HOTĂRÂRE nr. 651 din 24 mai 2006
privind aprobarea Politicii în domeniul ajutorului de stat pentru perioada 2006-2013
EMITENT
  • GUVERNUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 494 din 7 iunie 2006



    În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată,
    Guvernul României adoptă prezenta hotărâre.

    Articolul 1

    Se aprobă Politica în domeniul ajutorului de stat pentru perioada 2006-2013, prevăzută în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.


    Articolul 2

    Ministerele şi celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale cu atribuţii în domeniu vor acţiona pentru realizarea prevederilor cuprinse în Politica în domeniul ajutorului de stat pentru perioada 2006-2013.
    PRIM-MINISTRU
    CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
    Contrasemnează:
    --------------
    Ministrul de stat pentru coordonarea activităţilor
    în domeniul economic,
    Gheorghe Pogea
    Ministrul de stat pentru coordonarea activităţilor din domeniile
    mediului de afaceri şi întreprinderilor mici şi mijlocii,
    Gheorghe Copos
    Ministrul de stat pentru coordonarea activităţilor
    în domeniile culturii, învăţământului şi integrării europene,
    Bela Marko
    Ministrul finanţelor publice,
    Sebastian Teodor Gheorghe Vlădescu
    Bucureşti, 24 mai 2006.
    Nr. 651.


    Anexa
    POLITICA ÎN DOMENIUL AJUTORULUI DE STAT
    PENTRU PERIOADA 2006-2013

    Capitolul I ELEMENTE DE FUNDAMENTARE PRIVIND ACORDAREA AJUTOARELOR DE STAT

    Regulile privind concurenţa reprezintă fundamentul economiei de piaţă, deoarece scopul lor este acela de a promova libera circulaţie a mărfurilor şi serviciilor şi de a preveni distorsiunile care pot afecta dezvoltarea economică, comerţul, interesul general al consumatorilor şi al operatorilor economici.
    Potrivit articolului 135 alin. (1) din Constituţia României, republicată, economia României este economie de piaţă, bazată pe liberă iniţiativă şi concurenţă. Potrivit acestor dispoziţii, toate politicile de dezvoltare trebuie să ţină seama de imperativul promovării concurenţei în contextul dezvoltării durabile.
    Politica în domeniul ajutoarelor de stat reprezintă o parte importantă a politicii de concurenţă, având în vedere că ajutoarele de stat constituie măsuri selective de sprijin financiar public acordate unor întreprinderi, zone sau activităţi în vederea atingerii unor obiective de interes general, cum ar fi: protecţia mediului; dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii (IMM); dezvoltarea zonelor rămase în urmă şi eliminarea, pe această bază, a disparităţilor între regiuni; dezvoltarea cercetării şi inovării, etc.
    La data aderării României la Uniunea Europeană se va realiza transferul de competenţe în ceea ce priveşte autorizarea ajutoarelor de stat, în sensul că această competenţă va reveni Comisiei Europene, care va aplica direct reglementările comunitare în materie. De aceea, un imperativ în acest domeniu îl reprezintă pregătirea, încă din 2006, a premiselor esenţiale pentru adaptarea la noile cerinţe europene şi evitarea unor sincope în autorizarea ajutoarelor de stat de care ar putea beneficia mediu economic românesc.
    Autorităţile, în general, şi Guvernul, în special, au competenţa şi responsabilitatea stabilirii priorităţilor bugetare şi a iniţierii unor scheme de ajutor de stat care să asigure în România creşterea economică, crearea de locuri de muncă, coeziunea socială, etc.
    Elaborarea Politicii în domeniul ajutorului de stat exprimă o opţiune fundamentală de politică economică a statului.
    Având în vedere că ajutorul de stat reprezintă un mijloc puternic de influenţare a motivaţiilor participanţilor la activitatea economică, intervenţia publică, sub forma acordării de ajutoare de stat, trebuie realizată cu precauţie.
    Pornind de la constatarea unor disparităţi/dezechilibre socio-economice, politica ajutoarelor de stat îşi propune corectarea lor într-o ordine care să ţină seama prioritar de impactul asupra vieţii economice şi sociale. Ea trebuie utilizată cu prudenţă, flexibilitate şi în condiţii de transparenţă.
    Configurarea unei politici în domeniul ajutoarelor de stat se impune tocmai pentru a asigura:
    a) predictibilitatea aplicării ei;
    b) jaloanele între care funcţionează;
    c) identificarea riscurilor pe care le implică.
    Prin respectarea unor asemenea cerinţe, politica ajutoarelor de stat poate contribui semnificativ la consolidarea prosperităţii individuale şi de grup.
    Noua abordare din domeniul ajutoarelor de stat presupune identificarea obiectivelor privind dezvoltarea economică a României, stabilirea priorităţilor de implementare a acestora, precum şi concentrarea resurselor financiare necesare pentru atingerea obiectivelor identificate.
    Evoluţiile din ultimii ani au condus la situaţia actuală, care impune cu necesitate armonizarea diferitelor politici sectoriale cu imperativul prevalenţei legislaţiei concurenţei şi ajutorului de stat, ceea ce implică elaborarea acestui document vizând ajutorul de stat, ca instrument de abordare coerentă şi de coordonare la nivel naţional.
    Prin politica în domeniul ajutorului de stat se urmăreşte corelarea obiectivelor de dezvoltare economică cuprinse în planurile naţionale şi strategiile sectoriale şi direcţionarea eficientă a fondurilor publice alocate pentru stimularea dezvoltării economiei şi creşterea performanţelor capitalului uman.
    Totodată, se are în vedere asigurarea unei transparenţe sporite pentru mediul de afaceri, instituţiile finanţatoare interne şi internaţionale, consumatori etc. în ceea ce priveşte orientarea investiţiilor şi stimulentelor de care pot beneficia, definirea condiţiilor de acces la aceste stimulente, precum şi a obligaţiilor la care se supun din această perspectivă.
    Pentru ca acordarea ajutoarelor de stat să conducă la eficienţă economică trebuie să se urmărească:
    a) identificarea sectoarelor cheie ale economiei naţionale, cu luarea în considerare a potenţialului de care dispune, a factorului de convergenţă cu orientările din economia comunitară, precum şi, într-un sens mai larg, cu perspectivele previzibile ale economiei mondiale.
    b) raportarea la priorităţile sociale: demografie, calitatea vieţii, instruire (la nivel mediu şi elitar), cultură, circulaţia persoanelor (turism, transport), habitat, protecţia mediului etc.;
    c) realizarea dezvoltării durabile, care să asigure satisfacerea necesităţilor generaţiilor prezente, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a îşi îndeplini propriile năzuinţe;
    d) selectarea resurselor financiare ce pot fi mobilizate pentru susţinerea proiectelor considerate prioritare.
    Adaptarea obiectivelor prevăzute în Planul de acţiune comunitar în domeniul ajutorului de stat la cerinţele României porneşte de la examinarea amănunţită a sectoarelor economice definite ca fiind prioritare şi stabilirea, pe această bază, a necesităţilor de susţinere financiară din partea statului, astfel încât să se asigure atingerea unor indicatori macroeconomici comparabili cu cei ai statelor membre ale Uniunii Europene.
    Ca şi în cazul celorlalte ţări din Europa Centrală şi de Est, devenite recent membre ale Uniunii Europene, aderarea României la Uniunea Europeană va conduce la necesitatea reducerii în timp a ponderii ajutorului de stat în PIB pentru încadrarea graduală în limitele considerate normale la nivel comunitar. Aceasta va presupune o mai bună orientare a ajutoarelor de stat disponibile pentru a satisface cu prioritate necesităţile de dezvoltare economică a României în conformitate cu strategiile globale şi sectoriale adoptate de autorităţile române.


    Capitolul II OBIECTIVELE GENERALE ALE POLITICII ÎN DOMENIUL AJUTORULUI DE STAT

    Programul de Guvernare al României pentru perioada 2005 - 2008 stabileşte principalele direcţii de acţiune asumate de Guvernul României, pe termen scurt, mediu şi lung, pentru dezvoltarea economică durabilă a României, pentru creşterea bunăstării cetăţenilor şi pentru afirmarea demnităţii naţionale.
    Printre opţiunile fundamentale pe care Guvernul României le promovează se numără consolidarea economiei de piaţă funcţionale şi redefinirea rolului statului prin restrângerea intervenţiei sale în economie. În conformitate cu principiul eficienţei, politicile publice, indiferent de obiectul lor, vor fi adoptate şi aplicate numai în situaţia în care ele corespund unei priorităţi, iar recurgerea la acestea se face în baza unor obiective bine definite şi a unor evaluări de impact prealabile.
    Guvernul României va acţiona pentru a atinge convergenţa economică cu Uniunea Europeană, în raport cu strategiile de dezvoltare adoptate de structurile decizionale ale acesteia.
    Principalele obiective generale pe care Guvernul le va urmări prin acordarea de ajutoare de stat se referă la:
    a) creşterea competitivităţii operatorilor economici;
    b) reducerea decalajelor între nivelul de dezvoltare al economiei româneşti şi al celei comunitare, cât şi reducerea disparităţilor economico-sociale între regiuni;
    c) direcţionarea eficientă a resurselor, prin concentrarea acestora spre atingerea obiectivelor naţionale de dezvoltare;
    d) fundamentarea politicii în domeniul ajutoarelor de stat pe o analiză economică rafinată a impactului acestora;
    e) aplicarea eficientă a acquis-ului comunitar în materia ajutorului de stat.
    2.1. Creşterea competitivităţii operatorilor economici
    Ajutoarele de stat pot fi considerate compatibile cu mediul concurenţial normal dacă respectă reglementările internaţionale în materie şi dacă sunt acordate cu respectarea strictă a criteriilor definite pentru fiecare tip de ajutor de stat.
    Măsurile de sprijin public acordate în mod selectiv din surse de stat vor fi direcţionate spre diminuarea sau eliminarea eşecurilor pieţei şi spre creşterea competitivităţii operatorilor economici.
    Prin politica în domeniul ajutoarelor de stat se urmăreşte consolidarea unei economii naţionale mai puternice şi mai atractive pentru investitori, capabilă să se afirme în contextul concurenţei care se manifestă pe piaţa unică.
    Măsurile de sprijin de natura ajutoarelor de stat au rolul de a dezvolta performanţele companiilor prin politici orizontale, care să influenţeze toate sectoarele economiei şi de a promova concurenţa şi nu de a reprezenta practici anticoncurenţiale neadmisibile.
    Astfel, se are în vedere ca, pe baza Politicii în domeniul ajutorului de stat şi a măsurilor de implementare a acestora, ajutoarele de stat să fie alocate cu precădere către susţinerea obiectivelor orizontale, cum ar fi: cercetarea-dezvoltarea, protecţia mediului, creşterea performanţelor capitalului uman. Un domeniu important către care sunt direcţionate ajutoarele de stat, este cel al IMM-urilor, care s-au dovedit a fi flexibile, uşor adaptabile la schimbările pieţei, un adevărat "motor" al dezvoltării economice.
    2.2. Reducerea decalajelor între nivelul de dezvoltare ai economiei româneşti şi ai celei comunitare, cât şi reducerea disparităţilor economico-sociale între regiuni
    Coeziunea economică şi socială este un obiectiv către care se va îndrepta în mare parte efortul financiar public, urmărindu-se prin aceasta reducerea deosebirilor între nivelurile de dezvoltare ale regiunilor Europei. Toate politicile comunitare, inclusiv cea din domeniul concurenţei, ţin seama de considerentele de ordin regional. De aceea, conform art. 87 alin. 3 lit. a) şi c) din Tratatul Uniunii Europene, ajutoarele destinate accelerării dezvoltării economice a anumitor regiuni, considerate slab dezvoltate, pot fi compatibile cu piaţa comună.
    Ajutoarele pentru dezvoltare regională vor avea o pondere importantă în perioada imediat următoare aderării, pentru a elimina cât mai rapid posibil decalajele de dezvoltare ale regiunilor României faţă de diversele regiuni ale Europei. Prin promovarea unei politici active de a elimina cât mai rapid cu putinţă decalajele de dezvoltare ale diferitelor zone din România în raport cu nivelul celor din Europa, Guvernul va asigura ca o pondere importantă a ajutoarelor de stat să fie alocată acestui obiectiv.
    2.3. Direcţionarea eficientă a resurselor, prin concentrarea acestora spre atingerea obiectivelor naţionale de dezvoltare
    Fondurile publice sunt limitate şi ele trebuie alocate astfel încât să răspundă unor nevoi prioritare de dezvoltare economică. În acest context, se va proceda la evaluarea necesităţilor la nivel naţional şi, prin politici guvernamentale, vor fi reţinute sectoarele considerate prioritare pentru a fi susţinute de Guvern.
    Astfel, se va asigura direcţionarea ajutorului de stat către acele obiective cu impact semnificativ în economie, care pot să producă efecte benefice de interes general.
    Dezvoltarea economică viitoare a României depinde de capacitatea de a promova sectoarele tradiţionale, precum şi sectoarele ce urmăresc promovarea inovaţiei, astfel încât acestea să fie capabile să concureze eficient pe plan internaţional şi comunitar.
    Ordinea de priorităţi ţine seama, de asemenea, de efectele măsurilor de sprijin public asupra mediului concurenţial. Acolo unde este mai eficient, pentru evitarea distorsionării concurenţei, statul va recurge, în limita disponibilităţilor financiare, la alte măsuri de sprijin care, conform reglementărilor europene, dat fiind caracterul lor neselectiv, nu sunt considerate de natura ajutorului de stat.
    2.4. Fundamentarea politicii în domeniul ajutoarelor de stat pe o analiză economică rafinată a impactului acestora
    În analiza compatibilităţii ajutoarelor de stat, se va pune accentul pe impactul pozitiv al măsurii de sprijin (atingerea unui obiectiv de interes comun) în raport cu eventualele efecte negative (asupra concurenţei sau a comerţului).
    Pentru realizarea acestei analize, vor fi adoptate criteriile propuse de Comisia Europeană, astfel cum sunt determinate în Planul de acţiune comunitar în domeniul ajutoarelor de stat 2005-2009, care precizează că, în general, impactul pozitiv al unui ajutor depinde de;
    a) acurateţea identificării obiectivului ajutorului,
    b) alegerea ajutorului de stat ca fiind un instrument adecvat pentru rezolvarea unei probleme în comparaţie cu alte instrumente;
    c) efectele de stimulare pe care le creează măsura de sprijin şi proporţionalitatea acesteia faţă de obiectivul propus.
    Folosirea intensivă a analizei economice asigură o evaluare corectă şi transparentă a distorsiunilor cauzate de ajutoarele de stat asupra mediului concurenţial normal şi identificarea motivelor pentru care piaţa, prin ea însăşi, nu răspunde obiectivelor dorite.
    2.5. Aplicarea eficientă a acquis-ului comunitar în materia ajutorului de stat
    Legislaţia românească în domeniul ajutorului de stat este armonizată cu cea comunitară. Aplicarea eficientă a regulilor privind ajutorul de stat este responsabilitatea comună a iniţiatorilor, furnizorilor şi a Consiliului Concurentei.
    România va aplica eficient acquis-ul comunitar şi după data aderării prin pregătirea cadrului legislativ şi instituţional încă din etapa de pre-aderare.
    Astfel, se impune amendarea cadrului legislativ naţional în domeniul ajutorului de stat în concordanţă cu noul statut de ţară membră, când autorizarea ajutoarelor de stat va trece în competenţa Comisiei Europene, care va aplica direct reglementările comunitare în materie. De asemenea, legislaţia naţională va fi amendată pentru a se institui procedurile aplicabile la nivel naţional în vederea coordonării instituţiilor implicate în procesul de acordare a ajutoarelor de stat, respectiv întocmirea notificărilor ex-ante, a informărilor cu privire la ajutoarele care se situează în categoria celor exceptate de la obligaţia notificării, a rapoartelor în domeniul ajutorului de stat, desfăşurarea activităţii de monitorizare etc.
    Legislaţia naţională va stabili procedurile de recuperare/rambursare a ajutoarelor de stat în situaţiile când se impune această acţiune şi modul de racordare la reformele aflate în curs de implementare la nivel comunitar.
    În Planul de acţiune în domeniul ajutorului de stat pe perioada 2005-2009, elaborat în vara anului 2005, Comisia Europeană a luat în considerare oportunitatea ca autorităţile cu statut de independenţă din noile state membre să poată reprezenta puncte de legătură cu organismul comunitar.
    Raţiunea pe care se bazează această abordare o reprezintă, pe de o parte, valorificarea experienţei acumulate de autorităţile cu statut de independenţă până la data aderării şi, pe de altă parte, garanţia sprijinirii, în perioada post-aderare, a organismului comunitar în implementarea celorlalte măsuri de reformă, putând astfel contribui la reducerea riscului oricăror presiuni care ar conduce la alocarea unor ajutoare de stat pe baza altor criterii decât cele prevăzute în legislaţia specifică din domeniu.
    În acest context, este de remarcat faptul că mecanismul de pre-consultare, pus în practică, încă din 2004, între Consiliul Concurenţei din România şi Direcţia Generală de Concurenţă din cadrul Comisiei Europene, a condus la asigurarea capacităţii organismului român de specialitate de a face evaluări şi de a elabora decizii vizând autorizarea ajutoarelor de stat în România, cu respectarea regulilor şi a criteriilor prevăzute în legislaţia românească, aflată în deplină concordanţă cu practica europeană în materie.
    Această experienţă câştigată permite României să se alinieze practicii europene, conform căreia, în ţările care au aderat la Uniunea Europeană în 2004, autorităţile independente care aveau atribuţii de autorizare a ajutoarelor de stat, au devenit, după aderare, "punctul de legătură" cu Comisia Europeană în problematica ajutorului de stat. România se va înscrie astfel în rândul statelor membre care valorifică după data aderării experienţa acumulată în perioada de pre-aderare.
    "Punctul de legătură" va putea asigura interfaţa cu Comisia Europeană, va reprezenta România în dialogul şi în activităţile iniţiate cu aceasta pe linia aspectelor procedurale comunitare, iar, pe plan naţional, va furniza consultanţă de specialitate la elaborarea notificărilor adresate Comisiei Europene şi va asigura monitorizarea şi raportarea situaţiei privind ajutoarele de stat.
    Politica în domeniul ajutoarelor de stat va urmări, de asemenea, utilizarea eficientă a resurselor publice, încurajându-se atingerea obiectivelor urmărite şi înlăturarea consecinţelor negative, în special distorsionarea concurenţei, ceea ce presupune o analiză economică aprofundată atât în faza de iniţiere a ajutoarelor, cât şi în evaluarea ex-post a afectelor ajutoarelor acordate.
    Implicarea autorităţii de concurenţă în procesul complex de evaluare a ajutoarelor de stat, pe baza experienţei acumulate, va asigura coerenţa colaborării cu organismele comunitare în vederea finalizării cu succes a reformei europene.
    Abordarea modernă în domeniul ajutorului de stat, în contextul Strategiei de la Lisabona, presupune şi responsabilitatea partajată între Comisie şi statele membre. Deşi Comisia Europeană este mandatată să adopte reguli privind măsurile de sprijin financiar public şi să autorizeze acordarea acestora, reuşita aplicării acestor reguli şi proceduri depinde, în mare măsură, de statele membre.


