LEGE nr. 137 din 29 decembrie 1995*) (*republicată*)
privind protecţia mediului
EMITENT
  • PARLAMENTUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 70 din 17 februarie 2000


    Notă *) Republicată în temeiul art. II din Legea nr. 159/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 512 din 22 octombrie 1999, dându-se articolelor o noua numerotare.
    Legea protecţiei mediului nr. 137/1995 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 30 decembrie 1995 şi a mai fost modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 314/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 221 din 17 iunie 1998.

    Capitolul 1 Principii şi dispoziţii generale


    Articolul 1

    Obiectul prezentei legi îl constituie reglementarea protecţiei mediului, obiectiv de interes public major, pe baza principiilor şi elementelor strategice care conduc la dezvoltarea durabila a societăţii.


    Articolul 2

    Formularea definitiilor din această lege este cuprinsă în anexa nr. I la prezenta lege.


    Articolul 3

    Principiile şi elementele strategice ce stau la baza prezentei legi, în scopul asigurării unei dezvoltări durabile, sunt:
    a) principiul precautiei în luarea deciziei;
    b) principiul prevenirii riscurilor ecologice şi a producerii daunelor;
    c) principiul conservării biodiversitatii şi a ecosistemelor specifice cadrului biogeografic natural;
    d) principul "poluatorul plăteşte";
    e) înlăturarea cu prioritate a poluantilor care periclitează nemijlocit şi grav sănătatea oamenilor;
    f) crearea sistemului naţional de monitorizare integrată a mediului;
    g) utilizarea durabila;
    h) menţinerea, ameliorarea calităţii mediului şi reconstructia zonelor deteriorate;
    i) crearea unui cadru de participare a organizaţiilor neguvernamentale şi a populaţiei la elaborarea şi aplicarea deciziilor;
    j) dezvoltarea colaborării internaţionale pentru asigurarea calităţii mediului.


    Articolul 4

    Modalităţile de implementare a principiilor şi a elementelor strategice sunt:
    a) adoptarea politicilor de mediu, armonizate cu programele de dezvoltare;
    b) obligativitatea procedurii de evaluare a impactului asupra mediului în faza iniţială a proiectelor, programelor sau a activităţilor;
    c) corelarea planificarii de mediu cu cea de amenajare a teritoriului şi de urbanism;
    d) introducerea parghiilor economice stimulative sau coercitive;
    e) rezolvarea, pe niveluri de competenţa, a problemelor de mediu, în funcţie de amploarea acestora;
    f) elaborarea de norme şi standarde, armonizarea acestora cu reglementările internaţionale şi introducerea programelor pentru conformare;
    g) promovarea cercetării fundamentale şi aplicative în domeniul protecţiei mediului;
    h) instruirea şi educarea populaţiei, precum şi participarea organizaţiilor neguvernamentale la elaborarea şi aplicarea deciziilor.


    Articolul 5

    Statul recunoaşte tuturor persoanelor dreptul la un mediu sanatos, garantand în acest scop:
    a) accesul la informaţiile privind calitatea mediului;
    b) dreptul de a se asocia în organizaţii de apărare a calităţii mediului;
    c) dreptul de consultare în vederea luării deciziilor privind dezvoltarea politicilor, legislaţiei şi a normelor de mediu, eliberarea acordurilor şi a autorizaţiilor de mediu, inclusiv pentru planurile de amenajare a teritoriului şi de urbanism;
    d) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor asociaţii, autorităţilor administrative sau judecătoreşti în vederea prevenirii sau în cazul producerii unui prejudiciu direct sau indirect;
    e) dreptul la despăgubire pentru prejudiciul suferit.


    Articolul 6

    Protecţia mediului constituie o obligaţie a autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice şi juridice.


    Articolul 7

    Responsabilitatea privind protecţia mediului revine autorităţii centrale pentru protecţia mediului şi agentiilor sale teritoriale.


    Capitolul 2 Reglementarea activităţilor economice şi sociale cu impact asupra mediului


    Secţiunea 1 Procedura de autorizare


    Articolul 8

    Autorităţile pentru protecţia mediului conduc procedura de autorizare şi emit acorduri şi autorizaţii de mediu în conformitate cu art. 11.
    Cererea de acord de mediu este obligatorie pentru investiţii noi, modificarea celor existente şi pentru activităţile prevăzute în anexa nr. II la prezenta lege.
    Cererea de autorizaţie este obligatorie la punerea în funcţiune a obiectivelor noi care au acord de mediu şi, în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, pentru activităţile existente.
    Activităţile care nu implica lucrări de construcţii-montaj necesita numai autorizaţie de mediu, cu excepţia celor prevăzute la pct. 8 lit. g) şi i) din anexa nr. II la prezenta lege.
    Acordul şi/sau autorizaţia de mediu se eliberează după obţinerea tuturor celorlalte avize necesare, potrivit legii.


    Articolul 9

    Autoritatea centrala pentru protecţia mediului elaborează procedura specifică de autorizare pentru activităţile economice şi sociale, modelul-cadru de întocmire a raportului privind studiul de impact asupra mediului şi nivelul competent sa elibereze acordul şi/sau, după caz, autorizaţia de mediu, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
    Valabilitatea acordului şi a autorizaţiei de mediu este de maximum 5 ani.
    Acordul sau autorizaţia de mediu nu se emite în cazul în care nici o varianta de proiect sau program pentru conformare nu prevede eliminarea efectelor negative asupra mediului, raportate la standardele şi la reglementările în vigoare.


    Articolul 10

    Acordul sau autorizaţia de mediu poate fi revizuită, dacă apar elemente noi, necunoscute la data emiterii, şi în cazul reînnoirii acestora, când se poate cere şi refacerea raportului privind studiul de impact asupra mediului.
    Acordul sau autorizaţia de mediu se suspenda pentru neconformare cu prevederile precizate în aceasta, după o somaţie prealabilă, cu termen, şi se menţine până la eliminarea cauzelor care au determinat suspendarea, dar nu mai mult de 6 luni.
    Autorităţile pentru protecţia mediului dispun, după expirarea termenului de suspendare, oprirea execuţiei proiectului sau încetarea activităţii.
    Pentru activităţile existente care nu întrunesc condiţiile de autorizare, autoritatea pentru protecţia mediului dispune efectuarea bilanţului de mediu şi stabileşte programul pentru conformare, de comun acord cu titularul. După expirarea fiecărui termen acordat, în caz de neconformare, autoritatea competentă pentru protecţia mediului dispune încetarea activităţii respective. Dispoziţia de încetare este executorie.
    Litigiile generate de eliberarea, revizuirea sau de suspendarea acordului ori a autorizaţiei de mediu se soluţionează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990*).
    --------- Notă *) Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 122 din 8 noiembrie 1990.


    Articolul 11

    Procedura de evaluare a impactului asupra mediului consta din fazele: preliminară, propriu-zisa şi cea de analiza şi validare.
    Autoritatea pentru protecţia mediului organizează şi decide aplicarea fazelor procedurii, după cum urmează:
    a) cererea, însoţită de descrierea proiectului, adresată în scris autorităţii pentru protecţia mediului de către titularul proiectului sau al activităţii;
    b) încadrarea acţiunii propuse în tipurile de activităţi care se supun sau nu studiului de impact asupra mediului; dacă sunt necesare informaţii suplimentare, se poate cere titularului un studiu preliminar;
    c) analiza scopului acţiunii propuse, cu participarea autorităţii pentru protecţia mediului, a titularului, a unor experţi şi reprezentanţi ai administraţiei publice locale, care pot fi afectaţi de modificările de mediu generate de punerea în aplicare a acesteia;
    d) întocmirea de către autoritatea pentru protecţia mediului a indrumarului cu problemele rezultate pe baza analizei conform lit. c) şi care trebuie urmărite în raportul privind studiul de impact asupra mediului; comunicarea acestuia către titular, o dată cu lista celorlalte avize necesar a fi obţinute;
    e) prezentarea, de către titularul proiectului sau al activităţii, a raportului privind studiul de impact asupra mediului, ţinând seama de toate alternativele, inclusiv de cea de renunţare la acţiunea propusă;
    f) analiza preliminară a raportului de către autoritatea pentru protecţia mediului şi acceptarea sau dispunerea motivată a refacerii acestuia;
    g) aducerea la cunoştinţa şi dezbaterea publică a raportului; consemnarea observaţiilor şi a concluziilor rezultate;
    h) decizia finala a autorităţii pentru protecţia mediului, facuta publică şi motivată pe baza celor constatate la lit. f) şi g);
    i) eliberarea sau respingerea motivată a acordului sau a autorizaţiei de mediu în maximum 30 de zile de la decizia finala.


    Articolul 12

    Procedura de autorizare este publică. Mediatizarea proiectelor şi activităţilor pentru care se cere acord sau autorizaţie de mediu şi a studiilor de impact, precum şi dezbaterea publică se asigura de către autoritatea pentru protecţia mediului.
    Studiile de impact se realizează prin unităţi specializate, persoane fizice sau juridice atestate, cheltuielile fiind suportate de titularul proiectului sau al activităţii şi atunci când i se cere refacerea sau reluarea studiului.
    Răspunderea pentru realitatea informaţiilor furnizate privind acţiunea propusă revine titularului, iar pentru corectitudinea raportului studiului de impact, executantului acestuia.


    Articolul 13

    Autorităţile pentru protecţia mediului încasează sumele provenite din taxele pentru emiterea acordurilor şi autorizaţiilor de mediu.
    Cuantumul taxelor se stabileşte la propunerea autorităţii centrale pentru protecţia mediului, prin hotărâre a Guvernului.


    Articolul 14

    Autorităţile pentru protecţia mediului încasează, de asemenea, sume provenite din tarife pentru lucrările şi serviciile prestate la solicitarea persoanelor fizice şi juridice, în cadrul activităţilor pe care le desfăşoară în limitele competentelor lor legale.
    Nomenclatorul lucrărilor şi serviciilor prestate, precum şi cuantumul tarifelor se aproba prin ordin al conducătorului autorităţii centrale pentru protecţia mediului şi se publică în Monitorul Oficial al României.
    Sumele încasate din tarife se utilizează de autorităţile pentru protecţia mediului, pentru finanţarea unor cheltuieli materiale, expertize tehnice, dotări şi investiţii specifice. Acestea se evidenţiază într-un cont distinct şi se gestionează în regim extrabugetar.
    Autorităţile pentru protecţia mediului pot utiliza o cota de până la 15% din aceste venituri extrabugetare pentru acordarea de stimulente personalului acestora. Metodologia de acordare a stimulentelor se aproba prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii centrale pentru protecţia mediului, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
    Disponibilităţile înregistrate şi neutilizate la finele anului se reportează în anul următor şi se utilizează cu aceleaşi destinaţii prevăzute la alineatele precedente.


