LEGE nr. 153 din 5 aprilie 1937
privind magazinele generale şi garantarea mărfurilor şi cerealelor
EMITENT
  • PARLAMENTUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 81 din 7 aprilie 1937




    Capitolul 1 Emisiunea recipisei warantei


    Articolul 1

    Administraţiile silozurilor şi magazinelor generale ale Statului, precum şi societatea sau societăţile pentru înfiinţarea silozurilor, ce s-ar crea în baza Legii pentru înfiinţarea de silozuri, publicată în Monitorul Oficial nr. 143 din 1 iulie 1930, la cererea depunatorului, vor elibera pentru mărfurile sau cerealele primite în depozit recipise warant în condiţiunile prevăzute mai jos.


    Articolul 2

    Recipisa va cuprinde următoarele arătări:
    1. Numele administraţiei la care s-a depus marfa.
    2. Numărul curent al recipisei warante.
    3. Numele, prenumele, calitatea şi domiciliul depunatorului.
    4. Locul unde este depozitata marfa.
    5. Felul şi calitatea mărfii depuse, cu toate arătările trebuincioase, spre a se putea stabili identitatea ei.
    6. Menţiunea ca marfa e asigurata, la ce societate, pentru ce suma şi pe ce termen.
    7. Sumele cu care este eventual încărcată marfa pentru plati de transport, avansuri şi altele.
    8. Scadenta acestor datorii şi dobînda respectiva cu arătarea datei de cînd curge.
    9. Data la care marfa urmează să fie înapoiată şi locul înapoierii.
    10. Taxele de magazinaj şi manipulatie.
    11. Data eliberării recipisei warant.


    Articolul 3

    La fiecare recipisa este alăturat sub denumire de "warant" un buletin de gaj conţinînd aceleaşi arătări ca şi recipisa.


    Articolul 4

    Pentru cerealele pe care administraţia le-a clasificat conform legii pentru clasarea cerealelor, recipisa şi warantul vor cuprinde toate arătările din certificatul de clasare şi administraţia e obligată a înapoia la termen cantitatea de cereale de calitatea arătată.


    Capitolul 2 Negocierea recipiselor şi warantelor


    Articolul 5

    Recipisele şi warantele sînt transmisibile prin gir sau ambele împreună, sau fiecare în parte. Cînd ele sînt transmise împreună în acelaşi timp, aceleiaşi persoane, girul se constituie prin semnatura pusă în dosul recipisei şi a warantului şi transmite cesionarului dreptul de a dispune de marfa. Girarea recipisei separată de warant transmite cesionarului dreptul de a dispune de marfa, cu restrictia achitării sumei împrumutate prin warant. Girarea warantului separat de recipisa constituie, prin derogare de la regulile de drept comun, un drept de gaj asupra mărfurilor în folosul cesionarului warantului. Girurile se fac prin simpla semnatura, pusă în dosul titlurilor în coloanele respective, cu excepţia prevăzută la art. 6.


    Articolul 6

    Primul gir al warantului separat de recipisa va arata:
    a) Suma garantată prin gaj, cu dobînda şi scadenta;
    b) Numele, profesiunea şi adresa creditorului. Scadenta nu poate fi mai departata ca termenul pentru care a făcut depozitul. Aceleaşi menţiuni vor fi făcute şi pe recipisa, fiind semnate pe aceasta de către beneficiarul warantului.


    Articolul 7

    Primul purtător al warantului separat de recipisa e obligat a transcrie în registrele administraţiei emitente menţiunea completa a girului, asa cum e specificat la art. 6. Administraţia emitenta va certifica pe warant efectuarea transcrierii, arătând pag. şi Nr. de înscriere în registrul de transcrieri al administraţiei.


    Articolul 8

    Fiecare dintre purtatorii ulteriori ai warantului sînt obligaţi ca îndată ce au dobîndit warantul sa avizeze de aceasta, prin scrisoare recomandată, administraţia ce a eliberat warantul comunicîndu-i totodată numele, prenumele şi adresa sa. Aceeaşi obligaţie trebuie să fie îndeplinită şi de purtatorul recipisei. În caz de neîndeplinire a acestor avize, ei rămîn răspunzători de orice daune vor decurge din aceasta omisiune.


    Articolul 9

    Prin derogare de la regulile de drept comun, mărfurile pentru care s-a emis recipisa - warant - nu pot fi nici urmărite, nici sechestrate, sub nici un motiv. Urmărirea se poate face numai asupra titlurilor reprezentând marfa şi numai dacă aceste titluri se găsesc încă în mana debitorului.


