DECIZIE nr. 775 din 7 noiembrie 2006
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi art. 20 lit. b) din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, ale art. 10 alin. (1) şi art. 37 alin. (1) lit. c) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.010/2006, precum şi Dispoziţia primarului municipiului Reşiţa nr. 364/2.02.2006
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 1.006 din 18 decembrie 2006



    Ioan Vida - preşedinte
    Nicolae Cochinescu - judecător
    Acsinte Gaspar - judecător
    Kozsokar Gabor - judecător
    Petre Ninosu - judecător
    Ion Predescu - judecător
    Şerban Viorel Stănoiu - judecător
    Tudorel Toader - judecător
    Ion Tiucă - procuror
    Benke Karoly - magistrat-asistent
    Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) şi art. 20 lit. b) din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, ale art. 8 alin. (1) lit. a) şi art. 30 alin. (1) lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 1.099/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001 şi a Dispoziţiei primarului municipiului Reşiţa nr. 364/2.02.2006, excepţie ridicată de Sofia Damian în Dosarul nr. 1.896/2006 al Tribunalului Caraş-Severin.
    La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă în baza art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, arătând că obiect al acesteia îl constituie, în realitate, Dispoziţia primarului municipiului Reşiţa nr. 364/2.02.2006.
    CURTEA,
    având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
    Prin Încheierea din 20 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.896/2006, Tribunalul Caraş-Severin a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) şi art. 20 lit. b) din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, ale art. 8 alin. (1) lit. a) şi art. 30 alin. (1) lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 1.099/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001 şi a Dispoziţiei primarului municipiului Reşiţa nr. 364/2.02.2006, excepţie ridicată de Sofia Damian într-o cauză având ca obiect anularea Dispoziţiei primarului municipiului Reşiţa nr. 364/2.02.2006.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, în principal, actul administrativ criticat încalcă art. 25 din Constituţie privind libera circulaţie, precum şi art. 2 paragraful 1 şi 2 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    Tribunalul Caraş-Severin şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată, în sensul că textele Legii nr. 416/2001 şi ale Hotărârii Guvernului nr. 1.099/2001 care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat sunt constituţionale.
    Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate privind art. 10 alin. (1) şi art. 20 lit. b) din Legea nr. 416/2001 este neîntemeiată, iar cu privire la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 alin. (1) lit. a) şi ale art. 37 alin. (1) lit. c) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.010/2006, şi a Dispoziţiei primarului municipiului Reşiţa nr. 364/2.02.2006 apreciază că excepţia este inadmisibilă, deoarece, potrivit art. 146 lit. d) din Constituţie şi art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţiile de neconstituţionalitate pot avea ca obiect numai legile sau ordonanţele.
    Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), precum şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie Dispoziţia primarului municipiului Reşiţa nr. 364/2.02.2006 privind încetarea dreptului la ajutor social acordat unei familii. Totuşi, Curtea reţine că instanţa de judecată, interpretând voinţa reală a părţii care a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, a sesizat instanţa de contencios constituţional atât cu dispoziţiile legale şi administrative care au stat la baza actului administrativ emis de autoritatea locală competentă, cât şi cu actul administrativ contestat în faţa instanţei de contencios administrativ. În aceste condiţii, Curtea reţine că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a decis instanţa de judecată, sunt prevederile art. 10 alin. (1) şi art. 20 lit. b) din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, ale art. 8 alin. (1) lit. a) şi art. 30 alin. (1) lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 1.099/2001 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001 şi Dispoziţia primarului municipiului Reşiţa nr. 364/2.02.2006. Curtea observă că prevederile art. 8 alin. (1) lit. a) şi art. 30 alin. (1) lit. b) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.099/2001, au fost abrogate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.010/2006, dar preluate în noile Norme metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului mai sus menţionată, la art. 10 alin. (1) şi art. 37 alin. (1) lit. c).
    În consecinţă, Curtea reţine că obiect al controlului de constituţionalitate îl constituie prevederile art. 10 alin. (1) şi art. 20 lit. b) din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 20 iulie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 10 alin. (1) şi art. 37 alin. (1) lit. c) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.010/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 690 din 11 august 2006, precum şi Dispoziţia primarului municipiului Reşiţa nr. 364/2.02.2006. Prevederile legale criticate au următorul cuprins:
    - Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 416/2001: "Cererea de acordare a ajutorului social, declaraţia privind veniturile realizate de membrii familiei, precum şi celelalte acte doveditoare se depun şi se înregistrează la primarul localităţii în a cărei rază teritorială locuieşte titularul.";
    - Art. 20 lit. b) din Legea nr. 416/2001: "Plata ajutorului social încetează în următoarele situaţii: [...]
    b) în cazul în care plata ajutorului a fost suspendată şi, în termen de 3 luni de la data suspendării efective a plăţii, nu au fost depuse dovezi că sunt întrunite cerinţele prevăzute la art. 15 alin. (1)."
    Textul constituţional invocat în susţinerea excepţiei este cel al art. 25 privind libera circulaţie, precum şi art. 2 paragraful 1 şi 2 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind libertatea de circulaţie.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:
    I. Textele de lege criticate prevăd autoritatea competentă la care se înregistrează cererea de acordare a ajutorului social, precum şi cazurile în care plata ajutorului social încetează. Curtea constată că dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 416/2001 nu afectează în niciun mod libera circulaţie, persoana care îndeplineşte condiţiile cerute de lege poate depune o cerere pentru acordarea ajutorului social, indiferent de domiciliul său. Nici încetarea plăţii ajutorului social datorită unor modificări intervenite în situaţia beneficiarului de ajutor nu poate pune în discuţie, sub niciun aspect, dreptul fiecărui cetăţean de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară.
    În consecinţă, Curtea constată că textele legale criticate nu încalcă nici art. 25 din Constituţie, nici art. 2 paragraful 1 şi 2 din Protocolul nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
    II. Curtea Constituţională, în conformitate cu prevederile art. 146 lit. d) teza întâi din Constituţie, "hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial", iar, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios constituţional "decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare [...]".
    Astfel, Curtea reţine că hotărârile Guvernului şi dispoziţiile primarului nu pot constitui obiect al controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, acestea putând fi atacate numai pe calea contenciosului administrativ.
    Pentru aceste motive, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, instanţa judecătorească trebuia să respingă excepţia de neconstituţionalitate a art. 10 alin. (1) şi art. 37 alin. (1) lit. c) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.010/2006, precum şi Dispoziţiei primarului municipiului Reşiţa nr. 364/2.02.2006, printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională. Întrucât instanţa de judecată nu s-a conformat acestor dispoziţii legale, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepţia ridicată, în conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992.
    Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    I. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi art. 20 lit. b) din Legea nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, excepţie ridicată de Sofia Damian în Dosarul nr. 1.896/2006 al Tribunalului Caraş-Severin.
    II. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi art. 37 alin. (1) lit. c) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 416/2001, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.010/2006, precum şi a Dispoziţiei primarului municipiului Reşiţa nr. 364/2.02.2006, excepţie ridicată de acelaşi autor, în acelaşi dosar.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2006.
    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
    prof. univ. dr. IOAN VIDA
    Magistrat-asistent,
    Benke Karoly
    ------