    Articolul 15

    La schimbarea destinaţiei sau a proprietarului investiţiei, precum şi la încetarea activităţilor generatoare de impact asupra mediului este obligatorie asigurarea efectuării bilanţului de mediu de către fostul proprietar, în scopul stabilirii obligaţiilor privind refacerea calităţii mediului în zona de impact a activităţii respective.
    Autoritatea competenţa pentru protecţia mediului revizuieste bilanţul de mediu, stabileşte programul pentru conformare, iar fostul proprietar negociaza cu noul proprietar asumarea unor obligaţii anterioare şi compensaţiile de care va beneficia prin aplicarea măsurilor de protecţie şi reconstrucţie ecologica.


    Secţiunea a 2-a Regimul substanţelor şi deşeurilor periculoase, precum şi al altor deşeuri


    Articolul 16

    Activităţile supuse unui regim special de gestionare şi gospodărire privesc fabricarea, comercializarea şi utilizarea substanţelor periculoase şi transportul, tranzitul, depozitarea temporară sau definitivă, distrugerea, manipularea, precum şi importul şi exportul de substanţe şi deşeuri periculoase.


    Articolul 17

    Importul în România de deşeuri de orice natura, în stare bruta sau prelucrata, este interzis, cu excepţia anumitor categorii de deşeuri ce constituie resurse secundare de materii prime utile, în conformitate cu reglementările dispuse prin acte normative propuse de autoritatea centrala pentru protecţia mediului şi aprobate de Guvern.
    Tranzitul şi exportul de deşeuri de orice natura se pot realiza în conformitate cu acordurile şi convenţiile la care România este parte.


    Articolul 18

    Activităţile prevăzute la art. 16 şi 17 sunt permise numai în baza acordului şi/sau a autorizaţiei de mediu.


    Articolul 19

    Autoritatea centrala şi agenţiile pentru protecţia mediului, după caz, supraveghează şi controlează respectarea reglementărilor privind substantele şi deşeurile periculoase.


    Articolul 20

    Autorităţile administraţiei publice locale sunt obligate sa ia măsuri de prevenire şi limitare a impactului asupra mediului al substanţelor şi deşeurilor de orice natura şi sa anunţe autorităţile teritoriale pentru mediu despre orice activitate neconforma cu reglementările legale.


    Articolul 21

    Autorităţile vamale controlează şi răspund de aplicarea prevederilor art. 18 referitoare la intrarea şi ieşirea substanţelor şi deşeurilor periculoase din ţara, pe baza reglementărilor autorităţii centrale pentru protecţia mediului.


    Articolul 22

    Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii în domeniu:
    a) sa ţină evidenta stricta - cantitate, caracteristici, mijloace de asigurare - a substanţelor şi deşeurilor periculoase, inclusiv recipientii şi ambalajele acestora care intră în sfera lor de activitate, şi sa furnizeze lunar autorităţilor competente pentru protecţia mediului datele necesare;
    b) sa ceara acordul şi/sau autorizaţia de mediu şi să aplice reglementările legale privind substantele şi deşeurile periculoase;
    c) să asigure, prin sisteme proprii, supravegherea mediului, pe baza prevederilor din autorizaţia de mediu, pentru identificarea şi prevenirea riscurilor, sa ţină evidenta rezultatelor şi sa anunţe iminenta sau producerea unor eliminari neprevăzute sau a accidentelor, autorităţilor competente pentru protecţia mediului şi de apărare împotriva dezastrelor.


    Articolul 23

    Autoritatea centrala pentru protecţia mediului elaborează, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, reglementările privind:
    a) amplasarea, amenajarea şi supravegherea diferitelor tipuri de depozite;
    b) colectarea, prelucrarea, tratarea, neutralizarea deşeurilor, precum şi reciclarea celor refolosibile;
    c) transportul deşeurilor;
    d) refacerea cadrului natural al zonelor deteriorate;
    e) instalaţiile pentru incinerarea deşeurilor industriale, menajere, agricole şi altele;
    f) instalaţiile de epurare a apelor uzate şi a namolurilor;
    g) folosirea namolurilor, a apelor uzate, a deşeurilor industriale, menajere şi a celor rezultate din incinerare;
    h) procedura de autorizare pentru amplasarea şi amenajarea depozitelor, transportul, incinerarea, prelucrarea şi utilizarea deşeurilor de orice fel;
    i) importul, exportul şi tranzitul de deşeuri şi substanţe periculoase.


    Articolul 24

    Controlul gospodăririi deşeurilor de orice fel revine autorităţilor pentru protecţia mediului şi celorlalte autorităţi competente, potrivit legii.


    Articolul 25

    Autorităţile administraţiei publice locale, persoanele fizice şi juridice, care au în profilul lor activităţi supuse reglementărilor cuprinse în art. 23, au următoarele obligaţii:
    a) sa ceara acordul şi/sau autorizaţia de mediu, conform art. 23 lit. h);
    b) sa depoziteze deşeurile menajere, industriale, agricole sau altele, numai pe suprafeţe autorizate în acest scop;
    c) sa utilizeze, în cazul incinerarii deşeurilor, numai instalaţii omologate de către autorităţile pentru protecţia mediului şi sănătate;
    d) sa amenajeze, conform competentelor atribuite prin lege, depozitele de deşeuri;
    e) să respecte condiţiile de refacere a cadrului natural în zonele de depozitare prevăzute în acordul şi/sau autorizaţia de mediu şi sa garanteze, cu mijloace financiare, pentru aceasta;
    f) sa recupereze deşeurile refolosibile şi să le valorifice prin unităţi specializate;
    g) sa folosească pe terenurile agricole numai deşeurile autorizate de autorităţile competente pentru protecţia mediului, sănătate şi agricultura;
    h) sa depoziteze în mediul subteran deşeuri numai în cazul în care deţin acordul şi/sau autorizaţia de mediu.


    Secţiunea a 3-a Regimul ingrasamintelor chimice şi al pesticidelor


    Articolul 26

    Ingrasamintele chimice, pesticidele şi alte produse folosite în profilaxia fitosanitara, sanitar-umană şi veterinara se produc numai prin tehnologii şi biotehnologii autorizate.
    Produsele vor fi însoţite la livrare de normele tehnice de utilizare autorizate, în condiţiile stabilite prin lege.


    Articolul 27

    Ministerele competente, cu avizul autorităţii centrale pentru protecţia mediului, au următoarele obligaţii:
    a) sa reglementeze regimul produselor fitosanitare şi al altor pesticide care se utilizează în profilaxia sanitar-umană şi veterinara;
    b) sa organizeze, la nivel teritorial, reţeaua de laboratoare pentru analiza şi controlul ingrasamintelor chimice şi al pesticidelor, precum şi ale concentratiilor pesticidelor în sol, recolte, furaje, produse agroalimentare vegetale şi animale;
    c) sa întocmească lista cu ingrasamintele chimice şi pesticidele din ţara şi străinătate, precum şi cu limitele maxime admise ale concentratiilor pesticidelor, potrivit standardelor internaţionale.
    Lista ingrasamintelor chimice şi a pesticidelor se întocmeşte în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi şi se actualizează anual.


    Articolul 28

    Autoritatea centrala pentru protecţia mediului, împreună cu autorităţile pentru agricultura, silvicultura, sănătate şi serviciile descentralizate ale acestora în unităţile administrativ-teritoriale, după caz, supraveghează şi controlează modul de aplicare a reglementărilor privind ingrasamintele chimice şi pesticidele.


    Articolul 29

    Persoanele fizice şi juridice care produc, comercializează şi/sau utilizează îngrăşăminte chimice şi pesticide au următoarele obligaţii:
    a) sa ceara acordul şi/sau autorizaţia de mediu pentru fabricarea acestora;
    b) să livreze, sa manipuleze, sa transporte şi sa comercializeze ingrasamintele chimice şi pesticidele ambalate cu inscripţii de identificare, avertizare, prescripţii de siguranţă şi folosire, în condiţii în care să nu provoace contaminarea mijloacelor de transport şi a mediului;
    c) sa depoziteze ingrasamintele chimice şi pesticidele numai ambalate şi în locuri protejate;
    d) sa nu folosească ingrasamintele chimice şi pesticidele în zonele sau pe suprafeţele unde sunt instituite măsuri speciale de protecţie;
    e) să se administreze pesticide cu mijloace aviatice numai cu avizul agentiilor pentru protecţia mediului, direcţiilor sanitare şi al comisiilor judeţene de baza melifera şi stuparit pastoral, potrivit reglementărilor în vigoare;
    f) să aplice, în perioada infloririi plantelor a căror polenizare se face prin insecte, numai acele tratamente cu pesticide care sunt selective faţă de insectele polenizatoare;
    g) sa nu folosească momeli periculoase, cu excepţia cazurilor special autorizate.


    Secţiunea a 4-a Regimul privind asigurarea protecţiei împotriva radiatiilor ionizante şi securităţii surselor de radiatii


    Articolul 30

    Regimul protecţiei populaţiei, mediului şi a bunurilor materiale împotriva expunerii la radiatii ionizante şi asigurarea securităţii surselor de radiatii se realizează prin aplicarea diverselor proceduri şi echipamente pentru menţinerea dozelor şi riscurilor la nivelul raţional cel mai scăzut, în limitele admise şi în scopul prevenirii accidentelor, limitării şi inlaturarii consecinţelor acestora.


    Articolul 31

    Activităţile în domeniul nuclear necesita asigurarea mijloacelor de protecţie şi securitate şi se pot desfăşura numai în baza acordului şi autorizaţiei de mediu, eliberate potrivit art. 8.
    Acordul şi autorizaţia de mediu privind instalaţiile cu risc nuclear major - centrale nuclearoelectrice, reactoare de cercetare, uzine de fabricare a combustibilului nuclear şi depozite finale de combustibil nuclear ars - se emit de către Guvern.


    Articolul 32

    Autoritatea competenţa în domeniul nuclear elaborează norme tehnice, standarde şi regulamente de aplicare privind:
    a) protecţia populaţiei şi a mediului în zone de risc nuclear;
    b) protecţia fizica a materialelor şi a instalaţiilor nucleare;
    c) nivelurile şi planurile de intervenţie care privesc şi evenimentele transfrontiera;
    d) transportul substanţelor radioactive;
    e) proceduri specifice de autorizare.
    Procedura de autorizare pentru instalaţiile cu risc nuclear major se elaborează în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.


    Articolul 33

    Controlul activităţilor nucleare se face de autoritatea centrala pentru protecţia mediului şi de alte autorităţi competente potrivit legii.
    Autoritatea centrala pentru protecţia mediului are următoarele atribuţii:
    a) organizează monitorizarea radioactivitatii mediului pe întregul teritoriu al tarii;
    b) supraveghează, controlează şi dispune luarea măsurilor ce se impun pentru respectarea prevederilor legale privind radioprotectia mediului;
    c) colaborează cu organele competente în apărarea împotriva dezastrelor.