    Capitolul 3 Lichidarea recipiselor şi warantului


    Articolul 10

    Mărfurile pentru care s-au emis recipise warant vor fi eliberate contra recipisei şi warantului, cum şi a plăţii sumelor şi taxelor datorate.


    Articolul 11

    Purtatorul recipisei e obligat a plati purtatorului warantului datoria waranta la scadenta, obtinand în schimb de la acesta warantul achitat. El poate plati datoria şi înainte de termenul fixat, şi în acest caz se reduce dobînda pentru timpul rămas pînă la scadenta, mai puţin 10 zile, pentru care dobînda rămîne creditorului ca despăgubire.


    Articolul 12

    Cînd posesorul warantului primeşte toată suma garantată prin gaj, e obligat a restitui warantul cu menţiunea achitat, cînd însă primeşte numai o parte a sumei atunci va face o menţiune corespunzătoare pe warant şi va elibera celui ce a plătit o chitanţa pentru suma primită.


    Articolul 13

    Dacă purtatorul warantului nu este cunoscut sau lipseşte, sau nu accepta plata conform art. precedent, purtatorul recipisei va putea obţine marfa, depunând administraţiei emitente, în locul warantului achitat, suma garantată prin acesta. Administraţia emitenta va aviza pe ultimul purtător cunoscut al warantului şi va plati această sumă posesorului warantului, la cerere, contra depunerii warantului, cu menţiunea de achitare.


    Articolul 14

    Cînd girarea warantului şi suma warantata nu sînt nici menţionate pe recipisa, nici transcrise în registrele administraţiei emitente, aceasta poate elibera marfa purtatorului recipisei, însă numai după trecere de 8 zile de la prezentarea recipisei.


    Articolul 15

    Dacă suma depusa la administraţia emitenta pentru plata datoriei warantate nu este reclamata de purtatorul warantului pînă în 8 zile după expirarea scadentei, administraţia va consemna suma la Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni.


    Articolul 16

    Purtatorul warantului are privilegiu asupra sumei depuse, conform articolului precedent.


    Capitolul 4 Execuţia în caz de neplata


    Articolul 17

    În caz de neplata datoriei la scadenta, purtatorul warantului, separat de recipisa, poate, fără somaţiuni, protest, chemare în judecata sau orice alta formalitate judiciară, sa ceara administraţiei emitente punerea în vânzare, prin licitaţie publică, şi cu ridicarea mărfurilor gajate, conform normelor stabilite în articolele următoare. Aceleaşi drepturi le are şi oricare dintre girantii anteriori ai warantului, în caz cînd va fi achitat ei datoria warantata.


    Articolul 18

    Exercitarea drepturilor purtatorului de warant nu este suspendată prin falimentul, suspendarea plăţilor, interdicţia sau încetarea din viaţa a împrumutatului sau a proprietarului mărfurilor.


    Articolul 19

    În urma cererii de vânzare facuta de purtatorul warantului, administraţia emitenta e datoare a fixa vînzarea în cel puţin 5 zile şi cel mult 10 zile de la cerere. Administraţia emitenta poate, cu consimţămîntul proprietarului mărfii sau creditorului urmăritor, sa împartă marfa în mai multe loturi care se vor vinde în aceeaşi zi sau succesiv, fără a trece însă peste termenul de 10 zile.


    Articolul 20

    Vânzarea va fi anunţată prin publicaţiuni într-un jurnal din localitate şi prin afipte la depozit, la Camera de Comerţ sau la Bursa, dacă exista în localitate.


    Articolul 21

    Publicaţiunile şi afiptele nu vor indica nici numele posesorului, nici al creditorului urmăritor; ele vor conţine însă toate arătările necesare pentru a stabili cantitatea şi calitatea mărfurilor.


    Articolul 22

    Administraţia emitenta va dispune luarea probelor mărfurilor ce se vand; probe ce vor fi expuse în timpul publicaţiilor, cat şi în zilele de vânzare.


    Articolul 23

    Vînzările cerute conform prezentei legi nu vor fi suspendate pe cale de contestaţie la instanţele judecătoreşti. În caz de falsificare a titlului în baza căruia s-a cerut vînzarea, preşedintele Tribunalului de comerţ va putea ordonă consemnarea preţului rezultat din vânzare.


