitare şi de dispozitive medicale.


    Articolul 9

    (1) Serviciile comunitare de consiliere, în vederea prevenirii marginalizarii sociale şi pentru reintegrare socială, se asigura fără plata unei contribuţii, ca un drept fundamental al persoanelor varstnice, de către asistenţi sociali.
    (2) Serviciile prevăzute la art. 8 lit. a) şi b) se asigura fără plata contribuţiei persoanelor varstnice care, evaluate potrivit grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor varstnice, nu au venituri sau ale căror venituri sunt mai mici de 5 ori decât nivelul venitului net lunar luat în calcul la stabilirea ajutorului social pentru o persoană singura.


    Articolul 10

    Persoanele varstnice care se încadrează în grila naţionala de evaluare a nevoilor persoanelor varstnice, îndreptăţite sa beneficieze de serviciile prevăzute la art. 8 lit. a) şi b) şi care realizează venituri ce se situeaza peste nivelul prevăzut la art. 9 alin. (2), beneficiază de servicii cu plata unei contribuţii, în funcţie de tipul de servicii acordate şi de venitul persoanei, fără a se depăşi costul acestora calculat pentru perioada respectiva. Tipurile de servicii şi costul acestora se stabilesc de consiliile locale.


    Articolul 11

    Serviciile medicale prevăzute la art. 8 lit. c) sunt acordate în baza reglementărilor legale privind asigurările sociale de sănătate.


    Articolul 12

    Organizarea serviciilor prevăzute la art. 8 lit. a) şi b) revine consiliilor locale, direct sau pe bază de convenţii încheiate cu organizaţii neguvernamentale, unităţi de cult recunoscute în România ori cu alte persoane fizice sau juridice.


    Articolul 13

    (1) Pentru asigurarea îngrijirii la domiciliu a persoanei varstnice aflate în situaţia de dependenta sociomedicala, stabilită potrivit grilei naţionale de evaluare a nevoilor persoanelor varstnice, consiliile locale pot angaja personal de îngrijire prin plata cu ora, fracţiuni de norma sau norma întreaga, în funcţie de perioada de îngrijire necesară a se acordă.
    (2) Soţul şi rudele care au în îngrijire o persoană varstnica dependenta pot beneficia de program lunar redus de lucru, de o jumătate de norma, cu suportarea drepturilor salariale pentru cealaltă jumătate de norma din bugetul local, corespunzător salariului brut lunar al asistentului social debutant cu pregătire medie. Timpul cat soţul şi rudele au fost încadrate în aceste condiţii se considera, la calculul vechimii în munca, timp lucrat cu norma întreaga.
    (3) Persoanele care acorda îngrijire vârstnicilor vor fi acreditate de direcţiile generale de muncă şi protecţie socială judeţene şi a municipiului Bucureşti potrivit metodologiei aprobate prin ordin al ministrului muncii şi protecţiei sociale.


    Articolul 14

    Serviciile comunitare asigurate persoanelor varstnice în cămine sunt:
    a) servicii sociale, care constau în:
    - ajutor pentru menaj;
    - consiliere juridică şi administrativă;
    - modalităţi de prevenire a marginalizarii sociale şi de reintegrare socială în raport cu capacitatea psihoafectiva;
    b) servicii sociomedicale, care constau în:
    - ajutor pentru menţinerea sau readaptarea capacităţilor fizice ori intelectuale;
    - asigurarea unor programe de ergoterapie;
    - sprijin pentru realizarea igienei corporale;
    c) servicii medicale, care constau în:
    - consultaţii şi tratamente la cabinetul medical, în instituţii medicale de profil sau la patul persoanei, dacă aceasta este imobilizata;
    - servicii de îngrijire-infirmerie;
    - asigurarea medicamentelor;
    - asigurarea cu dispozitive medicale;
    - consultaţii şi îngrijiri stomatologice.


    Articolul 15

    La solicitarea organizaţiilor neguvernamentale, a organizaţiilor de pensionari sau a unităţilor de cult recunoscute în România, căminele pot asigura unele servicii prevăzute la art. 14, îngrijirea unor persoane varstnice la domiciliu, pe bază de convenţii încheiate cu finantatorul.