    Capitolul III PRIORITĂŢI ŞI MĂSURI ÎN ALOCAEEA AJUTOARELOR DE STAT

    Atingerea obiectivelor asumate prin Politica în domeniul ajutorului de stat, în noul context creat de statutul României de viitor stat membru al Uniunii Europene, înseamnă definirea priorităţilor naţionale de dezvoltare, având în vedere şi priorităţile comunitare, precum şi stabilirea măsurilor necesare.
    3.1. Priorităţi de dezvoltare
    Pornind de la obiectivele generale, au fost identificate priorităţile şi sub-priorităţile care trebuie susţinute prin măsuri de sprijin de natura ajutorului de stat, în corelaţie cu posibilităţile de finanţare ale economiei româneşti, precum şi cu nevoia atragerii fondurilor comunitare post-aderare. Priorităţile respective vor urmări cu precădere realizarea unor investiţii capabile să asigure îndeplinirea obiectivelor generale de politică economică ale Guvernului.
    Realizarea investiţiilor directe, în special a celor "greenfield", va avea rolul de a susţine dezvoltarea economică de ansamblu prin procesele de multiplicare în economie, respectiv dezvoltarea lanţului de furnizori locali, efectele pozitive asupra balanţei de plăţi, crearea de noi locuri de muncă, creşterea veniturilor la bugetul statului, accesul la tehnologii moderne şi stimularea cercetării-dezvoltării.
    Datorită adâncirii globalizării şi intensificării concurenţei pentru atragerea investiţiilor directe la nivel mondial şi regional, se va avea în vedere acordarea de ajutoare de stat care vor cuprinde măsuri de stimulare a investiţiilor directe ce vor tine seama de:
    a) necesitatea dezvoltării regionale echilibrate;
    b) stimularea creării de noi locuri de muncă;
    c) creşterea rolului activităţilor de cercetare-dezvoltare şi protecţia mediului.
    În cadrul Politicii în domeniul ajutorului de stat, priorităţile identificate au fost structurate în trei mari grupe, după cum urmează:
    a) priorităţi identificate prin Planul Naţional de Dezvoltare (PND);
    b) priorităţi care se sprijină pe instrumente financiare de natura ajutorului de stat acordate numai din surse de stat;
    c) priorităţi legate de procesul de privatizare.
    3.1.1. Priorităţile identificate prin PND
    Acestea sunt definite luând în considerare obiectivele europene cu privire la coeziunea economică şi socială, având în vedere că prin PND se urmăreşte tocmai diminuarea şi eliminarea în perspectivă a disparităţilor de dezvoltare între diferitele regiuni ale Uniunii Europene. Importanţa acestor priorităţi derivă din rolul deosebit pe care Guvernul României îl acordă reducerii decalajelor între diferitele zone ale României şi cele ale Uniunii Europene.
    Stabilirea acestor priorităţi s-a realizat prin îmbinarea obiectivelor strategice cuprinse în documente programatice de interes naţional şi sectorial, respectiv:
    a) Strategia Naţională de Dezvoltare Durabilă a României "Orizont 2025";
    b) Strategiile sectoriale adoptate de Guvernul României;
    c) Programul de guvernare pe perioada 2005-2008;
    d) Cadrul Naţional Strategic de Referinţă şi Programele Operaţionale.
    În acelaşi timp, PND asigură corelarea priorităţilor şi obiectivelor naţionale, regionale şi locale cu obiectivele fundamentale europene stabilite la Lisabona şi Goteborg, respectiv creşterea competitivităţii, ocuparea deplină a forţei de muncă şi protecţia durabilă a mediului, precum şi cu cerinţele specifice legate de accesarea fondurilor comunitare post-aderare.
    Autorităţile de management pentru programele operaţionale împreună cu Consiliul Concurenţei vor pregăti proiecte de scheme multianuale de ajutor de stat necesare implementării programelor operaţionale cofinanţate din fondurile structurale şi fondurile publice naţionale sau locale, în concordanţă cu programarea bugetară multianuală. Acestea vor fi notificate Comisiei Europene în vederea autorizării, în situaţia în care obţinerea acestei autorizări este obligatorie*1).
    ----------
    *1) În cazul ajutoarelor de stat care fac obiectul unei exceptări în bloc, autorizarea din partea Comisiei Europene nu este necesară.
    În vederea reducerii decalajelor de dezvoltare între regiunile României şi regiunile dezvoltate din Uniunea Europeană, pentru perioada 2007 - 2013, se au în vedere, în primul rând, măsurile şi acţiunile grupate în cadrul a şase priorităţi de dezvoltare, evidenţiate în PND:
    a) creşterea competitivităţii economice şi dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere;
    b) dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport;
    c) protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului;
    d) dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării şi a incluziunii sociale şi întărirea capacităţii administrative;
    e) dezvoltarea economiei rurale şi creşterea productivităţii în sectorul agricol;
    f) diminuarea disparităţilor de dezvoltare între regiunile ţării.
    3.1.1.1. Creşterea competitivităţii economice şi dezvoltarea economiei bazate pe cunoaştere
    Creşterea competitivităţii operatorilor economici va fi esenţială pentru integrarea în piaţa unică europeană.
    În acest context, sectorul IMM va avea o contribuţie substanţială la realizarea Produsului Intern Brut, mai ales în ceea ce priveşte crearea de noi locuri de muncă şi stimularea participării la comerţul internaţional.
    De asemenea, măsurile privind încurajarea consumului eficient de resurse energetice şi energie vor avea un rol semnificativ în creşterea competitivităţii.
    Sub-priorităţile acestei componente au în vedere:
    a) creşterea competitivităţii prin îmbunătăţirea accesului pe piaţă al întreprinderilor, în special a IMM-urilor: susţinerea investiţiilor productive, susţinerea dezvoltării unei infrastructuri de afaceri adecvate prin sprijinirea creării incubatoarelor şi a centrelor de afaceri, încurajarea dezvoltării clusterelor emergente şi crearea parcurilor industriale, sprijinirea capacităţii inovative a universităţilor, institutelor de cercetare-dezvoltare şi a sectorului privat, inclusiv a IMM-urilor.;
    b) dezvoltarea economiei bazată pe cunoaştere, prin promovarea cercetării şi inovării şi accelerarea dezvoltării societăţii informaţionale (sprijinirea capacităţii inovative a IMM-urilor, stimularea utilizării tehnologiei informaţiei, stimularea cooperării dintre firme, universităţi şi centre de cercetare etc);
    c) îmbunătăţirea eficienţei energetice şi valorificarea resurselor regenerabile de energie şi reducerea impactului negativ asupra mediului al sectorului energetic (reducerea intensităţii energetice prin creşterea eficienţei pe întregul lanţ resurse naturale-producere-transport-distribuţie-utilizare finală, valorificarea resurselor regenerabile de energie etc);
    d) asigurarea reducerii generării deşeurilor, valorificarea materială şi energetică a deşeurilor;
    e) asigurarea asistenţei tehnice pentru preluarea celor mai bune practici europene în dezvoltarea parcurilor industriale şi conectarea iniţiativelor româneşti la reţeaua de parcuri industriale europene;
    f) îmbunătăţirea accesului IMM-urilor pe pieţele externe prin stimularea dezvoltării cooperării trans-frontaliere şi a parteneriatelor de afaceri regionale prin creşterea fondurilor naţionale şi internaţionale pentru susţinerea acestor iniţiative etc;
    g) sprijinirea IMM-urilor în activitatea de export prin facilitarea participării IMM-urilor la târguri şi evenimente internaţionale şi acordarea de consultanţă şi instruire întreprinzătorilor în scopul elaborării propriilor strategii, a perfecţionării tehnicilor de marketing şi a managementului exportului;
    h) crearea unui mediu favorabil finanţării afacerilor, în condiţiile unei pieţe financiare competitive;
    i) creşterea competitivităţii turismului românesc, promovarea potenţialului turistic şi îmbunătăţirea imaginii României;
    j) stimularea utilizării tehnologiei informaţiei inclusiv prin extinderea reţelelor de tip "broadband", sprijinirea achiziţiei de calculatoare şi conectarea la Internet şi totodată prin stimularea dezvoltării serviciilor electronice, atât în sectorul public cât şi în sectorul privat.
    Tipurile de ajutor de stat potrivite pentru susţinerea atingerii acestor ţinte pot fi cele reglementate de legislaţia comunitară în domeniul regional, sprijinirii investiţiilor şi consultanţei pentru IMM-uri, investiţiilor pentru protecţia mediului, în domeniul economisirii de energie în condiţiile Liniilor directoare pentru protecţia mediului, în domeniul ocupării şi instruirii forţei de muncă.
    Statul va promova şi măsuri de sprijin financiar care se încadrează în regula de minimis, pentru care nu este necesară autorizarea din partea Comisiei, dar este necesară respectarea cerinţelor acordării acestui tip de sprijin financiar.
    3.1.1.2. Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport
    Asigurarea unei infrastructuri de transport, de toate modurile, extinse, moderne şi durabile, precum şi a tuturor celorlalte condiţii privind dezvoltarea sustenabilă a economiei şi îmbunătăţirea calităţii vieţii constituie o prioritate, deoarece oferă egalitate de şanse operatorilor economici şi posibilitatea de a concura eficient.
    Eforturile financiare naţionale şi comunitare, chiar dacă nu toate vor intra în categoria ajutorului de stat, vor fi direcţionate către modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii de transport trans-europene şi a reţelelor de legătură, modernizarea şi dezvoltarea infrastructurii de transport de interes naţional şi îmbunătăţirea serviciilor aferente, precum şi către dezvoltarea durabilă a sectorului transporturi. Prin această dezvoltare durabilă se urmăreşte: promovarea intermodalităţii; îmbunătăţirea siguranţei traficului pe toate modurile de transport; reducerea impactului lucrărilor şi activităţilor de transport asupra mediului înconjurător; siguranţa infrastructurii de transport.
    Printre operaţiunile cuprinse în Programul Operaţional Sectorial de Transport, se numără:
    a) modernizarea materialului rulant pentru transportul feroviar de călători;
    b) sprijinirea centrelor intermodale (construcţia centrelor logistice şi a terminalelor);
    c) achiziţia navelor depoluante pentru tratarea apelor uzate;
    d) infrastructura aeroportuară şi facilităţi aeroportuare (echipament de protecţia mediului, securitate);
    e) infrastructura publică a porturilor.
    Acordarea de ajutoare de stat pentru dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii de transport se va supune în principal regulilor privind ajutorul de stat regional şi liniilor directoare privind ajutorul de stat acordat aeroporturilor şi înfiinţării de linii aeriene care utilizează aeroporturi regionale.
    3.1.1.3. Protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului
    Protejarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului, în conformitate cu nevoile economice şi sociale ale României, au ca efect îmbunătăţirea semnificativă a calităţii vieţii prin încurajarea dezvoltării durabile.
    Măsurile care vor fi puse în practică, utilizând instrumente financiare cu potenţial caracter de ajutor de stat, urmăresc îmbunătăţirea standardelor de viaţă prin asigurarea serviciilor de utilităţi publice, la calitatea şi în cantitatea necesare, precum şi îmbunătăţirea calităţii mediului vizând, în special, conformarea cu directivele relevante ale Uniunii Europene.
    Sub-priorităţile identificate au în vedere:
    a) îmbunătăţirea calităţii apei: modernizarea şi extinderea infrastructurii de apă/apă uzată la nivel regional (sisteme de alimentare cu apă potabilă, reţele de canalizare, staţii de epurare etc);
    b) implementarea unui management durabil al deşeurilor prin prevenirea/reducerea generării deşeurilor, valorificarea materială şi energetică a deşeurilor (investiţii în echipamente pentru colectare selectivă şi reciclare, închiderea depozitelor neconforme, staţii de transfer etc);
    c) îmbunătăţirea calităţii solului: realizarea de sisteme integrate de management al deşeurilor la nivel regional şi reabilitarea siturilor contaminate;
    d) managementul îmbunătăţit al resurselor naturale în vederea unei dezvoltări durabile: conservarea ecosistemelor naturale din România şi implementarea unei infrastructuri adecvate pentru prevenirea riscului în zonele cele mai vulnerabile (investiţii în infrastructura ariei naturale, conservarea habitatului şi speciei, planuri de management pentru arii naturale protejate etc.);
    e) protecţia calităţii aerului în zonele cele mai expuse: reabilitarea şi modernizarea infrastructurii pentru reducerea poluării aerului provenită de la instalaţiile mari de ardere (complexe de distribuire a energiei termice, instalaţii de desulfurare, realizarea de investiţii în instalaţii de desulfurare, arzătoare cu NOx redus şi filtre pentru reţinerea pulberilor);
    f) lucrări de reabilitare/protecţie împotriva dezastrelor naturale.
    Tipurile de ajutor de stat care pot fi utilizate se referă, în special, la ajutorul regional şi ajutorul pentru protecţia mediului.
    Alegerea concretă se va realiza în funcţie de obiectivele avute în vedere şi condiţiile în care se vor derula proiectele.
    3.1.1.4. Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării şi a incluziunii sociale şi întărirea capacităţii administrative
    Una dintre priorităţile României este realizarea de investiţii în resursele umane, care pot avea ca efect atât creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă, cât şi combaterea excluderii sociale. Această prioritate se regăseşte în toate programele, strategiile de dezvoltare şi politicile economice şi sociale ale Guvernului României.
    În contextul dezvoltării durabile, dezvoltarea capitalului uman şi creşterea competitivităţii acestuia pe piaţa muncii, depind de asigurarea oportunităţilor egale de învăţare şi dezvoltarea unei pieţe moderne a muncii.
    Obiectivele specifice în acest domeniu se referă la atenuarea problemelor cauzate de şomaj, crearea de oportunităţi de angajare pentru persoanele dezavantajate şi excluse social sau ameninţate cu riscul excluderii sociale, îmbunătăţirea formării profesionale şi dezvoltarea pregătirii continue.
    Aceste priorităţi s-au conturat din necesitatea de a combate consecinţele restructurării economice asupra pieţei muncii, determinate de procesele de privatizare şi excluderea de pe piaţa muncii a anumitor categorii de populaţie şi grupuri vulnerabile, precum şi din exigenţele de a satisface cererea continuă de pregătire şi formare profesională în contextul noilor nevoi şi tendinţe ale firmelor private.
    Sub-priorităţile specifice identificate în acest domeniu, care pot conţine măsuri de natura ajutorului de stat, se referă la:
    a) dezvoltarea resurselor umane din educaţie prin crearea de noi profesii şi diversificarea ofertelor de educaţie, iniţială şi continuă;
    b) dezvoltarea unor rute flexibile şi personalizate de învăţare şi carieră prin furnizarea de servicii integrate de informare, orientare şi consiliere;
    c) facilitarea inserţiei tinerilor pe piaţa muncii prin promovarea parteneriatului în educaţie şi ocupare, precum şi dezvoltarea programelor de tranziţie de la şcoală la locul de muncă;
    d) creşterea nivelului de educaţie şi formare profesională a capitalului uman prin oferirea de programe specifice de formare profesională continuă, care să furnizeze competenţele şi abilităţile cerute pe piaţa muncii, inclusiv pentru persoane care întâmpină dificultăţi de integrare/reintegrare pe piaţa muncii (tineri, femei, şomeri de lungă durată, lucrători cu nivel redus de calificare, persoane în vârstă aflate în căutarea unui loc de muncă etc);
    e) dezvoltarea unei pieţe a muncii moderne şi flexibile care să permită creşterea şanselor de ocupare/integrare durabilă pe piaţa muncii;
    f) promovarea spiritului şi culturii antreprenoriale;
    g) creşterea adaptabilităţii forţei de muncă şi a întreprinderilor;
    h) dezvoltarea şi implementarea măsurilor active de ocupare;
    i) stimularea iniţiativelor partenerilor sociali;
    î) dezvoltarea economiei sociale;
    j) îmbunătăţirea accesului şi participării grupurilor vulnerabile la educaţie şi pe piaţa muncii.
    Măsurile de sprijin pot lua forma unor ajutoare de stat în înţelesul art. 87(1) din Tratatul CE. Pot fi utilizate, în special, ajutoarele de stat care au ca obiectiv instruirea angajaţilor, ocuparea forţei de muncă, încurajarea investiţiilor pentru crearea de noi locuri de muncă, mai ales în cadrul IMM-urilor, precum şi cele cu obiectiv regional.
    Majoritatea schemelor de ajutor vor putea fi încadrate în categoriile exceptate de la obligaţia notificării, care au aplicabilitate după data aderării.
    3.1.1.5. Dezvoltarea economiei rurale şi creşterea productivităţii în sectorul agricol
    Obiectivul general al strategiei pentru agricultură, dezvoltare rurală şi pescuit îl reprezintă dezvoltarea unei agriculturi competitive bazată pe cunoaştere şi iniţiativă privată, capabilă de o evoluţie uniformă pe termen lung, care să asigure un standard de viaţă decent, premisele realizării coeziunii economice şi sociale, la nivel naţional, regional şi local, precum şi protejarea patrimoniului natural, cultural şi istoric al zonelor rurale din România.
    Sprijinul financiar public acordat în acest sector se supune regulilor specifice instituite prin Politica Agricolă Comună, revizuită.
    Tipurile de ajutor de stat care se pot acorda, în afară de cele specifice, sunt ajutorul pentru ocuparea forţei de muncă, ajutorul pentru protecţia mediului şi pentru promovarea culturii.
    3.1.1.6. Diminuarea disparităţilor de dezvoltare între regiunile ţării
    Scopul acestei priorităţi strategice de dezvoltare îl constituie stoparea adâncirii disparităţilor între regiunile ţării până la finele perioadei 2007-2013, prin crearea condiţiilor pentru stimularea creşterii mai accelerate a regiunilor rămase în urmă, precum şi reducerea decalajelor de dezvoltare faţă de regiunile dezvoltate ale Uniunii Europene.
    Această prioritate este complementară celorlalte priorităţi ale PND, atât prin domeniile de intervenţie, cât şi prin abordarea strict teritorial-regională. Proiectele prin care se va implementa această prioritate vor contribui la îmbunătăţirea performanţelor economice ale regiunilor şi la creşterea gradului de participare a acestora la dezvoltarea de ansamblu a ţării. Ea se va concretiza în:
    a) sprijinirea mediului de afaceri regional şi local;
    b) valorificarea potenţialului turistic şi cultural;
    c) extinderea şi modernizarea infrastructurii regionale/locale de transport, medie, educaţie, sănătate;
    d) stimularea dezvoltării centrelor urbane cu potenţial de creştere economică, în special prin investiţii "greenfield";
    e) extinderea şi modernizarea infrastructurii regionale/locale de transport, mediu, educaţie, siguranţă publică şi de sănătate.
    Dezvoltarea regiunilor României în ansamblu va contribui la realizarea obiectivului global al PND, respectiv diminuarea disparităţilor de dezvoltare între România şi media statelor membre ale Uniunii Europeane, prin mobilizarea resurselor neutilizate ale regiunilor rămase în urmă. Acest deziderat se va realiza prin implementarea unor proiecte care răspund nevoilor şi oportunităţilor fiecărei regiuni, iar în cadrul acestora, diferitelor zone.
    Strategia Regională va fi implementată în perioada de programare 2007 - 2013 prin Programul Operaţional Regional, finanţat din Fondul European de Dezvoltare Regională şi din bugetul de stat.
    Ajutorul de stat regional reprezintă, prin sprijinul acordat economiilor regionale şi locale, aflate în dificultate, un instrument important în implementarea politicilor regionale de dezvoltare.
    Volumul ajutoarelor care se vor repartiza în regiuni va fi diferit, regiunile cele mai sărace beneficiind de cea mai mare valoare a ajutorului de stat, la fel ca şi judeţele mai slab dezvoltate din regiunile mai prospere. Se vor aloca fonduri acelor domenii de intervenţie, măsuri şi proiecte care au o influenţă directă şi importantă asupra dezvoltării regionale şi locale, putând contribui la creşterea generală a competitivităţii regiunilor.
    Alocarea resurselor pe regiuni şi priorităţi de dezvoltare se va baza pe criterii obiective şi transparente, cum sunt: numărul locuitorilor, veniturile medii, rata şomajului, nivelul dotărilor de infrastructură.
    3.1.2. Priorităţi care se sprijină pe instrumente financiare de natura ajutorului de stat acordate din surse de stat
    Priorităţile identificate şi măsurile de punere în practică sunt axate pe domeniile unde se consideră absolut necesară intervenţia statului prin sprijin financiar care poate fi de natura ajutorului de stat.
    Există o serie de priorităţi care urmează a fi sprijinite din surse de stat, prezentând o importanţă deosebită pentru asigurarea coeziunii economice şi sociale. Domeniile identificate au nevoie de sprijin public, deoarece necesită un volum mare de investiţii şi, în general, nu sunt atractive pentru investiţiile din mediul privat: serviciile de interes economic general, cercetarea, restructurarea unor sectoare sensibile (caracterizate prin supracapacităţi de producţie), salvarea şi restructurarea unor întreprinderi care pot fi viabilizate etc.
    Obiectivele vizate în cadrul acestei priorităţi se referă, în principal, la:
    a) reabilitarea ecologică a zonelor industriale inactive;
    b) restructurarea sectorului energiei termice;
    c) promovarea locurilor de muncă şi a coeziunii sociale, în principal, în zonele afectate major de restructurarea unor sectoare industriale;
    d) susţinerea cercetării şi dezvoltării, prin încurajarea investiţiilor pentru realizarea transferului tehnologic şi de cercetare/dezvoltare;
    e) stimularea industriei de tehnologia informaţiei pentru IMM-uri;
    f) realizarea de tehnologii/produse noi cu valoare adăugată mare şi transferul acestora în industrie;
    g) realizarea de investiţii de utilitate publică (staţii de epurare, depozite de deşeuri, închiderea/reabilitarea unor zone afectate de depozitarea necontrolată a deşeurilor etc);
