REGLEMENTĂRI TEHNICE*) din 19 aprilie 2001SPECIFICE CATEGORIEI RECIPIENTE - BUTELII PENTRU GAZ EXECUTATE DIN ALUMINIU NEALIAT ŞI ALIAJE CU ALUMINIU FĂRĂ SUDURA - RT 84/526 -
EMITENT
  • MINISTERUL INDUSTRIEI ŞI RESURSELOR
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 463 bis din 14 august 2001



    -------- Notă *) Aprobate de Ordinul nr. 113 din 19 aprilie 2001, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 14 august 2001.  +  Articolul 11.1. Prezentele reglementări tehnice se aplică recipientelor - butelii pentru gaz executate din aluminiu nealiat şi aliaje cu aluminiu, fără sudura, alcătuite dintr-o singura bucata, care pot fi reumplute şi transportate, cu o capacitate cuprinsă între 0,5 şi 150 de litri inclusiv şi proiectate sa conţină gaze comprimate, lichefiate sau dizolvate. Aceste recipiente - butelii pentru gaz vor fi numite în continuare "butelii".1.2. Prezentele reglementări tehnice nu se aplică la:- buteliile fabricate dintr-un aliaj cu aluminiu cu o rezistenta minima la tracţiune garantată mai mare de 500 N/mmp;- buteliile la care metalul este adăugat după ce a fost sudata baza.  +  Articolul 2În sensul prezentelor reglementări tehnice, denumirea "butelie tip-CS*1)" va însemna orice butelie proiectata şi fabricata astfel încât satisface cerinţele din prezentele reglementări tehnice şi din "Reglementările tehnice cu privire la prevederi comune pentru recipiente sub presiune şi metode de verificare a acestora".------------*1) - CS reprezintă marcajul naţional de conformitate a produselor cu cerinţele prevăzute în reglementările tehnice române specifice  +  Articolul 33.1. Se admite introducerea pe piaţa şi punerea în funcţiune a buteliilor tip CS care: a) respecta cerinţele prezentelor reglementări tehnice şi ale "Reglementărilor tehnice cu privire la prevederi comune pentru recipiente sub presiune şi metode de verificare a acestora"; b) poarta marcajul pentru aprobarea de model CS şi pentru verificarea CS şi sunt însoţite de certificatul pentru aprobare de model CS, sau c) poarta marcajul pentru aprobarea de model CE şi pentru verificarea CE şi sunt însoţite de certificatul pentru aprobarea de model CE.3.2. Nu se admite, din motive datorate fabricării sau verificării unei butelii, să se refuze, să se interzică sau să se restrângă comercializarea şi punerea în funcţiune a buteliilor tip CS care sunt conform cerinţelor din prezentele reglementări tehnice şi din "Reglementările tehnice cu privire la prevederi comune pentru recipiente sub presiune şi metode de verificare a acestora".  +  Articolul 44.1. Toate buteliile tip - CS vor fi supuse aprobării de model CS.4.2. Toate buteliile tip - CS trebuie supuse verificării CS cu excepţia buteliilor care au fost supuse unei încercări de presiune hidraulica de 120 bar sau mai puţin şi care au o capacitate care nu depăşeşte un litru.  +  Articolul 5Orice modificări pentru adaptarea secţiunilor 2.1.5, 2.4, 3.1.0, 3.4, 3.5, 3.6, 3.7, 4, şi 6 din Anexa nr.3.A şi din alte anexe ale prezentelor reglementări tehnice la progresul tehnic vor fi adoptate în conformitate cu prevederile "Prescripţiilor tehnice cu privire la prevederi comune pentru recipiente sub presiune şi metode de verificare a acestora" de către Ministerul Industriei şi Resurselor cu respectarea legislaţiei în vigoare.  +  Articolul 6Procedura descrisă în Capitolul V (clauza derogatorie) al "Reglementărilor tehnice cu privire la prevederi comune pentru recipiente sub presiune şi metode de verificare a acestora" se aplică secţiunii 2.3. din Anexa nr. 3.A la prezentele reglementări tehnice.  +  Articolul 7Din prezentele reglementări tehnice fac parte integrantă şi Anexele nr. 3.A, 3.B, 3.C şi 3.D.  +  Anexa 3.A1. TERMENI ŞI SIMBOLURI FOLOSITE IN ACEASTA ANEXA.1.1. LIMITA DE CURGEREÎn sensul prezentelor reglementări valorile limitei de curgere folosite la calculele componentelor sub presiune vor fi următoarele:- pentru aliaje cu aluminiu, având o limita de curgere de 0,2% R(po2), adică valoarea limitei care determina la o alungire ne-proporţională egala cu 0,2% din lungimea epruvetei.- pentru aluminiu nealiat în stare necalita, 1% din limita de curgere.1.2. În sensul prezentelor reglementări "presiune de spargere" înseamnă presiunea la instabilitate plastica, adică presiunea maxima obţinută în timpul unei încercări de spargere.1.3. Simbolurile folosite în aceasta anexa au următoarea semnificaţie:P(h) = presiunea de încercare hidraulica, în bari;P(r) = presiunea de spargere a buteliei, masurata în timpul incercarii de spargere la presiune hidraulica, în bari;P(n) = presiunea minima de spargere teoretică calculată, în bari;R(e) = valoarea minima a limitei de curgere, garantată de producătorul buteliei, în N/mmp;R(m) = valoarea minima a rezistentei la tracţiune, garantată de producătorul buteliei, în N/mmp;a = grosimea minima calculată a peretelui părţii cilindrice a buteliei, în mm;D = diametrul nominal exterior al buteliei, în mm;R(mt) = rezistenta reală la tracţiune, în N/mmp;d = diametrul dornului pentru încercările de indoire, în mm.2. CONDIŢII TEHNICE2.1 MATERIALE FOLOSITE, TRATAMENT TERMIC ŞI MECANIC2.1.1. Un aliaj cu aluminiu sau, aluminiu nealiat va fi definit conform metodei de fabricaţie, compoziţia chimica nominală a acestuia şi tratamentul termic suportat de butelie, rezistenta acesteia la coroziune şi proprietăţile sale mecanice. Producătorul va oferi informaţiile corespunzătoare, ţinând seama de cerinţele indicate mai jos. Orice modificare a acestor informaţii trebuie să corespundă cu schimbarea tipului de material pentru obţinerea aprobării de model CS.2.1.2. Pentru fabricarea buteliilor se permit următoarele: a) orice aluminu nealiat care conţine cel puţin 99,5% aluminiu; b) aliaje cu aluminiu care au compoziţia chimica indicată în tabelul 1 care au fost supuse la tratamentele termice şi mecanice indicate în tabelul 2;    Tabelul 1 ┌───────┬────────────────────────────────────────────────────────────────────┐ │ │ Compoziţia chimica (%) │ │ ├────┬────┬────┬────┬────┬────┬────┬───────┬────┬─────────┬──────────┤ │ │ Cu │ Mg │ Şi │ Fe │ Mn │ Zn │ Cr │ Ti+Zr │ Ti │ Total │ Al │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │celelalte│ │ ├───────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼───────┼────┼─────────┼──────────┤ │Aliaj B│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ min│ - │ 4,0│ - │ - │ 0,5│ - │ - │ - │ - │ │ Rămas │ │ max│0,10│ 5,1│ 0,5│ 0,5│ 1,0│ 0,2│0,25│ 0,20 │0,10│ 0,15 │ │ ├───────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼────┼───────┼────┼─────────┼──────────┤ │Aliaj C│ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ │ min│ - │ 0,6│ 0,7│ - │ 0,4│ - │ - │ - │ - │ - │ rămas │ │ max│0,10│ 1,2│ 1,3│ 0,5│ 1,0│ 0,2│0,25│ - │0,10│ 0,15 │ │ └───────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴────┴───────┴────┴─────────┴──────────┘    Tabelul 