NORMĂ SANITARĂ VETERINARĂ din 27 aprilie 2007privind măsurile pentru combaterea febrei aftoase*)
EMITENT
  • AUTORITATEA NAŢIONALĂ SANITARĂ VETERINARĂ ŞI PENTRU SIGURANŢA ALIMENTELOR
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 402 bis din 15 iunie 2007



    ---- Notă *) Normă sanitară veterinară aprobată de Ordinul nr. 113 din 27 aprilie 2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 402, din 15 iunie 2007.  +  Capitolul I Obiect, domeniu de aplicare şi definiţii  +  Articolul 1Obiectiv şi domeniu de aplicare (1) Prezenta normă sanitară veterinară stabileşte: a) măsuri minime de combatere ce trebuie aplicate în cazul unui focar de febră aftoasă, indiferent de tipul de virus; b) anumite măsuri preventive destinate dezvoltării cunoştinţelor şi pregătirii autorităţilor competente şi a comunităţii fermierilor în ceea ce priveşte febra aftoasă. (2) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate adopta, atunci când este necesar, măsuri mai stricte decât cele prevăzute de prezenta normă sanitară veterinară.  +  Articolul 2DefiniţiiÎn scopul prezentei norme sanitare veterinare se aplică următoarele definiţii: a) animal din specie receptivă - orice animal domestic sau sălbatic aparţinând subordinelor Ruminantia, Suina şi Tylopoda ale ordinului Artiodactyla; pentru măsuri specifice, în special pentru aplicarea art. 1 alin. (2), art. 15 şi art. 78 alin. (2), pot fi considerate receptive la virusul febrei aftoase, în conformitate cu datele ştiinţifice, alte animale, ca, de exemplu, cele din ordinul Rodentia sau Proboscidae; b) exploataţie - orice unitate agricolă sau de altă natură, inclusiv circ, situată pe teritoriul României, în care animalele din speciile receptive sunt crescute sau ţinute permanent sau temporar. Totuşi, în scopul aplicării art. 10 alin. (1), această definiţie nu include:(i) incintele din aceste unităţi, care pot fi locuite de oameni, cu excepţia cazului în care animalele din speciile receptive, incluzând animalele menţionate la art. 78 alin. (2), sunt ţinute permanent sau temporar în aceste incinte;(îi) abatoarele;(iii) mijloacele de transport;(iv) posturile de inspecţie la frontieră; sau(v) zonele împrejmuite unde animalele din speciile receptive sunt ţinute şi pot fi vânate, dacă aceste zone împrejmuite au o dimensiune care nu permite aplicarea măsurilor prevăzute la art. 10; c) efectiv - un animal sau grup de animale ţinute într-o exploataţie considerată unitate epidemiologică; dacă mai multe turme sunt ţinute în exploataţie, fiecare dintre acestea formează o unitate epidemiologică distinctă şi are acelaşi status de sănătate; d) proprietar - orice persoană fizică sau juridică ce deţine un animal dintr-o specie receptivă sau în a cărei sarcină intră îngrijirea animalelor menţionate; e) autoritate competentă - Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, competentă să efectueze controale veterinare, sau orice structură din subordinea acesteia, căreia i-a delegat competenţa respectivă; f) medic veterinar oficial - medicul veterinar desemnat de autoritatea competentă; g) autorizare - autorizarea scrisă acordată de autoritatea competentă; copiile acestui document trebuie să fie disponibile pentru inspecţiile ulterioare, în conformitate cu legislaţia naţională; h) perioadă de incubaţie - perioada de timp dintre infectare şi apariţia semnelor clinice de febră aftoasă. În ceea ce priveşte febra aftoasă, perioada de incubaţie este de 14 zile pentru bovine şi porcine şi 21 de zile pentru ovine şi caprine şi pentru orice alt animal din speciile receptive; i) animal suspect de a fi infectat - orice animal dintr-o specie receptivă, ce manifestă simptome clinice ori care prezintă leziuni post-mortem sau care prezintă reacţii la testele de laborator şi care indică suspiciunea prezenţei febrei aftoase; j) animal suspect de a fi contaminat - orice animal dintr-o specie receptivă, care, în conformitate cu informaţiile epidemiologice colectate, ar fi putut fi expus direct sau indirect la virusul febrei aftoase; k) caz de febră aftoasă sau animal infectat cu virusul febrei aftoase - orice animal dintr-o specie receptivă sau carcasă provenită de la un astfel de animal, la care a fost confirmată oficial febra aftoasă, luând în considerare prevederile anexei nr. 1, fie prin simptome sau leziuni postmortem corelate cu confirmarea oficială de febră aftoasă, fie ca rezultat al unui examen de laborator efectuat în conformitate cu anexa nr. 13; l) focar de febră aftoasă - exploataţia unde sunt ţinute animale din speciile receptive, care îndeplineşte unul sau mai multe dintre criteriile prevăzute la anexa nr. 1; m) focar primar - focarul în sensul art. 2 lit. d) din Norma sanitară veterinară privind notificarea bolilor animalelor, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 77/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 788 din 30 august 2005, cu modificările ulterioare, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 82/894/CEE ; n) ucidere - uciderea animalelor în sensul art. 2 lit. f) din Norma sanitară veterinară privind protecţia animalelor în timpul sacrificării şi uciderii, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 180/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 721 din 23 august 2006, ce transpune Directiva Consiliului 93/119/CEE ; o) tăiere de necesitate - tăierea în cazuri de necesitate, în sensul art. 2 lit. g) din norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 180/2006, ce transpune Directiva Consiliului 93/119/CEE , a animalelor care pe baza datelor epidemiologice sau a diagnosticului clinic sau a rezultatelor testelor de laborator nu sunt considerate infectate sau contaminate cu virusul febrei aftoase, incluzând tăierea din motive de bunăstare a animalelor; p) procesare - unul dintre tratamentele pentru materiile cu risc înalt, stabilite în Regulamentul (CE) nr. 1.774/2002 şi în orice legislaţie de implementare a acestuia, aplicată astfel încât să se evite riscul răspândirii virusului febrei aftoase; q) regionalizare - delimitarea unei zone de restricţie în care sunt aplicate restricţii pentru mişcarea sau comerţul cu anumite animale sau produse de la animale, după cum este prevăzut la art. 43, pentru a preveni răspândirea febrei aftoase în zone libere de boală, unde nu sunt aplicate restricţii în conformitate cu prezenta normă sanitară veterinară; r) regiune - o zonă după cum este definită la art. 2 alin. (2) din Norma sanitară veterinară privind problemele de sănătate a animalelor ce afectează comerţul intracomunitar cu animale din speciile bovine şi suine, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 61/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 289 şi 289 bis din 30 martie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 64/432/CEE ; s) subregiune - o zonă specificată în anexa la Decizia Comisiei 2005/176/CE ; t) banca comunitară de vaccinuri şi antigene - spaţii corespunzătoare, desemnate în conformitate cu Directiva nr. 2003/85/CE , transpusă în legislaţia naţională prin prezenta normă sanitară veterinară, pentru depozitarea rezervelor comunitare atât de antigen al virusului febrei aftoase, inactivat şi concentrat, pentru producerea de vaccinuri contra febrei aftoase, cât şi de produse imunologice veterinare (vaccinuri) reconstituite din astfel de antigene şi autorizate în conformitate cu Directiva Consiliului nr. 2001/82/CE , transpusă în legislaţia naţională prin Norma sanitară veterinară privind Codul produselor medicinale veterinare, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 69/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 854 şi 854 bis din 22 septembrie 2005; u) vaccinare de necesitate - vaccinarea în conformitate cu art. 48 alin. (1); v) vaccinare de protecţie - vaccinare de necesitate efectuată în exploataţiile dintr-o zonă desemnată, pentru a proteja animalele din speciile receptive din aceste zone împotriva diseminării pe calea aerului sau prin intermediul materiilor contaminate a virusului febrei aftoase şi unde se intenţionează ca animalele să fie ţinute în viaţă ulterior vaccinării; w) vaccinare supresivă - vaccinarea de necesitate ce este efectuată exclusiv în legătură cu o politică de "stamping-out" într-o exploataţie sau zonă unde există o necesitate urgentă de a reduce cantitatea de virus circulant al febrei aftoase şi pentru a reduce riscul diseminării acestuia în afara perimetrelor exploataţiei sau zonei şi unde animalele sunt destinate distrugerii după vaccinare; x) animal sălbatic - un animal dintr-o specie receptivă, care trăieşte în afara exploataţiilor, aşa cum sunt definite la art. 2 lit. b), sau a spaţiilor la care se face referire la art. 15 şi 16; y) caz primar de febră aftoasă la animale sălbatice - orice caz de febră aftoasă, care este detectat la un animal sălbatic într-o zonă în care nu sunt în vigoare măsuri conform art. 78 alin. (3) sau (4).  +  Capitolul II Combaterea focarelor de febră aftoasă  +  Secţiunea 1 Notificarea  +  Articolul 3Notificarea febrei aftoase (1) Febra aftoasă este o boală notificabilă obligatoriu. (2) Proprietarul şi orice persoană care îngrijeşte animalele, însoţeşte animalele în timpul transportului sau supraveghează animalele sunt obligaţi să notifice fără întârziere autorităţii competente sau medicului veterinar oficial prezenţa sau suspiciunea de febră aftoasă şi să ţină animalele infectate cu febră aftoasă sau animalele suspecte de a fi infectate departe de locurile unde alte animale din specii receptive sunt expuse riscului de a fi infectate sau contaminate cu virusul febrei aftoase. (3) Medicii veterinari de liberă practică, medicii veterinari oficiali, personalul veterinar cu experienţă în domeniu sau alte laboratoare oficiale ori private şi orice persoană cu o ocupaţie ce implică animale din specii receptive sau produse provenite de la astfel de animale sunt obligaţi să notifice fără întârziere autorităţii competente orice informaţie referitoare la prezenţa sau suspiciunea de prezenţă a febrei aftoase, pe care au obţinut-o anterior intervenţiei oficiale prevăzute în cadrul prezentei norme sanitare veterinare. (4) Fără a se aduce atingere legislaţiei comunitare în vigoare, referitoare la notificarea focarelor de boli la animale, dacă pe teritoriul României este confirmat un focar de febră aftoasă sau un caz primar de febră aftoasă la animale sălbatice, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să notifice boala şi să furnizeze informaţii şi rapoarte scrise Comisiei Europene şi statelor membre ale Uniunii Europene, în conformitate cu anexa nr. 2.  +  Secţiunea a 2-a Măsuri în cazul suspicionării unui focar de febră aftoasă  +  Articolul 4Măsuri în cazul suspicionării unui focar de febră aftoasă (1) Atunci când o exploataţie deţine unul sau mai multe animale suspecte de a fi infectate sau contaminate, se aplică măsurile prevăzute la alin. (2) şi (3). (2) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor dispune punerea în aplicare imediată a mijloacelor oficiale de investigare, sub supravegherea acesteia, pentru a confirma sau infirma prezenţa febrei aftoase, şi, în special, prelevarea probelor necesare pentru examenele de laborator, solicitate pentru confirmarea unui focar, în conformitate cu definiţia focarului prevăzută la anexa nr. 1. (3) Imediat ce infecţia suspicionată este notificată, autoritatea competentă pune exploataţia menţionată la alin. (1) sub supraveghere oficială şi trebuie să se asigure că: a) se face o evidenţă a tuturor categoriilor de animale prezente în exploataţie şi este înregistrat numărul animalelor deja moarte şi suspicionate de a fi infectate sau contaminate, cu raportare la fiecare categorie de animale din speciile receptive; b) evidenţa menţionată la lit. a) este actualizată pentru a se lua în considerare animalele din speciile receptive, care sunt fătate sau mor pe perioada duratei suspiciunii. Astfel de informaţii sunt prezentate de proprietar la cererea autorităţii competente şi sunt controlate de aceasta la fiecare inspecţie; c) se înregistrează toate stocurile de lapte, produse din lapte, carne, produse din carne, carcase, piei prelucrate şi neprelucrate, lână, material seminal, embrioni, ovule, purin, gunoi de grajd, precum şi furajele pentru animale şi aşternutul din exploataţie, iar aceste înregistrări se păstrează; d) niciun animal din speciile receptive nu intră sau nu iese din exploataţie, cu excepţia exploataţiilor ce conţin anumite unităţi epidemiologice de producţie menţionate la art. 17, şi toate animalele din specii receptive sunt ţinute în adăposturile lor sau sunt ţinute în alt loc în care pot fi izolate; e) sunt utilizate mijloace corespunzătoare de dezinfecţie la intrările şi ieşirile din clădiri sau din locurile ce adăpostesc animale din specii receptive, precum şi din exploataţie; f) se efectuează o anchetă epidemiologică conform art. 13; g) pentru a se facilita efectuarea anchetei epidemiologice, se prelevează probele necesare pentru testarea de laborator, în conformitate cu pct. 2.1.1.1 din anexa nr. 3.  +  Articolul 5Mişcările către şi de la o exploataţie în cazul suspicionării unui focar de febră aftoasă (1) Suplimentar măsurilor prevăzute la art. 4, sunt interzise toate mişcările către şi de la o exploataţie unde este suspicionată existenţa unui focar de febră aftoasă. Această interdicţie se aplică în special: a) mişcării din exploataţie a cărnii sau a carcaselor, produselor din carne, laptelui şi produselor din lapte, materialului seminal, ovulelor sau embrionilor provenite/proveniţi de la animale din specii receptive sau a hranei pentru animale, ustensile, obiecte ori alte materii precum lână, pieile prelucrate şi neprelucrate, părul de la animale sau deşeuri provenite de la animale, purinul, gunoiul de grajd ori alt material ce ar putea transmite virusul febrei aftoase; b) mişcării animalelor din specii care nu sunt receptive la febra aftoasă; c) mişcării persoanelor spre şi dinspre exploataţie; d) mişcării vehiculelor spre şi dinspre exploataţie. (2) Prin derogare de la interdicţia prevăzută la alin. (1) lit. a), autoritatea competentă poate, în cazul unor dificultăţi în depozitarea laptelui în exploataţia respectivă, fie să dispună ca laptele să fie distrus în interiorul exploataţiei, fie să autorizeze ca laptele să fie transportat, sub supraveghere sanitar-veterinară şi doar cu mijloace de transport echipate corespunzător, astfel încât să se asigure că nu există niciun risc de diseminare a virusului febrei aftoase, de la exploataţia respectivă către locul cel mai apropiat pentru eliminarea sau tratarea acestuia, care să asigure distrugerea virusului febrei aftoase. (3) Prin derogare de la interdicţiile prevăzute la alin. (1) lit. b), c) şi d), autoritatea competentă poate aproba astfel de mişcări spre şi dinspre exploataţia în cauză, doar dacă sunt îndeplinite toate condiţiile necesare pentru a se evita diseminarea virusului febrei aftoase.  +  Articolul 6Extinderea măsurilor în alte exploataţii (1) Autoritatea competentă extinde măsurile prevăzute la art. 4 şi 5 în alte exploataţii, dacă locaţia, construcţia şi dispunerea acestora sau contactelor cu animale din exploataţia menţionată la art. 4 dau un motiv de a suspiciona contaminarea. (2) Autoritatea competentă trebuie să aplice cel puţin măsurile prevăzute la art. 4 şi art. 5 alin. (1) spaţiilor sau mijloacelor de transport menţionate la art. 16, dacă prezenţa animalelor din specii receptive dă un motiv să fie suspicionată infecţia sau contaminarea cu virusul febrei aftoase.  +  Articolul 7Zona temporară de combatere (1) Autoritatea competentă poate stabili o zonă temporară de combatere, dacă situaţia epidemiologică o impune şi în special dacă situaţia respectivă implică o densitate ridicată a animalelor din specii receptive, o intensitate ridicată a mişcărilor animalelor sau persoanelor ce intră în contact cu animalele din specii receptive, întârzieri în notificarea statusului de suspiciune sau informaţii insuficiente referitoare la originea posibilă şi mijloacele de introducere a virusului febrei aftoase. (2) Pentru exploataţiile din zona temporară de combatere, unde sunt ţinute animale din specii receptive, se aplică cel puţin măsurile prevăzute la art. 4 alin. (2) şi (3) lit. a), b) şi d) şi art. 5 alin. (1). (3) Măsurile aplicate în zona temporară de combatere pot fi suplimentate prin interzicerea temporară a mişcărilor tuturor animalelor într-o zonă mai extinsă sau pe întreg teritoriul României. Totuşi, interzicerea mişcării animalelor din specii care nu sunt receptive la febra aftoasă nu trebuie să depăşească 72 de ore, cu excepţia cazului în care este justificată de circumstanţe excepţionale.  +  Articolul 8Program preventiv de eradicare (1) Autoritatea competentă poate implementa un plan de eradicare preventiv, în cazul în care informaţiile epidemiologice sau alte date indică necesitatea acestuia, care să includă uciderea preventivă a animalelor din specii receptive probabil a fi contaminate şi, dacă este necesar, uciderea animalelor din unităţile de producţie legate epidemiologic ori din exploataţiile vecine. (2) În această situaţie, examinările clinice şi prelevarea de probe de la animalele din specii receptive se efectuează cel puţin în conformitate cu pct. 2.1.1.1 din anexa nr. 3. (3) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să notifice Comisia Europeană înainte de a implementa măsurile prevăzute în prezentul articol.  +  Articolul 9Menţinerea măsurilorAutoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor nu retrage măsurile prevăzute la art. 4, 5, 6 şi 7 până când suspiciunea de febră aftoasă nu a fost infirmată oficial.  +  Secţiunea a 3-a Măsuri în cazul confirmării  +  Articolul 10Măsuri în cazul confirmării unui focar de febră aftoasă (1) Imediat ce un focar de febră aftoasă este confirmat oficial, suplimentar măsurilor la care se referă art. 4, 5 şi 6, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor dispune aplicarea următoarelor măsuri în exploataţie: a) toate animalele din specii receptive sunt ucise la faţa locului. În circumstanţe excepţionale, animalele din specii receptive pot fi ucise în cel mai apropiat loc destinat acestui scop, sub supraveghere oficială şi astfel încât să se evite riscul de diseminare a virusului febrei aftoase în timpul transportului şi uciderii. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor notifică Comisiei Europene existenţa acestor circumstanţe excepţionale şi măsurile aplicate. b) Medicul veterinar oficial se asigură că, înainte sau în timpul uciderii animalelor din specii receptive, sunt prelevate într-un număr suficient toate probele corespunzătoare necesare pentru ancheta epidemiologică menţionată la art. 13, în conformitate cu pct. 2.1.1.1 din anexa nr. 3. Autoritatea competentă poate decide ca art. 4 alin. (2) să nu se aplice în cazul apariţiei unei surse secundare care este legată epidemiologic de sursa primară pentru care au fost deja prelevate probe, cu condiţia să fi fost prelevat un număr suficient de probe necesare pentru ancheta epidemiologică menţionată la art. 13. c) Carcasele provenite de la animale din specii receptive, care au murit în exploataţie, şi carcasele provenite de la animale care au fost ucise în conformitate cu lit. a) sunt procesate fără întârziere nejustificată, sub supraveghere oficială, astfel încât să nu existe riscul diseminării virusului febrei aftoase. În cazul în care anumite circumstanţe impun incinerarea sau îngroparea carcaselor, la faţa locului sau în alte locaţii, aceste operaţiuni se vor efectua în conformitate cu instrucţiunile prevăzute anterior în cadrul planurilor de contingenţă menţionate la art. 69. d) Toate produsele şi substanţele menţionate la art. 4 alin. (3) lit. c) trebuie izolate până ce contaminarea poate fi infirmată oficial sau tratate în conformitate cu instrucţiunile medicului veterinar oficial, astfel încât să se asigure distrugerea virusului febrei aftoase, ori procesate. (2) După uciderea şi procesarea animalelor din specii receptive şi finalizarea măsurilor prevăzute la alin. (1) lit. d), autoritatea competentă se asigură de următoarele: a) clădirile utilizate pentru adăpostirea animalelor din specii receptive, împrejurimile acestora şi vehiculele utilizate pentru transportul lor, precum şi orice alte clădiri sau echipamente, care sunt suspecte de a fi contaminate, sunt curăţate şi dezinfectate în conformitate cu art. 11; b) în plus, dacă există o suspiciune a contaminării zonei populate de oameni sau a zonei de birouri a exploataţiei cu virusul febrei aftoase, aceste zone trebuie de asemenea dezinfectate prin mijloace corespunzătoare; c) repopularea cu animale este efectuată în conformitate cu anexa nr. 5.  +  Articolul 11Curăţarea şi dezinfecţia (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să se asigure că operaţiile de curăţare şi dezinfecţie, ca părţi integrante ale măsurilor prevăzute în prezenta normă sanitară veterinară, sunt efectuate sub supraveghere oficială şi în conformitate cu instrucţiunile medicului veterinar oficial, utilizând dezinfectanţi şi concentraţii de lucru ale acestor dezinfectanţi autorizaţi şi înregistraţi oficial de autoritatea competentă pentru punerea pe piaţă a acestora ca produse veterinare de igienă biocide, în conformitate cu Hotărârea Guvernului nr. 956/2005 privind plasarea pe piaţă a produselor biocide, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 21 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului nr. 98/8/CE , pentru a asigura distrugerea virusului de febră aftoasă. (2) Operaţiunile de curăţare şi dezinfecţie, ce trebuie să includă combaterea corespunzătoare a dăunătorilor, sunt efectuate astfel încât să fie redus pe cât posibil orice impact negativ asupra mediului, ce poate fi provocat de astfel de operaţii. (3) Orice dezinfectanţi utilizaţi, pe lângă faptul că trebuie să acţioneze eficient, trebuie de asemenea să aibă impact minim asupra mediului şi a sănătăţii publice, în conformitate cu cea mai performantă tehnologie disponibilă. (4) Operaţiile de curăţare şi dezinfecţie trebuie să fie efectuate în conformitate cu anexa nr. 4.  +  Articolul 12Trasabilitatea şi tratamentul produselor şi substanţelor derivate de la sau ce au avut contact cu animale dintr-un focar de febră aftoasăProdusele şi substanţele menţionate la art. 4 alin. (3) lit. c), provenite de la animale din specii receptive, colectate dintr-o exploataţie unde a fost confirmat oficial un focar de febră aftoasă, şi materialul seminal, ovulele şi embrionii colectate/colectaţi de la animale din specii receptive prezente în exploataţia respectivă, pe durata perioadei dintre introducerea probabilă a bolii în exploataţie şi implementarea măsurilor oficiale, sunt identificate şi procesate sau, în cazul altor substanţe în afară de material seminal, ovule şi embrioni, sunt tratate sub supraveghere oficială şi astfel încât să se asigure distrugerea virusului febrei aftoase şi să se evite riscul de diseminare ulterioară.  +  Articolul 13Ancheta epidemiologică (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigură că sunt efectuate anchete epidemiologice privind focarele de febră aftoasă de către medici veterinari oficiali special instruiţi, pe baza chestionarelor pregătite în cadrul planurilor de contingenţă menţionate la art. 69, pentru a asigura anchete standardizate, rapide şi cu un scop clar. Aceste anchete trebuie să determine cel puţin: a) perioada de timp în care este posibil ca virusul febrei aftoase să fi fost prezent în exploataţie, înainte ca boala să fie suspectată sau notificată; b) originea posibilă a virusului febrei aftoase într-o exploataţie şi identificarea altor exploataţii în care există animale suspecte de a fi infectate sau animale care s-ar fi putut contamina de la aceeaşi sursă; c) măsura probabilă în care animalele din speciile receptive, altele decât bovinele şi porcinele, s-ar fi infectat sau contaminat; d) mişcarea animalelor, persoanelor, vehiculelor şi substanţelor menţionate la art. 4 alin. (3) lit. c), care ar fi putut transporta virusul febrei aftoase către sau de la exploataţia în cauză. (2) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor informează cu regularitate Comisia Europeană şi celelalte state membre ale Uniunii Europene despre situaţia epidemiologică şi răspândirea virusului febrei aftoase.  +  Articolul 14Măsuri suplimentare în cazul confirmării focarelor de febră aftoasă (1) Autoritatea competentă poate dispune ca, pe lângă animalele din speciile receptive, animalele din speciile care nu sunt receptive la febra aftoasă din exploataţia unde a fost confirmat un focar de febră aftoasă să fie de asemenea ucise şi procesate, astfel încât să se evite riscul diseminării virusului febrei aftoase. (2) Totuşi, alin. (1) nu se aplică animalelor din specii care nu sunt receptive la febra aftoasă, ce pot fi izolate, curăţate şi dezinfectate eficient şi cu condiţia ca acestea să fie identificate individual, în cazul ecvideelor, în conformitate cu legislaţia comunitară, pentru a se permite controlul mişcării acestora. (3) Autoritatea competentă poate aplica măsurile prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. a) pentru unităţile de producţie legate epidemiologic sau exploataţiile învecinate, unde informaţiile epidemiologice şi alte date dau motive pentru a se suspecta o posibilă contaminare a acestor exploataţii. Intenţia de a utiliza aceste prevederi trebuie notificată Comisiei Europene, când este posibil, înainte de implementare. În acest caz, măsurile referitoare la prelevarea de probe şi examinările clinice ale animalelor trebuie efectuate cel puţin aşa cum este stabilit la pct. 2.1.1.1 din anexa nr. 3. (4) Autoritatea competentă, imediat după confirmarea primului focar de febră aftoasă, dispune toate pregătirile necesare pentru vaccinarea de necesitate, într-o zonă cel puţin la fel de mare ca zona de supraveghere stabilită în conformitate cu art. 19. (5) Autoritatea veterinară locală poate aplica măsurile prevăzute la art. 7 şi 8.  +  Secţiunea a 4-a Măsuri aplicabile în cazuri speciale  +  Articolul 15Măsuri aplicabile în cazul unui focar de febră aftoasă în vecinătate sau în cadrul anumitor locaţii specifice ce deţin animale din specii receptive în mod temporar sau permanent (1) În cazul în care un focar de febră aftoasă ameninţă să infecteze animale din speciile receptive, aflate într-un laborator, grădină zoologică, rezervaţie naturală şi zone împrejmuite, instituţii sau centre autorizate în conformitate cu art. 13 alin. (2) din Norma sanitară veterinară ce stabileşte condiţiile de sănătate a animalelor care reglementează comerţul şi importul de animale, material seminal, ovule şi embrioni care nu se supun cerinţelor de sănătate a animalelor stabilite de legislaţia în domeniu, la care se referă anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinară referitoare la controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului României cu statele membre cu unele animale vii şi produse de origine animală, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 580/2002, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 128/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.100 din 6 decembrie 2005, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului nr. 92/65/CEE , şi în care animalele sunt ţinute în scopuri ştiinţifice sau în scopuri referitoare la conservarea speciilor ori a resurselor genetice ale animalelor de fermă, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să se asigure că sunt aplicate toate măsurile corespunzătoare de biosecuritate pentru a proteja aceste animale de infecţie. Aceste măsuri pot include limitarea accesului în instituţiile publice sau ca acest acces să se supună anumitor condiţii speciale. (2) Atunci când este confirmat un focar de febră aftoasă în una dintre locaţiile menţionate la alin. (1), Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate decide să acorde o derogare de la art. 10 alin. (1) lit. a), cu condiţia să nu fie puse în pericol principalele interese comunitare şi în special statusul de sănătate al animalelor din statele membre ale Uniunii Europene şi să fie luate toate măsurile necesare pentru a preveni orice risc de diseminare a virusului febrei aftoase. (3) Decizia menţionată la alin. (2) trebuie să fie notificată imediat Comisiei Europene. În cazul resurselor genetice ale animalelor de fermă, această notificare trebuie să includă o referire la lista locaţiilor stabilite în conformitate cu art. 74 alin. (2) lit. f), prin care autoritatea competentă a identificat aceste locaţii anterior drept nuclee de reproducţie pentru animalele din speciile receptive, indispensabile pentru supravieţuirea rasei.  +  Articolul 16Măsuri aplicabile în abatoare, posturi de inspecţie la frontieră şi mijloace de transport (1) Atunci când este confirmat un caz de febră aftoasă într-un abator, post de inspecţie la frontieră stabilit în conformitate cu Norma sanitară veterinară privind stabilirea principiilor care reglementează organizarea controalelor veterinare pentru animalele care intră în Comunitatea Europeană din ţări terţe, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 243/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 900 din 6 noiembrie 2006, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 91/496/CEE , sau într-un mijloc de transport, autoritatea competentă se asigură că sunt aplicate următoarele măsuri referitoare la locaţiile sau mijloacele de transport afectate: a) toate animalele din speciile receptive din aceste locaţii sau din mijloacele de transport sunt ucise fără întârziere; b) carcasele provenite de la animalele menţionate la lit. a) sunt prelucrate sub supraveghere oficială, astfel încât să se evite riscul diseminării virusului febrei aftoase; c) alte deşeuri de la animale, inclusiv organe, provenite de la animale infectate sau suspecte de a fi infectate sau contaminate sunt procesate sub supraveghere oficială, astfel încât să se evite riscul diseminării virusului febrei aftoase; d) aşternutul, gunoiul de grajd şi purinul trebuie supuse dezinfecţiei şi sunt îndepărtate doar pentru tratament în conformitate cu pct. 5, secţiunea a II-a, partea A, cap. III din anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 1.774/2002; e) curăţarea şi dezinfecţia clădirilor şi echipamentelor, inclusiv a vehiculelor sau mijloacelor de transport, are loc sub supravegherea medicului veterinar oficial, în conformitate cu art. 11 şi cu instrucţiunile stabilite de autoritatea competentă; f) este efectuată o anchetă epidemiologică în conformitate cu art. 13. (2) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigură că măsurile prevăzute la art. 18 se aplică în exploataţiile de contact. (3) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigură că nu este reintrodus niciun animal pentru tăiere, inspecţie sau transport în locaţiile sau mijloacele de transport menţionate la alin. (1) înainte de 24 de ore de la finalizarea operaţiilor de curăţare şi dezinfecţie menţionate la alin. (1) lit. e). (4) Atunci când situaţia epidemiologică o impune, în special când trebuie suspicionată contaminarea animalelor din speciile receptive din exploataţiile învecinate, locaţiile sau din mijloacele de transport menţionate la alin. (1), Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigură că, prin derogare de la art. 2 lit. b), este declarat un focar în cadrul locaţiilor sau al mijloacelor de transport menţionate la alin. (1) şi că sunt aplicate măsurile prevăzute la art. 10 şi 19.  +  Secţiunea a 5-a Exploataţii ce constau din unităţi epidemiologice de producţie diferite şi exploataţii de contact  +  Articolul 17Exploataţii ce constau din unităţi de producţie epidemiologice diferite (1) În cazul exploataţiilor constituite din două sau mai multe unităţi de producţie distincte, autoritatea competentă poate, în cazuri excepţionale şi după evaluarea riscurilor, deroga de la art. 10 alin. (1) lit. a) cu privire la unităţile de producţie ale unor astfel de exploataţii ce nu sunt afectate de febra aftoasă. (2) Derogarea prevăzută la alin. (1) poate fi acordată doar după ce medicul veterinar oficial a confirmat în momentul investigaţiei oficiale menţionate la art. 4 alin. (2) că au fost respectate următoarele condiţii de prevenire a diseminării virusului febrei aftoase între unităţile de producţie menţionate la alin. (1) timp de cel puţin două perioade de incubaţie, anterior datei de identificare a focarului de febră aftoasă în exploataţie: a) structura, inclusiv administrarea, şi dimensiunea locaţiilor permit o separare completă a adăpostirii şi deţinerii efectivelor distincte de animale din specii receptive, inclusiv a spaţiului aerian; b) operaţiile din unităţile de producţie diferite şi în special managementul grajdurilor şi al păşunilor, hrănirea, îndepărtarea aşternutului şi a gunoiului de grajd sunt complet separate şi efectuate de personal diferit; c) aparatura, animalele de muncă din specii nereceptive la febra aftoasă, echipamentul, instalaţiile, instrumentele şi facilităţile de dezinfecţie utilizate în unităţile de producţie sunt complet separate. (3) Referitor la lapte, poate fi acordată o derogare de la art. 10 alin. (1) lit. d) unei exploataţii producătoare de lapte, cu condiţia ca: a) această exploataţie să se conformeze condiţiilor stabilite la alin. (2); şi b) mulsul din fiecare unitate să fie efectuat separat; c) în funcţie de utilizarea intenţionată, laptele să fie supus la cel puţin unul dintre tratamentele descrise la partea A sau partea B din anexa nr. 9. (4) Atunci când este acordată o derogare în conformitate cu alin. (1), Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să stabilească anterior reguli detaliate pentru aplicarea unor astfel de derogări. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor notifică Comisiei Europene derogarea respectivă şi furnizează detalii ale măsurilor luate.  +  Articolul 18Exploataţii de contact (1) Exploataţiile sunt considerate exploataţii de contact atunci când medicul veterinar oficial confirmă ori consideră pe baza unor informaţii confirmate că virusul febrei aftoase ar fi putut fi introdus ca rezultat al mişcării persoanelor, animalelor, produselor de origine animală, vehiculelor sau în orice alt mod, fie de la alte exploataţii către o exploataţie menţionată la art. 4 alin. (1) ori art. 10 alin. (1), fie de la o exploataţie menţionată la art. 4 alin. (1) sau art. 10 alin. (1) către alte exploataţii. (2) Exploataţiile de contact sunt supuse măsurilor prevăzute la art. 4 alin. (3) şi art. 5, iar aceste măsuri sunt menţinute până când prezenţa virusului febrei aftoase în aceste exploataţii de contact este infirmată oficial, în conformitate cu definiţiile din anexa nr. 1 şi cu cerinţele de expertiză prevăzute la pct. 2.1.1.1 din anexa nr. 3. (3) Autoritatea competentă interzice mişcarea oricărui animal din exploataţiile de contact în timpul unei perioade corespunzătoare perioadei de incubaţie specificate pentru speciile menţionate la art. 2 lit. h). Totuşi, autoritatea competentă poate, prin derogare de la art. 4 alin. (3) lit. d), să autorizeze transportul animalelor din specii receptive, sub supraveghere oficială, direct către abatorul desemnat ca fiind cel mai apropiat posibil, pentru tăiere de urgenţă. (4) Anterior acordării unei astfel de derogări, medicul veterinar oficial trebuie să efectueze cel puţin examinările clinice prevăzute la pct. 1 din anexa nr. 3. (5) Atunci când autoritatea competentă consideră că situaţia epidemiologică permite, aceasta poate limita definiţia unei exploataţii de contact prevăzută la alin. (1) la o unitate de producţie epidemiologică identificată a exploataţiei şi la animalele conţinute de aceasta, cu condiţia ca unitatea de producţie epidemiologică să fie conformă cu art. 17. (6) Atunci când nu poate fi exclusă o legătură epidemiologică între un focar de febră aftoasă şi locaţiile sau mijloacele de transport menţionate la art. 15 şi 16, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigură că măsurile prevăzute la art. 4 alin. (2) şi (3) şi la art. 5 sunt aplicate pentru astfel de locaţii şi mijloace de transport. Autoritatea competentă poate decide să aplice măsurile prevăzute la art. 8.  +  Secţiunea a 6-a Zone de protecţie şi supraveghere  +  Articolul 19Stabilirea zonelor de protecţie şi supraveghere (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor dispune aplicarea imediată a măsurilor prevăzute la alin. (2), (3) şi (4), dacă este confirmat un focar de febră aftoasă, fără a prejudicia măsurile prevăzute la art. 7. (2) Autoritatea competentă stabileşte o zonă de protecţie cu o rază minimă de 3 km şi o zonă de supraveghere cu o rază minimă de 10 km, având în centru focarul de febră aftoasă menţionat la alin. (1). (3) Delimitarea geografică a acestor zone trebuie să ia în considerare graniţele administrative, barierele naturale, facilităţile de supraveghere şi progresul tehnologic care fac posibilă previzionarea răspândirii probabile a virusului febrei aftoase, prin calea aerului sau orice alte mijloace. Dacă este necesar, delimitarea este revizuită în funcţie de aceste elemente. (4) Autoritatea competentă se asigură că zonele de protecţie şi de supraveghere sunt marcate prin indicatoare de mărime suficientă pe drumurile ce intră în zonele respective. (5) Pentru a se asigura o coordonare completă a tuturor măsurilor necesare pentru a eradica febra aftoasă cât mai curând posibil, trebuie să fie stabilite centre naţionale şi locale de combatere a bolii, după cum se menţionează la art. 71 şi 73. În scopul realizării anchetei epidemiologice prevăzute la art. 13, aceste centre trebuie să fie asistate de către un grup de experţi, după cum este prevăzut la art. 75. (6) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor realizează fără întârziere trasabilitatea animalelor expediate din zonele respective în timpul unei perioade de cel puţin 21 de zile înaintea datei estimate a primei infecţii într-o exploataţie din zona de protecţie şi trebuie să informeze autorităţile competente din celelalte state membre ale Uniunii Europene şi Comisia Europeană despre rezultatele trasabilităţii animalelor. (7) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor colaborează cu autorităţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene pentru a efectua trasabilitatea cărnii proaspete, a produselor din carne, a laptelui crud şi a produselor din lapte crud obţinute de la animale din specii receptive, ce îşi au originea în zona de protecţie şi care au fost produse între data estimată de introducere a virusului febrei aftoase şi până la data când intră în vigoare măsurile prevăzute la alin. (2). Carnea proaspătă, produsele din carne, laptele crud şi produsele din lapte crud de acest fel trebuie să fie tratate în conformitate cu art. 23, 24 şi, respectiv, cu art. 25 sau reţinute până ce este exclusă oficial posibila contaminare cu virusul febrei aftoase.  +  Articolul 20Măsuri ce se aplică în exploataţiile din zona de protecţie (1) În zona de protecţie trebuie să se aplice fără întârziere cel puţin următoarele măsuri: a) să se efectueze, cât mai curând posibil, o înregistrare a tuturor exploataţiilor cu animale din specii receptive şi un recensământ al tuturor animalelor prezente în aceste exploataţii, ce trebuie actualizate în permanenţă; b) toate exploataţiile cu animale din specii receptive trebuie să fie supuse periodic unei inspecţii veterinare, efectuată astfel încât să se evite răspândirea virusului febrei aftoase posibil prezent în exploataţii, iar inspecţia va include, în special, documentaţia relevantă, înregistrările menţionate la lit. a) şi măsurile aplicate pentru a preveni introducerea sau răspândirea virusului febrei aftoase şi, de asemenea, poate include examinarea clinică, aşa cum este descrisă la pct. 1 din anexa nr. 3, sau prelevarea de probe de la animale din speciile receptive, în conformitate cu pct. 2.1.1.1 din anexa nr. 3; c) animalele din speciile receptive nu pot fi mişcate din exploataţia în care acestea sunt ţinute. (2) Prin derogare de la alin. (1) lit. c), animalele din specii receptive pot fi transportate sub supraveghere oficială, pentru tăiere de necesitate, direct către un abator situat în interiorul aceleiaşi zone de protecţie sau, dacă respectiva zonă de protecţie nu deţine abator, animalele pot fi transportate către un abator din afara zonei de protecţie, desemnat de autoritatea competentă, în mijloace de transport curăţate şi dezinfectate sub control oficial după fiecare operaţiune de transport. (3) Transportul menţionat la alin. (2) este autorizat doar dacă autoritatea competentă stabileşte, pe baza unei examinări clinice în conformitate cu pct. 1 din anexa nr. 3, efectuată de către medicul veterinar oficial tuturor animalelor din speciile receptive prezente în exploataţie şi după evaluarea circumstanţelor epidemiologice, că nu există niciun motiv pentru a se suspecta prezenţa animalelor infectate sau contaminate în exploataţie. Carnea provenită de la astfel de animale trebuie să fie supusă măsurilor prevăzute la art. 23.  +  Articolul 21Mişcarea şi transportul animalelor şi al produselor provenite de la acestea în zona de protecţieUrmătoarele activităţi sunt interzise în zona de protecţie: a) mişcarea între exploataţii şi transportul animalelor din speciile receptive; b) târguri, pieţe, expoziţii şi alte adunări de animale ce includ colectarea şi dispersia animalelor din specii receptive; c) servicii itinerante pentru reproducţia animalelor din specii receptive; d) inseminarea artificială a animalelor din specii receptive şi colectarea de ovule şi embrioni de la acestea.  +  Articolul 22Măsuri adiţionale şi derogări (1) Autoritatea competentă dispune ca fiind activităţi interzise, suplimentar activităţilor interzise prevăzute la art. 21, următoarele: a) mişcarea sau transportul animalelor din specii care nu sunt receptive între exploataţii situate în cadrul zonei, fie de ieşire din zona de protecţie, fie de intrare în zona de protecţie; b) tranzitul animalelor din toate speciile prin zona de protecţie; c) evenimente cu participare umană, unde există posibilitatea de contact cu animale din specii receptive, atunci când există riscul de diseminare a virusului febrei aftoase; d) inseminarea artificială a animalelor din specii care nu sunt receptive la virusul febrei aftoase sau colectarea de ovule şi embrioni proveniţi de la acestea; e) mişcarea mijloacelor de transport desemnate pentru transportul animalelor; f) tăierea, în cadrul exploataţiei, a animalelor din specii receptive pentru consum propriu; g) transportul de bunuri menţionate la art. 31 către exploataţii ce deţin animale din specii receptive. (2) Autoritatea competentă poate autoriza: a) tranzitul animalelor din toate speciile prin zona de protecţie, efectuat exclusiv pe autostrăzile principale sau pe liniile de cale ferată principale; b) transportul animalelor din specii receptive, care au fost certificate de către medicul veterinar oficial ca provenind din exploataţii din afara zonei de protecţie şi transportate pe rute desemnate direct către abatoarele desemnate pentru tăiere imediată, cu condiţia ca mijloacele de transport să fie curăţate şi dezinfectate după livrare sub supraveghere oficială la abator, iar decontaminarea mijlocului de transport să fie înregistrată în jurnalul de bord al mijlocului de transport; c) inseminarea artificială a animalelor dintr-o exploataţie, efectuată de către personalul din acea exploataţie prin utilizarea materialului seminal colectat de la animalele prezente în exploataţia respectivă sau a materialului seminal depozitat în exploataţie ori a materialului seminal livrat de la un centru de colectare a materialului seminal din afara perimetrului acelei exploataţii; d) mişcarea şi transportul ecvideelor, luându-se în considerare condiţiile menţionate în anexa nr. 6; e) transportul, în anumite condiţii, al bunurilor menţionate la art. 31 către exploataţii ce deţin animale din speciile receptive.  +  Articolul 23Măsuri referitoare la carnea proaspătă produsă în zona de protecţie (1) Punerea pe piaţă a cărnii proaspete, a cărnii tocate şi a preparatelor din carne provenite de la animale din specii receptive, provenite din zona de protecţie, este interzisă. (2) Punerea pe piaţă a cărnii proaspete, a cărnii tocate şi a preparatelor din carne provenite de la animale din specii receptive, produse în unităţi situate în zona de protecţie, este interzisă. (3) Carnea proaspătă, carnea tocată şi preparatele din carne menţionate la alin. (1) trebuie să fie marcate în conformitate cu Norma sanitară veterinară care stabileşte reguli de sănătate animală ce reglementează producţia, prelucrarea, distribuţia şi introducerea produselor de origine animală destinate pentru consum uman, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 63/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 233 din 4 aprilie 2007, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 2002/99/CE , şi ulterior va fi transportată în containere sigilate către o unitate desemnată de autorităţile competente, pentru transformarea acestora în produse din carne tratate în conformitate cu pct. 1, partea A din anexa nr. 7. (4) Prin derogare, interdicţia prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul cărnii proaspete, cărnii tocate şi preparatelor din carne ce au fost produse cu cel puţin 21 de zile înainte de data estimată a primei infecţii într-o exploataţie din zona de protecţie şi dacă, de la producere, acestea au fost depozitate şi transportate separat de astfel de cărnuri produse după acea dată. Astfel de cărnuri trebuie să fie distinse rapid de cărnurile ce nu sunt eligibile pentru expediere în afara zonei de protecţie, prin intermediul unei mărci clare, stabilite în conformitate cu legislaţia comunitară transpusă în legislaţia naţională. (5) Prin derogare, interdicţia prevăzută la alin. (2) nu se aplică pentru carnea proaspătă, carnea tocată sau preparatele din carne obţinute din unităţi situate în zona de protecţie, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) unitatea operează sub control veterinar strict; b) în unitate se procesează doar carnea proaspătă, carnea tocată sau preparatele din carne, după cum este descris la alin. (4), ori carnea proaspătă, carnea tocată sau preparatele din carne provenite de la animale crescute ori tăiate în afara zonei de protecţie sau provenite de la animale transportate în unitate şi tăiate în interiorul acesteia, în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (2) lit. b); c) carnea proaspătă de acest fel sau carnea provenită de la alte biungulate, carnea tocată sau preparatele din carne trebuie să poarte o marcă de sănătate prevăzută de regulamentele Parlamentului şi al Consiliului European (CE) nr. 853/2004 şi nr. 854/2004; d) în timpul întregului proces de producţie, carnea proaspătă, carnea tocată sau preparatele din carne trebuie să fie clar identificate şi transportate şi depozitate separat de carnea proaspătă, carnea tocată sau preparatele din carne ce nu sunt eligibile pentru expediere în afara zonei de protecţie în conformitate cu prezenta normă sanitară veterinară. (6) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să certifice conformitatea cu condiţiile stabilite la alin. (5) pentru carnea proaspătă, carnea tocată şi preparatele din carne destinate comerţului intracomunitar. Autoritatea competentă trebuie să supervizeze controlul conformităţii efectuat de către autoritatea veterinară locală, iar în cazul comerţului intracomunitar, să se comunice celorlalte state membre ale Uniunii Europene şi Comisiei Europene o listă a acelor exploataţii ce au fost autorizate, în scopul unei astfel de certificări. (7) Poate fi acordată o derogare de la interdicţia prevăzută la alin. (1), cu condiţia să fie adoptate condiţii specifice în conformitate cu procedura comunitară, în special cu privire la marca de sănătate a cărnii provenite de la animale din specii receptive, ce provin din zonele de protecţie menţinute pentru mai mult de 30 de zile.  +  Articolul 24Măsuri referitoare la produsele din carne obţinute în zona de protecţie (1) Punerea pe piaţă a produselor din carne obţinute din carnea animalelor din speciile receptive, ce provin din zona de protecţie, este interzisă. (2) Prin derogare, interdicţia stabilită la alin. (1) nu se aplică produselor ce au fost supuse la unul dintre tratamentele menţionate la pct. 1, partea A din anexa nr. 7 ori au fost obţinute din cărnurile menţionate la art. 23 alin. (4).  +  Articolul 25Măsuri referitoare la lapte şi produsele lactate obţinute în zona de protecţie (1) Punerea pe piaţă a laptelui obţinut de la animale din specii receptive, ce provin din zona de protecţie, sau a produselor lactate obţinute din astfel de lapte este interzisă. (2) Punerea pe piaţă a laptelui şi a produselor lactate obţinute de la animale din specii receptive şi produse într-o unitate situată în zona de protecţie este interzisă. (3) Prin derogare, interdicţia stabilită la alin. (1) nu se aplică laptelui şi produselor lactate derivate de la animale din specii receptive, ce provin din zona de protecţie, care au fost produse cu cel puţin 21 de zile înainte de data estimată a primei infecţii în exploataţia din zona de protecţie şi care, de la producere, au fost depozitate şi transportate separat de laptele şi produsele lactate obţinute după acea dată. (4) Prin derogare, interdicţia stabilită la alin. (1) nu se aplică laptelui derivat de la animale din speciile receptive, ce provin din zona de protecţie, şi produselor lactate produse din astfel de lapte, care au fost supuse la unul dintre tratamentele stabilite în partea A sau B din anexa nr. 9, în funcţie de utilizarea laptelui sau a produselor lactate. Tratamentul trebuie efectuat în condiţiile stabilite la alin. (6) în unităţile menţionate la alin. (5) sau, dacă nu există nicio unitate în zona de protecţie, în unităţile situate în afara zonei de protecţie, în condiţiile stabilite la alin. (8). (5) Prin derogare, interdicţia stabilită la alin. (2) nu se aplică laptelui şi produselor lactate ce au fost preparate în unităţi situate în zona de protecţie, în condiţiile stabilite la alin. (6). (6) Unităţile menţionate la alin. (4) şi (5) trebuie să fie conforme cu următoarele condiţii: a) unitatea trebuie să funcţioneze sub control oficial strict şi permanent; b) tot laptele utilizat în unitate trebuie fie să fie în conformitate cu alin. (3) şi (4) sau laptele crud trebuie să fie obţinut de la animale din afara zonei de protecţie; c) pe toată durata procesului de producţie, laptele trebuie să fie clar identificat şi să fie transportat şi depozitat separat de laptele crud şi produsele din lapte crud care nu sunt destinate expedierii în afara zonei de protecţie; d) transportul laptelui crud din exploataţiile situate în afara zonei de protecţie către unităţile de prelucrare trebuie să se efectueze în vehicule care au fost curăţate şi dezinfectate înainte de operaţiunea de transport şi care nu au avut contact ulterior cu exploataţiile din zona de protecţie ce deţin animale din specii receptive. (7) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor certifică pentru laptele destinat comerţului intracomunitar conformitatea cu condiţiile stabilite la alin. (6). Autoritatea competentă trebuie să supervizeze controlul conformităţii întreprins de autoritatea veterinară locală, iar în cazul comerţului intracomunitar, să comunice statelor membre ale Uniunii Europene şi Comisiei Europene o listă a unităţilor ce a fost aprobată în scopul unei astfel de certificări. (8) Transportul laptelui crud din exploataţiile situate în cadrul zonei de protecţie către unităţile situate în afara zonei de protecţie şi procesarea acestui lapte trebuie să fie supuse următoarelor condiţii: a) procesarea în unităţi situate în afara zonei de protecţie a laptelui crud obţinut de la animale din specii receptive, ţinute în cadrul zonei de protecţie, este autorizată de autorităţile competente; b) autorizarea include instrucţiuni privind ruta de transport şi desemnarea acestei rute către unitatea desemnată; c) transportul este efectuat în vehicule care au fost curăţate şi dezinfectate anterior operaţiei de transport, vehicule care sunt construite şi menţinute astfel încât să nu existe nicio scurgere a laptelui în timpul transportului şi care sunt echipate pentru a se evita dispersia de aerosoli în timpul încărcării şi descărcării laptelui; d) înainte de părăsirea exploataţiei de unde a fost colectat laptele de la animale din specii receptive, ţevile de conectare, anvelopele, aparatele, părţile joase ale autovehiculelor şi orice pierdere prin scurgere a laptelui sunt curăţate şi dezinfectate şi, după ultima dezinfectare şi înainte de părăsirea zonei de protecţie, vehiculul nu mai are niciun contact cu exploataţiile din zona de protecţie ce deţin animale din specii receptive; e) mijloacele de transport sunt repartizate strict unei regiuni geografice sau administrative definite, acestea sunt marcate corespunzător şi pot fi mutate în altă regiune numai după curăţare şi dezinfectare sub supraveghere oficială. (9) Colectarea şi transportul probelor de lapte crud provenit de la animale din speciile receptive din exploataţii situate în zona de protecţie către un laborator, altul decât laboratorul veterinar de diagnostic aprobat pentru diagnosticarea febrei aftoase, şi procesarea laptelui în astfel de laboratoare sunt interzise.  +  Articolul 26Măsuri referitoare la materialul seminal, ovulele şi embrionii colectaţi de la animale din specii receptive din zona de protecţie (1) Punerea pe piaţă a materialului seminal, a ovulelor şi a embrionilor derivaţi de la animale din specii receptive ce provin din zona de protecţie este interzisă. (2) Prin derogare, interdicţia prevăzută la alin. (1) nu se aplică materialului seminal, ovulelor şi embrionilor congelaţi, colectaţi şi depozitaţi cu cel puţin 21 de zile înainte de data estimată a primei infecţii cu virusul febrei aftoase în exploataţia din zona de protecţie. (3) Materialul seminal congelat, recoltat în conformitate cu legislaţia comunitară după data infecţiei menţionată la alin. (2), trebuie depozitat separat şi pus în circulaţie numai după ce: a) toate măsurile referitoare la focarul de febră aftoasă au fost ridicate în conformitate cu art. 34; b) toate animalele cazate în centrul de colectare a materialului seminal au fost supuse unei examinări clinice, iar probele prelevate în conformitate cu pct. 2.2 din anexa nr. 3 au fost testate serologic pentru a se dovedi absenţa infecţiei din centrul de colectare a materialului seminal în cauză; şi c) animalul donator a fost supus unui test serologic, cu rezultat negativ, pentru detectarea anticorpilor împotriva virusului febrei aftoase pe o probă prelevată nu mai devreme de 28 de zile după recoltarea materialului seminal.  +  Articolul 27Transportul şi distribuirea bălegarului sau a gunoiului de grajd provenit de la animale din specii receptive, obţinut în zona de protecţie (1) Transportul şi distribuirea bălegarului sau gunoiului de grajd din exploataţiile şi locaţiile sau mijloacele de transport menţionate la art. 16, situate în zona de protecţie unde sunt ţinute animale din specii receptive, sunt interzise în zona de protecţie. (2) Prin derogare de la interdicţia prevăzută la alin. (1), autoritatea competentă poate autoriza îndepărtarea gunoiului de grajd provenit de la animale din specii receptive dintr-o exploataţie situată în zona de protecţie către o întreprindere desemnată, pentru tratament în conformitate cu pct. 5 secţiunea a II-a partea A cap. III din anexa VIII la Regulamentul (CE) nr. 1.774/2002 sau pentru depozitare imediată. (3) Prin derogare de la interdicţia stabilită la alin. (1), autoritatea competentă poate autoriza mutarea gunoiului de grajd provenit de la animale din specii receptive din exploataţiile situate în zona de protecţie, care nu sunt supuse măsurilor prevăzute la art. 4 sau 10, pentru distribuirea pe terenuri desemnate, în baza următoarelor condiţii: a) întregul volum de gunoi de grajd a fost produs cu cel puţin 21 de zile înainte de data estimată a primei infecţii într-o exploataţie în zona de protecţie, iar gunoiul de grajd sau bălegarul este distribuit din apropierea solului şi la o distanţă suficientă de exploataţiile ce deţin animale din specii receptive şi este încorporat imediat în pământ; sau b) în cazul gunoiului de grajd provenit de la animale din specia bovine sau de la porcine.(i) este exclusă prezenţa animalelor suspecte de a fi infectate cu virusul febrei aftoase, printr-o examinare a tuturor animalelor din exploataţie efectuată de către medicul veterinar oficial;(îi) întregul volum de gunoi de grajd a fost produs cu cel puţin 4 zile înainte de efectuarea examinării menţionate la pct. (i); şi(iii) gunoiul de grajd este încorporat în pământ pe terenuri desemnate, în apropierea exploataţiei de origine şi la o distanţă suficientă de alte exploataţii din zona de protecţie ce deţine animale din specii receptive. (4) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor supune unor măsuri stricte orice autorizare de mutare a bălegarului sau a gunoiului de grajd natural dintr-o exploataţie ce deţine animale din specii receptive, pentru a se evita diseminarea virusului febrei aftoase, în special prin asigurarea curăţării şi dezinfecţiei mijloacelor de transport etanşe după încărcare şi înainte de a părăsi exploataţia.  +  Articolul 28Măsuri referitoare la pieile prelucrate şi neprelucrate obţinute de la animale din specii receptive din zona de protecţie (1) Punerea pe piaţă a pieilor prelucrate şi neprelucrate obţinute de la animale din speciile receptive, ce provin din zona de protecţie, este interzisă. (2) Prin derogare, interdicţia prevăzută la alin. (1) nu se aplică pieilor prelucrate şi neprelucrate, care: a) au fost produse cu cel puţin 21 de zile înainte de data estimată a primei infecţii în exploataţia menţionată la art. 10 alin. (1) şi au fost depozitate separat de pieile prelucrate şi neprelucrate produse după acea dată; sau b) sunt conforme cerinţelor stabilite la pct. 2 partea A din anexa nr. 7.  +  Articolul 29Măsuri referitoare la lâna de oaie, părul de rumegătoare şi părul de porc, produse în zona de protecţie (1) Punerea pe piaţă a lânii de oaie, a părului de rumegătoare şi a părului de porc, ce provin din zona de protecţie, este interzisă. (2) Prin derogare, interdicţia prevăzută la alin. (1) nu se aplică lânii de oaie, părului de rumegătoare şi părului de porc, neprocesate, care: a) au fost produse cu cel puţin 21 de zile înainte de data estimată a infecţiei în exploataţia menţionată la art. 10 alin. (1) şi au fost depozitate separat de lâna de oaie, părul de rumegătoare şi părul de porc, produse după acea dată; sau b) sunt conforme cerinţelor menţionate la pct. 3 partea A din anexa nr. 7.  +  Articolul 30Măsuri referitoare la alte produse de origine animală obţinute în zona de protecţie (1) Punerea pe piaţă a produselor de origine animală obţinute de la animale din specii receptive, care nu sunt menţionate la art. 23-29, este interzisă. (2) Prin derogare, interdicţiile prevăzute la alin. (1) nu se aplică produselor menţionate la respectivul alineat, care: a) fie au fost produse cu cel puţin 21 de zile înainte de data estimată a infecţiei în exploataţia menţionată la art. 10 alin. (1) şi au fost depozitate şi transportate separat de produsele obţinute după acea dată; b) fie au fost supuse unui tratament în conformitate cu pct. 4 partea A din anexa nr. 7; c) fie, pentru produsele specifice, acestea se conformează cerinţelor corespunzătoare menţionate la pct. 5-9 partea A din anexa nr. 7; d) sunt produse compuse care nu sunt supuse tratamentului ulterior, ce conţin produse de origine animală care fie au fost supuse unui tratament ce asigură distrugerea virusului posibil al febrei aftoase, fie au fost obţinute de la animale ce nu fac obiectul restricţiilor, în baza prevederilor prezentei norme sanitare veterinare; e) fie sunt produse ambalate destinate pentru utilizarea în diagnosticul în vitro sau ca reagenţi de laborator.  +  Articolul 31Măsuri referitoare la furaje, nutreţuri, fân şi paie, produse în zona de protecţie (1) Punerea pe piaţă a furajelor, nutreţurilor, fânului şi paielor, ce provin din zona de protecţie, este interzisă. (2) Prin derogare, interdicţia prevăzută la alin. (1) nu se aplică furajelor, nutreţurilor, fânului şi paielor, care: a) au fost produse cu cel puţin 21 de zile înainte de data estimată a infecţiei în exploataţiile menţionate la art. 10 alin. (1) şi depozitate şi transportate separat de furajele, nutreţurile, fânul şi paiele produse după acea dată; sau b) sunt destinate pentru utilizare în interiorul zonei de protecţie, cu condiţia autorizării de către autorităţile competente; sau c) sunt produse în locaţiile ce nu deţin animale din speciile receptive; sau d) sunt produse în unităţile ce nu deţin animale din speciile receptive şi care se aprovizionează cu materie primă din locaţiile menţionate la lit. c) sau din locaţii situate în afara zonei de protecţie. (3) Prin derogare, interdicţia prevăzută la alin. (1) nu se aplică nutreţurilor şi paielor produse în exploataţiile ce deţin animale din specii receptive, ce sunt conforme cerinţelor menţionate la pct. 1 partea B din anexa nr. 7.  +  Articolul 32Acordarea derogărilor şi certificarea suplimentară (1) Autoritatea competentă poate acorda o derogare de la interdicţiile prevăzute la art. 22-31, printr-o decizie specifică, numai în cazul în care toate cerinţele relevante au fost îndeplinite pentru o perioadă suficientă înainte ca produsele să părăsească zona de protecţie şi când nu există niciun risc de diseminare a virusului febrei aftoase. (2) Orice derogare de la interdicţiile prevăzute la art. 23-31 necesită, în cazul comerţului intracomunitar, o certificare suplimentară acordată de autoritatea competentă.  +  Articolul 33Măsuri suplimentare ce pot fi aplicate în zona de protecţieSuplimentar măsurilor aplicate în zona de protecţie în conformitate cu prezenta normă sanitară veterinară, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate adopta măsuri naţionale suplimentare ce sunt considerate a fi necesare şi proporţionale pentru a opri răspândirea virusului febrei aftoase, luând în considerare condiţiile particulare epidemiologice, ale economiei animaliere, comerciale şi sociale, ce predomină în regiunea afectată. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să informeze Comisia Europeană şi statele membre ale Uniunii Europene despre astfel de măsuri suplimentare.  +  Articolul 34Ridicarea măsurilor în zona de protecţie (1) Măsurile aplicate în zona de protecţie sunt menţinute până când sunt îndeplinite următoarele cerinţe: a) au trecut cel puţin 15 zile din momentul uciderii şi eliminării în siguranţă a tuturor animalelor din specii receptive din exploataţia menţionată la art. 10 alin. (1) şi de la finalizarea curăţării şi dezinfecţiei preliminare în acea exploataţie, efectuate în conformitate cu art. 11; b) s-a efectuat o supraveghere, cu rezultate negative, în toate exploataţiile ce deţin animale din specii receptive şi care sunt situate în cadrul zonei de protecţie. (2) După ridicarea măsurilor specifice zonei de protecţie, măsurile aplicate în zona de supraveghere, după cum sunt prevăzute la art. 35-40, continuă să se aplice pentru încă cel puţin 15 zile înainte de a fi ridicate, în conformitate cu art. 42. (3) Inspecţia menţionată la alin. (1) lit. b) trebuie efectuată în conformitate cu criteriile prevăzute la pct. 1 din anexa nr. 3, pentru a se dovedi absenţa infecţiei, şi trebuie să includă măsurile prevăzute la pct. 2.3 din anexa nr. 3, bazate pe criteriile stabilite la pct. 2.1.1 şi 2.1.3 din anexa menţionată.  +  Articolul 35Măsuri ce se aplică în exploataţiile din zona de supraveghere (1) În zona de supraveghere se aplică măsurile prevăzute la art. 20 alin. (1). (2) Prin derogare de la interdicţia stabilită la art. 20 alin. (1) lit. c) şi atunci când nu există capacitate de tăiere sau aceasta este insuficientă în interiorul zonei de supraveghere, autorităţile competente pot autoriza mutarea animalelor din specii receptive din exploataţiile situate în zona de supraveghere, pentru a fi transportate direct şi sub supraveghere oficială pentru tăiere, către un abator situat în afara zonei de supraveghere, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) înregistrările menţionate la art. 20 alin. (1) au fost supuse controlului oficial, iar situaţia epidemiologică a exploataţiei nu indică nicio suspiciune de infectare sau contaminare cu virusul febrei aftoase; şi b) toate animalele din specii receptive din exploataţie au fost supuse unei inspecţii, efectuată de către medicul veterinar oficial, cu rezultat negativ; c) un număr reprezentativ de animale, luându-se în considerare parametrii statistici prevăzuţi la pct. 2.2 din anexa nr. 3, a fost supus unei examinări clinice pentru a se exclude prezenţa sau suspiciunea animalelor infectate clinic; d) abatorul este desemnat de autoritatea competentă şi este situat cât mai aproape posibil de zona de supraveghere; e) carnea provenită de la astfel de animale este supusă tratamentului specificat la art. 37.  +  Articolul 36Mişcarea animalelor din specii receptive în interiorul zonei de supraveghere (1) Mutarea animalelor din specii receptive din exploataţiile situate în zona de supraveghere este interzisă. (2) Prin derogare, interdicţia prevăzută la alin. (1) nu se aplică mişcării animalelor în următoarele cazuri: a) când acestea sunt conduse, fără a intră în contact cu animale din specii receptive din diferite exploataţii, la păşunea situată în interiorul zonei de supraveghere, nu mai devreme de 15 zile de la înregistrarea ultimului focar de febră aftoasă în zona de protecţie; b) când sunt transportate pentru tăiere, direct şi sub supraveghere oficială, către un abator situat în interiorul zonei de supraveghere; c) când sunt transportate în conformitate cu art. 35 alin. (2); d) când sunt transportate în conformitate cu art. 22 alin. (2) lit. a) şi b). (3) Mişcările de animale prevăzute la alin. (2) lit. a) sunt autorizate de autoritatea competentă doar după ce a fost exclusă prezenţa animalelor suspecte de a fi infectate sau a animalelor suspecte de a fi contaminate, prin efectuarea unei examinări, de către un medic veterinar oficial, a tuturor animalelor din specii receptive din exploataţie, inclusiv prin testarea probelor prelevate în conformitate cu pct. 2.2 din anexa nr. 3. (4) Mişcarea animalelor prevăzute la alin. (2) lit. b) este autorizată de autoritatea competentă numai după ce au fost aplicate, cu rezultate satisfăcătoare, măsurile prevăzute la art. 35 alin. (2) lit. a) şi b). (5) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să asigure fără întârziere trasabilitatea animalelor din specii receptive, expediate din zona de supraveghere în perioada de cel puţin 21 de zile anterioară datei estimate a primei infecţii dintr-o exploataţie din zona de supraveghere, şi trebuie să informeze autorităţile competente din statele membre ale Uniunii Europene despre rezultatele obţinute din trasabilitatea animalelor.  +  Articolul 37Măsuri ce se aplică pentru carnea proaspătă provenită de la animalele din specii receptive din zona de supraveghere şi pentru produsele din carne obţinute din această carne (1) Punerea pe piaţă a cărnii proaspete, a cărnii tocate şi a preparatelor din carne, provenite de la animale din specii receptive, originare din zona de supraveghere, şi a produselor obţinute din astfel de carne este interzisă. (2) Punerea pe piaţă a cărnii proaspete, a cărnii tocate, a preparatelor din carne şi al produselor din carne, obţinute de la animale din specii receptive şi produse în unităţi situate în zona de supraveghere, este interzisă. (3) Prin derogare, interdicţia prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul cărnii proaspete, al cărnii tocate şi al preparatelor din carne, care au fost produse cu cel puţin 21 de zile înainte de data estimată a primei infecţii dintr-o exploataţie din zona de protecţie corespunzătoare şi din momentul producerii acestea au fost depozitate şi transportate separat de produsele similare obţinute după acea dată. Această carne trebuie să fie uşor de diferenţiat de carnea care nu este eligibilă pentru expediere în afara zonei de supraveghere, prin mijloace de marcare clară, stabilite în conformitate cu legislaţia comunitară. (4) Prin derogare, interdicţia prevăzută la alin. (1) nu se aplică în cazul cărnii proaspete, al cărnii tocate şi al preparatelor din carne, ce au fost obţinute de la animale transportate către abator în condiţii cel puţin la fel de stricte ca cele prevăzute la art. 35 alin. (2) lit. a)-e), cu condiţia ca această carne să fie supusă măsurilor prevăzute la alin. (5). (5) Prin derogare, interdicţia prevăzută la alin. (2) nu se aplică în cazul cărnii proaspete, al cărnii tocate sau al preparatelor din carne, obţinute în unităţile situate în zona de supraveghere, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) unitatea funcţionează sub control veterinar strict; b) doar carnea proaspătă, carnea tocată sau preparatele din carne, după cum sunt descrise la alin. (4) şi care sunt supuse condiţiilor suplimentare prevăzute în partea B din anexa nr. 8 sau obţinute de la animale crescute şi tăiate în afara zonei de supraveghere ori obţinute de la animale transportate în conformitate cu prevederile art. 22 alin. (2) lit. b), sunt procesate în unitate; c) carnea proaspătă, carnea tocată sau preparatele din carne ori carnea provenită de la alte biungulate trebuie să poarte o marcă de sănătate în conformitate cu regulamentele Parlamentului European şi ale Consiliului (CE) nr. 853/2004 şi 854/2004; d) pe durata întregului proces de producţie, carnea proaspătă, carnea tocată sau preparatele din carne sunt identificate clar, sunt transportate şi depozitate separat de carnea proaspătă, carnea tocată sau preparatele din carne, ce nu sunt eligibile pentru expediere în afara zonei de supraveghere, în conformitate cu prezenta normă sanitară veterinară. (6) Prin derogare, interdicţia prevăzută la alin. (1) nu se aplică produselor obţinute din carne proaspătă provenită de la animale din specii receptive, originare din zona de supraveghere, ce au fost marcate cu marca de sănătate prevăzută în norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 63/2007, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 2002/99/EC , şi transportate sub supraveghere oficială către o unitate desemnată, pentru tratament în conformitate cu pct. 1 partea A din anexa nr. 7. (7) Prin derogare, interdicţia prevăzută la alin. (2) nu se aplică produselor din carne obţinute în unităţile situate în zona de supraveghere şi care fie sunt conforme prevederilor alin. (6), fie sunt obţinute din carne conform prevederilor alin. (5). (8) Autoritatea competentă certifică, pentru carnea proaspătă, carnea tocată şi carnea preparată destinată comerţului intracomunitar, conformitatea cu condiţiile prevăzute la alin. (5) şi (7). Autoritatea competentă supervizează controlul conformităţii efectuat de autoritatea veterinară locală şi, în cazul comerţului intracomunitar, comunică celorlalte state membre ale Uniunii Europene şi Comisiei Europene o listă a unităţilor ce au fost aprobate în scopul unei astfel de certificări. (9) Poate fi acordată o derogare de la interdicţia prevăzută la alin. (1), dacă sunt îndeplinite anumite condiţii specifice adoptate de Comisia Europeană, în special referitoare la marcarea de sănătate a cărnii obţinute de la animale din specii receptive, ce provin din zona de supraveghere menţinută mai mult de 30 de zile.  +  Articolul 38Măsuri ce se aplică laptelui şi produselor lactate obţinute de la animale din specii receptive şi produse în zona de supraveghere (1) Punerea pe piaţă a laptelui obţinut de la animale din specii receptive, originare din zona de supraveghere, şi a produselor lactate obţinute din astfel de lapte este interzisă. (2) Punerea pe piaţă a laptelui şi a produselor lactate obţinute de la animale din specii receptive, produse în zona de supraveghere, este interzisă. (3) Prin derogare, interdicţia prevăzută la alin. (1) nu se aplică laptelui şi produselor lactate obţinute de la animale din specii receptive, originare din zona de supraveghere, care au fost produse cu cel puţin 21 de zile înainte de data estimată a primei infecţii într-o exploataţie din zona de protecţie corespunzătoare şi care, de la producere, au fost depozitate şi transportate separat de laptele şi produsele lactate produse după această dată. (4) Prin derogare, interdicţia prevăzută la alin. (1) nu se aplică laptelui obţinut de la animale din specii receptive, originare din zona de supraveghere, şi produselor lactate obţinute din astfel de lapte, care au fost supuse unuia dintre tratamentele prevăzute în partea A sau B din anexa nr. 9, în funcţie de utilizarea laptelui şi a produselor lactate. Tratamentul trebuie efectuat în baza condiţiilor stabilite la alin. (6) în unităţile menţionate la alin. (5) sau, dacă nu există nicio unitate în zona de supraveghere, în unităţile desemnate de autoritatea competentă şi situate în afara zonelor de protecţie şi supraveghere. (5) Prin derogare, interdicţia prevăzută la alin. (2) nu se aplică laptelui şi produselor lactate ce au fost produse în unităţile situate în zona de supraveghere, în baza condiţiilor prevăzute la alin. (6). (6) Unităţile menţionate la alin. (4) şi (5) trebuie să se conformeze următoarelor condiţii: a) unitatea trebuie să funcţioneze sub control veterinar strict; b) tot laptele utilizat în unitate trebuie fie să se conformeze prevederilor alin. (4), fie să fie obţinut de la animale din afara zonei de supraveghere şi protecţie; c) pe durata întregului proces de producţie, laptele trebuie să fie identificat clar, transportat şi depozitat separat de laptele şi produsele lactate ce nu sunt destinate expedierii în afara zonei de supraveghere; d) transportul laptelui crud din exploataţiile situate în afara zonelor de protecţie şi supraveghere către unităţile de prelucrare trebuie efectuat în vehicule care au fost curăţate şi dezinfectate înainte de operaţia de transport şi care nu au avut un contact ulterior cu exploataţiile din zonele de protecţie şi supraveghere ce deţin animale din specii receptive. (7) Autoritatea competentă certifică, pentru laptele destinat pentru comerţul intracomunitar, conformitatea cu condiţiile prevăzute la alin. (6). Autoritatea competentă supraveghează controlul conformităţii efectuat de autoritatea veterinară locală şi, în cazul comerţului intracomunitar, comunică celorlalte state membre ale Uniunii Europene şi Comisiei Europene o listă a acestor unităţi ce au fost aprobate în scopul unei astfel de certificări. (8) Transportul laptelui crud din exploataţiile situate în zona de supraveghere către unităţile situate în afara zonelor de protecţie şi supraveghere şi procesarea acestui lapte sunt supuse următoarelor condiţii: a) procesarea laptelui crud, obţinut de la animale din specii receptive, ţinute în zona de supraveghere, în unităţile situate în afara zonelor de protecţie şi supraveghere, trebuie să fie autorizată de autorităţile competente; b) autorizaţia trebuie să includă instrucţiuni privind ruta de transport către unitatea desemnată şi să desemneze această rută; c) transportul trebuie să fie efectuat în vehicule care au fost curăţate şi dezinfectate înainte de operaţia de transport, care sunt construite şi întreţinute astfel încât să nu existe nicio scurgere de lapte în timpul transportului şi care sunt echipate pentru a se evita dispersia de aerosoli în timpul încărcării şi descărcării laptelui; d) înainte de a părăsi exploataţia de unde a fost colectat laptele provenit de la animale din specii receptive, ţevile de conectare, cauciucurile, camerele cauciucurilor, părţile joase ale vehiculelor şi scurgerile de lapte sunt curăţate şi dezinfectate şi, după ultima dezinfecţie şi înainte de a părăsi zona de supraveghere, vehiculul nu a avut niciun contact ulterior cu exploataţiile din zonele de protecţie şi supraveghere ce deţin animale din specii receptive; e) mijloacele de transport sunt desemnate strict pe zone geografice sau administrative, sunt marcate în conformitate cu această desemnare şi pot fi deplasate într-o altă zonă doar după ce au fost curăţate şi dezinfectate sub supraveghere oficială. (9) Colectarea şi transportul probelor de lapte crud obţinut de la specii receptive din exploataţiile situate în zona de supraveghere către un laborator diferit de laboratorul de diagnostic veterinar, aprobat pentru diagnosticul febrei aftoase, şi procesarea laptelui în astfel de laboratoare trebuie să fie supuse autorizării oficiale şi măsurilor pentru a evita orice diseminare posibilă a virusului febrei aftoase.  +  Articolul 39Transportul şi distribuţia bălegarului şi a gunoiului de grajd produs în zona de supraveghere şi provenit de la animale din specii receptive (1) Transportul şi distribuţia bălegarului şi a gunoiului de grajd din exploataţii sau alte locaţii precum cele menţionate la art. 16, situate în zona de supraveghere şi în care sunt ţinute animale din specii receptive, sunt interzise în interiorul şi exteriorul zonei respective. (2) Prin derogare de la interdicţia prevăzută la alin. (1), autorităţile competente pot autoriza, în circumstanţe excepţionale, transportul de bălegar sau gunoi de grajd în mijloace de transport curăţate şi dezinfectate temeinic înainte şi după utilizare, pentru distribuirea în zone desemnate din cadrul zonei de supraveghere şi la o distanţă suficientă de exploataţiile unde sunt ţinute animale din specii receptive, în baza următoarelor condiţii: a) fie o examinare a tuturor animalelor din specii receptive din exploataţie, efectuată de către medicul veterinar oficial, a exclus prezenţa animalelor suspecte de a fi infectate cu virusul febrei aftoase şi gunoiul de grajd sau bălegarul este distribuit din apropierea solului, pentru a se evita generarea de aerosoli, şi îngropat imediat în pământ; b) fie o inspecţie clinică a tuturor animalelor din specii receptive din exploataţie, efectuată de către un medic veterinar oficial, cu rezultate negative, şi gunoiul de grajd este introdus în pământ; sau c) gunoiul de grajd este supus prevederilor art. 27 alin. (2).  +  Articolul 40Măsuri referitoare la alte produse de origine animală obţinute în zona de supravegherePunerea pe piaţă a produselor de origine animală, altele decât cele menţionate la art. 37-39, este supusă condiţiilor prevăzute la art. 26 şi art. 28-30.  +  Articolul 41Măsuri suplimentare aplicate în zona de supraveghereSuplimentar măsurilor prevăzute la art. 35-40, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate dispune măsuri naţionale suplimentare, dacă sunt considerate necesare, pentru a opri răspândirea virusului febrei aftoase, luând în considerare epidemiologia specifică, sistemele de creştere a animalelor, condiţiile comerciale şi sociale dominante în regiunea afectată. Atunci când sunt necesare măsuri specifice pentru a restricţiona mişcarea ecvideelor, acestea trebuie să se bazeze pe măsurile prevăzute în anexa nr. 6.  +  Articolul 42Ridicarea măsurilor în zona de supraveghere (1) Măsurile aplicate în zona de supraveghere sunt menţinute până când sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) au trecut cel puţin 30 de zile de la uciderea şi eliminarea în siguranţă a tuturor animalelor din specii receptive din exploataţiile menţionate la art. 10 alin. (1) şi de la finalizarea curăţeniei şi a dezinfecţiei preliminare în exploataţia respectivă, efectuate în conformitate cu art. 11; b) cerinţele prevăzute la art. 34 au fost îndeplinite în zona de protecţie; c) s-a efectuat o supraveghere şi aceasta a avut rezultate negative. (2) Supravegherea menţionată la alin. (1) lit. c) este efectuată pentru a dovedi absenţa infecţiei în zona de supraveghere în conformitate cu criteriile prevăzute la pct. 1 din anexa nr. 3 şi trebuie să includă măsurile prevăzute la pct. 2.4 din anexa nr. 3, bazate pe procedurile prevăzute la pct. 2.1 din anexa menţionată.  +  Secţiunea a 7-a Regionalizarea, controlul mişcării şi identificarea  +  Articolul 43Regionalizarea (1) Fără a se aduce atingere Normei sanitare veterinare privind controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii şi produse de origine animală, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 580/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 250 din 11 aprilie 2003, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 90/425/CEE şi în special art. 10 al acesteia, atunci când virusul febrei aftoase se răspândeşte în ciuda măsurilor luate în conformitate cu prezenta normă sanitară veterinară, iar epizootia ia amploare şi, în orice situaţie în care este implementată vaccinarea de necesitate, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să regionalizeze teritoriul României în una sau mai multe zone de restricţie şi zone libere. (2) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să notifice fără întârziere Comisiei Europene detaliile măsurilor implementate în zona de restricţie. (3) Fără a aduce atingere obligaţiei Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor de a regionaliza teritoriul României, după cum este menţionat la alin. (1), regionalizarea şi măsurile ce trebuie aplicate în interiorul zonei de restricţie pot fi decise la nivel comunitar. Această hotărâre îşi poate extinde efectele asupra statelor membre învecinate neinfectate, în momentul în care sunt luate măsurile respective. (4) Anterior delimitării zonei de restricţie, trebuie să fie efectuată o evaluare epidemiologică amănunţită a situaţiei, în special cu privire la timpul şi locaţia probabilă de introducere, posibila diseminare şi perioada probabilă de timp necesară pentru eradicarea virusului febrei aftoase. (5) Zona de restricţie trebuie să fie delimitată pe cât posibil pe baza graniţelor administrative sau a barierelor geografice. Regionalizarea trebuie să ia ca punct de plecare unităţi administrative mai extinse în loc de regiuni. Zona restricţionată poate să fie redusă, pe baza rezultatelor anchetei epidemiologice prevăzute la art. 13, la o zonă a cărei dimensiune nu trebuie să fie mai mică decât cea a unei subregiuni şi, după caz, a subregiunilor care o înconjoară. În cazul răspândirii virusului febrei aftoase, zona de restricţie trebuie să fie extinsă incluzând regiunile sau subregiunile adiţionale.  +  Articolul 44Măsuri aplicate într-o zonă de restricţie (1) Atunci când este aplicată regionalizarea, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor dispune cel puţin aplicarea următoarelor măsuri: a) controlul transportului şi al mişcării animalelor din specii receptive, al produselor şi bunurilor de origine animală şi al circulaţiei mijloacelor de transport ca potenţiale purtătoare ale virusului febrei aftoase, în cadrul zonei de restricţie; b) trasabilitatea şi marcarea în conformitate cu legislaţia comunitară a cărnii proaspete şi laptelui crud şi, pe cât posibil, a altor produse existente în stoc, ce nu sunt eligibile pentru expediere în afara zonei de restricţie; c) certificarea specifică a animalelor din specii receptive şi a produselor provenite de la astfel de animale şi marcarea de sănătate în conformitate cu legislaţia comunitară a produselor pentru consum uman destinate şi eligibile pentru expediere în afara zonei de restricţie. (2) Atunci când este aplicată regionalizarea, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigură cel puţin de trasabilitatea animalelor din specii receptive, care sunt expediate din zona de restricţie către alte state membre în perioada dintre data estimată a introducerii virusului febrei aftoase până la data în care este implementată regionalizarea şi aceste animale sunt izolate sub control veterinar oficial până când este exclusă oficial posibila contaminare sau infectare. (3) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să colaboreze cu autorităţile competente ale celorlalte state membre ale Uniunii Europene pentru asigurarea trasabilităţii cărnii proaspete, a laptelui crud şi a produselor lactate din lapte crud, obţinute de la animale din specii receptive şi produse în zona de restricţie între data estimată a introducerii virusului febrei aftoase şi data în care este implementată regionalizarea. Carnea proaspătă trebuie tratată în conformitate cu prevederile pct. 1 al părţii A din anexa nr. 7 şi laptele crud şi produsele lactate trebuie tratate în conformitate cu prevederile părţii A sau B din anexa nr. 9, în funcţie de utilizare, sau trebuie reţinute până în momentul în care este exclusă oficial posibila contaminare cu virusul febrei aftoase. (4) Măsuri specifice, în special referitoare la marcarea de sănătate a produselor derivate de la animale din specii receptive, originare din zona de restricţie, şi care nu sunt destinate punerii pe piaţă în afara zonei restricţionate, pot fi adoptate în conformitate cu art. 4 alin. (4) şi (5) din norma sanitară veterinară, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 63/2007, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 2002/99/CE .  +  Articolul 45Identificarea animalelor din specii receptive (1) Fără a aduce atingere legislaţiei comunitare privind identificarea bovinelor, ovinelor, caprinelor şi suinelor domestice, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să se asigure că în cazul apariţiei unui focar de febră aftoasă pe teritoriul României, animalele din specii receptive pot părăsi exploataţia unde sunt ţinute doar dacă acestea sunt identificate astfel încât să permită autorităţilor competente efectuarea trasabilităţii rapide a mişcării acestora şi a exploataţiei de origine sau a oricărei alte exploataţii din care acestea provin. Totuşi, în cazuri speciale menţionate la art. 15 alin. (1) şi la art. 16 alin. (1), autoritatea competentă poate, în anumite circumstanţe şi luând în considerare situaţia sănătăţii, să autorizeze alte metode de trasabilitate rapidă a mişcării acestor animale şi a exploataţiei de origine sau a oricărei exploataţii de unde acestea provin. Aranjamentele pentru identificarea acestor animale sau trasabilitatea acestora de la exploataţia de origine sunt stabilite de autoritatea competentă şi notificate Comisiei Europene. (2) Măsurile luate de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor referitoare la marcarea suplimentară, permanentă, care să nu poată fi ştearsă, în scopul combaterii febrei aftoase şi în special în cazul vaccinării efectuate în conformitate cu prevederile art. 50 şi 51, pot fi modificate în conformitate cu procedura comunitară.  +  Articolul 46Controlul mişcării în cazul unui focar de febră aftoasă (1) În cazul apariţiei unui focar de febră aftoasă pe teritoriul României, sunt aplicate următoarele măsuri de control al mişcării animalelor din specii receptive în zona restricţionată stabilită în conformitate cu art. 43, astfel: a) proprietarii de animale trebuie să furnizeze autorităţii competente, la solicitarea acesteia, informaţii corespunzătoare referitoare la animalele ce intră sau părăsesc exploataţia acestora. Această informaţie trebuie, referitor la animalele din specii receptive, să includă detaliile specificate la art. 12 din norma sanitară veterinară, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 61/2006, cu modificările şi completările ulterioare, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 64/432/CEE ; b) persoanele angajate în transportul sau comercializarea animalelor din specii receptive trebuie să furnizeze autorităţii competente, la solicitarea acesteia, informaţii corespunzătoare referitoare la mişcarea unor astfel de animale pe care acestea le-au transportat sau comercializat. Această informaţie trebuie să includă detaliile specificate la art. 10 alin. (2) şi la art. 11 alin. (1) lit. b) din norma sanitară veterinară, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 61/2006, cu modificările şi completările ulterioare, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 64/432/CEE . (2) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate extinde unele sau toate măsurile prevăzute la alin. (1) către o parte a zonei libere sau pentru întreaga zonă liberă.  +  Secţiunea a 8-a Vaccinarea  +  Articolul 47Utilizarea, producerea, vânzările şi controlul vaccinurilor împotriva febrei aftoase (1) Utilizarea vaccinurilor împotriva febrei aftoase şi administrarea serului hiperimun împotriva febrei aftoase sunt interzise pe teritoriul României, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezenta normă sanitară veterinară. (2) Producerea, depozitarea, aprovizionarea, distribuţia şi vânzarea vaccinurilor împotriva febrei aftoase pe teritoriul României se efectuează sub supraveghere oficială. (3) Comercializarea vaccinurilor împotriva febrei aftoase trebuie să se realizeze sub supravegherea autorităţilor competente, în conformitate cu legislaţia comunitară. (4) Utilizarea vaccinurilor împotriva febrei aftoase în alte scopuri decât cele de a induce imunitate activă la animale din specii receptive, investigaţiile de laborator specifice, cercetarea ştiinţifică sau testarea vaccinurilor trebuie să fie autorizate de autorităţile competente şi efectuate în condiţii corespunzătoare de biosecuritate.  +  Articolul 48Decizia de a introduce vaccinarea de necesitate (1) Vaccinarea de necesitate poate fi introdusă dacă se aplică cel puţin una dintre următoarele condiţii: a) au fost confirmate focare de febră aftoasă şi există posibilitatea să se extindă pe teritoriul României; b) alte state membre sunt predispuse la risc datorită situaţiei geografice sau datorită condiţiilor meteorologice, în relaţie cu focarele de febră aftoasă raportate pe teritoriul României; c) alte state membre sunt predispuse la risc datorită contactelor epidemiologice relevante dintre exploataţiile de pe teritoriul acestora şi exploataţiile ce deţin animale din specii receptive din România, atunci când aici există focare de febră aftoasă; d) România este predispusă la risc datorită situaţiei geografice sau datorită condiţiilor meteorologice dintr-o ţară terţă vecină unde există focare de febră aftoasă. (2) Atunci când se decide introducerea vaccinării de necesitate, se vor lua în considerare măsurile prevăzute la art. 15 şi cele prevăzute în anexa nr. 10. (3) Decizia de a introduce vaccinarea de necesitate trebuie să fie adoptată în conformitate cu procedura comunitară. (4) Decizia menţionată la alin. (3) de a introduce vaccinarea de necesitate pe teritoriul României poate fi solicitată: a) fie de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor; b) fie de celelalte state membre menţionate la alin. (1) lit. b) sau c). (5) Prin derogare de la alin. (3), decizia de introducere a vaccinării de necesitate poate fi luată de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi implementată în conformitate cu prezenta normă sanitară veterinară, după ce se notifică în scris Comisiei Europene, iar această notificare scrisă include specificaţiile prevăzute la art. 49. (6) Prin derogare de la alin. (4), decizia de introducere a vaccinării de necesitate pe teritoriul României poate fi adoptată în conformitate cu procedura comunitară, la iniţiativa Comisiei Europene, în colaborare cu Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, dacă se aplică condiţia prevăzută la alin. (1) lit. a) şi b).  +  Articolul 49Condiţii pentru vaccinarea de necesitate (1) Atunci când se ia decizia de a introduce vaccinarea de necesitate în conformitate cu art. 48 alin. (3) şi (4), trebuie să se specifice condiţiile în baza cărora aceasta este efectuată, iar aceste condiţii trebuie să se refere la: a) delimitarea în conformitate cu art. 43 a zonei geografice în care trebuie efectuată vaccinarea de necesitate; b) speciile şi vârsta animalelor ce trebuie vaccinate; c) durata campaniei de vaccinare; d) o interdicţie specifică referitoare la mişcarea animalelor din specii receptive vaccinate şi nevaccinate şi a produselor obţinute de la acestea; e) identificarea specială suplimentară şi permanentă şi înregistrarea specială a animalelor vaccinate, conform art. 45 alin. (2); f) alte elemente corespunzătoare stării de necesitate. (2) Condiţiile pentru vaccinarea de necesitate, după cum sunt prevăzute la alin. (1), trebuie să asigure că o astfel de vaccinare este efectuată în conformitate cu art. 50, indiferent de faptul că animalele vaccinate sunt tăiate ulterior sau rămân în viaţă. (3) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor efectuează un program de informare a publicului în ceea ce priveşte siguranţa cărnii, a laptelui şi a produselor lactate obţinute de la animale vaccinate destinate consumului uman.  +  Articolul 50Vaccinarea de protecţie (1) Dacă se aplică vaccinarea de protecţie, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor dispune ca: a) zona de vaccinare să fie regionalizată în conformitate cu art. 43 şi în strânsă cooperare cu statele membre ale Uniunii Europene învecinate, atunci când este necesar; b) vaccinarea să fie efectuată rapid şi în conformitate cu regulile de igienă şi biosecuritate pentru a se evita răspândirea virusului febrei aftoase; c) toate măsurile aplicate în zona de vaccinare să fie efectuate fără a prejudicia măsurile prevăzute la secţiunea a 7-a; d) în cazul în care zona de vaccinare include părţi sau întreaga zonă de protecţie ori de supraveghere:(i) măsurile aplicabile pentru zona de protecţie sau pentru zona de supraveghere în conformitate cu prezenta normă sanitară veterinară să fie menţinute în acea parte a zonei de vaccinare până ce aceste măsuri au fost ridicate în conformitate cu art. 34 sau 42;(îi) după ce au fost ridicate măsurile aplicate în zona de protecţie şi în zona de supraveghere, continuă să se aplice măsurile pentru zona de vaccinare prevăzute la art. 52-56. (2) Atunci când este aplicată vaccinarea de protecţie, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigură că zona de vaccinare este împrejmuită de o zonă de supraveghere - zona de supraveghere definită de Oficiul Internaţional al Epizootiilor de cel puţin 10 km lăţime, de pe perimetrul zonei de vaccinare: a) unde este interzisă vaccinarea; b) unde este efectuată supravegherea intensificată; c) în care mişcarea animalelor din specii receptive este supusă controalelor efectuate de autorităţile competente; d) ce rămâne stabilită până ce statusul de liber de infecţia cu virusul febrei aftoase este redobândit în conformitate cu art. 59.  +  Articolul 51Vaccinarea supresivă (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, dacă decide, în conformitate cu art. 48 şi luând în considerare toate circumstanţele relevante, să introducă vaccinarea supresivă, notifică aceasta Comisiei Europene şi furnizează detaliile măsurilor de combatere ce urmează să fie luate, măsuri care trebuie să le includă cel puţin pe cele prevăzute la art. 19. (2) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigură că vaccinarea supresivă este efectuată: a) doar în zona de protecţie; b) doar în exploataţii clar identificate supuse măsurilor prevăzute la art. 10 alin. (1) şi în special lit. a) a alin. (1). (3) Totuşi, din motive logistice şi prin derogare de la art. 10 alin. (1) lit. a), uciderea tuturor animalelor din astfel de exploataţii poate fi amânată atât cât este necesar pentru a fi în conformitate cu norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 180/2006, ce transpune Directiva Consiliului 93/119/CEE , şi cu prevederile art. 10 alin. (1) lit. c).  +  Articolul 52Măsuri aplicabile în zona de vaccinare în decursul perioadei de la începerea vaccinării de necesitate şi până au trecut cel puţin 30 de zile de la finalizarea unei astfel de vaccinări - faza 1 (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigură că măsurile prevăzute la alin. (2)-(7) sunt aplicate în zona de vaccinare pe durata perioadei de la începutul vaccinării de necesitate până în momentul în care au trecut cel puţin 30 de zile de la finalizarea vaccinării. (2) Mişcarea animalelor vii din specii receptive este interzisă între exploataţiile din cadrul şi din afara zonei de vaccinare. (3) Prin derogare de la interdicţia prevăzută la alin. (2) şi după inspecţia clinică a acestor animale vii şi a efectivelor de origine sau de expediere a acestor animale, autorităţile competente pot autoriza transportul direct al acestora pentru tăiere imediată într-un abator desemnat de autoritatea competentă şi situat în cadrul zonei de vaccinare sau, în cazuri excepţionale, în apropierea acelei zone. (4) Carnea proaspătă obţinută de la animalele vaccinate tăiate în perioada menţionată la alin. (1) trebuie: a) să poarte marca prevăzută în norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 63/2007, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 2002/99/CE ; b) să fie depozitată şi transportată separat de carnea ce nu poartă marca menţionată la lit. a) şi, ulterior, trebuie să fie transportată în containere sigilate către o unitate desemnată de autorităţile competente pentru tratament în conformitate cu pct. 1 al părţii A din anexa nr. 7. (5) Laptele şi produsele lactate obţinute de la animale vaccinate pot fi puse pe piaţă în cadrul sau în afara zonei de vaccinare cu condiţia ca, în funcţie de utilizarea finală fie pentru consum uman, fie pentru consum nonuman, să fi fost supuse cel puţin unuia dintre tratamentele menţionate în părţile A şi B din anexa nr. 9. Tratamentul se efectuează în baza condiţiilor stabilite la alin. (6) în unităţile situate în zona de vaccinare sau, dacă nu există unităţi în zona de vaccinare, în unităţile situate în afara zonei de vaccinare unde este transportat laptele crud în baza condiţiilor stabilite la alin. (8). (6) Unităţile menţionate la alin. (5) trebuie să fie conforme cu următoarele condiţii: a) unitatea trebuie să funcţioneze sub control oficial permanent şi strict; b) tot laptele utilizat în unitate să se conformeze prevederilor alin. (5) sau laptele crud să fie obţinut de la animale aflate în afara zonei de vaccinare; c) în timpul procesului de producţie, laptele trebuie să fie identificat clar, transportat şi depozitat separat de laptele crud şi produsele din lapte crud ce nu sunt destinate expedierii în afara zonei de vaccinare; d) transportul laptelui crud din exploataţiile situate în afara zonei de vaccinare către unităţi trebuie să fie efectuat cu vehicule ce au fost curăţate şi dezinfectate anterior operaţiei de transport şi care nu au avut niciun contact ulterior cu exploataţiile existente într-o zonă de restricţie ce deţin animale din specii receptive. (7) Conformitatea cu condiţiile prevăzute la alin. (6) trebuie să fie certificată de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor pentru laptele destinat comerţului intracomunitar. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să supervizeze controlul conformităţii întreprins de către autoritatea veterinară locală şi, în cazul comerţului intracomunitar, să comunice statelor membre ale Uniunii Europene şi Comisiei Europene o listă a unităţilor pe care aceasta le-a autorizat în scopul unei astfel de certificări. (8) Transportul laptelui crud din exploataţiile situate în zona de vaccinare către unităţile situate în afara zonei de vaccinare şi procesarea acestui lapte trebuie să fie supuse următoarelor condiţii: a) procesarea laptelui crud obţinut de la animale din specii receptive ţinute în zona de vaccinare în unităţile situate în afara zonei de vaccinare trebuie să fie autorizată de către autorităţile competente; b) autorizarea trebuie să includă instrucţiuni privind ruta de transport către unitatea desemnată şi să desemneze această rută; c) transportul trebuie să fie efectuat în autovehicule ce au fost curăţate şi dezinfectate anterior operaţiei de transport, ce sunt construite şi menţinute astfel încât să nu existe nicio scurgere de lapte în timpul transportului şi sunt echipate pentru evitarea dispersiei aerosolilor în timpul încărcării şi descărcării laptelui; d) înainte de părăsirea exploataţiei de unde a fost colectat lapte de la animale din specii receptive, ţevile de conectare, anvelopele, aparatele, părţile mai joase ale autovehiculelor şi orice scurgeri de lapte sunt curăţate şi dezinfectate, iar după ultima dezinfecţie şi înainte să se părăsească zona de vaccinare autovehiculul nu a mai avut contact ulterior cu exploataţiile din zona de vaccinare ce deţin animale din specii receptive; e) mijloacele de transport sunt strict repartizate către o regiune geografică sau administrativă definită, acestea sunt marcate corespunzător şi pot fi mutate către alte regiuni doar după curăţare şi dezinfecţie sub supraveghere oficială. (9) Colectarea şi transportul probelor de lapte crud de la animale din specii receptive din exploataţii situate în zona de vaccinare către un laborator, altul decât laboratorul de diagnostic veterinar autorizat pentru diagnosticul febrei aftoase, şi procesarea laptelui în astfel de laboratoare sunt interzise. (10) Colectarea materialului seminal pentru inseminare artificială de la animalele donatoare din specii receptive ţinute în centre de colectare a materialului seminal situate în zona de vaccinare trebuie să fie suspendată. (11) Prin derogare de la interdicţia prevăzută la alin. (10), Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate autoriza colectarea materialului seminal în centre de colectare a materialului seminal din zona de vaccinare pentru producere de material seminal congelat, în baza următoarelor condiţii: a) materialul seminal recoltat în timpul perioadei menţionate la alin. (1) este depozitat separat pentru cel puţin 30 de zile; şi b) anterior expedierii materialului seminal:1. fie animalul donator nu a fost vaccinat şi se aplică condiţiile art. 26 alin. (3) lit. b) şi c);2. fie animalul donator a fost vaccinat după ce a avut rezultat negativ la testul pentru anticorpi împotriva virusului febrei aftoase, efectuat anterior vaccinării; şi(i) a fost obţinut un rezultat negativ la testul pentru detectarea oricărui virus sau genom viral sau la un test autorizat pentru detectarea anticorpilor împotriva proteinelor nonstructurale, efectuat la sfârşitul perioadei de carantină pentru materialul seminal din probe prelevate de la toate animalele din specii receptive prezente în acel timp în centrul de recoltare a materialului seminal; şi(îi) materialul seminal este conform condiţiilor prevăzute la art. 4 din Norma sanitară veterinară care stabileşte cerinţele de sănătate a animalelor aplicabile comerţului intracomunitar şi importului de material seminal provenit de la animale domestice din specia bovine, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 205/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 756 din 5 septembrie 2006, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 88/407/CEE . (12) Colectarea ovulelor şi a embrionilor de la animale donatoare trebuie să fie interzisă. (13) Punerea pe piaţă a produselor de origine animală, cu excepţia celor menţionate la alin. (11) şi (12), este supusă condiţiilor prevăzute la art. 28, 29, 30 şi 39.  +  Articolul 53Măsuri aplicabile în zona de vaccinare în perioada de la vaccinarea de necesitate şi până la încheierea supravegherii şi clasificării exploataţiilor - faza 2 (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigură că măsurile prevăzute la alin. (2)-(5) sunt aplicate în zona de vaccinare pentru o perioadă care începe după cel puţin 30 de zile de la data finalizării vaccinării de necesitate şi se încheie atunci când sunt finalizate măsurile prevăzute la art. 54 şi 55. (2) Mişcarea animalelor din specii receptive între exploataţii, în cadrul şi în afara zonei de vaccinare, este interzisă. (3) Prin derogare de la interdicţia prevăzută la alin. (2), autoritatea competentă poate autoriza transportul direct pentru tăiere imediată a animalelor din specii receptive din exploataţiile menţionate la art. 55 alin. (5) către un abator situat în cadrul sau în afara zonei de vaccinare, în baza următoarelor condiţii: a) în timpul transportului şi în abator aceste animale nu vor intra în contact cu alte animale din specii receptive; b) animalele sunt însoţite de un document oficial certificând că toate animalele din specii receptive din exploataţia de origine sau de expediere au fost supuse unei inspecţii prevăzute la art. 54 alin. (2); c) autovehiculele de transport trebuie să fie curăţate şi dezinfectate înainte de încărcare şi după ce animalele au fost livrate, iar data şi ora curăţării şi dezinfectării sunt înregistrate în jurnalul mijloacelor de transport; d) animalele au fost supuse examinării ante-mortem la abator, în timpul celor 24 de ore înainte de tăiere, şi în special s-a efectuat o examinare pentru depistarea febrei aftoase şi nu prezintă semne ale bolii respective. (4) Carnea proaspătă, excluzând organele, obţinută de la rumegătoare mici şi mari vaccinate în timpul perioadei menţionate la alin. (1) poate fi pusă pe piaţă în cadrul şi în afara zonei de vaccinare în următoarele condiţii: a) unitatea trebuie să funcţioneze sub control veterinar strict; b) în unitate este procesată fie doar carnea proaspătă, excluzând organele, ce a fost supusă tratamentului descris la pct. 1, 3 şi 4 ale părţii A din anexa nr. 8, fie carnea proaspătă obţinută de la animale crescute şi tăiate în afara zonei de vaccinare; c) carnea proaspătă de acest tip, carnea provenită de la alte biongulate sau carnea tocată şi preparatele din carne trebuie să poarte o marcă de sănătate în conformitate cu regulamentele Parlamentului European şi ale Consiliului (CE) nr. 853/2004 şi 854/2004; d) pe parcursul întregului proces de producţie, carnea proaspătă trebuie să fie identificată în mod clar, transportată şi depozitată separat de carnea provenită de la animale cu status de sănătate diferit, în conformitate cu prezenta normă sanitară veterinară. (5) Conformitatea cu condiţiile prevăzute la alin. (4) trebuie să fie certificată de către autoritatea competentă pentru carnea proaspătă destinată comerţului intracomunitar. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să supravegheze controlul conformităţii efectuate de către autoritatea veterinară locală şi, în cazul comerţului intracomunitar, să comunice celorlalte state membre şi Comisiei Europene o listă a unităţilor ce au fost aprobate în scopul unei astfel de certificări. (6) Carnea proaspătă provenită de la porcine vaccinate tăiate în timpul perioadei menţionate la alin. (1) trebuie să poarte marca de sănătate prevăzută de norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 63/2007, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 2002/99/CE , trebuie depozitată şi transportată separat de carnea ce nu poartă marca respectivă şi, ulterior, trebuie transportată în containere sigilate către o unitate desemnată de autoritatea competentă, pentru tratament, în conformitate cu pct. 1 al părţii A din anexa nr. 7. (7) Laptele şi produsele lactate obţinute de la animale vaccinate pot fi puse pe piaţă, în cadrul sau în afara zonei de vaccinare, cu condiţia ca, în funcţie de utilizarea finală, fie pentru consum uman, fie pentru consum ce nu este destinat oamenilor, acestea să fi fost supuse cel puţin unuia dintre tratamentele menţionate la părţile A şi B din anexa nr. 9. Un astfel de tratament trebuie să fi fost efectuat într-o unitate situată în cadrul sau în afara zonei de vaccinare, în conformitate cu prevederile art. 52 alin. (5)-(9). (8) Pentru colectarea de material seminal, ovule şi embrioni de la animalele din specii receptive se aplică în continuare măsurile prevăzute la art. 52 alin. (10), (11) şi (12). (9) Punerea pe piaţă a produselor de origine animală, altele decât cele menţionate la alin. (4), (6), (7) şi (8), trebuie să fie supusă condiţiilor prevăzute la art. 28, 29, 30 şi 39.  +  Articolul 54Supravegherea clinică şi serologică în zona de vaccinare - faza 2A (1) Măsurile prevăzute la alin. (2) şi (3) sunt aplicate în zona de vaccinare, pe durata perioadei ce începe nu mai devreme de 30 de zile de la data finalizării vaccinării de necesitate şi se încheie cu finalizarea examinării clinice şi serologice. (2) Trebuie să fie efectuată o supraveghere în scopul identificării efectivelor de animale din specii receptive ce au intrat în contact cu virusul febrei aftoase, fără a prezenta semne clinice evidente ale febrei aftoase. Supravegherea trebuie să includă o inspecţie clinică a tuturor animalelor din speciile receptive din toate efectivele din zona de vaccinare şi o testare de laborator în conformitate cu alin. (3). (3) Testarea de laborator trebuie efectuată prin utilizarea testelor care sunt conforme cu criteriile pentru testele de diagnostic, după cum este stabilit la anexa nr. 13, aprobată în conformitate cu procedura comunitară şi trebuie să fie conformă cu cel puţin una dintre următoarele condiţii: a) testarea pentru infecţia cu virusul febrei aftoase, fie printr-un test pentru anticorpi împotriva proteinelor nonstructurale ale virusului febrei aftoase, fie printr-o altă metodă aprobată, trebuie să îndeplinească criteriile pentru prelevarea de probe din exploataţii, stabilite la pct. 2.2 din anexa nr. 3. Când autorităţile competente utilizează şi animale-santinelă trebuie să fie luate în considerare condiţiile pentru repopularea exploataţiilor infectate menţionate la anexa nr. 5; b) trebuie să fie efectuată o testare pentru anticorpi împotriva proteinelor nonstructurale ale virusului febrei aftoase, pe probe prelevate de la toate animalele vaccinate din speciile receptive şi de la produşii nevaccinaţi ai acestora, în toate efectivele din zona de vaccinare.  +  Articolul 55Clasificarea efectivelor în zona de vaccinare - faza 2 B (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigură că exploataţiile ce deţin animale din specii receptive: a) sunt clasificate în conformitate cu rezultatul inspecţiei menţionate la art. 54 alin. (2) şi cu criteriile stabilite în anexa nr. 1; b) se conformează măsurilor stabilite la alin. (2)-(4). (2) Exploataţiile ce deţin cel puţin un animal suspectat a fi infectat şi unde este confirmată prezenţa virusului febrei aftoase conform criteriilor stabilite la anexa nr. 1 sunt supuse măsurilor prevăzute la art. 10 şi 19. (3) Exploataţiile ce conţin cel puţin un animal din speciile receptive suspectat a fi infectat prin contact anterior cu virusul febrei aftoase, dar în care, la testarea ulterioară ce include toate animalele din speciile receptive prezente în exploataţie, este confirmată absenţa circulaţiei virusului febrei aftoase, sunt supuse cel puţin următoarelor măsuri: a) animalele din specii receptive din exploataţie sunt:(i) fie ucise şi carcasele procesate;(îi) fie animalele sunt clasificate şi:1. animalele pozitive la cel puţin unul dintre testele menţionate la art. 54 alin. (3) sunt ucise şi carcasele acestora procesate; şi2. animalele din speciile receptive rămase în exploataţie sunt tăiate în condiţii autorizate de către autorităţile competente; b) curăţarea şi dezinfecţia exploataţiilor, în conformitate cu art. 11; c) repopularea efectivului de animale, în conformitate cu anexa nr. 5. (4) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigură că pentru produsele provenite de la animale din speciile receptive şi care sunt produse în timpul perioadei menţionate la art. 54 alin. (1) sunt aplicate următoarele măsuri: a) carnea proaspătă provenită de la animalele menţionate la alin. (3) lit. a) pct. (îi) subpct. 2 este supusă prevederilor art. 53 alin. (4), pentru carnea provenită de la rumegătoare şi, respectiv, prevederilor art. 53 alin. (6), pentru carnea provenită de la porcine; b) laptele şi produsele lactate obţinute de la animalele menţionate la alin. (3) pct. (îi) subpct. 2 sunt supuse cel puţin unuia dintre tratamentele menţionate în părţile A şi B din anexa nr. 9, în funcţie de utilizare şi în conformitate cu prevederile art. 52 alin. (5)-(9). (5) Animalele din specii receptive din exploataţie, unde prezenţa anterioară sau actuală a infecţiei cu virusul febrei aftoase a fost exclusă oficial, în conformitate cu art. 54 alin. (3), sunt supuse măsurilor prevăzute la art. 56.  +  Articolul 56Măsuri aplicabile în zona de vaccinare după încheierea supravegherii şi clasificarea exploataţiilor până ce este redobândit statusul liber de infecţie cu febră aftoasă - faza 3 (1) Măsurile prevăzute la alin. (2)-(6) se aplică în zonele de vaccinare după finalizarea măsurilor stabilite la art. 55 şi până ce a fost redobândit statusul liber de infecţie cu febră aftoasă, în conformitate cu art. 57. (2) Mişcarea animalelor din speciile receptive între exploataţiile situate în zona de vaccinare este supusă autorizării de către autoritatea competentă. (3) Mişcarea animalelor din speciile receptive în afara zonei de vaccinare este interzisă. Prin derogare de la această interdicţie poate fi autorizat transportul direct la un abator pentru tăiere imediată a animalelor din speciile receptive, în baza condiţiilor prevăzute la art. 53 alin. (3). (4) Prin derogare de la interdicţia prevăzută la alin. (2), Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate autoriza transportul de animale nevaccinate din speciile receptive, în conformitate cu următoarele prevederi: a) în decurs de 24 de ore de la încărcare, toate animalele din speciile receptive din exploataţie au fost supuse unei examinări clinice şi nu au prezentat semne clinice ale febrei aftoase; şi b) animalele au încheiat o perioadă de staţionare în exploataţia de origine de cel puţin 30 de zile, perioadă în care nu a fost introdus în exploataţie niciun animal din speciile receptive; c) exploataţia de origine nu este situată în zona de supraveghere sau protecţie; d) animalele destinate pentru transport fie au fost supuse individual, cu rezultate negative, la teste pentru detectarea anticorpilor împotriva virusului febrei aftoase la sfârşitul perioadei de izolare, fie a fost finalizată o supraveghere serologică în exploataţia respectivă, în conformitate cu pct. 2.2 din anexa nr. 3, indiferent de speciile implicate; e) animalele nu au fost expuse la nicio sursă de infecţie în timpul transportului acestora de la exploataţia de origine până la locul de destinaţie. (5) Părăsirea exploataţiei de origine a produşilor nevaccinaţi ai animalelor proveniţi din mame vaccinate este interzisă, cu excepţia transportării acestora către: a) o exploataţie din zona de vaccinare cu acelaşi status de sănătate cu cel al exploataţiei de origine; b) un abator pentru tăiere imediată; c) o exploataţie desemnată de către autoritatea competentă, de unde produşii animalelor urmează să fie trimişi direct către abator; d) orice exploataţie, după ce s-a obţinut rezultat negativ la un test serologic pentru detectarea de anticorpi împotriva virusului febrei aftoase efectuat pe o probă de sânge prelevată anterior expedierii din exploataţia de origine. (6) Carnea proaspătă provenită de la animale nevaccinate din speciile receptive poate fi pusă pe piaţă în cadrul şi în afara zonei de vaccinare, în baza următoarelor condiţii: a) fie măsurile prevăzute la art. 55 alin. (3) au fost finalizate în întreaga zonă de vaccinare, fie animalele sunt transportate către abator conform condiţiilor prevăzute la alin. (3) sau la alin. (4) lit. d); şi b) unitatea trebuie să funcţioneze sub control veterinar strict; c) în unitate trebuie să fie procesată doar carnea proaspătă produsă de la animalele menţionate la lit. a) sau de la animale crescute şi/sau tăiate în afara zonei de vaccinare ori carnea proaspătă menţionată la alin. (8); d) carnea proaspătă de acest fel trebuie să poarte o marcă de sănătate în conformitate cu regulamentele Parlamentului European şi ale Consiliului (CE) nr. 853/2004 şi 854/2004; e) pe parcursul întregului proces de producţie, carnea proaspătă trebuie identificată clar, transportată şi depozitată separat de carnea provenită de la animale cu status diferit de sănătate în conformitate cu prezenta normă sanitară veterinară. (7) Carnea proaspătă provenită de la animale vaccinate din speciile receptive sau de la produşii seropozitivi nevaccinaţi proveniţi din mame vaccinate, tăiaţi în timpul perioadei menţionate la alin. (1), trebuie să poarte marca de sănătate prevăzută de norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 63/2007, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 2002/99/CE , şi trebuie depozitată şi transportată separat de carnea ce nu poartă acea marcă şi, ulterior, trebuie transportată în containere sigilate către o unitate desemnată de autoritatea competentă, în conformitate cu pct. 1 al părţii A din anexa nr. 7. (8) Prin derogare de la alin. (7), carnea proaspătă şi organele fasonate obţinute de la rumegătoare mari şi mici vaccinate sau de la produşii seropozitivi nevaccinaţi ai acestora pot fi puse pe piaţă în cadrul şi în afara zonei de vaccinare, în baza următoarelor condiţii: a) unitatea trebuie să funcţioneze sub control veterinar strict; b) în unitate este procesată fie doar carnea proaspătă, excluzând organele, ce a fost supusă tratamentului descris la pct. 1, 3 şi 4 ale părţii A din anexa nr. 8, fie carnea proaspătă menţionată la alin. (6) sau obţinută de la animale crescute şi/sau tăiate în afara zonei de vaccinare; c) carnea proaspătă de acest fel trebuie să poarte o marcă de sănătate în conformitate cu regulamentele Parlamentului European şi ale Consiliului (CE) nr. 853/2004 şi 854/2004; d) pe parcursul întregului proces de producţie, carnea proaspătă trebuie să fie clar identificată, transportată şi depozitată separat de carnea de la animale cu status de sănătate diferit în conformitate cu prezenta normă sanitară veterinară. (9) Prin derogare de la alin. (7), carnea proaspătă obţinută de la porcine vaccinate şi de la produşii seropozitivi nevaccinaţi ai acestora, produsă pe durata perioadei de la începutul supravegherii şi până când au fost finalizate măsurile prevăzute la art. 55 în toată zona de vaccinare şi până când au trecut cel puţin 3 luni de la ultimul focar înregistrat în zonă, poate fi pusă pe piaţa naţională, în cadrul şi în afara zonei de vaccinare, numai în baza următoarelor condiţii: a) unitatea trebuie să funcţioneze sub control veterinar strict; b) în unitate este procesată doar carne proaspătă provenită de la animale originare din exploataţii conforme condiţiilor art. 55 alin. (5) sau carne proaspătă obţinută de la animale crescute şi tăiate în afara zonei de vaccinare; c) carnea proaspătă de acest fel trebuie să poarte o marcă de sănătate ce este decisă în conformitate cu art. 4 alin. (4) din norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 63/2007, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 2002/99/CE ; d) pe parcursul întregului proces de producţie, carnea proaspătă trebuie să fie clar identificată, transportată şi depozitată separat de carnea de la animale cu status de sănătate diferit în conformitate cu prezenta normă sanitară veterinară. (10) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, atunci când România nu este statul membru de origine în care se aplică prevederile alin. (9), poate solicita o decizie în conformitate cu procedura comunitară pentru a extinde comercializarea cărnii menţionate la alin. (9) pe teritoriul României sau în părţi ale teritoriului acesteia, în condiţii ce sunt stabilite în baza aceleiaşi proceduri. (11) În conformitate cu procedura comunitară, pot fi prevăzute reguli pentru expedierea din zona de vaccinare a cărnii proaspete de la porcine vaccinate, produsă după perioada menţionată la alin. (9), până ce este redobândit statusul liber de boală în conformitate cu art. 59. (12) Pentru carnea proaspătă destinată comerţului intracomunitar, autoritatea competentă trebuie să certifice conformitatea cu condiţiile prevăzute la alin. (6), (8) şi, unde este aplicabil, cu prevederile menţionate la alin. (10). Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să supervizeze controlul conformităţii întreprins de către autorităţile veterinare locale şi, în cazul comerţului intracomunitar, să comunice celorlalte state membre şi Comisiei Europene o listă a acestor unităţi ce au fost aprobate în scopul unei astfel de certificări. (13) Prin derogare de la alin. (8), poate fi prevăzută o marcă de sănătate specială ce nu poate fi confundată cu marca de sănătate menţionată la alin. (8) lit. c) şi alin. (9) lit. c), în conformitate cu procedura comunitară, pentru carnea proaspătă provenită de la rumegătoare ce nu este supusă tratamentului în conformitate cu partea A din anexa nr. 8 şi pentru carnea tocată şi preparatele produse din astfel de carne, ce sunt destinate plasării pe piaţă într-o regiune specifică de pe teritoriul României. (14) Laptele şi produsele lactate obţinute de la animale vaccinate pot fi puse pe piaţă în cadrul şi în afara zonei de vaccinare, cu condiţia ca, în funcţie de utilizarea finală, fie pentru consum uman, fie pentru consum ce nu este destinat oamenilor, să fi fost supuse la cel puţin unul dintre tratamentele menţionate în părţile A şi B din anexa nr. 9. Un astfel de tratament trebuie să fi fost efectuat într-o unitate situată în zona de vaccinare sau în conformitate cu prevederile art. 52 alin. (5)-(8). (15) Colectarea şi transportul probelor de lapte crud obţinut de la animale din speciile receptive, din exploataţii situate în zona de supraveghere către un laborator, altul decât laboratorul de diagnostic veterinar aprobat pentru diagnosticul febrei aftoase, şi procesarea laptelui în astfel de laboratoare trebuie să fie supuse autorizării oficiale şi măsurilor corespunzătoare pentru a evita orice diseminare posibilă a virusului febrei aftoase. (16) Punerea pe piaţă a produselor de origine animală, altele decât cele menţionate la alin. (6)-(11) şi (13)-(15), trebuie să fie supusă condiţiilor prevăzute la art. 28, 29, 30 şi 40.  +  Secţiunea a 9-a Restabilirea statusului liber de infecţia cu febră aftoasă  +  Articolul 57Restabilirea statusului liber de infecţia cu febră aftoasăStatusul liber de infecţia cu febra aftoasă al unui stat membru sau al unei regiuni a acestuia este restabilit în conformitate cu procedura comunitară, luându-se în considerare condiţiile prevăzute în art. 58 şi 59.  +  Articolul 58Restabilirea statusului ca urmare a eradicării febrei aftoase fără vaccinare de necesitate (1) România sau un teritoriu al acesteia, regionalizat în conformitate cu art. 43, îşi redobândeşte statusul liber de infecţia cu febră aftoasă ca urmare a combaterii şi eradicării unuia sau mai multor focare de febră aftoasă, fără vaccinare, în baza următoarelor condiţii: a) au fost finalizate toate măsurile prevăzute la art. 34-42; şi b) se aplică cel puţin una dintre următoarele condiţii:(i) sunt îndeplinite recomandările relevante din capitolul febrei aftoase al Codului de sănătate animală al OIE, aşa cum a fost modificat ultima dată;(îi) au trecut cel puţin 3 luni de la ultimul focar de febră aftoasă înregistrat, iar supravegherea clinică şi de laborator efectuată în conformitate cu anexa nr. 3 a confirmat absenţa infecţiei cu virusul febrei aftoase în România sau în regiunea în cauză. (2) Deciziile referitoare la restabilirea statusului liber de infecţia febrei aftoase se adoptă în conformitate cu procedura comunitară.  +  Articolul 59Redobândirea statusului ca urmare a eradicării febrei aftoase prin vaccinare (1) România sau un teritoriu al acesteia, regionalizat în conformitate cu art. 43, îşi redobândeşte statusul liber de infecţia cu febra aftoasă ca urmare a combaterii şi eradicării unuia sau mai multor focare de febră aftoasă prin vaccinare, în baza următoarelor condiţii: a) au fost finalizate toate măsurile prevăzute la art. 34, 42, 52, 53, 54 şi 55; şi b) se aplică cel puţin una dintre următoarele condiţii:(i) sunt îndeplinite recomandările relevante de la capitolul febrei aftoase al Codului de sănătate animală al OIE, aşa cum a fost amendat ultima dată;(îi) au trecut cel puţin 3 luni de la tăierea ultimului animal vaccinat şi de la efectuarea supravegherii serologice în conformitate cu liniile directoare stabilite conform art. 67 lit. c);(iii) au trecut cel puţin 6 luni de la ultimul focar de febră aftoasă sau de la finalizarea vaccinării de necesitate, indiferent de evenimentul care a survenit ultimul şi, în conformitate cu liniile directoare stabilite conform art. 67 lit. c), un control serologic bazat pe detectarea anticorpilor împotriva proteinelor nonstructurale ale virusului febrei aftoase a demonstrat absenţa infecţiei la animalele vaccinate. (2) Deciziile referitoare la redobândirea statusului liber de infecţia cu febra aftoasă se adoptă în conformitate cu procedura comunitară.  +  Articolul 60Modificările măsurilor pentru redobândirea statusului liber de infecţia cu febra aftoasă (1) Prin derogare de la art. 58 se poate decide, în conformitate cu procedura comunitară, să se retragă restricţiile aplicate în conformitate cu prezenta normă sanitară veterinară, după ce au fost îndeplinite cerinţele prevăzute la art. 34 şi 42 şi a fost finalizată o supraveghere serologică şi clinică şi s-a confirmat absenţa infecţiei cu virusul febrei aftoase. (2) Prin derogare de la art. 59 se poate decide, în conformitate cu procedura comunitară, să se retragă restricţiile aplicate în conformitate cu prezenta normă sanitară veterinară, după ce au fost finalizate supravegherea serologică şi clinică prevăzute la art. 54 şi măsurile prevăzute la art. 55 şi s-a confirmat absenţa infecţiei cu virusul febrei aftoase. (3) Fără a aduce atingere alin. (1) şi (2), se poate decide, în conformitate cu procedura comunitară, ca niciun animal din specii receptive să nu fie mutat de pe teritoriul României sau dintr-o regiune a acestuia unde a apărut un focar de febră aftoasă în alt stat membru, până când este redobândit statusul liber de infecţia cu febră aftoasă, conform condiţiilor prevăzute de Codul de sănătate a animalelor al OIE, cu excepţia cazului în care astfel de animale: a) nu au fost vaccinate şi sunt expediate imediat la un abator pentru tăiere imediată; sau b) au fost izolate pentru cel puţin 30 de zile imediat anterior încărcării şi au fost supuse unui test serologic pentru detectarea anticorpilor împotriva proteinelor structurale ale virusului febrei aftoase, cu rezultate negative, pe probe prelevate în decursul perioadei de 10 zile anterior încărcării. (4) Fără a aduce atingere alin. (2), se poate decide în conformitate cu procedura comunitară ca, până la redobândirea statusului liber de infecţia cu febra aftoasă conform condiţiilor Codului de sănătate animală al OIE, să fie redusă raza zonei de supraveghere din jurul zonei de vaccinare menţionate la art. 50 alin. (2) după finalizarea, cu rezultate satisfăcătoare, a măsurilor prevăzute la art. 55.  +  Articolul 61Certificarea animalelor din specii receptive şi a produselor obţinute de la aceste animale pentru comerţul intracomunitarCertificarea suplimentară pentru comerţul intracomunitar cu animale din specii receptive sau cu produse obţinute de la astfel de animale, solicitată în conformitate cu prezenta normă sanitară veterinară, trebuie să fie continuată până când este redobândit statusul liber de infecţia cu febră aftoasă al României sau al unei părţi din teritoriul acesteia, în conformitate cu art. 58 şi 59.  +  Articolul 62Mişcarea animalelor vaccinate din specii receptive după redobândirea statusului liber de infecţia cu febră aftoasă (1) Expedierea animalelor din speciile receptive, vaccinate împotriva febrei aftoase, din România către un alt stat membru al Uniunii Europene este interzisă. (2) Prin derogare de la interdicţia prevăzută la alin. (1), se poate decide, în conformitate cu procedura comunitară, să se adopte măsuri specifice referitoare la animale vaccinate din specii receptive ţinute în grădini zoologice şi incluse într-un program pentru conservarea faunei sălbatice sau ţinute în locaţii ca resurse de animale de fermă, ce au fost listate de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor drept nuclee de reproducţie a animalelor, indispensabile pentru supravieţuirea rasei, supuse prevederilor corespunzătoare ale Codului de sănătate animală al OIE.  +  Capitolul III Măsuri preventive  +  Secţiunea a 10-a Laboratoare şi unităţi ce manipulează virusul febrei aftoase  +  Articolul 63 (1) În laboratoarele şi unităţile în care sunt manipulate pentru cercetare virusul viu al febrei aftoase, genomul acestuia, antigene sau vaccinuri produse din astfel de antigene, diagnosticul sau producerea acestora trebuie să fie controlate strict de autorităţile competente. (2) Manipularea virusului viu al febrei aftoase pentru cercetare şi diagnostic trebuie să fie efectuată numai în laboratorul aprobat menţionat în anexa nr. 11. (3) Manipularea virusului viu al febrei aftoase pentru fabricarea fie de antigene inactivate pentru producere de vaccinuri, fie pentru fabricarea de vaccinuri şi cercetări înrudite se efectuează în laboratoarele aprobate de Comisia Europeană, după cum urmează: a) Intrervet International GmbH, Koln, Germania; b) Merial, S.A.S., Laboratoire IFFA, Lyon, Franţa; c) Merial, S.A.S., Pirbright Laboratory, Pirbright, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord; d) CIDC-Lelystad, Central Institute for Animal Disease Control, Lelystad, Olanda. (4) Laboratoarele menţionate la alin. (2) şi (3) trebuie să funcţioneze ce puţin în conformitate cu standardele de biosecuritate menţionate la anexa nr. 12.  +  Articolul 64Controale ale laboratoarelor şi unităţilor care manipulează virusul viu al febrei aftoaseExperţii veterinari ai Comisiei Europene, în colaborare cu experţii veterinari ai Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, efectuează controale la faţa locului pentru a stabili dacă sistemele de securitate aplicate în laboratorul menţionat în anexa nr. 11 sunt conforme cu standardele de biosecuritate stabilite la anexa nr. 12.  +  Articolul 65Modificarea listei laboratoarelor şi unităţilor aprobate care manipulează virusul viu al febrei aftoaseAutoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor notifică în scris orice modificare în ceea ce priveşte laboratorul naţional de referinţă către Comisia Europeană, care actualizează lista laboratoarelor şi unităţilor, în conformitate cu procedura comunitară şi cu rezultatele controalelor prevăzute la art. 64.  +  Articolul 66Laboratoarele naţionale (1) Testarea de laborator pentru febra aftoasă trebuie efectuată în laboratoare autorizate pentru o astfel de testare de către autoritatea competentă. (2) Testarea de laborator pentru confirmarea prezenţei virusului febrei aftoase sau a altor virusuri ale bolilor veziculoase trebuie efectuată în conformitate cu art. 68 de către laboratorul menţionat în anexa nr. 11. (3) Laboratorul prevăzut în anexa nr. 11 este desemnat drept laborator naţional de referinţă şi acesta este responsabil pentru coordonarea standardelor şi metodelor de diagnostic din România. (4) Laboratorul naţional de referinţă îndeplineşte cel puţin funcţiile şi îndatoririle stabilite la anexa nr. 15. (5) Laboratorul naţional de referinţă menţionat la alin. (3) trebuie să aibă contact cu laboratorul comunitar de referinţă şi în special asigură livrarea probelor corespunzătoare către laboratorul comunitar de referinţă. (6) Laboratorul naţional de referinţă menţionat la alin. (3) poate furniza serviciile sale de laborator naţional de referinţă unuia sau mai multora dintre statele membre ale Uniunii Europene. (7) Această cooperare trebuie să fie formalizată printr-o înţelegere mutuală între Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi autorităţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene care beneficiază de serviciile laboratorului naţional de referinţă, ce trebuie notificată Comisiei Europene. (8) Investigaţiile de laborator prevăzute în prezenta normă sanitară veterinară trebuie să fie în primul rând efectuate pentru a confirma sau infirma febra aftoasă şi pentru a exclude alte boli veziculoase. (9) Atunci când este confirmat un focar de febră aftoasă şi este identificat un serotip al virusului, acel virus trebuie caracterizat din punct de vedere antigenic în ceea ce priveşte tulpinile vaccinale de referinţă, primind asistenţă, atunci când este necesar, de la laboratorul comunitar de referinţă. (10) Probele de la animale domestice care prezintă semnele clinice ale bolilor veziculoase şi care sunt negative pentru virusul febrei aftoase şi, atunci când este relevant, pentru virusul bolii veziculoase a porcului trebuie să fie trimise la laboratorul comunitar de referinţă pentru investigări ulterioare. (11) Laboratorul naţional de referinţă trebuie să fie echipat adecvat şi să dispună de personalul necesar format din numărul corespunzător de persoane instruite pentru a efectua investigaţiile de laborator solicitate în conformitate cu prezenta normă sanitară veterinară.  +  Articolul 67Standarde de securitate şi linii directoare pentru supraveghere, cod de direcţionare pentru laboratoare autorizate ce manipulează virusul viu al febrei aftoaseÎn conformitate cu procedura comunitară pot fi adoptate: a) un manual operaţional pentru standarde minime pentru laboratoarele care lucrează cu virusul febrei aftoase în vivo şi în vitro; b) linii directoare pentru supravegherea necesară pentru restabilirea statusului liber de infecţie cu febra aftoasă; c) un cod uniform de bună conduită pentru sistemele de securitate aplicate în laboratorul menţionat în anexa nr. 11.  +  Secţiunea a 11-a Diagnosticul febrei aftoase  +  Articolul 68Standarde şi teste pentru diagnosticul febrei aftoase şi pentru diagnosticul diferenţial al altor boli veziculoase (1) Laboratorul naţional utilizează testele şi standardele pentru diagnostic stabilite în anexa nr. 13. (2) Poate fi adoptată o decizie referitoare la reglementări corespunzătoare pentru achiziţionarea, depozitarea şi aprovizionarea laboratoarelor naţionale cu cantităţi suficiente de reagenţi specifici sau teste de diagnostic în caz de necesitate, în special referitor la măsurile prevăzute la art. 54 alin. (3), în conformitate cu procedura comunitară. (3) Poate fi adoptat un manual operaţional pentru diagnosticul febrei aftoase şi pentru diagnosticul diferenţial al bolilor veziculoase, altele decât boala veziculoasă a porcului, în conformitate cu procedura comunitară.  +  Secţiunea a 12-a Planuri de contingenţă şi exerciţii de alertă rapidă  +  Articolul 69Planuri de contingenţă (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să întocmească un plan de contingenţă în care să se specifice măsurile naţionale necesare pentru a menţine un nivel înalt al conştientizării şi pregătirii în vederea apariţiei febrei aftoase şi pentru a proteja mediul şi care urmează să fie implementate în cazul apariţiei unui focar de febră aftoasă. (2) Planul de contingenţă trebuie să prevadă accesul către toate facilităţile, echipamentul, personalul şi alte materiale corespunzătoare pentru eradicarea eficientă şi rapidă a unui focar de febră aftoasă, trebuie să asigure coordonarea cu statele membre ale Uniunii Europene vecine şi să încurajeze cooperarea cu ţările terţe vecine. (3) Planul de contingenţă trebuie să prevadă măsurile ce urmează să fie implementate în cazul celui mai rău scenariu, după cum este menţionat la pct. 12 din anexa nr. 16, şi trebuie să dea indicaţii despre: a) cerinţele legate de vaccin considerate necesare în caz de vaccinare de necesitate; b) regiunile ce conţin zone cu densitate mare de efective de animale, luându-se în considerare criteriile stabilite la anexa nr. 10. (4) Planul de contingenţă trebuie să asigure că sunt realizate toate aranjamentele necesare pentru a preveni orice prejudiciu evitabil al mediului în cazul unui focar, în timp ce se asigură cel mai înalt nivel de combatere a bolii, şi în acelaşi timp să minimalizeze orice prejudiciu cauzat ca rezultat al apariţiei unui focar, în special dacă este necesar să se îngroape sau să se ardă carcasele animalelor moarte sau ucise. (5) Criteriile şi cerinţele pentru întocmirea planului de contingenţă sunt cele stabilite în anexa nr. 16. Aceste criterii şi cerinţe pot fi amendate, luându-se în considerare natura specifică a febrei aftoase şi progresul realizat în combaterea bolii şi în dezvoltarea măsurilor de protecţie a mediului, în conformitate cu procedura comunitară. (6) Comisia Europeană examinează planurile de contingenţă pentru a determina dacă acestea permit îndeplinirea obiectivului prevăzut la alin. (1) şi poate sugera României orice amendamente necesare, în special pentru a se asigura că aceste planuri sunt compatibile cu cele ale celorlalte state membre ale Uniunii Europene. (7) Planurile de contingenţă sunt aprobate în conformitate cu procedura comunitară. (8) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să prezinte fără întârziere Comisiei Europene modificările importante aduse planurilor de contingenţă deja aprobate. (9) Planurile de contingenţă revizuite pot fi aprobate ulterior, în conformitate cu procedura comunitară, pentru a lua în considerare evoluţia situaţiei. (10) În orice caz, o dată la fiecare 5 ani, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să actualizeze planul său de contingenţă, având în vedere exerciţiile de alertă în timp real menţionate la prezentul articol, şi să înainteze planul actualizat Comisiei Europene pentru aprobare, în conformitate cu procedura comunitară.  +  Articolul 70Exerciţii de alertă în timp real (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să se asigure că sunt efectuate exerciţii de alertă în timp real, în conformitate cu planul acestora de contingenţă aprobat şi cu anexa nr. 16. (2) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să se asigure, unde este posibil, că exerciţiile de alertă în timp real sunt efectuate în relaţie strânsă cu autorităţile competente ale statelor membre ale Uniunii Europene vecine sau ale ţărilor terţe. (3) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să informeze Comisia Europeană despre principalele rezultate ale exerciţiilor de alertă în timp real. Aceste informaţii trebuie să fie prezentate Comisiei Europene ca o parte a informaţiei solicitate la art. 8 din norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 61/2006, cu modificările şi completările ulterioare, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 64/432/CEE .  +  Secţiunea a 13-a Centre de combatere şi grupuri de experţi  +  Articolul 71Centrul naţional de combatere a bolii - funcţii şi îndatoriri (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să instituie un centru naţional de combatere a bolii, complet funcţional, în cazul focarelor de febră aftoasă. (2) Centrul naţional de combatere a bolii trebuie să conducă şi să monitorizeze operaţiunile centrelor locale de combatere a bolii, după cum este menţionat la art. 73. Anumite funcţii ce sunt iniţial atribuite centrului naţional de combatere a bolii trebuie transferate ulterior centrului local de combatere a bolii, ce funcţionează la nivelul administrativ prevăzut la art. 2 alin. (2) lit. p) din norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 61/2006, cu modificările şi completările ulterioare, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 64/432/CEE , sau la nivel mai înalt, cu condiţia ca sarcinile centrului naţional de combatere a bolii să nu fie compromise. (3) Centrul naţional de combatere a bolii este responsabil pentru: a) elaborarea măsurilor necesare de combatere a bolii; b) asigurarea implementării prompte şi eficiente a acestor măsuri de către centrele locale de combatere a bolii; c) desfăşurarea resurselor şi personalului către centrele locale de combatere a bolii; d) furnizarea de informaţii Comisiei Europene, autorităţilor competente ale celorlalte state membre ale Uniunii Europene sau altor autorităţi naţionale, incluzând autorităţile şi organismele competente în ceea ce priveşte mediul, precum şi organismele şi organizaţiile veterinare, agricole şi de comerţ; e) organizarea unei campanii de vaccinare de necesitate şi, de asemenea, delimitarea zonelor de vaccinare; f) colaborarea cu laboratoarele de diagnostic; g) colaborarea cu autorităţile competente în ceea ce priveşte mediul pentru a coordona acţiunile referitoare la siguranţa veterinară şi a mediului; h) colaborarea cu mass-media; i) colaborarea cu organizaţiile executive, pentru a asigura implementarea adecvată a măsurilor legale specifice.  +  Articolul 72Centrul naţional de combatere a bolii - cerinţe tehnice (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să se asigure că centrul naţional de combatere a bolii deţine toate resursele necesare, incluzând personal, facilităţi şi echipament, pentru a conduce o campanie eficientă de eradicare. (2) Mijloacele menţionate la alin. (1) trebuie să includă cel puţin următoarele: a) un registru de identificare al efectivelor şi un sistem de localizare a animalelor, de preferat computerizat; b) toate mijloacele de comunicare adecvate, incluzând telefoane, fax şi, dacă este posibil, facilităţi de comunicare cu mass-media; c) un sistem de comunicare ce permite schimbul de informaţii cu centrele locale de combatere a bolii, laboratoarele şi alte organizaţii relevante, de preferat computerizat; d) hărţi şi alte surse de informare, ce pot fi utilizate pentru gestionarea măsurilor de combatere; e) un jurnal zilnic ce trebuie menţinut pentru a înregistra în ordine cronologică toate evenimentele asociate unui focar de febră aftoasă şi pentru a permite coordonarea şi conectarea diferitelor activităţi; f) liste ale organizaţiilor naţionale şi internaţionale şi ale laboratoarelor ce sunt interesate de un focar de febră aftoasă şi care trebuie să fie contactate în cazul unui astfel de eveniment; g) liste ale personalului şi ale altor persoane care pot fi solicitate imediat pentru a activa în centrele locale de combatere a bolii sau în grupurile de experţi prevăzute la art. 75, în cazul unui focar de febră aftoasă; h) liste ale autorităţilor competente şi ale organismelor pentru protecţia mediului, pentru a fi contactate în cazul unui focar de febră aftoasă; i) hărţi care să permită identificarea poziţiei zonelor de procesare corespunzătoare; j) liste de tratamente şi întreprinderi de procesare autorizate pentru tratarea şi procesarea carcaselor de animale şi a deşeurilor de la animale şi care pot fi contractate în cazul unui focar de febră aftoasă, în special indicându-se capacitatea, adresa şi alte detalii de contact ale acestora; k) liste de măsuri pentru monitorizarea şi controlul scurgerilor de dezinfectant, precum şi al ţesutului organic şi al scurgerilor de fluide în mediul înconjurător ca rezultat al descompunerii carcaselor, în special în apele de suprafaţă şi apele subterane.  +  Articolul 73Centre locale de combatere a bolii - organizare, funcţii şi sarcini (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigură că în cazul unui focar de febră aftoasă sunt înfiinţate centre locale de combatere a bolii deplin funcţionale. (2) În cadrul planurilor de contingenţă trebuie să existe prevederi privind locaţiile probabile ale centrelor locale de combatere a bolii, organizarea acestora, personalul, cazarea, facilităţile şi echipamentele, sistemul managerial, liniile de comunicare, precum şi canalele de informaţie. (3) Centrele locale de combatere a bolii trebuie să funcţioneze în strânsă coordonare şi cooperare cu centrul naţional de combatere a bolii, în special în ceea ce priveşte măsurile prevăzute la art. 71 alin. (3) lit. b). (4) Centrele locale de combatere a bolii trebuie să aibă organizarea necesară pentru a asigura implementarea imediată a măsurilor prevăzute de prezenta normă sanitară veterinară, în cazul unui focar de febră aftoasă.  +  Articolul 74Centre locale de combatere a bolii - cerinţe tehnice (1) Centrele locale de combatere a bolii trebuie să deţină personal, facilităţi şi echipament conform cerinţelor, o structură managerială bine pusă la punct şi un management eficient, pentru a asigura implementarea promptă a măsurilor referitoare la ancheta epidemiologică, protecţia mediului, procesarea carcaselor de la efectivele infectate, supravegherea oficială a zonelor, trasabilitate, bunăstarea şi tăierea de necesitate, curăţare şi dezinfecţie şi alte măsuri de sanitaţie, vaccinare de necesitate şi toate celelalte decizii de politică. (2) Centrele locale de combatere a bolii trebuie să aibă cel puţin: a) o linie telefonică rezervată pentru comunicarea cu centrul naţional de combatere a bolii, linii telefonice accesibile de unde fermierii şi alţi rezidenţi rurali pot obţine informaţii recente şi precise referitoare la măsurile luate; b) personal pentru teren, echipat cu mijloacele necesare pentru comunicare şi pentru managementul eficient al tuturor datelor necesare; c) un sistem de înregistrare, de preferat computerizat, conectat la centrul naţional de combatere a bolii şi la toate bazele de date necesare, laboratoare şi alte organizaţii; d) un jurnal zilnic comun ce trebuie menţinut pentru a înregistra în ordine cronologică toate evenimentele asociate unui focar de febră aftoasă şi pentru a permite conectarea şi coordonarea diferitelor acţiuni; e) liste actualizate de persoane, incluzând medicii veterinari privaţi şi organizaţii locale din fiecare regiune, ce sunt contactate şi pot fi implicate în cazul unui focar de febră aftoasă; f) liste actualizate ale exploataţiilor pentru care pot fi aplicate prevederile art. 15 şi 17, în cazul unui focar de febră aftoasă; g) inventare actualizate ale locurilor de incinerare sau îngropare posibile, pentru animale ucise în concordanţă cu prezenta normă sanitară veterinară şi pentru a fi procesate în conformitate cu legislaţia comunitară şi naţională referitoare la protecţia mediului; h) lista actualizată a autorităţilor competente în ceea ce priveşte mediul din fiecare regiune, precum şi a altor organisme ale mediului ce trebuie contactate şi implicate în cazul unui focar de febră aftoasă; i) hărţi ce identifică locurile de neutralizare adecvate pentru îngroparea carcaselor şi care nu prezintă risc de a dăuna mediului înconjurător, în special apelor de suprafaţă şi celor subterane; j) lista de întreprinderi autorizate pentru tratarea şi neutralizarea carcaselor şi a deşeurilor de la animale; k) lista măsurilor pentru monitorizarea şi controlul scurgerilor de dezinfectant, ţesut organic şi deplasarea fluidă în mediul înconjurător, ca rezultat al descompunerii carcaselor, în special în ape de suprafaţă şi subterane.  +  Articolul 75Grupul de experţi (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor creează un grup de experţi permanent operaţional, compus din epidemiologi, oameni de ştiinţă veterinari şi virusologi, în proporţii egale, pentru menţinerea expertizei şi pentru a asista autoritatea competentă în asigurarea pregătirii împotriva unui focar de febră aftoasă. (2) În caz de suspiciune a unui focar de febră aftoasă, grupul de experţi trebuie cel puţin: a) să evalueze tabloul clinic şi situaţia epidemiologică; b) să facă recomandări referitoare la prelevarea de probe şi analize necesare pentru diagnosticul febrei aftoase, împreună cu acţiunile şi măsurile suplimentare ce trebuie întreprinse. (3) În cazul unui focar de febră aftoasă, grupul de experţi trebuie cel puţin: a) să conducă, cel puţin în cazul iniţial şi dacă este necesar la faţa locului, o evaluare a tabloului clinic şi o analiză a anchetei epidemiologice pentru colectarea de date necesare pentru a determina:(i) originea infecţiei;(îi) data introducerii agentului infecţios;(iii) posibila răspândire a bolii; b) să raporteze către şeful serviciilor veterinare şi către centrul naţional de combatere a bolii; c) să acorde avize privind depistarea, prelevarea de probe, procedurile de testare, combatere şi alte măsuri pentru a fi aplicate şi în ceea ce priveşte strategia ce urmează să fie implementată, incluzând avize referitoare la măsurile de biosecuritate în exploataţiile menţionate la art. 16 şi în relaţie cu vaccinarea de necesitate; d) să urmeze şi să conducă investigaţia epidemiologică; e) să suplimenteze datele epidemiologice cu informaţii geografice, meteorologice sau alte informaţii necesare; f) să analizeze datele epidemiologice şi să realizeze evaluări de risc la intervale regulate; g) să se asigure că procesarea carcaselor şi a deşeurilor de la animale este realizată cu minimum de efecte secundare dăunătoare asupra mediului înconjurător.  +  Secţiunea a 14-a Bănci de antigene şi vaccinuri  +  Articolul 76Bănci naţionale de antigene şi vaccinuri (1) În cadrul planului de contingenţă, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate constitui sau poate menţine bănci naţionale de antigene şi vaccinuri în vederea depozitării cantităţilor de rezervă de antigene şi vaccinuri autorizate în conformitate cu prevederile normei sanitare veterinare aprobate prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 69/2005, ce transpune în legislaţia naţională Directiva 2001/82/CE , şi destinate vaccinărilor de necesitate. (2) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate înfiinţa unităţi specializate în ambalarea şi depozitarea vaccinurilor în vederea vaccinării de necesitate. (3) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigură că antigenele şi vaccinurile formulate din banca naţională de antigene şi vaccinuri, atunci când aceasta este constituită, respectă normele minime stabilite în domeniul securităţii, al sterilităţii şi al conţinutului de proteine nonstructurale pentru băncile comunitare de antigene şi vaccinuri. (4) Dacă în România se constituie o bancă naţională de antigene şi vaccinuri, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor informează Comisia Europeană cu privire la stocurile disponibile. Aceste informaţii îi sunt comunicate Comisiei Europene la fiecare 12 luni, luând în considerare informaţiile prevăzute la art. 8 din norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 61/2006, cu modificările şi completările ulterioare, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 64/432/CEE . Informaţiile privind cantităţile şi subtipurile de antigene sau de vaccinuri autorizate depozitate în banca naţională/băncile naţionale de antigene şi vaccinuri comunitare au un caracter confidenţial şi este interzisă publicarea acestora.  +  Articolul 77Accesul la banca comunitară de antigene şi vaccinuri (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor are acces la banca comunitară de antigene şi vaccinuri în urma unei cereri adresate Comisiei Europene. (2) Chiar dacă România constituie o bancă naţională de antigene şi vaccinuri sau este asociată la o bancă internaţională de antigene şi vaccinuri, aceasta are aceleaşi drepturi şi obligaţii la banca comunitară de antigene şi vaccinuri ca orice stat membru care nu dispune de rezerve naţionale.  +  Secţiunea a 15-a Febra aftoasă la alte specii  +  Articolul 78Măsuri suplimentare pentru prevenirea şi combaterea febrei aftoase (1) Fără a aduce atingere Regulamentului Parlamentului European şi al Consiliului 1.774/2002 şi oricărei legislaţii de implementare, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigură că interdicţia de hrănire a animalelor cu deşeuri alimentare în conformitate cu legislaţia comunitară şi naţională se aplică tuturor animalelor indiferent de utilizarea acestora sau de teritoriul locuit de aceste animale. (2) Dacă Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor deţine informaţii că animalele sălbatice sunt suspectate ca fiind infectate cu febră aftoasă, ia măsurile corespunzătoare pentru a confirma sau a infirma prezenţa bolii prin investigaţii ale tuturor animalelor sălbatice din speciile receptive, împuşcate sau găsite moarte, incluzând investigaţii de laborator. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor informează deţinătorii de animale din speciile receptive şi vânătorii despre suspiciune. (3) Imediat ce Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor deţine confirmarea unui caz primar de febră aftoasă la animale sălbatice, trebuie să aplice imediat măsurile prevăzute în partea A din anexa nr. 17 pentru a reduce răspândirea bolii şi trebuie să întocmească un plan de eradicare a febrei aftoase în conformitate cu partea B din anexa nr. 17. Proprietarii animalelor din speciile receptive şi vânătorii trebuie să fie informaţi despre cazurile confirmate.  +  Capitolul IV Măsuri de implementare  +  Articolul 79Sancţiuni (1) Sancţiunile aplicabile infracţiunilor menţionate de prezenta normă sanitară veterinară sunt prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 984/2005 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 814 din 8 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor ia toate măsurile necesare pentru a asigura implementarea acestora. (3) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor notifică fără întârziere acele prevederi şi orice amendament ulterior ce le afectează Comisiei Europene.  +  Articolul 80Procedură pentru adoptarea măsurilor epidemiologice ad-hocDacă în implementarea măsurilor prevăzute de prezenta normă sanitară veterinară Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor constată că o măsură nu este adaptată la situaţia epidemiologică sau dacă virusul febrei aftoase pare să se răspândească în ciuda măsurilor luate în conformitate cu prezenta normă sanitară veterinară, poate fi adoptată o decizie ad-hoc, în conformitate cu procedura comunitară, pentru a autoriza Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor să implementeze măsuri alternative cu efect epidemiologic echivalent pentru o perioadă limitată, corespunzător situaţiei epidemiologice.  +  Articolul 81 (1) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor pune în aplicare legi, regulamente şi alte prevederi necesare pentru a se realiza conformitatea cu prezenta normă sanitară veterinară. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să informeze Comisia Europeană despre aceasta. (2) Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să comunice Comisiei Europene textul principalelor prevederi naţionale pe care aceasta le adoptă în domeniul la care face referire prezenta normă sanitară veterinară.  +  Articolul 82Anexele nr. 1-17 fac parte integrantă din prezenta normă sanitară veterinară.  +  Anexa 1 -------la norma sanitară veterinară----------------------------DEFINIŢIA FOCARULUIUn focar este declarat atunci când o exploataţie îndeplineşte una sau mai multe dintre următoarele criterii:1. Virusul febrei aftoase a fost izolat la un animal, din orice produs provenit de la acel animal sau din mediul său.2. Sunt observate semne clinice compatibile cu febra aftoasă la un animal ce aparţine unei specii receptive şi a fost detectat şi identificat antigenul viral sau acidul ribonucleic (ARN) viral specific unuia sau mai multor serotipuri de virus al febrei aftoase, în probe prelevate de la animalul sau animalele aparţinând aceluiaşi grup epidemiologic.3. Sunt observate semne clinice compatibile cu febra aftoasă la un animal ce aparţine unei specii receptive şi animalul sau grupul din care face parte prezintă anticorpi faţă de proteinele structurale sau nonstructurale ale virusului febrei aftoase, cu condiţia ca vaccinarea precedentă, anticorpii maternali reziduali sau reacţiile nespecifice să poată fi excluse ca posibile cauze ale seropozitivităţii.4. A fost detectat şi identificat un antigen sau un ARN viral specific unuia sau mai multor serotipuri ale virusului febrei aftoase, în probe prelevate de la animale din specii receptive, şi aceste animale posedă anticorpi faţă de proteinele structurale sau nonstructurale ale virusului febrei aftoase, cu condiţia ca în cazul anticorpilor faţă de proteinele structurale, vaccinarea precedentă, anticorpii maternali reziduali sau reacţiile nespecifice pot fi excluse ca posibile cauze ale seropozitivităţii.5. A fost stabilită o legătură epidemiologică cu un focar de febră aftoasă confirmat şi se aplică cel puţin una dintre următoarele condiţii: a) unul sau mai multe animale prezintă anticorpi faţă de proteinele structurale sau nonstructurale ale virusului febrei aftoase, cu condiţia ca vaccinarea precedentă, anticorpii maternali reziduali sau reacţiile nespecifice să poată fi excluse ca posibile cauze ale seropozitivităţii; b) a fost detectat şi identificat antigen viral sau ARN viral specific unuia sau mai multor serotipuri ale virusului febrei aftoase, în probe prelevate de la unul sau mai multe animale din speciile receptive; c) a fost stabilită dovada serologică a infecţiei active cu virusul febrei aftoase prin detectarea seroconversiei de la negativ la pozitiv pentru anticorpi faţă de proteinele structurale sau nonstructurale ale virusului febrei aftoase la unul sau mai multe animale din specii receptive, iar vaccinarea precedentă, anticorpii maternali reziduali sau reacţiile nespecifice pot fi excluse ca posibile cauze ale seropozitivităţii.Atunci când nu este aşteptat un status seronegativ precedent, detectarea seroconversiei urmează să fie efectuată pe probe pereche prelevate de la aceleaşi animale, în două sau mai multe reprize la un interval de cel puţin 5 zile, în cazul proteinelor structurale, şi de cel puţin 21 de zile, în cazul proteinelor nonstructurale. d) sunt observate semne clinice compatibile cu febra aftoasă la un animal din speciile receptive.  +  Anexa 2 -------la norma sanitară veterinară----------------------------NOTIFICAREA BOLIIşi informaţii epidemiologice suplimentare ce trebuie să fie furnizate de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor în cazul confirmării febrei aftoase1. În decurs de 24 de ore de la confirmarea fiecărui focar sau caz primar în locaţiile sau mijloacele de transport menţionate la art. 16 din norma sanitară veterinară, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să notifice, prin intermediul Sistemului de notificare a bolilor la animale stabilit în conformitate cu art. 5 din norma sanitară veterinară, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 77/2005, cu modificările şi completările ulterioare, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 82/894/CEE , următoarele: a) data expedierii; b) ora expedierii; c) ţara de origine; d) numele bolii şi tipul de virus, după caz; e) numărul de identificare al focarului; f) tipul focarului; g) numărul de referinţă al focarului legat de prezentul focar; h) regiunea şi localizarea geografică ale exploataţiei; i) alte regiuni afectate de restricţii; j) data confirmării şi metoda de confirmare utilizată; k) data suspiciunii; l) data estimării infecţiei primare; m) originea bolii, în măsura în care poate fi indicată; n) măsurile luate pentru combaterea bolii.2. În cazul focarelor sau cazurilor primare din clădirile sau mijloacele de transport menţionate la art. 16 din norma sanitară veterinară, suplimentar datelor menţionate la pct. 1 Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie, de asemenea, să trimită următoarele informaţii: a) numărul de animale din fiecare specie receptivă din focar sau din clădirile şi mijloacele de transport care sunt menţionate la art. 16 din norma sanitară veterinară; b) pentru fiecare specie şi categorie (reproducţie, îngrăşare, tăiere etc.), numărul de animale moarte din speciile receptive din exploataţie, abator sau mijloc de transport; c) pentru fiecare categorie (reproducţie, îngrăşare, tăiere etc.), morbiditatea şi numărul de animale din speciile receptive la care a fost confirmată febra aftoasă; d) numărul de animale din speciile receptive ucise în focar, abator sau mijloace de transport; e) numărul de carcase procesate şi distruse; f) distanţa dintre focar şi cea mai apropiată exploataţie unde sunt ţinute animale din specii receptive; g) dacă febra aftoasă a fost confirmată într-un abator sau mijloc de transport, localizarea exploataţiei sau exploataţiilor de origine a animalelor sau a carcaselor infectate.3. În cazul focarelor secundare, informaţiile menţionate la pct. 1 şi 2 trebuie să fie transmise într-un timp limită stabilit la art. 4 din norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 77/2005, cu modificările şi completările ulterioare, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 82/894/CEE .4. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigură că informaţiile ce trebuie furnizate în legătură cu orice focar sau caz de febră aftoasă într-o exploataţie, abator sau mijloace de transport, în conformitate cu pct. 1, 2 şi 3, să fie urmate, în cel mai scurt timp, de un raport scris către Comisia Europeană şi statele membre ale Uniunii Europene, care să includă cel puţin: a) data la care animalele din specia receptivă din exploataţie, abator sau mijloc de transport au fost ucise şi carcasele acestora procesate; b) rezultatele testelor efectuate pe probe prelevate atunci când animalele din specia receptivă au fost ucise; c) atunci când a fost aplicată derogarea prevăzută la art. 17 din norma sanitară veterinară, numărul animalelor din speciile receptive ucise şi procesate şi, după caz, numărul de animale din speciile receptive care urmează să fie tăiate la o dată ulterioară şi limita de timp stabilită pentru tăierea acestora; d) orice informaţii referitoare la posibila origine a bolii, dacă aceasta a fost stabilită; e) în cazul unui focar sau al unui caz primar de febră aftoasă într-un abator sau mijloc de transport, tipul genetic al virusului responsabil de apariţia focarului sau a cazului; f) în cazurile în care animalele din speciile receptive au fost ucise în exploataţiile de contact sau în exploataţiile ce deţin animale din speciile receptive suspectate a fi infectate cu virusul febrei aftoase, informaţii privind:(i) data uciderii şi numărul animalelor din specii receptive din fiecare categorie care au fost ucise în fiecare exploataţie şi, în cazurile în care animalele din speciile receptive din exploataţiile de contact nu au fost ucise, trebuie să fie furnizate informaţii privind motivele pentru care s-a luat această decizie;(îi) legătura epidemiologică între focarul sau cazul de febră aftoasă şi fiecare exploataţie de contact sau motivele ce au indus suspiciunea febrei aftoase, în fiecare exploataţie suspectată;(iii) rezultatele testelor de laborator efectuate pe probe prelevate de la animale din speciile receptive în exploataţiile în care şi când acestea au fost ucise.5. Dacă Sistemul de notificare a bolilor la animale nu este funcţional dintr-un motiv oarecare, sunt utilizate alte mijloace de comunicare.  +  Anexa 3 -------la norma sanitară veterinară----------------------------SUPRAVEGHEREA1. Examinarea clinică1.1. Toate animalele din specii receptive din exploataţii, cu semne sau simptome de febră aftoasă, trebuie să fie supuse examinărilor clinice.1.2. Se pune accent în special pe animalele ce ar fi putut fi expuse la virusul febrei aftoase, cu probabilitate mare, îndeosebi prin transport din exploataţiile ce prezintă risc sau prin contact cu persoane sau echipamente ce au avut contact cu exploataţiile expuse riscului.1.3. Examinarea clinică trebuie să ia în considerare transmiterea febrei aftoase, ce include perioada de incubaţie menţionată la art. 2 lit. h) din norma sanitară veterinară şi modul în care sunt ţinute animalele din specii receptive.1.4. Trebuie să fie examinate în detaliu înregistrările relevante ţinute în exploataţie, în special cu privire la informaţiile solicitate de legislaţia comunitară cu privire la sănătatea animalelor şi, după caz, referitoare la morbiditate, mortalitate şi avort, observaţii clinice, modificări ale productivităţii şi ale aportului de hrană, achiziţionare sau vânzare de animale, vizita persoanelor posibil a fi contaminate şi alte informaţii anamnetice importante.2. Proceduri de prelevare de probe2.1. Prevederi generale2.1.1. Prelevarea serologică va fi efectuată:2.1.1.1. în conformitate cu recomandările echipei epidemiologice stabilite în cadrul grupului de experţi menţionat la art. 75 din norma sanitară veterinară; şi2.1.1.2. pentru efectuarea trasabilităţii şi furnizării de dovezi, luând, de asemenea, în considerare definiţia cuprinsă în anexa nr. 1, pentru a se demonstra absenţa unei infecţii anterioare.2.1.2. Atunci când prelevarea de probe este efectuată în cadrul supravegherii bolii după un focar, acţiunile nu vor începe înainte cu cel puţin 21 de zile de la eliminarea animalelor receptive din exploataţia/exploataţiile infectată/infectate şi efectuarea operaţiunilor preliminare de curăţare şi dezinfecţie, dacă nu este altfel prevăzut în prezenta anexă.2.1.3. Prelevarea de probe de la animalele din specii receptive este efectuată în conformitate cu prevederile prezentei anexe în fiecare caz în care ovinele şi caprinele sau alte animale receptive ce nu manifestă semne clinice clare sunt implicate într-un focar şi în special atunci când astfel de animale au fost izolate de bovine şi porcine.2.2. Prelevarea de probe în exploataţiiÎn exploataţiile în care este suspicionată prezenţa febrei aftoase, dar în absenţa semnelor clinice, ovinele şi caprinele şi, la recomandarea echipei epidemiologice, şi alte specii receptive pot fi examinate în conformitate cu un protocol de prelevare corespunzător pentru a detecta o prevalenţă de 5% a bolii cu un nivel de confidenţă de cel puţin 95%.2.3. Prelevarea de probe în zonele de protecţiePentru a obţine ridicarea măsurilor prevăzute la art. 19-33 din norma sanitară veterinară în conformitate cu art. 34 din norma sanitară veterinară, toate exploataţiile din cadrul perimetrului zonei de protecţie, unde ovinele şi caprinele nu au fost în contact direct şi strâns cu animale din specia bovine, în timpul unei perioade ce cel puţin 21 de zile anterioare prelevării probelor, sunt examinate în conformitate cu un protocol de prelevare corespunzător pentru a detecta o prevalenţă a bolii de 5% cu un nivel de confidenţă de cel puţin 95%.Totuşi, autoritatea competentă poate decide, atunci când circumstanţele epidemiologice permit şi în special în aplicarea măsurilor prevăzute de art. 34 alin. (1) lit. b), ca probele să nu fie prelevate mai devreme de 14 zile de la eliminarea animalelor receptive din exploataţia/exploataţiile infectată/infectate şi efectuarea operaţiunilor preliminare de curăţare şi dezinfecţie, în baza condiţiei ca prelevarea să fie efectuată în conformitate cu pct. 2.3 ce utilizează parametri statistici corespunzători, pentru a detecta prevalenţa bolii de 2% în cadrul turmei, cu nivel de confidenţă de minimum 95%.2.4. Prelevarea de probe în zonele de supravegherePentru a obţine ridicarea măsurilor prevăzute la art. 35-41 din norma sanitară veterinară în conformitate cu art. 42 din norma sanitară veterinară, sunt examinate exploataţiile din cadrul perimetrului zonei de supraveghere, îndeosebi unde sunt ţinute ovine şi caprine, unde prezenţa febrei aftoase trebuie să fie suspectată în absenţa semnelor clinice. În scopul acestei supravegheri, modelul unei prelevări în mai multe stadii este suficient, cu condiţia ca probele să fie prelevate:2.4.1. în exploataţiile din toate unităţile administrative în cadrul perimetrului zonei unde ovinele şi caprinele nu au fost în contact strâns şi direct cu bovinele în decursul unei perioade de cel puţin 30 de zile anterioare prelevării probelor;2.4.2. în cât mai multe exploataţii menţionate anterior, atâtea câte sunt necesare pentru a detecta cel puţin o exploataţie infectată, cu un nivel de confidenţă de minimum 95%, dacă prevalenţa estimată a bolii a fost de 2%, distribuită egal în toată zona;2.4.3. de la cât mai multe ovine şi caprine per exploataţie, atâtea câte sunt necesare încât să se detecteze o prevalenţă a bolii în turmă de 5%, cu un nivel minim de confidenţă de 95%, şi de la toate ovinele şi caprinele, dacă există mai puţin de 15 ovine şi caprine în exploataţie.2.5. Prelevarea de probe pentru monitorizare2.5.1. Pentru monitorizarea suprafeţelor din afara zonelor stabilite în conformitate cu prevederile art. 19 şi, în special, pentru a demonstra absenţa infecţiei în populaţia de ovine şi caprine ce nu este în contact direct şi apropiat cu bovine sau porcine nevaccinate, un protocol de prelevare de probe recomandat de OIE în scopul monitorizării sau un protocol de prelevare după cum este prevăzut la pct. 2.4 trebuie aplicat, cu diferenţa, în comparaţie cu pct. 2.4.2, că prevalenţa estimată a turmei este stabilită la 1%.3. Numărul de probe calculate în conformitate cu cerinţele pct. 2.2, 2.3 şi 2.4.3 va fi crescut pentru a lua în considerare sensibilitatea diagnosticului stabilit de testul utilizat.  +  Anexa 4 -------la norma sanitară veterinară----------------------------PRINCIPII ŞI PROCEDURI DE CURĂŢARE ŞI DEZINFECŢIE1. Principii şi proceduri generale1.1. Operaţiunile de curăţare şi dezinfecţie prevăzute la art. 11 al prezentei norme sanitare veterinare sunt efectuate sub supraveghere oficială şi în conformitate cu instrucţiunile date de medicul veterinar oficial.1.2. Dezinfectanţii ce urmează să fie utilizaţi şi concentraţiile acestora trebuie să fie oficial recunoscuţi/recunoscute de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor că asigură distrugerea virusului febrei aftoase.1.3. Activitatea dezinfectanţilor nu trebuie diminuată prin depozitare prelungită.1.4. Alegerea dezinfectanţilor şi a procedurilor de dezinfecţie trebuie să fie făcută luându-se în calcul natura spaţiilor, vehiculelor şi a obiectelor ce urmează să fie tratate.1.5. Condiţiile în care sunt utilizaţi agenţii de degresare şi dezinfectanţii trebuie să asigure că eficacitatea acestora nu este diminuată. În special, trebuie să fie respectaţi parametrii tehnici prevăzuţi de fabricant, precum presiunea, temperatura minimă şi durata de contact solicitată. Activitatea dezinfectantului nu trebuie să fie compromisă prin interacţiunea cu alte substanţe, precum agenţii de degresare.1.6. Independent de dezinfectanţii utilizaţi, se aplică următoarele reguli generale:1.6.1. udarea completă a aşternutului şi a gunoiului, precum şi a materiilor fecale cu dezinfectant;1.6.2. spălarea şi curăţarea prin ştergere şi curăţarea cu peria a tuturor suprafeţelor posibil contaminate, în special a solului, podelelor, rampelor şi a pereţilor, după îndepărtarea sau demontarea, după caz, a echipamentului sau a instalaţiilor, care altfel ar diminua eficienţa procedurilor de curăţare şi dezinfecţie;1.6.3. aplicarea ulterioară a dezinfectantului pentru o durată de timp minimă de contact, aşa cum este stipulată în recomandările fabricanţilor;1.6.4. apa utilizată pentru operaţiunile de curăţare urmează să fie eliminată, astfel încât să se evite orice risc de răspândire a virusului febrei aftoase şi în conformitate cu instrucţiunile medicului veterinar oficial.1.7. Atunci când spălarea este efectuată cu lichide aplicate sub presiune şi după dezinfecţie, trebuie să fie evitată recontaminarea părţilor în prealabil curăţate şi dezinfectate.1.8. Trebuie inclusă spălarea, dezinfecţia sau distrugerea echipamentului, instalaţiilor, articolelor sau a compartimentelor susceptibile a fi contaminate.1.9. Operaţiunile de curăţare şi dezinfecţie solicitate în cadrul prezentei norme sanitare veterinare trebuie să fi consemnate în registrul exploataţiei sau, în cazul vehiculelor, în jurnalul acestora şi, atunci când este necesară autorizarea oficială, acestea să fie certificate de medicul veterinar oficial care efectuează supervizarea.2. Prevederi speciale privind curăţarea şi dezinfecţia exploataţiilor infectate2.1. Curăţarea şi dezinfecţia preliminară2.1.1. În timpul tăierii animalelor se iau toate măsurile necesare pentru a evita sau a minimaliza răspândirea virusului febrei aftoase. Aceasta include, printre altele, instalarea echipamentului temporar de dezinfecţie, aprovizionarea cu îmbrăcăminte de protecţie, duşuri, decontaminarea echipamentului utilizat, a instrumentelor şi a facilităţilor şi întreruperea energiei electrice ce alimentează sistemele de ventilaţie.2.1.2. Carcasele animalelor ucise trebuie să fie pulverizate cu dezinfectant şi îndepărtate de pe exploataţie în recipiente acoperite şi etanşe, în vederea procesării şi neutralizării.2.1.3. De îndată ce carcasele animalelor din speciile receptive au fost îndepărtate, în vederea procesării şi neutralizării, acele părţi ale exploataţiei în care aceste animale au fost cazate şi orice alte părţi ale altor clădiri, curţi etc. contaminate în timpul uciderii, tăierii sau examinării post-mortem trebuie pulverizate cu dezinfectante autorizate în acest scop.2.1.4. Orice ţesut sau sângele ce ar fi putut fi vărsat în timpul tăierii sau examinării postmortem şi orice contaminare semnificativă a clădirilor, curţilor, ustensilelor etc. trebuie să fie colectate cu atenţie şi neutralizate împreună cu carcasele.2.1.5. Dezinfectantul utilizat trebuie să rămână pe suprafaţă cel puţin 24 de ore.2.2. Curăţarea şi dezinfecţia finală2.2.1. Grăsimea şi murdăria trebuie să fie îndepărtate de pe toate suprafeţele prin aplicarea unui agent de degresare şi spălare cu apă rece.2.2.2. După spălare cu apă rece, trebuie să se pulverizeze cu dezinfectant.2.2.3. După 7 zile, clădirile trebuie să fie tratate din nou cu un agent de degresare, clătite cu apă rece, pulverizate cu dezinfectant şi clătite din nou cu apă rece.3. Dezinfecţia aşternutului, a gunoiului de grajd şi a purinului contaminat3.1. Faza solidă a gunoiului de grajd şi aşternutul utilizat trebuie stivuite pentru a se încălzi, preferabil prin adăugarea a 100 kg oxid de calciu granulat (var nestins) la 1 mc gunoi de grajd, ce asigură o temperatură de cel puţin 70°C în toată grămada, pulverizate cu dezinfectant şi lăsate cel puţin 42 de zile, timp în care grămada trebuie să fie ori acoperită, ori restivuită, pentru a asigura tratamentul termic al tuturor straturilor.3.2. Faza lichidă a gunoiului de grajd şi purinului trebuie depozitată pentru cel puţin 42 de zile după ultima adăugare de material infectant. Această perioadă poate fi extinsă dacă purinul a fost contaminat sever sau în condiţii climatice nefavorabile. Perioada poate fi scurtată dacă a fost adăugat dezinfectant, astfel încât să se modifice suficient pH-ul în toată masa substanţei, încât să fie distrus virusul febrei aftoase.4. Cazuri speciale4.1. Atunci când, din motive tehnice sau de securitate, procedurile de curăţare şi dezinfecţie nu pot fi finalizate în conformitate cu prezenta normă sanitară veterinară, clădirile sau incintele trebuie să fie curăţate şi dezinfectate pe cât de mult posibil pentru a evita răspândirea virusului febrei aftoase şi trebuie să rămână nelocuite de animale din speciile receptive pentru cel puţin un an.4.2. Prin derogare de la pct. 2.1 şi 2.2, în cazul exploataţiilor în aer liber, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate stabili proceduri specifice de curăţare şi dezinfecţie, luându-se în considerare tipul exploataţiei şi condiţiile climatice.4.3. Prin derogare de la pct. 3, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate stabili proceduri specifice pentru dezinfecţia bălegarului şi gunoiului de grajd, în conformitate cu datele ştiinţifice care să dovedească faptul că procedura asigură distrugerea eficientă a virusului febrei aftoase.  +  Anexa 5 -------la norma sanitară veterinară----------------------------REPOPULAREA EXPLOATAŢIILOR1. Principii generale1.1. Repopularea nu trebuie să înceapă înainte de 21 de zile de la efectuarea dezinfecţiei finale a exploataţiei.1.2. Animalele destinate repopulării pot fi introduse doar în următoarele condiţii:1.2.1. animalele nu trebuie să provină din zone supuse restricţiilor de sănătate animală în ceea ce priveşte febra aftoasă;1.2.2. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să fie asigurată că orice virus rezidual al febrei aftoase posibil poate fi detectat la animalele destinate repopulării fie pe baza semnelor clinice, în cazul bovinelor sau porcinelor, fie prin investigaţii de laborator, în cazul altor specii receptive la febra aftoasă, efectuate la sfârşitul perioadei de observaţie specificate la pct. 1.3;1.2.3. pentru a asigura răspunsul imun adecvat menţionat la pct. 1.2.2 la animalele destinate repopulării, acestea trebuie: a) fie să fie originare, fie să provină dintr-o exploataţie situată într-o zonă cu o rază de cel puţin 10 km centrată pe acea exploataţie, unde nu a fost niciun focar de febră aftoasă cel puţin 30 de zile; b) fie să fi fost testate printr-un test conform anexei nr. 13 pentru detectarea anticorpilor împotriva virusului febrei aftoase, efectuat pe probe prelevate înainte de introducerea animalelor în exploataţie, şi au dat rezultate negative.1.3. Indiferent de tipul de creştere practicat în exploataţie, repopularea trebuie să fie conformă cu următoarele proceduri:1.3.1. animalele trebuie să fie introduse în toate unităţile şi clădirile exploataţiei în cauză;1.3.2. în cazul unei exploataţii ce conţine mai mult de o unitate sau o clădire, repopularea nu este necesar să fie efectuată pentru fiecare unitate sau clădire în acelaşi timp. Totuşi, niciun animal din speciile receptive la febra aftoasă nu poate părăsi exploataţia până când toate animalele reintroduse în toate unităţile şi clădirile au îndeplinit toate procedurile repopulării;1.3.3. animalele trebuie să fie supuse inspecţiei clinice la fiecare 3 zile, pentru primele 14 zile după introducerea acestora;1.3.4. în timpul perioadei de la 15 la 28 de zile după reintroducere, animalele urmează să fie supuse inspecţiei clinice o dată pe săptămână;1.3.5. nu mai devreme de 28 de zile de la ultima reintroducere, toate animalele sunt examinate clinic şi se prelevează probe în vederea testării prezenţei anticorpilor împotriva virusului febrei aftoase, în conformitate cu cerinţele pct. 2.2 din anexa nr. 3.1.4. Procedura de repopulare trebuie considerată încheiată atunci când măsurile prevăzute la pct. 1.3.5 s-au finalizat cu rezultate negative.2. Extinderea măsurilor şi derogări2.1. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate impune:2.1.1. utilizarea animalelor-santinelă, în special în exploataţii dificil de curăţat şi dezinfectat şi în special în exploataţiile în aer liber. Prevederi detaliate privind utilizarea de animale-santinelă pot fi stabilite în conformitate cu procedura comunitară;2.1.2. măsuri suplimentare de siguranţă şi pentru combatere în cadrul repopulării.2.2. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate acorda derogări de la măsurile prevăzute la pct. 1.3.2-1.3.4 atunci când repopularea este efectuată după ce au trecut 3 luni de la ultimul focar dintr-o zonă cu o rază de 10 km, având ca centru exploataţia supusă operaţiunii de repopulare.3. Repopularea în conexiune cu vaccinarea de necesitate3.1. Repopularea într-o zonă de vaccinare stabilită în conformitate cu art. 50 trebuie efectuată fie în conformitate cu pct. 1 şi 2 ale prezentei anexe, fie în conformitate cu art. 56 alin. (2) sau alin. (4) lit. a), c) şi d) din norma sanitară veterinară.3.2. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor poate autoriza repopularea exploataţiilor situate în afara zonei de vaccinare cu animale vaccinate, după finalizarea măsurilor prevăzute la art. 58 din norma sanitară veterinară şi în baza următoarelor condiţii:3.2.1. proporţia animalelor vaccinate utilizate pentru repopulare depăşeşte 75%, caz în care, nu înainte de 28 de zile de la ultima reintroducere a animalelor din specii receptive, animalele vaccinate sunt testate în vederea detectării anticorpilor împotriva proteinelor nonstructurale, în mod aleatoriu, prelevarea de probe utilizând parametrii statistici prevăzuţi la pct. 2.2 din anexa nr. 3, iar pentru animalele nevaccinate se aplică prevederile pct. 1 al prezentei anexe; sau3.2.2. proporţia animalelor vaccinate nu depăşeşte 75%, caz în care animalele nevaccinate sunt considerate santinele şi se aplică prevederile pct. 1.  +  Anexa 6 -------la norma sanitară veterinară----------------------------RESTRICŢII PRIVIND MIŞCAREA ECVIDEELOR1. Măsuri minimeAtunci când a fost confirmat cel puţin un focar de febră aftoasă în conformitate cu art. 10, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să asigure că ecvideele nu sunt expediate către alte state membre ale Uniunii Europene decât dacă sunt însoţite, pe lângă documentul de identificare prevăzut de Normele privind organizarea stud-book-ului, certificarea originii şi comerţul cu ecvidee de rasă pură, aprobate prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 464/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 715 din 21 august 2006, ce preia în legislaţia naţională prevederile Deciziei Comisiei 93/623/CE , şi de un certificat de sănătate, prevăzut în anexa nr. 3 la Norma sanitară veterinară privind condiţiile de sănătate a animalelor ce guvernează mişcarea ecvideelor şi importul lor din ţări terţe, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 30/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 213 din 8 martie 2006, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 90/426/CE .2. Măsuri suplimentare recomandate2.1. Măsuri în timpul interdicţiilor de mişcareÎn cazul în care Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor aplică o interdicţie de mişcare completă, aşa cum este prevăzută la art. 7 alin. (3) din norma sanitară veterinară, transportul ecvideelor din exploataţii supuse restricţiilor stabilite la art. 4 şi 10 poate fi autorizat pentru ecvidee ce necesită tratament veterinar special în incintele fără animale din speciile receptive, dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:2.1.1. urgenţa trebuie să fie dovedită prin documente de către medicul veterinar de serviciu, 24 de ore din 24, 7 zile din 7;2.1.2. trebuie să poată fi prezentat acordul de la clinica de destinaţie;2.1.3. operaţiunea de transport trebuie să fie autorizată de autoritatea competentă, care trebuie să fie accesibilă 24 de ore din 24, 7 zile din 7;2.1.4. ecvideele trebuie să fie însoţite pe timpul transportului de un document de identificare în conformitate cu norma aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale nr. 464/2006, ce preia în legislaţia naţională prevederile Deciziei Comisiei 93/623/CE ; sau2.1.5. medicul veterinar de serviciu trebuie să fie informat despre rută înainte de plecare;2.1.6. ecvideele trebuie să fie îngrijite şi tratate cu un dezinfectant eficient;2.1.7. ecvideele trebuie să fie transportate într-un mijloc de transport special pentru ecvine, care să fie recunoscut ca atare, să fie curăţat şi dezinfectat înainte şi după utilizare.2.2. Controale ale ecvideelor în relaţie cu zonele de protecţie şi de supraveghere2.2.1. Mişcarea ecvideelor în afara zonelor de protecţie şi de supraveghere nu este supusă condiţiilor adiţionale faţă de cele ce rezultă din norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 30/2006, cu modificările şi completările ulterioare, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 90/426/CEE .2.2.2. Mişcarea ecvideelor în interiorul zonelor de protecţie şi de supraveghere stabilite în conformitate cu art. 19 din norma sanitară veterinară este supusă următoarelor condiţii:2.2.2.1. utilizarea ecvideelor ţinute în exploataţii situate în zonele de protecţie şi de supraveghere ce nu deţin animale din speciile receptive poate fi autorizată în zona de protecţie, care va fi supusă măsurilor de curăţare şi dezinfecţie corespunzătoare, şi nu poate fi restricţionată în ceea ce priveşte incintele situate în zona de supraveghere;2.2.2.2. ecvideele pot fi transportate fără restricţii, în mijloace de transport speciale, către o exploataţie care nu deţine animale din speciile receptive;2.2.2.3. în cazuri excepţionale, autoritatea competentă poate autoriza transportul de ecvidee, în mijloace de transport speciale sau înregistrate, dintr-o exploataţie ce nu deţine animale din speciile receptive către altă exploataţie ce deţine animale din speciile receptive, situată în zona de protecţie, cu condiţia curăţării şi dezinfecţiei mijlocului de transport înainte de încărcarea animalelor şi înainte de părăsirea exploataţiei de destinaţie;2.2.2.4. circulaţia ecvideelor poate fi permisă pe drumurile publice, pe păşuni ce aparţin exploataţiilor ce nu deţin animale din specii receptive şi în spaţiile destinate exerciţiilor.2.2.3. Nu trebuie restricţionate colectarea de material seminal, ovule şi embrioni de ecvine de la animale donatoare din exploataţii din zonele de protecţie şi supraveghere ce nu deţin animale din speciile receptive şi transportul de material seminal, ovule şi embrioni de ecvine către ecvine receptoare din exploataţii ce nu deţin animale din speciile receptive.2.2.4. Vizitele proprietarilor de ecvidee, ale medicului veterinar, ale celui care face însămânţarea şi ale potcovarului în exploataţiile din zonele de supraveghere ce deţin animale din speciile receptive, dar care nu sunt supuse restricţiilor prevăzute la art. 4 şi 10 din norma sanitară veterinară sunt supuse următoarelor condiţii:2.2.4.1. ecvideele sunt ţinute separat de animalele din specii receptive şi accesul persoanelor menţionate anterior la animalele din specii receptive este prevenit în mod eficace;2.2.4.2. toţi vizitatorii trebuie să fie înregistraţi;2.2.4.3. sunt efectuate curăţarea şi dezinfecţia mijloacelor de transport şi a încălţămintei vizitatorilor.  +  Anexa 7 -------la norma sanitară veterinară----------------------------TRATAMENTUL PRODUSELORpentru a asigura distrugerea virusului febrei aftoase  +  Partea A Produse de origine animală1. Produse din carne ce au fost supuse cel puţin unuia din tratamentele prevăzute în prima coloană a tabelului 1 din anexa nr. 3 la norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 63/2007, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 2002/99/CE .2. Pieile prelucrate şi neprelucrate, conform cu cerinţele art. 20 şi pct. A (2) (c) sau (d) ale cap. VI din anexa nr. VIII la Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului 1774/2002.3. Lână de oaie, păr de rumegătoare şi păr de porc, în conformitate cu cerinţele art. 20 şi pct. A (1) ale cap. VI din anexa nr. VIII la Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului 1774/2002.4. Produse derivate de la animale din specii receptive, ce au fost supuse: a) fie unui tratament termic efectuat într-un recipient închis ermetic, cu o valoare F(0) de 3 sau mai mare; b) fie unui tratament termic în care temperatura la centru atinge cel puţin 70°C, timp de cel puţin 60 de minute.5. Sânge şi produse derivate din sânge de la animale din speciile receptive utilizate în scopuri tehnice, inclusiv produse farmaceutice, produse pentru diagnostic în vitro şi reactivi de laborator ce sunt supuşi cel puţin unuia din tratamentele menţionate la pct. B (3) (e) (îi) al cap. IV din anexa nr. VIII la Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului 1774/2002.6. Untură şi grăsimi topite ce au fost supuse tratamentului termic menţionat la pct. B (2) (d) (iv) al cap. IV din anexa nr. VII la Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului 1774/2002.7. Hrană pentru animale de companie şi articole de masticat pentru câini ce sunt în conformitate cu cerinţele pct. B (2), (3) sau (4) al cap. II din anexa nr. VIII la Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului 1774/2002.8. Trofee de vânătoare de la ungulate ce sunt în conformitate cu cerinţele pct. A (1), (3) sau (4) al cap. VII din anexa nr. VIII la Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului 1774/2002.9. Membrane naturale care, în conformitate cu cap. 1 al anexei la Norma sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor care stabileşte cerinţele de sănătate a animalelor şi de sănătate publică care reglementează comerţul şi importul în Comunitatea Europeană de produse care nu sunt supuse cerinţelor stabilite de regulile comunitare specifice la care se referă cap. I din anexa nr. 1 la Norma sanitară veterinară privind controalele veterinare pentru comerţul dintre România şi statele membre ale Uniunii Europene cu produse animaliere şi de origine animală, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 21/2003, iar în ceea ce priveşte agenţii patogeni, Norma sanitară veterinară privind controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii şi produse de origine animală, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 580/2002, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 245/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 15 noiembrie 2006, ce transpune în legislaţia naţională Directiva 92/118/CEE , au fost curăţate, răzuite şi fie sărate cu clorură de sodiu timp de 30 de zile, fie înălbite sau uscate după răzuire şi au fost protejate împotriva recontaminării după tratament.  +  Partea B Produse ce nu sunt de origine animalăPaie şi furaje ce: a) fie au fost supuse acţiunii:(i) vaporilor de apă într-o cameră închisă timp de cel puţin 10 minute şi la o temperatură minimă de 80°C; sau(îi) vaporilor de formol (formaldehidă gaz) produşi într-o cameră ţinută închisă timp de cel puţin 8 ore şi la o temperatură minimă de 19°C, utilizând soluţii comerciale de concentraţie 35-40%; b) fie au fost depozitate sub formă de pachete sau baloţi în adăposturi ale locaţiilor situate nu mai aproape de 2 km de cel mai apropiat focar de febră aftoasă şi nu sunt eliberate din acele locaţii înainte de a trece cel puţin 3 luni de la finalizarea măsurilor de curăţare şi dezinfecţie prevăzute la art. 11 şi, în orice caz, nu înaintea ridicării restricţiilor în zona de protecţie.  +  Anexa 8 -------la norma sanitară veterinară----------------------------  +  Partea A Tratamentul cărnii proaspete1. Carne proaspătă dezosatăCarnea, după cum este descrisă de Regulamentul Parlamentului şi Consiliului European nr. 853/2004 (CE), împreună cu diafragma, dar excluzând organele interne, de la care s-a îndepărtat osul şi principalii ganglioni limfatici accesibili.2. Organe fasonate: a) inima, de la care au fost îndepărtaţi complet ganglionii limfatici, ţesutul conjunctiv şi grăsimea aderentă; b) ficatul, de la care au fost îndepărtaţi complet ganglionii limfatici, ţesutul conjunctiv şi grăsimea aderentă; c) muşchii maseteri în întregime, incizaţi în conformitate cu Regulamentul Parlamentului European şi Consiliului nr. 854/2004 (CE), de la care au fost complet îndepărtaţi ganglionii limfatici, ţesutul conjunctiv şi grăsimea aderentă; d) limba cu epiteliu, fără os, cartilagiu şi amigdale; e) pulmonii, de la care au fost îndepărtate traheea şi ganglionii limfatici bronhici şi mediastinali şi bronhiile principale; f) alte organe fără os sau cartilaj, de la care au fost complet îndepărtaţi ganglionii limfatici, ţesutul conjunctiv, grăsimea aderentă şi mucoasele.3. Maturarea: a) maturarea carcaselor la o temperatură mai mare de +2°C timp de cel puţin 24 de ore; b) valoarea pH-ului măsurată în mijlocul muşchiului Longissimus dorsi mai mică de 6,0.4. Trebuie să fie aplicate măsuri eficiente pentru a evita contaminarea încrucişată.  +  Partea B Măsuri suplimentare aplicabile producţiei de carne proaspătă de la animale din speciile receptive ce provin din zona de supraveghere1. Carnea proaspătă, excluzând capetele, masa viscerală şi organele necomestibile, destinate punerii pe piaţă în afara zonei de protecţie şi de supraveghere, trebuie să fie produsă în conformitate cu cel puţin una dintre următoarele condiţii suplimentare: a) în cazul rumegătoarelor:(i) animalele au fost supuse controalelor prevăzute la art. 22 alin. (2) din norma sanitară veterinară; şi(îi) carnea este supusă tratamentului prevăzut la pct. 1, 3 şi 4 ale părţii A din prezenta anexă; b) în cazul tuturor animalelor din specii receptive:(i) animalele au fost permanent în exploataţie cel puţin 21 de zile şi sunt identificate astfel încât să permită identificarea exploataţiei de origine;(îi) animalele au fost supuse controalelor prevăzute la art. 22 alin. (2) din norma sanitară veterinară; şi(iii) carnea este identificată în mod clar şi reţinută sub supraveghere oficială cel puţin 7 zile şi nu este pusă în circulaţie până ce nu a fost oficial exclusă orice suspiciune de infecţie cu virusul febrei aftoase în exploataţia de origine, la sfârşitul perioadei de reţinere; c) în cazul tuturor animalelor din specii receptive:(i) animalele au fost ţinute timp de 21 de zile fără întrerupere în exploataţia de origine, timp în care niciun animal din speciile receptive la febra aftoasă nu a fost introdus în exploataţie;(îi) animalele au fost supuse controalelor prevăzute la art. 22 alin. (2) din norma sanitară veterinară în decursul celor 24 de ore de la încărcare;(iii) probele prelevate în conformitate cu cerinţele statistice prevăzute la pct. 2.2 din anexa nr. 3 au fost testate cu rezultat negativ printr-un test în vederea detectării anticorpilor împotriva virusului febrei aftoase, în decurs de 48 de ore de la încărcare; şi(iv) carnea este reţinută sub control oficial timp de 24 de ore şi nu este pusă în circulaţie înainte ca o inspecţie repetată a animalelor din exploataţia de origine să excludă la inspecţia clinică prezenţa animalelor infectate sau suspecte de a fi infectate.2. Organele fasonate trebuie marcate cu marca de sănătate prevăzută de norma sanitară veterinară aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 63/2007, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 2002/99/CE , şi trebuie supuse unuia dintre tratamentele prevăzute la pct. 1 al părţii A din anexa nr. 7.3. Alte produse sunt supuse tratamentului prevăzut la art. 30 din norma sanitară veterinară.  +  Anexa 9 -------la norma sanitară veterinară----------------------------TRATAMENTUL LAPTELUIpentru a asigura distrugerea virusului febrei aftoase  +  Partea A Lapte şi produse lactate destinate consumului umanUrmătoarele tratamente sunt recunoscute a furniza garanţii suficiente cu privire la distrugerea virusului febrei aftoase din lapte şi produse lactate destinate consumului uman. Trebuie să fie luate precauţii necesare pentru a evita contactul laptelui sau al produselor lactate cu o sursă potenţială de virus al febrei aftoase după procesare.1. Laptele destinat consumului uman trebuie să fie supus cel puţin unuia dintre următoarele tratamente:1.1. sterilizare la un nivel de cel puţin F(0)3;1.2. tratament UHT*1);1.3. tratament HTST*2), aplicat de două ori pentru lapte cu un pH egal sau superior valorii 7,0;1.4. tratament HTST al laptelui cu un pH mai mic de 7,0;1.5. HTST combinat cu alt tratament fizic:1.5.1. fie prin scăderea pH-ului sub 6 timp de cel puţin o oră;1.5.2. fie prin încălzire suplimentară la 72°C sau mai mult, combinată cu desicarea.2. Produsele lactate trebuie să fie supuse unuia dintre tratamentele de mai sus sau să fie produse din lapte tratat în conformitate cu pct. 1.3. Oricare alt tratament este decis în conformitate cu procedura comunitară, în special în ceea ce priveşte produsele pe bază de lapte crud ce sunt supuse unei perioade prelungite de maturare ce include o scădere a pH-ului sub 6.  +  Partea B Lapte şi produse lactate ce nu sunt destinate consumului uman şi lapte şi produse lactate destinate consumului de către animaleUrmătoarele tratamente sunt recunoscute a furniza garanţii suficiente cu privire la distrugerea virusului febrei aftoase din lapte şi din produsele lactate ce nu sunt destinate consumului uman sau sunt destinate consumului de către animale. Trebuie să se ia precauţiile necesare pentru a evita contactul laptelui sau al produselor lactate cu orice sursă potenţială de virus al febrei aftoase după prelucrare.1. Laptele ce nu este destinat consumului uman şi laptele destinat consumului de către animale trebuie să fie supus cel puţin unuia dintre următoarele tratamente:1.1. sterilizare la un nivel de cel puţin F(0)3;1.2. UHT*1), combinat cu alt tratament fizic menţionat fie în pct. 1.4.1, fie în pct. 1.4.2;1.3. HTST*2), aplicat de două ori;1.4. HTST combinat cu alt tratament fizic:1.4.1. fie prin scăderea pH-ului sub 6 timp de cel puţin o oră;1.4.2. fie prin încălzirea suplimentară la 72°C sau mai mult, combinată cu desicarea.2. Produsele lactate trebuie să fie supuse unuia dintre tratamentele de mai sus sau să fie produse din lapte tratat în conformitate cu pct. 1.3. Zerul destinat hrănirii animalelor din speciile receptive, produs din lapte tratat după cum este descris la pct. 1, trebuie să fie colectat la cel puţin 16 ore după coagularea laptelui, iar pH-ul acestuia trebuie să fie înregistrat ca fiind mai mic de 6,0 înainte de a fi transportat către exploataţia de porcine.----*1) UHT (Ultra-High Temperature) = pasteurizare înaltă la temperatura de 132°C timp de cel puţin o secundă.*2) HTST (High Temperature Short Time) = pasteurizare ultrarapidă la temperatură de 72°C timp de cel puţin 15 secunde sau pasteurizare echivalentă ce dă o reacţie negativă la un test pentru fosfatază.  +  Anexa 10 --------la norma sanitară veterinară----------------------------CRITERIIpentru decizia de a aplica vaccinarea preventivă şi linii directoare pentru programele de vaccinare de necesitate1. Criterii pentru decizia de a aplica vaccinarea de protecţie*)┌──────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────┐│ │ Decizie ││ Criterii ├──────────────────────┬────────────────────┤│ │ Pentru vaccinare │Împotriva vaccinării│├──────────────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────┤│Densitatea populaţiei │Mare │Mica ││de animale receptive │ │ │├──────────────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────┤│Principalele specii afectate │Porcine │Rumegătoare ││clinic │ │ │├──────────────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────┤│Mişcarea animalelor sau │Dovezi │Nicio dovadă ││a produselor potenţial infectate │ │ ││în afara zonei de protecţie │ │ │├──────────────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────┤│Probabilitatea de răspândire │Mare │Mică sau absentă ││a virusului din exploataţia │ │ ││infectată pe calea aerului │ │ │├──────────────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────┤│Vaccin corespunzător │Disponibil │Nu este disponibil │├──────────────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────┤│Originea focarelor (trasabilitate)│Necunoscută │Cunoscută │├──────────────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────┤│Curba de incidenţă a focarelor │Creştere rapidă │Puţin pronunţată sau││ │ │uşor ascendentă │├──────────────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────┤│Distribuţia focarelor │Amplă │Limitată │├──────────────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────┤│Reacţia publică la politica de │Puternică │Slabă ││eradicare totală (stamping out) │ │ │├──────────────────────────────────┼──────────────────────┼────────────────────┤│Acceptarea regionalizării după │Da │Nu ││vaccinare │ │ │└──────────────────────────────────┴──────────────────────┴────────────────────┘---- Notă *) În conformitate cu raportul Comitetului Ştiinţific privind Sănătatea Animală 1999.2. Criterii suplimentare pentru decizia de a introduce vaccinarea de necesitate
    *Font 9*
    ┌─────────────────────────────────┬───────────────────────────────────────────────────────┐│ │ Decizie ││ Criterii ├───────────────────────────┬───────────────────────────┤│ │ Pentru vaccinare │ Împotriva vaccinării │├─────────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────────────────┤│Acceptarea regionalizării │Cunoscută │Necunoscută ││de către ţările terte │ │ │├─────────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────────────────┤│Evaluarea economica a │Dacă este previzibil │Dacă este previzibil ca ││strategiilor de combatere │ca o strategie de │o strategie de combatere ││ce intră în competiţie │combatere fără vaccinare │cu vaccinare de necesitate ││ │de necesitate ar putea │ar putea să conducă ││ │să conducă la o creştere │la o creştere semnificativă││ │semnificativă a pierderilor│a pierderilor economice ││ │economice în sectoarele │în sectoarele agricole şi ││ │agricole şi neagricole │neagricole │├─────────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────────────────┤│Este previzibil ca regula │Da │Nu ││de 24/48 de ore să nu poată │ │ ││fi efectiv implementată timp │ │ ││de două zile consecutiv*1) │ │ │├─────────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────────────────┤│Impactul psihologic îi social │Da │Nu ││semnificativ al politicii de │ │ ││stamping out │ │ │├─────────────────────────────────┼───────────────────────────┼───────────────────────────┤│Existenţa de exploataţii mari │Da │Nu ││de creştere intensivă intr-o zonă│ │ ││cu o densitate mică a efectivului│ │ │└─────────────────────────────────┴───────────────────────────┴───────────────────────────┘----*1) Regula de 24/48 de ore înseamnă: a) efectivele infectate din exploataţiile menţionate la art. 10 nu pot fi eliminate în decurs de 24 de ore de la confirmarea bolii; şi b) tăierea preventivă a animalelor ce ar putea să fie infectate sau contaminate nu poate fi efectuată în siguranţă în mai puţin de 48 de ore.3. Definiţia zonelor de efective dens populate (DPLAs)3.1. Atunci când se decide asupra măsurilor ce trebuie luate în aplicarea prezentei norme sanitare veterinare şi, în special, a măsurilor prevăzute la art. 50 alin. (2) din norma sanitară veterinară, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, suplimentar unei evaluări epidemiologice complete, consideră definiţiile DPLAs aşa cum sunt prevăzute la pct. 3.2 sau, după caz, la art. 2 lit. u) din Norma sanitară veterinară cu privire la măsurile pentru controlul pestei porcine clasice, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor nr. 67/2005, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 707 şi 707 bis din 5 august 2005, ce transpune în legislaţia naţională Directiva Consiliului 2001/89/CE , şi utilizează definiţia ce este mai strictă.Definiţia poate fi modificată în lumina noilor dovezi ştiinţifice, în conformitate cu procedura comunitară.3.2. Animale din specii receptiveÎn cazul animalelor din specii receptive, o zonă de efective dens populată (DPLA) este o zonă geografică cu o rază de 10 km în jurul unei exploataţii ce conţine animale din speciile receptive suspecte a fi infectate sau infectate cu virusul febrei aftoase, unde există o densitate de animale din speciile receptive mai mare de 1.000 de capete/kmp. Exploataţia în cauză trebuie să fie situată fie într-o subregiune, după cum este definită de art. 2 lit. s), unde există o densitate de animale din specii receptive mai mare de 450 de capete/kmp, fie la o distanţă mai mică de 20 km faţă de o astfel de subregiune.