    h) realizarea parcurilor de "software" şi stimularea accesului la "broadband";
    i) înfiinţarea de clustere în domeniul tehnologiei informaţiei prin sprijinirea unor proiecte mari de investiţii;
    î) structurarea şi consolidarea unei arii româneşti a cercetării care să răspundă cerinţelor de exigenţă şi compatibilitate cu aria europeană a cercetării (ERA);
    j) stimularea şi susţinerea efortului de inovare şi de absorbţie a inovării la nivelul operatorilor economici, prin crearea unui mediu favorabil dezvoltării entităţilor din infrastructura de inovare şi transfer tehnologic;
    k) sprijinirea Programul Naţional pentru Cercetare-Dezvoltare, a Programului Inovare 2 şi a Programului Dezvoltarea Infrastructurii de Inovare şi Transfer Tehnologic - INFRATECH, astfel încât entităţile de inovare şi transfer tehnologic existente, precum şi cele care se vor constitui, să fie capabile să asigure servicii tehnologice performante operatorilor economici şi, în special, IMM-urilor;
    1) dezvoltarea infrastructurii şi interconectărilor în sectorul energetic;
    m) reabilitarea sistemului de transport prin conducte a produselor petroliere;
    n) promovarea eficienţei energetice în sectorul rezidenţial, industrie, construcţii, transporturi, a resurselor regenerabile de energie şi a biocarburanţilor (valorificarea deşeurilor);
    o) realizarea de produse/servicii a căror utilizare/furnizare conduce la eficientizarea consumului de energie, valorificarea potenţialului de resurse regenerabile de energie, diminuarea emisiilor de gaze cu efect de seră;
    p) dezvoltarea de proiecte pentru termocentrale, care funcţionează pe bază de combustibili fosili, precum şi pentru alte tehnologii şi produse "curate";
    q) promovarea principiilor prevenirii, reducerii, valorificării materiale şi valorificării energetice a deşeurilor;
    r) dezvoltarea infrastructurii de valorificare a deşeurilor;
    s) dezvoltarea de tehnologii pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi cu efect de acidifiant;
    ş) promovarea principiului substituţiei utilizării substanţelor periculoase în produse;
    t) restructurarea sectorului carbonifer, conform Regulamentului EC nr. 1407/2002 *2);
    ---------
    *2) Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1407/2002 din 23 iulie 2002 privind ajutorul de stat în sectorul cărbunelui.
    ţ) dezvoltarea capacităţii competitive a IMM-urilor, prin măsuri de susţinere a investiţiilor efectuate de comercianţii cu amănuntul şi comercianţii cu ridicata;
    u) îmbunătăţirea competitivităţii şi participarea la comerţul internaţional (în special prin promovarea meşteşugurilor şi artizanatului);
    v) promovarea culturii antreprenoriale şi întărirea performanţelor manageriale prin programul TINCOOP, programul TIMM;
    w) susţinerea informării şi educării comercianţilor (schema de transfer a afacerilor);
    x) dezvoltarea serviciilor de interes economic general (cunoscute şi sub alte denumiri: serviciu public, serviciu universal etc).
    Aceste priorităţi corespund obiectivelor majore care sunt elaborate la nivelul Uniunii Europene, toate aducând un aport semnificativ la eliminarea disparităţilor de dezvoltare între regiunile României şi cele europene, promovarea cercetării şi inovării, susţinerea IMM-urilor etc.
    Sprijinul financiar de natura ajutorului de stat se va acorda prin respectarea prevalentei regulilor de ajutor de stat asupra altor reglementări. Punerea în practică a măsurilor necesare vizează toată gama de tipuri de ajutor de stat, dar, mai ales, ajutor regional, ajutor pentru cercetare-dezvoltare, ajutor pentru protecţia mediului, ajutor pentru IMM-uri, ajutor pentru ocuparea forţei de muncă şi ajutor pentru instruirea angajaţilor.
    În cazul serviciilor de interes economic general, trebuie precizat că acestea constituie atât pentru România, cât şi pentru Uniunea Europeană o prioritate în atingerea obiectivului de eliminare a disparităţilor de dezvoltare a diverselor regiuni şi de realizare a coeziunii sociale, fără a minimaliza rolul celorlalte obiective.
    Oferirea acestor servicii în cantităţile necesare şi la calitatea cerută de actualele tehnologii reprezintă liantul pentru îmbinarea bunăstării sociale cu dezvoltarea afacerilor în orice zonă din Uniunea Europeană.
    Investiţiile pentru dezvoltarea sau modernizarea infrastructurilor asociate pot fi sprijinite prin ajutoare de stat de tipul celui regional, protecţia mediului, cercetare-dezvoltare.
    În domeniul culturii, prin acordarea de sprijin financiar se urmăreşte asigurarea diversităţii culturale, păstrarea şi afirmarea identităţii culturale şi stimularea creaţiei artistice.
    În eventualitatea deschiderii anumitor pieţe, sprijinul de natura ajutorului de stat se va acorda pe baza respectării procedurilor şi reglementărilor aplicabile în acest domeniu.
    Ajutoarele de stat având ca sursă Fondul Cinematografic, constituit din taxe parafiscale şi Fondul Cultural Naţional constituit din venituri proprii, taxe parafiscale, cât şi din subvenţii de la bugetul de stat vor fi acordate în sistem transparent şi echitabil.
    3.1.3. Priorităţi legate de procesul de privatizare
    Finalizarea procesului de privatizare într-un orizont de timp cât mai apropiat constituie o măsură importantă în ceea ce priveşte consolidarea funcţionării pieţelor şi reorientarea sprijinului financiar public către alte obiective de interes naţional.
    Priorităţile principale ale perioadei imediat următoare sunt:
    a) amendarea legislaţiei în domeniu, astfel încât privatizările să se realizeze de o manieră deschisa, nediscriminatorie, în condiţii de maximă transparenţă;
    b) accelerarea programului de privatizare, astfel încât cea mai mare parte a portofoliului să fie privatizată până în decembrie 2007*3);
    ---------
    *3) Cazurile de privatizare aflate în derulare vor fi finalizate până la sfărşitul anului 2006.
    c) continuarea activităţii de executare silită, în vederea recuperării la un nivel cât mai bun a creanţelor bugetare etc.
    Pentru finalizarea privatizării se au în vedere următoarele măsuri:
    1) stabilirea sectoarelor de activitate competitive în care se impun măsuri deosebite din partea statului;
    2) realizarea procesului de privatizare a societăţilor comerciale mari, în două etape:
    a) restructurarea ante-privatizare în perioada de administrare specială, dacă este cazul;
    b) privatizarea prin metode transparente, competitive, necondiţionate şi deschise.
    3) sprijinirea viabilităţii societăţilor comerciale mici şi mijlocii;
    4) sprijinirea zonelor monoindustriale;
    5) menţinerea locurilor de muncă şi, eventual, crearea altora noi;
    6) dezvoltarea de noi investiţii pentru crearea locurilor de muncă;
    7) sprijinirea programelor de reînnoire a proceselor tehnologice, de implementare a rezultatelor cercetării-dezvoltării şi de îmbunătăţire a calităţii produselor.
    Pentru aceste măsuri pot fi utilizate scheme de ajutor de stat, compatibile cu regulile comunitare şi/sau procese de privatizare transparente, care să nu includă măsuri de natura ajutorului de stat. În funcţie de situaţia societăţii comerciale şi de indicatorii specifici regiunii în care aceasta îşi desfăşoară activitatea, pot fi luate măsuri de sprijin individual, compatibile cu regulile comunitare".
    În situaţia în care întreprinderile nu mai pot fi privatizate, fiind neatractive pentru investitori, se vor aplica procedurile prevăzute de legislaţia în vigoare privind lichidarea societăţilor comerciale, însoţite de măsurile corespunzătoare de protecţie socială şi de protecţie a mediului.
    3.2. Măsuri în domeniul ajutorului de stat
    Guvernul are în vedere promovarea unor scheme de ajutor de stat pe baze multianuale, elaborate de instituţiile notificatoare atât până la momentul aderării, cât şi după această dată.
    Până la data aderării, schemele urmează să fie autorizate de Consiliul Concurenţei folosind mecanismul de preconsultare sau mecanismul interimar stabilit prin Tratatul de Aderare, în funcţie de decizia ce va fi adoptată la nivel european pentru perioada următoare.
    După data aderării, aplicarea efectivă a măsurilor de sprijin financiar de natura ajutorului de stat se va realiza prin elaborarea şi notificarea schemelor de ajutor de stat sau a ajutoarelor individuale de către furnizorii sau iniţiatorii de ajutor, cu sprijinul Consiliului Concurenţei, în vederea autorizării ajutoarelor de către Comisia Europeană (cu excepţia celor "de minimis" şi a categoriilor exceptate de la obligaţia notificării).
    Furnizori de ajutor de stat, cu sprijinul Consiliului Concurentei, vor identifica tipurile de ajutoare de stat potrivite pentru fiecare măsură de sprijin şi vor elabora, în special, proiecte de scheme de ajutor de stat adaptate priorităţilor prevăzute în acest document.
    Actele normative care vor constitui baza legală pentru acordarea ajutoarelor vor intra în vigoare după obţinerea autorizării, pentru a include şi eventualele condiţii stipulate în decizia de autorizare, respectându-se astfel principiul notificării ex-ante.
    Modalităţile de acordare a măsurilor de sprijin de natura ajutorului de stat vor fi selectate în funcţie de specificul obiectivului şi proiectului finanţat, cum ar fi: subvenţii, anularea de datorii sau preluarea pierderilor; exceptări, reduceri sau amânări de la plata taxelor şi impozitelor, renunţarea la obţinerea unor venituri normale de pe urma fondurilor publice, inclusiv acordarea unor împrumuturi cu dobânzi preferenţiale, garanţii acordate de stat, de alte autorităţi publice centrale sau locale ori de alte organisme care administrează surse ale statului sau ale colectivităţilor locale, în condiţii preferenţiale, participarea cu capital a statului, a autorităţilor publice centrale sau locale ori a altor organisme care administrează surse ale statului sau ale colectivităţilor locale, dacă rata profitului acestor investiţii este mai mică decât cea normală, anticipată de către un investitor privat prudent, reduceri de preţ la bunurile furnizate şi la serviciile prestate de către autorităţi publice centrale sau locale ori de către alte organisme care administrează surse ale statului sau ale colectivităţilor locale, inclusiv vânzarea unor terenuri şi/sau clădiri aparţinând domeniului privat al statului sau autorităţilor publice locale sub preţul pieţei.
    Se va pune un accent deosebit pe acordarea de garanţii din partea statului pentru împrumuturi interne sau externe, împrumuturi interne sau externe cu dobândă subvenţionată, precum şi pe alocarea de subvenţii.
    Modalitatea de acordare de ajutor prin înlesniri la plata obligaţiilor fiscale va fi utilizată conform practicii comunitare: în conformitate cu Codul de conduită pentru impozitarea afacerilor, la nivelul Uniunii Europene nu mai pot fi incluse în această categorie facilităţile fiscale aferente taxei pe valoarea adăugată.
    De asemenea, facilităţile la plata taxelor vamale nu vor mai avea obiect după data aderării, întrucât se va aplica direct tariful vamal comunitar.
    Începând cu anul 2006 vor fi puse în practică măsuri şi acţiuni concrete pentru atingerea obiectivelor stabilite prin Politica în domeniul ajutorului de stat.
    Priorităţile stabilite vor fi susţinute prin măsuri de ajutor de stat compatibile cu legislaţia românească şi comunitară, respectiv măsuri care se încadrează în*4):
    ----------
    *4) Politica comunitară şi tipurile de ajutoare de stat în vigoare în Uniunea Europeană la data aprobării acestui document, sunt prezentate în Anexă, pentru informarea tuturor celor interesaţi în materia ajutorului de stat. Pentru ajutorul de stat regional sunt prezentate reglementările comunitare care vor intra în vigoare la data de 01.01.2007.
    a) ajutorul regional, vizând, în principal, investiţiile şi crearea de locuri de muncă pentru asigurarea dezvoltării anumitor regiuni sau reducerea/eliminarea disparităţilor de dezvoltare existente în cadrul unei regiuni.
    Investiţiile pot fi direcţionate spre: crearea sau extinderea unei întreprinderi, diversificarea producţiei, prin fabricarea de produse noi în cadrul unei întreprinderi existente, realizarea unei schimbări fundamentale a procesului global de producţie de către o întreprindere existentă etc.
    Conform unui proiect de Regulament al Comisiei Europene, de la 01.01.2007, ajutorul de stat regional pentru investiţii care îmbracă forma unor scheme şi dacă respectă condiţiile stabilite, va fi exceptat de la obligaţia notificării şi autorizării prealabile de către Comisia Europeană.
    b) ajutorul pentru IMM-uri, care încurajează investiţiile destinate dezvoltării IMM-urilor, ele reprezentând un factor de stabilitate sociala şi de creştere economică.
    Deoarece dezvoltarea acestei categorii de întreprinderi este limitată, adeseori, de imperfecţiunile pieţei, caracterizate prin resursele limitate, accesul dificil la capital sau credit, accesul redus la informaţii etc, se are în vedere încurajarea investiţiilor prin diferite modalităţi, cum ar fi: alocaţii nerambursabile (acoperirea unei părţi a costurilor de funcţionare în primii ani de la înfiinţare, furnizarea de servicii de consultanţă specializate pentru dezvoltarea afacerii la tarife subvenţionate etc), capital de risc etc.
    Acest tip de ajutor de stat este exceptat de la obligaţia notificării şi autorizării prealabile de către Comisia Europeană, dacă este acordat cu respectarea condiţiilor stabilite.
    c) ajutorul pentru cercetare-dezvoltare. Având în vedere importanţa cercetării şi a dezvoltării pentru relansare şi creştere economică, precum şi pentru crearea de noi locuri de muncă, acordarea de ajutoare încurajează susţinerea acestor activităţi prin învestiţii concretizate în achiziţionarea de instrumente, echipamente, terenuri, incinte necesare desfăşurării acestor activităţi, angajarea de personal specializat, susţinerea costurilor aferente serviciilor de consultanţă în domeniu etc.
    Acest tip de ajutor de stat este exceptat de la obligaţia notificării şi autorizării prealabile de către Comisia Europeană, dacă este acordat IMM-urilor cu respectarea condiţiilor stabilite.
    d) ajutorul pentru protecţia mediului: acest tip de ajutor susţine, în primul rând, investiţiile destinate îmbunătăţirii standardelor de mediu, reparării sau prevenirii prejudiciilor aduse mediului sau resurselor naturale, economisirii de energie, producerii energiei din surse regenerabile şi în instalaţii de producere combinată a energiei electrice şi termice etc.
    e) ajutorul pentru ocuparea forţei de muncă: ajutorul de stat pentru ocuparea forţei de muncă poate fi acordat, de regulă, sub formă de scheme, pentru crearea de noi locuri de muncă, pentru angajarea de persoane defavorizate sau cu dizabilităţi. Prin acest tip de ajutor pot fi susţinute investiţiile necesare pentru adaptarea locaţiilor în care angajatorul îşi desfăşoară activitatea pentru a permite angajarea persoanelor cu dizabilităţi. Modalităţile de acordare includ, fără a se rezuma la acestea, subvenţionarea parţială a costului aferent persoanelor nou angajate, scutirea totală sau parţială, dar în limita unei sume prestabilite, de la plata unor taxe, impozite şi/sau contribuţii sociale pentru persoanele cu dizabilităţi nou angajate.
    Acest tip de ajutor de stat este exceptat de la obligaţia notificării şi autorizării prealabile de către Comisia Europeană, dacă este acordat cu respectarea condiţiilor stabilite.
    f) ajutorul pentru instruirea angajaţilor: se aplică în toate sectoarele de activitate. Instruirea specifică se realizează, în principal, în beneficiul postului actual sau viitor al angajatului. Instruirea generală oferă calificări transferabile pe scară largă către alte întreprinderi sau domenii de activitate. Ajutorul pentru instruire generală creează riscuri mai reduse de distorsionare a concurenţei decât ajutorul pentru instruire specifică. Acest tip de ajutor de stat se acordă, de regulă, prin subvenţionarea costurilor generate de activităţile de instruire a angajaţilor.
    Acest tip de ajutor de stat este exceptat de la obligaţia notificării şi autorizării prealabile de către Comisia Europeană, dacă este acordat cu respectarea condiţiilor stabilite.
    g) ajutorul pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate: se acordă, mai ales când este justificat, pentru raţiuni de politică socială sau regională, de necesitatea de a lua în considerare rolul benefic al întreprinderilor mici şi mijlocii în economie sau, în mod excepţional, de interesul menţinerii unei structuri de piaţă concurenţiale, atunci când dispariţia unor întreprinderi ar putea determina o situaţie de monopol sau de oligopol îngust.
    h) ajutorul de stat sub forma capitalului de risc, care urmăreşte corectarea unor eşecuri ale pieţelor financiare în furnizarea de capital, în special, pentru întreprinderile nou înfiinţate sau întreprinderile care acţionează în domeniul tehnologiilor de vârf. Acest tip de ajutor de stat prezintă avantajul că nu încurajează dependenţa întreprinderii faţă de sprijinul financiar al statului, întrucât fondurile de capital de risc au, prin definiţie, un mecanism de retragere a capitalului public, după o perioadă maximă predeterminată.
    i) ajutorul de stat pentru compensarea pierderilor nete generate de furnizarea serviciilor de interes economic general, are rolul de a asigura furnizarea unor servicii esenţiale, către toţi cetăţenii, indiferent de localizarea lor geografică, în cantităţi suficiente şi la un preţ rezonabil. Intervenţia financiară a statului este necesară atunci când piaţa eşuează în furnizarea anumitor servicii în condiţiile precizate mai sus. În situaţia în care o astfel de finanţare publică reprezintă ajutor de stat*5), este esenţială respectarea principiului proporţionalităţii, respectiv limitarea sprijinului financiar al statului la compensarea costurilor nete ale furnizării serviciului de interes economic general.
    ---------
    *5) Dacă sunt îndeplinite patru condiţii cumulative, prezentate pe larg în anexă, compensarea pierderilor generate de furnizarea serviciului de interes economic general nu este considerată ajutor de stat.
    Conform Deciziei Comisiei Europene din data de 13.07.2005*6) acest tip de ajutor de stat, acordat cu respectarea condiţiilor stabilite, este exceptat de la obligaţia notificării şi autorizării prealabile de către Comisia Europeană.
    ---------
    *6) Decizia Comisiei Europene din data de 13.07.2005, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene I. 312/29.11.2005.
    j) În cazuri adecvate, poate fi utilizat şi ajutorul de stat care se află sub pragul "de minimis". Sumele acordate unei întreprinderi prin utilizarea acestui tip de ajutor de stat nu pot depăşi 100.000 de euro cumulate pentru o perioadă de 3 ani şi nu pot fi destinate subvenţionării exportului.
    k) ajutoarele de stat sectoriale. Pentru anumite sectoare, considerate "sensibile", există reglementări specifice privind ajutoarele de stat ce pot fi acordate. Aceste sectoare sunt: industria cărbunelui, siderurgia, sectorul fibrelor sintetice, industria autovehiculelor şi cea a construcţiilor de nave. De asemenea, există reguli speciale pentru ajutoarele de stat acordate în agricultură, piscicultura şi în domeniul transporturilor aeriene şi maritime.
    Aplicarea acestor măsuri, în corelare cu priorităţile identificate, va fi de natură a asigura transparenţa necesară în domeniul alocării fondurilor publice şi încrederea în politicile guvernamentale
    * *
    *
    Îndeplinirea obiectivelor strategice cuprinse în Programul de Guvernare al României pentru perioada 2005 - 2008, în PND şi în alte programe sectoriale, depinde hotărâtor de sprijinul financiar pe care îl poate acorda statul român (autorităţile publice centrale şi locale).
    Politica ajutoarelor de stat pune în evidenţă priorităţile naţionale de dezvoltare, vizând, în principal, creşterea competitivităţii întreprinderilor, îmbunătăţirea calităţii mediului, diminuarea disparităţilor de dezvoltare între regiunile ţării, în cadrul regiunilor şi între acestea şi regiunile dezvoltate ale Europei, în legătură directă cu posibilităţile de finanţare ale economiei româneşti şi de atragere a fondurilor post-aderare.
    Operatorii economici pot fi stimulaţi de stat prin acordarea de sprijin financiar, mai ales, în scopul realizării de investiţii noi, precum şi al modernizării celor existente, în condiţii nediscriminatorii din punct de vedere al posibilităţilor de acces la sursele de finanţare.
    În condiţiile respectării stricte a legislaţiei în domeniul ajutorului de stat, efectele benefice pot fi considerate că prevalează asupra distorsiunilor produse asupra pieţelor. În toate cazurile este necesară respectarea regulilor de acordare a ajutoarelor de stat, cu prioritate faţă de alte reglementări incidente.
    De aceea, Politica în domeniul ajutoarelor de stat oferă transparenţa şi predictibilitatea necesare tuturor participanţilor la viaţa economică şi socială privind posibilităţile de dezvoltare ale României, precum şi o imagine a oportunităţilor de care pot beneficia investitorii, cetăţenii, instituţiile financiare etc.
    Guvernul României va adopta, în perioada următoare, un plan de acţiuni concrete pentru implementarea măsurilor convenite prin prezentul document.
    Politica în domeniul ajutorului de stat va putea fi revizuită periodic, de regulă la trei ani, în funcţie de evoluţiile economice şi legislative pe plan intern şi european.
    În anexa "Contextul european privind ajutorul de stat" este inclusă o prezentare detaliată a politicii comunitare în domeniul ajutorului de stat şi, de asemenea, a tipurilor de ajutoare de stat în vigoare în Uniunea Europeană la data de 31.01.2006. În cazul ajutorului regional, documentul prezintă noile reglementări comunitare, ce vor intra în vigoare la data de 01.01.2007.
    Anexa "Contextul european privind ajutorul de stat"
    CONTEXTUL EUROPEAN PRIVIND AJUTORUL DE STAT