2┌──────────┬──────────────────────────────────────────────────────────────────┐│ │ Tratamente termice şi mecanice │├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤│ │ În ordine: ││ │ 1. Tratament de inhibare a probei: ││ │ - durata determinata de producător, ││ Aliaj B │ - temperatura cuprinsă între 210°C şi 260°C. ││ │ 2. Extrudere cu un grad de prelucrare la rece ││ │ de cel mult 30% ││ │ 3. Formarea fundului: temperatura metalului nu trebuie ││ │ să fie mai mica de 300°C la sfârşitul procesului. │├──────────┼──────────────────────────────────────────────────────────────────┤│ │ 1. Introducere în soluţie înainte de călire: ││ │ - durata determinata de producător, ││ │ - temperatura, în nici un caz mai mica de 525°C sau, ││ Aliaj C │ mai mare de 550°C. ││ │ 2. Călire ││ │ 3. Imbatranire artificială: ││ │ - durata determinata de producător, ││ │ - temperatura cuprinsă între l40°C şi l90°C. │└──────────┴──────────────────────────────────────────────────────────────────┘ c) orice alt aliaj cu aluminiu poate fi folosit pentru fabricarea buteliilor, cu condiţia ca mai întâi sa treacă încercările de rezistenta la coroziune prezentate în Anexa nr.3.B.2.1.3. Producătorul buteliei trebuie să obţină şi sa furnizeze certificatele analizei metalului lichid pentru materialul folosit la fabricarea buteliilor.2.1.4. Trebuie sa existe o posibilitate pentru a efectua analize independente. Aceste analize trebuie să fie efectuate fie pe epruvete prelevate din produsul semi-finit furnizat producătorului de butelii, fie pe butelii finite. Când se stabileşte să se preleveze o epruveta de pe butelie, se permite prelevarea acesteia de pe una din buteliile alese anterior pentru încercările mecanice indicate la 3.1. sau, pentru încercarea de spargere la presiune indicată la 3.2.2.1.5. Tratament termic şi mecanic al aliajelor menţionate la 2.1.2. (b) şi (c).2.1.5.1. Ultimul proces la fabricarea unei butelii, în afară de prelucrarea pentru finisare, va fi imbatranirea artificială.2.1.5.1.1. Producătorul va indica caracteristicile tratamentului final pe care-l efectuează, adică:- temperaturi nominale pe durata imbatranirii în soluţie şi a îmbătrânirii artificiale;- durata nominală a timpului de menţinere efectivă la temperaturile de imbatranire în soluţie şi îmbătrânire artificială.În timpul tratamentului termic producătorul trebuie să se conformeze cu aceste caracteristici în cadrul următoarelor limite:- temperatura soluţiei: cuprinsă între ± 5°C;- temperatura imbatranirii artificiale: cuprinsă între ± 5°C;- durata de timp de menţinere efectivă: cuprinsă între ± 10 %.2.1.5.1.2. Totuşi, pentru imbatranirea în soluţie şi îmbătrânirea artificială producătorul poate indica un domeniu de temperaturi, cu diferenţe între valorile extreme care nu depăşesc 20°C. Pentru fiecare din aceste valori extreme, producătorul va indica durata nominală a timpului de menţinere efectivă. Pentru fiecare temperatura intermediara durata nominală a timpului de menţinere efectivă va fi determinata prin interpolarea liniara pentru durata introducerii în soluţie şi, prin interpolarea liniara a logaritmului de timp pentru durata imbatranirii artificiale. Producătorul trebuie să efectueze tratamentul termic la o temperatura inclusă în domeniul indicat pentru o durată de timp de menţinere efectivă, care nu trebuie să varieze cu mai mult de 10% faţă de durata nominală calculată ca mai sus.2.1.5.1.3. Producătorul trebuie să indice caracteristicile tratamentului termic final pe care l-a efectuat, în dosarul înaintat în scopul verificării CS2.1.5.1.4. În plus, pe lângă tratamentul termic final trebuie să indice, de asemenea, toate tratamentele termice efectuate la peste 200°C.2.1.5.2. Fabricaţia buteliei nu poate include calirea şi imbatranirea artificială.2.1.5.2.1. Producătorul trebuie să specifice caracteristicile ultimului tratament termic pe care l-a efectuat la o temperatura mai mare de 200°C, ţinând seama de diferenţele, dacă este necesar, între diferitele părţi ale buteliei. Acesta trebuie de asemenea sa specifice orice operaţie de formare (de exemplu: extrudare, tragere sau formare de funduri) în cursul căreia temperatura metalului nu depăşeşte 200°C şi care nu este urmată de tratament termic la o temperatura mai mare decât acea valoare, precum şi poziţia secţiunii corpului format care a suportat cea mai mare prelucrare la rece şi gradul corespunzător de prelucrare la rece.În sensul aplicării acestei prevederi "gradul de prelucrare la rece" este definit ca fiind raportul (S-s)/s unde "S" reprezintă secţiunea iniţială şi "s" reprezintă secţiunea finala.Producătorul trebuie să se conformeze cu aceste caracteristici ale tratamentului termic şi formării în cadrul următoarelor limite:- durata tratamentului termic cuprinsă între ± 10 % şi temperatura cuprinsă între ± 5°C;- gradul de prelucrare la rece al secţiunii care a suportat cea mai mare prelucrare la rece cuprins între ± 6 % dacă diametrul buteliei este egal sau mai mic de 100 mm şi, cuprinsă între ± 3 % dacă diametrul este mai mare de 100 mm.2.1.5.2.2. Totuşi pentru tratamentul termic, producătorul poate indica un domeniu de temperaturi, cu o diferenţa între valorile extreme care nu depăşeşte 20°C. Pentru fiecare din aceste valori extreme el va indica durata nominală a timpului de menţinere efectivă. Pentru fiecare din temperaturile intermediare durata nominală a timpului de menţinere efectivă va fi determinata prin interpolare lineara. Producătorul trebuie să efectueze tratamentul termic la o temperatura inclusă în domeniul indicat pentru o durată de timp de menţinere efectivă care nu trebuie să varieze cu mai mult de 10 % din durata nominală calculată ca mai sus.2.1.5.2.3. Producătorul trebuie să indice caracteristicile tratamentului termic final pe care l-a efectuat şi ale procesului de formare în dosarul transmis pentru verificarea CS.2.1.5.3. Atunci când producătorul a optat sa indice un domeniu de temperaturi pentru tratamentul termic conform 2.1.5.1.2. şi 2.1.5.2.2, pentru aprobarea de model CS acesta trebuie să prezinte 2 seturi de butelii, unul constituit din butelii care în timpul tratamentului termic au fost supuse la cea mai mica temperatura dintre cele prevăzute şi, un altul constituit din butelii care au fost supuse în timpul tratamentului termic la cea mai mare temperatura şi, cu cele mai scurte durate corespunzătoare.2.2. CALCULUL PĂRŢILOR SUPUSE LA PRESIUNE2.2.1. Grosimea părţii cilindrice a buteliei nu trebuie să fie mai mica decât aceea calculată cu ajutorul formulei:          P(h).D    a = ──────────        20R        ──── + P(h)        4/3unde R reprezintă cea mai mica din următoarele doua valori:- R(e)- 0,85 . R(m)2.2.2. Grosimea minima a peretelui "a" nu poate fi în nici un caz mai mica de:     D    ─── + 1,5 mm    1002.2.3. Grosimea şi forma fundului şi a capetelor superioare trebuie să fie astfel încât sa