     +  Anexa 11 --------la norma sanitară veterinară----------------------------  +  Partea A Laboratorul naţional autorizat pentru a manipula virusul viu al febrei aftoase┌───────────────────────┬─────────────────────────────┬────────────────────────┐│ Statul membru unde │ │ Statul membru ││este situat laboratorul│ Laboratorul │ ce utilizează │├───────┬───────────────┤ │serviciile laboratorului││Cod ISO│ Denumirea │ │ │├───────┼───────────────┼─────────────────────────────┼────────────────────────┤│ RO │ România │Institutul de Diagnostic şi │ România ││ │ │Sănătate Animală, Bucureşti │ │└───────┴───────────────┴─────────────────────────────┴────────────────────────┘  +  Anexa 12 --------la norma sanitară veterinară----------------------------STANDARDE DE BIOSECURITATEpentru laboratoare şi unităţi ce manipulează virusul viu al febrei aftoase1. Laboratoarele şi unităţile ce manipulează virusul viu al febrei aftoase trebuie să îndeplinească sau să depăşească cerinţele minime stabilite de "Manualul de standarde minime pentru laboratoare ce lucrează cu virusul febrei aftoase în vitro şi în vivo", stabilit de Comisia Europeană pentru combaterea febrei aftoase, la Roma, în aprilie 1985, la cea de-a 26-a sesiune, aşa cum a fost modificat în 1993.2. Laboratoarele şi unităţile ce manipulează virusul viu al febrei aftoase trebuie să fie supuse la cel puţin două inspecţii, în decurs de 5 ani, una dintre inspecţii fiind efectuată neanunţat.3. Echipa de inspecţie cuprinde cel puţin: a) un expert de la Comisia Europeană; b) un expert în febră aftoasă; c) un expert independent pentru probleme de biosecuritate în laboratoare care funcţionează cu risc microbiologic.4. Echipa de inspecţie trebuie să trimită un raport Comisiei Europene şi statelor membre ale Uniunii Europene, în conformitate cu Decizia Comisiei 98/139/CE .  +  Anexa 13 --------la norma sanitară veterinară----------------------------TESTE ŞI STANDARDE DE DIAGNOSTICpentru febra aftoasă şi pentru diagnosticul diferenţial al altor boli veziculoase viraleÎn contextul prezentei anexe, un test se referă la o procedură de diagnostic de laborator şi un standard la un reagent de referinţă ce a devenit un standard acceptat la nivel internaţional, ca urmare a unei proceduri de testare comparativă efectuată în mai multe laboratoare diferite.  +  Partea A Teste de diagnostic1. Proceduri recomandateTestele de diagnostic descrise în Manualul OIE ca "teste prescrise" pentru comerţul internaţional constituie teste de referinţă pentru diagnosticul bolilor veziculoase în cadrul Comunităţii Europene Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală trebuie să adopte standarde şi teste cel puţin la fel de stricte precum cele definite în Manualul OIE.2. Proceduri alternativeUtilizarea testelor definite în Manualul OIE ca "teste alternative" sau a altor teste ce nu sunt incluse în Manualul OIE este permisă cu condiţia ca performanţa testului să egaleze sau să depăşească sensibilitatea şi specificitatea parametrilor stabiliţi în Manualul OIE sau în anexele legislaţiei comunitare, oricare dintre acestea este mai strictă. Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală, dacă obţine rezultate în scopul comerţului naţional, intracomunitar sau internaţional, trebuie să obţină şi să păstreze evidenţele necesare pentru a demonstra conformitatea acestor proceduri de testare cu cerinţele comunitare sau ale OIE relevante.3. Standarde şi controlul calităţiiInstitutul de Diagnostic şi Sănătate Animală trebuie să participe la exerciţii periodice de standardizare şi de asigurare externă a calităţii, organizate de laboratorul comunitar de referinţă.În cadrul unor astfel de exerciţii, laboratorul comunitar de referinţă poate ţine cont de rezultatele obţinute de Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală, dacă, în cadrul unei perioade de timp rezonabile, a participat la un exerciţiu de asigurare a calităţii organizat de una dintre organizaţiile internaţionale responsabile pentru asigurarea externă a calităţii diagnosticului bolilor virale veziculoase, de exemplu OIE, Organizaţia Naţiunilor Unite pentru Agricultură şi Alimentaţie (FAO) sau Agenţia Internaţională de Energie Atomică.Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală trebuie să aplice programe interne de asigurare a calităţii. Specificaţiile unor astfel de programe pot fi stabilite în conformitate cu procedura comunitară. Până la adoptarea prevederilor detaliate trebuie să se aplice specificaţiile liniilor directoare ale OIE pentru evaluarea calităţii unui laborator (Comisia de standarde a OIE, septembrie 1995).Ca parte a asigurării calităţii, Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală trebuie să demonstreze conformitatea testelor utilizate de obicei cu cerinţele pentru sensibilitate şi specificitate definite în Manualul OIE sau în anexa nr. 14, oricare este mai stringentă.4. Proceduri pentru adoptarea şi revizuirea testelor şi standardelor pentru diagnosticul bolilor virale veziculoasePot fi adoptate teste şi standarde pentru diagnosticul bolilor virale veziculoase, în conformitate cu procedura comunitară.5. Procedura de conformitateDatele obţinute în urma exerciţiilor de asigurare externă a calităţii şi de standardizare organizate de laboratorul comunitar de referinţă trebuie să fie evaluate la întâlnirea anuală a laboratoarelor naţionale şi comunicate Comisiei pentru revizuirea listei laboratoarelor naţionale.Dacă testele efectuate în cadrul Institutului de Diagnostic şi Sănătate Animală nu îndeplinesc cerinţele prescrise pentru sensibilitate şi specificitate, Comisia poate solicita adaptarea procedurilor în cadrul unei perioade de timp corespunzătoare, pentru a se asigura că aceste cerinţe sunt îndeplinite. Incapacitatea de a demonstra nivelul cerut de eficienţă în limita de timp cerută are ca rezultat pierderea recunoaşterii în cadrul Comunităţii Europene a tuturor testelor efectuate după respectivul termen.6. Selecţia şi transportul probelorCătre Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală ar trebui să fie trimisă o probă alicotă de material din teren. Totuşi, atunci când astfel de probe nu sunt disponibile sau nu sunt corespunzătoare pentru transport, este acceptat materialul din pasaje pe animal obţinut de la aceeaşi specie-gazdă sau materialul obţinut dintr-un număr mic de pasaje de culturi celulare.Trebuie să fie prevăzut istoricul materialului din pasaje pe animal sau pe culturi celulare.Probele pentru diagnosticul virozelor veziculoase pot fi transportate la 4°C, dacă timpul de transport anticipat către laboratorul de destinaţie este mai mic de 24 de ore.Pentru probe esofagiene-faringiene (obţinute prin metoda "probang") se recomandă transportul pe gheaţă carbonică sau azot lichid, în special dacă nu pot fi excluse întârzierile în aeroporturi.Se impun precauţii speciale pentru împachetarea sigură a materialului provenit de la cazuri suspecte de febră aftoasă, atât în cazul transportului în interiorul ţării, cât şi între diferite ţări. Aceste reguli sunt în principal elaborate pentru a preveni spargerea şi scurgerea din recipiente şi riscul de contaminare, dar sunt de asemenea importante pentru a se asigura că probele sosesc în stare satisfăcătoare. Dozele de congelare (ice-packs) sunt preferabile bucăţilor de gheaţă, pentru a preveni posibilitatea pierderii apei din pachete.Înainte de expedierea probelor trebuie să se stabilească un acord de primire cu laboratorul receptor, anterior anunţării sosirii.Trebuie să fie asigurată conformitatea cu reglementările de import şi export ale statelor membre implicate.  +  Partea B StandardeProtocoalele menţionate de Manualul OIE prevăd proceduri de referinţă pentru izolarea virusului, detectarea antigenului şi a anticorpilor pentru bolile veziculoase.1. Febra aftoasă1.1. Detectarea antigenuluiStandardele pentru detectarea antigenului viral al febrei aftoase sunt stabilite în conformitate cu procedura comunitară, după consultarea laboratorului comunitar de referinţă.Antigenele inactivate standardizate din toate cele 7 serotipuri sunt disponibile de la Laboratorul Mondial de Referinţă pentru Febra Aftoasă (WRL) al OIE/FAO.Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală trebuie să se asigure că sistemul său de detecţie a antigenelor este în conformitate cu aceste standarde minime. Acesta trebuie, atunci când este necesar, să se consulte cu laboratorul comunitar de referinţă cu privire la diluţiile acestor antigene, pentru a fi utilizate ca martori intens şi slab pozitivi.1.2. Izolarea virusuluiStandardele pentru detectarea virusului febrei aftoase sunt stabilite în conformitate cu procedura comunitară, după consultarea laboratorului comunitar de referinţă.Izolatele din virusurile febrei aftoase sunt disponibile la Laboratorul Mondial de Referinţă.Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală trebuie să se asigure că sistemele de culturi tisulare ce se utilizează pentru izolarea virusului sunt sensibile la o gamă întreagă de serotipuri şi tulpini pentru care laboratorul menţine capacitatea de diagnostic.1.3. Metode de detectare a acidului nucleicStandardele pentru detectarea ARN-ului viral pentru febra aftoasă sunt stabilite în conformitate cu procedura comunitară, după consultarea laboratorului comunitar de referinţă.Comisia poate stabili ca, pentru viitoare standardizări, să fie efectuată testarea comparativă a sensibilităţii metodelor de detectare a ARN-ului între laboratoarele naţionale.Comisia poate stabili, având în vedere dificultăţile practice de stocare a acizilor nucleici pentru perioade prelungite de timp, ca laboratorul comunitar de referinţă să furnizeze reactivi ce asigură calitatea standardizată pentru detectarea ARN-ului viral al febrei aftoase.1.4. Detectarea anticorpilor (proteine structurale)Standardele pentru detectarea anticorpilor faţă de virusul febrei aftoase sunt stabilite în conformitate cu procedura comunitară, după consultarea laboratorului comunitar de referinţă.În 1998, la "Faza XV a FAO, Exerciţiu de standardizare în detectarea anticorpilor febrei aftoase", au fost definite antiseruri standardizate pentru tipurile de virus de febră aftoasă O1-Manisa, A22-Iraq şi C-Noville.Comisia Europeană poate stabili ca serurile de referinţă pentru toate variantele antigenice principale de virus al febrei aftoase să fie adoptate ca rezultat al exerciţiilor de standardizare între laboratorul comunitar de referinţă şi laboratoarele naţionale. Aceste seruri de referinţă trebuie să fie ulterior adoptate ca standarde pentru utilizare de către Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală.1.5. Detectarea anticorpilor (proteine nonstructurale)Standardele pentru detectarea anticorpilor faţă de virusul febrei aftoase sunt stabilite în conformitate cu procedura comunitară, după consultarea laboratorului comunitar de referinţă.Comisia Europeană poate stabili ca serurile de referinţă standard să fie adoptate ca rezultat al exerciţiilor de standardizare între laboratorul comunitar de referinţă şi laboratoarele naţionale. Aceste seruri de referinţă trebuie să fie ulterior adoptate ca standarde pentru utilizare de către Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală.2. Boala veziculoasă a porcului (BVP)Diagnosticul bolii veziculoase a porcului trebuie să fie efectuat în conformitate cu Norma sanitară veterinară privind procedurile de diagnostic, metodele de prelevare de probe şi criteriile pentru evaluarea rezultatelor testelor de laborator, pentru confirmarea şi diagnosticul diferenţial al bolii veziculoase a porcului, aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 484/2002, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 5 decembrie 2002, care preia în legislaţia naţională prevederile Deciziei Comisiei 2000/428/CE .3. Alte boli veziculoaseAcolo unde este necesar, Comisia poate stabili ca standardele pentru diagnosticul de laborator al stomatitei veziculoase sau al exantemului veziculos al suinelor să fie stabilite în conformitate cu procedura comunitară.Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală îşi poate menţine capacitatea de a diagnostica alte boli veziculoase virale, în afară de febra aftoasă şi boala veziculoasă a porcului, spre exemplu, stomatite veziculoase şi exantemul veziculos al suinelor. În acest caz, Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală trebuie să menţină o capacitate de diagnostic pentru aceste virusuri şi poate obţine reagenţi de referinţă de la Laboratorul Mondial de Referinţă pentru febră aftoasă Pirbright sau de la laboratorul de referinţă al OIE competent.  +  Anexa 14 --------la norma sanitară veterinară----------------------------BANCA COMUNITARĂ DE ANTIGENE ŞI VACCINURI1. Condiţii pentru furnizarea şi stocarea antigenelor concentrate inactivate furnizate băncii comunitare de vaccinuri şi antigene: a) fiecare antigen constă într-un lot unic omogen; b) fiecare lot este împărţit pentru a permite să fie stocat în două locuri geografice separate, sub responsabilitatea incintelor desemnate ale băncii comunitare de vaccinuri şi antigene; c) antigenul îndeplineşte cel puţin cerinţele Farmacopeii Europene şi prevederile relevante ale Manualului OIE; d) principiile bunei practici de fabricaţie sunt menţinute pe toată durata procesului de producţie şi acesta trebuie să includă stocarea şi finalizarea vaccinului reconstituit din antigenele stocate; e) dacă nu se specifică altfel în textele la care s-a referit lit. c), antigenul este purificat pentru a îndepărta proteinele nonstructurale ale virusului febrei aftoase. Purificarea trebuie cel puţin să asigure că, în fapt, conţinutul rezidual al proteinelor nonstructurale din vaccinurile reconstituite dintr-un astfel de antigen nu induce niveluri detectabile de anticorpi împotriva proteinelor nonstructurale la animalele ce au primit o vaccinare iniţială şi una ulterioară.2. Condiţii pentru formularea, finisarea, îmbutelierea, etichetarea şi livrarea vaccinurilor reconstituite din antigen inactivat concentrat furnizat băncii comunitare de vaccinuri şi antigene: a) formularea rapidă în vaccinuri a antigenului la care face referire art. 78 din norma sanitară veterinară; b) producerea unui vaccin sigur, steril şi eficient, cu un potenţial de cel puţin 6 DT(50), în conformitate cu testele prescrise de Farmacopeea Europeană, şi corespunzător pentru utilizare în caz de vaccinare de necesitate a rumegătoarelor şi porcinelor; c) o capacitate de a formula din antigenul inactivat concentrat din stoc:(i) până la 1 milion de doze de vaccin, în cadrul a 4 zile de la instruirea din partea Comisiei Europene;(îi) suplimentar, până la 4 milioane de doze de vaccin, în cadrul a 10 zile de la instruirea din partea Comisiei; d) îmbuteliere rapidă, etichetare şi distribuţie a vaccinului în conformitate cu necesităţile specifice ale zonei unde urmează să se efectueze vaccinarea.  +  Anexa 15 --------la norma sanitară veterinară----------------------------FUNCŢIILE ŞI ÎNDATORIRILE LABORATORULUI NAŢIONALFuncţiile şi îndatoririle laboratorului naţional pentru febră aftoasă şi alte boli veziculoase, respectiv Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală, sunt următoarele:1. Dacă acesta manipulează virusul viu al febrei aftoase, trebuie să funcţioneze în condiţiile de înaltă securitate stabilite de "Manualul de standarde pentru laboratoare ce lucrează cu virusul febrei aftoase în vitro şi în vivo" stabilit de Comisia Europeană pentru combaterea febrei aftoase la Roma, în 1985, la a 26-a sesiune, aşa cum este modificat de apendixul 6 (îi) al Raportului Sesiunii a 30-a de la Roma, în 1993.2. Trebuie să furnizeze un serviciu continuu pentru diagnosticarea bolilor veziculoase virale şi trebuie să fie echipat şi calificat pentru furnizarea unui diagnostic iniţial rapid.3. Trebuie să dispună de tulpini inactivate de referinţă din toate serotipurile de virus al febrei aftoase şi de seruri imune împotriva virusurilor, precum şi de alţi reagenţi necesari pentru un diagnostic rapid. Trebuie să fie în mod constant disponibile culturi de celule corespunzătoare pentru confirmarea unui diagnostic negativ.4. Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală trebuie să fie dotat şi calificat pentru supravegherea serologică pe scară largă.5. În toate focarele primare suspecte trebuie să fie recoltate probe corespunzătoare şi să fie transportate rapid, în conformitate cu un protocol stabilit, către laboratorul naţional. În anticiparea unei suspiciuni de febră aftoasă, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor se asigură că echipamentul şi materialele necesare pentru colectarea şi transportul probei către laboratorul naţional sunt depozitate şi pregătite la punctele locale.6. Caracterizarea genomică şi tipizarea antigenică trebuie să fie efectuate pentru toate virusurile responsabile de o nouă apariţie a bolii în Comunitatea Europeană. Acestea pot fi efectuate de către Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală, dacă există facilităţi. În caz contrar, cât mai curând posibil, Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală trebuie să trimită o probă de virus de la cazul de infecţie primară către laboratorul comunitar de referinţă, pentru confirmarea şi caracterizarea ulterioară, ce include o recomandare privind înrudirea antigenică a tulpinii sălbatice cu tulpinile vaccinale conservate în băncile comunitare de antigene şi vaccinuri. Aceeaşi procedură trebuie să fie urmată pentru virusurile primite de laboratoarele naţionale din ţări terţe atunci când caracterizarea virusului este probabil să fie în beneficiul Comunităţii.7. Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală trebuie să furnizeze date referitoare la boală Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, ce va transmite aceste date laboratorului comunitar de referinţă.8. Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală trebuie să colaboreze cu laboratorul comunitar de referinţă pentru a asigura că membrii secţiunii de teren a serviciilor veterinare naţionale au posibilitatea de observare a cazurilor clinice de febră aftoasă în laboratoarele naţionale, ca parte a instruirii lor.9. Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală trebuie să colaboreze cu laboratorul comunitar de referinţă şi cu alte laboratoare naţionale pentru a dezvolta metode de diagnostic îmbunătăţite şi a schimba materiale şi informaţii relevante.10. Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală trebuie să participe la exerciţii de asigurare a calităţii externe şi de standardizare organizate de laboratorul comunitar de referinţă.11. Trebuie să utilizeze teste şi standarde ce îndeplinesc sau depăşesc criteriile stabilite în anexa nr. 13. Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală trebuie să furnizeze Comisiei, la cerere, informaţii ce demonstrează că testele în uz îndeplinesc sau depăşesc cerinţele.12. Trebuie să aibă competenţa să identifice toate virusurile bolilor veziculoase şi virusul encefalomiocarditei, pentru a evita întârzieri în diagnostic şi, prin urmare, întârzieri în implementarea măsurilor de control de către autorităţile competente.13. Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală trebuie să coopereze cu alte laboratoare desemnate de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor pentru efectuarea de teste, de exemplu, teste serologice, ce nu implică manipularea de virus viu al febrei aftoase. Aceste laboratoare nu trebuie să efectueze detectarea virusului în probe prelevate de la cazuri suspecte de boli veziculoase. Astfel de laboratoare nu sunt nevoite să respecte standardele de biosecuritate menţionate la pct. 1 din anexa nr. 12, dar trebuie să aibă stabilite proceduri ce asigură că este prevenită eficient posibila răspândire a virusului febrei aftoase. Probele ce dau rezultate neconcludente la teste trebuie să fie transmise către Institutul de Diagnostic şi Sănătate Animală pentru efectuarea testelor de confirmare.  +  Anexa 16 --------la norma sanitară veterinară----------------------------CRITERII ŞI CERINŢE PENTRU PLANURILE DE CONTINGENŢĂAutoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să se asigure că planurile de contingenţă îndeplinesc cel puţin următoarele cerinţe:1. Trebuie să fie prevăzute dispoziţii pentru a asigura puterea legală necesară pentru implementarea planurilor de contingenţă şi pentru a permite o campanie de eradicare rapidă şi de succes.2. Trebuie să fie prevăzute dispoziţii pentru a asigura accesul la fonduri de urgenţă, la mijloace bugetare şi resurse financiare, pentru a acoperi toate aspectele legate de lupta împotriva unei epizootii de febră aftoasă.3. Trebuie să fie stabilit un lanţ de comandă ce garantează un proces rapid şi eficient de luare a deciziilor în relaţie cu epizootia de febră aftoasă. O unitate centrală decizională trebuie să conducă direcţia de strategii de combatere în ansamblu, iar şeful serviciilor veterinare trebuie să fie membru al acestei unităţi.4. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să fie pregătită să înfiinţeze imediat un centru naţional funcţional de combatere a bolii, în cazul unui focar, ce trebuie să coordoneze implementarea tuturor deciziilor luate de unitatea centrală decizională. Un coordonator operaţional permanent trebuie să fie desemnat pentru a garanta înfiinţarea imediată a centrului.5. Trebuie să fie disponibile planuri detaliate pentru a permite Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor să fie pregătită pentru înfiinţarea imediată a centrelor locale de combatere a bolii, în cazul focarelor de febră aftoasă, pentru a implementa măsurile pentru combaterea bolii şi protecţia mediului la nivel local.6. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să asigure cooperarea între centrul naţional de combatere a bolii, centrele locale de combatere a bolii şi autorităţile şi organele competente de mediu, pentru a se asigura că sunt corespunzător coordonate acţiunile privind problemele de siguranţă veterinară şi de mediu.7. Trebuie să fie creat un grup de experţi operaţional permanent şi, atunci când este necesar, în colaborare cu celelalte state membre ale Uniunii Europene, pentru a menţine expertiza şi pentru a asista autorităţile în pregătirea calitativă pentru boală.8. Trebuie să fie prevăzute dispoziţii pentru resurse adecvate, ce includ personal, echipament şi capacitatea laboratorului, pentru a asigura o campanie efectivă şi rapidă.9. Trebuie să fie disponibil un manual de instrucţiuni actualizat. Acesta trebuie să descrie în detaliu şi într-o manieră cuprinzătoare şi practică toate procedurile acţiunilor, instrucţiunile şi măsurile de combatere, pentru a fi utilizate în abordarea unui focar de febră aftoasă.10. Trebuie să fie disponibile planuri detaliate pentru vaccinarea de necesitate.11. Personalul trebuie să fie implicat cu regularitate în:11.1. instruire privind semnele clinice, ancheta epidemiologică şi combaterea bolilor epizootice;11.2. exerciţii de alertă în timp real, conduse după cum urmează:11.2.1. de două ori în cursul unei perioade de 5 ani, din care primul nu trebuie să înceapă mai târziu de 3 ani după autorizarea planului; sau11.2.2. în cursul unei perioade de 5 ani după ce a fost efectiv combătut şi eradicat un focar al unei boli epizootice majore; sau11.2.3. unul dintre cele două exerciţii menţionate la pct. 11.2.1 este înlocuit printr-un exerciţiu în timp real solicitat în cadrul planurilor de contingenţă pentru alte boli epidemice majore ce afectează animalele terestre;11.3. instruire în tehnici de comunicare în vederea derulării campaniilor de conştientizare pentru autorităţi, fermieri şi medici veterinari.12. Trebuie să fie pregătite planuri de contingenţă, luând în considerare resursele necesare pentru a combate un număr mare de focare ce apar într-un timp scurt şi care sunt cauzate de mai multe serotipuri sau tulpini diferite antigenic, după cum este necesar, printre altele, în cazul eliberării intenţionate a virusului febrei aftoase.13. Fără a prejudicia cerinţele veterinare, trebuie să fie pregătite planuri de contingenţă în vederea asigurării ca, în cazul unui focar de febră aftoasă, orice neutralizare masivă a carcaselor animalelor şi a deşeurilor de la animale să fie realizată fără a pune în pericol sănătatea publică şi utilizând metode sau procese ce previn orice daune evitabile mediului şi este realizată, în special: a) cu un risc minim pentru sol, aer, ape subterane şi de suprafaţă, plante şi animale; b) cu un disconfort minim prin zgomot sau miros; c) cu un minimum de efecte adverse asupra peisajelor sau a locurilor de interes particular.14. Astfel de planuri trebuie să includă identificarea locurilor corespunzătoare şi acţiunile necesare pentru tratamentul sau neutralizarea carcaselor animalelor şi deşeurilor provenite de la animale, în cazul unui focar.15. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să se asigure că sunt informaţi constant fermierii, populaţia rurală şi populaţia în general. Trebuie să fie asigurat contact direct şi accesibil cu locuitorii din zonele afectate - printre altele, prin linii telefonice de ajutor, precum şi informaţii prin mass-media regională şi naţională.  +  Anexa 17 --------la norma sanitară veterinară----------------------------  +  Partea A Măsuri în caz de confirmare a prezenţei febrei aftoase la animale sălbatice1. De îndată ce are loc confirmarea unui caz primar de febră aftoasă la animale sălbatice din speciile receptive, pentru a reduce răspândirea bolii, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie: a) să notifice cazul primar în conformitate cu anexa nr. 2; b) să înfiinţeze un grup de experţi compus din medici veterinari, vânători, biologi şi epidemiologi specializaţi în fauna sălbatică. Grupul de experţi trebuie să asiste Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor la:(i) studierea situaţiei epidemiologice şi definirea zonei infectate, în conformitate cu prevederile stabilite la pct. 4 lit. b), partea B;(îi) stabilirea măsurilor corespunzătoare pentru a fi aplicate în zonele infectate suplimentar celei menţionate la lit. c) şi d); aceste măsuri pot include suspendarea vânătorii şi o interdicţie privind hrănirea animalelor sălbatice;(iii) întocmirea planului de eradicare pentru a fi prezentat Comisiei Europene în conformitate cu partea B;(iv) realizarea de controale de audit pentru a verifica eficacitatea măsurilor adoptate pentru a eradica febra aftoasă din zone infectate; c) să pună sub supraveghere oficială imediată exploataţiile ce deţin animale din speciile receptive în zona infectată şi să ordone în special:(i) să fie efectuat un recensământ oficial al tuturor speciilor şi categoriilor de animale din speciile receptive în toate exploataţiile; recensământul trebuie actualizat de către proprietar. Informaţiile conţinute de recensământ trebuie să fie prezentate la cerere şi pot fi verificate la fiecare inspecţie.Totuşi, în ceea ce priveşte exploataţiile în aer liber, primul recensământ efectuat poate fi efectuat în baza unei estimări;(îi) ca toate animalele din specii receptive din exploataţiile situate în zonele infectate să fie menţinute în spaţiile unde stau de obicei sau în alte locuri unde pot fi izolate de animalele sălbatice. Animalele sălbatice nu trebuie să aibă acces la niciun material ce poate să vină ulterior în contact cu animale din speciile receptive din exploataţii;(iii) ca niciun animal al unei specii receptive să nu între sau să nu părăsească exploataţia decât în cazul în care este autorizat de autoritatea veterinară competentă, având în vedere situaţia epidemiologică;(iv) să fie utilizate mijloace corespunzătoare de dezinfecţie la intrarea şi la ieşirea din clădirile unde sunt adăpostite animale din specia receptivă şi a exploataţiei înseşi;(v) să fie aplicate măsuri corespunzătoare de igienă tuturor persoanelor ce intră în contact cu animale sălbatice, pentru a reduce riscul răspândirii virusului febrei aftoase, ce pot include o interdicţie temporară aplicată persoanelor care au intrat în contact cu animalele sălbatice de a intra într-o exploataţie ce deţine animale din specii receptive;(vi) să fie testate toate animalele din specii receptive, moarte sau bolnave, cu simptome de febră aftoasă, dintr-o exploataţie, în vederea depistării febrei aftoase;(vii) să nu fie aduse nicio parte a vreunui animal sălbatic, fie găsit mort, fie împuşcat, precum şi orice material sau echipament ce ar putea fi contaminat cu virusul febrei aftoase, într-o exploataţie ce deţine un animal din specii receptive;(viii) ca animale din specii receptive, materialul seminal al acestora, embrionii sau ovulele dintr-o zonă infectată să nu fie mişcate în scopul comerţului intracomunitar; d) să dispun ca toate animalele sălbatice împuşcate sau găsite moarte în zona infectată definită să fie inspectate de către medicul veterinar oficial şi examinate în vederea depistării febrei aftoase, pentru a exclude sau a confirma febra aftoasă, în conformitate cu definiţia focarului prevăzută în anexa nr. 1. Carcasele tuturor animalelor sălbatice decelate pozitive în ceea ce priveşte febra aftoasă trebuie să fie procesate sub supraveghere oficială. Atunci când astfel de testări se dovedesc negative în ceea ce priveşte febra aftoasă, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor aplică măsurile stabilite de Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 853/2004. Părţile ce nu sunt destinate consumului uman trebuie să fie procesate sub supraveghere oficială; e) să se asigure că izolatul de virus al febrei aftoase este supus procedurii de laborator solicitate pentru a identifica tipul genetic de virus şi caracteristicile antigenice ale acestuia în relaţie cu tulpinile vaccinale existente.2. Dacă a apărut un caz de febră aftoasă la animalele sălbatice, într-o zonă a României, apropiată de teritoriul altui stat membru, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor colaborează cu autorităţile competente ale celuilalt stat membru pentru stabilirea măsurilor de combatere a bolii.3. Prin derogare de la prevederile pct. 1, pot fi adoptate măsuri specifice în conformitate cu procedura comunitară, dacă a apărut un caz de febră aftoasă la animale sălbatice, într-o zonă a României unde creşterea extensivă a animalelor domestice din specia receptivă determină ca anumite prevederi ale pct. 1 să fie inaplicabile.  +  Partea B Planuri pentru eradicarea febrei aftoase la animale sălbatice1. Fără a prejudicia măsurile stabilite la partea A, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor trebuie să transmită Comisiei Europene în 90 de zile de la confirmarea cazului primar de febră aftoasă la animale sălbatice un plan scris al măsurilor luate pentru a eradica boala în zona definită ca infectată şi a măsurilor aplicate exploataţiilor din acea zonă.2. Planul este examinat de Comisia Europeană pentru a determina dacă acesta permite să fie obţinute obiectivele dorite şi apoi este aprobat, după caz, cu amendamente, în conformitate cu procedura comunitară.Planul poate fi ulterior amendat sau suplimentat pentru a lua în considerare evoluţia situaţiei.Dacă aceste amendamente privesc redefinirea zonei infectate, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor informează fără întârziere Comisia Europeană şi celelalte state membre despre aceste amendamente.Dacă amendamentele se referă la alte prevederi ale planului, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor transmite planul amendat Comisiei Europene pentru examinare şi posibilă aprobare în conformitate cu procedura comunitară.3. După aprobarea măsurilor prevăzute de planul menţionat la pct. 1, acestea trebuie să înlocuiască măsurile iniţiale stabilite la partea A, la o dată ce trebuie decisă atunci când este dată aprobarea.4. Planul menţionat la pct. 1 trebuie să conţină informaţii privind: a) rezultatele investigaţiilor epidemiologice şi ale controalelor efectuate în conformitate cu partea A şi cu distribuirea geografică a bolii; b) o zonă infectată definită în cadrul teritoriului României.Când se defineşte zona infectată, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor ia în considerare:(i) rezultatele investigaţiilor epidemiologice efectuate şi distribuirea geografică a bolii;(îi) populaţia de animale sălbatice din zonă;(iii) existenţa obstacolelor artificiale sau naturale majore în calea mişcării animalelor sălbatice; c) organizarea unei cooperări strânse între biologi care studiază viaţa animalelor sălbatice, vânători, organizaţii de vânătoare, servicii de protecţie a animalelor sălbatice şi servicii veterinare sănătate animală şi sănătate publică; d) campania de informare ce trebuie să se deruleze pentru a spori conştientizarea vânătorilor cu privire la măsurile pe care aceştia trebuie să le adopte în cadrul planului de eradicare; e) eforturile specifice realizate pentru a determina numărul şi locaţia grupurilor de animale sălbatice cu contacte limitate cu alte grupuri de animale sălbatice în zona infectată şi în jurul acesteia; f) numărul aproximativ de grupuri de animale sălbatice menţionate la lit. e) şi mărimea acestora în zona infectată şi în jurul acesteia; g) eforturile specifice realizate pentru a determina răspândirea infecţiei la animale sălbatice, prin investigarea animalelor sălbatice împuşcate de vânători sau găsite moarte şi prin testare de laborator ce include investigaţii epidemiologice pe categorii de vârstă; h) măsurile adoptate pentru a reduce răspândirea bolii datorită mişcării animalelor sălbatice şi/sau a contactului între grupuri de animale sălbatice; aceste măsuri trebuie să includă o interzicere a vânătorii; i) măsurile adoptate pentru a reduce populaţia de animale sălbatice şi în special de animale tinere din speciile receptive din populaţii de animale sălbatice; j) cerinţele ce trebuie respectate de către vânători pentru a evita orice răspândire a bolii; k) metoda de îndepărtare a animalelor sălbatice găsite moarte sau împuşcate, ce trebuie să se bazeze pe:(i) procesare sub supraveghere oficială; sau(îi) inspecţie efectuată de către un medic veterinar oficial şi testele de laborator prevăzute în anexa nr. 13. Carcasele animalelor sălbatice găsite pozitive în ceea ce priveşte febra aftoasă sunt procesate sub supraveghere oficială. Atunci când o astfel de testare este negativă cu referire la febra aftoasă, Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor aplică măsurile stabilite de Regulamentul Parlamentului şi Consiliului European nr. 853/2004 (CE). Părţile care nu sunt destinate pentru consum uman trebuie prelucrate sub supraveghere oficială; l) ancheta epidemiologică, care trebuie să fie efectuată pe fiecare animal sălbatic din speciile receptive, dacă acesta este găsit fie mort, fie împuşcat. Această anchetă trebuie să includă completarea unui chestionar ce furnizează informaţii despre:(i) zona geografică unde animalul a fost găsit mort sau împuşcat;(îi) data la care animalul a fost găsit mort sau împuşcat;(iii) persoana care a găsit animalul mort sau l-a împuşcat;(iv) vârsta şi sexul animalului;(v) dacă a fost împuşcat - simptome înaintea împuşcării;(vi) dacă a fost găsit mort - starea carcasei;(vii) rezultate de laborator; m) programe de supraveghere şi măsuri de prevenire aplicabile exploataţiilor ce deţin animale din speciile receptive, situate în zona infectată definită, şi, dacă este necesar, în împrejurimile acestora, ce includ transportul şi mişcarea animalelor din speciile receptive în cadrul, de la şi către acea zonă; aceste măsuri vor include cel puţin interzicerea mişcării animalelor din speciile receptive, a materialului seminal al acestora, a embrionilor sau a ovulelor din zona infectată, în scopul comerţului intracomunitar; n) alte criterii ce trebuie aplicate pentru ridicarea măsurilor luate în scopul eradicării bolii din zona definită şi măsurile aplicate exploataţiilor din zonă; o) autoritatea însărcinată cu supravegherea şi coordonarea departamentelor responsabile pentru implementarea planului; p) sistemul stabilit pentru ca grupul de experţi fixat în conformitate cu pct. 1 lit. b), partea A, să poată revizui pe o bază precisă rezultatele planului de eradicare; q) măsurile de monitorizare a bolii, ce trebuie aplicate după trecerea unei perioade de cel puţin 12 luni de la ultimul caz de febră aftoasă confirmat la animalele sălbatice în zona infectată definită; aceste măsuri de monitorizare trebuie să rămână aplicabile cel puţin 12 luni şi să includă cel puţin măsurile aplicate deja în conformitate cu lit. g), k) şi l).5. Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor transmite Comisiei Europene şi celorlalte state membre, la fiecare 6 luni, un raport privind situaţia epidemiologică în zona definită şi rezultatele planului de eradicare.----