    Articolul 24

    Vânzarea se va face prin licitaţie publică, în sălile de vânzare ce se vor fixa de către administraţie. Ea se va efectua prin oferte sigilate, sau oral, după cum se va cere de către proprietarul mărfurilor şi de creditorul gajist, dacă sînt de acord, iar în caz contrar, după cum va găsi cu cale administraţia.


    Articolul 25

    Licitaţia se va confirma imediat şi fără supra licitaţie asupra celui care va fi oferit preţul cel mai mare.


    Articolul 26

    Vânzarea se va face fără chemarea părţilor, înaintea unui delegat al administraţiei emitente, asistat de un mijlocitor de mărfuri sau de un portărel, care va semna procesele verbale de licitaţie.


    Articolul 27

    Toate incidentele sau contestaţiile ridicate în contra sau asupra vânzării, se vor rezolva imediat de către delegatul administraţiei emitente. El are dreptul de a exclude de la licitaţie pe concurentii ce nu vor depune cauţiunea determinata prin publicaţii şi afipte sau care nu vor fi executat angajamentele anterioare.


    Articolul 28

    Din preţul obţinut la licitaţie se va plati suma garantată prin warant capete şi dobânzi - cu privilegiul şi preferinta asupra oricăror alte creanţe, deducandu-se numai:
    1. Drepturile vamale şi taxele de transport.
    2. Cheltuielile de vânzări, taxele de manipulatie, magazinaj, asigurare şi altele făcute pentru conservarea mărfii. Prisosul se va remite posesorului recipisei, cînd va fi prezent: în lipsa se va consemna la Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni.


    Articolul 29

    Sumele se remit celor în drept numai contra restituirii documentelor cu menţiunea pe verso ca sumele sînt primite. În caz cînd sumele rezultate nu acoperă complet suma garantată prin warant, atunci warantul se înapoiază posesorului, după care se va menţiona pe el de către administraţia emitenta suma plătită în contul gajului.


    Capitolul 5 Recursul în contra împrumutatului şi girantilor


    Articolul 30

    Împrumutatul şi girantii următori sînt răspunzători solidar către purtatorul warantului, în caz de recurs în contra lor. Purtatorul warantului însă nu poate recurge în contra-le decât după ce a exercitat drepturile sale asupra mărfurilor sau asupra indemnizaţiilor de asigurare şi numai pentru partea de creanta neplatita.


    Articolul 31

    Termenele fixate de legea asupra cambiei din 1 Mai 1934, pentru facerea protestului faţă de împrumutat şi comunicările către giranti, curg din ziua cînd urmează vânzării totale a mărfurilor. În tot cazul, purtatorul warantului pierde dreptul de recurs contra girantilor dacă nu a cerut vînzarea mărfii în termen de 30 zile de la scadenta warantului.


    Capitolul 6 Dispoziţiuni diverse


    Articolul 32

    Recipisele warante se vor elibera din carnete cu matca şi vor purta un număr curent, data şi semnatura persoanelor autorizate a angaja administraţia care le emite. Recipisele ca şi adeverintele de plată sînt supuse la timbrul fiscal prevăzut de legea timbrului. Prima emisiune a warantului, separată de recipisa, este supusă unei taxe de timbru ca şi cambiile date pentru mărfuri, cu scadente mai mici de şase luni. Aceasta din urma taxa se va percepe prin viza, înainte de transcrierea primului gir în registrele administraţiunii emitente. Diferitele transmisiuni ale recipisei, precum şi girurile ulterioare ale warantului sînt scutite de orice taxa de timbru şi înregistrare. Recipisele warante emise pentru cereale de către administraţia silozurilor Statului sau ale regiei mixte "Societatea Românească pentru silozuri" - S.A., vor fi scutite de toate taxele de timbru prevăzute mai sus, care se vor aplica numai pentru alte mărfuri decât cerealele.


    Articolul 33

    Societăţile care emit recipise şi warante sînt răspunzătoare faţă de terţi de regularitatea titlurilor emise şi de păstrarea în buna stare a mărfurilor depuse în condiţiunile stabilite prin regulamentele lor de exploatare.


    Articolul 34

    Posesorul recipisei warant are dreptul de a cere administraţiei care a emis titlul, reînnoirea sau scindarea lui în mai multe titluri, plătind cheltuielile operaţiunii.


    Articolul 35

    Dacă marfa nu se ridica în termenul fixat prin recipisa warant, administraţia emitenta e în drept a o vinde prin licitaţie publică, după trecerea a opt zile de la expirarea acestui termen, consemnand suma rezultată la Casa de Depuneri şi Consemnaţiuni, la dispoziţia celor în drept.