satisfacă cerinţele încercărilor descrise la 3.2. (încercarea de spargere) şi 3.3. (încercarea ciclica la presiune).2.2.4. Pentru a obţine o distribuţie satisfăcătoare a tensiunii, grosimea pereţilor buteliei trebuie să crească progresiv în zona de trecere de la partea cilindrică la baza, unde fundul este mai gros decât peretele cilindric.2.3. CONSTRUCŢIE ŞI EXECUŢIE2.3.1. Producătorul trebuie să controleze grosimea fiecărei butelii şi sa examineze starea suprafeţelor interne şi externe ale acesteia, pentru a verifica ca:- grosimea peretelui nu este în nici un punct mai mica decât cea specificată pe desen;- suprafeţele interne şi externe ale buteliei nu au defecte care ar afecta negativ siguranţa funcţionarii buteliei.2.3.2. Ovalitatea mantalei cilindrice trebuie să fie limitată la o valoare astfel încât, diferenţa între diametrele exterioare maxime şi minime, în aceeaşi secţiune transversala, sa nu fie mai mare de 1,5 % din media acelor diametre. Abaterea maxima a părţii cilindrice a mantalei de la linia dreapta nu trebuie să depăşească o lungime de 3mm/m.2.3.3. Inelele talpii buteliei, atunci când sunt furnizate, trebuie să fie suficient de puternice şi să fie fabricate dintr-un material care, în ceea ce priveşte coroziunea, să fie compatibil cu tipul de material din care este construită butelia. Forma inelului trebuie să confere buteliei un grad adecvat de stabilitate. Inelele talpii nu trebuie să permită acumularea sau pătrunderea de apa între inel şi butelie.3. ÎNCERCĂRI3.1. ÎNCERCĂRI MECANICECu excepţia cerinţelor de mai jos, încercările mecanice vor fi efectuate conform următoarelor standarde:SR EN 10002-1:1995 Materiale metalice. Încercarea la tracţiune. Partea 1: Metoda de încercare la temperatura ambianta;SR EN 10003-1:1997: Materiale metalice. Încercarea de duritate Brinell. Partea 1: Metoda de încercare;SR ISO 7438:1993 Materiale metalice. Încercarea la indoire;STAS 7737:1990 Încercările metalelor. Încercarea la indoire alternanta a tablelor şi benzilor.3.1.1. Cerinţe generaleToate încercările mecanice pentru verificarea calităţii metalului folosit pentru butelii vor fi efectuate pe metalul prelevat din buteliile finite.3.1.2. Tipuri de încercări şi evaluarea rezultatelor şi încercărilorPe fiecare butelie se va efectua o încercare la tracţiune în direcţie longitudinala şi 4 încercări de indoire în direcţie circumferentiala.3.1.2.1. Încercarea la tracţiune3.1.2.1.1. Epruveta pe care se efectuează încercarea la tracţiune trebuie să se conformeze prevederilor din: cap.4 al SR EN 10002-1:1995, pentru epruvete cu o grosime mai mica, sau mai mare de 3 mm.În aceasta situaţie, lăţimea şi lungimea epruvetei va fi de 12,5 mm şi respectiv, 50 mm, indiferent de grosimea acesteia.Cele doua fete ale epruvetei care corespund pereţilor interni şi externi ai buteliei nu trebuie prelucrate.3.1.2.1.2. Referitor la aliajele C de la 2.1.2. (b) şi aliajele de la 2.1.2.(c) alungirea după rupere nu trebuie să fie mai mica de 12 %.Referitor la aliajele B de la 2.1.2. (b) alungirea după rupere nu trebuie să fie mai mica de 12% când încercarea la tracţiune este efectuată pe o singura epruveta prelevata din peretele cilindric. Încercarea la tracţiune poate fi efectuată şi pe patru epruvete uniform distribuite pe tot peretele buteliei. Rezultatele trebuie să fie după cum urmează:- nici o valoare individuală nu trebuie să fie mai mica de l1%,- media celor patru masurari trebuie să fie cel puţin 12.În cazul aluminiului nealiat, alungirea după rupere nu trebuie să fie mai mica de 12%.3.1.2.1.3. Valorile obţinute pentru rezistenta la tracţiune nu trebuie să fie mai mica decât R(m).Limita de curgere care va fi determinata pe durata incercarii la tracţiune va fi aceea folosită conform 1.1. pentru calculul buteliei.Valoarea obţinută pentru limita de curgere nu trebuie să fie mai mica de R(e)3.1.2.2. Încercarea de indoire3.1.2.2.1. Încercarea de indoire va fi efectuată pe epruvete obţinute prin tăierea unui inel cu o laţime "3a" în doua părţi egale; în nici un caz lăţimea epruvetei nu va fi mai mica de 25 mm.Fiecare inel poate fi prelucrat numai pe margini. Acestea pot fi rotunjite la o raza nu mai mare de 1/10 din grosimea epruvetelor sau tesite la un unghi de 45%.3.1.2.2.2. Încercarea de indoire trebuie efectuată folosind un dorn cu diametrul "d" şi doua role separate plasate la o distanta d+3a. În timpul incercarii faţa interioară a inelului trebuie să rămână în contact cu dornul.3.1.2.2.3. Epruveta nu trebuie să se fisureze când este îndoita spre interior în jurul unui dorn până când muchiile interioare nu mai sunt distantate decât cu diametrul dornului (vezi diagrama din figura 2).3.1.2.2.4. Raportul (n) dintre diametrul dornului şi grosimea epruvetei nu trebuie să depăşească valorile indicate în tabelul următor:     ┌────────────────────────────────┬─────────────────┐     │ Rezistenta reală la tracţiune │Valoarea lui n │     │ R(mt) în N/ mmp │ │     ├────────────────────────────────┼─────────────────┤     │ până la 220 inclusiv │ 5 │     │ de la 220 până la 330 inclusiv │ 6 │     │ de la 330 până la 440 inclusiv │ 7 │     │ peste 440 │ 8 │     └────────────────────────────────┴─────────────────┘3.2. ÎNCERCAREA DE SPARGERE LA PRESIUNE HIDRAULICA3.2.1. Condiţiile de încercareButeliile supuse acestui tip de încercare trebuie să poarte marcajele specificate în secţiunea 6 de mai jos.3.2.1.1. Încercarea de spargere la presiune hidraulica trebuie efectuată în 2 etape succesive, folosind un aparat pentru încercare care permite creşterea uniforma a presiunii până când butelia se sparge şi se înregistrează curba variaţiei presiunii în raport de timp. Încercarea trebuie efectuată la temperatura camerei.3.2.1.2. În prima faza, creşterea presiunii va fi constanta până la nivelul la care începe deformarea plastica. Aceasta viteza nu trebuie să depăşească 5 bar / sec.De la începerea deformarii plastice (a doua faza), presiunea de la pompa nu trebuie să fie mai mare de doua ori faţă de cat era în prima faza şi, trebuie menţinută constanta până când se sparge utelia.3.2.2. Interpretarea incercarii3.2.2.1. Interpretarea incercarii de spargere la presiune implica:- examinarea curbei presiune / timp pentru a determina presiunea de spargere;- examinarea rupturii şi forma muchiilor acesteia;- verificarea, în cazul buteliilor cu o baza concava, ca baza buteliei sa nu fi fost inversata.3.2.2.2. Presiunea de spargere masurata (P(t)) va fi mai mare decît valoarea calculată cu relaţia:            20a.R(m)    P(rt) = ─────────              D - a3.2.2.3. Încercarea de rezistenta nu trebuie să producă fragmentarea buteliei.3.2.2.4. Ruptura principala nu trebuie să fie de tip fragil, adică marginile rupturii nu trebuie să fie radiale ci înclinate faţă de un plan diametral şi trebuie să prezinte o contractie.O ruptura va fi acceptată numai dacă se conformează cu una din următoarele