    Articolul 34

    Persoanele fizice şi juridice care desfăşoară activităţi în domeniul nuclear au următoarele obligaţii:
    a) să respecte normele de radioprotectie şi de securitate;
    b) sa evalueze, direct sau prin forurile autorizate, riscul potenţial, să efectueze bilanţul de mediu pentru activităţile existente şi sa ceara autorizaţie de mediu;
    c) să aplice procedurile şi sa prevadă echipamentele pentru activităţile noi, care să permită realizarea nivelului raţional cel mai scăzut al dozelor şi riscurilor asupra populaţiei şi mediului, şi sa ceara acord şi autorizaţie de mediu;
    d) sa ţină evidenta stricta a surselor de radiatii ionizante şi să le asigure protecţia fizica;
    e) să aplice, prin sisteme proprii, programe de supraveghere a contaminarii radioactive a mediului şi de evaluare a expunerii grupurilor critice - populaţia din zona de supraveghere - care să asigure că nu vor fi incalcate condiţiile prevăzute în autorizaţie, de eliminari de substanţe radioactive şi ca dozele se vor menţine în limitele admise;
    f) sa menţină în stare de funcţionare capacitatea de monitorizare a mediului local pentru a depista orice contaminare radioactiva semnificativă care ar rezultă dintr-o eliminare accidentala de substanţe radioactive;
    g) să efectueze înregistrarea rezultatelor supravegherii şi a dozelor estimate pentru grupurile critice;
    h) să raporteze, la intervalele stabilite, rezultatele înregistrărilor autorităţilor competente;
    i) să raporteze prompt autorităţii competente orice creştere semnificativă a contaminarii mediului şi dacă aceasta se datorează sau nu activităţii desfăşurate;
    j) sa verifice continuu exactitatea presupunerilor făcute prin evaluarile probabilistice privind consecinţele radiologice ale eliberarilor radioactive.


    Capitolul 3 Protecţia resurselor naturale şi conservarea biodiversitatii


    Articolul 35

    Autoritatea centrala pentru protecţia mediului, cu consultarea autorităţilor centrale de specialitate care gestionează resursele naturale, elaborează, pe baza prezentei legi, reglementări tehnice privind măsurile de protecţie a ecosistemelor, de conservare a biodiversitatii, de gospodărire durabila a resurselor naturale şi pentru asigurarea sănătăţii umane.
    La proiectarea lucrărilor care pot modifica cadrul natural al unei zone este obligatorie procedura de evaluare a impactului asupra acesteia, urmată de avansarea soluţiilor tehnice de menţinere a zonelor de habitat natural, de conservare a funcţiilor ecosistemelor şi de ocrotire a organismelor vegetale şi animale, inclusiv a celor migratoare, cu respectarea alternativei şi a condiţiilor impuse prin acordul şi/sau autorizaţia de mediu, precum şi monitorizarea proprie până la îndeplinirea acestora.
    Suprafeţele terestre şi acvatice supuse unui regim de conservare ca habitate naturale sau pentru refacere ecologica sunt gestionate de deţinătorii legali numai în cazul în care aceştia se angajează să aplice măsurile de conservare stabilite de autoritatea centrala pentru protecţia mediului.
    Deţinătorii cu orice titlu, care aplica aceste măsuri, sunt scutiţi de impozit; deţinătorii particulari vor fi compensaţi în raport cu valoarea lucrărilor de refacere întreprinse.
    Protejarea unor specii şi organisme rare amenintate cu dispariţia, conservarea biodiversitatii şi instituirea de arii protejate, precum şi măsurile stabilite de autorităţile pentru protecţia mediului sunt prioritare în raport cu alte interese.
    Autoritatea centrala pentru protecţia mediului, cu consultarea Academiei Române şi a Comisiei Naţionale UNESCO, stabileşte criteriile pentru instituirea ariilor protejate şi de conservare a biodiversitatii.


    Secţiunea 1 Protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice


    Articolul 36

    Protecţia apelor de suprafaţa şi subterane şi a ecosistemelor acvatice are ca obiect menţinerea şi ameliorarea calităţii şi productivitatii naturale ale acestora, în scopul evitării unor efecte negative asupra mediului, sănătăţii umane şi bunurilor materiale.


    Articolul 37

    Autoritatea centrala pentru protecţia mediului elaborează, în termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, reglementările privind:
    a) normele tehnice referitoare la protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice, inclusiv a populaţiei umane în cazul poluarilor accidentale şi în context transfrontiera;
    b) procedura de autorizare pentru exploatarea surselor de apa şi a ecosistemelor acvatice, realizarea construcţiilor hidrotehnice pentru lucrările de indiguire şi regularizare a cursurilor de apa, de irigaţii şi de desecare-drenaj;
    c) standardele de emisie;
    d) standardele de calitate a apelor;
    e) cerinţele de evacuare, epurare a apelor uzate şi limitare a evacuarii de efluenti în ape.


    Articolul 38

    Controlul respectării reglementărilor de protecţie a apelor şi a ecosistemelor acvatice este organizat şi exercitat de către autorităţile de mediu, de ape, sănătate şi de alte autorităţi, potrivit competentelor legale.


    Articolul 39

    Autorităţile pentru protecţia mediului, pentru gospodărirea apelor, împreună cu autorităţile navigaţiei, supraveghează şi controlează respectarea prevederilor şi aplica măsurile legale privind protecţia apelor ca urmare a activităţilor de navigaţie, respectând convenţiile internaţionale în domeniu la care România este parte.


    Articolul 40

    Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii:
    a) sa ceara acordul şi/sau autorizaţia de mediu pentru activităţile prevăzute în anexa nr. II la prezenta lege. Sunt exceptate de la autorizare puturile forate la adancimi până la 50 m pentru satisfacerea cerinţelor gospodariilor individuale;
    b) să respecte standardele de emisie şi de calitate a apelor, prevederile din acordul şi din autorizaţia de mediu şi sa pună la dispoziţie laboratoarelor autorizate, la termenele stabilite, probele de apa pentru analiza;
    c) sa nu arunce şi sa nu depoziteze pe maluri, în albiile râurilor şi în zonele umede, deşeuri de orice fel şi sa nu introducă în acestea explozibile, tensiune electrica, narcotice sau alte substanţe periculoase;
    d) sa nu spele în apele naturale autovehicule, utilaje şi ambalaje care au în conţinut uleiuri, combustibili lichizi, lubrifianţi, substanţe periculoase sau pesticide;
    e) să execute toate lucrările de refacere a resurselor naturale, de asigurare a migrarii faunei acvatice şi de ameliorare a calităţii apei, prevăzute cu termen în acordul şi în autorizaţia de mediu, şi să monitorizeze zona de impact;
    f) să se doteze, în cazul deţinerii de nave, platforme plutitoare sau foraje marine, cu instalaţii de stocare sau de tratare a deşeurilor, instalaţii de epurare a apelor uzate şi racorduri de descărcare a acestora în instalaţii de mal sau plutitoare;
    g) sa amenajeze porturile cu instalaţii de colectare, prelucrare, reciclare sau neutralizare a deşeurilor petroliere, menajere sau de alta natura, stocate pe navele fluviale şi maritime, şi sa constituie echipe de intervenţie în caz de poluare accidentala a apelor şi a zonelor de coasta;
    h) sa nu evacueze ape uzate de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale şi sa nu arunce de pe acestea nici un fel de deşeuri.


    Secţiunea a 2-a Protecţia atmosferei


    Articolul 41

    Prin protecţia atmosferei se urmăreşte prevenirea, limitarea deteriorării şi ameliorarea calităţii acesteia pentru a evita manifestarea unor efecte negative asupra mediului, sănătăţii umane şi a bunurilor materiale.


    Articolul 42

    Autoritatea centrala pentru protecţia mediului promovează politicile regionale şi globale, fundamentand principiile şi acţiunile specifice, atât la nivel naţional, cat şi local, privind protecţia atmosferei.
    Politica naţionala de protecţie a atmosferei consta în principal din următoarele:
    a) introducerea de tehnici şi tehnologii adecvate pentru reţinerea poluantilor la sursa;
    b) gestionarea resursei de aer, în sensul reducerii emisiilor de poluanti până la realizarea celor mai scăzute niveluri şi care să nu depăşească capacitatea de regenerare a atmosferei;
    c) gestionarea resursei de aer, în sensul asigurării calităţii corespunzătoare securităţii sănătăţii umane;
    d) modernizarea şi perfecţionarea sistemului naţional de monitorizare integrată a calităţii aerului.


    Articolul 43

    Autoritatea centrala pentru protecţia mediului, cu consultarea ministerelor competente, elaborează normele tehnice, standardele şi regulamentele de aplicare privind:
    a) calitatea aerului în funcţie de factorii poluanti din atmosfera;
    b) emisiile de poluanti atmosferici pentru surse fixe şi mobile, precum şi condiţiile de restrictie sau de interdicţie pentru utilizare, inclusiv pentru substantele care afectează stratul de ozon;
    c) calitatea combustibililor şi carburantilor, precum şi reglementările privind vânzarea-cumpărarea şi transportul acestora;
    d) pragul fonic şi reglementări pentru limitarea zgomotelor;
    e) supravegherea calităţii aerului, proceduri de prelevare şi analiza, amplasarea punctelor şi instrumentelor pentru probare şi analiza, frecventa măsurătorilor şi altele;
    f) identificarea, supravegherea şi controlul agenţilor economici a căror activitate este generatoare de risc potenţial şi/sau de poluare atmosferica;
    g) sistemul de notificare rapida, în caz de poluare acuta a atmosferei cu efecte transfrontiera, a autorităţilor desemnate cu aplicarea Convenţiei privind efectele transfrontiera ale accidentelor industriale.
    Normele tehnice, regulamentele de aplicare, respectiv standardele, se elaborează în termen de un an, respectiv 2 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi.


    Articolul 44

    Autoritatea centrala pentru protecţia mediului supraveghează şi controlează aplicarea prevederilor legale privind protecţia atmosferei, în care scop:
    a) constata apariţia episoadelor de poluare a atmosferei, da alerta şi/sau emite prognoze legate de acestea;
    b) dispune încetarea temporară sau definitivă a activităţilor generatoare de poluare, în vederea aplicării unor măsuri de urgenta sau pentru nerespectarea programului pentru conformare;
    c) solicita măsuri tehnologice, aplica restrictii şi interdicţii în vederea prevenirii, limitării sau eliminării emisiilor de poluanti;
    d) aplica sancţiunile prevăzute de lege în caz de nerespectare a măsurilor dispuse.


    Articolul 45

    Proprietarii şi deţinătorii legali de teren sunt obligaţi sa întreţină şi sa extindă perdelele şi aliniamentele de protecţie, spaţiile verzi, parcurile, gardurile vii pentru îmbunătăţirea capacităţii de regenerare a atmosferei, protecţia fonica şi eoliana.


    Articolul 46

    Autorităţile vamale au obligaţia sa nu permită intrarea/ieşirea din ţara a surselor mobile poluante care nu respecta dispoziţiile autorităţilor competente, conform legii.


