HOTĂRÂRE nr. 1.093 din 16 august 2006
privind stabilirea cerinţelor minime de securitate şi sănătate pentru protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă
EMITENT
  • GUVERNUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 757 din 6 septembrie 2006



    În temeiul art. 108 din Constituţia României, republicată, şi al art. 51 alin. (1) lit. b) din Legea securităţii şi sănătăţii în munca nr. 319/2006,
    Guvernul României adopta prezenta hotărâre.

    Capitolul I Dispoziţii generale


    Secţiunea 1 Obiectul de reglementare


    Articolul 1

    (1) Prevederile prezentei hotărâri au ca obiect de reglementare protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor pentru sănătatea şi securitatea lor, inclusiv prevenirea unor astfel de riscuri, care apar sau este posibil să apară prin expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă.
    (2) Prevederile prezentei hotărâri constituie cerinţe minime în acest domeniu.
    (3) Valorile limita stabilite de prezenta hotărâre reprezintă valorile maxime admise până la care lucrătorii pot fi expusi în munca.


    Articolul 2

    Prezenta hotărâre nu se aplică lucrătorilor expusi numai la radiatii ionizante reglementate de Comisia Naţionala de Control al Activităţilor Nucleare.


    Articolul 3

    Legea securităţii şi sănătăţii în munca nr. 319/2006 se aplică în totalitate întregului domeniu prevăzut la art. 1 alin. (1), fiind completată cu dispoziţiile prezentei hotărâri.


    Articolul 4

    În situaţia în care se foloseşte în munca azbestul, situaţie care face obiectul Hotărârii Guvernului nr. 1.875/2005 privind protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor faţă de riscurile datorate expunerii la azbest, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 24 ianuarie 2006, dispoziţiile prezentei hotărâri se aplică întotdeauna atunci când sunt mai favorabile sănătăţii şi securităţii în munca.


    Secţiunea a 2-a Definiţii. Domeniul de aplicare-determinarea şi evaluarea riscurilor


    Articolul 5

    Pentru aplicarea prezentei hotărâri termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificatii:
    1. agent cancerigen:
    a) o substanţa care corespunde criteriilor de clasificare în categoria 1 sau 2 de agenţi cancerigeni, astfel cum sunt prevăzute la anexa nr. 1 la Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 490/2002, cu modificările şi completările ulterioare;
    b) un preparat compus din una sau mai multe substanţe prevăzute la lit. a), atunci când concentraţia uneia sau a mai multor astfel de substanţe corespunde cerinţelor impuse în materie de limite de concentraţie pentru clasificarea unui preparat în categoria 1 sau 2 de agenţi cancerigeni, astfel cum sunt prevăzute fie în anexa nr. 2 la Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 490/2002, cu modificările şi completările ulterioare, fie în anexa nr. 1 la Normele metodologice privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea preparatelor chimice periculoase, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 92/2003, atunci când substanţa sau substantele nu figurează în anexa nr. 2 la Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi reparatelor chimice periculoase, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 490/2002, cu modificările şi completările ulterioare, sau nu au prevăzute în aceasta limite de concentraţie;
    c) o substanţa, un preparat sau un procedeu, prevăzute în anexa nr. 1, precum şi o substanţa sau un preparat care este degajat printr-un procedeu prevăzut în aceasta anexa;
    2. agent mutagen:
    a) o substanţa care corespunde criteriilor de clasificare în categoria 1 sau 2 de agenţi mutageni, astfel cum sunt prevăzute la anexa nr. 1 la Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 490/2002, cu modificările şi completările ulterioare;
    b) un preparat compus din una sau mai multe substanţe prevăzute la lit. a), atunci când concentraţia uneia sau a mai multor astfel de substanţe corespunde cerinţelor impuse în materie de limite de concentraţie pentru clasificarea unui preparat în categoria 1 sau 2 de agenţi mutageni, astfel cum sunt prevăzute fie în anexa nr. 2 la Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 490/2002, cu modificările şi completările ulterioare, fie în anexa nr. 1 la Normele metodologice privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea preparatelor chimice periculoase, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 92/2003, atunci când substanţa sau substantele nu figurează în anexa nr. 2 la Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi reparatelor chimice periculoase, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 490/2002, cu modificările şi completările ulterioare, sau nu au prevăzute în aceasta limite de concentraţie;
    3. valoare limita - cu excepţia cazului în care se prevede altfel, limita mediei ponderate în timp a concentratiei agentului cancerigen sau mutagen în aer în zona de respiratie a lucrătorului, pe o perioadă de referinţa specificată în prezenta hotărâre.
    4. substanţa - termenul definit potrivit prevederilor art. 6 lit. a) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 200/2000 privind clasificarea, etichetarea şi ambalarea substanţelor şi preparatelor chimice periculoase, aprobată cu modificări prin Legea nr. 451/2001, cu modificările şi completările ulterioare.
    5. preparat - termenul definit potrivit prevederilor art. 6 lit. b) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 200/2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 451/2001, cu modificările şi completările ulterioare.
    6. zona de respiratie a lucrătorului - zona de forma emisferica, situata la nivelul fetei lucrătorului, având raza de 0,3 m, masurati de la mijlocul unei linii imaginare ce uneste urechile.