descrieri:- Pentru butelii cu o grosime de 13 mm sau mai mica:- partea cea mai mare a rupturii trebuie să fie longitudinala;- ruptura nu trebuie să prezinte multe ramificatii;- ruptura nu trebuie să prezinte o evoluţie circumferentiala mai mare de 90° pe orice latura a părţii principale a acesteia;- ruptura nu trebuie să se intinda în acele părţi ale buteliei care sunt mai groase de 1,5 ori grosimea maxima masurata la jumătatea buteliei; totuşi, pentru buteliile cu baze convexe ruptura nu trebuie să atinga centrul bazei buteliei;- Pentru butelii cu o grosime mai mare de 13 mm, cea mai mare parte a rupturii trebuie să fie longitudinala.3.2.2.5. Ruptura nu trebuie să prezinte un defect evident în metal.3.3. ÎNCERCAREA CICLICA LA PRESIUNE3.3.1. Buteliile supuse la acest tip de încercare trebuie să poarte marcajele specificate în secţiunea 6 de mai jos.3.3.2. Încercarea va fi efectuată folosind un fluid necoroziv pe doua butelii care sunt garantate de producător ca fiind reprezentative pentru valorile minime indicate în proiect.3.3.3. Aceasta încercare va fi ciclica. Presiunea maxima ciclica va fi egala fie cu presiunea P(h) sau, cu două treimi din aceasta.Presiunea ciclica inferioară nu trebuie să depăşească cu 10 % presiunea ciclica superioară.Numărul minim de cicluri şi frecventa maxima de încercare sunt alese din tabelul următor:     ┌───────────────────────────────┬────────┬───────────┐     │ Presiunea maxima aplicată │ P(h) │ 2/3 P(h) │     ├───────────────────────────────┼────────┼───────────┤     │ Nr. minim de cicluri │ 12000 │ 80000 │     ├───────────────────────────────┼────────┼───────────┤     │ Frecventa maxima de │ │ │     │ cicluri pe minut │ 5 │ 12 │     └───────────────────────────────┴────────┴───────────┘Temperaturile măsurate pe peretele exterior al buteliei nu trebuie să depăşească 50°C în timpul incercarii. Încercarea va fi considerată satisfăcătoare dacă butelia atinge numărul cerut de cicluri fără să apară scurgeri.3.4. ÎNCERCAREA HIDRAULICA3.4.1. Presiunea apei din butelie trebuie să crească cu o viteză constanta până se atinge presiunea P(h).3.4.2. Butelia trebuie să rămână sub presiunea P(h) destul de mult timp pentru a se putea stabili ca presiunea nu are nici o tendinţa de scădere şi că nu sunt scurgeri.3.4.3. După încercare, buteliile nu trebuie să aibă nici o deformare remanenta.3.4.4. Orice butelie care nu a trecut încercarea la presiune hidraulica trebuie respinsă.3.5. VERIFICAREA OMOGENITATII UNEI BUTELIIAceasta încercare implica verificarea ca oricare dintre cele doua puncte de pe metalul suprafeţei exterioare a buteliei nu diferă ca duritate cu mai mult de 15 HB. Verificarea trebuie efectuată pe doua secţiuni transversale ale buteliei lângă cap şi baza, în patru puncte distribuite uniform.3.6. VERIFICAREA OMOGENITATII UNUI LOTAceasta încercare, care este efectuată de producător, implica verificarea cu ajutorul unei încercări de duritate sau a altor mijloace adecvate că nu s-a făcut nici o eroare în alegerea taglelor originale sau în efectuarea tratamentelor termice.3.7. VERIFICAREA BAZELORSe va face o secţiune mediana în baza buteliei şi va fi slefuita pentru a fi examinata la o marire între 5 şi 10.Butelia trebuie considerată defecta dacă se defecteaza prezenta fisurilor. Va fi de asemenea considerată defecta dacă dimensiunile porilor sau incluziunilor prezente ating valori considerate ca fiind un pericol pentru siguranţa în exploatare.4. APROBAREA DE MODEL CSAprobarea de model CS la care se face referire în Articolul 4 al prezentelor reglementări, poate fi emisă şi pentru "familii de butelii".Termenul "familii de butelii" se referă la butelii fabricate de acelaşi producător, care diferă numai din punct de vedere al lungimii, dar care se încadrează în următoarele limite:- lungimea minima nu trebuie să fie mai mica de 3 ori diametrul exterior al buteliei,- lungimea maxima a buteliei nu trebuie să depăşească valoarea de 1,5 ori lungimea buteliei verificate.4.1. Solicitanţii pentru aprobare de model CS trebuie să pună la dispoziţia organismului de inspecţie pentru fiecare familie de butelii, toată documentaţia necesară pentru încercările indicate mai jos, precum şi un lot de 50 butelii sau, doua loturi de cîte 25 de butelii conform 2.1.5.3, din care se iau un număr de butelii care sunt supuse încercărilor descrise în acelaşi paragraf, precum şi informaţii suplimentare cerute de organismul de inspecţie.Solicitantul trebuie să furnizeze detalii organismului de inspecţie cu privire la tipul şi durata tratamentului termic efectuat, precum şi asupra temperaturii la care a fost efectuat, conform 2.1.5. De asemenea, trebuie să obţină de la producătorul oţelului certificat de analiza la turnare pentru materialele folosite în fabricaţia buteliilor.4.2. În cadrul derulării procedurii pentru aprobarea de model CS, organismul de inspecţie cunoscut va:4.2.1. verifica dacă:- calculele prevăzute la paragraful 2.2. sunt corecte,- grosimea pereţilor a doua butelii supuse incercarii corespunde prevederilor din paragraful 2.2, ca masurarile au fost efectuate în trei secţiuni transversale diferite şi ca au acoperit întreaga circumferinta a secţiunilor longitudinale de la baza şi cap,- cerinţele prevăzute la paragrafele 2.1. şi 2.3.3. sunt îndeplinite,- cerinţele prevăzute la paragraful 2.3.2. sunt respectate pentru toate buteliile selecţionate de organismul de inspecţie,- suprafeţele interioare şi exterioare ale buteliilor nu prezintă nici un defect care să pericliteze siguranţa în exploatare a acestora;4.2.2. efectua următoarele încercări pentru buteliile selecţionate:- încercările de rezistenta la coroziune; coroziune intercristalina şi coroziune la oboseala pe 12 epruvete, conform Anexei nr. 3 B la prezentele reglementări,- încercările indicate în paragraful 3.1, pe doua butelii; acolo unde lungimea buteliei este egala cu 1500 mm sau mai mult, încercarea de tracţiune în direcţie longitudinala şi încercarea de indoire trebuie efectuate pe probe prelevate din zona superioară şi inferioară a mantalei,- încercarea indicată la paragraful 3.2., pe doua butelii,- încercarea indicată la paragraful 3.3., pe doua butelii,- încercarea indicată la paragraful 3.5., pe o singura butelie,- încercarea indicată la paragraful 3.7., pe toate buteliile luate pentru proba.4.3. În situaţia în care rezultatele încercărilor mai sus menţionate sunt satisfăcătoare, organismul de control emite certificatul pentru aprobarea de model CS conform modelului prezentat în Anexa 3 C.5. VERIFICAREA CS5.1. În scopul verificării CS, producătorul buteliei va pune la dispoziţie organismului de inspecţie:5.1.1. certificatul pentru aprobarea de model CS,5.1.2. un certificat care indica analiza de turnare a oţelului furnizat pentru fabricaţia buteliei.,5.l.3. mijloace de identificare a metodei de turnare a oţelului pentru fiecare butelie în parte.5.l.4. documentaţie referitoare la tratamentul termic, fiind necesar să se indice tipul de tratament aplicat conform 2.1.5.5.1.5. o lista a buteliilor, în care se dau date cu privire la numere şi inscripţii conform prevederilor paragrafului 6 de mai jos.5.2. În timpul verificării CS5.2.1. Organismul de inspecţie va:- confirma ca a fost obţinut certificatul pentru aprobare de model CS, respectiv CE şi ca buteliile sunt conforme cu acesta,- sa verifice documentaţia care furnizează date referitoare la materiale,- sa verifice dacă sunt respectate cerinţele tehnice indicate în secţiunea 2, şi în special sa verifice prin examinare vizuala exterioară, şi dacă este posibil interioară, dacă au fost respectate indicaţiile referitoare la construcţie şi la verificări efectuate de producător conform secţiunii 2.3.1.; examinarea vizuala trebuie să acopere cel puţin 10% din buteliile produse.