    Articolul 47

    Persoanele fizice şi juridice au următoarele obligaţii în domeniu:
    a) să respecte reglementările privind protecţia atmosferei, adoptând măsuri tehnologice adecvate de reţinere şi neutralizare a poluantilor atmosferici;
    b) sa doteze instalaţiile tehnologice, care sunt surse de poluare, cu sisteme de măsura, să asigure corecta lor funcţionare, să asigure personal calificat şi sa furnizeze, la cerere sau potrivit programului pentru conformare, autorităţilor pentru protecţia mediului, datele necesare;
    c) sa imbunatateasca performanţele tehnologice în scopul reducerii emisiilor şi sa nu pună în exploatare instalaţiile prin care se depăşesc limitele maxime admise;
    d) să asigure, la cererea autorităţilor pentru protecţia mediului, diminuarea, modificarea sau încetarea activităţii generatoare de poluare;
    e) să asigure măsuri şi dotări speciale pentru izolarea şi protecţia fonica a surselor generatoare de zgomot şi vibratii, sa verifice eficienta acestora şi sa pună în exploatare numai pe cele care nu depăşesc pragul fonic admis.


    Secţiunea a 3-a Protecţia solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre


    Articolul 48

    Protecţia solului, a subsolului şi a ecosistemelor terestre, prin măsuri adecvate de gospodărire, conservare, organizare şi amenajare a teritoriului, este obligatorie pentru toţi deţinătorii, indiferent cu ce titlu.


    Articolul 49

    Autoritatea centrala pentru protecţia mediului, cu consultarea ministerelor competente, stabileşte:
    a) sistemul de monitorizare a calităţii solului în scopul cunoaşterii stării actuale şi a tendinţelor de evoluţie a acesteia;
    b) reglementările privind protecţia calităţii solului, subsolului, a ecosistemelor terestre şi conservarea biodiversitatii;
    c) procedura de autorizare privind probleme de protecţie a mediului, cuprinse în planurile de amenajare a teritoriului, amenajarea torenţilor pentru întocmirea amenajamentelor silvice, combaterea eroziunii solurilor, foraje de studii şi prospecţiuni geologice şi hidrogeologice, precum şi pentru activităţi miniere de extracţie;
    d) reglementări privind refacerea cadrului natural în zonele în care solul, subsolul şi ecosistemele terestre au fost afectate de fenomene naturale sau de activităţi cu impact negativ asupra mediului.


    Articolul 50

    Autorităţile centrale pentru agricultura şi silvicultura au următoarele obligaţii:
    a) sa elaboreze reglementări privind sistemele de agricultura, tehnologiile de cultura a plantelor şi de creştere a animalelor, regenerarea pădurilor, recoltarea, colectarea şi transportul lemnului şi standardele de calitate a solurilor, în scopul menţinerii şi ameliorării acestora, eliminării consecinţelor negative asupra ecosistemelor terestre şi acvatice şi asigurării conservării funcţiilor specifice, biodiversitatii şi habitatelor naturale şi să le comunice autorităţii centrale pentru protecţia mediului;
    b) sa ţină evidenta terenurilor devenite improprii pentru producţia agricolă şi să ofere, la solicitarea deţinătorilor, asistenţa tehnica de specialitate pentru ameliorarea sau schimbarea folosinţei;
    c) sa îndrume şi sa exercite controlul tehnic de specialitate pentru lucrările de îmbunătăţiri funciare şi agropedoameliorative;
    d) sa îndrume şi să ofere asistenţa tehnica, la cererea cultivatorilor de terenuri, privind cele mai adecvate tehnici şi tehnologii de gospodărire şi ameliorare a solurilor.


    Articolul 51

    Controlul asupra respectării reglementărilor legale privind protecţia şi conservarea, ameliorarea şi folosirea judicioasă a solurilor, a subsolului şi a ecosistemelor terestre se organizează şi se exercită de autorităţile pentru protecţia mediului, precum şi, după caz, de alte autorităţi ale administraţiei publice competente, potrivit dispoziţiilor legale.


    Articolul 52

    Deţinătorii de terenuri cu orice titlu, în scopul asigurării protecţiei calităţii solurilor, au următoarele obligaţii:
    a) sa prevină, pe baza reglementărilor în domeniu, deteriorarea calităţii solurilor;
    b) să asigure la amplasarea, proiectarea, construirea şi punerea în funcţiune a obiectivelor de orice fel, ca şi la schimbarea destinaţiei terenurilor, condiţiile prevăzute în acord şi în autorizaţia de mediu;
    c) sa nu arda miristile, stuful, tufarisurile sau vegetatia ierboasa, fără autorizaţie din partea autorităţii competente pentru protecţia mediului.


    Articolul 53

    Deţinătorii, cu orice titlu, ai pădurilor, vegetatiei forestiere din afară fondului forestier şi pajiştilor au următoarele obligaţii:
    a) sa menţină suprafaţa impadurita a vegetatiei forestiere din afară fondului forestier, inclusiv a jnepenisurilor, tufisurilor şi pajiştilor existente, fiind interzisă reducerea acestora, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege;
    b) sa exploateze masa lemnoasă numai în limita posibilităţii pădurilor, stabilită de amenajamentele silvice şi aprobată prin lege;
    c) să asigure respectarea regulilor silvice de exploatare şi transport tehnologic al lemnului, stabilite conform legii, în scopul menţinerii biodiversitatii pădurilor şi a echilibrului ecologic;
    d) să respecte regimul silvic pentru impadurirea suprafeţelor exploatate, stabilit de autoritatea centrala pentru silvicultura, în acord cu condiţiile de utilizare durabila a pădurilor, prevăzute de autoritatea centrala pentru protecţia mediului;
    e) să asigure aplicarea măsurilor speciale de conservare pentru pădurile cu funcţii deosebite de protecţie, situate pe terenuri cu pante foarte mari, cu procese de alunecare şi eroziune, pe grohotisuri, stancarii, la limita superioară de altitudine a vegetatiei forestiere, precum şi pentru alte asemenea păduri;
    f) să respecte regimul silvic stabilit pentru conservarea vegetatiei lemnoase de pe păşunile împădurite care îndeplinesc funcţii de protecţie a solului şi a resurselor de apa;
    g) să asigure exploatarea raţională, organizarea şi amenajarea pajiştilor, în funcţie de capacitatea de refacere a acestora;
    h) sa exploateze resursele pădurii, fondul cinegetic şi piscicol, în limitele potenţialului de regenerare, potrivit prevederilor legale;
    i) sa sesizeze autorităţile pentru protecţia mediului despre accidente sau activităţi care afectează ecosistemele forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre.


    Articolul 54

    Persoanele fizice sau juridice, care prospecteaza sau exploatează resursele subsolului, au următoarele obligaţii:
    a) sa ceara acord şi/sau autorizaţie de mediu, potrivit legii, şi să respecte prevederile acestora;
    b) sa refacă terenurile afectate, aducandu-le la parametrii productivi şi ecologici naturali sau la un nou ecosistem funcţional, în conformitate cu prevederile şi termenele din acordul şi/sau din autorizaţia de mediu, garantand mijloace financiare pentru aceasta şi monitorizand zona;
    c) sa anunţe autorităţile pentru protecţia mediului sau pe cele competente, potrivit legii, despre orice situaţii accidentale care pun în pericol ecosistemul terestru şi sa acţioneze pentru refacerea acestuia.


    Secţiunea a 4-a Regimul ariilor protejate şi al monumentelor naturii


    Articolul 55

    Pentru conservarea unor habitate naturale, a biodiversitatii care defineste cadrul biogeografic al tarii, precum şi a structurilor şi formatiunilor naturale cu valoare ecologica, ştiinţifică şi peisagistica, se menţine şi se dezvolta reţeaua naţionala de arii protejate şi de monumente ale naturii.
    Ariile protejate şi monumentele naturii se declara prin acte sau reglementări cu caracter normativ, inclusiv prin amenajamentele silvice; cele declarate până la data intrării în vigoare a prezentei legi îşi păstrează aceasta calitate.
    Ariile protejate sunt evidentiate în planurile de urbanism şi de amenajare a teritoriului, aprobate conform legii.


    Articolul 56

    Autoritatea centrala pentru protecţia mediului:
    a) la propunerea Academiei Române, declara noi zone pentru extinderea reţelei naţionale de arii protejate şi monumente ale naturii şi le încadrează pe categorii;
    b) organizează reţeaua de supraveghere, de paza a ariilor protejate şi a monumentelor naturii şi stabileşte regimul lor de administrare şi de abordare turistica;
    c) controlează modul de aplicare a reglementărilor de către cei ce administrează ariile protejate şi monumentele naturii;
    d) elaborează, editează, tine la zi şi difuzează "Catalogul ariilor protejate şi al monumentelor naturii", precum şi "Cartea roşie a speciilor de plante şi animale" din România.


    Articolul 57

    Autorităţile administraţiei publice locale asigura informarea agenţilor economici, a populaţiei şi a turistilor cu privire la existenta în zona a ariilor protejate şi a monumentelor naturii, la semnificatia lor, la regulile şi restricţiile stabilite, precum şi la sancţiunile aplicabile pentru nerespectarea statutului acestora.


    Articolul 58

    Autorităţile administraţiei publice locale, la solicitarea agentiilor pentru protecţia mediului, a altor organizaţii interesate, persoane fizice sau juridice, pe baza documentaţiei avizate de către Academia Română, pot sa pună sub ocrotire provizorie, în vederea declarării, arii protejate sau monumente ale naturii ori anumite obiective care justifica aceasta.


    Articolul 59

    Deţinătorii de suprafeţe terestre sau acvatice limitrofe ariilor protejate, monumentelor naturii sau pe ale căror terenuri s-au identificat elemente susceptibile de a fi ocrotite sunt obligaţi să respecte statutul acestora pentru a asigura transmiterea lor generaţiilor viitoare.


    Articolul 60

    Culegerea şi comercializarea plantelor, capturarea prin orice mijloace, deţinerea şi comercializarea animalelor declarate monumente ale naturii, precum şi dislocarea, deţinerea şi comercializarea unor piese mineralogice, speologice şi paleontologice, provenite din locuri declarate monumente ale naturii, sunt interzise.
    Introducerea pe teritoriul tarii, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, de culturi de microorganisme, plante şi animale vii, fără acordul eliberat de autoritatea centrala pentru protecţia mediului, cu consultarea Academiei Române, este interzisă.