    Capitolul I CONSIDERAŢII GENERALE

    Atingerea obiectivelor diverselor politici economice este însoţită adesea de măsuri de sprijin financiar acordat firmelor de către autorităţi guvernamentale sau locale. Aceste măsuri de sprijin financiar pot avea efecte de distorsionare a concurenţei pe piaţă, distorsionări greu de cuantificat şi evaluat pe termen mediu şi lung.
    În contextul globalizării pieţelor, efectele negative ale unor măsuri de sprijin guvernamental asupra concurenţei depăşesc graniţele naţionale, ceea ce afectează comerţul dintre state. Din acest punct de vedere, analiza sprijinului financiar acordat firmelor de către stat a făcut obiectul multor analize la nivelul unor organizaţii internaţionale, cum sunt Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE) şi Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC). Aceste analize au evidenţiat faptul că autorităţile pot interveni pe piaţă în trei modalităţi principale: prin interacţiuni de natură financiară (transferuri financiare către anumite întreprinderi, investiţii, împrumuturi, achiziţii, vânzări şi sarcini fiscale), prin reglementări (politica de reglementare) şi prin furnizarea directă de bunuri şi servicii (infrastructură şi alte bunuri publice).
    Dintre aceste forme de intervenţie a statului, politica de reglementare şi politicile privind furnizarea de bunuri publice pot spori gradul general de bunăstare, cu condiţia ca acestea să nu conducă la un tratament discriminatoriu pentru operatorii economici.
    La rândul ei, asistenţa financiară acordată firmelor ar putea avea ca efect sporirea gradului general de bunăstare, dar în acelaşi timp ar putea distorsiona concurenţa, reducând, prin urmare, gradul general de bunăstare. În cazurile în care obiectivul asistenţei financiare conduce la distorsionarea concurenţei (cum este, de exemplu, cazul subvenţiile pentru export) sau atunci când această asistenţă este acordată firmelor mai puţin eficiente din punct de vedere economic sau care produc bunuri de calitate redusă (sprijinul acordat întreprinderilor aflate în declin economic), acordarea asistenţei financiare atrage după sine reducerea gradului general al bunăstării.
    De asemenea, asistenţa financiară din partea statului poate determina întreprinderile beneficiare să practice strategia preţurilor de ruinare sau, în cazul unui sector economic cu efecte de reţea, să câştige o poziţie avantajoasă încă din stadiile incipiente de dezvoltare, asigurându-şi, astfel, premisele creşterii, pe termen lung, a puterii de piaţă.
    De aceea, controlul ajutorului de stat trebuie să fie circumscris unui sistem complex de control privind calitatea intervenţiei statului în economie. Se recurge, în acest scop, la procesul de analiză a reglementărilor, care urmăreşte dacă fiecare intervenţie are ue scop bine definit şi dacă au fost luate în calcul toate modalităţile posibile de îndeplinire a respectivului scop, alternative ce trebuie evaluate corespunzător din punct de vedere al costurilor şi beneficiilor.
    Implementarea acestor sisteme de control trebuie să aibă în vedere piaţa geografică afectată şi, în consecinţă, nivelul autorităţilor statului implicate. În cazul în care piaţa afectată este locală, controlul ar trebui realizat de către autorităţi municipale sau regionale. Dacă piaţa afectată este globală (de exemplu piaţa construcţiilor navale sau agricultura), controlul ar trebui realizat de autorităţi naţionale, care pot conveni cele mai eficiente forme de control prin negocieri în cadrul organizaţiilor internaţionale.
    La nivelul Uniunii Europene, controlul ajutorului acordat de stat revine unui organism suprastatal, Comisia Europeană, căreia i-au fost conferite atribuţii prin care acesta devine eficient.


    Capitolul II AJUTORUL DE STAT IN UNIUNEA EUROPEANĂ

    2.1. Cadrul general al politicii în domeniul ajutorului de stat
    Tratatul privind instituirea Comunităţii Europene (denumit în continuare Tratatul), încă de la semnarea sa în 1957, impune statelor membre şi Comunităţii ca, în realizarea obiectivelor de politică economică să se conformeze principiului unei economii de piaţă deschise, în care concurenta este liberă.
    De aceea, orice acte sau fapte care au ca scop sau care conduc la distorsionarea liberei concurenţe, putând avea ca rezultat funcţionarea necorespunzatoare a pieţei unice, crearea de dezechilibre sau de discontinuităţi în raporturile intracomunitare, ceea ce se întâmplă şi în cazul acordării de ajutoare de stat, sunt interzise.
    În practica europeană, pentru a califica o măsură de sprijin ca reprezentând ajutor de stat, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
    a) să fie acordată de către autorităţi publice din resurse ale statului;
    Numai avantajele acordate de autorităţi publice (stat, autorităţi judeţene sau locale), direct sau prin intermediul altor organisme publice sau private, reprezintă ajutoare de stat. Esenţială este sursa ajutorului, care trebuie să fie reprezentată de resurse care sunt la dispoziţia autorităţilor publice.
    b) să fie selectivă;
    Aceasta presupune ca măsurile de sprijin financiar să favorizeze anumiţi operatori economici, zone sau activităţi. Această cerinţă distinge ajutoarele de stat de măsurile generale de politică economică (ca de exemplu regimul taxelor şi al impozitelor), de care beneficiază toate întreprinderile dintr-un anumit stat.
    c) să asigure un avantaj operatorilor economici;
    Ajutorul de stat înseamnă întotdeauna favorizarea unei întreprinderi, unei zone sau unui sector de activitate.
    d) să distorsioneze sau să ameninţe să distorsioneze concurenţa sau comerţul între statele membre ale Uniunii Europene.
    Potrivit art. 87 alin. (1) din Tratat, măsurile de ajutor de stat care corespund criteriilor menţionate mai sus, sunt, în principiu, incompatibile cu piaţa comună. Interzicerea acordării ajutoarelor de stat nu este, însă, nici absolută, nici necondiţionată.
    Art. 87 alin. (2) şi art. 87 alin. (3) din Tratat precizează cazurile în care ajutorul de stat poate fi acceptat. Existenţa acestor exceptări justifică, de asemenea, autorizarea măsurilor de ajutor de stat de către Comisia Europeană, după cum este prevăzut în art. 88 al Tratatului. Acest din urmă articol precizează că statele membre trebuie să notifice Comisiei Europene orice intenţie de acordare de ajutor de stat înainte de punerea în aplicare a acesteia. Se atribuie, astfel, Comisiei Europene puterea să decidă dacă măsura propusă reprezintă sau nu ajutor de stat şi, acolo unde este cazul, să impună anumite condiţii pentru acordarea ajutorului de stat.
    În aplicarea dispoziţiilor din Tratat, Comisia Europeană a adoptat reglementări specifice, în funcţie de scopul ajutorului, dimensiunea întreprinderii, sectorul în care se aplică etc.
    Astfel, potrivit art. 87 lit. (2) din Tratat, sunt compatibile cu piaţa comună:
    a) ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali, cu condiţia ca acestea să fie acordate fără discriminare în funcţie de originea produselor;
    b) ajutoarele destinate reparării pagubelor provocate de calamităţi naturale sau de alte evenimente extraordinare;
    Potrivit art. 87 lit. (3) din Tratat, pot fi considerate compatibile cu piaţa comună:
    a) ajutorul de stat care promovează dezvoltarea zonelor în care standardul de viaţă este anormal de scăzut sau în care există probleme serioase privind ocuparea forţei de muncă;
    b) ajutorul de stat destinat să promoveze realizarea unui proiect important de interes european comun sau să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru;
    c) ajutorul menit să favorizeze dezvoltarea anumitor activităţi economice sau a anumitor regiuni economice, atunci când un astfel de ajutor nu afectează comerţul într-o maniera contrară interesului comun;
    d) ajutoarele destinate să promoveze cultura şi conservarea patrimoniului, în cazul în care acestea nu aduc modificări în ceea ce priveşte condiţiile de realizare a schimburilor comerciale şi ale concurenţei în Comunitatea Europeană într-o manieră care să contravină interesului comun;
    e) alte categorii de ajutoare stabilite prin decizie a Consiliului, care hotărăşte cu majoritate calificată la propunerea Comisiei Europene.
    Rezultă că politica în domeniul concurenţei şi ajutorului de stat prevalează asupra celorlalte domenii, deoarece funcţionarea pieţei unice este unul dintre obiectivele esenţiale ale politicilor comunitare, care au stat la baza Tratatului.
    În calitate de stat membra al Uniunii Europene, România va putea acorda ajutoare de stat cu respectarea regulilor comunitare.
    2.2. Strategia europeană în domeniul ajutorului de stat
    În cadrul Reuniunii la nivel înalt a şefilor de stat şi de guvern de la Lisabona din martie 2000, Uniunea Europeană şi-a stabilit, ca obiectiv strategic, să devină, în perspectiva anului 2010, cea mai dinamică şi mai competitivă economie din lume, bazată pe cunoaştere şi capabilă să susţină creşterea economică durabilă şi locuri de muncă mai multe şi mai bine plătite, asigurând un grad mai mare de coeziune socială.
    Consiliul European din martie 2005 a solicitat statelor membre să acţioneze, ca parte a unei politici de concurenţă active, pentru reducerea nivelului general al ajutoarelor de stat, astfel încât acesta să se situeze la mai puţin de 1 % din PIB, fără a se devia de la scopul acestora, care constă, în principal, în corectarea eşecurilor pieţei.
    S-a stabilit că este necesară o redirecţionare a ajutoarelor de stat către anumite obiective orizontale, cum ar fi cercetarea, inovarea şi optimizarea capitalului uman. În cadrul acestor obiective, IMM-urile trebuie să joace un rol determinant în asigurarea dezvoltării şi creării de locuri de muncă.
    De asemenea, ajutorul de stat regional trebuie să genereze creşterea volumului de investiţii şi să asigure reducerea disparităţilor între regiunile Uniunii Europene, conform obiectivelor stabilite la Lisabona.
    Sinergia şi complementaritatea între programele comunitare şi programele de reformă ale statelor membre sunt foarte importante pentru succesul relansării Strategiei de la Lisabona.
    Implementarea Strategiei de la Lisabona urmăreşte creşterea gradului de ocupare a forţei de muncă şi de întărire a coeziunii regionale în cadrul Uniunii Europene. Aceasta se va realiza prin îmbunătăţirea mecanismelor existente, precum şi prin introducerea unei noi metode, deschise, de coordonare la toate nivelurile pentru a se asigura o direcţionare strategică coerentă şi o monitorizare efectiva a progreselor înregistrate. Astfel, se urmăreşte:
    a) o mai bună informare la nivel european;
    b) constituirea unei zone europene privind cercetarea şi inovarea;
    c) crearea unui mediu prielnic pentru înfiinţarea şi dezvoltarea afacerilor inovatoare, în special cele realizate de IMM-uri;
    d) reforme economice care să conducă la o piaţă internă complet operaţională;
    e) integrarea şi eficientizarea pieţelor financiare;
    f) coordonarea politicilor macro-economice: consolidarea fiscală, creşterea sustenabilităţii finanţelor publice;
    g) alocarea de resurse adecvate pentru educaţia permanentă într-o societate bazată pe cunoaştere;
    h) locuri de muncă mai multe şi mai bine plătite: dezvoltarea unei politici active de ocupare a forţei de muncă;
    i) modernizarea sistemului de protecţie socială;
    j) sprijinirea incluziunii sociale;
    k) mobilizarea resurselor necesare;
    l) aplicarea efectivă, de către statele membre, a legislaţiei deja adoptate la nivelul Uniunii Europene.
    Ajutorul de stat trebuie să fie evaluat pentru a fi identificate şi reduse cele mai distorsionante tipuri de ajutoare de stat (de exemplu ajutorul de stat pentru salvare şi restructurare). Este important de menţionat că monitorizarea şi controlul fondurilor alocate ca ajutor sunt componente esenţiale ale politicilor de ajutor de stat ale statelor membre şi a politicii comunitare de ajutor de stat.
    Modernizarea, simplificarea şi clarificarea regulilor privind ajutorul de stat, pentru a le face mai eficiente, va însemna elaborarea de metode pentru accelerarea procedurilor şi întărirea controlului "ex-post". Controlul şi monitorizarea ajutorului de stat se va realiza atât la nivel comunitar, dar şi la nivelul fiecărui stat membru.
    Este esenţial să se dezvolte metodologii de analiza a impactului ajutorului de stat asupra pieţelor, concurenţei, competitivităţii, resurselor umane şi obiectivelor de coeziune, ca şi asupra comerţului intra-comunitar şi să se valorifice schimbul de experienţă între statele membre în ceea ce priveşte efortul de reducere şi reorientare a ajutorului de stat.
    2.3. Planul de acţiune în domeniul ajutorului de stat 2005-2009
    În luna iunie 2005, Comisia Europeană a publicat, pentru consultare publică, Planul de acţiune în domeniul ajutorului de stat 2005-2009 (în continuare Planul de acţiune). Documentul conţine principiile unei reforme în domeniul ajutorului de stat, care urmează a se desfăşura în următorii ani.
    Acesta conţine, în principal, modalităţile prin care Comisia Europeană intenţionează să folosească prevederile Tratatului pentru a încuraja statele membre să contribuie la succesul Strategiei de la Lisabona. El va fi utilizat, în special, pentru îmbunătăţirea competitivităţii industriei europene, asigurarea coeziunii economice şi sociale şi îmbunătăţirea serviciilor publice.
    De asemenea, Comisia Europeană îşi propune să simplifice şi să reformeze regulile aplicabile în domeniul ajutorului de stat în vederea eficientizării procesului de notificare şi de decizie.
    Pentru a face faţă noilor provocări este necesară modificarea atât în fond, cât şi procedurală a regulilor privind ajutorul de stat.
    Scopul Planului de acţiune constă în prezentarea unui pachet de reforme clare şi coerente, care se bazează pe următoarele coordonate:
    a) ajutor de stat mai puţin şi mai bine directionat;
    b) o abordare economică rafinată;
    c) proceduri mai eficiente, o mai bună punere în aplicare, previzibilitate şi transparenţă accentuate;
    d) responsabilitate partajată între Comisia Europeană şi statele membre;
    Documentul comunitar subliniază că dezvoltarea economică viitoare a Europei depinde de abilitatea sa de a crea şi de a promova sectoare care să funcţioneze pe baza cercetării şi inovării, capabile să concureze la nivel mondial.
    De aceea, Comisia Europeană a lansat deja în 2005 o consultare cu privire la ajutorul de stat pentru inovare. Cadrul legal privind ajutorul de stat pentru cercetare şi dezvoltare va fi modificat în 2006, pentru a veni în sprijinul obiectivelor stabilite la Lisabona. Scopul acestei revizuiri este să se ţină seama mai bine de priorităţile politicii de cercetare şi dezvoltare a comunităţii cum ar fi: promovarea cooperării transfrontaliere în domeniul cercetării, a parteneriatelor public-privat (PPP) în domeniul cercetării, a diseminării rezultatelor cercetării şi a proiectelor importante de cercetare de interes comun european.
    De asemenea, se doreşte folosirea ajutorului de stat pentru încurajarea investiţiilor în capitalul uman. Comisia Europeană intenţionează să simplifice şi să consolideze reglementările privind ajutorul de stat pentru instruirea şi ocuparea forţei de muncă în cadrul unui regulament general privind exceptările pe categorii.
    Comisia Europeană a subliniat importanţa notificării "ex-ante" a ajutoarelor de stat. Este esenţial ca statele membre să nu mai acorde nici un ajutor de stat înainte de autorizarea acestuia de către Comisia Europeană.
    Pe viitor, Comisia Europeană se va concentra pe cazurile cu adevărat relevante. Pentru ajutoarele care distorsionează în mai mică măsură concurenţa se intenţionează lărgirea ariei de aplicare a exceptărilor pe categorii. De asemenea, pragul ajutorului "de minimis" ar putea fi modificat în sensul creşterii acestuia de la 100.000 euro/3 ani, cât este în prezent, la 150.000 euro/3 ani.
    Politica în domeniul ajutorului de stat poate contribui substanţial şi la reducerea disparităţilor între regiunile europene, în vederea realizării creşterii economice şi a creării de locuri de muncă. De aceea, Comisia Europeană a elaborat deja Liniile Directoare privind ajutorul de stat regional pentru perioada 2007-2013.
    În acelaşi timp, se urmăreşte găsirea celor mai bune modalităţi pentru încurajarea dezvoltării durabile, urmărindu-se garantarea unei internalizări complete a costurilor, încurajarea eco-inovaţiei şi creşterea productivităţii prin eco-eficientă.
    Având în vedere faptul că furnizarea serviciilor economice de interes general de o manieră eficientă şi la o calitate ridicată constituie un element fundamental al bunăstării sociale europene, Comisia Europeană îşi propune, în acest domeniu, să consolideze interpretarea textelor legale, luând în considerare şi evoluţiile jurisprudenţiale recente.
    Planul de acţiune se doreşte a constitui baza de pornire pentru punerea în practică a reformelor privind ajutorul de stat, având ca punct de plecare viziunea globală privind politica în domeniul ajutorului de stat stabilită în cadrul Consiliului de la Lisabona din anul 2000.
    Planul de acţiune presupune zece priorităţi: analiza pieţelor interne, comerţ liber, regulamente îmbunătăţite conform noilor condiţii de pe piaţă, îmbunătăţirea infrastructurii europene, investiţii în cercetare-dezvoltare, inovaţie, crearea unei puternice baze pentru industrie, locuri de muncă mai multe şi mai bine plătite, adaptabilitatea forţei de muncă şi, nu în ultimul rând, aptitudini şi o educaţie mai bună la nivel comunitar.
    Timpul pentru a pune în practică întreaga strategie stabilită în cadrul agendei de lucru este scurt: la sfârşitul anului 2006 majoritatea noilor reguli trebuie să fie în vigoare şi puse în practică de Comisia Europeană şi de statele membre.
    În concluzie, ajutorul de stat este necesar atunci când acţiunile forţelor implicate pe piaţă produc efecte negative cu caracter social sau creează inegalităţi regionale, acordarea acestuia fiind necesară pentru o mai bună funcţionare a pieţei.
    2.4. Criteriile care stau la baza evaluării ajutoarelor de stat
    În vederea eficientizării acordării de ajutoare de stat, Comisia Europeană a dezvoltat o serie de criterii de evaluare, care să conducă la protejarea interesului comunitar.
    Corectarea eşecurilor pieţei
    Un eşec al pieţei se produce atunci când piaţa nu generează singură un rezultat eficient din punct de vedere economic şi social.
    Un astfel de eşec poate fi determinat de:
    a) externalităţi: există acolo unde actorii de pe piaţă nu iau în considerare toate consecinţele propriilor acţiuni ori ale altora în cadrul societăţii. Jucătorii de pe piaţă nu plătesc pentru întregul cost social al propriilor acţiuni (externalităţi negative) cum ar fi în cazul poluării generate de activităţi industriale. Operatorii economici pot fi incapabili să absoarbă tot profitul generat de propriile acţiuni (externalităţi pozitive), cum ar fi cele în domeniul cercetării şi inovaţiei.
    b) bunuri publice: bunuri care sunt profitabile pentru societate şi de la utilizarea cărora nu poate fi exclus nimeni, dar care nu sunt, în mod normal, determinate de piaţă; poate fi cazul apărării naţionale sau anumite cazuri legate de domeniul radiodifuziunii publice etc;
    c) informaţii imperfecte: acestea pot fi legate de costuri de tranzacţionare, costuri de agenţie care sunt în corelare cu rezultatele ineficiente ale pieţei;
    d) probleme de coordonare: piaţa poate să nu funcţioneze eficient atunci când se manifestă probleme de coordonare între actorii care activează pe aceasta;
    e) puterea pieţei: alt motiv care poate face ca piaţa să nu conducă la rezultate eficiente este existenţa "puterii de piaţă", respectiv a monopolului.
    În cadrul procesului de autorizare a măsurilor de ajutor de stat Comisia Europeană va urmări să se asigure că statele membre au luat în calcul şi celelalte instrumente de politică economică cu caracter general.
    Efectul stimulator
    Al doilea criteriu important pentru evaluarea şi autorizarea unui ajutor de stat, conform Strategiei de la Lisabona, este caracterul eficient al ajutorului de stat, astfel incât folosirea acestuia să conducă la rezultatele scontate.
    Ajutorul de stat poate schimba comportamentul beneficiarului, conducând la corectarea eşecurilor pieţei şi la obţinerea unui venit mai mare pentru acesta. Acest ajutor urmăreşte compensarea costurilor aferente riscului care induce un eşec al pieţei şi, astfel, să se obţină un plus de valoare aferentă investiţiei.
    Proporţionalitatea
    Proporţionalitatea înseamnă dimensionarea corectă a cuantumului ajutorului necesar pentru atingerea efectului scontat şi direcţionarea acestuia spre rezolvarea problemelor cu care se confruntă beneficiarul de ajutor de stat.
    Adesea, piaţa însăşi este capabilă să corecteze unele eşecuri. Pentru a fi acceptat ajutorul de stat trebuie să fie limitat în timp sau diferenţiat în funcţie, de exemplu, de dimensiunile întreprinderii sau de regiunea în care acţionează întreprinderea.
    Minimizarea distorsionării concurenţei
    Nivelul de distorsionare a concurenţei depinde de:
    a) aspectele procedurale privind acordarea ajutorului;
    b) caracteristicile pieţei;
    c) cuantumul şi tipul de instrument folosit pentru acordarea ajutorului de stat.
    Descrierea măsurilor de ajutor de stat trebuie să conţină efectele acordării acestuia (necesitatea şi efectul stimulator), precum şi o posibila distorsionare a concurenţei. Criteriile de alegere a beneficiarilor de ajutor de stat trebuie să aibă în vedere o procedură deschisă, transparentă şi nediscriminatorie pentru a limita distorsionarea concurenţei prin favorizarea unor operatori economici.
    Nivelul de distorsionare a concurenţei este influenţat de caracteristicile beneficiarului de ajutor de stat şi de structura pieţei pe care operează acesta.
    Cuantumul şi intensitatea ajutorului sunt, de asemenea, factori care pot evidenţia nivelul de distorsionare a concurentei.
    Din punct de vedere al distorsionării concurenţei, ajutoarele pentru investiţii în infrastructură pot oferi remedii mai bune pentru corectarea eşecurilor de piaţă, decât cele care subvenţionează operatorii economici.
    Realizarea unei balanţe între elementele pozitive şi negative induse de acordarea ajutorului de stat
    În final, deciziile de autorizare a ajutoarelor de stat presupun punerea în balanţă a efectelor pozitive faţă de cele negative. Ajutoarele de stat pot fi declarate compatibile doar dacă balanţa este înclinată în partea pozitivă indicând astfel o bună funcţionare a pieţei.
    Numai dacă cele patru criterii menţionate sunt îndeplinite, se poate concluziona că măsurile de ajutor de stat acordate conduc la o mai bună funcţionare a pieţei.