- să efectueze încercările de rezistenta la coroziune intercristalina pe trei epruvete, folosind cîte o epruveta pe fiecare secţiune (cap, corp, baza) conform secţiunii 1 la Anexa nr. 3 B a prezentelor reglementări pe aliajele menţionate în 2.1.2 (c) din aceasta Anexa,- să efectueze încercările descrise la paragraful 3.1. şi 3.2.- sa verifice dacă informaţiile furnizate de către producător conform listei din paragraful 5.1.5. sunt corecte; aceasta verificare se va efectua prin alegerea buteliilor în mod aleatoriu- sa evalueze rezultatele încercărilor de consistenta pentru lotul respectiv de butelii, în sensul că acestea să fie conform indicaţiilor din paragraful 3.6.În cazul în care rezultatele încercărilor sunt satisfăcătoare, organismul de inspecţie va emite un certificat de verificare CS, asa cum este prezentat modelul în Anexa 3 D.5.2.2. Pentru cele doua tipuri de încercări recomandate la paragraful 3.1.şi 3.2., se vor lua în mod aleatoriu doua butelii din fiecare lot de 202 butelii sau din buteliile care au parcurs aceeaşi metoda de turnare şi acelaşi tip de tratament termic, în condiţii similare.Una dintre butelii se va supune la încercările indicate la paragraful 3.1. (încercări mecanice) şi cealaltă la încercările descrise la paragraful 3.2. (încercarea de spargere). În cazul în care rezultă ca una dintre încercări a fost efectuată incorect sau în cazul apariţiei unei erori, încercarea trebuie repetată.În cazul în care unul sau mai multe teste s-au dovedit a fi, fie chiar parţial nesatisfacatoare, trebuie investigat imediat motivul de către organismul de inspecţie.5.2.2.1. În cazul în care eroarea nu se datorează tratamentului termic, întregul lot trebuie respins.5.2.2.2. În cazul în care eroarea se datorează tratamentului termic, producătorul poate supune toate buteliile din lot la un nou tratament termic. Se poate efectua doar un singur tratament termic suplimentar.În acest caz:- producătorul va trebui să efectueze din nou toate încercările prevăzute la paragraful 3.6.- organismul inspecţie trebuie să efectueze toate încercările prevăzute la paragraful 5.2.2.5.2.3. Selecţionarea probelor şi toate încercările se vor efectua în prezenta şi sub directa supraveghere a unui reprezentant al organismului de inspecţie. În orice caz, conform incercarii indicate la alineatul al patru-lea din paragraful 5.2.1, organismul de inspecţie trebuie să fie reprezentat în special la prelevarea mostrelor şi la examinarea rezultatelor.5.2.4. După efectuarea tuturor încercărilor solicitate, toate buteliile din lotul respectiv vor fi supuse probei de presiune hidraulica, asa cum este descris paragraful 3.4. din prezentul documentÎncercarea se va efectua sub directa supraveghere a unui reprezentant al organismului de inspecţie.5.3. EXCEPTAREA DE LA VERIFICAREA CS.Pentru buteliile prezentate la Articolul 4 al prezentelor reglementări specifice şi conform prevederilor din Capitolul IV alin. 4.7. din "Reglementări tehnice cu privire la prevederi comune pentru recipiente sub presiune şi metode de verificare a acestora" toate încercările şi operaţiunile de inspecţie prevăzute în paragraful 5.2. vor fi efectuate de producător pe propria răspundere.Producătorul va pune la dispoziţia organismului de inspecţie recunoscut toate documentele şi rapoartele încercărilor şi verificărilor.6. MARCAJE ŞI INSCRIPTIONARIMarcajele şi inscriptionarile din aceasta secţiune trebuie fixate de capul buteliei. În ceea ce priveşte buteliile cu o capacitate nu mai mare de 15 l marcajele şi inscriptionarile pot fi fixate fie pe cap, fie pe o parte suficient de rezistenta a buteliei. La buteliile cu un diametru mai mic de 75 mm, astfel de marcaje trebuie să aibă o înălţime de 3 mm.Indiferent de cerinţele cuprinse în secţiunea 3 din Anexa nr. l A la "Reglementări tehnice cu privire la prevederi comune pentru recipiente sub presiune şi metode de verificare a acestora", producătorul trebuie să aplice marcajul pentru aprobarea de model CS în următoarea ordine:- Pentru buteliile din art. 4 al prezentelor reglementări;- litera stilizata E- nr. de serie al prezentelor reglementări tehnice;- majusculele care identifica statul care a acordat aprobarea de model CS, RO pentru România, şi ultimele 2 cifre ale anului în care s-a acordat aprobarea de model CS;- numărul aprobării de model CS ( de ex. E(stilizat) 2 RO 01 45);- Pentru buteliile supuse numai la aprobarea de model CS:- litera stilizata E inconjurata de un hexagon;- nr. de serie 2 al prezentelor reglementări tehnice;- majusculele care identifica statul care a acordat aprobarea model CS, RO pentru România, şi ultimele 2 cifre ale anului în care s-a acordat aprobarea de model CS- numărul aprobării de model CS(Cu litera E stilizata înscrisă într-un hexagon)(de exemplu 2 RO 01 45)Indiferent de cerinţele din secţiunea 3 din Anexa nr. 1.B din "Reglementări tehnice cu privire la recipiente sub presiune şi metode de verificare a acestora", organismul de inspecţie trebuie să fixeze marcajul pentru verificarea CS în următoarea ordine:- litera mica "e";- majusculele care identifica statul în care se efectuează verificarea cu, dacă este necesar, unul sau doua numere care identifica o subdiviziune teritorială;- ştampila organismului de inspecţie aplicată de agentul de verificare, împreună cu ştampila agentului de verificare, dacă este cazul;- un hexagon;- data verificării: anul, luna (de exemplu e RO 12 480(hexagon) 01/01).6.1. INSCRIPŢII REFERITOARE LA FABRICAŢIE6.1.1. În ceea ce priveşte metalul:- un număr care indica valoarea lui R exprimată în N/mmp, pe care s-a bazat calculul;6.1.2. În ceea ce priveşte încercarea hidraulica:- presiunea de încercare urmată de simbolul "bar";6.1.3. În ceea ce priveşte tipul de butelie:- masa buteliei, inclusiv toate părţile integrale dar, exclusiv supapa şi capacul, exprimată în kilograme, şi capacitatea minima garantată de producător, exprimată în litri.Cifrele pentru masa şi capacitate trebuie date cu o zecimala. Aceasta valoare va fi rotunjita în minus pentru