TRATAT din 25 noiembrie 1972dintre Republica Socialistă România şi Republica Populară Mongolă cu privire la asistenţa juridică în cauzele civile, familiale şi penale
EMITENT
  • ACT INTERNAŢIONAL
  • Publicat în  BULETINUL OFICIAL nr. 116 din 31 iulie 1973



    Republica Socialistă România şi Republica Populară Mongolă, în scopul reglementării asistenţei juridice în cauzele civile, familiale şi penale între cele două ţări, au hotărît să încheie prezentul tratat şi, în acest scop, au desemnat împuterniciţii lor:Consiliul de Stat al Republicii Socialiste România pe Traian Gîrba, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Socialiste România în Republica Populară Mongolă;Prezidiul Marelui Hural Popular al Republicii Populare Mongole, pe Daramin Iondon, adjunct al ministrului afacerilor externe al Republicii Populare Mongole,care, după schimbul împuternicirilor lor, găsite în bună şi cuvenită formă, au convenit după cum urmează:  +  Capitolul I Dispoziţii generale  +  Articolul 1Ocrotirea juridică1. Cetăţenii unei părţi contractante se bucură pe teritoriul celeilalte părţi contractante, în ce priveşte drepturile lor personale şi patrimoniale, de aceeaşi ocrotire juridică ca şi cetăţenii proprii.2. Cetăţenii unei părţi contractante au dreptul să se adreseze liber şi nestingherit instanţelor judecătoreşti, procuraturii, notariatelor de stat - denumite în cele ce urmează instituţii judiciare - precum şi altor instituţii ale celeilalte părţi contractante, în competenţa cărora intră probleme de drept civil, familial şi penal, pot să-şi susţină interesele în faţa acestora, să facă cereri şi să introducă acţiuni în aceleaşi condiţii ca şi cetăţenii proprii.3. Dispoziţiile punctelor 1 şi 2 ale prezentului articol se aplică şi persoanelor juridice înfiinţate în conformitate cu legile părţii contractante pe teritoriul căreia îşi au sediul.  +  Articolul 2Scutirea de cauţiuneCetăţenii unei părţi contractante, care domiciliază sau au reşedinţa pe teritoriul celeilalte părţi contractante şi se adresează instanţelor judecătoreşti ale acesteia, nu sînt obligaţi să depună cauţiune pentru acoperirea cheltuielilor de judecată.  +  Articolul 3Acordarea asistenţei juridice1. Părţile contractante îşi vor acorda reciproc asistenţă juridică în materie civilă, familială şi penală.2. În îndeplinirea prevederilor prezentului tratat, instituţiile judiciare, precum şi alte instituţii ale celor două părţi contractante, vor comunică între ele prin intermediul organelor lor centrale, în măsura în care prin prezentul tratat nu s-a prevăzut altfel.  +  Articolul 4Obiectul asistenţei juridicePărţile contractante îşi acordă reciproc asistenţă juridică prin îndeplinirea unor activităţi procesuale, în conformitate cu legislaţia părţii contractante solicitate, cum ar fi: efectuarea percheziţiilor şi sechestrelor, expedierea şi predarea probelor materiale, interogarea învinuiţilor, ascultarea martorilor, experţilor, a părţilor şi a altor persoane, efectuarea de cercetări locale, expedierea şi înmînarea actelor, efectuarea expertizelor.  +  Articolul 5Forma şi conţinutul cererii de acordare a asistenţei juridice1. Instituţiile celor două părţi contractante folosesc în relaţiile dintre ele limba oficială a statului lor.Cererile pentru acordarea asistenţei juridice, precum şi actele anexe, vor fi întocmite în limba părţii contractante solicitante şi vor fi însoţite de traduceri certificate în limba părţii contractante solicitate sau în limba rusă.Cererile trebuie să poarte ştampila oficială.2. Certificarea traducerilor prevăzute la punctul 1 alineatul 2 se va face de un traducător autorizat sau de un organ competent al uneia dintre părţile contractante, inclusiv de misiunea diplomatică sau de oficiul consular al părţii contractante de la a cărei instituţie judiciară provine cererea; o altă certificare nu este necesară.  +  Articolul 6Conţinutul cererii de acordare a asistenţei juridiceCererea de acordare a asistenţei juridice trebuie să conţină următoarele date: a) denumirea instituţiei judiciare solicitante; b) denumirea instituţiei judiciare solicitate; c) indicarea cauzei în care se solicită asistenţa juridică; d) numele şi prenumele părţilor, cetăţenia, ocupaţia şi domiciliul sau reşedinţa lor; pentru persoanele juridice se va indica denumirea şi sediul lor; e) numele, prenumele şi adresa reprezentanţilor acestora, dacă este cazul: f) datele necesare cu privire la obiectul cererii.  +  Articolul 7Reguli privind acordarea asistenţei juridice1. În îndeplinirea cererii de acordare a asistenţei juridice, instituţia solicitată aplică normele legale ale statului său. Instituţia solicitată poate, la cerere, să aplice normele procedurale ale părţii contractante solicitante, în măsura în care ele nu contravin legislaţiei statului său.2. Dacă instituţia solicitată nu este competentă să îndeplinească cererea, ea o va transmite din oficiu instituţiei competente, încunoştinţînd, totodată, despre aceasta instituţia solicitantă.3. La cerere, instituţia solicitată va comunică în timp util instituţiei solicitante data şi locul îndeplinirii cererii de acordare a asistenţei juridice.4. După îndeplinirea cererii, instituţia solicitată transmite instituţiei solicitante actele respective. În cazul cînd asistenţa juridică nu a putut fi acordată, instituţia solicitată va restitui actele instituţiei solicitante, comunicîndu-i, totodată, împrejurările care au împiedicat-o să îndeplinească cererea.  +  Articolul 8Inviolabilitatea martorilor şi experţilor1. Martorul sau expertul care, fiind citat prin instituţia judiciară a părţii contractante solicitate, se prezintă în faţa instituţiei judiciare a părţii contractante solicitante, nu poate, oricare ar fi cetăţenia sa, să fie tras la răspundere penală, arestat sau supus executării unei pedepse penale, pe teritoriul acesteia, pentru infracţiunea ce formează obiectul procesului pentru care a fost citat sau pentru o altă infracţiune săvîrşită înainte de trecerea frontierei de stat a părţii contractante solicitante.2. Martorul sau expertul pierde această garanţie dacă nu a părăsit teritoriul părţii contractante solicitante în termen de 15 zile din ziua cînd instituţia care l-a chemat i-a comunicat că prezenţa sa nu mai este necesară. În acest termen nu se include timpul în care martorul sau expertul nu a putut părăsi teritoriul părţii contractante solicitante din motive independente de voinţa sa.  +  Articolul 9Informaţii privind legislaţiaMinisterul Justiţiei sau Procuratura Republicii Socialiste România şi Tribunalul Suprem sau Procuratura Republicii Populare Mongole, la cerere, îşi pun la dispoziţie, reciproc, informaţii privind legislaţia în vigoare în statul lor.  +  Articolul 10Înlesnirile acordate de instituţiile judiciare1. Cetăţenii unei părţi contractante beneficiază în aceeaşi măsură şi în aceleaşi condiţii, în faţa instituţiilor judiciare ale celeilalte părţi contractante, de înlesnirile care se acordă cetăţenilor acesteia - inclusiv de scutirea de cheltuieli de judecată - în funcţie de situaţia lor materială şi de familie.2. Înlesnirile prevăzute la punctul 1, acordate unei părţi într-o acţiune intentată la o instituţie judiciară a uneia dintre părţile contractante, se extind şi la îndeplinirea comisiilor rogatorii, precum şi la înmînarea de acte în aceeaşi cauză, efectuate pe teritoriul celeilalte părţi contractante.  +  Articolul 111. Adeverinţa cu privire la situaţia materială şi de familie, necesară pentru obţinerea înlesnirilor prevăzute la articolul 10, va fi eliberată de autoritatea competentă a părţii contractante pe teritoriul căreia îşi are domiciliul sau reşedinţa persoana care a făcut cererea.2. Dacă petiţionarul are domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul unui al treilea stat, este suficientă adeverinţa eliberată de misiunea diplomatică sau de oficiul consular al statului său competent în locul unde acesta îşi are domiciliul sau reşedinţa.  +  Articolul 121. Dacă un cetăţean al unei părţi contractante, avînd domiciliul sau reşedinţa pe teritoriul uneia dintre părţile contractante, doreşte să beneficieze în faţa unei instituţii judiciare a celeilalte părţi contractante de înlesnirile prevăzute la articolul 10 punctul 1, el poate face cerere în acest sens, în scris sau verbal, la instituţia judiciară competentă de la domiciliul sau reşedinţa sa, potrivit legii statului căruia îi aparţine această instituţie.De traducerea cererii, adeverinţei prevăzute în articolul 11 şi a eventualelor anexe trebuie să se îngrijească instituţia judiciară căreia i s-a prezentat cererea de către petiţionar.2. Instituţia judiciară care a primit cererea specificată în punctul 1 alineatul 1 o va trimite, împreună cu anexele respective, instituţiei judiciare competente a celeilalte părţi contractante, care va proceda în conformitate cu legea statului său.  +  Articolul 131. Cererea prevăzută la articolul 12 punctul 1 trebuie soluţionată fără a se ţine seama de faptul că nu ar fi redactată în limba autorităţii care urmează să hotărască asupra ei.2. În cazul acordării înlesnirilor, instituţia judiciară solicitată, dacă va fi cazul, va lua şi măsuri pentru asigurarea unui reprezentant din oficiu, în conformitate cu legea statului său.  +  Articolul 14Înmînarea actelor1. Instituţia solicitată înmînează actele în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare pe teritoriul statului său şi numai dacă aceste acte au fost scrise în limba sa ori sînt însoţite de o traducere certificată. În caz contrar, instituţia solicitată înmînează actele destinatarului numai dacă acesta este de acord să le primească.2. Certificarea traducerii se face de către un traducător oficial, de instituţia de la care emană cererea sau de către misiunea diplomatică sau oficiul consular al uneia dintre părţile contractante.3. Cererea de înmînare trebuie să conţină adresa exactă a destinatarului şi indicarea actului ce urmează să fie înmînat.4. Dacă înmînarea nu poate fi efectuată la adresa indicată în cerere, instituţia solicitată va lua din proprie iniţiativă măsurile necesare pentru stabilirea adresei.  +  Articolul 15Confirmarea înmînării actelorDovada de înmînare a actelor se întocmeşte în conformitate cu regulile de înmînare a actelor, în vigoare pe teritoriul părţii contractante solicitate.  +  Articolul 16Înmînarea de acte propriilor cetăţeniAmbele părţi contractante au dreptul să înmîneze, prin misiunile diplomatice sau oficiile consulare, acte propriilor lor cetăţeni, dacă aceştia acceptă primirea.  +  Articolul 17Valabilitatea actelor1. Actele eliberate de o instituţie judiciară sau de o autoritate administrativă a unei părţi contractante, în limitele competenţei sale şi în forma stabilită de legile în vigoare la data emiterii lor, prevăzute cu semnătura oficială şi cu sigiliul oficial, vor avea, şi în faţa instituţiilor judiciare şi a autorităţilor administrative ale celeilalte părţi contractante, puterea probatorie a actelor oficiale.Această prevedere este valabilă şi pentru alte acte cărora, potrivit dispoziţiilor legale ale părţii contractante pe teritoriul căreia au fost eliberate, le este atribuită puterea probatorie a actelor oficiale.2. Aceeaşi putere probatorie o va avea şi legalizarea semnăturii pe un act sub semnătură privată făcută de către o autoritate administrativă a uneia dintre părţile contractante.  +  Articolul 18Pentru actele prevăzute în articolul 17 punctul 1 şi pentru legalizarea prevăzută în articolul 17 punctul 2 nu este necesară nici o altă certificare pentru a fi folosite în faţa instituţiilor judiciare şi a autorităţilor administrative ale celeilalte părţi contractante.  +  Articolul 19Expedierea actelor de stare civilă şi a altor acteInstituţiile unei părţi contractante vor transmite, la cererea instituţiilor celeilalte părţi contractante, prin intermediul organelor lor centrale, copii legalizate de pe hotărîrile instanţelor judecătoreşti, certificate de stare civilă, acte de studii, de studiu în muncă şi alte acte privind drepturi şi interese personale ale cetăţenilor celeilalte părţi contractante.  +  Articolul 20Cheltuielile legate de acordarea asistenţei juridice1. Cheltuielile ocazionate de îndeplinirea cererilor privind acordarea asistenţei juridice nu vor fi rambursate între părţile contractante, cu excepţia celor care privesc remunerarea experţilor şi a celorlalte cheltuieli pentru efectuarea expertizelor.2. Cuantumul cheltuielilor efectuate în acest din urmă caz vor fi comunicate instanţei judecătoreşti solicitante.  +  Articolul 21Refuzul acordării asistenţei juridiceAcordarea asistenţei juridice poate fi refuzată dacă partea contractantă solicitată consideră că prin satisfacerea cererii se aduce atingere principiilor fundamentale ale legislaţiei sale, suveranităţii, securităţii sau ordinii sale publice.  +  Capitolul II Statutul personal şi dreptul de familie  +  Articolul 22Capacitatea persoaneiCapacitatea persoanei se stabileşte potrivit legislaţiei părţii contractante al cărei cetăţean este persoana.  +  Articolul 23Încheierea căsătoriei1. În ceea ce priveşte condiţiile de fond cerute pentru încheierea căsătoriei, fiecare dintre viitorii soţi este supus legii acelei părţi contractante al cărei cetăţean este.2. Forma încheierii căsătoriei este determinată de legea părţii contractante pe al cărei teritoriu se încheie căsătoria.3. Pentru căsătoria care se încheie în faţa unui reprezentant diplomatic sau consular împuternicit cu aceasta, forma căsătoriei este determinată de legea ţării căreia îi aparţine reprezentantul diplomatic sau consular.  +  Articolul 24Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor1. Raporturile personale şi patrimoniale ale soţilor sînt guvernate de legile părţii ai cărei cetăţeni sînt.2. Dacă unul dintre soţi este cetăţean al uneia dintre părţile contractante, iar celălalt soţ, cetăţean al celeilalte părţi contractante, raporturile lor personale şi patrimoniale sînt reglementate de legea acelei părţi contractante pe al cărei teritoriu ei au domiciliul comun.3. Dacă, în cazul prevăzut la punctul 2 din prezentul articol, unul dintre soţi locuieşte pe teritoriul uneia dintre părţile contractante şi celălalt pe teritoriul celeilalte părţi contractante, raporturile lor personale şi patrimoniale sînt determinate după legea acelei părţi contractante pe al cărei teritoriu au avut ultimul domiciliu comun.  +  Articolul 25Divorţul1. În caz de divorţ, dacă ambii soţi au cetăţenia unei părţi contractante şi locuiesc, la data introducerii acţiunii de divorţ, pe teritoriul celeilalte părţi contractante, va fi aplicabilă legea părţii contractante ai cărei cetăţeni sînt soţii. Competente pentru soluţionarea unei asemenea cauze de divorţ sînt instanţele judecătoreşti ale oricăreia dintre părţile contractante. În cazul cînd la data introducerii acţiunii de divorţ unul dintre soţi locuieşte pe teritoriul unei părţi contractante şi celălalt pe teritoriul celeilalte părţi contractante, va fi aplicabilă legea părţii contractante ai cărei cetăţeni sînt soţii, iar pentru soluţionarea cauzei de divorţ, vor fi competente instanţele judecătoreşti ale oricăreia dintre părţile contractante.2. În cazul cînd la data introducerii acţiunii de divorţ, unul dintre soţi aparţine uneia dintre părţile contractante, iar celălalt soţ, celeilalte părţi contractante şi locuiesc fie amîndoi pe teritoriul aceleiaşi părţi contractante, fie unul pe teritoriul unei părţi contractante şi celălalt pe teritoriul celeilalte părţi contractante, sînt competente pentru judecarea acţiunii de divorţ instanţele judecătoreşti ale ambelor părţi contractante. Instanţele judecătoreşti aplică legea statului lor.  +  Articolul 26Constatarea nulităţii sau anularea căsătoriei1. Constatarea nulităţii căsătoriei din cauza nerespectării condiţiilor de formă se face numai dacă sancţiunea nulităţii este prevăzută de legea locului unde s-a încheiat căsătoria, cît şi de legea părţii contractante a cărei cetăţenie o au soţii.2. Constatarea nulităţii căsătoriei sau anularea căsătoriei pentru încălcarea condiţiilor de fond ale încheierii căsătoriei se face dacă sancţiunea nulităţii pentru încălcarea săvîrşită este prevăzută de legea aplicabilă potrivit articolului 23 punctul 1.3. Competenţa se stabileşte în conformitate cu articolul 25.  +  Articolul 27Raporturile juridice dintre părinţi şi copiiRaporturile juridice dintre părinţi şi copii se stabilesc potrivit legislaţiei acelei părţi contractante al cărei cetăţean este copilul.  +  Articolul 28Cauzele privind stabilirea, tăgăduirea sau contestarea paternităţii, cele referitoare la stabilirea şi contestarea maternităţii, precum şi la stabilirea naşterii copilului dintr-o anumită căsătorie, se rezolvă potrivit legislaţiei părţii contractante al cărei cetăţean este copilul.  +  Articolul 29Raporturile juridice dintre copilul născut în afara căsătoriei şi mama sau tatăl acestuia se stabilesc potrivit legii părţii contractante al cărei cetăţean este copilul.  +  Articolul 30Pentru rezolvarea cauzelor privind raporturile juridice prevăzute la articolele 27, 28 şi 29 sînt competente instanţele acelei părţi contractante al cărei cetăţean este copilul.Dacă reclamantul şi pîrîtul domiciliază pe teritoriul uneia dintre părţile contractante, sînt, de asemenea, competente instanţele acestei părţi contractante, cu respectarea dispoziţiilor articolelor 28 şi 29 din prezentul tratat cu privire la competenţa legislativă.  +  Articolul 31Declararea dispariţiei sau a morţii unei persoane şi stabilirea datei şi faptului morţii1. Pentru declararea pe cale judecătorească a dispariţiei sau a morţii unei persoane şi stabilirea datei morţii, sînt competente instanţele judecătoreşti ale părţii contractante al cărei cetăţean era acea persoană la data cînd, potrivit ultimelor ştiri, mai era în viaţă.2. Instanţele judecătoreşti ale unei părţi contractante sînt competente să declare dispariţia sau moartea ori să stabilească data morţii unui cetăţean al celeilalte părţi contractante, la cererea unor persoane care locuiesc pe teritoriul ei, dacă, potrivit legii statului pe teritoriul căruia se află instanţa căreia i se adresează, acele persoane au dreptul la o asemenea acţiune.3. În cauzele arătate la punctele 1 şi 2 din prezentul articol, instanţele judecătoreşti ale fiecărei părţi contractante aplică legea statului lor.  +  Articolul 32Tutela şi curatela1. Cauzele şi condiţiile pentru instituirea ori desfiinţarea tutelei sau curatelei se reglementează de legea părţii contractante al cărei cetăţean este persoana aflată sub tutelă sau curatelă.2. Raporturile juridice dintre tutore sau curator şi persoana care se află sub tutelă sau curatelă se stabilesc potrivit legislaţiei părţii contractante căreia îi aparţine instituţia care a numit pe tutore sau curator.3. În ceea ce priveşte obligaţiile de acceptare a tutelei sau curatelei, se aplică legislaţia părţii contractante al cărei cetăţean este tutorele sau curatorul.  +  Articolul 33În cauzele de tutelă şi curatelă privind cetăţenii celor două părţi contractante, sînt competente, în măsura în care prezentul tratat nu prevede altfel, instituţiile părţii contractante al cărei cetăţean este persoana aflată sub tutelă sau curatelă.  +  Articolul 341. În cazul cînd urmează să se ia măsuri privind tutela sau curatela pentru proteguirea intereselor cetăţeanului unei părţi contractante al cărui domiciliu, reşedinţă sau bunuri se află pe teritoriul celeilalte părţi contractante, instituţia acestei părţi contractante comunică, de îndată, instituţiei competente, conform punctului 1 al articolului 32 din prezentul tratat.2. În cazurile care nu comportă amînare, instituţia celeilalte părţi contractante poate lua singură, în conformitate cu legislaţia sa, măsuri, însă este obligată să informeze de îndată instituţiile competente, conform punctului 1 al articolului 32 din prezentul tratat.Aceste măsuri îşi păstrează valabilitatea pînă la o altă hotărîre a instituţiei indicate la punctul 1 al articolului 32 din prezentul tratat.  +  Articolul 351. Instituţia competentă conform punctului 1 al articolului 32 din prezentul tratat poate transmite tutela sau curatela instituţiei celeilalte părţi contractante atunci cînd persoana care se află sub tutelă sau curatelă are domiciliul, reşedinţa sau bunurile pe teritoriul acestei părţi contractante. Tutela sau curatela se consideră transmisă celeilalte părţi contractante atunci cînd instituţia căreia îi este adresată cererea acceptă preluarea tutelei sau curatelei şi informează despre aceasta instituţia de la care provine cererea.2. Instituţia care, conform punctului 1 al prezentului articol, a acceptat preluarea tutelei sau curatelei îndeplineşte aceste măsuri în conformitate cu legislaţia statului său. Totuşi, în problema capacităţii de folosinţă sau a capacităţii de exerciţiu, se va aplica legislaţia părţii contractante al cărei cetăţean este persoana care se află sub tutelă sau curatelă. Ea nu are dreptul să adopte hotărîri în problemele privitoare la statutul personal al acesteia.  +  Articolul 36Înfierea1. Înfierea, precum şi desfacerea, constatarea nulităţii sau anularea înfierii, se fac potrivit legislaţiei părţii contractante al cărei cetăţean este înfietorul în momentul înfierii, desfacerii, constatării nulităţii sau anulării înfierii.2. Dacă înfiatul este cetăţean al celeilalte părţi contractante, pentru înfiere este necesară autorizaţia acestei părţi contractante. Dacă, potrivit legislaţiei părţii contractante al cărei cetăţean este înfiatul, este necesar consimţămîntul acestuia, al reprezentantului său legal sau al autorităţii tutelare, dispoziţiile corespunzătoare din această legislaţie vor fi respectate.3. În cazul cînd înfierea se face de către soţi, dintre care unul este cetăţean al unei părţi contractante, iar altul, al celeilalte părţi contractante, înfierea, desfacerea, constatarea nulităţii sau anularea înfierii se face în conformitate cu legislaţia ambelor părţi contractante.4. În cazurile de încheiere a înfierii, precum şi de desfacere, de constatare a nulităţii sau de anulare a înfierii, este competentă instituţia părţii contractante al cărei cetăţean este înfietorul în momentul încheierii înfierii, desfacerii, nulităţii sau anulării ei. În cazul prevăzut la punctul 3 al prezentului articol, este competentă instituţia acelei părţi contractante pe teritoriul căreia soţii au sau au avut domiciliul comun sau reşedinţa.  +  Capitolul III Succesiuni  +  Articolul 37Principiul egalităţii în cauzele succesorale1. Cetăţenii unei părţi contractante sînt egali cu cetăţenii celeilalte părţi contractante în ceea ce priveşte aptitudinea de a dobîndi prin moştenire sau legal bunuri situate pe teritoriul acesteia.2. Cetăţenii uneia dintre părţile contractante pot dispune prin testament de bunurile care se găsesc pe teritoriul celeilalte părţi contractante.  +  Articolul 38Legea aplicabilă1. Succesiunea bunurilor mobile se reglementează de legislaţia acelei părţi contractante al cărei cetăţean a fost defunctul în momentul decesului.2. Succesiunea bunurilor imobile se reglementează de legislaţia părţii pe teritoriul căreia se află bunurile succesorale.  +  Articolul 39Succesiunea vacantăÎn cazul cînd succesiunea este vacantă, bunurile mobile revin părţii contractante al cărei cetăţean a fost defunctul în momentul morţii, iar bunurile imobile revin părţii contractante pe teritoriul căreia se află.  +  Articolul 40Testamentul1. În privinţa capacităţii de a testa ori de a revoca testamentul, precum şi în privinţa consecinţelor juridice ale viciilor de voinţă, se va aplica legislaţia părţii contractante al cărei cetăţean a fost defunctul la data întocmirii sau revocării testamentului.2. Testamentul şi revocarea testamentului se consideră valabile, în privinţa condiţiilor de formă, dacă ele corespund legislaţiei naţionale a defunctului sau legislaţiei părţii contractante pe teritoriul căreia s-au făcut.  +  Articolul 41Comunicarea cazurilor de deces1. În cazul cînd cetăţeanul unei părţi contractante moare pe teritoriul celeilalte părţi contractante, instituţia competentă va înştiinţa de îndată misiunea diplomatică sau oficiul consular al celeilalte părţi contractante despre deces, comunicînd, în acelaşi timp, tot ceea ce cunoaşte despre succesori, despre domiciliul sau reşedinţa lor, despre masa succesorală şi valoarea succesiunii, precum şi despre testament, în caz că există. Această regulă se aplică şi în cazul cînd instituţia competentă a unei părţi contractante este informată că cetăţeanul celeilalte părţi contractante, decedat pe teritoriul unui al treilea stat, a lăsat bunuri pe teritoriul statului ei.2. Dacă misiunea diplomatică sau oficiul consular deţine, înaintea instituţiei competente din statul de reşedinţă, date cu privire la un deces care a avut loc în condiţiile punctului 1, le va comunică acesteia pentru a lua măsurile de conservare a succesiunii.  +  Articolul 42Competenţa misiunii diplomatice şi oficiului consular în materie de succesiuni1. În toate cauzele succesorale existente pe teritoriul unei părţi contractante, misiunea diplomatică sau oficiul consular al celeilalte părţi contractante are dreptul să reprezinte pe cetăţenii proprii în faţa oricărei instituţii, fără să fie necesar un mandat special, dacă aceştia lipsesc şi nu şi-au desemnat un mandatar.2. Dacă cetăţeanul unei părţi contractante moare în timpul călătoriei pe teritoriul celeilalte părţi contractante, unde nu a avut domiciliul sau reşedinţa, obiectele pe care le-a avut asupra să se pun, fără vreo altă procedură, la dispoziţia misiunii diplomatice sau oficiului consular al părţii contractante, cu respectarea dispoziţiilor legale privind exportul de obiecte sau remiterea de sume de bani.  +  Articolul 43Transmiterea succesiuniiÎn cazul cînd, după terminarea procedurii succesorale pe teritoriul unei părţi contractante, bunurile succesorale mobile sau imobile vor trebui să fie predate moştenitorilor şi legatarilor al căror domiciliu sau reşedinţă se află pe teritoriul celeilalte părţi contractante, bunurile succesorale sau sumele realizate din vînzarea lor se pun la dispoziţia misiunii diplomatice sau oficiului consular al acestei părţi contractante, dacă: a) instituţia judiciară care efectuează procedura succesorală a anunţat, în cazul cînd aceasta se prevede în legea părţii contractante unde se află bunurile succesorale, pe creditorii defunctului, pentru ca aceştia să-şi formuleze pretenţiile lor în termen de 6 luni; b) toate pretenţiile moştenitorilor, legatarilor sau creditorilor defunctului, formulate în termenul stabilit de legislaţia părţii contractante unde se află bunurile succesorale, au fost plătite sau asigurate; c) instituţiile competente au aprobat exportul bunurilor succesorale. Transmiterea sumelor de bani se face în conformitate cu prevederile legale referitoare la devize.  +  Articolul 44Competenţa în cauzele succesorale1. Procedura succesorală privind bunurile mobile, cu excepţia prevăzută la punctul 4 al prezentului articol, este de competenţa instituţiilor judiciare ale părţii contractante al cărei cetăţean a fost defunctul în momentul morţii.2. Procedura succesorală privind bunurile imobile este de competenţa instituţiilor judiciare ale părţii contractante pe teritoriul căreia se află aceste bunuri.3. Prevederile punctelor 1 şi 2 ale prezentului articol se aplică în mod corespunzător şi litigiilor care se ivesc în legătură cu deschiderea succesiunii.4. Dacă toate bunurile mobile succesorale rămase de la cetăţeanul uneia dintre părţile contractante sînt situate pe teritoriul celeilalte părţi contractante, la cererea succesorului sau a altei persoane care are un drept la succesiune, deschiderea succesiunii şi litigiile care se ivesc în legătură cu succesiunea sînt de competenţa instituţiilor judiciare ale acestei părţi contractante, dacă toţi succesorii sînt de acord.  +  Articolul 45Deschiderea şi citirea testamentuluiDeschiderea şi citirea testamentului sînt de competenţa instituţiei judiciare a părţii contractante pe teritoriul căreia se află testamentul. Copia certificată a testamentului şi procesul-verbal referitor la starea şi conţinutul testamentului şi, în funcţie de împrejurări, copia certificată a procesului-verbal de citire a testamentului, dacă se cere, se trimit instituţiei judiciare a statului al cărui cetăţean a fost defunctul sau instituţiei judiciare a celeilalte părţi contractante care efectuează procedura succesorală.  +  Capitolul IV Recunoaşterea şi executarea hotărîrilor judecătoreşti  +  Articolul 46Hotărîrile supuse recunoaşterii şi executăriiÎn conformitate cu prevederile prezentului tratat, după intrarea în vigoare, ambele părţi contractante vor recunoaşte şi executa pe teritoriul lor următoarele hotărîri judecătoreşti rămase definitive pe teritoriul celeilalte părţi contractante: a) hotărîrile judecătoreşti în cauzele civile şi familiale; b) hotărîrile judecătoreşti în cauzele penale privind obligaţia de despăgubire a victimei pentru daunele cauzate.  +  Articolul 47Condiţiile recunoaşterii şi executării hotărîrilor judecătoreştiHotărîrile judecătoreşti menţionate în articolul 46 din prezentul tratat vor fi recunoscute şi se va încuviinţa executarea lor în următoarele condiţii:1. dacă hotărîrea judecătorească este definitivă şi executorie, potrivit legii părţii contractante pe teritoriul căreia a fost pronunţată;2. dacă instanţa părţii contractante pe teritoriul căreia a fost pronunţată hotărîrea este competentă potrivit legislaţiei părţii contractante pe teritoriul căreia se cere recunoaşterea sau executarea hotărîrii;3. dacă persoanei care n-a participat la proces şi împotriva căreia s-a dat hotărîrea i s-a înmînat la timp, ei sau reprezentantului său, citaţia potrivit legii părţii contractante pe teritoriul căreia s-a pronunţat hotărîrea;4. dacă o instanţă judecătorească a părţii solicitate nu a dat o hotărîre definitivă în aceeaşi cauză.  +  Articolul 48Restituirea cheltuielilor de judecată1. În cazul în care reclamantul sau intervenientul a fost obligat, printr-o hotărîre definitivă şi executorie, să plătească cheltuieli de judecată, dispoziţiile hotărîrii cu privire la aceste cheltuieli sînt executorii pe teritoriul celeilalte părţi contractante, cu încuviinţarea instanţei competente a acesteia, la cererea părţii interesate.2. Prevederile punctului 1 se aplică şi hotărîrilor prin care se stabileşte ulterior cuantumul cheltuielilor de judecată.3. În îndeplinirea prevederilor punctului 1 din prezentul articol se vor respecta dispoziţiile legale privind operaţiunile valutare.  +  Articolul 49Cererea privind încuviinţarea executării hotărîrilor1. Cererea de încuviinţare a executării hotărîrii poate fi depusă direct instanţei competente a părţii contractante pe teritoriul căreia urmează a fi efectuată executarea sau celei care s-a pronunţat în prima instanţă. În acest ultim caz, cererile adresate instanţelor competente ale celeilalte părţi contractante vor fi trimise în modul prevăzut la articolul 3 din prezentul tratat.2. La cererea de încuviinţare a executării se vor anexa următoarele acte: a) hotărîrea judecătorească în original sau copia legalizată a acelei hotărîri, precum şi o adeverinţă care să confirme că hotărîrea a rămas definitivă şi este executorie, dacă acest lucru nu reiese din hotărîre; b) adeverinţă din care să reiasă că părţii care nu a participat la proces şi împotriva căreia s-a dat hotărîrea i s-a notificat la timp şi în forma cuvenită despre judecarea cauzei, potrivit legii părţii contractante pe teritoriul căreia a fost pronunţată hotărîrea.  +  Articolul 50Procedura executării hotărîrilorInstanţa părţii contractante pe teritoriul căreia are loc procedura executării silite aplică legislaţia statului său.  +  Articolul 51Predarea obiectelor şi remiterea sumelor de baniÎn caz de executare silită, predarea obiectelor sau remiterea sumelor de bani se face cu respectarea prevederilor legale ale părţii contractante pe teritoriul căreia se află aceste bunuri.  +  Capitolul V Asistenţa juridică în cauzele penale  +  Articolul 52Obligaţia de a începe urmărirea penală1. Fiecare parte contractantă se obligă ca la cererea celeilalte părţi contractante să înceapă, în conformitate cu propria sa legislaţie, urmărirea penală împotriva unui cetăţean al său atunci cînd există date suficiente că a săvîrşit, pe teritoriul celeilalte părţi contractante, o infracţiune care atrage extrădarea.2. La cererea de începere a urmăririi penale se anexează acte care conţin date despre infracţiune şi toate probele existente cu privire la săvîrşirea infracţiunii.3. Partea contractantă solicitată informează cealaltă parte contractantă despre rezultatele procesului penal, iar în cazul că a fost pronunţată o sentinţă definitivă, va transmite şi copia acesteia.  +  Articolul 53Comunicarea hotărîrilor de condamnare1. Fiecare parte contractantă va comunică celeilalte părţi contractante informaţii privind hotărîrile definitive de condamnare, pronunţate de instanţele judecătoreşti împotriva cetăţenilor celeilalte părţi contractante.2. La cererea instanţelor judecătoreşti sau a procuraturilor, fiecare parte contractantă trimite informaţii asupra antecedentelor penale ale persoanelor urmărite sau supuse judecăţii pe teritoriul celeilalte părţi contractante.  +  Articolul 54Obligaţia extrădăriiFiecare dintre părţile contractante se angajează să predea, la cererea celeilalte părţi contractante, persoanele aflate pe teritoriul său, în vederea urmăririi penale, judecării sau executării pedepsei pe teritoriul celeilalte părţi.  +  Articolul 55Condiţiile extrădăriiExtrădarea cerută în vederea urmăririi penale sau judecării poate fi admisă numai dacă, potrivit legislaţiei ambelor părţi contractante, infracţiunea săvîrşită se sancţionează cu o pedeapsă privativă de libertate de peste 2 ani sau o pedeapsă mai grea. Extrădarea cerută în vederea executării pedepsei poate fi admisă numai dacă pedeapsa pronunţată este mai mare de un an sau mai grea.  +  Articolul 56Refuzul extrădăriiCererea de extrădare se refuză dacă: a) persoana a cărei extrădare se cere este cetăţean al părţii contractante solicitate; b) infracţiunea pentru care se cere extrădarea este comisă pe teritoriul părţii contractante solicitate; c) urmărirea nu poate fi începută sau condamnarea nu poate fi executată ca urmare a prescripţiei, amnistiei sau pentru orice altă cauză legală prevăzută fie de legislaţia părţii solicitante, fie de cea a părţii solicitate; d) infracţiunea pentru care se cere extrădarea a făcut obiectul unei hotărîri judecătoreşti definitive pronunţate de o instanţă judecătorească competentă a părţii contractante solicitate ori s-a dispus încetarea urmăririi penale; e) potrivit legilor ambelor părţi contractante, acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare decît la plîngerea prealabilă a persoanei vătămate; f) se referă la extrădarea altor persoane care, potrivit legii statului solicitat, nu pot fi extrădate.  +  Articolul 57Modul de legăturăÎn probleme de extrădare şi de începere a urmăririi penale privind persoanele care urmează a fi extrădate, părţile contractante comunică între ele pe cale diplomatică.  +  Articolul 581. Cererea de extrădare care va fi prezentată celeilalte părţi contractante va fi însoţită: a) de o copie certificată a mandatului de arestare sau a hotărîrii definitive; b) de actul de identitate sau de alte documente conţinînd indicaţii cu privire la identitatea inculpatului sau condamnatului; c) de un act conţinînd semnalmentele inculpatului sau condamnatului, de o fotografie a inculpatului sau condamnatului; d) de un act indicînd natura, data şi locul comiterii infracţiunii; e) de textele dispoziţiilor legale ale părţii contractante solicitante care prevăd infracţiunea şi pedeapsa.2. Partea contractantă solicitată poate cere un supliment de informaţii dacă indicaţiile date potrivit punctului precedent, sînt incomplete. Cealaltă parte trebuie să dea curs acestei cereri în cel mult 2 luni.  +  Articolul 59Arestarea persoanei în vederea extrădăriiDupă primirea cererii de extrădare, partea contractantă solicitată procedează imediat, în condiţiile prevăzute de prezentul tratat, la arestarea persoanei a cărei extrădare se cere.  +  Articolul 60Amînarea extrădăriiDacă persoana a cărei extrădare se cere este învinuită sau inculpată în faţa organelor de urmărire penală ori a organelor judecătoreşti ori are de executat o pedeapsă privativă de libertate pentru altă faptă pe teritoriul părţii contractante solicitate, extrădarea poate fi amînată pînă la sfîrşitul procesului penal sau pînă la executarea pedepsei.  +  Articolul 61Extrădarea temporară1. Dacă amînarea extrădării prevăzută la articolul 60 ar putea să atragă după sine împlinirea termenului de prescripţie a acţiunii penale sau ar putea crea mari greutăţi pentru stabilirea faptelor, se poate admite extrădarea temporară.2. Persoana extrădată temporar va fi înapoiată după efectuarea actelor procesuale pentru care a fost extrădată.  +  Articolul 62Punerea în libertate a persoanei arestateDacă partea solicitantă nu prezintă, în termenul stabilit în articolul 58 din prezentul tratat, datele suplimentare privind persoana a cărei extrădare se cere, partea solicitată dispune punerea în libertate a persoanei extrădate.  +  Articolul 63Predarea persoanei în vederea extrădării1. Partea contractantă solicitată, în cazul în care este de acord cu extrădarea, comunică, celeilalte părţi contractante de la care emană cererea, locul şi data predării persoanei.2. Dacă partea contractantă solicitantă nu preia persoana ce urmează a fi extrădată la locul şi data stabilite potrivit punctului 1 al prezentului articol, persoana în cauză va fi pusă în libertate.  +  Articolul 64Întocmirea actelor de extrădareFiecare parte contractantă va întocmi actele referitoare la extrădare în formele prevăzute de legile şi procedurile sale.  +  Articolul 65Limitele urmăririi persoanei extrădate1. Fără acordul părţii contractante solicitate, persoana extrădată nu poate fi urmărită, judecată sau supusă executării pedepsei ori extrădată unui al treilea stat pentru o infracţiune săvîrşită înaintea extrădării şi pentru care nu s-a făcut extrădarea.2. Acordul nu este necesar dacă: a) persoana extrădată nu a părăsit teritoriul părţii contractante căreia i-a fost predată în termen de o lună de la data terminării procesului penal ori de la executarea pedepsei. În termenul menţionat nu este inclus timpul în cursul căruia persoana extrădată nu a putut părăsi teritoriul părţii contractante solicitante din motive independente de voinţa sa; b) persoana extrădată a părăsit teritoriul părţii contractante solicitante, însă a revenit ulterior.  +  Articolul 66Cereri de extrădare primite din partea mai multor stateDacă extrădarea este cerută de mai multe state, partea solicitată va hotărî cărui stat i se va face extrădarea.  +  Articolul 67Transmiterea obiectelor1. La cererea părţii contractante solicitante, partea contractantă solicitată transmite: a) obiectele care pot servi ca mijloc de probă; aceste obiecte se transmit şi în cazul cînd extrădarea nu poate avea loc din cauza morţii sau din alte împrejurări; b) obiectele care provin din infracţiune ori au servit la săvîrşirea acesteia.2. Partea contractantă solicitată poate deţine temporar obiectele menţionate la punctul 1 din prezentul articol, dacă îi sînt necesare pentru un alt proces penal.3. Drepturile părţii solicitate sau ale terţilor asupra acestor obiecte sînt intangibile. Dacă asemenea drepturi există, aceste obiecte vor fi restituite părţii solicitate imediat după terminarea procesului.  +  Articolul 68Transportul în tranzitFiecare dintre părţile contractante se obligă să permită, la cerere, transportul pe teritoriul său al persoanelor extrădate de un al treilea stat.Dacă cererea de tranzit îndeplineşte condiţiile prevăzute de prezentul capitol pentru cererea de extrădare, partea solicitată va autoriza tranzitul.  +  Articolul 69Cheltuieli de extrădare şi transport1. Cheltuielile pentru îndeplinirea procedurii de extrădare făcute pînă în momentul predării persoanei a cărei extrădare a fost admisă sînt în sarcina părţii solicitate.2. Cheltuielile ocazionate de tranzit sînt în sarcina părţii solicitante.  +  Articolul 70Informaţii cu privire la rezultatul procesului penalPărţile contractante îşi comunică în mod reciproc rezultatele urmăririi penale împotriva persoanei extrădate. Dacă persoana extrădată a fost condamnată, după rămînerea definitivă a sentinţei se va transmite o copie a acesteia.  +  Capitolul VI Dispoziţii finale  +  Articolul 71Prezentul tratat va fi ratificat şi instrumentele de ratificare vor îi schimbate la Bucureşti. El va intra în vigoare la data schimbului instrumentelor de ratificare şi va rămîne în vigoare pentru o durată de 5 ani.În cazul în care nici o parte contractantă nu denunţă prezentul tratat cu 6 luni înaintea expirării perioadei prevăzute, el va rămîne în vigoare pînă cînd una dintre părţi îl va denunţa cu un preaviz scris, adresat celeilalte părţi, cu 6 luni înainte.Făcut la Ulan Bator la 25 noiembrie 1972, în două exemplare, fiecare dintre ele în limbile română, mongolă şi rusă, textele avînd aceeaşi valoare.În caz de divergenţe de interpretare între textul în limba română şi textul în limba mongolă, textul în limba rusă va prevala.Drept pentru care plenipotenţiarii respectivi au semnat prezentul tratat şi au aplicat sigiliile lor.-----------