    Capitolul III TIPURI DE AJUTOR DE STAT CARE POT FI CONSIDERATE COMPATIBILE CU REGULILE COMUNITARE*1)

    -----------
    *1) Acest capitol reprezintă o sinteză a reglementărilor comunitare privind principalele tipuri de ajutor de stat, în vigoare în Uniunea Europeană la 31 ianuarie 2006, cu excepţia ajutorului regional. Prezentarea are caracter informativ, simplificat. Singura bază legală privind regimului ajutorului de stat în Uniunea Europeană o reprezintă reglementările comunitare, astfel cum sunt publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene.
    Ajutoarele de stat pot fi acordate prin diverse modalităţi: subvenţii, anulări de datorii sau preluarea pierderilor, exceptări, reduceri sau amânări de la plata taxelor şi impozitelor, renunţări la obţinerea unor venituri normale de pe urma fondurilor publice, inclusiv prin acordarea unor împrumuturi cu dobânzi preferenţiale sau a unor garanţii preferenţiale etc.
    Indiferent de forma sau modalitatea de acordare, principalele tipuri de ajutor de stat care pot fi considerate compatibile cu piaţa unică, cu respectarea condiţiilor stabilite sunt, respectiv:
    3.1. ajutorul regional;
    3.2. ajutor pentru IMM-uri;
    3.3. ajutor pentru cercetare-dezvoltare;
    3.4. ajutor pentru protecţia mediului;
    3.5. ajutor pentru ocuparea forţei de muncă;
    3.6. ajutor pentru instruirea angajaţilor;
    3.7. ajutor pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate;
    3.8. ajutor de stat sub forma capitalului de risc;
    3.9. ajutor de stat implicat de prestarea serviciilor de interes economic general.
    3.10. ajutor de stat "de minimis";
    3.11. ajutoarele sectoriale.
    3.1. Ajutorul regional
    Baza legală
    Art. alin. (3), lit. a) şi c) din Tratat constituie baza pentru acceptarea măsurilor de ajutor de stat orientate spre problemele regionale, respectiv:
    - ajutorul pentru promovarea dezvoltării economice a zonelor unde standardul de viaţă este anormal de scăzut în raport cu media comunitară sau unde rata şomajului este foarte mare;
    - ajutorul pentru facilitarea dezvoltării anumitor activităţi economice sau zone, unde ajutorul nu afectează în mod semnificativ comerţul între statele membre, contrar interesului comun.
    Criteriile utilizate pentru evaluarea ajutorului regional se regăsesc în Liniile directoare privind ajutoarele de stat regionale pentru perioada 2007-2013*2), care au fost publicate în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. C 54 din 04.03.2006.
    -----------
    *2) Acestea intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2007. Toate caracteristicile privind ajutorul de stat regional prezentate aici se bazează pe această reglementare.
    Scop:
    Ajutorul regional este destinat favorizării dezvoltării economice a anumitor regiuni ale Uniunii Europene. În scopul depăşirii handicapurilor regiunilor slab dezvoltate, ajutoarele regionale promovează coeziunea economică, socială şi teritorială a statelor membre şi a Uniunii Europene în ansamblul său.
    Această particularitate geografică diferenţiază ajutoarele regionale de alte forme de ajutor, cu atât mai mult cu cât în regiunile slab dezvoltate sunt uneori necesare ajutoare de un nivel valoric superior, având în vedere dificultăţile specifice cu care acestea se confruntă.
    Ajutoarele regionale naţionale vizează susţinerea dezvoltării anumitor regiuni, încurajând, în principal, investiţiile şi crearea de locuri de muncă.
    Ca regulă generală, ajutorul de stat regional poate fi acordat în orice sector de activitate.
    Totuşi, nu se supun acestor linii directoare, măsurile de sprijin financiar acordate în sectoarele: carbonifer, fibre sintetice, siderurgie (ajutorul de stat regional în siderurgie e considerat incompatibil), pescuit, producţia produselor agricole cuprinse în Anexa 1 a Tratatului. În plus, anumite sectoare, în prezent serviciile de transport şi construcţia de nave, sunt supuse unor reguli specifice care derogă, parţial sau total, de la prevederile liniilor directoare.
    Concepte:
    Regiuni eligibile pentru ajutoarele de stat regionale:
    - regiunile în care PIB/locuitor mai mic de 75% din media Uniunii Europene [art. 87 alin. (3) lit. a) din Tratat].
    - regiuni în care sunt identificate probleme socio-economice în baza indicatorilor naţionali, propuse de statele membre [art. 87 alin. (3) lit. c)].
    - regiuni de tipul NUTS-II*3) cu o densitate a populaţiei situată sub 8 locuitori/kmp sau regiuni geografice de tipul NUTS-III, cu o densitate a populaţiei situată sub 12,5 locuitori/kmp.
    ----------
    *3) NUTS reprezintă un sistem de clasificare teritorială, instituit prin Regulamentul nr. 1059/2003, folosit de EUROSTAT pentru culegerea datelor statistice. La nivelul 2 (NUTS II) se regăsesc şi cele 8 regiuni de dezvoltare ale României.
    Investiţie iniţială reprezintă o investiţie în active corporale sau necorporale în scopul:
    - creării unei noi afaceri;
    - extinderii unei afaceri existente;
    - diversificării producţiei, prin fabricarea de produse noi, în cadrul unei întreprinderi existente;
    - realizării unei schimbări fundamentale a procesului global de producţie de către o întreprindere existentă.
    Proiect mare de investiţii - investiţie iniţială ale cărei costuri eligibile depăşesc 50 de milioane de euro.
    Costuri eligibile privind ajutorul de stat regional pentru investiţii:
      Costuri eligibile, în cazul întreprinderilor mariAjutorul de stat pentru investiţii poate fi calculat fie ca procent din valoarea investiţiei, fie ca procent din costurile salariale aferente locurilor de muncă generate de un proiect de investiţie iniţială
      -Investiţie iniţială: investiţie în active corporale (teren, clădiri, echipament, etc.) şi investiţii în active necorporale (licenţe, kno-whow) în limita a 50% din costurile totale eligibile ale proiectului
      -Costuri salariate: costurile salariale aferente locurilor de muncă generate de un proiect de investiţie iniţială, pentru o perioadă maximă de 2 ani.
      Costuri eligibile în cazul IMM-Investiţie iniţială: - investiţiile în active corporale (teren, clădiri, echipament, etc.) şi în active necorporale (licenţe, know-how).
      -costurile premergătoare investiţiei, concretizate în studii şi consultanţă, legate de proiectul de investiţii, în procent de 50% din costurile efective înregistrate.
      -Costuri salariale: la fel ca în cazul întreprinderilor mari
      Condiţii privind activele fixeActive corporale
      Activele achiziţionate trebuie să fie noi, cu excepţia cazului în care investiţia este realizată într-o întreprindere preluată şi a cazului în care beneficiarii ajutoarelor sunt IMM-uri.
      În cazul achiziţionării de imobilizări tangibile (cu excepţia terenurilor şi clădirilor) prin leasing, se acceptă doar cele achiziţionate prin leasing financiar cu obligaţie de cumpărare. Leasingul pentru terenuri şi clădiri trebuie să continue minim 5 ani după terminarea investiţiei (3 ani în cazul IMM-urilor).
      Activele trebuie să fie menţinute în regiunea eligibilă. Acestea nu pot fi transferate în alte regiuni.
      Active necorporale
      -să fie utilizate exclusiv în întreprinderea care a primit ajutorul regional;
      -să fie amortizabile;
      -să fie achiziţionate de la terţi în condiţii de piaţă;
      -să fie să fie menţinute în regiunea eligibilă.
                         
      Intensitatea maximă5)Întreprinderi mariIMM
        Regiuni standardRegiuni îndepărtateRegiuni cu densitate redusă a populaţieiÎntrep. miciÎntrep. mijlocii
      Regiuni 87(3)(a)*)          
      - PIB/loc. < 45% media UE50%70%50%+20%+10%
      - PIB/loc. < 60% media UE40%60%40%    
      - PIB/loc. < 75% media UE30%50%30%    
      Regiuni 87(3)(c)      
      - Standard15%25%15%    
      - Prospere**)10%20%15%    
      - Foste regiuni statistice***)20%30%20%    
      *)includ, până în 2010 şi regiunile afectate statistic;
      **)regiuni cu un PIB/loc > media UE 256) şi rata şomajului < media UE 25;
      ***)regiuni care au beneficiat de statutul art. 87 alin. (3) lit. (a) în baza efectului statistic până în 2010, iar din 2011 sunt încadrate în statutul art. 87 alin. (3) lit. (c).
      Intensitatea pentru proiecte mari de investiţiiCheltuieli eligibileIntensitate maximă ajustată
      Până la 50 mil. euro100% din intensitatea maximă a regiunii
      Pentru partea dintre 50 mii euro şi 100 mil. euro50% din intensitatea maximă a regiunii
      Peste 100 mil. euro34% din intensitatea maximă a regiunii
      Condiţii specialeInvestiţiile sau locurile de muncă înfiinţate trebuie menţinute pe o perioadă de 5 ani (3 ani în cazul IMM-urilor) de la data finalizării investiţiei
      Regula de cumulIntensităţile maxime se aplică ajutorului de stat cumulat:
      -atunci când ajutorul este acordat în cadrul mai multor scheme regionale, sau în combinaţie cu ajutor de stat ad-hoc;
      -atunci când ajutorul este acordat din surse locale, regionale, naţionale sau comunitare
      În cazul în care ajutorul calculat pe baza costurilor investiţiilor în bunuri corporale sau necorporale este combinat cu un ajutor calculat pe baza costurilor salariate, trebuie să fie respectat plafonul intensităţii stabilit pentru regiunea respectivă.
      În cazul în care costurile eligibile pentru ajutoare regionale sunt total sau parţial eligibile pentru ajutoare în alte scopuri, partea comună trebuie să respecte plafonul cel mai favorabil care rezultă din regulile aplicabile.
      În cazul în care statul membru prevede că ajutoarele de stat din cadrul unei scheme pot fi cumulate cu cele din cadrul altor scheme, trebuie să se specifice, pentru fiecare schemă, metoda prin care se va asigura respectarea condiţiilor enunţate mai sus.
      Ajutoarele regionale pentru investiţii nu se pot cumula cu ajutoarele de minimis privind aceleaşi costuri eligibile pentru a se sustrage intensităţilor maxime ale ajutorului, stabilite prin liniile directoare.

    ---------
    *5) Intensitatea bruta indică procentul reprezentat de valoarea ajutorului de stat în totalul costurilor eligibile ale proiectului, ambele valori actualizate la data notificării către Comisia Europeană sau, dacă ajutorul de stat nu face obiectul notificării, la data acordării ajutorului de stat.
    *6) PIB mediu al UE calculat pe baza datelor statistice aferente celor 25 de state membre ale UE, Media UE 15 reprezintă PIB mediu al UE calculat pe baza datelor statistice aferente celor 15 state membre ale UE înainte de includerea celor 10 noi state, în anul 2004.
    Ajutor de stat pentru întreprinderi mici nou-înfiinţate (pentru start-up)
      Condiţii generaleSe adresează exclusiv întreprinderilor mici
      Să fie limitat în timp şi redus progresiv
      Valoarea maximăRegiuni 87(3)(a) - 2 milioane euro/întreprindere
      Regiuni 87(3)(c) - 1 milion euro/întreprindere
      Sumele anuale acordate fiecărei întreprinderi nu pot depăşi 33% din valorile maxime.
      Costuri eligibile- dobânzi pentru finanţări de la terţi şi o rată a dividendelor pentru capitalul propriu, nu mai mare decât rata de referinţă;
      - chirii pentru echipament şi clădiri de producţie
      - apă, energie, încălzire, taxe (excl. TVA şi taxa pe profit)
      - amortizare, tarife de leasing, salarii (inclusiv contribuţii sociale)
      Intensitatea maximă     Intensitate maximă
      Primii 3 ani de la înfiinţareUrmătorii 2 ani
      Rate standardRegiuni 87(3)(a)    
      - PIB/loc. < 60% media UE 25*)40%30%
      - PIB/loc. > 60% media UE 2535%25%
      Regiuni 87(3)(c)25%15%
      *) Aceleaşi intensităţi se aplică şi în regiunile cu densitate sub 12,5 locuitori/km2 şi în insule sau alte comunităţi izolate cu o populaţie sub 5.000 locuitori.