    Secţiunea a 5-a Protecţia aşezărilor umane


    Articolul 61

    În procesul de dezvoltare social-economică, al planurilor de urbanism şi amenajare a teritoriului şi a localităţilor este obligatorie respectarea principiilor ecologice, pentru asigurarea unui mediu de viaţa sanatos. În acest scop, consiliile locale, precum şi, după caz, persoanele fizice şi juridice răspund pentru:
    a) îmbunătăţirea microclimatului urban, prin amenajarea şi întreţinerea izvoarelor şi a luciilor de apa din interiorul localităţilor şi din zonele limitrofe acestora, infrumusetarea şi protecţia peisajului şi menţinerea curăţeniei stradale;
    b) amplasarea obiectivelor industriale, a căilor şi mijloacelor de transport, a reţelelor de canalizare, a statiilor de epurare, a depozitelor de deşeuri menajere, stradale şi industriale şi a altor obiective şi activităţi, fără a se prejudicia salubritatea, ambientul, spaţiile de odihnă, tratament şi recreere, starea de sănătate şi de confort a populaţiei;
    c) respectarea regimului de protecţie specială a localităţilor balneoclimaterice, a zonelor de interes turistic şi de agrement, a monumentelor istorice, a ariilor protejate şi a monumentelor naturii. Sunt interzise amplasarea de obiective şi desfăşurarea unor activităţi cu efecte dăunătoare în perimetrul şi în zonele de protecţie a acestora;
    d) adoptarea elementelor arhitecturale adecvate, optimizarea densitatii de locuire, concomitent cu menţinerea, întreţinerea şi dezvoltarea spaţiilor verzi, a parcurilor, a aliniamentelor de arbori şi a perdelelor de protecţie stradala, a amenajamentelor peisagistice cu funcţie ecologica, estetica şi recreativa;
    e) reglementarea, inclusiv prin interzicerea, temporară sau permanenta, a accesului anumitor tipuri de autovehicule sau a desfăşurării unor activităţi generatoare de disconfort pentru populaţie în anumite zone ale localităţilor cu predominanta spaţiilor de locuit, zone destinate tratamentului, odihnei, recreerii şi agrementului;
    f) adoptarea de măsuri obligatorii, pentru toate persoanele fizice şi juridice, cu privire la întreţinerea şi infrumusetarea clădirilor, a curţilor şi împrejurimilor acestora, a spaţiilor verzi din curţi şi dintre clădiri, a arborilor şi arbustilor decorativi;
    g) iniţierea pe plan local a unor proiecte de amenajare a grupurilor igienico-sanitare şi de întreţinere şi dezvoltare a canalizarii stradale.


    Articolul 62

    Autorităţile pentru protecţia mediului precizează, la eliberarea acordului de mediu pentru planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului, măsurile de menţinere şi ameliorare a fondului peisagistic natural şi antropic al fiecărei zone şi localităţi, zonele deteriorate şi condiţiile de refacere peisagistica şi ecologica a acestora şi de dezvoltare a spaţiilor verzi şi controlează realizarea acestora.


    Articolul 63

    Autorităţile administraţiei publice locale, persoanele fizice şi juridice care administrează domeniul public au obligaţia să asigure realizarea măsurilor şi a condiţiilor prevăzute la art. 62.
    Schimbarea destinaţiei terenurilor amenajate ca spaţii verzi prevăzute în planurile urbanistice se face potrivit legii.


    Articolul 64

    Autorităţile pentru protecţia mediului şi consiliile locale vor iniţia acţiuni de informare şi participare, prin dezbatere publică privind programele de dezvoltare urbanistica şi gospodărie comunală, asupra importantei măsurilor destinate protecţiei mediului şi aşezărilor umane.


    Capitolul 4 Atribuţii şi raspunderi


    Secţiunea 1 Atribuţii şi raspunderi ale autorităţilor pentru protecţia mediului


    Articolul 65

    Autoritatea centrala pentru protecţia mediului are următoarele atribuţii şi raspunderi:
    a) elaborează şi promovează strategia naţionala de mediu pentru dezvoltarea durabila, în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi;
    b) elaborează recomandările pentru strategiile sectoriale şi politica de mediu, stabilind termene în concordanta cu etapele parcurse în tranzitia către economia de piaţa, precum şi planificarea de mediu corelata cu cea de amenajare a teritoriului şi de urbanism, restaurarea şi reconstructia ecologica, în scopul asigurării strategiei naţionale de mediu;
    c) creează cadrul organizatoric care să permită accesul la informaţii şi participarea la deciziile privind mediul politici, reglementări, proceduri de autorizare, planuri de dezvoltare a teritoriului şi urbanism - pentru celelalte autorităţi ale administraţiei publice centrale şi locale, a organizaţiilor neguvernamentale şi populaţiei;
    d) iniţiază proiecte de legi, norme tehnice, reglementări, proceduri şi directive în concordanta cu standardele internaţionale; avizează normele şi alte reglementări elaborate de alte ministere şi departamente, privitoare la activităţi cu impact negativ asupra mediului, sau de către organizaţii de protecţia mediului şi controlează aplicarea acestora. Proiectele de legi speciale, menţionate la cap. VI, vor fi iniţiate în termen de până la 2 ani, iar reglementările în termen de până la un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, cu excepţia cazurilor în care este altfel prevăzut în prezenta lege;
    e) organizează sistemul naţional de monitorizare integrată de fond şi de impact, pentru toţi factorii de mediu şi sistemul de inspecţie privind mediul, în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi;
    f) creează cadrul instituţional-administrativ pentru identificarea şi promovarea programelor de cercetare, pentru formarea şi instruirea unui personal calificat pentru supraveghere, analiza, evaluare şi control al mediului şi atesta acest personal;
    g) numeşte comisii de experţi, când este cazul, pentru revizuirea bilanţului de mediu; autorizeaza laboratoarele proprii pentru controlul calităţii mediului, al substanţelor şi deşeurilor periculoase, al pesticidelor şi indica tipurile de analize cerute şi laboratoarele de referinţa;
    h) elaborează şi implementeaza programe; elaborează materiale educative privind importanţa protecţiei mediului;
    i) urmăreşte aplicarea programului şi a măsurilor pentru respectarea convenţiilor internaţionale la care România este parte pe linie de mediu;
    j) urmăreşte şi analizează aplicarea prezentei legi şi întocmeşte anual rapoarte privind starea mediului, pe care le prezintă Guvernului; rapoartele se publică;
    k) colaborează cu organizaţii şi autorităţi similare din alte tari şi reprezintă Guvernul în relaţiile internaţionale pe linie de protecţie a mediului;
    l) propune Guvernului reduceri sau scutiri de taxe, impozite, precum şi alte facilităţi fiscale pentru titularii activităţilor care înlocuiesc substantele periculoase în procesul de fabricaţie sau investesc în procesele tehnologice şi produse care reduc impactul sau riscul de impact negativ asupra mediului, ca şi pentru cei care realizează măsurile speciale de protecţie, conservare şi reconstrucţie ecologica, stabilite de autoritatea centrala pentru protecţia mediului;
    m) aplica sancţiuni titularilor activităţilor pentru neconformare;
    n) publică directive şi îndrumă celelalte ministere şi departamente, agenţii economici, persoanele fizice şi juridice, în scopul diminuării efectelor negative ale activităţilor economice asupra mediului şi incurajarii tehnicilor şi tehnologiilor adecvate pentru mediu;
    o) pune la dispoziţie celor interesaţi datele centralizate privind starea de mediu, programele şi politica centrala de protecţie a mediului;
    p) se consulta periodic cu reprezentanţii organizaţiilor neguvernamentale şi cu alţi reprezentanţi ai societăţii civile pentru stabilirea strategiei generale de mediu şi luarea deciziilor în cazuri care pot afecta mediul;
    r) pregăteşte, în colaborare cu Ministerul Finanţelor, aplicarea de noi instrumente financiare care favorizează protecţia şi îmbunătăţirea calităţii factorilor de mediu, în conformitate cu cele aplicate pe plan internaţional;
    s) organizează, în termen de 2 ani de la promulgarea prezentei legi, corpul de control ecologic;
    t) în situaţii speciale, constatate pe baza datelor obţinute din supravegherea mediului, autoritatea centrala de mediu are împuternicirea de a declara, cu informarea Guvernului, zone de risc înalt de poluare în anumite regiuni ale tarii şi obligaţia de a elabora, împreună cu alte instituţii centrale şi autorităţile locale, programe speciale pentru înlăturarea riscului survenit în aceste zone. După eliminarea factorilor de risc înalt de poluare, pe baza noilor date rezultate din supravegherea evoluţiei stării mediului, zona respectiva este declarata reintrata în normalitate.


    Articolul 66

    Agenţiile pentru protecţia mediului îndeplinesc la nivel teritorial atribuţiile şi răspunderile autorităţii centrale pentru protecţia mediului căreia i se subordonează, potrivit art. 65 lit. b), c), d), h), i), j), m), o), p), r) şi t), şi fac raport cu privire la activităţile desfăşurate pe perioada anului financiar şi a aplicării programelor de mediu, pe care îl publică în presa locală.


    Articolul 67

    Pentru exercitarea funcţiilor sale autoritatea centrala pentru protecţia mediului:
    a) solicita informaţiile necesare: ministerelor, autorităţilor administraţiei publice locale, persoanelor fizice şi juridice, cu referire la prevederile art. 65 lit. a), b), d), e), f), h), i), j), l), p), r) şi t);
    b) numeşte pe inspectorii şefi şi acreditează inspectorii la nivel teritorial.


    Articolul 68

    Inspectorii numiţi de autoritatea centrala pentru protecţia mediului, pentru a-şi exercită atribuţiile pot intra, în condiţiile legii, cu autorizaţia autorităţilor de mediu, oricând şi în orice incinta unde se desfăşoară o activitate generatoare de impact negativ asupra mediului.
    Persoana fizica sau juridică prejudiciata, ca urmare a exercitării atribuţiilor de inspecţie, poate depune plângere la instanţa judecătorească competenţa, în termen de 30 de zile de la data constatării acesteia.
    Cuantumul compensatiei pentru eventualele daune produse se stabileşte prin acordul părţilor, iar în caz de neintelegeri, de către instanţa competenţa.


    Secţiunea a 2-a Atribuţii şi raspunderi ale altor autorităţi centrale şi locale


    Articolul 69

    Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale sunt obligate sa comunice autorităţii centrale pentru protecţia mediului, respectiv agentiilor teritoriale, toate informaţiile solicitate conform art. 67 lit. a) şi să aplice prevederile prezentei legi.


    Articolul 70

    Autorităţile administraţiei publice centrale au următoarele obligaţii:
    a) să asigure în structura lor organizatorică compartimente cu atribuţii în protecţia mediului, încadrate cu personal de specialitate;
    b) sa dezvolte, cu sprijinul autorităţii centrale pentru protecţia mediului, programe de restructurare în acord cu strategia naţionala pentru mediu şi politicile de mediu şi sa asiste pe agenţii economici din subordine la implementarea programelor, pentru conformare;
    c) sa elaboreze normele şi reglementările specifice domeniului de activitate pe linia protecţiei mediului şi să le înainteze pentru avizare autorităţii centrale pentru protecţia mediului;
    d) sa semnaleze măsura în care unele prevederi pot împiedica vreo autoritate sa acţioneze eficient pentru protecţia mediului şi totodată sa arate progresul făcut prin aplicarea prezentei legi.


    Articolul 71

    Ministerul Sănătăţii are următoarele atribuţii şi raspunderi:
    a) supraveghează evoluţia stării de sănătate a populaţiei în raport cu calitatea mediului;
    b) controlează calitatea apei şi a produselor alimentare;
    c) elaborează, în colaborare cu autoritatea centrala pentru protecţia mediului, norme de igiena a mediului şi controlează respectarea acestora;
    d) raportează periodic despre influenţa mediului asupra sănătăţii populaţiei şi colaborează cu autoritatea centrala pentru protecţia mediului în stabilirea şi aplicarea măsurilor privind ameliorarea calităţii vieţii.
    Rapoartele se publică anual;
    e) colaborează cu celelalte ministere cu reţea sanitară proprie în vederea cunoaşterii exacte a stării de sănătate a populaţiei şi de protecţie a mediului din domeniile lor de activitate.