capacitate şi în plus pentru masa.6.1.4. În ceea ce priveşte originea:- majusculele care indica ţara de origine urmate de marcajul producătorului şi nr. de fabricaţie.6.2. O diagrama care arata exemple de marcaje şi inscripţii este prezentată în figura 1.Fig. 1Fig. 2  +  Anexa 3.BÎNCERCĂRILE DE COROZIUNE1. ÎNCERCĂRILE PENTRU EVALUAREA SUSCEPTIBILITATII LA COROZIUNE INTERCRISTALINAMetoda prezentată mai jos consta din scufundarea simultană a epruvetelor prelevate din butelia finita pentru încercare în doua soluţii diferite corozive şi din examinarea acestora după o perioadă de timp indicată pentru decapare pentru a detecta orice semne de coroziune intercristalina şi a determina felul şi gradul unei astfel de coroziuni. Propagarea coroziunii intercristaline este determinata metalografic pe suprafeţe slefuite tăiate transversal faţă de suprafaţa decapata.1.1. PRELEVAREA EPRUVETELOREpruvetele sunt prelevate din capul, corpul şi baza buteliei (figural B) astfel încât încercările cu soluţia A definite la 1.3.2.1. sau soluţia B definite la 1.3.2.2. să fie efectuate pe metal din trei părţi ale buteliei. Fiecare epruveta trebuie să aibă forma generală şi dimensiunile indicate în figura 2 B. Fetele al a2 a3 a4, bl b2 b3 b4, al a2 b2 bl, a4 a3 b3 b4 sunt toate tăiate cu un fierastrau manual şi apoi netezite cu o pila fina. Suprafeţele al a4 b4 bl şi a2 a3 b3 b2 care corespund la suprafeţele interioare şi exterioare ale buteliei sunt lăsate în stare neprelucrata de fabricaţie.1.2. PREGĂTIREA SUPRAFEŢEI ÎNAINTE DE DECAPAREA COROZIVA1.2.1. Produsele necesareHNO(3) pentru analiza, densitate 1,33HF pentru analiza, densitate 1,14 (la 40%) apa deionizata1.2.2. MetodePregatiti următoarea soluţie într-un pahar gradat:HNO(3): 63 cmcHF: 6 cmcH(2)O: 929 cmc.Aduceti soluţia la o temperatura de 95°C.Trataţi fiecare epruveta, suspendată de o sarma din aluminiu, în soluţie timp de un minut.Spalati în apa curata şi apoi în apa deionizata.Scufundati epruveta în acid azotic, ca la 1.2.1. timp de un minut la-temperatura camerei pentru a îndepărta orice depunere de cupru care se poate forma.Clatiti în apa deionizata.Pentru a împiedica oxidarea epruvetelor acestea trebuie scufundate, de îndată ce au fost pregătite, în baie de coroziune pregatita pentru acestea (vezi paragraful 1.3.1.).1.3. EFECTUAREA INCERCARII1.3.1. Se va folosi una din următoarele doua soluţii corozive, la alegerea organului pentru verificare: una cu 57g/l clorura de sodiu şi 3g/l apa oxigenata (soluţia A) şi cealaltă 30g/l clorura de sodiu şi 5g/l acid clorhidric (soluţia B).1.3.2. Pregătirea soluţiilor corozive1.3.2.1. Soluţia A1.3.2.1.1. Produse necesareNaCl cristalizata pentru analizaH(2)0(2) 100 la 110 volum - medicinalKMnO(4) pentru analizaH(2)SO(4) pentru analiza, densitatea 1,85Apa deionizata1.3.2.1.2. Titrarea apei oxigenateDeoarece apa oxigenata nu este foarte stabilă este esenţial să se verifice titrul acesteia înainte de fiecare folosire. Pentru a face acest lucru:Luaţi 10 cmc de apa oxigenata cu o pipeta diluati la 1000 cmc (într-un vas gradat) cu apa deionizata, obtinand astfel o soluţie de apa oxigenata care se va numi C. Cu o pipeta puneti într-un vas Erlenmeyer:- 10 cmc de soluţie C de apa oxigenata- aproximativ 2 cmc de acid sulfuric, densitate 1,83.Pentru titrare se foloseşte o soluţie de permanganat de 1,859 g/l. Permanganatul serveşte ca indicator.1.3.2.1.3. Explicarea titrariiReactia permanganatului asupra apei oxigenate într-un mediu sulfuric se exprima ca:2 KMnO(4) + 5 H(2)0(2) + 3 H(2)SO(4) ─► K(2)SO(4) + 2 MnSO(4) + 8 H(2)0 + 5O(2)care da echivalenta: 316g KMnO(4) = 170g H(2)0(2)Deci 1g de apa oxigenata pura reactioneaza la 1859 g de permanganat, se foloseşte o soluţie 1,859 g/l de permanganat; care satureaza, volum pentru volum 1 g/l de apa oxigenata. Deoarece apa oxigenata a fost diluata de 100 ori, cei l0 cmc de epruveta reprezintă 0,1 cmc din apa oxigenata iniţială. Înmulţind cu 10 numărul de cmc ai soluţiei de permanganat folosită pentru titrare se obţine titrul T al apei oxigenate iniţiale în g/l.1.3.2.1.4. Prepararea soluţieiMetoda pentru 10 litriDizolvaţi 570 g de clorura de sodiu în apa deionizata pentru a obţine un volum total de aproximativ 9 litri. Adăugaţi cantitatea de apa oxigenata calculată mai jos. Amestecati şi apoi faceti volumul pentru 10 litri cu apa deionizata.Calcularea volumului de apa oxigenata care se pune în soluţie.Cantitatea de apa oxigenata pura care este necesară: 30g.Dacă apa oxigenata conţine T grame de H(2)0(2)/litru, volumul necesar, exprimat în cmc va fi:      1000 x 30      ──────────          T1.3.2.2. Soluţia B1.3.2.2.1. Produsele necesare:NaCl cristalizata, pentru analiza,HCl, pur concentrat, 37%HCl,Apa deionizata1.3.2.2.2. Prepararea soluţieiMetoda pentru 10 litri de soluţieDizolvaţi 300g de NaCl şi 50gHCl (50g = 0,5%) în 9 litri apa deionizata amestecati bine şi adăugaţi până la 10 litri.1.3.3. Condiţii de decapare1.3.3.1. Decaparea în soluţia ASoluţia coroziva este pusă într-un cristalizator (sau posibil un vas mare gradat) acesta fiind introdus într-o baie de apa. Baia de apa este amestecata cu un amestecător magnetic şi temperatura este reglata cu un termometru de contact.Epruveta este fie suspendată în soluţia coroziva cu ajutorul unei sârme din aluminiu, fie introdusă în soluţie astfel încât sa stea numai pe colturi, a doua metoda fiind preferabila. Timpul pentru decapare este de şase ore şi temperatura fixată la 30°C ± 1°C. Trebuie avut grija pentru a se asigura ca cantitatea de reactiv este cel puţin 10 cmc/cmp de suprafaţa a epruvetei.După decapare, epruveta este spalata în apa scufundata aproximativ 30 secunde în 50% acid; azotic diluat, spalata din nou în apa şi uscata cu aer comprimat.1.3.3.2. Se pot decapa un număr de epruvete în acelaşi timp cu condiţia ca acestea sa nu fie în acelaşi tip de aliaj şi sa nu fie în contact. Cantitatea minima de reactiv pe unitate de suprafaţa a epruvetei trebuie desigur respectata.1.3.3.3. Decaparea în soluţia BSoluţia coroziva este turnata într-un recipient din sticlă corespunzător (de exemplu un vas gradat).