    3.2. Ajutorul de stat pentru IMM-uri
    Baza legală:
    Regulamentul Comisiei Europene nr. 70 din 2001 privind aplicarea art. 87 şi 88 din Tratat pentru întreprinderi mici şi mijlocii, publicat în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L 10 din 31.01.2001, cu modificările ulterioare.
    Scopul reglementării:
    Încurajarea dezvoltării IMM-urilor, deoarece acestea joacă un rol determinant în crearea de locuri de muncă şi reprezintă, în sens larg, un factor de stabilitate socială şi de creştere economică. Dezvoltarea acestei categorii de întreprinderi poate să fie totuşi limitată de imperfecţiunile pieţei şi, de aceea, în anumite situaţii, bine definite, se poate interveni cu măsuri de natura ajutorului de stat.
    Concepte:
    IMM sunt acele întreprinderi care au mai puţin de 250 de angajaţi şi care au fie o cifră de afaceri anuală care nu depăşeşte 50 milioane euro, fie un rezultat anual al bilanţului contabil care nu depăşeşte 43 milioane euro.
    Întreprindere mică este întreprinderea care are mai puţin de 50 de angajaţi şi a cărei cifră de afaceri anuală sau rezultatul anual al bilanţului contabil nu depăşeşte 10 milioane euro.
    Microîntreprinderea este întreprinderea care are mai puţin de 10 angajaţi şi a cărei cifră de afaceri anuală sau rezultatul anual al bilanţului contabil nu depăşeşte 2 milioane euro.
    Domeniu de aplicare:
    Intră în domeniul de aplicare al acestor reguli, numai IMM, astfel cum sunt definite mai sus, care îndeplinesc şi criteriul independenţei. Prin urmare, majoritatea întreprinderilor controlate de stat nu pot fi, în general, considerate IMM.
    Excepţii:
    Regulamentul privind ajutorul de stat pentru IMM nu se aplică:
    - în sectoarele unde există reglementări specifice (cum este sectorul construcţiei de nave);
    - în agricultură, piscicultura şi acvacultura;
    - în sectorul extracţiei de cărbune;
    - în cazul ajutorului de stat legat de activitatea de export, mai precis ajutorul de stat legat direct de cantitatea exportată, de înfiinţarea şi funcţionarea unei reţele de distribuţie sau a altor cheltuieli curente legate de activitatea de export.
    Categorii de ajutoare de stat ce pot fi acordate întreprinderilor mici şi mijlocii:
      Intensitatea brută a ajutorului
        Regiuni neasistateRegiuni eligibile pentru ajutorul regional conform Art. 87 alin. (3) şi (c)
      Ajutor pentru investiţiiîntreprinderi mici:15,0%Plafon ajutor regional7) + bonus (conform
      întreprinderi mijlocii:7,5%hărţii regionale aprobate de Comisie)
      Ajutor pentru servicii de consultanţăpână la 50% din costuri
      Ajutorul poate fi acordat pentru activităţi de consultantă şi alte servicii (dacă aceste servicii nu constituie o activitatea permanentă sau periodică şi dacă nu sunt legate de cheltuielile obişnuite de funcţionare a întreprinderii) şi pentru prima participare la târguri şi expoziţii.
      Ajutor pentru cercetare- dezvoltare- pentru cercetare fundamentală: 100%;
      - pentru cercetare aplicativă: 60% (75%, în condiţii speciale)
      - pentru dezvoltare pre-competitivă: 35% (50%, în condiţii speciale)
      În anumite condiţii, valoarea ajutorului poate creşte cu 10%, putând include, printre altfel, costuri de personal şi cheltuieli cu materiale şi instrumente de cercetare.
      Ajutor pentru studii tehnice de fezabilitate75%
      Ajutorul poate acoperi costurile realizării de studii tehnice de fezabilitate premergătoare cercetării aplicative şi activităţilor de dezvoltare pre-competitivă.
      Ajutor pentru acoperirea costurilor de obţinere a brevetelorSe aplică plafoanele de intensitate admisibile pentru activitatea de cercetare-dezvoltare care ar fi condus la obţinerea drepturilor de proprietate intelectuală în cauză.
      Ajutorul poate acoperi costurile legate de obţinerea/validarea brevetelor şi a altor drepturi de proprietate intelectuală.

    ---------
    *7) Intensitatea maximă a ajutorului de stat pentru investiţii aplicabilă regiunii
    Regulile aplicabile IMM includ şi exceptarea de la obligaţia obţinerii autorizării din partea Comisiei Europene înainte de acordarea efectivă a ajutorului.
    Totuşi, ajutoarele de stat nu sunt exceptate de la obligaţia de notificare şi autorizare, atunci când:
    - costurile totale eligibile depăşesc 25.000.000 euro, în cazul ajutorului pentru investiţii, servicii de consultanţă, cercetare şi dezvoltare, studii tehnice de fezabilitate şi costuri ale brevetelor;
    - ajutorul de stat depăşeşte 15.100.000 euro, în cazul ajutorului pentru investiţii şi servicii de consultanţă; ajutorului pentru cercetare şi dezvoltare, studii tehnice de fezabilitate şi costuri ale brevetelor;
    - totalul costurilor eligibile depăşeşte 40.000.000 euro, iar ajutorul de stat depăşeşte 10.000.000 euro, în cazul proiectelor Eureka.
    Regulile comunitare în această materie vor fi modificate în cursul anului 2006, în conformitate cu Planul de acţiune în domeniul ajutorului de stat pentru perioada 2005-2009.
    3.3. Ajutorul de stat pentru cercetare-dezvoltare
    Baza legală:
    Acest tip de ajutor poate fi acordat conform "Instrucţiunilor privind ajutor de stat pentru cercetare şi dezvoltare" (Jurnal Oficial nr. C 45/17.02.1996), cu modificările ulterioare.
    Justificare:
    Având în vedere importanţa cercetării şi a dezvoltării pentru relansare şi creştere economică, precum şi pentru crearea de noi locuri de muncă, Uniunea Europeană încurajează susţinerea acestor activităţi.
    Domeniul de aplicare:
    Aceste instrucţiuni se aplică măsurilor de sprijin acordate de autorităţii pentru activităţile de cercetare-dezvoltare.
    Instrucţiunile din 1996, cu modificările ulterioare, nu se aplică finanţărilor publice acordate instituţiilor de învăţământ superior sau de cercetare, fără scop lucrativ, dacă:
    - rezultatele sunt puse la dispoziţia întreprinderilor, în mod nediscriminatoriu;
    - studiile sunt efectuate în folosul sau în colaborare cu întreprinderile, cu condiţia ca instituţiile nelucrative sau întreprinderile care desfăşoară cercetarea să fie plătite pentru aceasta, în plus, rezultatele trebuie să fie publicate.
    Condiţiile de acordare:
    Pot fi acordate ajutoare de stat pentru următoarele tipuri de activităţi:
    - cercetare fundamentală: activitate orientată spre dobândirea de cunoştinţe ştiinţifice noi, precum şi spre formularea şi verificarea de noi ipoteze şi teorii, fără a avea însă scop industrial sau comercial;
    - cercetare aplicativă: activitate orientată spre lărgirea cunoştinţelor, cu scopul de a le utiliza pentru dezvoltarea de noi produse, procese sau servicii ori pentru a îmbunătăţi semnificativ produsele, procesele sau serviciile existente;
    - dezvoltare precompetitivă: activitate orientată spre transformarea rezultatelor cercetării aplicative în planuri, scheme sau documentaţii pentru produse, procese ori servicii noi, modificate sau îmbunătăţite (incluzând şi fabricarea prototipului iniţial, care nu poate fi utilizat în scopuri comerciale).
    Prin masurile de ajutor de stat sunt finanţate numai următoarele categorii de costuri, considerate eligibile, respectiv:
    - costurile de personal angajat exclusiv pentru activitatea de cercetare;
    - costurile instrumentelor, echipamentelor, terenurilor şi incintelor utilizate exclusiv şi în mod continuu pentru activităţi de cercetare;
    - costurile aferente consultanţei şi serviciilor echivalente utilizate exclusiv în activitatea de cercetare;
    - cheltuieli de regie suplimentare angajate direct ca rezultat al activităţii de cercetare;
    - alte cheltuieli de operare, cum ar fi costurile legate de materiale, aprovizionări şi alte produse similare, angajate direct ca rezultat al activităţii de cercetare.
    Intensitatea ajutorului de stat pentru cercetare dezvoltare, în funcţie de tipul de activitate desfăşurată, este prezentată în tabelul de mai jos:
    Activităţi cercetare dezvoltare Intensitate maximă a ajutorului de stat
    Cercetare fundamentală 100%
    Cercetare aplicativă 50%
    Dezvoltare precompetitivâ 25%

    Aceste plafoane ale intensităţii pot fi majorate cu următoarele bonusuri:
        ● IMM-uri +10%;
        ● Regiuni asistate +10% sau+5%;
        ● Proiect legat de un program comunitar +15%;
          cadru de cercetare şi dezvoltare
        ● Proiecte care implică cooperare +10%.
          transfrontalieră

    Cumularea intensităţilor permise cu bonusurile menţionate anterior nu poate depăşi o intensitate brută maximă de 75% pentru activitatea de cercetare aplicativă şi de 50% pentru activităţile de dezvoltare precompetitivă.
    Instrucţiunile comunitare vor fi modificate în conformitate cu Planul de acţiune în domeniul ajutorului de stat pentru perioada 2005-2009, în cursul anului 2006, în principal pentru adăugarea noilor reguli privind sprijinirea inovării.
    3.4. Ajutorul de stat pentru protecţia mediului
    Baza legală:
    Instrucţiunile privind ajutorul de stat pentru protecţia mediului (Jurnalul Oficial nr. C 37 din 03.02.2001):
    Concepte
    - principiul "poluatorul plăteşte", potrivit căruia costurile măsurilor de protecţie a mediului trebuie să fie suportate de către poluator;
    - principiul internalizării costurilor, potrivit căruia toate costurile legate de protecţia mediului trebuie să fie incluse în costurile de producţie ale operatorului economic.
    Domeniul de aplicare
    Se aplică ajutorului de stat pentru acţiunile destinate reparării sau prevenirii prejudiciilor aduse mediului sau resurselor naturale sau pentru încurajarea utilizării eficiente a resurselor.
    Acestea nu se aplică:
    - ajutorului pentru cercetare dezvoltare sau instruire în domeniul mediului (se aplică reglementările cadru pentru cercetare dezvoltare sau pentru instruire).
    - în agricultură (se aplică reglementările comunitare specifice privind ajutorul de stat în sectorul agricol).
    Ajutorul de stat pentru protecţia mediului poate fi acordat pentru realizarea de investiţii sau consultanţă menite să reducă poluarea generată de instalaţiile lor, pentru reabilitarea amplasamentelor industriale poluate, reamplasarea operatorilor economici, precum şi pentru operare, în vederea atingerii unor niveluri de protecţie a mediului superioare celor prevăzute de standardele europene.
    A. Ajutorul pentru investiţii şl servicii de consultanţă
    Ajutorul pentru investiţii poate fi de tipul:
    a. Ajutor de stat pentru investiţii necesare adaptării la noile standarde comunitare de mediu sau pentru depăşirea acestor standarde
    - adaptarea la standardele obligatorii de mediu - acest tip de ajutor este permis doar pentru IMM-uri, pentru o perioadă de 3 ani de la adoptarea noilor standarde; costurile eligibile includ costurile investiţiilor suplimentare necesare atingerii nivelului de protecţie a mediului prevăzut de standardele respective;
    - depăşirea standardelor obligatorii (sau investiţii în absenţa unor standarde de mediu)- în acest caz costurile eligibile constau în costurile suplimentare cu investiţia necesară atingerii nivelului de protecţie a mediului superior celui prevăzut de normele existente. Dacă nu există nici un fel de standarde, costurile eligibile constau în costurile cu investiţia necesară atingerii unui nivel de protecţie a mediului superior celui pe care operatorul economic respectiv l-ar atinge în lipsa ajutorului pentru protecţia mediului;
    b. Ajutor de stat pentru investiţii în economisirea de energie, în surse regenerabile de energie şi în instalaţii de producere combinată a energiei electrice şi termice
    - în cazul investiţiilor pentru promovarea resurselor regenerabile, costurile eligibile sunt costurile suplimentare suportate de operatorul economic comparativ cu o instalaţie de energie convenţională care are aceeaşi capacitate;
    - investiţiile în producerea combinată de energie electrică şi termică pot fi eligibile dacă se demonstrează că măsurile sunt benefice din punctul de vedere al protecţiei mediului, pentru că randamentul conversiei este deosebit de ridicat, ori pentru că măsurile permit reducerea consumului de energie, ori pentru că procesul de producţie este mai puţin dăunător pentru mediu.
    c. Ajutor pentru reabilitarea amplasamentelor industriale poluate
    Dacă persoanele responsabile pentru poluare nu pot fi identificate sau dacă acestea nu pot susţine costurile, persoana responsabilă cu reabilitarea terenului poate primi ajutor de stat.
    Costurile eligibile sunt egale cu costurile lucrărilor de reabilitare, mai puţin creşterea valorii terenului.
    d. Ajutor pentru reamplasarea operatorilor economici
    Ca regulă generală, reamplasarea operatorilor economici nu este o problemă de protecţia mediului. Acordarea de ajutor de stat pentru protecţia mediului, poate fi totuşi justificată, dacă, de exemplu, o întreprindere situată în mediul urban, realizează o activitate considerată, conform reglementărilor de mediu, ca reprezentând o poluare importantă şi dacă relocarea este dispusă printr-o decizie administrativă ori juridică. În plus, întreprinderea care realizează relocarea este obligat să aplice cele mai stricte standarde de mediu aplicabile în noua locaţie. Costurile eligibile se limitează la costurile nete ale reamplasării.
    e. Ajutor pentru servicii de consultanţă
    Ajutorul pentru servicii de consultanţă se acordă în condiţiile reglementărilor privind ajutorul de stat pentru IMM-uri.
    Intensitatea maximă a ajutorului pentru investiţii în protecţia mediului:
    Intensităţi maxime ale ajutorului ca procent din costurile eligibile În afara regiunilor asistate (intensitate brută) În cadrul regiunilor asistate (intensitate brută)
    a) investiţii pentru adaptarea la standardele comunitare obligatorii (numai pentru IMM) 15% 15%
    b) investiţii pentru depăşirea standardelor obligatorii şi ajutor pentru reamplasarea operatorilor economici 30% 40% sau plafonul ajutorului regional+10%
    c) investiţii pentru economi- sirea de energie şi pentru producerea de energie combinată 40% 40% sau plafonul ajutorului regional+10%
    d) investiţii în surse regenerabile de energie *) 40% 40% sau plafonul ajutorului regional+10%
    e) reabilitarea amplasamen- telor industriale poluate 100% din costurile eligibile +15% din costurile lucrării
    *) acolo unde este necesar, intensitatea ajutorului poate fi de până la 100% din costurile eligibile. În cazurile menţionate la literele b), c), d), pentru investiţiile efectuate de IMM-uri, intensităţile brute ale ajutorului pot creşte cu încă 10%. Bonusurile pentru regiunile asistate şi pentru IMM-uri pot fi combinate, dar rata maximă a intensităţii ajutorului nu trebuie să depăşească 100% din costurile eligibile. Toate intensităţile ajutoarelor sunt exprimate în echivalent subvenţie brută*8)