    Articolul 6

    (1) Prevederile prezentei hotărâri se aplică oricărei activităţi în care lucrătorii sunt sau pot fi expusi, ca urmare a muncii lor, la agenţi cancerigeni sau mutageni.
    (2) În cazul oricărei activităţi susceptibile să prezinte pentru lucrători un risc de expunere la agenţi cancerigeni sau mutageni, angajatorul este obligat sa determine natura, gradul şi durata de expunere a lucrătorilor, pentru a face posibila evaluarea oricărui risc pentru sănătatea şi securitatea lor, precum şi stabilirea măsurilor care trebuie luate.
    (3) Angajatorul este obligat sa reînnoiască periodic evaluarea riscurilor şi în mod obligatoriu la orice modificare a condiţiilor de muncă prin care poate fi influentata expunerea lucrătorilor la agenţi cancerigeni sau mutageni.
    (4) Angajatorul este obligat sa furnizeze inspectoratului teritorial de muncă şi/sau autorităţii de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti, la cererea acestora, elementele care au servit la evaluarea prevăzută la alin. (2).


    Articolul 7

    La evaluarea riscului trebuie luate în considerare toate căile de patrundere în organism a agentului cancerigen sau mutagen, cum ar fi absorbtia transcutanata şi/sau percutanata.


    Articolul 8

    În situaţia în care se efectuează evaluarea prevăzută la art. 6 alin. (2), angajatorii trebuie să acorde o atenţie deosebită tuturor eventualelor efecte asupra securităţii şi sănătăţii lucrătorilor cu sensibilitate specială şi trebuie să ia în considerare, printre altele, faptul ca este preferabil sa nu angajeze/repartizeze astfel de lucrători în zonele în care pot intră în contact cu agenţi cancerigeni sau mutageni.


    Capitolul II Obligaţiile angajatorilor


    Secţiunea 1 Reducerea utilizării şi înlocuirea agenţilor cancerigeni sau mutageni la locul de muncă


    Articolul 9

    Angajatorul trebuie să reducă utilizarea unui agent cancerigen sau mutagen la locul de muncă, dacă este posibil din punct de vedere tehnic, în special prin înlocuirea sa cu o substanţa, preparat sau procedeu, care, în condiţii de utilizare, nu este periculos ori este mai puţin periculos pentru sănătatea sau securitatea lucrătorilor, după caz.


    Articolul 10

    La cererea inspectoratului teritorial de muncă şi/sau a autorităţii de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti, angajatorul comunică acestora rezultatul acţiunilor sale.


    Secţiunea a 2-a Prevenirea şi reducerea expunerii la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă


    Articolul 11

    Expunerea nu trebuie să se realizeze în situaţia în care s-a depăşit valoarea limita a agentului cancerigen sau mutagen prevăzută de prezenta hotărâre ori de actele normative prevăzute la art. 5 pct. 1 sau 2, după caz.