Încercarea este efectuată la temperatura camerei. Dacă este imposibil să se evite variatiile temperaturii camerei în timpul incercarii, este preferabil să se efectueze încercarea într-o baie de apa, a carei temperatura este reglata la 23°C cu ajutorul unui termometru. Timpul pentru decapare este de 72 ore.Fixarea epruvetelor în soluţia coroziva se face conform cu 2.3.1. După decapare epruvetele sunt spalate foarte atent cu apa deionizata şi uscata cu aer comprimat fără gaze. Trebuie avut grija pentru ca reportul dintre cantitatea de soluţie coroziva şi suprafaţa epruvetei în ml/cmp să fie de 10:1 (vezi 2.3.1.).1.4. PREGĂTIREA EPRUVETELOR PENTRU EXAMINARE1.4.1. Produsele necesare:Forme pentru turnare, cu următoarele dimensiuni de exemplu:- diametru exterior: 40 mm,- înălţimea: 27 mm,- grosimea peretelui: 2,5mm,- Araldite DCY 230 - sau echivalent- Intaritor HY 951 - sau echivalent1.4.2. MetodeFiecare epruveta este amplasata vertical într-o formă pentru turnare astfel încât rămâne pe faţa a1 a2 a3 a4. În jurul acesteia se toarna un amestec de Araldite DCY 230 şi intaritor HY 951 în proporţie de 9 la 1. Timpul de menţinere este de 24 h. Se scoate o anumită cantitate de material de pe faţa a1 a2 a3 a4, de preferat prin strunjiri, astfel încât secţiunea a1' a2' a3' a4' examinata la microscop sa nu indice coroziunea de la suprafaţa a1 a2 a3 a4. Distanta dintre fetele a1 a2 a3 a4 şi a1' a2' a3' a4', adică grosimea îndepărtată cu strungul trebuie să fie de cel puţin 2 mm (figurile 2.B şi 3.B). Secţiunea pentru examinare este slefuita mecanic cu oxid de aluminiu mai întâi pe hârtie şi apoi pe fetru.1.5. EXAMINAREA MICROGRAFICA A EPRUVETELORExaminarea consta din notarea intensităţii coroziunii intercristaline pe partea perimetrului secţiunii care va fi examinata de la 1.6. Când se face acest lucru, se iau în considerare proprietăţile metalului atât pe suprafeţele exterioare cat şi pe cele interioare ale buteliei şi în grasimea acesteia. Secţiunea este mai întâi examinata mult marita (x 40 de exemplu) pentru a localiza zonele cele mai corodate, şi apoi la o marire mai mare de obicei de x 300, pentru a evalua felul şi mărimea coroziunii.1.6. INTERPRETAREA EXAMINĂRII MICROGRAFICEAceasta consta din verificarea dacă coroziunea intergranulara este superficiala:1) pentru aliaje cu cristalizare echiaxiala, adâncimea coroziunii în jurul întregului perimetru al secţiunii nu trebuie să depăşească cea mai mare din următoarele doua valori:- 3 granulatii în direcţia perpendiculara în raport de faţa examinata;- 0,2 mm.Totuşi este permis ca aceste valori să fie depistate local cu condiţia ca acestea sa nu fie depăşite în mai mult de patru domenii ale examinării la o marire de x 300.2) pentru aliaje cu cristalizarea într-o direcţie prin prelucrare la rece, adâncimea coroziunii în fiecare din cele doua fete care formează suprafeţele interne şi externe ale buteliei nu trebuie să fie mai mare de 0,1 mm.Figura 1.BFigura 2.BFigura 3.B2. ÎNCERCĂRILE PENTRU EVALUAREA SUSCEPTIBILITATII LA COROZIUNE SUB SARCINAMetoda prezentată mai jos consta din supunerea inelelor tăiate din partea cilindrică a buteliei la solicitare, scufundarea acestora în soluţie pentru o perioadă specificată de timp, urmată de scoaterea soluţiei şi expunerea acestora la aer mai mult timp şi repetarea acestui ciclu timp de 30 zile: Dacă nu apar fisuri în inele după 30 zile, aliajul poate fi considerat adecvat pentru fabricarea buteliilor pentru gaze.2.1 PRELEVAREA EPRUVETELORSunt tăiate 6 inele cu o laţime de 4a sau 25 mm, care este mai mare, din partea cilindrică a buteliei (vezi figura 4.B). Epruvetele trebuie să aibă un unghi de 60° şi să fie supuse la solicitare cu ajutorul unui bolt filetat şi doua piulite (vezi figura 5.B). Nu se vor prelucra nici suprafeţele interioare şi nici cele exterioare ale epruvetelor.2.2. PREGĂTIREA SUPRAFEŢEI ÎNAINTE DE ÎNCERCAREA LA COROZIUNEToate urmele de grasime, ulei şi adeziv folosite la aparatele pentru solicitare (vezi 2.3.2.4.) trebuie indepartate cu un solvent adecvat.2.3. EFECTUAREA INCERCARII2.3.1.Pregătirea soluţiei corozive2.3.l.l. Soluţia este pregatita dizolvand 3,5±0,1 părţi din masa de NaCl în 96,5 părţi din masa de apa.2.3.1.2. Valoarea pH soluţiei proaspăt pregatita trebuie să varieze între 6,4-7,2.2.3.1.3. PH poate fi corectat numai folosind acid clorhidric diluat sau soda diluata.2.3.1.4. Soluţia nu trebuie completată adaugand soluţia de sare descrisă la 2.3.1.1. ci numai adaugand apa diluata până la nivelul iniţial al vasului. Completarea se poate efectua zilnic dacă este necesar.2.3.1.5. Soluţia trebuie înlocuită în fiecare săptămâna.2.3.2. Aplicarea solicitării inelelor.2.3.2.1. Trei inele vor fi comprimate astfel încât suprafaţa exterioară să fie sub tensiune.2.3.2.2. Trei inele vor fi deschise astfel încât suprafaţa interioară să fie sub tensiune.2.3.2.3. Cantitatea de solicitare trebuie să fie solicitarea maxima permisă în următoarele calcule ale grosimii peretelui:       R(e)      ------ unde R(e) este valoarea minima garantată a limitei       1,3 de curgere la 0,2% în N/mmp.2.3.2.4. Solicitarea reală poate fi masurata cu aparate electrice pentru solicitare.2.3.2.5. Solicitarea poate fi de asemenea calculată folosind următoarea formula:                   Pi R(D-a)^2        D^1 = D ± -------------- ,                      4EazundeD^1 = diametrul inelului când este comprimat (când este închis)D = diametrul exterior al buteliei, exprimat în mm.a = grosimea peretelui butelie, exprimat în mm.             R(e)       R = -------- N/mmp             1.3E = modulul de elasticitate în N/mmp = 70000 N/mmpz = factor de corecţie (figura 6.B)2.3.2.6. Este esenţial pentru piulite şi suruburi să fie izolate electric de inele şi protejate împotriva coroziunii de către soluţie.2.3.2.7. Cele şase inele trebuie complet scufundate în soluţie salina timp de 10 minute.2.3.2.8. Acestea sunt apoi scoase din soluţie şi expuse la aer 50 minute.2.3.2.9. Ciclul trebuie repetat 30 zile sau până când inelul se rupe, oricare care să intampla prima.2.3.2.10. Epruvetele vor fi examinate vizual pentru a nu avea fisuri.2.4. INTERPRETAREA REZULTATELORAliajul va fi considerat acceptabil pentru fabricarea buteliilor pentru gaze dacă nici unul dintre inelele supuse la solicitare nu are fisuri vizibile cu ochiul liber la marire redusă (de la 10 până la 30) la sfârşitul încărcării: 30 zile.2.5. EXAMINĂRI METALOGRAFICE POSIBILE2.5.1. În caz de dubiu în privinţa prezentei fisurilor (de exemplu linie de corodare) nesiguranta poate fi îndepărtată cu ajutorul unei examinări metalografice suplimentare a unei secţiuni prelevate perpendicular faţă de axa inelului în zona suspecta. Se face o comparaţie a formei (inter sau transcristalina) şi a adancimii patrunderii coroziunii asupra fetelor inelului supus la solicitarea la întindere şi la compresiune.2.5.2. Aliajul va fi considerat acceptabil dacă coroziunea de pe ambele fete ale inelului este similară. Pe de altă parte, dacă faţa inelului supus la întindere indica fisuri intercristaline care sunt în mod evident mai adânci decât coroziunea care afectează faţa supusă la compresiune, inelul poate fi considerat că nu a trecut încercarea.2.6. RAPOARTESe întocmeşte un raport de încercări care trebuie să cuprindă următoarele:2.6.1. numele aliajului şi/sau indicativul standardului;2.6.2. limitele compoziţiei aliajului;2.6.3. analiza reală a metalului lichid din care au fost fabricate buteliile;2.6.4. raport privind proprietăţile mecanice reale ale aliajului, împreună cu cerinţele minime ale proprietăţilor mecanice;2.6.5. rezultatele incercarii.Figura 4.BFigura 5.BFigura 6.B  +  Anexa 3.CCERTIFICATUL PENTRU APROBARE DE MODEL CS    Emis de ............................................................    