DECIZIE nr. 323 din 29 martie 2007referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 283 din 27 aprilie 2007



    Ioan Vida - preşedinteNicolae Cochinescu - judecătorAspazia Cojocaru - judecătorKozsokar Gabor - judecătorAcsinte Gaspar - judecătorPetre Ninosu - judecătorIon Predescu - judecătorŞerban Viorel Stănoiu - judecătorTudorel Toader - judecătorIuliana Nedelcu - procurorDoina Suliman - magistrat-asistent şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Anton Chelaru Gică în Dosarul nr. 39.342/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 13 martie 2007 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la data de 29 martie 2007.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 decembrie 2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 453 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Anton Chelaru Gică cu prilejul soluţionării cauzei penale având ca obiect cererea de întrerupere a executării pedepsei întemeiată pe dispoziţiile ce sunt supuse controlului de constituţionalitate.În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat încalcă dreptul persoanei la viaţă, la integritatea fizică şi mentală, precum şi dreptul la ocrotirea sănătăţii, întrucât lasă libertatea instanţei de judecată de a aprecia dacă executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi amânată, în funcţie de pericolul concret pe care îl implică această măsură, chiar şi în situaţia în care s-a constatat pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei.Tribunalul Bucureşti - Secţia I penală apreciază că textul de lege criticat conţine o contradicţie în termeni, întrucât este greu de închipuit că o persoană care suferă de o boală atât de gravă încât aceasta face imposibilă executarea pedepsei ar putea prezenta un pericol concret pentru ordinea publică. Astfel, condiţionarea amânării executării pedepsei de aprecierea instanţei cum că persoana condamnată nu prezintă un asemenea pericol este contrară prevederilor art. 22 şi art. 34 din Constituţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, deoarece condamnatul beneficiază de asistenţă medicală nu numai în reţeaua sanitară a penitenciarelor, ci şi în unităţile Ministerului Sănătăţii Publice. În acest sens, arată că Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.897/2006, reglementează în art. 23-37 "Dreptul la asistenţă medicală", iar în art. 27 alin. (1) se arată că serviciile medicale spitaliceşti se realizează prin internare în penitenciarele-spital, precum şi în alte unităţi sanitare de profil, aflate în relaţii cu casa de asigurări sociale de sănătate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, deoarece necesitatea aprecierii de instanţă pentru fiecare situaţie în parte dacă lăsarea în libertate a condamnatului prezintă sau nu pericol concret pentru ordinea publică "întăreşte aspectul privitor la independenţa judecătorilor, care se supun numai legii".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală, aşa cum au fost modificate prin art. I pct. 22 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, dispoziţii potrivit cărora: "Executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi amânată în următoarele cazuri: a) când se constată pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanţa apreciază că amânarea executării şi lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică."În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin drepturilor fundamentale consacrate şi garantate de Constituţie la art. 22, referitor la dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică, şi la art. 34, privind dreptul la ocrotirea sănătăţii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în opinia autorului excepţiei, dispoziţiile art. 453 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, întrucât lasă posibilitatea judecătorului de a aprecia asupra oportunităţii amânării executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă, chiar şi în acele situaţii când s-a constatat pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală gravă care face imposibilă executarea pedepsei, încălcându-se astfel drepturile fundamentale care cer protejarea sănătăţii şi integrităţii fizice a persoanei.Faţă de aceste susţineri Curtea reţine că textul de lege criticat reprezintă o concretizare a principiului consacrat de art. 124 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia "Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii". Într-adevăr, unul dintre atributele indiscutabile ale acestui principiu presupune şi libertatea pe care judecătorul o are de a aprecia asupra probelor în baza cărora va lua o decizie, ţinând seama de toate elementele ce sunt specifice cauzei şi de litera legii.În situaţia concretă a textului de lege criticat, se are în vedere posibilitatea judecătorului de a pune în balanţă, pe de o parte, probele care solicită protejarea sănătăţii şi a integrităţii fizice a celui condamnat, iar pe de altă parte, necesitatea protejării interesului general de un eventual pericol pe care amânarea executării pedepsei l-ar putea genera, pericol concretizat fie prin săvârşirea de noi infracţiuni ori încercarea de a se sustrage executării pedepsei, fie prin chiar reacţia populaţiei, care ar putea să încerce să se răzbune pe cel condamnat, dincolo de limitele justiţiei.Astfel, în esenţă, se pune în discuţie de fapt prevalenţa pe care un drept fundamental particular ar trebui să o aibă asupra interesului public.Analizând acest aspect, Curtea constată, în acord cu cele statuate şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, în cauza Mantencio contra Franţei (15 ianuarie 2004), că aspecte de o gravitate particulară, printre care şi nevoia de a proteja sănătatea şi integritatea fizică şi psihică a persoanei, pot solicita şi justifică luarea unor măsuri speciale de administrare a justiţiei.Art. 453 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală nu contrazice însă această cerinţă.Astfel, acest text de lege trebuie interpretat în coroborare cu dispoziţiile legale ce reglementează executarea pedepselor, respectiv Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 627 din 20 iulie 2006, care, în art. 50, garantează dreptul la asistenţă medicală al persoanelor aflate în executarea pedepselor privative de libertate şi prevede că "asistenţa medicală în penitenciare se asigură, ori de câte ori este necesar sau la cerere, cu personal calificat, în mod gratuit, potrivit legii", precum şi faptul că "persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate beneficiază în mod gratuit de tratament medical şi de medicamente". Regulamentul de aplicare a Legii nr. 275/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 16 ianuarie 2007, detaliază aspectele ce ţin de asistenţa medicală, precizând în art. 27 alin. (1) că "Serviciile medicale spitaliceşti se realizează prin internare în penitenciarele-spital, precum şi în alte unităţi sanitare de profil, aflate în relaţii contractuale cu casa de asigurări sociale de sănătate." Astfel, se creează un cadru legal eficient de protejare a drepturilor persoanelor condamnate. În plus, chiar prevederile art. 453 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală lasă posibilitatea judecătorului de a aprecia, astfel încât, dacă acesta, în baza probelor şi a expertizei, va constata că îngrijirea persoanei nu poate fi realizată în penitenciarele-spital sau în unităţile sanitare pe care le pune la dispoziţie legea, va putea dispune amânarea executării pedepsei.Prin urmare, Curtea constată că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale care consacră dreptul la ocrotirea sănătăţii şi dreptul la integritatea fizică şi psihică a persoanei.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 453 alin. 1 lit. a) teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Anton Chelaru Gică în Dosarul nr. 39.342/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia I penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 29 martie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent şef,Doina Suliman________