    ----------
    *8) Echivalent subvenţie brută reprezintă valoarea ajutorului de stat actualizată la momentul notificării către Comisia Europeană sau la momentul acordării ajutorului de stat. Calculul echivalentului subvenţie brută este necesar atunci când ajutorul de stat se acordă în mai multe tranşe, atunci când ajutorul de stat constă în facilităţi fiscale aplicabile în mai multe momente în timp, etc.
    B. Ajutor pentru operare
    Ajutorul pentru operare poate fi acordat sub forma unor fonduri nerambursabile, credite cu dobândă preferenţială, garanţii etc. Statele membre pot să acorde ajutoare de operare în cazul în care se dovedeşte că acestea aduc o contribuţie semnificativă la protecţia mediului.
    Pot fi autorizate următoarele tipuri de ajutoare de stat:
    a) ajutor de operare în favoarea gestionării deşeurilor şi economisirii de energie, care trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
    - este absolut necesar;
    - este limitat la compensarea costurilor de producţie suplimentare;
    - este temporar şi, ca regulă generală, degresiv;
    - operatorii economici trebuie, în mod normal, să suporte costurile tratării deşeurilor industriale, conform principiului "poluatorul plăteşte".
    Operatorii economici care primesc ajutor de operare în vederea tratării deşeurilor industriale şi neindustriale trebuie să finanţeze serviciul în cauză proporţional cu cantitatea de deşeuri pe care o produc şi/sau cu costul tratării.
    b) ajutor de operare acordat sub forma reducerii taxelor sau a exceptării de la plata acestora, din considerente de protecţia mediului, trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
    - ajutorul trebuie să aibă un efect pozitiv apreciabil din punctul de vedere al protecţiei mediului;
    - efectele reducerii taxei sunt proporţionale cu creşterea costurilor generate de modificarea condiţiilor economice.
    c) ajutor de operare în favoarea producţiei de energie regenerabilă
    Scopul ajutorului de stat de operare în favoarea producţiei de energie regenerabilă este compensarea diferenţei dintre costurile de producţie a energiei regenerabile şi preţul pieţei la respectiva formă de energie; orice ajutor de operare poate fi în acest caz acordat numai pentru amortizarea instalaţiei. Producţia suplimentară de energie a instalaţiei nu poate beneficia de nici un fel de sprijin.
    Se poate acorda sprijin pentru energia regenerabilă prin utilizarea mecanismelor de piaţă cum ar fi certificatele ecologice sau licitaţiile. Aceste sisteme permit tuturor producătorilor de energie regenerabilă să beneficieze indirect de o cerere garantată pentru energia pe care o produc, la un preţ superior preţului de piaţă al energiei convenţionale. Preţul acestor certificate ecologice nu este fixat dinainte, ci depinde de raportul dintre cerere şi ofertă.
    Ajutoarele de operare pot fi acordate pentru instalaţii noi care produc energie regenerabilă, calculul valorii acestora făcându-se pe baza costurilor externe care sunt evitate.
    d) ajutor de operare pentru producerea combinată de energie electrică şi termică
    Acest ajutor poate fi acordat operatorilor economici care distribuie energie electrică şi termică publicului larg, în cazul în care costurile de producere a energiei electrice sau termice depăşesc preţul pieţei. Caracterul indispensabil al ajutorului va fi stabilit luând în considerare costurile şi veniturile rezultate ca urmare a producerii şi comercializării de energie electrică şi termică.
    Intensitatea maxima:
    Toate ajutoarele de operare de acest fel se acordă, de regulă, pe o durată limitată la cinci ani. Dacă ajutorul este "degresiv", intensitatea poate ajunge până la 100% din costurile suplimentare în primul an, dar trebuie să descrească liniar, pentru a atinge rata zero până la sfârşitul celui de al cincilea an. Dacă ajutorul este "nedegresiv", intensitatea nu trebuie să depăşească 50% din costurile eligibile.
    Potrivit Planului de acţiune comunitar în domeniul ajutorului de stat 2005-2009, reglementarea privind măsurile de sprijin acordate pentru protecţia mediului urmează să fie modificată în cursul anului 2006.
    3.5. Ajutorul de stat pentru ocuparea forţei de muncă
    Baza legala:
    Regulamentul Comisiei Europene nr. 2204/2002 (Jurnalul Oficial nr, L 337 din 13.12.2002).
    Domeniu de aplicare:
    Ajutorul de stat pentru ocuparea forţei de muncă se acordă operatorilor economici ce activează în orice sector, cu excepţia industriei carbonifere, a construcţiilor de nave şi în sectorul transporturilor.
    Acesta trebuie să fie acordat în baza unor scheme care au caracter selectiv (se limitează la anumite regiuni sau sectoare).
    Ajutorul de stat pentru ocuparea forţei de muncă poate fi acordat pentru crearea de noi locuri de muncă, pentru angajarea de persoane defavorizate sau cu handicap, precum şi pentru acoperirea costurilor suplimentare pentru încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap.
    Concepte:
    Persoană defavorizată: orice persoană care aparţine unei categorii ce se confruntă cu dificultăţi de intrare pe piaţa muncii, respectiv orice persoană care îndeplineşte una din următoarele condiţii:
    - nu a împlinit vârsta de 25 de ani sau a terminat de maxim 2 ani studiile şi nu a fost încă angajată într-o activitate remunerată regulat;
    - se deplasează în Uniunea Europeană cu scopul de a-şi găsi un loc de muncă;
    - aparţine unei minorităţi etnice dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi are nevoie să-şi dezvolte cunoştinţele lingvistice, formarea profesională sau experienţa profesională pentru a-i creşte şansele de a obţine un loc de muncă stabil;
    - doreşte să între pe piaţa muncii şi nu a lucrat sau nu a frecventat nici o formă de învăţământ pe o perioadă de cel puţin 2 ani, în special o persoană care a încetat lucrul din motive familiale;
    - un adult care creşte singur unul sau mai mulţi copii;
    - nu a frecventat o formă de învăţământ secundar ori echivalentul acesteia şi nu are un loc de muncă sau care este pe punctul de a-şi pierde locul de muncă;
    - are o vârstă de peste 50 de ani, nu are un loc de muncă sau este pe punctul de a-şi pierde locul de muncă;
    - nu a fost angajată pe o perioadă îndelungată, respectiv nu a avut un loc de muncă timp de 12 luni din ultimele 16 luni sau de 6 luni din ultimele 8 luni, în cazul persoanelor sub 25 de ani;
    - îndeplineşte condiţiile prevăzute de legea naţională pentru a se considera că a fost sau că este toxicomană;
    - nu a obţinut un loc de muncă permanent de la începerea executării unei pedepse privative de libertate sau a altei măsuri penale;
    - orice femeie dintr-o regiune NUTS II în care rata medie a şomajului a depăşit 100% din media comunităţii pe o perioadă de cel puţin 2 ani calendaristici sau unde rata şomajului în rândul femeilor a depăşit 150% din rata şomajului în rândul bărbaţilor, în regiunea respectivă, pe o perioadă de cel puţin 2 ani din ultimii 3 ani calendaristici.
    Persoană cu handicap: orice persoană definită astfel de legislaţia naţională sau care suferă de un handicap serios fizic, mintal sau psihologic.
    Angajare protejată: orice angajare într-o unitate în care cel puţin 50% din numărul angajaţilor sunt persoane cu handicap, care nu sunt apte să muncească pe piaţa liberă a muncii.
    Condiţii:
    I. Crearea de locuri de muncă:
    Costurile eligibile corespund costurilor salariale aferente locurilor de muncă create, pentru o perioadă de 2 ani, în următoarele condiţii:
    a) locurile de muncă create trebuie să reprezinte o creştere netă a numărului de angajaţi atât în unitatea respectivă, cât şi în întreprinderea în cauză, prin raportare la media ultimelor 12 luni;
    b) locurile de muncă create sunt menţinute pe o perioadă de cel puţin 3 ani (2 ani în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii);
    c) angajaţii care beneficiază de aceste locuri de muncă trebuie să nu fi avut niciodată un loc de muncă, l-au pierdut sau sunt pe cale să îl piardă.
    Beneficiarul trebuie să contribuie cu cel puţin 25% la finanţarea acestora şi locurile de muncă sunt menţinute în cadrul regiunii.
    II. Angajarea de persoane defavorizate sau cu handicap:
    Intensitatea brută a ajutorului, calculată ca procentaj din costurile salariale pe o perioadă de un an de la angajare, nu trebuie să depăşească 50% în cazul persoanelor defavorizate şi 60% în cazul persoanelor cu handicap, în următoarele condiţii, care trebuie îndeplinite cumulativ:
    a) când angajarea nu reprezintă o creştere netă a numărului de salariaţi ai unităţii în cauză, postul sau posturile trebuie să fi devenit vacante în urma unor plecări voluntare, a pensionării pentru limita de vârstă, a reducerii voluntare a timpului de lucru sau a unor concedieri legale pentru motive imputabile angajatului şi nu ca urmare a reducerii numărului de posturi;
    b) angajatul sau angajaţii trebuie să poată beneficia de un loc de muncă pe o perioadă de minimum 12 luni, cu excepţia concedierii pentru motive imputabile angajatului.
    III. Ajutor pentru costurile suplimentare generate de angajarea de persoane cu handicap
    Sunt eligibile costurile suplimentare legate direct de angajarea persoanelor cu handicap, incluzând costurile legate de adaptarea acestora, de angajarea de personal pentru asistarea lor sau pentru achiziţionarea şi adaptarea de echipamente necesare persoanelor cu handicap.
    Intensitatea maximă admisibilă:
    În afara regiunilor asistate Regiuni eligibile conform art. 87 alin. (3) lit.(c) Regiuni conform art. 87 alin. (3) lit.(a)
    Ajutor pentru crearea de noi locuri de muncă: - întreprinderi mici - întreprinderi mijlocii - Întreprinderi mari 15% din intensitatea brută 7,5% din intensitatea brută - Plafonul ajutorului regional +10% din intensitatea brută Plafonul ajutorului regional +15% din intensitatea brută
    Ajutor pentru angajarea de persoane dezavantajate 50%
    Ajutor pentru angajarea de persoane cu handicap 60%
    Ajutor pentru costurile suplimentare generate de angajarea persoanelor cu handicap 100%