    Articolul 16

    (1) Îngrijirea persoanelor varstnice în cămine reprezintă o măsura de asistenţa socială şi poate fi dispusă cu titlu de excepţie pentru persoanele care se găsesc în una dintre situaţiile prevăzute la art. 3.
    (2) Accesul unei persoane varstnice în cămin se face avându-se în vedere următoarele criterii de prioritate:
    a) necesita îngrijire medicală permanenta deosebită, care nu poate fi asigurata la domiciliu;
    b) nu se poate gospodari singura;
    c) este lipsită de sustinatori legali sau aceştia nu pot să îşi îndeplinească obligaţiile datorită stării de sănătate sau situaţiei economice şi a sarcinilor familiale;
    d) nu are locuinta şi nu realizează venituri proprii.


    Articolul 17

    Activităţile sociale şi sociomedicale prevăzute în prezenta lege se monitorizează şi se evalueaza de personalul de specialitate din cadrul aparatului propriu al consiliilor locale şi al direcţiilor generale de muncă şi protecţie socială.


    Secţiunea a 3-a Organizarea şi funcţionarea căminelor pentru persoane varstnice


    Articolul 18

    (1) Căminul pentru persoane varstnice este instituţia de asistenţa socială cu personalitate juridică, înfiinţată, organizată şi finanţată potrivit dispoziţiilor prezentei legi.
    (2) Căminele asigura condiţii corespunzătoare de gazduire şi de hrana, îngrijiri medicale, recuperare şi readaptare, activităţi de ergoterapie şi de petrecere a timpului liber, asistenţa socială şi psihologică.
    (3) Căminele pentru pensionari, căminele pentru bătrâni şi căminele pentru bătrâni bolnavi cronici, existente la data intrării în vigoare a prezentei legi sau care vor fi date ulterior în folosinţă, vor funcţiona sub forma de cămine pentru persoane varstnice, cu secţii pentru:
    a) persoane dependente;
    b) persoane semidependente;
    c) persoane care nu sunt dependente.
    (4) Pentru buna funcţionare a căminelor pentru persoane varstnice direcţiile generale de muncă şi protecţie socială judeţene şi a municipiului Bucureşti vor asigura îndrumarea metodologică şi coordonarea activităţii de specialitate necesare.
    (5) Cheltuielile curente şi de capital ale căminelor pentru persoane varstnice se asigura din venituri extrabugetare şi din subvenţii acordate de la bugetul de stat.


    Articolul 19

    Principalele obiective ale unui cămin sunt:
    a) să asigure persoanelor varstnice ingrijite maximum posibil de autonomie şi siguranţa;
    b) să ofere condiţii de îngrijire care să respecte identitatea, integritatea şi demnitatea persoanei varstnice;
    c) să permită menţinerea sau ameliorarea capacităţilor fizice şi intelectuale ale persoanelor varstnice;
    d) sa stimuleze participarea persoanelor varstnice la viaţa socială;
    e) sa faciliteze şi sa încurajeze legăturile interumane, inclusiv cu familiile persoanelor varstnice;
    f) să asigure supravegherea şi îngrijirea medicală necesară, potrivit reglementărilor privind asigurările sociale de sănătate;
    g) sa prevină şi sa trateze consecinţele legate de procesul de imbatranire.


    Capitolul 3 Finanţarea asistenţei sociale pentru persoanele varstnice


    Secţiunea 1 Finanţarea din fonduri bugetare


    Articolul 20

    Finanţarea serviciilor de asistenţa socială şi a prestaţiilor prevăzute de prezenta lege se asigura pe principiul împărţirii responsabilităţii între administraţia publică centrala şi cea locală.


    Articolul 21

    (1) De la bugetul de stat se aloca fonduri pentru:
    a) finanţarea activităţilor de asistenţa socială desfăşurate de asociaţii şi fundaţii române cu personalitate juridică, precum şi de unităţile de cult recunoscute în România;
    b) cheltuieli de investiţii şi reparaţii capitale pentru unităţi de asistenţa socială din zone defavorizate;
    c) completarea veniturilor extrabugetare ale căminelor prevăzute la art. 18, atunci când resursele bugetelor locale devin insuficiente;
    d) alte cheltuieli stabilite prin legile bugetare anuale.
    (2) De la bugetul local se aloca fonduri pentru:
    a) subvenţii acordate în completarea veniturilor extrabugetare ale căminelor prevăzute la art. 18;
    b) finanţarea activităţii de asistenţa socială a unor asociaţii şi fundaţii române cu personalitate juridică, precum şi a unităţilor de cult recunoscute în România;
    c) finanţarea cheltuielilor pentru organizarea şi funcţionarea serviciilor comunitare de asistenţa socială, precum şi pentru îngrijirea la domiciliu în condiţiile art. 13;
    d) cheltuieli pentru inmormantarea asistatilor, în situaţia prevăzută la art. 7 alin. (3).
    (3) Sponsorizarile şi donaţiile în bani sau în natura, făcute de persoane fizice şi juridice române şi străine căminelor pentru persoane varstnice sau instituţiilor sociale prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. b), se folosesc ca venituri extrabugetare numai în scopul pentru care au fost acordate.