    Articolul 12

    (1) Expunerea lucrătorilor trebuie evitata dacă rezultatele evaluării prevăzute la art. 6 evidenţiază un risc pentru sănătatea sau securitatea lucrătorilor.
    (2) Dacă din punct de vedere tehnic nu este posibila înlocuirea agentului cancerigen sau mutagen printr-o substanţa, preparat sau procedeu, care, în condiţii de utilizare, nu este periculos sau este mai puţin periculos pentru sănătate şi securitate, angajatorul trebuie să ia măsuri ca agentul cancerigen sau mutagen să fie, atât cat este posibil din punct de vedere tehnic, produs ori utilizat într-un sistem închis.
    (3) Dacă aplicarea unui sistem închis nu este posibila, angajatorul trebuie să asigure condiţii pentru ca expunerea lucrătorilor să fie redusă la nivelul cel mai scăzut posibil din punct de vedere tehnic.
    (4) În toate cazurile în care se utilizează un agent cancerigen sau mutagen, angajatorul este obligat sa ia următoarele măsuri:
    a) limitarea cantităţilor agentului cancerigen sau mutagen la locul de muncă;
    b) limitarea numărului de lucrători expusi sau susceptibil a fi expusi, la nivelul cel mai scăzut posibil;
    c) proiectarea unui proces de muncă şi a unor măsuri tehnice de control prin care să se evite sau să se reducă la minimum degajarea de agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă;
    d) evacuarea agenţilor cancerigeni sau mutageni la sursa, prin ventilaţie adecvată, locală (exhaustare) sau generală, şi compatibila cu necesitatea de a proteja sănătatea umană şi mediul înconjurător;
    e) utilizarea metodelor de măsurare adecvate existente pentru agenţii cancerigeni sau mutageni, în special pentru detectarea din timp a expunerilor anormale rezultate dintr-un eveniment neprevăzut sau dintr-un accident;
    f) aplicarea unor proceduri şi metode de muncă adecvate;
    g) asigurarea măsurilor de protecţie colectivă şi/sau, în cazul în care expunerea nu poate fi evitata prin alte mijloace, a măsurilor de protecţie individuală;
    h) aplicarea unor măsuri de igiena, în special curatarea cu regularitate a pardoselilor, pereţilor şi a altor suprafeţe;
    i) informarea lucrătorilor;
    j) delimitarea zonelor de risc şi utilizarea unor indicatoare de securitate adecvate, inclusiv a indicatorului "Fumatul interzis", în zonele în care lucrătorii sunt sau pot fi expusi la agenţi cancerigeni sau mutageni;
    k) elaborarea unor planuri de măsuri pentru situaţiile de urgenta în care ar putea să se producă expuneri anormal de ridicate;
    l) asigurarea unor mijloace care să permită depozitarea, manipularea şi transportul fără risc al agenţilor cancerigeni sau mutageni, în special prin utilizarea de recipiente ermetice şi etichetate clar şi vizibil;
    m) asigurarea unor mijloace care să permită colectarea, depozitarea şi evacuarea în siguranţa a deşeurilor de către lucrători, inclusiv utilizarea recipientelor ermetice şi etichetate clar şi vizibil.


    Secţiunea a 3-a Informarea autorităţilor competente


    Articolul 13

    Dacă rezultatele evaluării prevăzute la art. 6 evidenţiază existenta unui risc pentru sănătatea şi securitatea lucrătorilor, angajatorul trebuie să pună la dispoziţie inspectoratului teritorial de muncă şi/sau autorităţii de sănătate publică judeţene sau a municipiului Bucureşti, la cererea acestora, informaţii corespunzătoare.


    Articolul 14

    Informaţiile prevăzute la art. 13 se referă la:
    a) activităţile desfăşurate şi/sau procedeele industriale folosite, inclusiv motivele pentru care se utilizează agenţi cancerigeni sau mutageni;
    b) cantităţile fabricate sau utilizate de substanţe ori preparate care conţin agenţi cancerigeni sau mutageni;
    c) numărul lucrătorilor expusi;
    d) măsurile de prevenire luate;
    e) tipul echipamentului de protecţie utilizat;
    f) natura şi gradul expunerii;
    g) cazurile de înlocuire a agenţilor cancerigeni sau mutageni.