    Articolul 36

    Purtatorii recipiselor şi ai warantelor păstrează asupra indemnizaţiilor cuvenite în caz de sinistru sau asupra sumelor consemnate în caz de vânzare, aceleaşi drepturi şi privilegii ce aveau asupra mărfurilor.


    Articolul 37

    Purtatorul recipisei warant poate cere vînzarea mărfurilor la licitaţie care se va face după normele stabilite la art. 19-27 de mai sus.


    Articolul 38

    În afară de administraţiile silozurilor şi magazinelor generale ale Statului, nu vor putea fi autorizate sa emita warante decât societatea sau societăţile, pe ţara sau regiuni, care ar lua fiinta în baza Legii pentru înfiinţare de silozuri, publicată în Monitorul Oficial nr. 143 din 1 iulie 1930. Orice societate pentru înfiinţare de silozuri va trebui sa satisfacă şi nevoile de curăţire, clasare şi uscare artificiala, de preferinta ale producătorilor. Pînă la începerea funcţionarii noilor silozuri, se menţin dispoziţiunile legii modificatoare a art. 8 din legea pentru înfiinţare de silozuri, publicată în Monitorul Oficial nr. 216 din 15 septembrie 1932.


    Articolul 39

    Warantele emise conform art. 38, vor putea fi girate la Banca Naţionala, pe un termen de pînă la 270 zile şi pentru o sumă reprezentând cel mult 80% asupra valorii mărfii după cursul burselor Brăila, Galaţi sau Constanta, din ziua în care s-a efectuat gajul. Termenul gajarii nu va putea însă depăşi termenul înscris în warant pentru ridicarea mărfii.


    Articolul 40

    Dacă înainte de scadenta warantului intervine scăderea brusca a preţului mărfii, asa ca valoarea mărfii sa nu mai acopere plata creanţei garantată cu gaj, purtatorul warantului poate cere debitorului o completare de garanţie. Cererea se va face prin scrisoare recomandată şi dacă în termen de 5 zile libere nu primeşte acoperirea, creditorul e în drept a cere vînzarea mărfurilor asa cum se arata la art. 17.


    Articolul 41

    În caz de pierdere a recipisei sau a warantului, titlul pierdut încetează de a fi valabil din momentul ce pierderea a fost notificată prin portăreii administraţiei emitente. Cel în drept poate obţine un duplicat al titlului pierdut de la tribunalul de comerţ din localitatea unde s-a emis titlul. În acest scop, el va face să se publice în Monitorul Oficial şi într-un ziar din localitatea unde s-a emis titlul, doua anunţuri la interval de 5 zile, arătând numărul titlului, data şi administraţia ce le-a emis, precum şi suma şi scadenta datoriei warante. Aceeaşi publicaţie se va face şi prin afipte la usa tribunalului de comerţ, la primărie, la Camera de comerţ şi la Banca locală sau cea mai apropiată de localitatea în care s-au emis titlurile. Va adresa o cerere administraţiei emitente a titlului pierdut, depunând dovada efectuării publicaţiilor de mai sus dovezi ce vor fi legalizate de autorităţile respective. După 30 zile de la împlinirea acestor formalităţi, preşedintele tribunalului de comerţ va putea dispune prin ordonanţa preşedinţială eliberarea duplicatului titlului pierdut. Toate cheltuielile ocazionate pentru aceasta vor fi suportate de petitionar. În cursul termenului de mai sus, proprietarul titlului pierdut va putea exercita toate actele pentru păstrarea drepturilor sale, şi la scadenta poate cere plata, dând cauţiune sau consemnand suma. Cauţiunea depusa de reclamant devine libera după trei luni de la data ordonanţei preşedinţiale, care dispune eliberarea duplicatului.


    Articolul 42

    După trecerea termenului de 30 zile, prevăzut mai sus, terţii interesaţi sînt decăzuţi din orice recurs contra administraţiei emitente care a eliberat duplicatul, fără prejudiciul acţiunii lor contra acelor ce vor fi dispus pe nedrept de mărfuri sau sumele consemnate.


    Articolul 43

    Dispoziţiile din Legea cambiei şi biletului la ordin 1 Mai 1934 se aplică şi recipisei warantului, în măsura în care aceste dispoziţiuni sînt compatibile cu aceste titluri.


    Articolul 44

    Achitarea, postdatarea şi orice menţiune falsa, fie în registrele prevăzute de această lege, fie în titluri, vor fi pedepsite conform dispoziţiunilor Codului penal pentru falsificatorii de monede.
    ---------------