    Articolul 72

    Ministerul Apărării Naţionale are următoarele atribuţii:
    a) elaborează norme şi instrucţiuni specifice, în concordanta cu legislaţia interna şi cu respectarea principiilor ecologice ale protecţiei mediului, pentru domeniile sale de activitate;
    b) supraveghează respectarea de către personalul Ministerului Apărării Naţionale a normelor de protecţia mediului pentru activităţile din zonele militare;
    c) controlează acţiunile şi aplica sancţiuni pentru încălcarea de către personalul Ministerului Apărării Naţionale a legislaţiei de protecţia mediului în domeniul militar.


    Articolul 73

    Ministerul Educaţiei Naţionale asigura adaptarea planurilor şi programelor de învăţământ, la toate nivelurile, în scopul însuşirii noţiunilor şi principiilor de ecologie şi de protecţia mediului, pentru constientizarea, instruirea şi formarea în acest domeniu.


    Articolul 74

    Agenţia Naţionala pentru Ştiinţa, Tehnologie şi Inovare*) promovează tematici de studii şi programe de cercetare care răspund prioritatilor stabilite de autoritatea centrala pentru protecţia mediului în acest domeniu.


    Articolul 75

    Ministerul Transporturilor şi Ministerul de Interne asigura, pe baza normelor avizate de autoritatea centrala pentru protecţia mediului, controlul:
    a) gazelor de esapament;
    b) intensitatii zgomotelor şi vibratiilor produse de autovehicule;
    c) transportului de materiale.


    Articolul 76

    Autoritatea Naţionala pentru Turism**) şi Ministerul Tineretului şi Sportului elaborează programe educaţionale în scopul formării unui comportament responsabil faţă de mediu şi încurajează aplicarea principiilor ecoturismului.


    Articolul 77

    Autorităţile administraţiei publice locale au următoarele atribuţii şi raspunderi:
    a) supraveghează aplicarea prevederilor din planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului, în acord cu planificarea de mediu;
    b) supraveghează pe agenţii economici din subordine pentru prevenirea eliminării accidentale de poluanti sau depozitarii necontrolate de deşeuri şi dezvolta sisteme de colectare a deşeurilor refolosibile;
    c) adopta programe pentru dezvoltarea reţelelor de canalizare, de colectare a apelor pluviale, de aprovizionare cu apa potabilă, pentru spaţii de epurare a apelor uzate ale localităţilor, precum şi pentru transportul în comun;
    d) asigura servicii cu specialişti în ecologia urbana şi protecţia mediului şi colaborează în acest scop cu autorităţile competente pentru protecţia mediului;
    e) promovează o atitudine corespunzătoare a comunităţilor în legătură cu importanţa protecţiei mediului.


    Articolul 78

    Autorităţile vamale îndeplinesc atribuţiile ce le revin prin prezenta lege.


    Articolul 79

    Poliţia şi Garda financiară sunt obligate sa acorde sprijin, la cerere, reprezentanţilor autorităţilor pentru protecţia mediului în exercitarea atribuţiilor lor.


    Secţiunea a 3-a Obligaţiile persoanelor fizice şi juridice


    Articolul 80

    Protecţia mediului constituie o obligaţie a tuturor persoanelor fizice şi juridice, în care scop:
    a) solicita autorităţilor pentru protecţia mediului acord şi/sau autorizaţie de mediu, după caz, potrivit prezentei legi;
    b) asista persoanele împuternicite cu inspecţia, punându-le la dispoziţie evidenta măsurătorilor proprii, toate documentele relevante, şi le facilitează controlul activităţilor şi prelevarea de probe;
    c) se supun ordinului de încetare temporară sau definitivă a activităţii;
    d) suporta costul pentru repararea prejudiciului şi inlatura urmările produse de acesta, restabilind condiţiile anterioare producerii prejudiciului;
    e) asigura sisteme proprii de supraveghere a instalaţiilor şi proceselor tehnologice şi pentru analiza şi controlul poluantilor pe raza de incidenţa a activităţilor desfăşurate şi evidenta rezultatelor, în scopul prevenirii şi evitării riscurilor tehnologice şi eliberarilor accidentale de poluanti în mediu şi raportează lunar rezultatele supravegherii mediului autorităţii competente pentru protecţia mediului;
    f) informează autorităţile competente şi populaţia, în caz de eliminari accidentale de poluanti în mediu sau de accident major;
    g) restructureaza, pentru activităţile existente, şi propun, la solicitarea autorizaţiei de mediu, programe pentru conformare, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi;
    h) adopta soluţii adecvate pentru mediu la propunerea proiectelor sau activităţilor noi, precum şi pentru modificarea celor existente;
    i) nu degradeaza mediul natural sau amenajat prin depozitari necontrolate de deşeuri de orice fel.


    Articolul 81

    Răspunderea pentru prejudiciu are caracter obiectiv, independent de culpa. În cazul pluralităţii autorilor, răspunderea este solidară.
    În cazul activităţilor generatoare de risc major, asigurarea pentru daune este obligatorie.


    Capitolul 5 Sancţiuni


    Articolul 82

    Încălcarea prevederilor prezentei legi atrage răspunderea civilă, contravenţională sau penală, după caz.


    Articolul 83

    Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează astfel***):
    -------- Notă *) Potrivit Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 56/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 30 decembrie 1998, aprobată prin Legea nr. 157/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 500 din 18 octombrie 1999, atribuţiile fostului Minister al Cercetării şi Tehnologiei au fost preluate de Agenţia Naţionala pentru Ştiinţa, Tehnologie şi Inovare, organ de specialitate, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului. Notă **) Potrivit Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 56/1998, atribuţiile fostului Minister al Turismului au fost preluate de Autoritatea Naţionala pentru Turism, organ de specialitate, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului. Notă ***) Cuantumul amenzilor contravenţionale a fost reactualizat prin Hotărârea Guvernului nr. 314/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 221 din 17 iunie 1998.
    1. Cu amenda de la 1.000.000 lei la 6.000.000 lei pentru persoane fizice şi de la 5.000.000 lei la 30.000.000 lei pentru persoane juridice, pentru încălcarea prevederilor din lege, privind:
    a) obligaţiile autorităţilor publice centrale şi locale menţionate la art. 9 alin. 3, art. 12 alin. 1, art. 15 alin. 2, art. 32, 39, 45, art. 61 lit. a), d)-f), art. 63 alin. 1, art. 69, art. 70 lit. a)-c), art. 71 lit. a)-d), art. 72, 73, 74, 75, 76, art. 77 lit. a)-e), art. 78 şi 79;
    b) cererea de acord/autorizaţie menţionată la art. 52 lit. c);
    c) reglementările menţionate la art. 52 lit. a);
    d) reglementările pentru protecţia ecosistemelor terestre menţionate la art. 53 lit. a), c) şi la art. 80 lit. i).
    2. Cu amenda de la 2.000.000 lei la 12.000.000 lei pentru persoane fizice şi de la 10.000.000 lei la 60.000.000 lei pentru persoane juridice, pentru încălcarea prevederilor din lege privind:
    a) obligaţiile autorităţilor publice locale menţionate la art. 20, art. 25 lit. d) şi f), art. 57, art. 61 lit. b) şi art. 63 alin. 2;
    b) furnizarea şi utilizarea datelor corecte în elaborarea studiilor de impact menţionate la art. 12 alin. 3;
    c) măsurile, dotările, prevederile legale menţionate la art. 47 lit. e) şi art. 53 lit. h);
    d) reglementările pentru îngrăşăminte chimice, pesticide şi orice alte substanţe chimice, protecţia apelor şi arii protejate menţionate la art. 29 lit. c) şi art. 40 lit. d).
    3. Cu amenda de la 3.000.000 lei la 15.000.000 lei pentru persoane fizice şi de la 15.000.000 lei la 75.000.000 lei pentru persoane juridice, pentru încălcarea prevederilor din lege privind:
    a) obligaţiile autorităţilor administraţiei porturilor menţionate la art. 40 lit. g);
    b) conformarea la dispoziţiile autorităţii pentru protecţia mediului, menţionate la art. 47 lit. d) şi art. 80 lit. b);
    c) cererea de acord/autorizaţie menţionată la art. 16-18, art. 22 lit. b), art. 25 lit. a)-c), g), h), art. 29 lit. a), e) şi g), art. 34 lit. b) şi c), art. 35 alin. 2, art. 40 lit. a), art. 52 lit. b), art. 54 lit. a), art. 60 alin. 2 şi art. 80 lit. a) şi g);
    d) standardele, normele, performanţele tehnologice, menţionate la art. 34 lit. a), art. 40 lit. b) şi art. 47 lit. c);
    e) reglementările pentru îngrăşăminte chimice, pesticide şi orice alte substanţe chimice, utilizarea de resurse de radiatii ionizante, protecţia atmosferei şi apelor, exploatarea raţională a resurselor naturale şi respectarea regimului special de protecţie, menţionate la art. 29 lit. b), d) şi f), art. 34 lit. j), art. 40 lit. c), f) şi h), art. 47 lit. a), art. 53 lit. b), art. 59, art. 60 alin. 1 şi art. 61 lit. c);
    f) sistemele proprii de supraveghere menţionate la art. 22 lit. c), art. 34 lit. e) şi f) şi art. 47 lit. b);
    g) evidenta substanţelor menţionate la art. 22 lit. a) şi art. 34 lit. d), g) şi h);
    h) refacerea cadrului natural şi/sau conservarea naturii, menţionată la art. 25 lit. e), art. 40 lit. e), art. 53 lit. f) şi g) şi art. 80 lit. d) şi h).
    4. Cuantumul amenzilor se actualizează anual prin hotărâre a Guvernului.


    Articolul 84

    Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către personalul împuternicit în acest scop de autoritatea publică centrala pentru protecţia mediului, de către ofiţerii şi subofiterii de poliţie, de către personalul împuternicit al administraţiei publice judeţene şi locale şi de personalul Ministerului Apărării Naţionale împuternicit în domeniile sale de activitate, potrivit competentelor legale.
    Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 30 de zile de la data comunicării actului.
    Plângerile se soluţionează de către judecătoria competenţa.
    Prevederile Legii nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor, cu excepţia art. 25, 26 şi 27, sunt aplicabile.