    Secţiunea a 4-a Expunerea imprevizibila şi expunerea previzibila. Accesul în zonele de risc


    Articolul 15

    (1) În cazul producerii unor evenimente imprevizibile sau a accidentelor care ar putea antrena o expunere anormala a lucrătorilor, angajatorul trebuie să îi informeze pe aceştia.
    (2) Până la normalizarea situaţiei şi eliminarea cauzelor expunerii anormale, angajatorul trebuie să ia următoarele măsuri:
    a) sa dispună ca în zona afectată sa lucreze numai lucrătorii care sunt indispensabili pentru executarea reparaţiilor sau a altor lucrări necesare;
    b) sa doteze lucrătorii implicaţi cu echipament individual de protecţie, inclusiv cu echipament pentru protecţia respiratorie; expunerea nu trebuie să fie permanenta şi trebuie limitată la strictul necesar pentru fiecare lucrator;
    c) sa nu permită ca lucrători neprotejati sa lucreze în zona afectată.
    (3) Lucrătorii implicaţi trebuie să poarte echipamentul individual de protecţie şi de lucru cu care au fost dotati.


    Articolul 16

    (1) Pentru anumite activităţi, cum este întreţinerea, pentru care este previzibila posibilitatea unei cresteri semnificative a expunerii şi în privinta cărora au fost deja epuizate toate posibilităţile de a lua alte măsuri tehnice de prevenire în scopul limitării acestei expuneri a lucrătorilor, angajatorul trebuie să stabilească, după consultarea lucrătorilor şi/sau a reprezentanţilor lor din întreprindere ori unitate, fără a afecta responsabilitatea angajatorului, măsurile necesare pentru a reduce durata expunerii lucrătorilor la minimum posibil şi pentru a asigura protecţia lor în timpul acestor activităţi.
    (2) Pentru aplicarea prevederilor alin. (1) angajatorul trebuie să pună la dispoziţie lucrătorilor implicaţi echipament individual de protecţie, inclusiv echipament pentru protecţia respiratorie. Lucrătorii implicaţi trebuie să poarte echipamentul individual de protecţie pe toată durata în care persista expunerea anormala.
    (3) Pentru activităţile prevăzute la alin. (1) expunerea lucrătorilor nu trebuie să fie permanenta şi trebuie limitată strict la minimum necesar pentru fiecare lucrator.


    Articolul 17

    Angajatorul trebuie să ia măsurile necesare adecvate pentru delimitarea clara şi semnalizarea zonelor în care se desfăşoară activităţile prevăzute la art. 16 alin. (1) sau pentru a preintampina prin alte mijloace accesul persoanelor neautorizate în astfel de zone.


    Articolul 18

    Angajatorul trebuie să ia măsurile necesare pentru ca accesul în zone în care se desfăşoară activităţi pentru care rezultatele evaluării prevăzute la art. 6 evidenţiază un risc pentru securitatea sau sănătatea lucrătorilor să fie permis numai lucrătorilor care, prin natura muncii sau a funcţiei lor, e necesar să fie prezenţi în interiorul zonei.


    Secţiunea a 5-a Măsuri de igiena şi de protecţie individuală


    Articolul 19

    Angajatorul este obligat ca, pentru orice activitate în care exista risc de contaminare cu agenţi cancerigeni sau mutageni, sa ia măsuri adecvate pentru a se asigura ca:
    a) lucrătorii nu mananca, nu beau şi nu fumeaza în zonele de lucru în care exista riscul contaminarii cu agenţi cancerigeni sau mutageni;
    b) lucrătorii sunt dotati cu echipament individual de protecţie adecvat sau alt echipament special adecvat;
    c) sunt prevăzute locuri special amenajate pentru depozitarea separată a echipamentului individual de protecţie sau a echipamentului special, pe de o parte, de îmbrăcămintea de strada, pe de altă parte;
    d) lucrătorii au la dispoziţie grupuri sanitare şi duşuri, suficiente şi adecvate;
    e) echipamentul individual de protecţie este depozitat corect în locuri bine stabilite şi este verificat şi curatat dacă este posibil înainte şi obligatoriu după fiecare utilizare;
    f) echipamentul individual de protecţie cu deficiente este reparat sau înlocuit înainte de următoarea utilizare.


