DECIZIE nr. 675 din 12 iunie 2008referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 474 din 27 iunie 2008



    Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorIon Predescu - judecătorPuskas Valentin Zoltan - judecătorAugustin Zegrean - judecătorIon Tiucă - procurorClaudia-Margareta Krupenschi - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Ana Stan în Dosarul nr. 1.057/46/2007 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde partea Uniunea Naţională a Notarilor Publici din România, prin consilier juridic Valentina-Carmen Dachin, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Având cuvântul asupra excepţiei de neconstituţionalitate, partea prezentă solicită respingerea acesteia, deoarece dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei. Dimpotrivă, noua cale de revizuire, instituită prin textul de lege criticat, a constituit temeiul de drept pe care reclamantul - autorul excepţiei - şi-a bazat acţiunea în faţa instanţei de judecată, iar prezenta excepţie este ridicată exclusiv în scopul tergiversării soluţionării cauzei. Depune note scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Prevederile legale criticate, prin care este instituit un nou caz de revizuire, nu încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (2) referitoare la stabilirea numai prin lege a competenţei instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată şi nici ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, ci constituie tocmai valorificarea acestor drepturi fundamentale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 30 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.057/46/2007, Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.Excepţia a fost ridicată de Ana Stan într-o cauză privind soluţionarea unei cereri de revizuire.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, care adaugă, pe lângă motivele de revizuire stabilite de Codul de procedură civilă, un nou caz pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac, contravine prevederilor art. 21, art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie, deoarece: textul este neclar şi instituie norme de procedură privind competenţa de judecată a instanţelor, cu încălcarea Codului de procedură civilă; nu sunt clar menţionate condiţiile şi termenele stabilite pentru exercitarea dreptului de a cere revizuirea unei hotărâri, precum şi natura acestor termene, textul fiind "greu de apreciat ca accesibil şi previzibil"; este deficitar şi sub aspectul redactării, sintagma "se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă" inducând concluzia că trebuie adăugat un nou motiv de revizuire la art. 322 din acelaşi cod, ce urmează a se aplică în toate cazurile, nu numai de contencios administrativ; nu este definită natura juridică a termenului de 15 zile de la pronunţare pentru a se redacta o hotărâre şi nici nu sunt stabilite criteriile motivării temeinice necesare pentru cererea de motivare a acelei hotărâri.Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul netemeiniciei excepţiei de neconstituţionalitate. Textul de lege criticat nu obstrucţionează accesul liber la justiţie, exercitarea căilor de atac şi nici nu contravine normei constituţionale referitoare la stabilirea prin lege a competenţei instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată, Legea nr. 554/2004 fiind, la fel ca şi Codul de procedură civilă, un astfel de act normativ. De asemenea, legea atacată este accesibilă, dispoziţiile art. 21 alin. (1) din aceasta au un caracter previzibil, iar eventuala neconcordanţă dintre normele de drept comun în materia revizuirii cuprinse în Codul de procedură civilă şi cele speciale cuprinse în Legea nr. 554/2004 nu constituie un motiv întemeiat de neconstituţionalitate a art. 21 alin. (2). În plus, procedura de judecată este cea stabilită de Legea contenciosului administrativ, care se completează cu normele Codului de procedură civilă, iar celelalte aspecte sesizate de autorul excepţiei, referitoare la natura termenelor procedurale, reprezintă atributul instanţelor judecătoreşti, care interpretează şi aplică legea.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului, prin punctul de vedere transmis Curţii, apreciază că prevederile art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale. Textul legal criticat nu încalcă principiul liberului acces la justiţie şi al dreptului la un proces echitabil, deoarece nu înlătură posibilitatea părţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale stabilite prin lege. De asemenea, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, liberul acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi modalităţile instituite de lege. În plus, se observă că autorul excepţiei are în vedere aspecte privind modul de interpretare şi aplicare a legii, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate prin art. I pct. 30 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are următoarea redactare: "(2) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de Codul de procedură civilă, pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţia României, republicată. Cererea de revizuire se introduce în termen de 15 zile de la comunicare, care se face, prin derogare de la regula consacrată de art. 17 alin. (3), la cererea temeinic motivată a părţii interesate, în termen de 15 zile de la pronunţare. Cererea de revizuire se soluţionează de urgenţă şi cu precădere, într-un termen maxim de 60 de zile de la înregistrare."Autorul excepţiei consideră că acest text de lege contravine prevederilor constituţionale ale art. 126 alin. (2) referitoare la stabilirea numai prin lege a competenţei instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată, ale art. 129 privind folosirea căilor de atac, cu raportare la art. 322 din Codul de procedură civilă privind revizuirea hotărârilor, şi ale art. 21 din Legea fundamentală referitoare la accesul liber la justiţie.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia sesizează numeroase aspecte privind interpretarea şi aplicarea legii, eventuale necorelări dintre normele Codului de procedură civilă incidente în materia revizuirii şi cele ale art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, referitoare la un nou motiv de revizuire, precum şi anumite lacune de tehnică legislativă de natură să afecteze condiţiile de accesibilitate, previzibilitate şi claritate ale normei juridice criticate. Conchide, pe aceste temeiuri, că dispoziţiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 contravin art. 21, art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la aspecte ce ţin de interpretarea şi aplicarea legii, precum şi necorelarea legislaţiei interne în materia revizuirii, Curtea reţine că excepţia are caracter inadmisibil, deoarece asemenea probleme nu intră în competenţa sa, ci constituie atributul exclusiv al instanţei de judecată competente, respectiv al legiuitorului.Cât priveşte pretinsa contradicţie dintre textul de lege examinat şi normele constituţionale invocate, Curtea observă că aceasta nu poate fi primită. Art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 conţine norme de procedură prin care se instituie, în mod excepţional, un nou motiv de revizuire şi se stabilesc condiţiile şi termenele în care această cale extraordinară de atac poate fi exercitată. Prin urmare, textul dă expresie prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". În plus, prevederile criticate nu numai că nu împiedică exercitarea liberului acces la justiţie şi folosirea căilor de atac, ci, dimpotrivă, instituie un nou caz, suplimentar, pentru exercitarea de către persoanele interesate a acestor drepturi constituţionale. Faptul că Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevede instituirea unui nou motiv de revizuire, în considerarea unei situaţii speciale, şi anume pronunţarea hotărârilor rămase definitive şi irevocabile prin încălcarea principiului priorităţii dreptului comunitar, reglementat de art. 148 alin. (2), coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituţie, nu poate fi privit ca un motiv de neconstituţionalitate a art. 21 alin. (2) din lege, pentru simplul motiv că această lege, la fel ca şi Codul de procedură civilă, face parte în egală măsură din categoria singurelor acte normative prin care legiuitorul, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, stabileşte competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată.În plus, Curtea constată că nu se poate pretinde o concordanţă între normele Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi cele ale Codului de procedură civilă, astfel cum doreşte autorul excepţiei, atât timp cât în materia revizuirii dreptul comun îl reprezintă Codul de procedură civilă, iar Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 este un act normativ cu caracter special, care, potrivit regulii specialia generalibus derogant, derogă de la normele dreptului comun şi, totodată, se completează cu acestea, în măsura în care nu este prevăzută în mod expres o altă reglementare. Mai mult decât atât, prin soluţionarea excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea urmăreşte conformitatea unui text de lege faţă de normele şi drepturile fundamentale cuprinse în Constituţie şi în actele juridice internaţionale la care România este parte, şi nu faţă de alte prevederi legale din alte acte normative interne cu forţă juridică inferioară.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Ana Stan în Dosarul nr. 1.057/46/2007 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 iunie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi_________