    Articolul 85

    Constituie infracţiuni faptele menţionate mai jos şi se pedepsesc astfel:
    1. Cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă de la 250.000 lei la 1.500.000 lei, dacă acestea au fost de natura sa pună în pericol viaţa ori sănătatea umană, animala sau vegetala:
    a) arderea miristilor, stufului, tufarisurilor şi vegetatiei ierboase din ariile protejate şi de pe terenurile supuse refacerii ecologice (art. 55 alin. 2 şi 3);
    b) defrişarea vegetatiei lemnoase din afară fondului forestier, situata pe terenuri cu pante foarte mari sau la limita superioară a vegetatiei forestiere [art 53 lit. e)];
    c) provocarea de poluare accidentala, datorită nesupravegherii executării lucrărilor noi, funcţionarii instalaţiilor, echipamentelor tehnologice şi de tratare şi neutralizare, menţionate în prevederile acordului şi/sau autorizaţiei de mediu [art. 80 lit. e)];
    d) provocarea de poluare prin evacuarea, cu ştiinţa, în apa, în atmosfera sau pe sol, a unor deşeuri sau substanţe periculoase [art. 80 lit. i)].
    2. Cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă de la 500.000 lei la 3.000.000 lei, dacă faptele au fost de natura sa pună în pericol viaţa ori sănătatea umană, animala sau vegetala:
    a) nerespectarea restrictiilor sau interdictiilor stabilite pentru protecţia apelor şi atmosferei [art. 36-39, art. 40 lit. a), b), c), e), f), g) şi h) şi art. 47 lit. a)-d)];
    b) folosirea de momeli periculoase şi de mijloace electrice pentru omorarea animalelor sălbatice şi a pestilor în scopul consumului sau comercializării [art. 29 lit. g) şi art. 40 lit. c)];
    c) spalarea în apele naturale a ambalajelor de pesticide şi de alte substanţe periculoase, precum şi a utilajelor cu care s-au transportat sau aplicat acestea [art. 40 lit. d)];
    d) producerea de zgomote peste limitele admise, dacă prin aceasta se pune în pericol grav sănătatea umană [art. 47 lit. e)];
    e) nerespectarea restrictiilor şi a interdictiilor la vanat şi pescuit ale unor specii protejate sau oprite temporar prin lege şi în zonele cu regim de protecţie integrală [art. 53 lit. h) şi art. 60 alin. 1];
    f) continuarea activităţii după suspendarea acordului sau autorizaţiei de mediu (art. 10 alin. 2); g) nesupravegherea şi neasigurarea depozitelor de deşeuri şi substanţe periculoase [art. 22 lit. a) şi art. 29 lit. c)].
    3. Cu închisoare de la 1 la 5 ani:
    a) eliberarea acordului şi/sau autorizaţiei de mediu fără documentaţia obligatorie şi completa (art. 9 alin. 3);
    b) prezentarea în studiile şi analizele de impact a unor concluzii şi informaţii false (art. 12 alin. 3);
    c) introducerea în ţara a unor deşeuri sau substanţe periculoase în scopul depozitarii şi/sau distrugerii (art. 17);
    d) nesupunerea la testare a oricărei substanţe noi din ţara sau străinătate (art. 16-18);
    e) transportul sau tranzitul de pesticide, substanţe sau deşeuri periculoase fără autorizaţie [art. 16, 17 şi art. 22 lit. b)];
    f) omisiunea de a raporta prompt despre orice accident major [art. 22 lit. c)];
    g) incinerarea deşeurilor periculoase în instalaţii neomologate [art. 25 lit. c)];
    h) amenajarea, fără autorizaţie, de depozite subterane sau de suprafaţa pentru deşeuri periculoase [art. 25 lit. d) şi h)];
    i) depozitarea în spaţii subterane a deşeurilor sau substanţelor periculoase [art. 25 lit. d) şi h)];
    j) fabricarea, livrarea şi utilizarea substanţelor periculoase şi a pesticidelor neautorizate (art. 26);
    k) nerespectarea interdictiilor în legătură cu utilizarea pe terenuri agricole de pesticide sau îngrăşăminte chimice [art. 29 lit. d), e) şi f)];
    l) provocarea, datorită nesupravegherii surselor de radiatii ionizante, a contaminarii mediului şi/sau a expunerii populaţiei la radiatii ionizante [art. 34 lit. f)];
    m) omisiunea de a raporta prompt creşterea peste limitele admise a contaminarii mediului [art. 34 lit. i)];
    n) descărcarea apelor uzate şi a deşeurilor de pe nave sau platforme plutitoare direct în apele naturale [art. 40 lit. h)];
    o) ascunderea unor date sau difuzarea de către funcţionarii publici de informaţii false în legătură cu calitatea mediului şi sănătatea umană [art. 65 lit. j) şi art. 69];
    p) continuarea activităţii după dispunerea încetării acesteia [art. 80 lit. c)];
    r) neluarea măsurilor de limitare a impactului asupra mediului a substanţelor sau deşeurilor periculoase (art. 20);
    s) aprobarea şi facilitarea intrării în ţara a deşeurilor şi substanţelor periculoase (art. 21).
    4. Cu închisoare de la 2 la 7 ani:
    a) aplicarea necorespunzătoare sau neluarea măsurilor de intervenţie în caz de accident nuclear;
    b) refuzul intervenţiei în cazul poluarii accidentale a apelor şi a zonelor de coasta [art. 40 lit. g)];
    c) provocarea, cu ştiinţa, de poluare prin evacuarea sau scufundarea în apele naturale, direct sau de pe nave ori platforme plutitoare, a unor substanţe sau deşeuri periculoase [art. 40 lit. h)].
    5. Dacă faptele prevăzute la pct. 3 şi 4 au pus în pericol sănătatea sau integritatea corporală a unui număr mare de persoane, au avut vreuna dintre urmările arătate în art. 182 din Codul penal ori au cauzat o paguba materială importanţa, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, iar în cazul în care s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane ori pagube importante economiei naţionale, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
    Tentativa se pedepseşte.


    Articolul 86

    Constatarea şi cercetarea infracţiunilor se fac din oficiu de către organele de urmărire penală, conform competentei legale.


    Articolul 87

    Organizaţiile neguvernamentale au drept la acţiune în justiţie în vederea conservării mediului, indiferent cine a suferit prejudiciul.


    Capitolul 6 Dispoziţii tranzitorii şi finale


    Articolul 88

    În sensul prezentei legi autoritatea centrala de protecţia mediului este Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.


    Articolul 89

    În scopul aplicării eficiente a măsurilor de protecţia mediului, se vor reglementa prin legi speciale, revizuite sau noi, care să dezvolte dispoziţiile generale din prezenta lege, domeniile:
    a) regimul substanţelor şi al deşeurilor periculoase;
    b) gospodărirea deşeurilor menajere, industriale şi agricole;
    c) regimul pesticidelor;
    d) regimul privind asigurarea radioprotectiei;
    e) desfăşurarea activităţilor nucleare şi asigurarea securităţii surselor de radiatii, inclusiv răspunderea civilă pentru daune nucleare;
    f) gospodărirea apelor şi a ecosistemelor acvatice;
    g) gospodărirea lucrărilor de îmbunătăţiri funciare;
    h) protecţia Litoralului şi a zonelor costiere;
    i) piscicultura şi pescuitul;
    j) protecţia atmosferei;
    k) gospodărirea şi conservarea pajiştilor;
    l) gospodărirea fondului forestier;
    m) protecţia fondului cinegetic şi vânătoarea;
    n) ocrotirea albinelor şi protecţia florei melifere;
    o) gospodărirea obiectivelor de interes speologic, geologic şi paleontologic;
    p) ariile protejate şi monumentele naturii;
    r) răspunderea pentru prejudiciile aduse mediului.


    Articolul 90

    La data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga Legea nr. 9/1973 privind protecţia mediului înconjurător, publicată în Buletinul Oficial nr. 91 din 23 iunie 1973, precum şi orice alte dispoziţii contrare prezentei legi.


    Anexa 1
    ÎNŢELESUL
    unor termeni în sensul prezentei legi
    . acord de mediu - actul tehnico-juridic prin care sunt stabilite condiţiile de realizare a unui proiect sau a unei activităţi din punct de vedere al impactului asupra mediului;
    . arie protejata - o zona delimitata geografic, cu elemente naturale rare sau în procent ridicat, desemnată sau reglementată şi gospodarita în sensul atingerii unor obiective specifice de conservare; cuprinde parcuri naţionale, rezervaţii naturale, rezervaţii ale biosferei, monumente ale naturii şi altele;
    . atmosfera - masa de aer care inconjoara suprafaţa terestra, incluzând şi stratul de ozon;
    . autorizaţie de mediu - actul tehnico-juridic prin care sunt stabilite condiţiile şi parametrii de funcţionare, pentru activităţile existente şi pentru cele noi, pe baza acordului de mediu;
    . autorizaţie pentru activitatea nucleara - act tehnico-juridic prin care autoritatea competentă de reglementare autorizeaza pe titularul activităţii sa amplaseze, sa proiecteze, sa achizitioneze, sa fabrice, sa producă, sa construiască, sa transporte, sa importe, sa exporte, sa primească, sa localizeze, sa pună în funcţiune, sa posede, sa folosească, sa opereze, sa transfere, sa dezafecteze şi sa dispună de orice sursa de radiatii ionizante, instalaţii nucleare sau amenajări pentru gospodărirea deşeurilor radioactive;
    . bilanţ de mediu - procedura de a obţine informaţii asupra cauzelor şi consecinţelor efectelor negative cumulate, anterioare şi anticipate, care face parte din acţiunea de evaluare a impactului asupra mediului;
    . biodiversitate - diversitatea dintre organismele vii provenite din ecosistemele acvatice şi terestre, precum şi dintre complexele ecologice din care acestea fac parte; cuprinde diversitatea din interiorul speciilor, dintre specii şi între diversitatea din interiorul speciilor, dintre specii şi între ecosisteme;
    . biotehnologie - aplicaţie tehnologică în care se utilizează sisteme biologice, organisme vii, componentele sau derivatele acestora, pentru realizarea sau modificarea de produse sau procedee cu folosinţă specifică;
    . deteriorarea mediului - alterarea caracteristicilor fizicochimice şi structurale ale componentelor naturale ale mediului, reducerea diversitatii şi productivitatii biologice a ecosistemelor naturale şi antropizate, afectarea echilibrului ecologic şi al calităţii vieţii cauzate, în principal, de poluarea apei, atmosferei şi solului, supraexploatarea resurselor, gospodărirea şi valorificarea lor deficitara, ca şi prin amenajarea necorespunzătoare a teritoriului;
    . deşeuri - substanţe rezultate în urma unor procese biologice sau tehnologice, care nu mai pot fi folosite ca atare, dintre care unele sunt refolosibile;
    . deşeuri periculoase - deşeuri toxice, inflamabile, explozive, infectioase, corosive, radioactive sau altele, care, introduse sau menţinute în mediu, pot dăuna acestuia, plantelor, animalelor sau omului;
    . dezvoltare durabila - dezvoltarea care corespunde necesităţilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a le satisface pe ale lor;
    . echilibru ecologic - ansamblul starilor şi interrelatiilor dintre elementele componente ale unui sistem ecologic, care asigura menţinerea structurii, funcţionarea şi dinamica armonioasă a acestuia;
    . ecosistem - complex dinamic de comunităţi de plante, animale şi micoorganisme şi mediul lor lipsit de viaţa, care interactioneaza într-o unitate funcţională;
    . ecoturism - practicarea unui turism cu respectarea regulilor de protecţie a mediului;
    . efluent - orice formă de deversare în mediu, emisie punctuala sau difuza, inclusiv prin scurgere, jeturi, injecţie, inoculare, depozitare, vidanjare sau vaporizare;
    . emisii - poluanti evacuati în mediu, inclusiv zgomote, vibratii, radiatii electromagnetice şi ionizante, care se manifesta şi se măsoară la locul de plecare din sursa;
    . evaluarea impactului asupra mediului - cuantificarea efectelor activităţii umane şi a proceselor naturale asupra mediului, a sănătăţii şi securităţii omului, precum şi a bunurilor de orice fel;
    . habitat - locul sau tipul de loc în care un organism sau o populaţie exista în mod natural;
    . mediu - ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul şi subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii, sistemele naturale în interactiune cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale şi spirituale;
    . monitorizarea mediului - sistem de supraveghere, prognoza, avertizare şi intervenţie, care are în vedere evaluarea sistematica a dinamicii caracteristicilor calitative ale factorilor de mediu, în scopul cunoaşterii stării de calitate şi semnificatiei ecologice a acestora, evoluţiei şi implicatiilor sociale ale schimbărilor produse, urmate de măsuri care se impun;
    . monument al naturii - specii de plante şi animale rare sau periclitate, arbori izolati, formaţiuni şi structuri geologice de interes ştiinţific sau peisagistic;
    . poluant - orice substanţa solida, lichidă, sub forma gazoasa sau de vapori ori forma de energie (radiaţie electromagnetica, ionizanta, termica, fonica sau vibratii) care, introdusă în mediu, modifica echilibrul constituentilor acestuia şi al organismelor vii şi aduce daune bunurilor materiale;
    . prejudiciu - efect cuantificabil în cost al daunelor asupra sănătăţii oamenilor, bunurilor sau mediului provocat de poluanti, activităţi dăunătoare sau dezastre;
    . program pentru conformare - plan de măsuri cuprinzând etape care trebuie parcurse în intervale precizate prin prevederile autorizaţiei de mediu, de către autoritatea competentă, în scopul respectării reglementărilor privind protecţia mediului;
    . resurse naturale - totalitatea elementelor naturale ale mediului ce pot fi folosite în activitatea umană: resurse neregenerabile - minerale şi combustibili fosili -, regenerabile - apa, aer, sol, flora, fauna sălbatică - şi permanente - energie solara, eoliana, geotermala şi a valurilor;
    . risc ecologic potenţial - probabilitatea producerii unor efecte negative asupra mediului, care pot fi prevenite pe baza unui studiu de evaluare;
    . substanţe periculoase - orice substanţa sau produs care, folosit în cantităţi, concentratii sau condiţii aparent nepericuloase, prezintă risc semnificativ pentru om, mediu sau pentru bunurile materiale; pot fi explozive, oxidante, inflamabile, toxice, nocive, corosive, iritante, mutagene, radioactive;
    . sursa de radiatii ionizante - entitate fizica, naturala, fabricata sau utilizata ca element al unei activităţi care poate genera expuneri la radiatii, prin emitere de radiatii ionizante sau eliberare de substanţe radioactive;
    . titularul proiectului sau al activităţii - persoana fizica sau juridică, care propune, deţine şi/sau gospodareste o activitate economică sau socială;
    . utilizare durabila - folosirea resurselor regenerabile într-un mod şi o rata care să nu conducă la declinul pe termen lung al acestora, mentinand potenţialul lor în acord cu necesităţile şi aspiraţiile generaţiilor prezente şi viitoare;
    . zona umeda - zona cu exces de umiditate care include mlastini, regiuni inundabile, limane, estuare şi lagune.