    Articolul 20

    Lucrătorii nu trebuie să suporte costul măsurilor prevăzute la art. 19.


    Secţiunea a 6-a Informarea, instruirea, consultarea şi participarea lucrătorilor


    Articolul 21

    (1) Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru ca lucrătorii şi/sau reprezentanţii lucrătorilor din întreprindere sau unitate sa primească o instruire suficienta şi adecvată, bazată pe toate cunoştinţele disponibile, în special sub forma de informaţii şi instrucţiuni, referitoare la:
    a) riscurile potenţiale pentru sănătate, inclusiv riscurile suplimentare cauzate de consumul de tutun;
    b) măsurile care trebuie luate pentru prevenirea expunerii;
    c) cerinţele de igiena;
    d) purtarea şi utilizarea echipamentului individual de protecţie;
    e) măsurile pe care trebuie să le ia lucrătorii, în special personalul de intervenţie, în cazul producerii unor incidente şi pentru prevenirea incidentelor.
    (2) Instruirea prevăzută la alin. (1) trebuie să fie:
    a) adaptată la evoluţia riscurilor şi la apariţia unor riscuri noi;
    b) repetată periodic, dacă este necesar.


    Articolul 22

    Angajatorul trebuie să informeze lucrătorii cu privire la instalaţiile şi recipientele lor auxiliare care conţin agenţi cancerigeni sau mutageni, sa vegheze ca toate aceste recipiente, ambalaje şi instalaţii să fie etichetate clar şi lizibil şi sa expuna semnele de avertizare în mod cat mai vizibil.


    Articolul 23

    (1) Pentru informarea lucrătorilor, angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru ca:
    a) lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor din întreprindere sau unitate să poată controla dacă prevederile prezentei hotărâri se aplică ori să se poată implica în aplicarea lor;
    b) lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor din întreprindere ori unitate să fie informati cat mai repede posibil asupra unei expuneri anormale, inclusiv expunerile prevăzute la art. 16, asupra cauzelor acestora şi asupra măsurilor luate sau care trebuie luate pentru remedierea situaţiei;
    c) sa păstreze o lista nominală actualizată a lucrătorilor implicaţi în activităţile pentru care rezultatele evaluării prevăzute la art. 6 evidenţiază un risc pentru sănătatea sau securitatea lor, cu precizarea expunerii la care ei au fost supuşi, dacă aceasta informaţie este disponibilă;
    d) medicul de medicina muncii şi/sau medicul de medicina generală/medicina de familie, cu competenţa în medicina de întreprindere, conform legii, inspectoratul teritorial de muncă şi/sau autoritatea de sănătate publică judeteana ori a municipiului Bucureşti, precum şi orice altă persoană responsabilă cu securitatea şi sănătatea în munca să aibă acces la lista prevăzută la lit. c);
    e) fiecare lucrator să aibă acces la informaţiile conţinute în lista care îl privesc personal;
    f) lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor din întreprindere ori unitate să aibă acces la informaţii colective care nu conţin nominalizări de persoane.
    (2) În situaţia prevăzută la alin. (1) lit. a) lucrătorii şi/sau reprezentanţii lor din unitate trebuie să poată controla ori să se poată implica în aplicarea prevederilor prezentei hotărâri, în special cu privire la:
    a) consecinţele pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor legate de alegerea, purtarea şi utilizarea imbracamintei sau a echipamentului individual de protecţie, fără a afecta responsabilitatea angajatorului pentru stabilirea eficacitatii imbracamintei ori a echipamentului de protecţie;
    b) măsurile stabilite de angajator şi la care se face referire în art. 16 alin. (1), fără a afecta responsabilitatea angajatorului de a stabili astfel de măsuri.


    Articolul 24

    Angajatorul trebuie să asigure consultarea şi participarea lucrătorilor şi/sau reprezentanţilor acestora la procesul de stabilire a măsurilor privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea acestora la acţiunea agenţilor cancerigeni ori mutageni în timpul activităţii desfăşurate la locul de muncă, în conformitate cu prevederile secţiunii a 6-a a cap. III din Legea nr. 319/2006.