    Atunci când beneficiarul ajutorului de stat asigură angajare protejată, acesta poate primi ajutor de stat suplimentar, care nu poate depăşi costurile de construcţie, instalare, extindere a locaţiei respective şi orice cost de administrare şi transport determinat de angajarea persoanelor cu handicap.
    Ca regulă, acest tip de ajutoare de stat este exceptat de la obligaţia notificării, Comisia Europeană urmând să fie numai informată cu privire la acestea. Totuşi, ajutoarele de stat pentru ocuparea forţei de muncă individuale trebuie notificate. De asemenea, sunt supuse notificării schemele de ajutor de stat prevăzute la art. 9 din Regulamentul nr. 2204/2002, ca de exemplu:
    - sunt acordate în sectoare specifice;
    - una dintre alocările specifice în cadrul schemei depăşeşte 15 milioane euro într-o perioadă de 3 ani consecutivi;
    - se acordă ajutor pentru alte tipuri de angajare a salariaţilor, care nu intră sub incidenţa categoriilor definite expres de Regulamentul nr. 2204/2002.
    Potrivit Planului de acţiune comunitar în domeniul ajutorului de stat 2005-2009, reglementarea actuală privind ocuparea forţei de muncă va fi modificată în cursul anului 2006.
    3.6. Ajutorul de stat pentru instruirea angajaţilor
    Baza legală:
    Regulamentul Comisiei Europene nr.68/2001 (Jurnalul Oficial nr. L 10 din 13.01.2001), modificat prin Regulamentul Comisiei Europene nr. 363/2004 (Jurnalul Oficial nr. L din 28.02.2004).
    Condiţii cumulative pe care trebuie să le îndeplinească un asemenea ajutor de stat se referă la:
    - modalităţile de finanţare: fonduri nerambursabile, garanţii, împrumuturi cu dobândă redusă etc;
    - beneficiari: întreprinderi care înregistrează o situaţie economico-financiară bună în anii anteriori acordării ajutorului de stat.
    Domeniul de aplicare:
    Reglementarea privind ajutorul de stat pentru instruirea angajaţilor se aplică măsurilor de sprijin acordate pentru pregătire în toate sectoarele de activitate. Instruirea specifică se realizează, în principal, în beneficiul postului actual sau viitor al angajatului. Instruirea generală oferă calificări transferabile pe scară largă către alte întreprinderi sau domenii de activitate. Ajutorul pentru instruire generală prezintă riscuri mai reduse de distorsionare a concurenţei decât ajutorul pentru pregătire specifică.
    Costurile eligibile pentru acordarea ajutorului de stat pentru instruire:
    a) costurile salariate aferente personalului care asigură instruirea;
    b) cheltuielile cu deplasarea personalului care asigură instruirea şi ale persoanelor instruite;
    c) alte cheltuieli curente, cum ar fi cele referitoare la rechizite şi alte materiale;
    d) cheltuieli cu amortizarea echipamentelor, în măsura în care acestea sunt utilizate exclusiv în scopul instruirii;
    e) cheltuielile aferente serviciilor de consultanţă legate de proiectul de instruire;
    f) costurile salariate aferente persoanelor instruite, cu condiţia ca acestea să nu depăşească totalul celorlalte costuri eligibile. Se iau în considerare numai orele în care cursantul participă efectiv la instruire, după deducerea tuturor orelor productive sau a echivalentului acestora.
    Ajutorul de stat pentru instruirea angajaţilor este exceptat de la obligaţia notificării, dacă intensitatea ajutorului de stat nu depăşeşte un anumit procent din costurile eligibile ale proiectului de formare profesională, după cum urmează:
    - pentru instruirea specifică, intensitatea ajutorului nu poate depăşi 25% din costurile eligibile în cazul întreprinderilor mari, respectiv 35% în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii;
    - pentru instruirea generală, intensitatea ajutorului nu poate depăşi 50% din costurile eligibile în cazul întreprinderilor mari, respectiv 70% în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii;
    - în cazul în care proiectul vizează atât instruirea generală, cât şi instruirea specifică, intensitatea ajutorului nu poate depăşi 25% din costurile eligibile în cazul întreprinderilor mari şi respectiv 35% în cazul întreprinderilor mici şi mijlocii;
    În anumite situaţii, intensitatea poate fi majorată după cum urmează;
    - cu 5% în regiunile eligibile conform art. 87 alin. (3) lit. (c);
    - cu 10% în regiunile eligibile conform art. 87 alin. (3) lit. (a);
    - cu 10% în cazul instruirii categoriilor de lucrători dezavantajaţi;
    - până la 100% în cazul ajutoarelor acordate în sectorul maritim, cu condiţia ca beneficiarii să nu fie membrii activi ai echipajului şi instruirea să se realizeze la bordul navelor.
    Potrivit Planului de acţiune comunitar în domeniul ajutorului de stat 2005-2009, reglementarea actuală privind instruirea angajaţilor va fi modificată în cursul anului 2006.
    Exceptarea nu se aplică proiectelor individuale de instruire a angajaţilor cu un buget mai mare de 1 milion de euro. Ajutorul pentru instruirea angajaţilor exceptat de la obligaţia notificării nu poate fi cumulat cu alte tipuri de ajutoare de stat.
    3.7. Ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea întreprinderilor în dificultate
    Baza legală:
    Liniile directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea şi restructurarea firmelor aflate în dificultate, publicate în Jurnalul Oficial nr. C288 din 09.10.1999, cu modificările ulterioare.
    Domeniul de aplicare:
    Toate sectoarele din economie, cu excepţia industriei carbonifere, siderurgiei şi acvaculturii.
    Concepte:
    Întreprinderea în dificultate este o întreprindere care nu este capabilă, fie prin resurse financiare proprii, fie prin resursele pe care poate să le obţină de la proprietari/acţionari sau creditori, să acopere pierderile şi care, în absenţa unei intervenţii din exterior, din partea autorităţilor publice, va ieşi din circuitul economic a acesteia.
    Ajutorul pentru salvare reprezintă, prin natura sa, o asistenţă temporară. Acesta are drept obiectiv principal să permită menţinerea întreprinderii în dificultate în circuitul economic în perioada necesară elaborării unui plan de restructurare sau de lichidare.
    Ajutorul pentru restructurare trebuie să aibă la bază un plan de restructurare fezabil, coerent, care să vizeze restabilirea viabilităţii întreprinderii pe termen lung. Restructurarea implică de obicei unul sau mai multe dintre următoarele elemente: reorganizarea şi raţionalizarea activităţilor întreprinderii pe o bază cât mai eficientă, retragerea din activităţile generatoare de pierderi, restructurarea activităţilor existente care pot redeveni competitive şi uneori diversificarea lor în direcţia unor activităţi noi şi rentabile.
    Restructurarea industrială trebuie să fie însoţită, de regulă, de restructurarea financiară (injecţii de capital, reducerea gradului de îndatorare etc). Totuşi, operaţiunile de restructurare nu se pot limita la un ajutor financiar destinat asanării pierderilor anterioare, fără a interveni asupra cauzelor acestor pierderi.
    Ajutorul pentru salvare poate fi acordat cu respectarea următoarelor condiţii:
    - să se concretizeze în lichidităţi necesare, sub formă, mai ales, de garanţii pentru împrumuturi;
    - să se limiteze la suma necesară pentru a menţine firma în domeniul de activitate;
    - să se acorde numai pentru o perioadă de timp limitată (max. 6 luni), necesară pentru a întocmi planul de salvare;
    - să fie justificat pe baza dificultăţilor sociale şi să nu aibă efecte adverse asupra situaţiei industriale din statele membre;
    - trebuie să fie acordat o singură dată.
    Ajutorul pentru restructurare poate fi acordat cu respectarea următoarelor condiţii principale:
    a) existenţa unui program viabil de restructurare/recuperare care trebuie transmis Comisiei Europene (nu se aplică IMM-urilor dacă ajutorul este acordat în baza unei scheme aprobate). Planul de restructurare trebuie:
    - să aibă o durată cât mai scurtă posibil;
    - să conducă la restaurarea viabilităţii pe termen lung a societăţii într-un interval rezonabil de timp;
    - să cuprindă, în special, un studiu de piaţă;
    - să conţină măsuri interne din care să rezulte instaurarea viabilităţii;
    - să cuprindă măsuri privind abandonarea activităţilor care ar rămâne generatoare de pierderi structurale chiar şi după restructurare;
    - să descrie circumstanţele care au condus la apariţia dificultăţilor cu care se confruntă societatea la momentul notificării;
    - să conţină situaţia prezentă şi de perspectivă a cererii şi ofertei pe piaţa relevantă a produsului, cu scenarii care să reflecte ipotezele optimistă, pesimistă şi intermediară, precum şi punctele tari şi cele slabe ale societăţii.
    b) să permită întreprinderii să progreseze către o nouă structură, care să îi ofere perspectiva viabilităţii pe termen lung şi să îi permită să funcţioneze în viitor cu resurse proprii;
    c) sunt luate măsuri pentru a evita distorsiuni ale concurenţei, de exemplu: cesiunile de active, reduceri ale capacităţii de producţie sau ale prezenţei pe piaţă şi reducerea barierelor la intrare pe pieţele relevante în cauză. Măsurile vor fi proporţionale cu efectele distorsionante cauzate de ajutor şi, în special, cu mărimea şi importanţa relativă a societăţii pe piaţa relevantă;
    d) ajutorul este limitat la minimul necesar pentru implementarea măsurilor de restructurare. Beneficiarii trebuie să aibă o contribuţie semnificativă;
    e) întreprinderea care beneficiază de ajutor trebuie să fie privită ca întreg;
    f) ajutorul poate fi acordat o singură dată (principiul pentru prima şi ultima dată).
    Intensitate şi costuri eligibile:
    Liniile directoare privind ajutorul de stat pentru salvare şi restructurare nu conţin prevederi privind intensitatea maximă a ajutorului sau costurile eligibile. În aceste cazuri, ajutorul de stat trebuie limitat la minimul necesar. Totuşi, de regulă, contribuţia minimă a beneficiarului la costurile restructurării este de 50% în cazul întreprinderilor mari, de 40% în cazul întreprinderilor medii, respectiv de 25% în cazul întreprinderilor mici.
    În cazuri excepţionale, bine motivate, Comisia Europeană poate aproba o contribuţie a beneficiarului la costurile restructurării situată sub aceste plafoane minime.
    Notificarea:
    - ajutorul acordat în conformitate cu regula de minimis nu trebuie notificat;
    - pentru firmele mari, este necesară notificarea pentru fiecare caz în parte de ajutor pentru salvare şi restructurare;
    - pentru IMM, ajutorul pentru salvare şi restructurare (până la 10 mil.euro) poate fi acordat pe baza unor scheme notificate de către statul membru şi aprobate de către Comisia Europeană.
    3.8. Ajutorul de stat sub forma capitalului de risc
    Baza legală:
    Comunicarea Comisiei Europene publicată în Jurnalul Oficial nr. C 235 din 21.08.2001
    Obiectiv
    Stabilirea criteriilor în conformitate cu care Comisia poate autoriza măsuri vizând capitalul de risc, chiar dacă nu sunt compatibile cu alte regulamente în domeniul ajutorului de stat, instrucţiuni sau linii directoare.
    Scop
    Capitalul de risc încurajează o reorientare a finanţărilor în scopul susţinerii creării de noi întreprinderi, a întreprinderilor cu tehnologie avansată şi a microîntreprinderilor, precum şi spre alte iniţiative care presupun un capital de risc, în condiţiile în care acestea nu pot găsi finanţare pentru proiectele lor de extindere.
    Definiţia capitalului de risc:
    Capitalul de risc reprezintă "finanţarea echitabilă a companiilor în fazele de demarare şi dezvoltare a afacerilor".
    Tipuri de risc asociate intervenţiei publice prin intermediul capitalului de risc:
    - riscul ca avantajele oferite beneficiarilor (investitori sau întreprinderi) să creeze o distorsionare puternică a mediului concurenţial, în raport cu competitorii care evoluează în cadrul pieţei comune;
    - riscul numit "influenţă nulă" sau absenţa efectului de stimulare. Unele întreprinderi finanţate din fonduri publice ar fi putut să obţină finanţarea în aceleaşi condiţii, din alte surse. În acest caz, fondurile publice sunt utilizate inutil;
    - riscul "efectului de evicţiune". Existenţa măsurilor finanţate prin intermediul fondurilor publice ar putea descuraja alţi investitori potenţiali de a furniza capital.
    Prezenţa ajutorului de stat:
    La evaluarea măsurilor de acordare de ajutor sub forma de capital de risc, Comisia Europeană va lua în considerare posibilitatea ca acesta să constituie măsură de natura ajutorului de stat la cel puţin trei niveluri:
    - ajutor pentru investitori: atunci când o măsura permite investitorilor sa participe la capitalul unei întreprinderi sau unui grup de întreprinderi în condiţii mai avantajoase decât pentru alţi investitori publici. În consecinţă, investitorilor le sunt oferiţi termeni mult mai avantajoşi, în măsură să compenseze factorii care cauzează eşecul pieţei, iar Comisia Europeană consideră că acest tip de compensare trebuie considerată ca un avantaj, care constituie un ajutor dacă investitorii sunt întreprinderi şi dacă sunt întrunite condiţii de ajutor de stat, mai ales selectivitatea. Presupunând că, în orice caz, avantajul este limitat la suma necesară să compenseze factorii care au cauzat eşecul pieţei, ajutorul poate fi considerat compatibil cu prevederile Tratatului, datorită efectelor limitate.
    - ajutor pentru orice fond sau structură intermediară: în general, Comisia Europeană va considera că un fond este mai degrabă o modalitate de transfer a ajutorului către investitorii şi/sau întreprinderile beneficiare, decât un beneficiar propriu-zis al ajutorului. În orice caz, în anumite cazuri, mai ales al măsurilor implicând transferuri în favoarea fondurilor cu mai mulţi investitori, fondul poate îmbracă forma unei întreprinderi independente. În acest caz, se consideră ca există ajutor de stat, cu excepţia cazului în care investiţia este realizată în termeni acceptabili de un operator economic obişnuit într-o economie de piaţă şi nu furnizează un avantaj beneficiarului.
    - ajutor pentru întreprinderile în care se realizează investiţia: se analizează dacă întreprinderea beneficiază de investiţie în condiţii considerate acceptabile de către un investitor privat într-o economie de piaţă. Acest criteriu poate fi îndeplinit, de exemplu, atunci când investiţia efectuată prin alocare de capital de risc este realizată "pari passu" (resursele statului sunt furnizate în condiţii identice cu cele aplicate investitorilor privaţi) cu unul sau mai mulţi investitori de acest tip. În alte situaţii, faptul că deciziile de investiţii sunt luate de gestionarii comerciali ai fondurilor de capital de risc sau de reprezentanţi ai investitorilor, în vederea maximizării profitului, constituie un indicator important, dar nu suficient. Comisia Europeană trebuie să ţină cont de posibilitatea ca orice avantaj acordat investitorilor în fond poate fi transferat întreprinderilor beneficiare. Atunci când o măsură privind capitalul de risc permite reducerea riscurilor şi/sau creşterea profiturilor pe care investitorii le vor realiza dintr-o anumită investiţie, se poate considera ca investitorii nu acţionează de maniera operatorilor economici obişnuiţi.
    Existenţa eşecului pieţei:
    Comisia Europeană se asigură de certitudinea existenţei unui eşec al pieţei înainte de a autoriza măsuri sub forma capitalului de risc. Se poate considera că avem de-a face cu un eşec al pieţei în situaţia în care fiecare tranşă financiară către o societate individuală, finanţată total sau parţial prin ajutor de stat, nu depăşeşte 500.000 euro sau 750.000 euro (în cazul regiunilor asistate, în conformitate cu art. 87 alin. (3) lit.(c) din Tratat) sau 1.000.000 euro (în cazul regiunilor asistate, în conformitate cu art. 87 alin. (3) lit.(a) din Tratat), deoarece, în cazul tranzacţiilor cu valoare mică, este mult mai uşor de susţinut existenţa eşecului pieţei, din cauza costurilor ridicate al tranzacţiilor.
    Forme de ajutor de stat:
    1. constituirea fondurilor de investiţii, având statul ca partener sau investitor, chiar în condiţii mai puţin avantajoase decât ceilalţi investitori;
    2. alocări nerambursabile pentru fondurile de investiţii, în scopul acoperirii unei părţi din cheltuielile lor administrative şi de gestiune;
    3. alte instrumente financiare în favoarea investitorilor de capital de risc sau a fondurilor propriu-zise menite să încurajeze furnizarea de capital suplimentar pentru investiţii;
    4. garanţii acordate investitorilor de capital de risc sau fondurilor de capital de risc, care să acopere o parte din pierderile legate de investiţii sau garanţii oferite pentru împrumuturile acordate investitorilor sau fondurilor pentru investiţii în capital de risc.
    5. stimulente fiscale acordate investitorilor pentru a-i determina să efectueze investiţii în capital de risc.
    Criterii în evaluarea măsurilor vizând capitalul de risc:
    a. restricţionarea investiţiilor, sau cel puţin a majorităţii investiţiilor, la întreprinderile mici, chiar a microîntreprinderilor, sau la întreprinderile de dimensiune medie, la demararea activităţii sau a altor stadii incipiente, precum şi în zonele asistate;
    b. măsurile trebuie să se concentreze pe eşecul pieţei capitalului de risc. Va fi apreciat pozitiv faptul că o măsură furnizează finanţare pentru o întreprindere în condiţii echitabile sau cvasi-echitabile. Vor fi apreciate negativ situaţiile în care măsurile furnizează sume consistente ca finanţare, în orice formă, sau se manifestă incertitudini privind înregistrarea unui efect semnificativ al alocărilor. Acesta ar putea fi cazul măsurilor care continuă să furnizeze finanţare unei întreprinderi care deja a primit un aport de capital.
    c. decizia de a învesti trebuie să fie orientată spre obţinerea de profit. Poate fi apreciată pozitiv legătura dintre performanţa investiţiei şi profitul celor responsabili pentru decizia de a investi. Acest lucru se consideră a fi îndeplinit în următoarele cazuri:
    - măsura în care tot capitalul investit în întreprinderile beneficiare este furnizat de investitori privaţi, acţionând în condiţii de piaţă, care iau singuri decizia de a investi, ajutorul constituind doar un stimulent pentru a investi;
    - măsurile alocate pe baze comerciale (pentru profit), cu participarea directă sau indirectă într-o proporţie semnificativă a capitalului investitorilor privaţi la capitalul beneficiarilor, acţionând în condiţii de piaţă. În cazul fondurilor de risc, în care fiecare măsură va fi recompensată corespunzător, va fi considerată a constitui "implicare semnificativă" furnizarea a minimum 50% din capitalul fondului sau a minimum 30% în cazul măsurilor care operează în regiunile asistate.
    Alte elemente care pot fi apreciate pozitiv sunt:
    - existenţa unui contract între managerul fondului şi participanţii la fond, care asigură că remunerarea managerului este direct corelata cu performanţa, iar pentru obiectivele fondului şi investiţiile propuse există termene fixate pentru realizare;
    - reprezentarea investitorilor privaţi în procesul de adoptare a deciziilor;
    - aplicarea celor mai bune metode de control asupra managementului fondurilor.
    d. nivelul distorsionării concurenţei trebuie minimizat
    Comisia Europeană va aprecia favorabil lansarea unei proceduri de licitaţie pentru stabilirea de termeni preferenţiali pentru investitori sau posibilitatea stabilirii unor astfel de termeni pentru alţi investitori. Această posibilitate poate lua forma unei oferte publice pentru investitori la lansarea unui fond de investiţii sau poate lua forma unei scheme (spre exemplu, o schemă de garanţie) care rămâne deschisă participării altor investitori, pentru o perioadă prelungită. Mijloacele prin care poate fi realizat acest element pozitiv vor depinde neapărat de forma măsurii respective. Totuşi, absenţa unor elemente de verificare împotriva supracompensării investitorilor, suportarea riscului pierderilor în întregime de sectorul public şi/sau obţinerea integrală a beneficiilor investiţiei de alţi investitori vor fi considerate elemente negative.
    e. orientarea sectorială
    Deoarece multe fonduri private sectoriale se adresează unor tehnologii inovative specifice sau unor sectoare (cum ar fi: sănătatea, tehnologia informaţiei, cultura), Comisia Europeană poate accepta astfel de măsuri, dacă există o logică comercială sau una de politică publică. Măsurile trebuie să excludă sectoarele sensibile, afectate de o criza de supracapacitate, cum ar fi construcţia de nave, oţelul şi cărbunele.
    f. fundamentarea investiţiilor pe baza unui plan de afaceri
    g. evitarea cumulului de ajutoare de stat acordate unei singure întreprinderi
    Dacă o măsură prevede ajutor de stat pentru investiţii într-o întreprindere, Comisia Europeană poate solicita statului membru să evalueze şi să limiteze acordarea altor forme de ajutor de stat către întreprinderea în cauză, inclusiv în ceea ce priveşte schemele autorizate. Pentru astfel de măsuri şi dacă furnizorul de ajutor de stat nu îşi ia angajamentul că întreprinderea nu va primi alt ajutor decât ajutor de minimis, statul membru va propune Comisiei Europene spre examinare şi aprobare o evaluare rezonabilă a elementelor de ajutor de stat, care va fi folosită pentru aplicarea regulilor de cumul. Atunci când capitalul de risc este utilizat pentru finanţarea investiţiilor iniţiale, a costurilor de cercetare şi dezvoltare sau a altor costuri eligibile de ajutor de stat vizând alte obiective, furnizorul va include elementul de ajutor în măsura de capital de risc, aplicând plafoanele de ajutor relevante.
    Instrucţiunile comunitare vor fi modificate, în conformitate cu Planul de acţiune, în cursul anului 2006, în principal prin adăugarea noilor reguli privind sprijinirea inovării.
    3.9. Ajutorul de stat pentru sprijinirea serviciilor economice de interes general
    Analiza incidenţei măsurilor de ajutor de stat asupra serviciilor economice de interes general trebuie făcuta în contextul practicii comunitare. Atât reglementările, cât şi jurisprudenţa comunitară în ceea ce priveşte caracterul de ajutor de stat al compensării acordate întreprinderilor cărora le-a fost încredinţată prestarea unui serviciu de interes economic general a cunoscut o continuă modificare. Asta se datorează controverselor cu privire la măsura în care această compensare constituie un avantaj economic şi financiar acordat întreprinderii în cauză sau are doar rolul de a anula un dezavantaj creat întreprinderii prin impunerea respectivei obligaţii.
    Această controversă a fost soluţionată de Curtea Europeană de Justiţie în cazul Altmark. Raţionamentul Curţii Europene de Justiţie stă la baza Deciziei Comisiei Europene din 13.07.2005 privind aplicarea art. 86 alin. (2) compensării serviciilor de interes economic general (Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene L 312/29.11.2005), prin care se detaliază condiţiile în care o asemenea compensare nu constituie ajutor de stat şi instituie o exceptare în bloc de la obligaţia notificării către Comisia Europeană în cazul în care constituie ajutor de stat.
    Conform acestei decizii, compensarea unui serviciu economic general nu constituie ajutor de stat dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
    a. prestarea serviciului de interes economic general să fie încredinţată beneficiarului sprijinului financiar printr-un act normativ sau administrativ, de către stat (autorităţi centrale, locale, regionale). Obligaţiile pe care întreprinderea beneficiară de sprijin financiar trebuie să le îndeplinească în vederea prestării serviciului de interes economic general trebuie să fie clar definite (prin acte normative, administrative);
    b. parametrii pe baza cărora compensarea este calculată trebuie să fie stabiliţi ex-ante, într-o manieră obiectivă şi transparentă, în vederea evitării conferirii unui avantaj economic beneficiarului;
    c. compensarea nu trebuie să depăşească suma necesară acoperirii totale sau parţiale a costurilor înregistrate de întreprindere, luându-se în considerare veniturile relevante, precum şi un profit rezonabil;
    d. în cazul în care întreprinderea însărcinată cu prestarea serviciului de interes economic general nu a fost aleasă printr-o licitaţie publică deschisă, care ar fi permis selectarea unui ofertant capabil să îndeplinească acest serviciu public la cele mai mici costuri, nivelul compensaţiei trebuie să fie determinat avându-se la bază o analiză comparativă a costurilor unei întreprinderi bine manageriate, profitabile şi care să îndeplinească toate condiţiile impuse de îndeplinirea serviciului public respectiv şi luându-se în considerare atât veniturile relevante, cât şi un profit rezonabil ca urmare a îndeplinirii obligaţiilor serviciului de interes economic general.
    În cazul în care una sau mai multe condiţii nu sunt îndeplinite, măsura este considerată ajutor de stat şi se analizează compatibilitatea sa cu regulile privind ajutorul de stat. Pentru a fi considerată compatibilă, o astfel de măsură trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
    a. serviciul public trebuie să fie definit clar de către stat;
    b. prestarea serviciului să fie încredinţată uneia sau mai multor întreprinderi printr-un act oficial (fie el normativ, administrativ, contract sau licenţă)
    c. finanţarea serviciului economic de interes general să nu depăşească costul net al furnizării serviciului, luând în considerare toate veniturile directe sau indirecte generate de furnizarea serviciului public (criteriul proporţionalităţii).
    3.10. Ajutorul de stat "de minimis"
    Baza legală
    Regulamentul Comisiei Europene (EC) nr. 69 din 12 ianuarie 2001 cu privire la aplicarea art. 87 şi 88 din Tratat în cazul ajutorului de "minimis ".
    Justificarea
    Regula de "minimis" stabileşte un anumit prag (plafon) valoric. Ajutoarele de stat ce se situează sub acest prag nu intră sub incidenţa art. 87 (1) şi, în consecinţă nu trebuie notificate Comisiei Europene ex-ante. Acesta regulă se bazează pe prezumţia că, în majoritatea cazurilor, ajutoarele financiare de valoare mică nu afectează concurenţa sau comerţul între statele membre.
    Excepţii
    Regulile de "minimis" nu se aplică:
    - în sectorul transporturilor;
    - pentru producerea, procesarea şi comercializarea produselor agricole şi piscicole cuprinse în Anexa 1 a Tratatului;
    - ajutorului pentru export*9).
    --------
    *9) Ajutorul de stat pentru participarea la târguri şi expoziţii internaţionale sau pentru achiziţionarea de studii sau servicii de consultanţă necesare pentru lansarea unui produs pe o nouă piaţă nu este considerat, în mod normal, ajutor de stat pentru export.
    Condiţii de acordare
    Pentru a intra sub incidenţa regulii de minimis, ajutorul trebuie să îndeplinească următoarele criterii:
    a. totalul ajutorului de stat acordat unei întreprinderi nu trebuie să depăşească 100.000 euro în echivalent subvenţie brută pe o perioadă continuă de 3 ani. Pragul se aplică tuturor ajutoarelor de stat, cu excepţia ajutorului de stat pentru export, care este interzis. Perioada de 3 ani este mobilă, în sensul că, ori de câte ori se acordă un nou ajutor de "minimis" trebuie evaluată întreaga sumă acordată ca ajutor beneficiarului respectiv în cei 3 ani care precedă momentului acordării noului ajutor.
    b. pragul se aplică pentru toate formele de asistenţă publică considerate a fi ajutoare de "minimis". Regula de "minimis" nu împiedică un beneficiar de ajutor de stat să primească un alt ajutor de stat individual în cadrul unei scheme aprobată de Comisia Europeană.
    c. pragul se aplică tuturor tipurilor de ajutor, indiferent de forma acestora şi de obiectivul urmărit.
    d. pragul de "minimis" se aplică sumei totale a ajutoarelor acordate unui singur beneficiar.
    e. atunci când acordă unui anumit beneficiar un ajutor de "minimis" statul membru trebuie să se asigure că acordarea acestui nou ajutor nu conduce la depăşirea pragului de "minimis".
    f. statul membru este responsabil pentru instituirea mecanismelor necesare care să-i permită să controleze efectiv respectarea regulilor privind cumularea ajutoarelor de "minimis". Acest control poate fi făcut în două feluri:
    - prin instituirea unui Registru al ajutoarelor de "minimis" care să conţină informaţii complete referitoare la toate ajutoarele de "minimis" acordate de orice autoritate din respectivul stat membru;
    sau
    - prin informarea explicită a beneficiarului cu privire la caracterul de "minimis " al ajutorului şi prin obţinerea de la respectivul beneficiar a informaţiilor complete cu privire la alte ajutoare de "minimis " de care a beneficiat în ultimii 3 ani.
    Indiferent de modalitatea de control aleasă, statul membru este răspunzător de respectarea regulilor de cumul în cazul ajutoarelor de "minimis".
    Ajutorul "de minimis" poate fi folosit pentru orice obiectiv, inclusiv pentru finanţarea costurilor de operare şi poate fi acordat până la o intensitate de 100%.
    Informaţiile cu privire la acest tip de ajutor trebuie păstrate pe o durată de 10 ani după acordarea acestuia.
    Statul membru trebuie să răspundă în termen de 20 de zile la orice solicitare de informaţii referitoare la un ajutor "de minimis", formulată de Comisia Europeană.
    Regulamentul din 2001 se aplică până la 31 decembrie 2006. În cursul anului 2006, va fi elaborată noua reglementare privind ajutorul de "minimis".
    Aşa cum s-a precizat pe parcursul acestui document, Comisia Europeană insistă asupra respectării notificării şi autorizării "ex-ante" a ajutoarelor de stat acordate de către statele membre. Totuşi, pentru anumite tipuri de ajutoare de stat, faţă de care Comisia Europeană a constatat existenţa unor riscuri minime de distorsionare a concurenţei, aceasta a emis reglementări de exceptare "în bloc" pentru aceste categorii de ajutor de stat.
    Astfel, în baza Regulamentului CE nr. 994/1998, Comisia a adoptat exceptări "în bloc" ("block exemption") pentru anumite categorii de ajutor de stat.
    Potrivit reglementărilor actuale, pentru ajutoarele de stat exceptate în bloc nu este necesară îndeplinirea unei proceduri de notificare ex-ante în vederea autorizării de către Comisie, statele membre având însă obligaţia ca, în termen de 20 de zile, să informeze forul european cu privire la adoptarea unei scheme/ acordarea unui ajutor individual.
    Aceste exceptări se referă la următoarele categorii de ajutoare de stat:
    - ajutorul pentru ocuparea forţei de muncă;
    - ajutorul pentru instruirea angajaţilor;
    - ajutorul pentru IMM-uri (incluzând ajutorul de stat pentru cercetare-dezvoltare acordat IMM-urilor).
    Reglementările comunitare în materia exceptărilor pe categorii sunt aplicabile până la 31 decembrie 2006. În contextul procesului de reformare a politicii Uniunii Europene în materia ajutorului de stat, se intenţionează adoptarea unui regulament care să reunească toate exceptările în bloc, la care se vor adăuga prevederile referitoare la ajutorul regional pentru investiţii. Potrivit Planului de acţiune, publicarea noilor reglementări în materia exceptărilor pe categorii este aşteptată la jumătatea anului 2006.
    Statele membre sunt responsabile pentru instituirea mecanismelor necesare care să le permită un control efectiv privind respectarea regulilor privind:
    - încadrarea în categoriile exceptate;
    - cumularea ajutoarelor de stat exceptate.
    De aceea, pentru a se asigura o monitorizare adecvată şi transparentă a acordării de ajutoare de stat, statele membre sunt obligate:
    - să prezinte, în termen de 20 de zile de la implementare, o informare succintă cu privire la ajutorul/schema de ajutor de stat în cauză;
    - să păstreze o evidenţă detaliată a schemelor de ajutor de stat exceptate;
    - să întocmească un raport anual cu privire la ajutoarele de stat/schemele exceptate.
    3.11. Ajutoare de stat sectoriale
    Comisia Europeană a adoptat reguli speciale pentru un număr de sectoare care s-au confruntat cu probleme economice şi care au fost considerate a fi "sensibile". În prezent, aceste sectoare sunt: industria cărbunelui, siderurgia, sectorul fibrelor sintetice, industria autovehiculelor şi construcţiile de nave. Regulile actuale pentru sectoarele sensibile sunt în curs de revizuire şi pot fi modificate radical în cursul următorilor ani.
    De asemenea, au fost adoptate reguli speciale pentru, agricultură şi piscicultura, precum şi pentru domeniul transporturilor aeriene şi maritime.
    ----------