    Anexa 2
    LISTA
    activităţilor care sunt supuse procedurii de evaluare a impactului asupra mediului pentru eliberarea acordului şi/sau autorizaţiei de mediu
    1. Transporturi
    1.1. Trafic rutier
    a) autostrăzi;
    b) şosele cu flux intens;
    c) alte drumuri principale; toate drumurile din ariile protejate;
    d) parcuri pentru stationare (terenuri sau clădiri) pentru mai mult de 300 de maşini;
    e) linii noi de transport în comun.
    1.2. Trafic feroviar
    a) noi linii de cale ferată;
    b) alte instalaţii feroviare, inclusiv dublarea sau extinderea liniilor existente.
    1.3. Navigaţie pe ape
    a) instalaţii portuare pentru navele companiilor publice de navigaţie;
    b) porturi industriale cu instalaţii fixe de încărcare şi descărcare;
    c) porturi de agrement cu mai mult de 100 de locuri de acostare (amarare);
    d) cai navigabile.
    1.4. Navigaţie aeriană
    a) aeroporturi;
    b) aerodromuri, cu excepţia helioporturilor;
    c) helioporturi în ariile protejate.
    2. Energie
    2.1. Producţie de energie
    a) instalaţii destinate producerii de energie nucleara (centrale nuclearoelectrice), instalaţii în care are loc o reactie nucleara autointretinuta (reactori de cercetare), instalaţii destinate extractiei şi producţiei de combustibili nucleari şi alte instalaţii generatoare de radiatii ionizante;
    b) instalaţii termice destinate producţiei de energie cu putere mai mare de 10 MW;
    c) centrale hidroelectrice cu putere mai mare de 1 MW;
    d) instalaţii geotermice, inclusiv cele care exploatează căldură apelor subterane;
    e) uzine de gaz, cocserii, instalaţii de lichefiere a carbunelui;
    f) prospectarea, explorarea şi exploatarea petrolului, gazului natural sau carbunelui şi a altor resurse minerale, inclusiv a celor din mare.
    2.2. Transport şi stocare de energie
    a) instalaţii de transport prin conducte al combustibililor sau carburantilor lichizi ori gazosi;
    b) liniile aeriene şi cabluri de înaltă tensiune ingropate, dimensionate pentru 220 kV sau mai mult;
    c) rezervoarele destinate stocarilor de gaz, de combustibili sau de carburanţi;
    d) depozite de cărbune şi de alte resurse minerale;
    e) construirea mijloacelor de transport pentru hidrocarburi, substanţe şi deşeuri periculoase.
    3. Construcţii hidrotehnice
    a) lucrări de regularizare a nivelului sau a scurgerii apelor din lacurile naturale;
    b) amenajări hidrotehnice ca: îndiguiri, corectii, instalaţii pentru reţinerea aluviunilor sau pentru protecţia contra inundaţiilor;
    c) descărcări de material sedimentar în lacuri;
    d) exploatarea de pietriş, nisip, namol terapeutic sau de alte materiale din lacuri, cursuri de apa sau din pânzele de apa subterana (cu excepţia extragerilor punctuale motivate de prevenirea inundaţiilor);
    e) lucrări de captare a apelor subterane şi de suprafaţa;
    f) lucrări de amenajare a zonei de coasta şi de exploatare a resurselor naturale aferente;
    g) puţuri de alimentare cu apa mai adânci de 50 m.
    4. Eliminarea deşeurilor şi a ambalajelor
    a) depozite destinate stocării temporare sau definitive a deşeurilor periculoase şi radioactive;
    b) instalaţii de prelucrare şi tratare a deşeurilor radioactive;
    c) cimitire;
    d) descărcări şi/sau depozitari de materiale inerte;
    e) descărcări controlate, bioactive;
    f) descărcări controlate pentru deşeuri stabilizate;
    g) instalaţii destinate triajului, tratarii, reciclarii sau incinerarii deşeurilor;
    h) depozite provizorii pentru deşeuri sub forma lichidă, solida sau pastoasa (maloasa);
    i) instalaţii de tratare a apelor uzate.
    5. Apărarea naţionala*)
    a) arsenale, terenuri de tir şi de exercitii pentru armata;
    b) aerodromuri militare;
    c) alte instalaţii aparţinând armatei, care sunt asimilabile unuia dintre tipurile de instalaţii menţionate în prezenta anexa.
    6. Sport, turism, agrement
    a) teleferice şi teleschiuri (pentru punerea în valoare turistica a noilor părţii de schi sau a noilor zone situate în domeniile de schi deja existente ori pentru legarea între ele a diferitelor părţii de schi);
    b) piste pentru vehicule cu motor, destinate manifestărilor sportive;
    c) tunuri cu zapada;
    d) stadioane care au tribune fixe prevăzute sa adaposteasca mai mult de 20.000 de spectatori;
    e) parcuri de distractie;
    f) zone verzi.
    7. Industrie
    a) uzine de aluminiu;
    b) otelarii;
    c) uzine de metale neferoase;
    d) instalaţii destinate pretratarii şi topirii metalelor vechi;
    e) instalaţii pentru sinteza produsilor chimici, inclusiv a apei grele;
    f) instalaţii pentru transformarea produselor chimice;
    g) depozite destinate stocării produselor chimice;
    h) fabrici de explozivi şi de muniţii;
    i) abatoare şi macelarii cu o capacitate de producţie mai mare de 5.000 tone pe an;
    j) fabrici de ciment;
    k) fabrici de sticlă cu capacităţi de producţie mai mari de 20.000 tone pe an;
    l) fabrici de celuloza şi hârtie;
    m) fabrici destinate extragerii şi transformarii liantilor şi materialelor care conţin lianti;
    n) fabrici care produc panouri de aglomerate;
    o) instalaţii pentru prelucrarea lemnului;
    p) instalaţii pentru produse textile şi de pielarie;
    r) fabricarea, comercializarea şi utilizarea substanţelor periculoase şi a pesticidelor;
    s) instalaţii de depozitare a produselor petroliere, petrochimice şi chimice;
    t) unităţi industriale pentru fabricarea produselor alimentare şi agrotehnice;
    u) unităţi de ecarisaj.
    8. Alte lucrări sau instalaţii
    a) îmbunătăţiri funciare realizate prin lucrări de arta, precum şi intervenţiile pe suprafeţe care sunt mai mari de 200 ha şi/sau acompaniate de măsuri tehnice în scopuri agricole, ca irigarea sau desecarea terenurilor agricole pe suprafeţe mai mari de 20 ha, ca şi proiecte generale de scoatere din circuitul agricol;
    b) cariere de pietriş, nisip şi alte exploatări de extragere a materialelor nefolosite în scopul producerii de energie;
    c) construcţii şi instalaţii pentru creşterea animalelor de ferma, cu capacităţi mai mari de:
    - 100 locuri pentru bovinele de carne;
    - 500 locuri pentru porcii pentru carne;
    - 6.000 locuri pentru gaini ouatoare;
    - 6.000 locuri pentru pui pentru carne;
    - 1.500 locuri pentru curcani pentru carne;
    d) centre comerciale;
    e) locuri de transbordare a mărfurilor şi centre de distribuire;
    f) echipamente fixe destinate transmiterii electrice sau radioelectrice de semnale, imagini sau sunete (numai echipamentele de transmisie), cu o putere mai mare de 500 kW;
    g) defrisari de vegetaţie forestieră din afară fondului forestier;
    h) amenajări piscicole;
    i) importul şi exportul plantelor şi ale animalelor din fauna şi flora spontana;
    j) planurile de urbanism şi amenajare a teritoriului.
    Lista activităţilor care se supun procedurii de evaluare a impactului pentru obţinerea acordului şi/sau autorizaţiei de mediu se va completa de către autoritatea centrala pentru protecţia mediului cu orice activitate noua, necunoscută la data întocmirii listei.
    -------- Notă *) Cu respectarea legislaţiei în domeniul apărării naţionale.
    ---------