    Capitolul III Dispoziţii referitoare la supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor


    Secţiunea 1 Supravegherea medicală


    Articolul 25

    (1) Măsurile pentru supravegherea medicală a lucrătorilor pentru care rezultatul evaluării prevăzute la art. 6 evidenţiază riscuri pentru sănătatea sau securitatea lor se stabilesc în concordanta cu reglementările Ministerului Sănătăţii Publice.
    (2) Măsurile pentru supravegherea medicală a lucrătorilor, stabilite în conformitate cu prevederile alin. (1), se asigura de către angajator astfel încât fiecare lucrator care desfăşoară activităţi cu risc pentru securitatea şi/sau sănătatea sa la locul de muncă să fie supus unei supravegheri medicale, atât:
    a) înainte de expunerea sa la acţiunea agenţilor cancerigeni şi/sau mutageni, cat şi:
    b) la intervale de timp regulate, după expunerea sa la acţiunea agenţilor cancerigeni şi/sau mutageni.
    (3) Toate aceste măsuri de supraveghere medicală a lucrătorilor sunt concepute astfel încât să fie posibila aplicarea directa a măsurilor specifice de igiena individuală şi de medicina muncii.
    (4) Dacă se constată că un lucrator prezintă manifestări clinice susceptibile a fi rezultatul expunerii la agenţi cancerigeni sau mutageni, medicul de medicina muncii şi/sau medicul cu competenţa în medicina de întreprindere poate solicita ca şi alţi lucrători care au suferit o expunere similară să facă obiectul unei supravegheri medicale.
    (5) În situaţia prevăzută la alin. (4) angajatorul trebuie să realizeze o noua evaluare a riscului de expunere, în conformitate cu prevederile art. 6.


    Articolul 26

    (1) Pentru fiecare lucrator pentru care se asigura supraveghere medicală, medicul de medicina muncii şi/sau cu competenţa în medicina de întreprindere trebuie să întocmească un dosar medical individual.
    (2) Medicul de medicina muncii şi/sau medicul cu competenţa în medicina de întreprindere, responsabil cu supravegherea medicală, va propune măsurile de protecţie individuală sau măsurile de prevenire care trebuie luate pentru fiecare lucrator.


    Articolul 27

    Lucrătorii trebuie să primească informaţii şi recomandări privind supravegherea medicală de care pot beneficia după încetarea expunerii.


    Articolul 28

    Lucrătorii trebuie să aibă acces la rezultatele supravegherii medicale care îi privesc personal.


    Articolul 29

    (1) Lucrătorii vizati sau angajatorul pot/poate să solicite reexaminarea rezultatelor supravegherii medicale.
    (2) Costul reexaminarilor rezultatelor prevăzute la alin. (1) se suporta de către solicitant.


    Articolul 30

    Recomandările pentru supravegherea medicală a lucrătorilor sunt prevăzute în anexa nr. 2 la prezenta hotărâre, precum şi în reglementările Ministerului Sănătăţii Publice.


    Secţiunea a 2-a Păstrarea dosarelor medicale


    Articolul 31

    Toate cazurile de cancer identificate ca rezultat al expunerii în munca la un agent cancerigen sau mutagen trebuie raportate autorităţii teritoriale de sănătate publică.


    Articolul 32

    (1) Lista prevăzută la art. 23 alin. (1) lit. c) şi dosarul medical prevăzut la art. 26 alin. (1) trebuie păstrate cel puţin 40 de ani de la încetarea expunerii.
    (2) În cazul în care întreprinderea îşi încetează activitatea, angajatorul trebuie să predea autorităţilor de sănătate publică judeţene şi a municipiului Bucureşti documentele prevăzute la alin. (1).


    Capitolul IV Dispoziţii finale


    Articolul 33

    (1) Pe baza informaţiilor disponibile privind agenţii cancerigeni sau mutageni, inclusiv a datelor ştiinţifice şi tehnice care exista, precum şi a deciziilor Consiliului Uniunii Europene, valorile limita, ghidurile necesare în utilizare sau adaptarile prevăzute la art. 35 alin. (2) se stabilesc/elaborează de o comisie formată din reprezentanţi ai Ministerului Sănătăţii Publice şi ai Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, precum şi din alţi specialişti desemnaţi de acestea, după caz.
    (2) Comisia prevăzută la alin. (1) îşi elaborează propriul regulament de organizare şi funcţionare, care se aproba prin ordin comun al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei şi al ministrului sănătăţii publice.
    (3) Comisia prevăzută la alin. (1), când considera necesar şi în mod fundamentat, poate propune instituţiilor implicate şi adoptarea altor dispoziţii direct conexe.