    Articolul 22

    Investiţiile pentru construirea, dotarea, întreţinerea, modernizarea, precum şi cheltuielile pentru funcţionarea căminelor care deservesc mai multe unităţi administrativ-teritoriale se finanţează potrivit convenţiilor încheiate între finanţator şi consiliile locale interesate.


    Articolul 23

    (1) Cheltuielile pentru servicii medicale, materiale sanitare, dispozitive medicale şi medicamente se suporta din fondurile şi în condiţiile prevăzute de reglementările privind asigurările sociale de sănătate.
    (2) Cheltuielile care nu se suporta din fondurile asigurărilor sociale de sănătate, în condiţiile legii, sunt asigurate de căminul pentru persoane varstnice, prin care se realizează asistenţa persoanei în cauza.


    Secţiunea a 2-a Contribuţia persoanelor varstnice sau a susţinătorilor legali ai acestora


    Articolul 24

    Persoanele varstnice care dispun de venituri proprii şi sunt ingrijite în căminele organizate potrivit prezentei legi au obligaţia sa plătească lunar o contribuţie de întreţinere, stabilită pe baza costului mediu lunar de întreţinere.


    Articolul 25

    (1) Contribuţia lunară de întreţinere se stabileşte de conducerea caminului, în funcţie de gradul de dependenta a persoanei varstnice ingrijite, de veniturile acesteia şi, după caz, de veniturile susţinătorilor ei legali, conform normelor metodologice prevăzute la alin. (5).
    (2) Contribuţia lunară de întreţinere pentru persoanele varstnice care au venituri este de 60% din veniturile personale lunare, fără a se depăşi costul mediu lunar de întreţinere aprobat pentru fiecare cămin.
    (3) Obligaţia privind plata contribuţiei lunare de întreţinere se stabileşte printr-un angajament de plată, semnat de persoana varstnica care urmează să fie ingrijita în cămin sau, dacă aceasta este lipsită de capacitate de exerciţiu, de către reprezentantul sau legal.
    (4) Angajamentul de plată semnat în faţa directorului instituţiei constituie titlu executoriu. Obligaţia privind plata contribuţiei se poate stabili şi prin hotărâre judecătorească.
    (5) Normele metodologice privind stabilirea costului mediu lunar de întreţinere în cămine se aproba prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale.


    Articolul 26

    Sumele reprezentând contribuţia lunară de întreţinere constituie venituri extrabugetare ale căminelor pentru persoane varstnice.


    Capitolul 4 Procedura de stabilire, suspendare şi încetare a drepturilor de asistenţa socială pentru persoanele varstnice


    Articolul 27

    Asistenţa socială se acordă la cererea persoanei varstnice interesate, a reprezentantului legal al acesteia, a instanţei judecătoreşti, a personalului de specialitate din cadrul consiliului local, a poliţiei, a organizaţiei pensionarilor, a unităţilor de cult recunoscute în România sau a organizaţiilor neguvernamentale care au ca obiect de activitate asistenţa socială a persoanelor varstnice.


    Articolul 28

    (1) Dreptul la asistenţa socială, prevăzut de prezenta lege, se stabileşte pe baza anchetei sociale, cu respectarea criteriilor prevăzute în grila naţionala de evaluare a nevoilor persoanelor varstnice.
    (2) Ancheta socială se realizează de un colectiv format din 2 asistenţi sociali din cadrul consiliului local sau de la direcţia generală de muncă şi protecţie socială judeteana sau a municipiului Bucureşti. În situaţia persoanelor varstnice dependente colectivul se va completa în mod obligatoriu cu medicul specialist al persoanei respective.
    (3) Colectivul prevăzut la alin. (2) poate fi completat şi cu reprezentanţi ai organizaţiilor pensionarilor, unităţilor de cult recunoscute în România sau ai altor organizaţii neguvernamentale care au ca obiect de activitate asistenţa socială a persoanelor varstnice.
    (4) Pe baza analizei situaţiei sociale, economice şi medicale a persoanei varstnice, prin ancheta socială se propune măsura de asistenţa socială justificată de situaţia de fapt constatată.