pe baza ............................................................    ............................................(reglementări tehnice,)    aplicând Reglementările tehnice specifice categoriei:        RECIPIENTE-BUTELII PENTRU GAZ, EXECUTATE DIN ALUMINIU NEALIAT                 ŞI ALIAJE CU ALUMINIU, FĂRĂ SUDURA, RT 84/526                  _________________________________________    Nr. aprobare CS ......................... Data ....................    Tipul de butelie .... (descrierea familiei de butelii care a primit    aprobarea de model CS) ...................................    Ph................., D................., a........................    Lmin............, Lmax..........., Vmin........., Vmax............    Producătorul sau reprezentantul sau autorizat ............ (numele    şi adresa producătorului sau a reprezentantului sau autorizat)...    .................................................................    .................................................................    .................................................................    Marcajul pentru aprobarea de model CS E(stilizat) .... E(stilizatîn hexagon).........    Detaliile cu privire la rezultatele examinării aprobării de model    CS şi principalele caracteristici ale modelului sunt anexate    Toate informaţiile pot fi obţinute de la .........(Numele şi    adresa organismului care aproba) ...............................    ................................................................    Certificat la ............................., data...............                                            ..............                                              (Semnătura)ANEXA TEHNICA LA CERTIFICATUL PENTRU APROBARE DE MODEL CS1. Rezultatele examinării CS a prototipului în vederea aprobării de model CS.2. Principalele caracteristici ale prototipului, în special:- secţiunea longitudinala a tipului de butelie care a primit aprobarea tip, care indica:- diametrul nominal exterior, D, cu o indicaţie a tolerantelor nominale indicate de producător;- grosimea minima a peretelui buteliei, a;- grosimea minima a bazei şi a capului, cu o indicare a tolerantelor nominale indicate de producător;- lungimea minima şi maxima, L(min), L(max);- capacitatea sau capacităţile, V(min), V(max);- presiunea p(h);- numele producătorului/nr. de desen şi data;- numele tipului de butelie;- aliajul conform secţiunii 2.1. (felul/compoziţia chimica/metoda de fabricaţie /tratament termic/ caracteristici mecanice garantate (rezistenta la tracţiune-limita de curgere)).  +  Anexa 3.DMODELCERTIFICAT PENTRU VERIFICAREA CS    Aplicarea Reglementărilor tehnice specifice categoriei recipient - butelii    pentru aragaz, executate din aluminiu şi aliaje cu aluminiu, fără sudura,    RT 84/526.    Organismul de inspecţie ..................................................    ..........................................................................    Data......................................................................    Nr. aprobării de model CS.................................................    Descrierea recipientelor-buteliilor.......................................    ..........................................................................    Nr. verificării CS........................................................    Lotul de fabricaţie nr............... până la ............................    Producător................................................................                        (Nume şi adresa)    ..........................................................................    ..........................................................................    Ţara .................................    Marcaj ...............................    Beneficiar/proprietar....................................................    .........................................................................    .........................................................................    Client...................................................................                        (Nume şi adresa)    .........................................................................    .........................................................................                                               .......................                                             (Semnătura inspectorului)                           ÎNCERCĂRILE DE VERIFICARE                       1. MASURARILE BUTELIILOR DE PROBA┌───────────┬──────────────┬────────────┬───────────────┬────────────────────┐│Încercarea │ Lot constând │ Capacitate │ Masa buteliei │ Grosimea minima ││ nr. │ din nr...... │ apa │ goale │ masurata ││ │ la nr....... │ (l) │ (gk) ├────────────┬───────┤│ │ │ │ │ a peretelui│a bazei││ │ │ │ │ (mm) │ (mm) │├───────────┼──────────────┼────────────┼───────────────┼────────────┼───────┤│ │ │ │ │ │ ││ │ │ │ │ │ ││ │ │ │ │ │ │└───────────┴──────────────┴────────────┴───────────────┴────────────┴───────┘             2. ÎNCERCĂRILE MECANICE EFECTUATE PE BUTELII DE PROBA┌────────┬──┬─────────────────────────────────┬──────────┬──────────┬──────────┐│ │ │ Încercarea la tracţiune │Încercarea│Încercarea│Descrierea││Incerca-│TT├────────┬───────┬──────────┬─────┤de indoire│de sparge-│ rupturii ││rea. nr.│ │Epruvete│Limita │Rezistenta│Alun-│180° fără │re la │(descrie- ││ │ │conform │ de │ la │gire │ fisurare │presiune │rea sau ││ │ │SR EN │curgere│ tracţiune│ A │ │hidraulica│diagrama ││ │ │10002-1:│ N/mmp │ N/mmp │ (%) │ │ (bar) │anexată) ││ │ │ 1995 │ │ │ │ │ │ │├────────┼──┼────────┼───────┼──────────┼─────┼──────────┼──────────┼──────────┤│ │ │ │ │ │ │ │ │ ││ │ │ │ │ │ │ │ │ ││ │ │ │ │ │ │ │ │ ││ │ │ │ │ │ │ │ │ ││ │ │ │ │ │ │ │ │ ││ │ │ │ │ │ │ │ │ │├────────┴──┴────────┴───────┼──────────┼─────┼──────────┼──────────┼──────────┤│ Valorile minime specificate│ │ │ │ │ │└────────────────────────────┴──────────┴─────┴──────────┴──────────┴──────────┘    Eu, subsemnatul, declar că am controlat ca verificările, încercările, şicontroalele prescrise în secţiunea 5.2. din Anexa nr.3.A la "Reglementăritehnice specifice categoriei recipiente - butelii pentru gaz, executate dinaluminiu, fără sudura, RT 84/526", au fost efectuate cu succes.    Observaţii speciale ............................    Observaţii generale ............................    ................................................    Certificare (la data de).................... ..............                                                           (Loc)                                               ..........................                                               (Semnătura inspectorului)    În numele .........................................................                  (Organismului de inspecţie)