    Articolul 34

    Valorile limita prevăzute la art. 1 alin. (3) şi la art. 11, celelalte dispoziţii direct conexe, precum şi perioada specificată la art. 5 pct. 3 sunt prevăzute în anexa nr. 3.


    Articolul 35

    (1) Anexele nr. 1-3 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
    (2) Adaptarile de natura strict tehnica ale anexelor nr. 1-3 se aproba prin ordin comun al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei şi al ministrului sănătăţii publice.


    Articolul 36

    Utilizarile pe care diferitele instituţii implicate le dau informaţiilor prevăzute la art. 31 se ţin la dispoziţia Comisiei Europene.


    Articolul 37

    Studiile efectuate în domeniu, cu implicarea informaţiilor prevăzute la art. 31, precum şi utilizarile prevăzute la art. 36 vor fi transmise Ministerului Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, pentru a fi puse la dispoziţia Comisiei Europene, la solicitarea acesteia.


    Articolul 38

    Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei aduce la cunoştinţa Comisiei Europene textul dispoziţiilor de drept intern adoptate în domeniul reglementat de prezenta hotărâre.


    Articolul 39

    Prezenta hotărâre intră în vigoare la data de 1 octombrie 2006.
    *
    Prezenta hotărâre transpune prevederile Directivei 2004/37/CE privind protecţia lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la agenţi cancerigeni sau mutageni la locul de muncă (a sasea directiva specifică în sensul art. 16 paragraful 1 din Directiva 89/391/CEE ), publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L 158 din 30 aprilie 2004.
    PRIM-MINISTRU
    CĂLIN POPESCU-TĂRICEANU
    Contrasemnează:
    ---------------
    Ministrul muncii,
    solidarităţii sociale şi familiei,
    Gheorghe Barbu
    Ministrul economiei şi comerţului,
    Codruţ Ioan Sereş
    Ministrul mediului
    şi gospodăririi apelor,
    Sulfina Barbu
    Ministrul sănătăţii publice,
    Gheorghe Eugen Nicolaescu
    Ministrul integrării europene,
    Anca Daniela Boagiu
    Bucureşti, 16 august 2006.
    Nr. 1.093.


    Anexa 1
    TIPURI DE AGENŢI
    cu acţiune cancerigena sau mutagena
    A. Lista substanţelor, preparatelor şi procedeelor care pot duce la apariţia cancerului
    [prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. c) din hotărâre]
    1. Fabricarea auraminei
    2. Lucrări care implica expunerea la hidrocarburi policiclice aromate prezente în funingine, gudron de cărbune sau smoala de huila
    3. Lucrări care implica expunerea la pulberi, fumuri sau aerosoli rezultaţi la prajirea şi electrorafinarea matelor de nichel
    4. Procedeul de fabricare cu acid concentrat a alcoolului izopropilic
    5. Lucrări care implica expunerea la pulberi de lemn de esenta tare. O lista a tipurilor de lemn de esenta tare exista în volumul 62 al monografiilor referitoare la evaluarea riscurilor de carcinogenitate la om, intitulate "Wood Dust and Formaldehyde" - "Pulbere de lemn şi formaldehida", publicate de Centrul Internaţional de Cercetări asupra Cancerului, Lyon, 1995.
    B. Alte tipuri de acţiune cancerigena
    Agenţi fizici:
    a) radiatia solara în exces;
    b) radiatii ionizante.