    Articolul 29

    Aprobarea, respingerea, suspendarea sau încetarea dreptului la servicii de asistenţa socială pentru persoanele varstnice, prevăzute de prezenta lege, se face de către:
    a) primar, pentru serviciile de asistenţa socială organizate pe plan local, pentru îngrijirea în căminele aflate în administrare şi pentru îngrijirea la domiciliu;
    b) directorul general al direcţiei generale de muncă şi protecţie socială, pentru asistenţa socială acordată de asociaţiile şi fundaţiile române şi de unităţile de cult recunoscute în România, care au primit transferuri din fondurile gestionate de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.


    Articolul 30

    Persoana varstnica, astfel cum este definită la art. 1 alin. (4), va fi asistată, la cererea acesteia sau din oficiu, după caz, în vederea încheierii unui act juridic de înstrăinare, cu titlu oneros sau gratuit, a bunurilor ce-i aparţin, în scopul întreţinerii şi îngrijirii sale, de un reprezentant al autorităţii tutelare a consiliului local în a cărui raza teritorială domiciliază persoana varstnica respectiva.


    Articolul 31

    Obligaţia de întreţinere şi de îngrijire, precum şi modalităţile practice de executare a lor vor fi menţionate expres în actul juridic încheiat de notarul public.


    Articolul 32

    Autoritatea tutelara a consiliului local în a cărui raza teritorială domiciliază persoana varstnica va primi din oficiu un exemplar al actului juridic încheiat conform art. 30 şi 31.


    Articolul 33

    Neexecutarea obligaţiei de întreţinere şi de îngrijire de către noul proprietar al bunurilor obţinute ca urmare a actului juridic de înstrăinare poate fi sesizată autorităţii tutelare a consiliului local în a cărui raza teritorială domiciliază persoana varstnica de către orice persoană fizica sau juridică interesată. Autoritatea tutelara se poate sesiza şi din oficiu.


    Articolul 34

    Autoritatea tutelara a consiliului local în a cărui raza teritorială domiciliază persoana varstnica, sesizată în condiţiile art. 33, va efectua ancheta socială completa a cazului în termen de 10 zile de la sesizare şi, în situaţia în care va constata ca cele sesizate sunt reale, va propune măsurile necesare de executare legală a dispoziţiilor înscrise în actul juridic încheiat.


    Articolul 35

    (1) Dreptul la serviciile de asistenţa socială încetează dacă nu mai sunt îndeplinite condiţiile pentru acordarea acestora.
    (2) Dacă perioada în care asistenţa socială a persoanelor varstnice este temporară, dar nu mai mare de 6 luni, acordarea serviciilor de asistenţa socială se suspenda prin decizie motivată a celui care a stabilit dreptul. La încetarea suspendării reluarea acordării serviciilor sau prestaţiilor de asistenţa socială se face pe bază de ancheta socială.


    Articolul 36

    Decizia privind stabilirea, respingerea, încetarea sau suspendarea dreptului la serviciile de asistenţa socială prevăzute de prezenta lege poate fi contestată potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990.


    Articolul 37

    Încălcarea dispoziţiilor prezentei legi atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă sau penală, după caz.


    Articolul 38

    Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale asigura îndrumarea metodologică, coordonează, controlează şi evalueaza aplicarea dispoziţiilor prezentei legi.


    Capitolul 5 Dispoziţii finale şi tranzitorii


    Articolul 39

    Căminele pentru persoane varstnice şi instituţiile sociale prevăzute la art. 7 alin. (1) lit. b) pot organiza, cu aprobarea finanţatorului, în funcţie de condiţiile de care dispun, gospodării-anexa, ca activităţi autofinanţate pentru îmbunătăţirea hranei.


    Articolul 40

    Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la publicarea ei în Monitorul Oficial al României, Partea I.


    Articolul 41

    Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga Decretul nr. 253/1971 privind contribuţia de întreţinere în unele instituţii de ocrotire, publicat în Buletinul Oficial nr. 90 din 30 iulie 1971, precum şi orice dispoziţii contrare.
    Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 15 februarie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
    p. PREŞEDINTELE CAMEREI DEPUTAŢILOR,
    MIRON TUDOR MITREA
    Această lege a fost adoptată de Senat în şedinţa din 15 februarie 2000, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (1) din Constituţia României.
    p. PREŞEDINTELE SENATULUI,
    DAN CONSTANTIN VASILIU
    ----------