    Anexa 2
    RECOMANDĂRI PRACTICE
    cu privire la supravegherea medicală a lucrătorilor
    1. Medicul de medicina muncii şi/sau medicul cu competenţa în medicina de întreprindere, responsabil cu supravegherea medicală a lucrătorilor expusi la agenţi cancerigeni sau mutageni, trebuie să cunoască bine condiţiile sau împrejurările expunerii fiecărui lucrator.
    2. Supravegherea medicală a lucrătorilor trebuie asigurata în conformitate cu principiile şi practicile medicinei muncii; aceasta trebuie să cuprindă cel puţin următoarele măsuri:
    a) înregistrarea antecedentelor medicale şi profesionale ale fiecărui lucrator;
    b) anamneza;
    c) dacă este cazul, supravegherea biologica, precum şi depistarea efectelor precoce şi reversibile.
    Se pot decide şi alte examene pentru fiecare lucrator care face obiectul unei supravegheri medicale, avându-se în vedere cele mai recente progrese în medicina muncii.


    Anexa 3
    VALORI LIMITA NAŢIONALE
    de expunere profesională pentru agenţi cancerigeni
    (prevăzute la art. 34 din hotărâre)
    A. VALORI LIMITA ADMISIBILE DE EXPUNERE PROFESIONALĂ

    ┌──────────────────────┬─────────┬───────┬───────────────────┬─────────┬───────┐
    │ │ │ │ Valori limita │ │Măsuri │
    │ Denumire │EINECS*1)│CAS*2) ├──────────┬────────┤Obser- │tranzi-│
    │ │ │ │(mg/mc)*3)│(ppm)*4 │vatii │torii │
    ├──────────────────────┼─────────┼───────┼──────────┼────────┼─────────┼───────┤
    │Benzen │200-753-7│71-43-2│ 3,25*5) │ 1*5) │piele*6) │ - │
    ├──────────────────────┼─────────┼───────┼──────────┼────────┼─────────┼───────┤
    │Clorura de vinil │200-831 │75-01-4│ 7,77*5) │ 3*5) │ - │ - │
    │monomer │ │ │ │ │ │ │
    ├──────────────────────┼─────────┼───────┼──────────┼────────┼─────────┼───────┤
    │Pulberi de lemn de │ │ │ │ │ │ │
    │ esenta tare │ - │ - │5,00*5,*7)│ - │ - │ - │
    └──────────────────────┴─────────┴───────┴──────────┴────────┴─────────┴───────┘

    B. ALTE VALORI LIMITA ADMISIBILE DE EXPUNERE PROFESIONALĂ PENTRU PULBERI
    Nr. crt. Denumirea substanţei Valoare limita 8 ore Observaţii
    1. Cuart (pulbere) 0,1 mg/mc Fractie respirabila*7)
    2. Cristobalit (pulbere) 0,05 mg/mc Fractie respirabila*7)
    3. Tridimit (pulbere) 0,05 mg/mc Fractie respirabila*7)
    4. Azbest (amestec de fibre, inclusiv cel care conţine crisotil) (pulbere) 0,1 fibra/cmc Fractie respirabila*7)
    5. Lana de sticlă(pulbere) 1 fibra/cmc Fractie respirabila*7)
    6. Lana de roca (pulbere) 1 fibra/cmc Fractie respirabila*7)
    7. Lana de furnal (pulbere) 1 fibra/cmc Fractie respirabila*7)
    8. Fibre de sticlă pentru scopuri speciale 1 fibra/cmc Fractie respirabila*7)
    9. Lemn (esenta moale) 5 mg/mc Fractie totală
    10. Lemn de cedru (pulberi) 0,5 mg/mc Fractie totală

    -----------
    *1) EINECS: Inventarul european al produselor chimice existente (European Inventory of Existing Chemical Substances).
    *2) CAS: numărul din Chemical Abstract Service
    *3) mg/mc = miligrame pe metru cub de aer la 20°C şi 101,3 kPa (760 mm coloana de mercur)
    *4) ppm = părţi volumetrice pe milion, în aer (ml/mc)
    *5) Măsurate sau calculate prin raportare la o perioadă de referinţa de 8 ore.
    *6) Prin expunere este posibil ca la absorbtia în organism prin inhalare să se adauge şi o absorbţie cutanata.
    *7) Fractie respirabila (inhalabila): dacă pulberile de lemn de esenta tare sunt amestecate cu alte pulberi de lemn, valoarea limita se aplică tuturor pulberilor de lemn prezente în amestec.
    ------------