REGULAMENT din 7 iunie 2006de aplicare a Codului vamal al României
EMITENT
  • PARLAMENTUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 520 din 15 iunie 2006



     +  Partea I DISPOZIŢII GENERALE DE APLICARE  +  Titlul I DISPOZIŢII GENERALE  +  Capitolul I Definiţii  +  Articolul 1 (1) În sensul prezentului regulament, termenii şi expresiile de mai jos, au următoarea semnificaţie:1. Cod vamal - Codul vamal al României aprobat prin Legea nr. 86/2006.2. Date necesare pentru identificarea mărfurilor - datele folosite pentru identificarea mărfurilor din punct de vedere comercial permitand autorităţii vamale sa determine clasificarea tarifara, precum şi cantitatea mărfurilor.3. Mărfuri cu caracter necomercial - mărfuri a căror plasare sub un regim vamal se face ocazional şi a căror natura şi cantitate arata ca sunt destinate uzului personal, familial şi gospodăresc al destinatarilor sau persoanelor care le transporta ori care au destinaţia evidenta de cadouri.4. Măsuri de politica comercială - măsuri netarifare stabilite, în cadrul politicii comerciale, sub forma dispoziţiilor care reglementează importul şi exportul de mărfuri, cum ar fi măsuri de supraveghere sau de siguranţă, restrictii sau limite cantitative şi interdicţii la import sau export.5. Nomenclatura vamală - nomenclatura prevăzută în Codul vamal.6. Sistemul armonizat - sistemul armonizat de denumire şi codificare a mărfurilor.7. Elemente de taxare - nivelul taxei vamale prevăzute în Tariful vamal, regulile de determinare a valorii în vama, cursul de schimb valutar utilizat şi regulile de origine aplicabile.8. Agent economic - persoana care, în cursul activităţii sale, este implicata în importul, transportul sau exportul de mărfuri în sau din teritoriul vamal al României, inclusiv activităţi intermediare legate de acestea. (2) Definiţiile de baza din Codul vamal au acelaşi înţeles şi în aplicarea prezentului regulament.  +  Capitolul II Decizii  +  Articolul 2În cazul în care o persoană care depune o cerere prin care solicită emiterea unei decizii nu este în măsura să prezinte toate documentele şi informaţiile necesare pentru luarea unei hotărâri, autoritatea vamală emite decizia pe baza documentelor şi informaţiilor proprii pe care le are la dispoziţie şi pe care le comunică solicitantului împreună cu decizia.  +  Articolul 3Decizia referitoare la o garanţie favorabilă persoanei care a semnat un angajament de plată a sumei datorate, la prima cerere scrisă a autorităţii vamale, se revoca în cazul în care angajamentul nu este respectat.  +  Articolul 4 (1) Revocarea nu afectează mărfurile care, la data intrării ei în vigoare, sunt plasate deja sub un regim vamal în baza deciziei revocate. (2) Cu toate acestea, autoritatea vamală poate dispune titularului sa ceara ca aceste mărfuri sa primească, într-un termen fixat, o destinaţie aprobată de vama.  +  Capitolul III Procedee informatice  +  Articolul 5 (1) Autoritatea vamală poate stabili, pe baza principiilor prevăzute prin reglementările vamale, condiţiile şi modalităţile tehnice prin care formalităţile să fie îndeplinite prin procedee informatice. (2) Prin termenii de mai jos se înţelege: a) procedee informatice - schimbul electronic de date între structurile autorităţii vamale, precum şi introducerea de informaţii necesare întocmirii formalităţilor în sistemul informatic vamal; b) schimb electronic de date - EDI - transmiterea de date structurate conform cu standardele de mesaje agreate între un sistem informatic şi un altul, pe cale electronică; c) mesaj standard agreat - o structura predefinita şi recunoscută pentru transmisia electronică de date. (3) Condiţiile stabilite pentru îndeplinirea formalităţilor prin procedee informatice trebuie să cuprindă, între altele, măsuri pentru verificarea sursei de date şi pentru protecţia datelor împotriva riscului accesului neautorizat, pierderii, modificării sau distrugerii.  +  Articolul 6În situaţia în care formalităţile sunt îndeplinite prin procedee informatice, autoritatea vamală poate stabili modalităţi de înlocuire a semnăturii olografe printr-o alta tehnica care poate fi bazată pe utilizarea de coduri. Aceasta facilitate se acordă numai dacă sunt îndeplinite condiţiile tehnice şi administrative stabilite de autoritatea vamală.  +  Articolul 7 (1) În cadrul programelor de testare care folosesc procedee informatice în scopul testarii posibilităţilor de simplificare, autoritatea vamală poate, pe perioada strict necesară pentru realizarea programului sa renunţe la solicitarea următoarelor informaţii: a) declaraţia prevăzută la art. 74 alin. (1); b) prin exceptare de la dispoziţiile art. 151 alin. (1), particularităţile referitoare la unele rubrici din declaraţia vamală care nu sunt necesare identificarii mărfurilor şi care nu reprezintă elemente pe baza cărora se stabilesc drepturile de import sau de export. (2) Cu toate acestea, informaţiile prevăzute la alin. (1) se pot prezenta, la cererea autorităţii vamale, în cadrul unei operaţiuni de control. (3) Cuantumul drepturilor de import care trebuie perceput în timpul perioadei de derogare prevăzută la alin. (1), nu poate fi inferior celui care sar fi aplicat în absenta derogarii.  +  Capitolul IV Schimb de date efectuat între birourile vamale prin utilizarea tehnologiei informatiei şi a reţelelor informatice  +  Articolul 8Autoritatea vamală utilizează tehnologia informatiei şi reţelele informatice pentru a asigura schimburile de informaţii între birourile vamale participante la derularea unui regim vamal, cu excepţia unor situaţii speciale sau a prevederilor referitoare la un regim vamal care, dacă este cazul, se aplică în mod corespunzător.  +  Articolul 9 (1) Pe lângă condiţiile prevăzute la art. 5 alin. (3), autoritatea vamală stabileşte şi gestionează mecanismele de securitate adecvate, care să asigure funcţionarea eficienta, fiabila şi sigura a procedeelor informatice. (2) Pentru a garanta nivelul de securitate, fiecare introducere, modificare sau ştergere de date este înregistrată în sistem cu indicarea scopului prelucrării, a momentului exact şi a persoanei care a efectuat operatia. Datele originale sau oricare alte date care au făcut obiectul prelucrării sunt păstrate cel puţin 5 ani calendaristici, începând cu sfârşitul anului la care aceste date se referă. (3) Autoritatea vamală controlează periodic securitatea sistemului informatic. (4) Autoritatea Naţionala a Vamilor, direcţiile regionale vamale şi birourile vamale se informează reciproc în legătură cu orice suspiciune privind încălcarea securităţii sistemului informatic.  +  Capitolul V Gestiunea riscurilor  +  Articolul 10 (1) Autoritatea vamală efectuează o gestiune a riscurilor vizând identificarea nivelului de risc asociat mărfurilor care fac obiectul unui control sau a unei supravegheri vamale, stabilind, când este posibil, ca mărfurile să fie supuse sau nu unor controale vamale specifice şi, în acest caz, precizând locul desfăşurării controlului. (2) Stabilirea nivelului de risc se efectuează în baza unei evaluări a probabilitatii de risc şi a impactului acestuia în cazul în care s-ar produce efectiv. Procesul de selecţie a expedierilor sau declaraţiilor care se supun controalelor vamale trebuie să conţină şi un element aleatoriu. (3) În aplicarea prevederilor art. 40 alin. (2) din Codul vamal, gestiunea riscurilor se efectuează în conformitate cu normele emise de autoritatea vamală.  +  Titlul II INFORMAŢII OBLIGATORII  +  Capitolul I Definiţii  +  Articolul 11În sensul prezentului titlu, prin termenii de mai jos se înţelege:1. Informaţii obligatorii - informaţii emise de Autoritatea Naţionala a Vamilor asupra clasificarii tarifare sau originii, care obliga autoritatea vamală când sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în prezentul titlu.2. Solicitant: a) în materie de tarif, orice persoană care a solicitat în scris o informaţie tarifara obligatorie; b) în materie de origine, orice persoană care a solicitat în scris o informaţie obligatorie în materie de origine şi are motive întemeiate să solicite o astfel de informaţie.3. Titular - persoana pe numele căreia se eliberează informaţia obligatorie.  +  Capitolul II Procedura de obţinere a informaţiilor obligatorii şi de notificare a solicitantului  +  Articolul 12 (1) Solicitarile de informaţii obligatorii se adresează în scris Autorităţii Naţionale a Vamilor. Solicitarile de informaţii tarifare obligatorii se întocmesc pe baza unui formular conform modelului prezentat în anexa nr. 1. (2) Solicitarea de informaţii tarifare obligatorii nu se poate referi decât la un singur tip de mărfuri. Solicitarea de informaţii obligatorii în materie de origine nu se poate referi decât la un singur tip de mărfuri şi un singur set de circumstanţe ce determina originea. (3) Solicitarea de informaţii tarifare obligatorii trebuie să conţină următoarele date: a) numele şi adresa titularului; b) numele şi adresa solicitantului în cazul în care aceasta persoana nu este titularul; c) nomenclatura vamală în care urmează a se clasifica marfa; d) descrierea amănunţită a mărfii, astfel încât să permită identificarea ei şi determinarea clasificarii în nomenclatura vamală; e) compozitia mărfii şi metodele de examinare utilizate pentru stabilirea acesteia, în cazul în care clasificarea depinde de aceasta; f) eventualele probe, fotografii, planuri, cataloage sau orice alte documente disponibile care pot ajuta autoritatea vamală în determinarea clasificarii corecte a mărfii în nomenclatura vamală se ataşează ca anexe; g) clasificarea avută în vedere; h) acordul de a pune la dispoziţie o traducere a oricărui document anexat, în limba română sau într-una din limbile de circulaţie internationala, dacă autoritatea vamală cere acest lucru; i) indicarea datelor ce trebuie considerate confidenţiale; j) indicarea de către solicitant dacă, după cunoştinţele sale, s-au solicitat deja ori s-au emis informaţii tarifare obligatorii pentru mărfuri identice sau similare; k) acceptul ca informaţiile furnizate să fie stocate într-o baza de date a autorităţii vamale şi ca elementele informatiei tarifare obligatorii, inclusiv orice fotografie, schita, brosura şi altele asemenea, să fie făcute publice prin Internet, cu excepţia elementelor pe care solicitantul le-a indicat ca fiind confidenţiale; în acest caz se aplică dispoziţiile legale în vigoare privind protecţia datelor cu caracter personal sau protecţia informaţiilor clasificate. (4) Solicitarea de informaţii obligatorii în materie de origine trebuie să conţină următoarele date: a) numele şi adresa titularului; b) numele şi adresa solicitantului în cazul în care aceasta persoana nu este titularul; c) baza legală pentru aplicarea unui regim tarifar preferenţial; d) descrierea detaliată a mărfurilor şi clasificarea tarifara a acestora; e) compozitia mărfii şi metodele de examinare utilizate pentru stabilirea acesteia şi preţul ex-works dacă este necesar. Prin ex-works se înţelege ca vânzătorul îşi îndeplineşte obligaţia de livrare în momentul în care pune mărfurile la dispoziţia cumpărătorului în localurile vânzătorului sau un alt loc numit cum ar fi fabrica, uzina sau depozit, fără îndeplinirea formalităţilor pentru export şi fără încărcarea mărfurilor în vreun vehicul trimis să le ridice; f) condiţiile ce permit determinarea originii, materialele utilizate şi originea acestora, clasificarea tarifara, valoarea şi descrierea circumstanţelor - regula schimbării poziţiei tarifare, a valorii adăugate, descrierea prelucrării sau transformarii care are loc sau orice altă regulă specifică - în care aceste condiţii sunt îndeplinite; în mod deosebit, se menţionează regula de origine aplicată şi originea avută în vedere pentru mărfurile în cauza; g) eventualele probe, fotografii, planuri, cataloage sau orice alte documente disponibile privind compozitia mărfurilor şi a materialelor utilizate şi care pot ajuta în descrierea procesului de fabricare sau a transformarii suferite de materiale; h) acordul de a pune la dispoziţie o traducere a oricărui document anexat, în limba română sau într-una din limbile de circulaţie internationala, dacă autoritatea vamală cere acest lucru; i) indicarea datelor ce trebuie considerate confidenţiale; j) indicarea de către solicitant dacă, după cunoştinţele sale, s-au solicitat deja ori s-au emis informaţii tarifare obligatorii sau informaţii obligatorii în materie de origine pentru mărfuri sau materiale identice sau similare cu cele la care se face referire la lit. d) şi f); k) acceptul ca informaţiile furnizate să fie stocate într-o baza de date a autorităţii vamale; se aplică dispoziţiile legale în vigoare în privinta protecţiei informaţiilor. (5) Dacă autoritatea vamală considera ca solicitarea nu conţine toate datele necesare pentru emiterea unei informaţii obligatorii, cere solicitantului să prezinte informaţiile lipsa. Termenul legal de soluţionare se calculează din momentul când autoritatea vamală dispune de toate informaţiile necesare pentru a se pronunţa; ea notifica solicitantului primirea solicitării şi data de la care calculează termenul limita.  +  Articolul 13 (1) Informaţiile obligatorii se notifica solicitantului cat mai curând posibil, dar nu mai târziu de: a) 90 de zile de la acceptarea solicitării în materie de tarif; dacă în acest termen nu este posibila comunicarea informatiei tarifare obligatorii, autoritatea vamală notifica solicitantului explicand motivele întârzierii şi precizând data la care anticipeaza emiterea comunicării informatiei tarifare obligatorii; b) 150 de zile de la data acceptării solicitării, în materie de origine. (2) Informaţiile tarifare obligatorii şi informaţiile obligatorii în materie de origine se notifica pe formularele prevăzute în anexa nr. 1. În formular sunt indicate datele considerate a fi furnizate cu titlu confidenţial.  +  Articolul 14Datele transmise în solicitarea de informaţii obligatorii şi informaţia obligatorie notificată se stocheaza în baza de date a autorităţii vamale. Datele din informaţiile tarifare obligatorii, inclusiv orice fotografie, schita, brosura şi altele asemenea, pot fi făcute publice prin Internet, cu excepţia informaţiilor confidenţiale înscrise în informaţia tarifara obligatorie comunicată.  +  Capitolul III Efectul juridic al informaţiilor obligatorii  +  Articolul 15 (1) Informaţia obligatorie nu poate fi invocată decât de titular. (2) Titularul informatiei obligatorii este obligat, în momentul efectuării formalităţilor vamale, sa declare autorităţii vamale ca este în posesia unei informaţii obligatorii care se referă la mărfurile în cauza. (3) Titularul unei informaţii obligatorii nu se poate folosi de aceasta pentru îndeplinirea formalităţilor vamale a unor mărfuri, decât dacă: a) în materie de tarif, face dovada faţă de autoritatea vamală ca mărfurile respective sunt conforme în toate privintele cu cele descrise în informaţia obligatorie prezentată; b) în materie de origine, face dovada faţă de autoritatea vamală ca mărfurile respective şi circumstanţele care au determinat originea sunt conforme în toate privintele cu cele descrise în informaţia obligatorie prezentată.  +  Articolul 16 (1) La data adoptării actelor normative prevăzute la art. 39 alin. (2) şi (3) din Codul vamal, autoritatea vamală ia măsurile necesare pentru ca informaţiile obligatorii emise după această dată să fie conforme cu actele normative respective. (2) În scopul aplicării prevederilor alin. (1), data care se ia în considerare este data de la care aceste acte normative intră în vigoare.  +  Capitolul IV Dispoziţii aplicabile în cazul încetării valabilităţii informaţiilor obligatorii  +  Articolul 17 (1) În cazul în care titularul informaţiilor obligatorii care şi-au pierdut valabilitatea din motive prevăzute la art. 39 alin. (2) din Codul vamal doreşte sa uzeze de dreptul de a utiliza aceste informaţii pe o perioadă de timp conform prevederilor art. 39 alin. (5) din Codul vamal, acesta notifica Autorităţii Naţionale a Vamilor, punând la dispoziţie documentele doveditoare necesare pentru a permite efectuarea unei verificări pentru a se stabili dacă se îndeplinesc condiţiile specificate. (2) În cazul în care nu se îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1) referitoare la posibilitatea de a se invoca în continuare informaţiile obligatorii, Autoritatea Naţionala a Vamilor notifica în scris titularul.  +  Capitolul V Alte informaţii  +  Articolul 18 (1) Orice persoană are dreptul să solicite autorităţii vamale informaţii privind aplicarea reglementărilor vamale. (2) Cererea trebuie să fie redactată în limba română şi sa conţină numele şi adresa, respectiv denumirea şi sediul solicitantului, precum şi obiectul acesteia. (3) Dacă autoritatea vamală constata ca cererea nu conţine toate elementele necesare, solicitantul va fi invitat sa furnizeze datele care lipsesc.  +  Articolul 19 (1) Cererea privind informaţiile se adresează biroului vamal la care urmează să fie efectuată operaţiunea de vamuire. (2) Dacă informaţiile se referă la mărfuri prezentate la biroul vamal sau la mărfuri pentru care au fost efectuate formalităţile vamale, solicitarea se adresează direct biroului vamal în a cărui evidenta se afla aceste mărfuri. (3) În cazul în care informaţiile furnizate de biroul vamal nu sunt satisfăcătoare, titularul cererii se poate adresa direcţiei regionale vamale în a carei raza de competenţa teritorială se afla biroul vamal, prezentând şi o copie după răspunsul primit. (4) În situaţia în care nu este multumit de informaţiile primite, titularul se poate adresa şi Autorităţii Naţionale a Vamilor, prezentând o copie a raspunsurilor anterior primite.  +  Titlul III AGENŢI ECONOMICI AUTORIZAŢI  +  Capitolul I Procedura de acordare a statutului de agent economic autorizat  +  Secţiunea 1 Statutul de agent economic autorizat  +  Articolul 20 (1) Statutul de agent economic autorizat, prevăzut la art. 32 din Codul vamal, denumit în continuare AEA, poate fi acordat după cum urmează: a) certificatul AEA - Simplificari Vamale pentru agenţii economici care doresc sa beneficieze de simplificarile prevăzute în reglementările vamale; b) certificatul AEA - Securitate şi Siguranţa pentru agenţii economici care doresc sa beneficieze de facilităţi în ceea ce priveşte controalele vamale de securitate şi siguranţa aplicate la intrarea sau ieşirea mărfurilor de pe teritoriul vamal al României; c) certificatul AEA - Simplificari Vamale/Securitate şi Siguranţa pentru agenţii economici care doresc sa beneficieze atât de simplificarile cat şi de facilităţile prevăzute la lit. a) şi b). (2) Conform art. 32 alin. (2) şi (3) din Codul vamal: a) un certificat AEA - Simplificari Vamale se acordă unui agent economic care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 24-26; b) un certificat AEA - Securitate şi Siguranţa se acordă unui agent economic care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 24-27; c) un certificat AEA - Simplificari Vamale/Securitate şi Siguranţa se acordă unui agent economic care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 24-27. (3) Dacă, pe baza unui certificat AEA - Simplificari vamale sau a unui certificat AEA - Simplificari vamale/securitate şi siguranţa, un agent economic autorizat solicita una sau mai multe autorizaţii prevăzute la art. 202, 205, 211, 214, 218, 219, 225, 226, 292 şi 354, autoritatea vamală verifica numai acele criterii care nu sunt acoperite de criteriile pentru acordarea statutului de AEA. Toate celelalte criterii sunt considerate a fi îndeplinite. (4) Statutul de AEA se ia în considerare în cadrul analizei de risc.Dacă, în urma unei analize de risc efectuate, biroul vamal competent selectioneaza pentru o verificare suplimentară un transport acoperit de o declaraţie sumară sau o declaraţie vamală depusa de un agent economic autorizat, controlul se efectuează cu prioritate.  +  Secţiunea a 2-a Cererea de acordare a statutului de agent economic autorizat  +  Articolul 21 (1) Cererea de acordare a statului de AEA este prezentată în scris sau, când este posibil, sub forma electronică, în conformitate cu modelul prevăzut în anexa nr. 2. (2) În cazul în care autoritatea vamală considera ca cererea depusa nu conţine toate informaţiile necesare, autoritatea vamală, în termen de 30 de zile, solicita agentului economic care a depus cererea, denumit în continuare solicitant, sa furnizeze informaţiile necesare pentru justificarea cererii. (3) Termenul prevăzut la art. 29 alin. (1) şi art. 31 alin. (2) curge din momentul în care autoritatea vamală dispune de toate informaţiile necesare pentru luarea unei decizii; autoritatea vamală aduce la cunoştinţa solicitantului faptul ca informaţia a fost recepţionată şi comunică data de la care curge acest termen.  +  Articolul 22 (1) Cererea se depune la Autoritatea Naţionala a Vamilor pentru verificarea existenţei condiţiilor şi criteriilor necesare obţinerii statutului de AEA. (2) Solicitantul desemnează un punct central de acces sau o persoană de contact din cadrul conducerii solicitantului pentru a permite accesul autorităţii vamale la toate informaţiile necesare pentru verificarea îndeplinirii cerinţelor privind acordarea acestui statut.  +  Articolul 23 (1) Cererea se respinge dacă nu corespunde prevederilor din art. 21 şi 22. (2) Cererea se respinge dacă, în momentul prezentării sale, solicitantul se afla în procedura de faliment. Dacă solicitantul are un reprezentant legal în materie de vama, care a suferit o condamnare penală definitivă, pentru încălcarea reglementărilor vamale legată de activitatea sa ca reprezentant legal, cererea se respinge.  +  Secţiunea a 3-a Condiţii şi criterii de acordare a statutului de agent economic autorizat  +  Articolul 24 (1) Condiţia privind lipsa înregistrărilor în baza de date a autorităţii vamale referitoare la încălcarea reglementărilor vamale de către agentul economic solicitant, conform art. 32 alin. (2) lit. a) din Codul vamal, se considera îndeplinită dacă agentul economic solicitant, persoanele responsabile din companie sau care exercită control asupra gestionării companiei, reprezentantul legal în materie de vama al solicitantului sau persoana desemnată sa răspundă de problemele vamale în cadrul companiei, nu au comis încălcări grave sau repetate ale reglementărilor vamale în ultimii 3 ani ce preced depunerea cererii.Acest criteriu poate fi considerat îndeplinit şi în cazul de încălcări repetate ale reglementărilor vamale, atunci când autoritatea vamală le considera de importanţa neglijabila care nu afectează buna credinţa a solicitantului şi atribuirea acestui certificat. (2) Dacă persoana care exercită controlul asupra companiei este stabilită într-o alta ţara sau solicitantul este stabilit de mai puţin de trei ani pe teritoriul României, antecedentele sunt examinate pe baza înregistrărilor şi informaţiilor disponibile.  +  Articolul 25Pentru a se putea stabili dacă solicitantul dispune de un sistem corespunzător de gestiune a înscrisurilor comerciale şi, dacă este cazul, a documentelor de transport, prevăzute la art. 32 alin. (2) lit. b) din Codul vamal, acesta trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) utilizarea unui sistem de înregistrare contabila a operaţiunilor care să faciliteze controlul vamal bazat pe audit; b) asigurarea accesului fizic sau electronic al autorităţii vamale la documentele contabile ale agentului economic şi, după caz, la documentele de transport; c) sistemul logistic al solicitantului să permită diferentierea mărfurilor româneşti de cele străine; îndeplinirea acestui criteriu nu este necesară în cazul certificatului AEA - Securitate şi Siguranţa; d) sa utilizeze un sistem de gestiune administrativă care să corespundă tipului şi dimensiunii activităţii şi care este potrivit pentru gestionarea fluxului de mărfuri şi sa utilizeze un sistem de control intern capabil sa identifice tranzacţiile ilegale sau neregulamentare; e) sa utilizeze, atunci când este cazul, proceduri corespunzătoare de gestiune a autorizaţiilor şi licenţelor legate de măsurile de politica comercială sau de comerţul cu produse agricole; f) sa utilizeze proceduri acceptabile de arhivare şi protejare a documentelor şi informaţiilor; g) sa utilizeze o politica de companie în materie de lupta contra fraudei şi de pregătire a personalului în legătură cu aceasta politica; h) să aplice măsuri corespunzătoare de securitate a tehnologiei informatiei pentru protejarea sistemului sau informatic împotriva oricărui acces neautorizat şi de securizare a documentaţiei sale.  +  Articolul 26 (1) Condiţia referitoare la solvabilitatea financiară a solicitantului, prevăzută la art. 32 alin. (2) lit. c) din Codul vamal este considerată îndeplinită dacă aceasta poate fi atestata pentru ultimii trei ani. Prin solvabilitate, în sensul prezentului articol, se înţelege o poziţie financiară buna, care este suficienta pentru îndeplinirea de către solicitant a obligaţiilor. (2) În cazul în care solicitantul şi-a început activitatea de mai puţin de trei ani, solvabilitatea sa financiară se analizează pe baza înregistrărilor şi informaţiilor de care dispune.  +  Articolul 27Normele de securitate şi de siguranţă ale solicitantului legate de gestionarea riscurilor prevăzute la art. 32 alin. (2) lit. c) din Codul vamal se considera corespunzătoare dacă: a) toate clădirile sale sunt construite din materiale care rezista la un acces neautorizat şi furnizează protecţie contra accesului neautorizat; b) sunt luate măsuri de control corespunzătoare pentru a preveni accesul neautorizat în zona de expediţie, a cheiurilor de încărcare şi la zonele în care este plasata marfa; c) măsurile referitoare la manipularea mărfurilor care intra sau ies includ şi protecţia contra introducerii, substituirii sau pierderii de materiale, precum şi de deteriorare a utilajelor de încărcare; d) sunt aplicate proceduri menite să asigure gestionarea licenţelor de import sau export privind prohibiţii sau restrictii şi pentru diferentierea acestor mărfuri de alte mărfuri; e) agentul economic aplica măsuri care permit identificarea clara a furnizorilor şi a clienţilor săi, astfel încât să se securizeze lantul logistic internaţional; f) agentul economic practica, în limitele posibilităţilor prevăzute de legislaţie, selecţia la angajarea şi interogarea viitorilor săi colaboratori şi procedează, în plus, la verificarea candidaturilor şi la controlul periodic al nivelului de pregătire şi al antecedentelor; g) este asigurata o participare activa a salariaţilor la programele de instruire în probleme de securitate.  +  Articolul 28 (1) Autoritatea Naţionala a Vamilor emite norme pentru interpretarea unitară a criteriilor de acordare a statutului de agent economic autorizat şi de aplicare uniforma a auditului efectuat în baza acestor criterii. (2) Tipul şi dimensiunea activităţii solicitantului sunt luate în considerare atunci când autoritatea vamală verifica conformitatea acestuia cu criteriile prevăzute la art. 24-27.  +  Secţiunea a 4-a Procedura de eliberare a certificatelor AEA  +  Articolul 29 (1) Autoritatea Naţionala a Vamilor comunică în termen de 5 zile existenta unei cereri către birourile vamale şi direcţiile regionale vamale prin intermediul unei reţele informatice. (2) Birourile vamale şi direcţiile regionale vamale furnizează toate informaţiile utile de care dispun în legătură cu solicitantul, care pot prejudicia acordarea certificatului.  +  Articolul 30 (1) Autoritatea Naţionala a Vamilor are obligaţia de a analiza dacă sunt îndeplinite condiţiile şi criteriile pentru acordarea statutului de AEA. (2) În cazul în care s-a efectuat o expertiza în legătură cu condiţiile şi criteriile de acordare a statutului de AEA, Autoritatea Naţionala a Vamilor poate, pe proprie răspundere, sa accepte elementele probante furnizate.  +  Articolul 31 (1) Autoritatea Naţionala a Vamilor emite certificatul prin care se acordă statutul de AEA conform modelului şi instrucţiunilor de completare prevăzute în anexa nr. 3 şi îl transmite de îndată solicitantului. Limitele facilităţilor acordate prin certificate se stabilesc de Autoritatea Naţionala a Vamilor. (2) Certificatul AEA se emite în termen de 60 de zile calendaristice de la prezentarea cererii. Termenul poate fi prelungit cu 30 de zile calendaristice, iar în acest caz autoritatea vamală informează solicitantul în legătură cu motivele acestei prelungiri, înainte de expirarea termenului de 60 de zile. (3) Dacă rezultatele verificării conduc la respingerea cererii, autoritatea vamală comunică solicitantului constatările sale şi îl consulta înainte de luarea acestei decizii. (4) Respingerea unei cereri nu atrage şi retragerea altor autorizaţii existente pentru solicitant, acordate în conformitate cu reglementările vamale. (5) În cazul în care cererea este respinsă, Autoritatea Naţionala a Vamilor comunică solicitantului, în termenele prevăzute la alin. (2), motivele care au stat la baza deciziei.  +  Articolul 32Autoritatea Naţionala a Vamilor informează, în termen de 5 zile lucrătoare, birourile vamale şi direcţiile regionale vamale despre faptul ca a fost emis un certificat AEA, cu ajutorul reţelei informatice. În acelaşi termen este furnizată şi informaţia ca cererea a fost respinsă.  +  Capitolul II Efectele juridice ale certificatelor AEA  +  Secţiunea 1 Prevederi generale  +  Articolul 33 (1) Certificatul AEA produce efecte juridice în cea de-a 10 zi lucrătoare de la emiterea sa. (2) Durata de valabilitate a certificatului nu este limitată. (3) Certificatul AEA este acceptat de toate birourile vamale şi direcţiile regionale vamale. (4) Fără să se înlăture aplicarea prevederilor alin. (2), Autoritatea Naţionala a Vamilor reexamineaza periodic conformitatea cu condiţiile şi criteriile care trebuie respectate de agentul economic autorizat, astfel: a) cel puţin o dată la trei ani; în cazul în care autorizaţia este eliberata unui solicitant care îşi desfăşoară activitatea de mai puţin de trei ani, prima reexaminare se va face la sfârşitul primului an; b) în cazul în care survin modificări majore în reglementările vamale; c) în cazul în care exista motive temeinice să se considere ca, criteriile şi condiţiile nu mai sunt respectate de agentul economic autorizat.Dispoziţiile art. 30 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. (5) Concluziile reexaminarii se comunică birourilor vamale şi direcţiilor regionale vamale prin intermediul reţelei informatice.  +  Secţiunea a 2-a Suspendarea statului de agent economic autorizat  +  Articolul 34 (1) Statutul de AEA se suspenda în cazul în care se constata nerespectarea condiţiilor sau criteriilor de acordare ale acestui statut sau atunci când s-a comis un act ce poate intra sub incidenţa legii penale în legătură cu încălcarea reglementărilor vamale.Înainte de adoptarea unei astfel de decizii, autoritatea vamală comunică poziţia sa persoanei interesate care are dreptul să-şi remedieze situaţia sau să-şi exprime punctul de vedere în termen de 30 de zile calendaristice.Cu toate acestea, suspendarea intră în vigoare imediat când aceasta se impune datorită felului sau a gradului de pericol, protecţiei securităţii sau siguranţei cetăţenilor, sănătăţii publice sau a mediului înconjurător. În acest caz, Autoritatea Naţionala a Vamilor informează imediat birourile vamale şi direcţiile regionale vamale pentru a asigura protecţia la nivel naţional. (2) Cu excepţia cazului în care exista un risc iminent, când situaţia de neconformitate nu este clarificata în termenul prevăzut la alin. (1) sau în cazul comiterii unui act ce poate intra sub incidenţa legii penale în legătură cu încălcarea reglementărilor vamale, Autoritatea Naţionala a Vamilor comunică agentului economic ca statutul de AEA este suspendat pentru o durată de 30 de zile calendaristice, astfel încât să-i permită acestuia sa ia măsurile de reglementare a situaţiei. Aceeaşi notificare este adresată, prin intermediul reţelelor informatice, birourilor vamale şi direcţiilor regionale vamale. (3) Pe durata suspendării, nu se mai beneficiază de avantajele acordate prin statutul de AEA, inclusiv utilizarea oricărei simplificari sau facilităţi acordate potrivit acestui statut. Agentul economic autorizat nu se exclude de la utilizarea oricărei simplificari care a fost autorizata fără legătură cu statutul de AEA sau pentru care poate fi acordat un alt tip de autorizaţie.Cu toate acestea, dacă în cazul unui certificat AEA - Simplificari Vamale/Securitate şi Siguranţa, agentul economic nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 27, certificatul este suspendat temporar şi un certificat AEA - Simplificari Vamale poate fi eliberat la cerere. (4) În cazul în care agentul economic a luat măsurile necesare pentru respectarea criteriilor şi condiţiilor, autoritatea vamală competenţa anulează suspendarea şi informează despre aceasta agentul economic interesat, precum şi birourile vamale şi direcţiile regionale vamale.În situaţia prevăzută la alin. (3) paragraful 2 certificatul original produce din nou efecte, iar certificatul AEA - Simplificari Vamale se revoca. (5) În cazul în care agentul economic interesat nu ia măsurile necesare în termen de 30 de zile de la suspendare, Autoritatea Naţionala a Vamilor retrage statutul de AEA şi comunică aceasta birourilor vamale şi direcţiilor regionale vamale cu ajutorul reţelelor informatice.În situaţia prevăzută la alin. (3) paragraful 2 certificatul original este retras definitiv şi numai un nou certificat AEA - Simplificari Vamale - Securitate şi Siguranţa este considerat valid. (6) Autoritatea Naţionala a Vamilor poate prelungi suspendarea cu încă o perioadă de 30 de zile, dacă agentul economic autorizat nu este în măsura să-şi reglementeze situaţia, dar poate dovedi respectarea condiţiilor stabilite dacă termenul de suspendare este prelungit.Prevederile alin. (3) paragraful 2, alin. (4) paragraful 2 şi alin. (5) paragraful 2 se aplică în mod corespunzător. (7) Agentul economic autorizat poate solicita din proprie iniţiativă suspendarea statutului sau în cazul în care pentru o anumită perioada nu mai poate îndeplini unele condiţii care au stat la baza acordării acestui statut. În acest caz informează Autoritatea Naţionala a Vamilor indicând şi termenul limita până la care va lua măsurile necesare pentru îndeplinirea condiţiilor şi reglementarea situaţiei. În acest caz, dispoziţiile alin. (2)-(4) se aplică în mod corespunzător.Termenul indicat în notificare poate fi prelungit de Autoritatea Naţionala a Vamilor când agentul economic demonstreaza buna credinţa.În caz contrar, statutul de AEA este retras de Autoritatea Naţionala a Vamilor care comunică acest lucru birourilor vamale şi direcţiilor regionale vamale utilizând reţelele informatice vamale.  +  Secţiunea a 3-a Retragerea statutului de agent economic autorizat  +  Articolul 35 (1) Statutul de AEA este retras dacă nu se respecta măsurile prevăzute la art. 34 alin. (4) sau în cazul aplicării sancţiunilor, rămase definitive, pentru încălcarea reglementărilor vamale. (2) Statutul de AEA poate fi retras şi la cererea agentului economic. (3) Retragerea produce efecte juridice din ziua următoare notificării. Dacă în cazul unui certificat AEA -simplificari vamale/securitate şi siguranţa, agentul economic în cauza nu îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 27, certificatul se revoca şi un nou certificat AEA-simplificari vamale poate fi eliberat. (4) Autoritatea Naţionala a Vamilor comunică imediat, prin intermediul reţelelor informatice, birourilor vamale şi direcţiilor regionale vamale măsura retragerii. (5) Cu excepţia cazului prevăzut la alin. (2), agentul economic nu poate prezenta o noua cerere de acordare a statutului de agent economic autorizat în următorii 3 ani de la data retragerii.  +  Capitolul III Schimbul de informaţii  +  Articolul 36 (1) Agentul economic autorizat informează Autoritatea Naţionala a Vamilor în legătură cu orice eveniment care i-ar putea afecta statutul, inclusiv cu modificările intervenite în sistemul sau contabil sau în procedurile sale administrative ori logistice. (2) Toate informaţiile utile primite sau deţinute de Autoritatea Naţionala a Vamilor se comunică de aceasta birourilor vamale şi direcţiilor regionale vamale la care agentul economic autorizat îşi exercită activitatea. (3) Dacă Autoritatea Naţionala a Vamilor revoca pentru agentul economic autorizat o autorizaţie specifică pentru utilizarea unei anumite simplificari vamale, aceasta este notificată biroului vamal.  +  Articolul 37Datele din cererile transmise pe cale electronică, certificatele AEA şi, dacă este cazul, suspendarea sau retragerea lor, precum şi orice alte informaţii despre acestea sunt stocate într-o baza de date la nivelul Autorităţii Naţionale a Vamilor, fiind aplicabile în mod corespunzător dispoziţiile art. 41 din Codul vamal.  +  Titlul IV ORIGINEA MĂRFURILOR  +  Capitolul I Originea nepreferentiala  +  Articolul 38Prelucrarea sau transformarea în urma căreia produsul obţinut se încadrează la o poziţie tarifara din Nomenclatura Combinata diferita de cea a materialelor utilizate în fabricare, se considera prelucrare sau transformare substantiala.  +  Articolul 39Se considera prelucrari sau transformări insuficiente pentru a conferi produselor originea, indiferent dacă se schimba sau nu poziţia tarifara, următoarele operaţiuni: a) operaţiuni destinate să asigure păstrarea produselor în buna stare pe durata transportului şi depozitarii, cum ar fi ventilaţie, întindere, uscare, eliminare a părţilor deteriorate, refrigerare, conservarea în apa sulfitata sau în saramura şi alte operaţiuni similare; b) operaţiuni simple constând din înlăturarea prafului, separarea, cernerea, sortarea, clasificarea, asortarea inclusiv alcătuirea de seturi, spalarea, debitarea, vopsirea; c) schimbări de ambalaje şi separari sau unificari de loturi ori simpla ambalare în saci, lăzi, cutii, fixarea pe plansete şi alte operaţiuni simple de ambalare; d) aplicarea de însemne, etichete, mărci sau alte semne distinctive pe produse sau pe ambalajele acestora; e) simpla asamblare a părţilor în vederea constituirii unui produs complet; f) o combinaţie de doua sau mai multe operaţiuni prevăzute la lit. a)-e).  +  Articolul 40 (1) Bunurile transportate în mai multe transporturi, în stare neasamblata, sunt considerate, în vederea stabilirii originii, ca un singur bun. (2) Ambalajele sunt considerate ca având aceeaşi origine cu bunurile pe care le conţin. În cazul în care ambalajele sunt declarate separat de bunuri, originea acestora se determina pe baza regulilor stabilite în Codul vamal şi în prezentul regulament. (3) Pentru determinarea originii bunurilor, nu se ia în considerare originea produselor energetice, instalaţiilor, maşinilor, uneltelor utilizate în fabricarea şi prelucrarea bunurilor.  +  Articolul 41 (1) Accesoriile, piesele de schimb sau uneltele livrate împreună cu echipamente, maşini, aparate sau vehicule, care fac parte din dotarea standard a acestora, se considera ca având aceeaşi origine ca şi echipamentele, maşinile, aparatele sau vehiculele respective. (2) Piesele de schimb esenţiale ce se folosesc la echipamente, maşini, aparate sau vehicule puse în libera circulaţie sau exportate anterior se considera ca având aceeaşi origine ca şi echipamentele, maşinile, aparatele sau vehiculele respective, cu condiţia respectării prevederilor referitoare la piesele de schimb din prezentul capitol.  +  Articolul 42Prezumţia de origine prevăzută la art. 41 se accepta numai dacă: a) aceasta este necesară pentru importul în ţara de destinaţie; b) încorporarea respectivelor piese de schimb esenţiale în echipamente, maşini, aparate sau vehicule în faza de producţie nu ar fi influentat originea acestora.  +  Articolul 43 (1) În sensul aplicării art. 41 prin Echipament, masina, aparat sau vehicul - se înţelege mărfurile enumerate în secţiunile XVI, XVII şi XVIII ale Nomenclaturii Combinate, denumita în continuare N.C. (2) În sensul aplicării art. 41 prin Piese de schimb esenţiale - se înţelege piesele care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: a) să fie componente în absenta cărora nu se poate asigura funcţionarea corecta a produselor prevăzute la alin. (1) puse în libera circulaţie sau exportate anterior; b) să fie caracteristice acelor mărfuri; c) să fie prevăzute pentru întreţinerea curenta şi înlocuirea unor piese de acelaşi tip care s-au deteriorat sau au devenit inutilizabile.  +  Articolul 44 (1) Cererea prezentată autorităţilor competente sau instituţiilor abilitate în vederea obţinerii unui certificat de origine pentru piese de schimb esenţiale, precum şi certificatul de origine trebuie să conţină o declaraţie a persoanei interesate, din care să rezulte ca respectivele mărfuri sunt destinate întreţinerii curente a unui echipament, masina, aparat sau vehicul exportat anterior, împreună cu descrierea exactă a respectivului echipament, masina, aparat sau vehicul. (2) În situaţia în care este posibil, persoana interesată precizează, de asemenea, datele înscrise în certificatul de origine privind autoritatea emitenta, numărul şi data eliberării certificatului, sub acoperirea căruia s-a exportat echipamentul, masina, aparatul sau vehiculul pentru a cărui întreţinere sunt destinate piesele.  +  Articolul 45În situaţia în care originea pieselor de schimb esenţiale în sensul art. 41 trebuie dovedită la punerea lor în libera circulaţie prin prezentarea unui certificat de origine, certificatul trebuie să conţină datele prevăzute la art. 44.  +  Articolul 46Pentru a asigura aplicarea regulilor prevăzute în prezentul capitol pentru piesele de schimb esenţiale, autorităţile competente pot solicita dovezi suplimentare, cum ar fi: a) prezentarea facturii sau a unei copii a facturii aferente echipamentului, masinii, aparatului sau vehiculului pus în libera circulaţie sau exportat anterior; b) contractul sau o copie a contractului sau orice alt document care să dovedească faptul ca livrarea se face ca parte a serviciului normal de întreţinere.  +  Articolul 47În situaţia în care originea unei marfi este sau trebuie dovedită la import prin prezentarea unui certificat de origine, acest certificat trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: a) să fie întocmit de o autoritate sau organism abilitat în acest scop de către ţara emitenta; b) sa certifice fără nici un dubiu ca marfa respectiva îşi are originea într-o anumită ţara; c) sa conţină toate datele necesare pentru identificarea produsului la care se referă, în mod deosebit la numele expeditorului, numărul de colete, natura lor, marcajele şi numerele coletelor, tipul de marfa, greutatea bruta şi neta a mărfii; datele privind greutatea se pot înlocui cu alte date, cum ar fi numărul sau volumul, când marfa este supusă unor modificări considerabile de greutate pe durata transportului sau când greutatea sa nu poate fi apreciată sau când identificarea se realizează în mod normal prin alte caracteristici de acest fel.  +  Articolul 48 (1) Certificatul de origine eliberat de autorităţile competente sau organismele abilitate din România trebuie să respecte condiţiile stabilite la art. 47 lit. a) şi c). (2) Cererea de eliberare a certificatului de origine şi certificatul de origine se întocmesc pe formularele corespunzătoare modelelor din anexa nr. 4. (3) Certificatul de origine atesta ca mărfurile provin din România.  +  Articolul 49 (1) Certificatele de origine se eliberează pe baza cererii scrise a persoanei interesate. (2) În situaţii justificate, în special în cazul în care solicitantul desfăşoară permanent operaţiuni de export, autorităţile competente pot renunţa să solicite depunerea unei cereri pentru fiecare operaţiune de export, cu condiţia respectării dispoziţiilor referitoare la origine. (3) În situaţia în care cerinţele comerciale impun aceasta, se pot elibera unul sau mai multe exemplare ale unui certificat de origine.  +  Articolul 50 (1) Certificatul are dimensiunile de 210 x 297 mm. Se accepta o toleranta în lungime de maximum 5 mm în minus sau 8 mm în plus. Hârtia folosită este de culoare alba fără pasta mecanică, finisata pentru scris şi cantarind cel puţin 64 g/mp sau între 25 şi 30 g/mp când se foloseşte hârtie pentru posta aeriană. Imprimarea pe fond a certificatului este ghiosata, de culoare sepia, astfel încât să evidenţieze orice falsificare prin mijloace mecanice sau chimice. (2) Autoritatea emitenta îşi poate rezerva dreptul de a tipari formularele certificatelor de origine sau poate incredinta tipărirea lor unor tipografii autorizate. În acest din urmă caz, fiecare certificat trebuie să includă o referire la aceasta autorizaţie. Pe fiecare certificat se menţionează numele şi adresa tipografiei sau un semn prin care aceasta să poată fi identificata. Certificatul trebuie să conţină, de asemenea, un număr de serie imprimat sau stampilat, cu ajutorul căruia să poată fi identificat.  +  Articolul 51Formularul de cerere şi certificatul de origine se completează prin procedee mecanografice sau de mana cu litere de tipar, în mod identic, în limba română sau, în funcţie de uzanţele şi cerinţele comerciale, într-o limbă de circulaţie internationala.  +  Articolul 52Fiecare certificat de origine prevăzut la art. 48 are un număr de serie prin care să poată fi identificat. Cererea pentru certificat şi toate exemplarele certificatului trebuie să aibă acelaşi număr.În plus, autoritatea competentă sau organismul abilitat din România numeroteaza aceste documente în ordinea eliberării lor.  +  Articolul 53Autoritatea competenţa decide ce date suplimentare să se înscrie, dacă este cazul, în cerere. Aceste date suplimentare trebuie să se limiteze la strictul necesar.  +  Articolul 54Autoritatea competenţa sau organismul abilitat din România care a eliberat certificate de origine trebuie să păstreze cererile timp de minim doi ani.  +  Capitolul II Originea preferentiala  +  Articolul 55Regimul tarifar preferenţial prevăzut de acordurile internaţionale la care România este parte se acordă în condiţiile stabilite de aceste acorduri. Dovada originii şi documentele probatorii, precum şi metodele de cooperare administrativă sunt cele prevăzute de fiecare acord în parte.  +  Titlul V VALOAREA ÎN VAMA  +  Capitolul I Dispoziţii generale  +  Articolul 56Procedura de determinare a valorii în vama este cea prevăzută în Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului general pentru tarife vamale şi comerţ 1994, ratificat prin Legea nr. 133/1994, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 360 din 27 decembrie 1994, cu modificările ulterioare, denumit în continuare Acord şi în Codul vamal al României.  +  Articolul 57În scopul aplicării art. 1 din Acord, pentru mărfurile al căror preţ nu a fost efectiv plătit la momentul evaluării în scop vamal, preţul de plătit la data stabilită potrivit tranzacţiei se ia în considerare, ca regula generală, drept baza pentru determinarea valorii în vama.  +  Articolul 58 (1) În scopul aplicării art. 1 paragraful 1 din Acord, în cazul în care mărfurile declarate pentru punerea în libera circulaţie constituie o parte dintr-o cantitate mai mare de mărfuri de acelaşi fel, cumpărate în cadrul aceleiaşi tranzacţii, preţul efectiv plătit sau de plătit este preţul calculat proporţional în funcţie de cantităţile declarate raportate la cantitatea total cumpărată.Repartizarea proporţională a preţului efectiv plătit sau de plătit se aplică şi în cazul pierderii parţiale sau în cazul în care mărfurile de evaluat au fost deteriorate înainte de punerea în libera circulaţie. (2) După punerea în libera circulaţie a mărfurilor poate fi luată în considerare o modificare a preţului efectiv plătit sau de plătit facuta de vânzător în beneficiul cumpărătorului, în scopul determinării valorii în vama în concordanta cu dispoziţiile art. 1 din Acord, dacă se demonstreaza faţă de autoritatea vamală ca: a) mărfurile prezentau defecte în momentul acceptării declaraţiei vamale de către autoritatea vamală; b) vânzătorul a modificat preţul în executarea unei obligaţii de garanţie prevăzută în contractul de vânzare, încheiat înainte de punerea în libera circulaţie a mărfurilor; c) caracterul defectuos al mărfurilor respective nu a fost luat deja în considerare în contractul de vânzare al mărfurilor. (3) Preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri, modificat conform prevederilor alin. (2), poate fi luat în considerare numai dacă aceasta modificare a fost facuta în cadrul unei perioade de 12 luni de la data acceptării declaraţiei de punere în libera circulaţie a mărfurilor.  +  Articolul 59 (1) În sensul art. 1 din Acord, faptul ca mărfurile care fac obiectul unei vânzări sunt declarate pentru punerea în libera circulaţie trebuie să fie considerat drept o indicaţie suficienta ca ele au fost vândute pentru export cu destinaţia teritoriul vamal al României. În cazul vânzărilor succesive efectuate anterior evaluării, o asemenea indicaţie o constituie numai ultima vânzare, cea care a condus la introducerea mărfurilor în teritoriul vamal al României, sau o vânzare care are loc pe teritoriul vamal al României înainte de punerea în libera circulaţie a mărfurilor. Când preţul declarat se referă la o vânzare care are loc anterior ultimei vânzări în baza căreia mărfurile au fost introduse în teritoriul vamal al României, trebuie să se demonstreze autorităţii vamale ca aceasta vânzare a mărfurilor a avut loc în vederea exportului cu destinaţia teritoriul vamal al României. Prevederile art. 74-78 se aplică în mod corespunzător. (2) În situaţia în care mărfurile sunt utilizate într-o alta ţara între momentul vânzării şi momentul punerii în libera circulaţie, nu se impune ca valoarea în vama să fie valoarea de tranzacţie. Singura condiţie pe care cumpărătorul trebuie să o îndeplinească este aceea de a fi parte la contractul de vânzare.  +  Articolul 60 (1) În situaţia în care, prin aplicarea art. 1 paragraful 1 lit. b) din Acord, se constată că vânzarea sau preţul mărfurilor importate sunt subiectul unei condiţii sau al unei prestaţii referitoare la aceste mărfuri, a căror valoare poate fi determinata, aceasta valoare este considerată ca o plata indirecta a unei părţi a preţului efectiv plătit sau de plătit efectuată de cumpărător vânzătorului, cu excepţia următoarelor cazuri: a) condiţia sau prestaţia se referă la activităţile, inclusiv cele care se referă la comercializarea mărfurilor de evaluat, prevăzute la punctul 2 al notei relative la art. 1 din Acord privind preţul efectiv plătit sau de plătit; b) condiţia sau prestaţia se referă la unul din elementele care trebuie adăugate preţului efectiv plătit sau de plătit conform art. 8 din Acord şi art. 57 alin. (2) din Codul vamal. (2) În sensul alin. (1) lit. a), prin expresia activităţi care se referă la comercializare se înţeleg toate activităţile privind publicitatea şi promovarea vânzării mărfurilor respective, precum şi toate activităţile referitoare la garanţiile aferente acestor mărfuri. Activităţile de acest fel trebuie considerate ca fiind întreprinse de cumpărător în contul sau chiar dacă ele rezultă dintr-o obligaţie a cumpărătorului stabilită în baza unui contract încheiat cu vânzătorul. (3) În cazul în care ambalajele la care se face referire la art. 8 paragraful 1 lit. a)îi) din Acord fac obiectul unor introduceri repetate în ţara, la solicitarea declarantului se va repartiza costul acestora în mod corespunzător pentru a fi inclus în valoarea în vama a mărfurilor importate, conform principiilor de contabilitate general admise. (4) În aplicarea prevederilor art. 8 paragrafului 1 lit. b)iv) din Acord, costurile cercetării şi al planurilor preliminare de design nu se includ în valoarea în vama. (5) Prevederile art. 57 alin. (3) din Codul vamal se aplică în mod corespunzător când valoarea în vama se determina prin aplicarea altei reguli de evaluare decât cea a valorii de tranzacţie.  +  Articolul 61 (1) La cererea unei persoane interesate, Autoritatea Naţionala a Vamilor poate autoriza determinarea pe baza unor criterii corespunzătoare şi specifice: a) a unor elemente care trebuie adăugate la preţul efectiv plătit sau de plătit conform art. 8 paragraful 1 din Acord şi a art. 57 alin. (2) din Codul vamal, dar care nu sunt cuantificabile la momentul naşterii datoriei vamale; b) a unor elemente care nu se includ în valoarea în vama conform prevederilor art. 57 alin. (3) din Codul vamal, cu punctului 3 al notei relative la art. 1 din Acord privind preţul efectiv plătit sau de plătit, cu art. 8 paragraful 1 lit. a)i) din Acord şi cu punctul 1 al notei relative la paragraful 1c) de la art. 8 din Acord, dar care nu sunt distincte de preţul efectiv plătit sau de plătit la momentul naşterii datoriei vamale.În aceste cazuri, valoarea în vama declarata nu este considerată provizorie în sensul prevederilor art. 199 alin. (3). (2) Autorizaţia se acordă dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) îndeplinirea procedurii prevăzute la art. 201 ar reprezenta, în aceste circumstanţe, costuri administrative disproportionate; b) aplicarea regulilor de evaluare prevăzute la art. 2-7 din Acord este inadecvata în aceste circumstanţe particulare; c) exista motive temeinice pentru a considera ca suma reprezentând cuantumul drepturilor de import care trebuie încasată în perioada de valabilitate a autorizaţiei nu va fi mai mica decât cea care ar fi fost percepută în absenta unei astfel de autorizaţii; d) concurenta între agenţii economici nu este distorsionata. (3) Normele de autorizare se stabilesc de Autoritatea Naţionala a Vamilor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.  +  Capitolul II Dispoziţii referitoare la redevenţe şi drepturi de licenţă  +  Articolul 62 (1) În sensul art. 8 paragraful 1 lit. c) din Acord, prin redevenţe şi drepturi de licenţă se înţelege, în special, plata pentru utilizarea drepturilor referitoare la: a) producerea mărfurilor importate, în special brevete, lucrări de design, modele şi procese de fabricaţie; b) vânzarea pentru export a mărfurilor importate, în special mărci de fabrica sau de comerţ, lucrări de design înregistrate; c) utilizarea sau revânzarea mărfurilor importate, în special drepturi de autor, procedee de fabricaţie încorporate inseparabil în mărfurile importate. (2) Fără a aduce atingere notei relative la paragraful 1c) de la art. 8 din Acord, în cazul în care valoarea în vama se determina pe baza art. 1 din Acord, redeventa sau dreptul de licenţă se adauga preţului efectiv plătit sau de plătit numai dacă aceasta plata se referă la mărfurile de evaluat şi constituie o condiţie a vânzării acestor mărfuri.  +  Articolul 63 (1) În situaţia în care marfa importata reprezintă numai un element sau o componenta a mărfurilor produse în România, se efectuează o ajustare a preţului efectiv plătit sau de plătit pentru marfa importata numai dacă redeventa sau dreptul de licenţă se referă la aceasta marfa. (2) Faptul ca mărfurile se importa neasamblate sau trebuie să sufere prelucrari minore înainte de revânzare, precum diluarea sau ambalarea, nu reprezintă un temei pentru a considera ca redeventa sau dreptul de licenţă nu se referă la mărfurile importate. (3) În concordanta cu nota relativă la paragraful 3 de la art. 8 din Acord, dacă redeventa sau dreptul de licenţă se referă în parte la mărfurile importate şi în parte la alte elemente sau părţi componente adăugate mărfurilor după ce au fost importate sau se referă la activităţi şi servicii care au loc după efectuarea importului, se va efectua o repartizare proporţională a acestora numai pe baza unor date obiective şi cuantificabile.  +  Articolul 64O redeventa sau un drept de licenţă referitoare la dreptul de folosire a unei mărci de fabrica sau de comerţ se adauga la preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate numai dacă: a) redeventa sau dreptul de licenţă se referă la mărfuri care se revand în aceeaşi stare sau care sunt supuse numai unor prelucrari minore după import; b) mărfurile se comercializează sub o marca înregistrată, aplicată înainte sau după import, pentru care se plăteşte redeventa sau dreptul de licenţă; şi c) cumpărătorul nu are libertatea de a obţine astfel de mărfuri de la alte persoane care nu sunt legate de vânzător.  +  Articolul 65În situaţia în care cumpărătorul achită o redeventa sau un drept de licenţă către un terţ, condiţiile prevăzute la art. 62 alin. (2) sunt îndeplinite numai dacă vânzătorul sau o persoană legată de acesta cere cumpărătorului să efectueze acea plata.  +  Articolul 66În situaţia în care modalitatea de calcul a sumei reprezentând o redeventa sau un drept de licenţă face referire la preţul mărfurilor importate, se considera ca plata acestei redevenţe sau drept de licenţă se referă la mărfurile de evaluat, cu excepţia cazului în care se probează altfel. Faptul ca suma se calculează fără a se tine cont de preţul mărfurilor importate, nu reprezintă un temei pentru a considera ca plata acestei redevenţe sau a dreptului de licenţă nu se referă la mărfurile de evaluat.  +  Articolul 67În aplicarea prevederilor art. 8 paragraful 1 lit. c) din Acord nu se ia în considerare ţara de reşedinţa a persoanei care beneficiază de plată redeventei sau a dreptului de licenţă.  +  Capitolul III Dispoziţii referitoare la cheltuielile de transport  +  Articolul 68În aplicarea prevederilor art. 57 alin. (2) lit. a) din Codul vamal şi a punctului 3 b) al notei relative la art. 1 din Acord privind preţul efectiv plătit sau de plătit: a) în situaţia în care mărfurile sunt transportate cu acelaşi mijloc de transport până la un punct situat după locul de introducere în teritoriul vamal al României, cheltuielile de transport sunt repartizate proporţional cu distanta parcursă în exteriorul şi în interiorul teritoriului vamal al României, numai dacă nu sunt prezentate autorităţii vamale justificări care să arate costurile care ar fi fost suportate în conformitate cu un tarif obligatoriu şi general pentru transportul mărfurilor până la locul de introducere pe teritoriul vamal al României; b) în situaţia în care mărfurile sunt facturate la un preţ unic franco destinaţie care corespunde preţului la locul de introducere în teritoriul vamal al României, cheltuielile de transport în interiorul României nu se deduc din acest preţ. O astfel de deducere poate fi admisă dacă se prezintă autorităţii vamale justificări din care să rezulte ca preţul franco frontiera este mai mic decât preţul franco destinaţie. Prin preţ franco la destinaţie sau la frontiera se înţelege preţul de la locul în care vânzătorul îşi îndeplineşte obligaţia de livrare a mărfurilor; c) în situaţia în care transportul se efectuează cu titlu gratuit sau este efectuat cu mijloace de transport aparţinând cumpărătorului mărfurilor, cheltuielile de transport până la locul de introducere în teritoriul vamal al României, calculate pe baza unui tarif aplicabil în mod normal transporturilor de acelaşi tip, se includ în valoarea în vama a mărfurilor importate.  +  Articolul 69 (1) Taxele poştale referitoare la mărfurile expediate prin intermediul poştei, suportate până la locul de destinaţie, se includ în valoarea în vama a mărfurilor respective, cu excepţia taxelor poştale suplimentare suportate pe teritoriul României. (2) În situaţia în care se determina valoarea expeditiilor fără caracter comercial, nu se efectuează nici o ajustare a valorii declarate în ceea ce priveşte astfel de taxe.  +  Capitolul IV Dispoziţii referitoare la cursul de schimb  +  Articolul 70În sensul prezentului capitol prin termenii de mai jos se înţelege:1. Curs înregistrat - cel mai recent curs de schimb al pieţei valutare din România calculat de Banca Naţionala a României.2. Publicat - adus la cunoştinţa publicului în conformitate cu prevederile specifice stabilite de Banca Naţionala a României.3. Moneda - orice unitate monetara folosită pe piaţa internationala sau ca mijloc de decontare între autorităţi monetare.  +  Articolul 71 (1) Când elementele utilizate pentru determinarea valorii în vama sunt exprimate, la data stabilirii acesteia, în alta moneda decât cea naţionala, transformarea în lei a valorii în vama se face la cursul înregistrat în penultima zi de miercuri a lunii şi publicat în acea zi. (2) Cursul înregistrat în penultima zi de miercuri a lunii se foloseşte pe durata lunii calendaristice următoare dacă nu este înlocuit de un curs stabilit conform prevederilor art. 72. (3) În cazul în care cursul de schimb nu este înregistrat în penultima zi de miercuri sau, în cazul în care fiind înregistrat, nu a fost publicat în acea zi, ultimul curs înregistrat şi publicat în precedentele 14 zile se considera curs înregistrat pentru respectiva zi de miercuri.  +  Articolul 72 (1) În cazul în care cursul de schimb înregistrat în ultima zi de miercuri a unei luni şi publicat în acea zi diferă cu 5% sau mai mult faţă de cursul stabilit conform prevederilor art. 71 pentru a intră în vigoare în luna următoare, cursul îl înlocuieşte pe acesta din urma începând din prima zi de miercuri a lunii respective. (2) În cazul în care în cadrul unei perioade de aplicare, conform dispoziţiilor alin. (1), cursul înregistrat într-o zi de miercuri şi publicat în acea zi diferă cu 5% sau mai mult faţă de cursul folosit în conformitate cu prezentul capitol, cursul îl înlocuieşte pe acesta din urma şi intră în vigoare în următoarea zi de miercuri.Cursul înlocuitor rămâne în vigoare în perioada rămasă din luna curenta, dacă acest curs nu se înlocuieşte ca urmare a aplicării dispoziţiilor din prezentul alineat. (3) În cazul în care cursul de schimb nu este înregistrat într-o zi de miercuri sau, dacă a fost înregistrat, nu a fost publicat în acea zi, pentru aplicarea alin. (1) şi (2), cursul înregistrat este cursul cel mai recent publicat anterior acelei zile de miercuri.  +  Articolul 73 (1) În cazul în care autoritatea vamală, la cererea declarantului, accepta ca acesta sa furnizeze sau să prezinte ulterior unele detalii cu privire la declaraţia pentru punere în libera circulaţie, sub forma unei declaraţii globale, periodice sau recapitulative, se poate stabili folosirea unui singur curs la transformarea în lei a elementelor utilizate pentru determinarea valorii în vama, când acestea sunt exprimate în alta moneda decât cea naţionala. În acest caz, cursul utilizat este cel valabil în prima zi a perioadei acoperite de declaraţia vamală respectiva. (2) Valoarea în vama a mărfurilor de export, înscrisă în declaraţia vamală, se exprima în valută agreată de Banca Naţionala a României şi se considera franco frontiera română.  +  Capitolul V Declararea elementelor şi documente care trebuie prezentate  +  Articolul 74 (1) În situaţia în care este necesar să se determine valoarea în vama a mărfurilor în conformitate cu prevederile Acordului şi Codului vamal, o declaraţie cu elementele referitoare la valoarea în vama, denumita declaraţie pentru valoarea în vama, se anexează la declaraţia vamală întocmită pentru mărfurile importate. Declaraţia pentru valoarea în vama se întocmeşte pe un formular D.V.1 corespunzător modelului din anexa nr. 5a), la care se adauga, după caz, unul sau mai multe formulare D.V.1 bis potrivit modelului din anexa nr. 5b). (2) Declaraţia pentru valoarea în vama prevăzută la alin. (1) se întocmeşte numai de o persoană care este stabilită în România şi deţine toate elementele relevante privind mărfurile în cauza. (3) Declaraţia pentru valoarea în vama nu se depune în cazurile în care valoarea în vama a mărfurilor respective nu se poate determina prin aplicarea art. 1 din Acord. În astfel de cazuri, persoana prevăzută la alin. (2) prezintă autorităţii vamale sau face demersuri pentru ca autorităţii vamale sa i se prezinte orice alte informaţii care pot fi cerute în scopul determinării valorii în vama; aceste informaţii se furnizează sub forma şi în modul prevăzut de autoritatea vamală. (4) Depunerea la biroul vamal a unei declaraţii conform alin. (1), angajează responsabilitatea persoanei prevăzute la alin. (2) în ceea ce priveşte: a) exactitatea şi integralitatea elementelor înscrise în declaraţie; b) autenticitatea documentelor prezentate în susţinerea acestor elemente; şi c) prezentarea oricăror informaţii sau documente suplimentare necesare pentru determinarea valorii în vama a mărfurilor.  +  Articolul 75 (1) Autoritatea vamala nu va solicita prezentarea declaraţiei pentru valoarea în vama în una din următoarele situaţii: a) valoarea în vama a mărfurilor importate în cadrul unei livrări nu depăşeşte echivalentul sumei de 1000 euro, cu condiţia ca acestea sa nu reprezinte livrări eşalonate sau multiple de la acelaşi expeditor pentru acelaşi destinatar; b) importurile respective nu au caracter comercial; c) pentru mărfurile importate nu se datorează drepturi de import, potrivit reglementărilor legale; d) valoarea mărfurilor importate este stabilită, prin reglementări legale, în suma fixa. (2) Pentru mărfurile care fac obiectul unor trimiteri continue de la acelaşi vânzător către acelaşi cumpărător, în aceleaşi condiţii comerciale, autoritatea vamală poate renunţa la solicitarea prezentării, împreună cu fiecare declaraţie vamală, a tuturor elementelor prevăzute în declaraţia pentru valoarea în vama, dar trebuie să solicite prezentarea acestor elemente de fiecare data când intervin modificări şi, cel puţin, o dată la trei ani. (3) O dispensa acordată în conformitate cu prevederile acestui articol poate fi retrasă şi se poate solicita depunerea unui formular D.V.1 în cazul în care se constată că nu a fost sau nu mai este respectata una din condiţiile necesare pentru acordarea acesteia.  +  Articolul 76În situaţia în care se utilizează sistemul informatic sau în cazul în care mărfurile respective fac obiectul unei declaraţii globale, periodice sau recapitulative, autoritatea vamală poate aproba ca prezentarea elementelor solicitate pentru determinarea valorii în vama să se facă în forme variate.  +  Articolul 77Persoana prevăzută la art. 74 alin. (2) trebuie să prezinte autorităţii vamale factura pe baza căreia se declara valoarea mărfurilor importate. În cazul în care valoarea în vama se declara în scris, o copie se retine de autoritatea vamală.  +  Articolul 78 (1) Dacă autoritatea vamală are motive justificate să se indoiasca de faptul ca, conform prevederilor art. 1 din Acord, valoarea în vama declarata este preţul efectiv plătit sau de plătit, atunci aceasta nu trebuie în mod obligatoriu sa determine valoarea în vama a mărfurilor importate pe baza regulii valorii de tranzacţie. (2) În situaţia în care autoritatea vamală are motive cum ar fi cele prevăzute la alin. (1) poate solicita informaţii suplimentare conform prevederilor art. 74 alin. (4). Dacă autoritatea vamală are în continuare dubii, înainte de a lua o decizie finala trebuie să comunice persoanei interesate, în scris dacă este cerut astfel, motivele de indoiala şi acorda acestei persoane un termen de răspuns. Când este luată o decizie finala, autoritatea vamală va comunică persoanei interesate, în scris, aceasta decizie şi ratiunile care au stat la baza acesteia.  +  Capitolul VI Alte dispoziţii  +  Articolul 79 (1) Pentru mărfurile care nu fac obiectul unor tranzacţii comerciale, primite de persoanele juridice, valoarea în vama este valoarea înscrisă în documentele primite de la expeditorul extern. (2) Pentru mărfurile ale căror preţuri definitive se stabilesc pe bază de cotaţii bursiere şi pentru mărfurile a căror valoare definitivă se determina pe baza rezultatelor determinarilor cantitative şi calitative efectuate potrivit condiţiilor menţionate în contractele comerciale, valoarea în vama se determina pe baza facturii pro forma emise de furnizor, cu preţurile cunoscute la data întocmirii acesteia. În termen de 150 de zile de la data declaraţiei vamale se depune factura definitivă pe baza căreia se fac regularizările privind obligaţiile de plată în vama. (3) În cazul bunurilor introduse în ţara de persoane fizice valoarea în vama se stabileşte de ministrul finanţelor publice.  +  Articolul 80Valoarea în vama a mărfurilor de export ale căror preţuri definitive se stabilesc pe bază de cotaţii bursiere sau pe baza rezultatelor determinarilor cantitative şi calitative, efectuate potrivit condiţiilor menţionate în contractele comerciale, se determina conform prevederilor art. 79 alin. (2).  +  Articolul 81Avizele de evaluare în vama, comentariile şi notele explicative emise de Comitetului tehnic de evaluare în vama, constituit pe baza Acordului de la Marrakech privind constituirea Organizaţiei Mondiale de Comerţ, ratificat de România prin Legea nr. 133/1994, cu modificările ulterioare, se adoptă de Autoritatea Naţionala a Vamilor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.  +  Titlul VI INTRODUCEREA MĂRFURILOR PE TERITORIUL VAMAL AL ROMÂNIEI  +  Capitolul I Prezentarea la birourile vamale de frontieră a mijloacelor de transport şi controlul vamal al acestora  +  Secţiunea 1 Prezentarea la birourile vamale de frontieră a mijloacelor de transport, a documentelor insotitoare ale acestora, precum şi a documentelor privind mărfurile transportate  +  Articolul 82Transportatorii mărfurilor introduse sau scoase de pe teritoriul vamal al României ori reprezentanţii acestora sunt obligaţi să prezinte birourilor vamale de la frontiera mijloacele de transport împreună cu documentele de însoţire ale acestora.  +  Articolul 83 (1) La transportul mărfurilor pe calea ferată organele căilor ferate sunt obligate să depună la biroul vamal din statia de frontieră actul de transmitere a garniturii de tren, după intrarea acesteia în ţara. Actul de transmitere a garniturii de tren se depune în termenul prevăzut în procesul tehnologic de prelucrare a trenurilor sosite din străinătate. (2) Actul de transmitere a garniturii de tren, la ieşirea din ţara, se depune la biroul vamal înainte de plecarea acesteia, în termenul stabilit prin procesul tehnologic de prelucrare a trenurilor pentru trecerea frontierei de stat, care va fi de cel puţin o ora. (3) Actul de transmitere a garniturii de tren cuprinde numărul fiecărui vagon şi al scrisorilor de trasura, cantitatea mărfurilor şi denumirea acestora în limba română. La ieşirea din ţara în acest act se vor menţiona, de asemenea, numărul documentului vamal şi biroul vamal care l-a emis.  +  Articolul 84La transportul mărfurilor pe cale rutiera transportatorul este obligat să prezinte biroului vamal, la intrarea sau la ieşirea din ţara a autovehiculului, certificatul de înmatriculare al acestuia şi documentele insotitoare ale mărfurilor.  +  Articolul 85 (1) La transportul mărfurilor pe cale maritima sau fluviala comandantul, armatorul ori agentul navei care transporta mărfuri ce urmează să fie descărcate sau transbordate este obligat să prezinte biroului vamal, în termen de 24 de ore de la acostare, exemplarul original al manifestului încărcăturii şi să depună o copie de pe acesta. Manifestul încărcăturii poate fi depus şi prin procedee informatice, în cazurile şi în condiţiile stabilite de Autoritatea Naţionala a Vamilor. (2) În cazul în care nu se efectuează operaţiuni de descărcare sau de transbordare a mărfurilor nu este necesară depunerea copiei de pe manifestul încărcăturii. (3) Pentru navele care transporta mărfuri în vrac, în lipsa manifestului încărcăturii, comandantul, armatorul sau agentul navei poate prezenta o notificare din care să rezulte datele de identificare a mărfurilor. (4) După încărcarea navelor cu mărfuri destinate exportului comandantul, armatorul sau agentul navei este obligat să prezinte biroului vamal originalul manifestului încărcăturii şi să depună o copie de pe acesta cu cel puţin 6 ore înainte de plecarea navei.  +  Articolul 86 (1) La sosirea unei nave, indiferent de pavilionul pe care îl arboreaza, căreia i se aplică prevederile Convenţiei privind facilitarea traficului maritim internaţional (FAL) adoptată la Londra la 9 aprilie 1965, de Conferinţa internationala privind facilitarea voiajului şi transportului maritim, modificată şi completată prin amendamentele din 1984, 1986, 1989, 1991, 1993 şi 1994, la care România a aderat prin Ordonanţa Guvernului nr. 58/1999, aprobată prin Legea nr. 80/2000, comandantul acesteia, prin agentul sau, prezintă autorităţii vamale, în termen de 12 ore de la acostare, originalele şi depune copiile următoarelor documente: a) declaraţia generală; b) declaraţia de marfa; c) declaraţia privind proviziile navei; d) declaraţia privind efectele echipajului; e) lista cuprinzând echipajul; f) lista cuprinzând pasagerii; g) manifestul privind mărfurile periculoase; h) declaraţia scrisă pentru posta. (2) La plecarea unei nave, indiferent de pavilionul pe care îl arboreaza, căreia i se aplică prevederile Convenţiei FAL, comandantul acesteia, prin agentul sau, prezintă autorităţii vamale, cu cel puţin 6 ore înainte de plecare, originalele şi depune copiile următoarelor documente: a) declaraţia generală; b) declaraţia de marfa; c) declaraţia privind proviziile navei; d) manifestul privind mărfurile periculoase; e) declaraţia scrisă pentru posta. (3) La sosirea sau plecarea unei nave, indiferent de pavilionul pe care îl arboreaza, căreia nu i se aplică prevederile Convenţiei FAL, comandantul sau agentul navei, prezintă autorităţii vamale, în termen de 12 ore de la acostare, respectiv cu cel puţin 6 ore înainte de plecare, originalele şi depune copiile următoarelor documente: a) manifestul încărcăturii; b) manifestul privind mărfurile periculoase; c) declaraţia privind proviziile navei; d) declaraţia scrisă pentru posta. (4) Documentele prevăzute la alin. (1)-(3) se datează şi semnează de comandant, agentul navei sau de orice altă persoană autorizata corespunzător de către comandant sau se certifica într-un mod considerat acceptabil de către autoritatea vamală.  +  Articolul 87În manifestul încărcăturii se menţionează numărul fiecărui conosament sau al scrisorii de trasura fluviale ori al recipisei de bagaje, mărcile şi numerele de identificare a coletelor, denumirea, cantitatea şi, după caz, greutatea bruta sau neta a mărfurilor, precum şi numele/denumirea furnizorului şi beneficiarului. Comandantii, armatorii sau agenţii navelor sunt obligaţi sa înscrie pe copia de pe manifestul încărcăturii denumirea mărfurilor în limba română.  +  Articolul 88 (1) Declaraţia de marfa depusa la sosirea navei cuprinde următoarele informaţii: a) numele şi naţionalitatea navei; b) numele comandantului; c) portul de unde a sosit; d) portul unde este făcut raportul; e) identificarea containerelor, marcajele şi numerotarea acestora, numărul şi tipul pachetelor, cantitatea şi descrierea bunurilor; f) numărul documentului de transport pentru cantitatea de marfa care urmează a fi descarcata în portul respectiv; g) portul în care marfa rămasă la bord urmează a fi descarcata; h) primele porturi de îmbarcare a mărfurilor cuprinse în documentele de transport multimodal sau direct în conosamente. (2) Declaraţia de marfa depusa la plecarea navei cuprinde următoarele informaţii: a) numele şi naţionalitatea navei; b) numele comandantului; c) portul de destinaţie; d) identificarea containerului, marcajul şi numerotarea bunurilor încărcate în portul respectiv; e) numărul şi tipul pachetelor, cantitatea şi descrierea mărfurilor; f) numărul documentelor cu privire la cantitatea de marfa încărcată în portul respectiv. (3) În scopul descrierii corespunzătoare a numărului şi tipului de ambalaj din declaraţia de marfa, armatorii şi alte părţi interesate, trebuie să se asigure ca unitatea de ambalaj extern a mărfurilor este utilizata. Dacă mărfurile se afla pe palete, numărul şi tipul ambalajelor de pe acestea trebuie să fie menţionat. Când mărfurile de pe palete nu sunt ambalate, se utilizează cantitatea şi descrierea mărfurilor de pe palete. (4) Autoritatea vamală accepta în locul declaraţiei de marfa un exemplar din manifestul încărcăturii, cu condiţia ca acesta sa conţină cel puţin cerinţele prevăzute la alin. (1) şi (2). (5) Pentru marfa rămasă la bord, autoritatea vamală nu poate să ceara decât informaţii sumare la un număr minim de puncte esenţiale. (6) Autoritatea vamală poate accepta un exemplar al documentului de transport, semnat sau certificat, potrivit art. 86 alin. (4) ori o copie certificată, dacă natura sau cantitatea mărfii permit aceasta şi dacă orice informaţie prevăzută la alin. (1)-(3), care nu apare în astfel de documente, este menţionată în altă parte şi este certificată corespunzător.  +  Articolul 89 (1) Autoritatea vamală emite, atunci când condiţiile legale sunt îndeplinite, la cererea agentului navei, un permis vamal în care se înscriu datele de identificare a mărfurilor care se descarca, se incarca sau se transbordeaza. (2) În situaţia în care manifestul încărcăturii a fost depus prin procedee informatice, acceptarea manifestului are valoarea depunerii şi aprobării permisului vamal.  +  Articolul 90 (1) Comandantul, agentul navei sau orice altă persoană autorizata corespunzător de către comandant are obligaţia să depună la biroul vamal din port declaraţia proviziilor de bord în cel mult 12 ore de la acostarea navei. La convoaiele de nave fără propulsie se poate depune o singura declaraţie a proviziilor de bord, pentru întregul convoi, cu liste specificative pentru fiecare nava. (2) Navele care stationeaza sub 12 ore şi nu efectuează operaţiuni de descărcare, de încărcare sau de transbordare de mărfuri sunt exceptate de la obligaţia de a depune declaraţia proviziilor de bord. (3) În cazurile în care navele sunt obligate, potrivit legii, sa oprească în porturile la căile navigabile interioare deschise traficului internaţional pentru efectuarea controlului de intrare în ţara, chiar dacă nu efectuează operaţiunile prevăzute la alin. (2), comandantul, armatorul sau agentul navei este obligat să depună imediat declaraţia proviziilor de bord.  +  Articolul 91 (1) În declaraţia proviziilor de bord sunt înscrise următoarele bunuri aflate pe nava: a) armamentul, munitiile, materiile explozive, produsele şi substantele stupefiante, psihotrope şi toxice, precum şi alte bunuri prohibite la introducerea sau la scoaterea din ţara; b) produsele din tutun şi băuturile alcoolice, aparţinând navei şi membrilor echipajului; c) alimentele şi obiectele nefolosite, de uz curent, aparţinând navei; d) bunurile, inclusiv cele de valoare, aparţinând membrilor echipajului. (2) Bunurile prevăzute la alin. (1) lit. a)-c) se păstrează sub sigiliu vamal pe toată durata stationarii în port, accesul la acestea fiind permis numai cu aprobarea autorităţii vamale. (3) Bunurile prevăzute la alin. (1) lit. d) nu se menţionează în declaraţia proviziilor de bord dacă sunt înscrise în evidentele navei.  +  Articolul 92 (1) Prevederile art. 87 şi 89 se aplică în mod corespunzător şi la transportul mărfurilor pe calea aerului, în acest caz termenul fiind de trei ore de la aterizarea aeronavei, respectiv înainte de decolare. (2) Comandantii aeronavelor sunt obligaţi sa declare biroului vamal produsele prevăzute la art. 91 alin. (1) lit. a), aflate la bord.  +  Articolul 93În vederea prevenirii fraudelor autoritatea vamală poate impune obligaţia de a se depune declaraţii de provizii de bord şi în cazul altor categorii de mijloace de transport decât cele navale de către persoanele care răspund de aceste mijloace.  +  Articolul 94 (1) La transportul pe cale poştală, organele poştale sunt obligate să prezinte biroului vamal de frontieră lista sacilor postali. (2) La transportul de mesagerie transportatorul este obligat să prezinte biroului vamal de frontieră lista coletelor.  +  Articolul 95 (1) Mărfurile intrate în ţara se înscriu, în ordinea sosirii la frontiera, în registrul de evidenta, pe baza documentelor de transport şi al celor comerciale. (2) În lipsa documentelor de însoţire, înscrierea mărfurilor se face pe baza constatărilor autorităţii vamale sau a altor documente prezentate biroului vamal de către persoana interesată din care să rezulte mărfurile care urmează sa primească o destinaţie vamală.  +  Secţiunea a 2-a Controlul vamal al mijloacelor de transport de mărfuri la birourile vamale de frontieră  +  Articolul 96Controlul vamal al mijloacelor de transport de mărfuri la trecerea frontierei de stat consta în identificarea acestora pe baza documentelor de însoţire.  +  Articolul 97La transportul mărfurilor pe calea ferată autoritatea vamală, în prezenta organelor căilor ferate, verifica: a) existenta vagoanelor înscrise în actul de transmitere a garniturii de tren. Când autoritatea vamală constata neconcordante privind numărul vagoanelor, organele căilor ferate sunt obligate sa modifice, în mod corespunzător, actul de transmitere; b) exteriorul vagoanelor acoperite care conţin mărfuri, prin verificarea integrităţii sigiliilor, ferestrelor, acoperişului, pereţilor şi platformei; c) interiorul şi exteriorul vagoanelor descoperite care conţin mărfuri; d) exteriorul locomotivei; e) exteriorul şi interiorul anexelor tehnice ale locomotivei şi cabina mecanicului.  +  Articolul 98 (1) Vagoanele cu sigilii lipsa sau violate, precum şi vagoanele care nu pot fi sigilate se supun şi controlului vamal în interior, verificandu-se şi mărfurile conţinute în acestea. Organele căilor ferate încheie un act constatator al controlului, care se semnează şi de autoritatea vamală. Aceeaşi procedura se aplică şi sacilor postali şi coletelor. (2) Dacă sigiliile nu sunt cele aplicate la expediere, se verifica existenta actelor prin care se atesta aplicarea noilor sigilii. În lipsa unor asemenea acte autoritatea vamală menţionează aceasta situaţie pe actul de transmitere a garniturii de tren şi efectuează controlul interior al mijlocului de transport şi al mărfurilor. Rezultatul acestui control se consemnează într-un proces-verbal întocmit conform procedurii prevăzute la alin. (1). Fac excepţie de la aceasta regula vagoanele care nu pot fi sigilate, precum şi vagoanele descoperite. (3) Actele constatatoare şi procesele-verbale prevăzute în prezentul articol se încheie potrivit reglementărilor feroviare internaţionale.  +  Articolul 99 (1) La transportul mărfurilor pe calea rutiera autoritatea vamală controlează exteriorul autovehiculului, cabina acestuia şi, după caz, agregatul frigorific. La mijloacele de transport rutiere fără incarcatura se efectuează şi controlul compartimentului de mărfuri. (2) Dacă la controlul exterior al autovehiculului se constata sigilii lipsa sau când sigiliile aplicate la expediere au fost violate ori compartimentul în care se afla mărfurile a fost violat sau prelata este deteriorata, se efectuează controlul interior al autovehiculului şi controlul mărfurilor. Autoritatea vamală consemnează rezultatele controlului într-un proces-verbal de constatare, care se semnează şi de transportator. (3) Autoritatea vamală poate dispune efectuarea controlului vamal la unul dintre birourile vamale din interiorul tarii, când nu sunt condiţii corespunzătoare de control vamal la intrarea în ţara a autovehiculelor. În aceste cazuri autovehiculele se tranziteaza sub sigiliu vamal sau se dirijeaza cu însoţitor vamal la cel mai apropiat birou vamal din interiorul tarii, pe direcţia de destinaţie a autovehiculului, unde exista condiţii de control vamal. (4) Cheltuielile de transport şi de manipulare a mărfurilor şi cele de deplasare a autorităţii vamale sunt în sarcina transportatorului.  +  Articolul 100Controlul vamal la sosirea navei se efectuează în prezenta organelor căpităniei portului, a comandantului, agentului navei sau a unei alte persoane autorizata în mod corespunzător de comandant.  +  Articolul 101Controlul vamal la sosirea navei consta în verificarea, prin sondaj, a cabinelor, salilor, cambuzelor, restaurantelor şi sălii maşinilor, pentru a se constata dacă exista concordanta între declaraţia proviziilor de bord şi bunurile supuse declarării. Comandantul, agentul navei sau o altă persoană autorizata în mod corespunzător de comandant este obligat să prezinte autorităţii vamale originalul manifestului încărcăturii.  +  Articolul 102 (1) După efectuarea controlului vamal la sosire, se lasă pentru folosinţă comandantului, echipajului şi pasagerilor cantităţi uzuale de produse din tutun şi băuturi alcoolice, în raport cu durata stationarii navei în port, potrivit normelor stabilite în anexa nr. 6. (2) La scoaterea sau la introducerea pe nava a proviziilor de bord, prevăzute la art. 91, autoritatea vamală face menţiune pe declaraţia proviziilor de bord. (3) Comandantul este obligat ca pe timpul stationarii navei sa folosească proviziile sau bunurile înscrise în inventar numai la bord. (4) Comandantul, agentul navei sau o altă persoană autorizata în mod corespunzător de comandant răspund în mod solidar faţă de autoritatea vamală de nedeclararea bunurilor, de lipsurile sau substituirile de bunuri menţionate în declaraţia proviziilor de bord, precum şi de cele aflate în inventarul navei.  +  Articolul 103 (1) În situaţia în care o nava descarca mărfuri în doua sau mai multe porturi româneşti, autorităţile vamale din aceste porturi fac menţiuni pe exemplarul original al manifestului încărcăturii cu privire la operaţiunile efectuate, precum şi pe cel al declaraţiei proviziilor de bord. (2) Autoritatea vamală verifica menţiunile făcute în porturile în care nava a acostat anterior şi retine o copie de pe manifestul încărcăturii, respectiv de pe declaraţia proviziilor de bord.  +  Articolul 104 (1) Comandantul, agentul navei sau o altă persoană autorizata în mod corespunzător de comandant este obligat sa comunice autorităţii vamale plecarea navei cu cel puţin 6 ore înainte, în vederea efectuării controlului vamal. (2) Controlul vamal la plecarea navei consta în verificarea concordanţei manifestului încărcăturii cu declaraţiile vamale sau permisele vamale eliberate, precum şi a concordanţei declaraţiei proviziilor de bord cu situaţia bunurilor înscrise în aceasta.  +  Articolul 105În timpul efectuării controlului vamal al navelor este permisă coborârea sau urcarea numai a comandantului, a secundului şi a persoanelor bolnave.  +  Articolul 106Căpitănia portului permite plecarea navelor în trafic internaţional numai după ce autoritatea vamală vizează declaraţia proviziilor de bord şi, după caz, manifestul încărcăturii.  +  Articolul 107Pentru navele sub pavilion străin care intră în santiere navale sau la iernat, comandantul, agentul navei sau o altă persoană autorizata în mod corespunzător de comandant este obligat să depună la autoritatea vamală declaraţia proviziilor de bord şi copia de pe manifestul încărcăturii. Pe toată această perioadă navele se afla sub supraveghere vamală.  +  Articolul 108 (1) Controlul vamal în interiorul aeronavelor de mărfuri sau de pasageri se efectuează numai în caz de indicii temeinice de frauda, fără a perturba programul de zbor al aeronavei supuse controlului. (2) Controlul vamal în interiorul aeronavelor de pasageri se efectuează, la sosire, după debarcarea persoanelor, iar la plecare, înainte de imbarcarea acestora.  +  Articolul 109 (1) Navele pot acosta, iar aeronavele pot ateriza numai în punctele de frontieră unde funcţionează autorităţi vamale. (2) În caz de forta majoră sau când pe nave ori în aeronave sunt persoane grav bolnave, acostarea sau aterizarea este permisă şi în alte locuri decât punctele de frontieră unde funcţionează autorităţi vamale. În astfel de situaţii comandantul navei ori al aeronavei este obligat sa anunţe imediat autoritatea vamală cea mai apropiată pentru a asigura supravegherea până la plecare.  +  Articolul 110Controlul vamal al containerelor transportate cu orice mijloc de transport se efectuează potrivit normelor prevăzute pentru controlul vagoanelor acoperite.  +  Capitolul II Declararea prealabilă la sosire  +  Secţiunea 1 Dispoziţii generale  +  Articolul 111Dispoziţiile art. 60 din Codul vamal şi ale prezentului capitol nu sunt aplicabile: a) importului de energie electrica; b) importului prin conducte; c) scrisorilor, cărţilor poştale sau tipariturilor; d) mărfurilor însoţite de declaraţiile CN 22 sau CN 23 prevăzute de Convenţia Poştală Universala încheiată la Washington la 15 iunie 1897, ratificată de România prin Decretul nr. 3.684 publicat în Monitorul Oficial nr. 207/18 decembrie 1898; e) declaraţiilor vamale întocmite prin orice alta acţiune conform art. 160, 162, 163 şi 166; f) bunurilor aflate în bagajele personale ale călătorilor; g) în cazurile în care este acceptată declaraţia verbală, conform art. 154, 157-159 şi 166; h) bunurilor care circulă sub acoperirea carnetului de admitere temporară - ATA sau carnetului de trecere prin vama - CPD; i) mărfurilor care circulă sub acoperirea formularului 302 utilizat în aplicarea Acordului dintre statele părţi la Tratatul Atlanticului de Nord şi celelalte state participante la Parteneriatul pentru Pace cu privire la statutul forţelor lor şi a protocolului adiţional, încheiate la Bruxelles la 19 iunie 1995, ratificate prin Legea nr. 23/1996, cu modificările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82/22 aprilie 1996.  +  Secţiunea a 2-a Declaraţia sumară  +  Articolul 112 (1) Declaraţia sumară la care face referire art. 60 din Codul vamal se întocmeşte potrivit modelului din anexa nr. 7. Aceasta trebuie să conţină datele, pe cat posibil într-o formă codificata şi să fie completată în conformitate cu instrucţiunile stabilite în aceeaşi anexa. Declaraţia sumară se înregistrează de biroul vamal de intrare.Prevederile art. 130 şi art. 134 se aplică în mod corespunzător. (2) Autoritatea vamală, permite depunerea unei declaraţii sumare întocmită în scris, însoţită, atunci când este necesar, de liste de încărcare sau alte liste corespunzătoare şi conţinând informaţiile cerute pentru o astfel de declaraţie în următoarele cazuri: a) nu funcţionează sistemul informatic al autorităţii vamale; b) nu funcţionează aplicatia persoanei ce depune declaraţia sumară.Utilizarea declaraţiei sumare întocmită în scris conform alin. (2) lit. b) se supune aprobării de către autoritatea vamală. (3) Declaraţia sumară se semnează sau se certifica de către persoana care o întocmeşte. (4) În situaţia în care mărfurile intra pe teritoriul vamal al României în procedura de tranzit şi datele aferente tranzitului se transfera utilizând tehnologia informatiei şi reţelele de calculatoare, iar acestea conţin elementele necesare pentru o declaraţie sumară, datele aferente tranzitului pot fi utilizate ca o declaraţie sumară.Cu condiţia ca datele aferente tranzitului să fie transferate în termenele prevăzute la art. 113, aceste termene trebuie să fie respectate chiar dacă mărfurile au fost plasate în regim de tranzit în afară teritoriului vamal al României. (5) În cazul transportului combinat atunci când mijlocul de transport activ este doar de transport a unui mijloc de transport activ principal, obligaţia de prezentare a declaraţiei sumare este aferentă mijlocului de transport principal.  +  Secţiunea a 3-a Termene  +  Articolul 113 (1) În cazul traficului maritim declaraţia sumară se depune la biroul vamal de intrare, în următoarele termene: a) pentru incarcatura containerizata, în alt caz decât cel prevăzut la lit. c) cu cel puţin 24 de ore înainte de încărcarea în portul de plecare a mărfurilor; b) pentru mărfurile în vrac, în alt caz decât cel prevăzut la lit. c) cu cel puţin 4 de ore înainte ca mărfurile să fie introduse pe teritoriul vamal al României; c) dacă durata călătoriei este mai mica de 24 de ore, cu cel puţin 2 ore înainte ca mărfurile să fie introduse pe teritoriul vamal al României. (2) În cazul traficului aerian declaraţia sumară se depune la biroul vamal de intrare, în următoarele termene: a) pentru un zbor scurt, cel puţin din momentul ridicării rotilor avionului; b) pentru un zbor lung, cu cel puţin 4 ore înainte de sosirea în primul aeroport de pe teritoriul vamal al României.Prin zbor aerian scurt, în sensul prezentului aliniat, se înţelege un zbor a cărui durata este mai mica de 4 ore calculată de la ultimul aeroport de plecare dintr-o alta ţara până la sosirea în primul aeroport românesc. Toate celelalte zboruri sunt considerate zboruri lungi.Prin ridicarea rotilor unui avion, în sensul prezentului aliniat, se înţelege momentul în care avionul decoleaza în mod real. (3) În cazul traficului pe cale ferată şi pentru cel realizat în apele teritoriale, declaraţia sumară se depune la biroul vamal de intrare cu cel puţin 2 ore înainte de sosirea în primul punct de intrare în România. (4) În cazul traficului rutier, declaraţia sumară se depune la biroul vamal de intrare cu cel puţin 1 ora înainte de sosirea la biroul vamal de intrare în România. (5) Dacă declaraţia sumară este depusa prin alte procedee decât cele informatice, termenul prevăzut la alin. (1) lit. c), alin. (2) lit. a), alin. (3) şi (4) este de cel puţin patru ore. (6) În situaţia în care sistemul informatic al autorităţii vamale nu funcţionează temporar, termenele prevăzute la alin. (1)-(4), sunt aplicabile conform procedurii stabilite de autoritatea vamală.  +  Articolul 114 (1) Autoritatea vamală poate să modifice termenele prevăzute la art. 113 alin. (1), atunci când: a) se stabilesc prin acordurile internaţionale încheiate între România şi alte tari, schimburi de date din declaraţii într-un termen diferit; b) acordurile internaţionale încheiate între România şi alte tari prevăd recunoaşterea controalelor de securitate realizate în ţara de export. (2) Cu excepţia cazului în care controlul de securitate este efectuat în ţara de export, acest termen nu poate fi redus, pentru a permite biroului vamal de intrare să efectueze o analiza de risc prealabilă introducerii mărfurilor pe teritoriul vamal al României. (3) Fără a inlatura obligaţia prevăzută la art. 60 din Codul vamal şi excepţiile prevăzute în acest capitol atunci când mărfurile prezentate la vama nu sunt acoperite de o declaraţie sumară, persoana care a adus mărfurile, sau care îşi asuma responsabilitatea pentru transportul mărfurilor în teritoriul vamal al României, depune imediat o declaraţie sumară.  +  Secţiunea a 4-a Analiza de risc  +  Articolul 115 (1) După recepţia informaţiilor cuprinse în declaraţia sumară, biroul vamal de intrare efectuează o analiza de risc corespunzătoare, în special în scopul securităţii şi siguranţei, înainte de intrarea mărfurilor pe teritoriul vamal al României.Dacă declaraţia sumară a fost depusa la un alt birou vamal decât cel de intrare, biroul vamal de intrare ia în consideraţie, concluziile analizei de risc efectuate de primul birou vamal. (2) În situaţia în care mărfurile care beneficiază de excepţia privind depunerea declaraţiei sumare, potrivit art. 111, sunt introduse pe teritoriul vamal al României, analiza de risc, se efectuează la prezentarea mărfurilor, pe baza declaraţiei vamale depusa pentru acestea. (3) Autoritatea vamală efectuează analiza de risc cat mai repede posibil, fără să depăşească termenul corespunzător pentru fiecare tip particular de trafic stabilit la art. 113. Mărfurile pot primi liber de vama pentru alte transporturi înainte de expirarea termenelor prevăzute la art. 113 dacă rezultatele analizei de risc o permit.  +  Articolul 116 (1) În situaţia în care o nava sau aeronava urmează să facă escale în mai multe porturi sau aeroporturi aflate pe teritoriul vamal al României şi cu condiţia ca aceasta sa nu efectueze o escala intermediara în străinătate declaraţia sumară se depune în primul port sau aeroport românesc pentru toate mărfurile transportate, destinate a fi introduse sau transbordate pe teritoriul vamal al României. Autoritatea vamală din primul port sau aeroport de intrare procedează la analiza riscurilor de securitate. (2) În cazul identificarii unor riscuri, biroul vamal din primul port sau aeroport de intrare, în funcţie de nivelul pericolului, ia măsuri de interdicţie sau transmite concluziile analizei de risc către portul sau aeroportul următor. (3) În următorul port sau aeroport aflat pe teritoriul vamal al României, se depune declaraţie sumară numai pentru mărfurile descărcate. Termenele prevăzute la art. 113 pot fi reduse sau amânate.  +  Articolul 117 (1) Mărfurile care fac obiectul declaraţiei sumare şi care nu au fost descărcate din mijlocul de transport, trebuie să fie prezentate în stare intactă de persoana care o întocmeşte, ori de câte ori solicita autoritatea vamală, până în momentul în care mărfurile primesc o destinaţie vamală. (2) Persoana care deţine mărfurile, după ce au fost descărcate în vederea manipulării sau a depozitarii lor, devine responsabilă de obligaţia de a prezenta mărfurile în stare intactă la toate solicitarile autorităţii vamale.  +  Capitolul III Depozitul temporar  +  Articolul 118 (1) În situaţia în care locurile prevăzute la art. 74 alin. (1) din Codul vamal sunt aprobate cu titlu permanent pentru plasarea mărfurilor în depozit temporar, aceste locuri se numesc magazii de depozitare temporară. (2) În scopul asigurării aplicării reglementărilor vamale, autoritatea vamală poate, când nu administrează ea însăşi magazia de depozitare temporară, sa ceara ca: a) magaziile de depozitare temporară să fie prevăzute cu un sistem dublu de închidere, astfel încât sa nu fie permis accesul neautorizat; b) persoana care gestionează magazia de depozitare temporară sa ţină o evidenta operativă care să permită urmărirea miscarii mărfurilor.  +  Articolul 119 (1) În situaţia în care o declaraţie vamală a fost depusa la biroul de intrare ca declaraţie sumară, conform art. 62 din Codul vamal, declaraţia vamală poate fi acceptată imediat după prezentarea mărfurilor şi plasarea acestora sub regimul vamal declarat.În caz contrar, mărfurile prezentate la biroul vamal, potrivit art. 66 din Codul vamal, se considera a fi plasate în depozit temporar iar declaraţia sumară este reţinută de autoritatea vamală pentru a se urmări acordarea unei destinaţii vamale. În scopul aplicării art. 72 din Codul vamal, data depunerii declaraţiei sumare este considerată data prezentării mărfurilor. (2) Pentru mărfurile străine care au circulat, înainte de prezentarea lor la biroul vamal de destinaţie, sub procedura de tranzit, declaraţia sumară, în scopul depozitarii temporare, are forma exemplarului de declaraţie de tranzit prezentat autorităţii vamale la biroul de destinaţie.  +  Articolul 120Fără a se inlatura aplicarea dispoziţiilor art. 79-80 din Codul vamal, persoana care a întocmit declaraţia sumară sau, când o asemenea declaraţie nu a fost încă depusa, persoana prevăzută la art. 61 alin. (3) din Codul vamal, răspunde de punerea în aplicare a măsurilor stabilite de autoritatea vamală potrivit art. 76 din Codul vamal şi suporta costurile.  +  Capitolul IV Verificarea mărfurilor şi prelevarea de probe de către persoana interesată  +  Articolul 121 (1) Aprobarea de verificare a mărfurilor, conform art. 68 din Codul vamal, se acordă la cererea verbală a persoanei abilitate să solicite pentru acestea o destinaţie vamală, cu excepţia cazurilor în care autoritatea vamală, în funcţie de circumstanţe, apreciază ca este necesară o cerere scrisă.Aprobarea prelevarii de probe se face numai la cererea scrisă a persoanei interesate. (2) Cererea scrisă poate fi întocmită şi prin procedee informatice. Aceasta cerere se semnează de persoana interesată, se depune la autoritatea vamală şi cuprinde următoarele date: a) numele şi adresa solicitantului; b) locul unde se afla mărfurile; c) numărul declaraţiei sumare, dacă a fost deja depusa; d) orice alte date necesare pentru identificarea mărfurilor.Autoritatea vamală acorda aprobarea după depunerea cererii de către persoana interesată. Dacă aceasta cerere se referă la prelevarea de probe, autoritatea vamală stabileşte cantitatea de mărfuri care se poate preleva. (3) Verificarea prealabilă a mărfurilor şi prelevarea de probe se efectuează sub controlul autorităţii vamale, care precizează procedurile de urmat pentru fiecare caz în parte.Persoana interesată îşi asuma responsabilitatea şi costurile operaţiunilor de dezambalare, cantarire, reambalare sau pentru orice alta manipulare a mărfurilor şi suporta orice costuri legate de analize. (4) Probele prelevate se supun formalităţilor de acordare a unei destinaţii vamale. În cazul în care examinarea probelor are ca rezultat distrugerea sau pierderea lor iremediabila, nu se considera ca pentru acestea a luat naştere o datorie vamală. În cazul deşeurilor şi resturilor se aplică prevederile art. 200 alin. (5) din Codul vamal.  +  Capitolul V Dispoziţii ce se aplică pentru mărfurile expediate pe mare sau pe calea aerului  +  Secţiunea 1 Dispoziţii generale  +  Articolul 122În cazul în care mărfurile dintr-o alta ţara se introduc pe teritoriul vamal al României, pe mare sau pe calea aerului şi se expediază sub acoperirea unui singur document de transport cu folosirea aceluiaşi mod de transport, fără transbordare, către un alt port sau aeroport din ţara, acestea se prezintă la biroul vamal cu respectarea dispoziţiilor art. 66 din Codul vamal, numai în portul sau pe aeroportul unde sunt descărcate sau transbordate.  +  Secţiunea a 2-a Dispoziţii aplicabile bagajelor de mana şi bagajelor de cala aparţinând călătorilor  +  Articolul 123În scopul aplicării prezentei secţiuni, prin termenii de mai jos se înţelege:1. Aeroport naţional - orice aeroport aflat pe teritoriul vamal al României.2. Aeroport internaţional - orice aeroport aflat pe teritoriul vamal al României în punctele de trecere a frontierei deschise traficului aerian cu alte tari.3. Port naţional orice port situat pe teritoriul vamal al României.4. Ambarcatiune de agrement - orice ambarcatiune particulară destinată voiajelor, al carei itinerar este fixat de utilizator.5. Aeronava turistica sau de afaceri - aeronava particulară destinată călătoriilor, al carei itinerar este fixat de utilizator.6. Bagaje - toate obiectele transportate, indiferent în ce mod, de o persoană în cursul călătoriei sale.  +  Articolul 124 (1) În cazul călătoriei pe calea aerului, prin bagaj de cala se înţelege bagajul înregistrat în aeroportul de plecare şi care nu este accesibil persoanei pe durata zborului şi nici pe durata escalelor. (2) În cazul călătoriei pe calea aerului, prin bagaj de mana se înţelege bagajul pe care persoana îl are asupra sa.  +  Articolul 125 (1) Controalele şi formalităţile vamale aplicabile bagajelor de mana şi de cala aparţinând persoanelor care călătoresc cu o aeronava care vine de pe un aeroport dintr-o alta ţara şi care, după o escala pe un aeroport naţional, îşi continua zborul spre un alt aeroport internaţional de pe teritoriul vamal al României, se desfăşoară pe acesta din urma; bagajele se supun reglementărilor vamale prevăzute pentru persoanele care vin din alte tari în cazurile în care persoana nu poate face dovada ca mărfurile sunt româneşti. (2) Controalele şi formalităţile vamale aplicabile bagajelor de mana şi de cala aparţinând persoanelor care călătoresc cu o aeronava care face escala pe un aeroport naţional, înainte de a-şi continua zborul spre un aeroport dintr-o alta ţara, se desfăşoară pe aeroportul de plecare cu condiţia ca acesta să fie un aeroport internaţional.Bagajele de mana pot fi supuse controlului şi pe aeroportul naţional unde aeronava face escala, în cazul în care pe acest aeroport funcţionează autorităţi vamale. (3) Controalele şi formalităţile vamale care se aplică bagajelor aparţinând persoanelor ce folosesc un serviciu maritim sau fluvial asigurat de aceeaşi nava şi care cuprinde etape succesive plecand din, oprind la, sau sosind dintr-o alta ţara, se desfăşoară în portul în care bagajele respective se incarca sau descarca, după caz.  +  Articolul 126 (1) Controalele şi formalităţile vamale aplicabile bagajelor aparţinând persoanelor aflate la bordul ambarcatiunilor de agrement se desfăşoară în port, indiferent de originea sau destinaţia acestor ambarcatiuni. (2) Controalele şi formalităţile vamale aplicabile bagajelor aparţinând persoanelor aflate la bordul aeronavelor turistice sau de afaceri, care vin de pe un aeroport dintr-o alta ţara şi care, după o escala pe un aeroport naţional îşi continua zborul spre un alt aeroport internaţional de pe teritoriul vamal al României, se efectuează: a) pe primul aeroport de sosire care trebuie să fie un aeroport internaţional al României, pentru zborurile sosite de pe un aeroport dintr-o alta ţara, în cazul în care aeronava, după o escala, îşi continua zborul către un alt aeroport al României; b) pe ultimul aeroport internaţional al României, pentru zborurile venind de pe un aeroport naţional de unde, după o escala, aeronava îşi continua zborul către un aeroport internaţional din alt stat.  +  Articolul 127 (1) În cazul în care bagajele care ajung pe un aeroport aflat pe teritoriul vamal al României la bordul unei aeronave sosind de pe un aeroport străin şi se transfera pe o alta aeronava care pleacă într-un zbor intern: a) controlul şi formalităţile aplicabile bagajelor de cala se efectuează pe aeroportul de sosire al zborului intern cu condiţia ca acesta să fie un aeroport internaţional, în sensul art. 123 pct. 2; b) controlul bagajelor de mana se efectuează pe primul aeroport internaţional. Cu toate acestea, pe aeroportul de sosire al unui zbor intern pot fi efectuate controale suplimentare numai în cazuri excepţionale, când se dovedesc a fi necesare în urma controlului asupra bagajelor de cala. Controlul asupra bagajelor de cala se poate desfăşura pe primul aeroport aflat pe teritoriul vamal al României numai în cazuri excepţionale, când se dovedesc a fi necesare în urma efectuării controlului asupra bagajelor de mana. (2) În cazul în care bagajele sunt încărcate pe un aeroport aflat pe teritoriul vamal al României pe o aeronava care pleacă într-un zbor intern pentru a fi apoi transferate pe un alt aeroport pe o aeronava a carei destinaţie este un aeroport străin: a) controlul şi formalităţile aplicabile bagajelor de cala se efectuează pe aeroportul de plecare al zborului dacă acesta este un aeroport internaţional, în sensul art. 123 pct. 2; b) controlul bagajelor de mana se efectuează pe ultimul aeroport internaţional. Cu toate acestea, se pot efectua controale prealabile asupra acestor bagaje pe aeroportul de plecare al unui zbor intern numai în cazuri excepţionale, când se dovedesc necesare după controlul asupra bagajelor de cala; c) se pot desfăşura controale suplimentare asupra bagajelor de cala pe ultimul aeroport aflat pe teritoriul vamal al României, numai în cazuri excepţionale, când acestea se dovedesc necesare după efectuarea controlului asupra bagajelor de mana. (3) Controlul şi formalităţile aplicabile bagajelor care sosesc pe un aeroport aflat pe teritoriul vamal al României, la bordul unui zbor regulat sau charter, de pe un aeroport străin şi care sunt transferate pe o aeronava turistica sau de afaceri care pleacă într-un zbor intern se desfăşoară pe aeroportul de sosire a zborului regulat sau charter. (4) Controlul şi formalităţile aplicabile în cazul bagajelor încărcate pe un aeroport aflat pe teritoriul vamal al României pe o aeronava turistica sau de afaceri care pleacă într-un zbor intern pentru transferarea, pe un alt aeroport, la bordul unui zbor regulat sau charter având ca destinaţie un aeroport străin, se desfăşoară pe aeroportul de plecare a zborului regulat sau charter  +  Articolul 128 (1) Autoritatea vamală ia măsuri de supraveghere pentru ca: a) la sosire, persoanele sa nu poată transfera mărfurile înainte de desfăşurarea controlului asupra bagajelor de mana sau de cala; b) la plecare, persoanele sa nu poată transfera mărfurile după efectuarea controlului asupra bagajelor de mana sau de cala. (2) Autoritatea vamală poate stabili norme privind modalităţile de efectuare a acestor controale, care se publică în Monitorul Oficial al României. (3) Bagajele de cala înregistrate pe un aeroport aflat pe teritoriul vamal al României se identifica prin intermediul unei etichete aplicate de aeroportul respectiv. Modelul de eticheta şi caracteristicile tehnice ale acesteia sunt prezentate în anexa nr. 8.  +  Titlul VII DECLARAŢII VAMALE  +  Capitolul I Declaraţia vamală în scris  +  Secţiunea 1 Dispoziţii generale  +  Articolul 129 (1) În cazul în care o declaraţie vamală se referă la doua sau mai multe articole, datele referitoare la fiecare articol sunt considerate ca reprezentând o declaraţie separată. (2) Părţile componente ale echipamentelor industriale care se clasifica la un singur cod din Nomenclatura Combinata trebuie considerate ca fiind o singura marfa.  +  Articolul 130 (1) Fără a se inlatura aplicarea dispoziţiilor legii penale, depunerea la biroul vamal a unei declaraţii semnată de către declarant sau reprezentantul sau atrage răspunderea acestuia, potrivit prevederilor legale, pentru: a) corectitudinea informaţiilor înscrise în declaraţie; b) autenticitatea documentelor anexate; c) respectarea obligaţiilor care decurg din plasarea mărfurilor sub regimul vamal solicitat. (2) Autoritatea vamală poate autoriza ca declaraţiile vamale întocmite prin procedee informatice să fie direct autentificate de sistemul informatic, în locul aplicării manuale sau mecanice a ştampilei biroului vamal şi a semnăturii agentului vamal desemnat. (3) Autoritatea vamală poate aproba, în condiţiile şi modalităţile pe care le stabileşte, ca anumite date din declaraţia scrisă să fie înlocuite, acolo unde este cazul, prin trimiterea acestora la biroul vamal, cu ajutorul mijloacelor electronice, sub forma codata.  +  Articolul 131 (1) Documentele anexate la declaraţia vamală în detaliu se păstrează de autoritatea vamală. (2) În cazurile în care titularul utilizează aceste documente pentru alte operaţiuni, acestea se restituie, fiind înlocuite cu o copie certificată de autoritatea vamală. În aceasta situaţie autoritatea vamală ia toate măsurile pentru a se asigura ca documentele în cauza nu pot fi folosite ulterior decât în legătură cu cantitatea sau valoarea mărfurilor pentru care aceste documente rămân valabile.  +  Articolul 132 (1) Declaraţia se depune în unul din următoarele locuri: a) la biroul vamal competent în a cărui raza de activitate se afla locul în care mărfurile sunt prezentate sau ar trebui să fie prezentate, conform reglementărilor vamale; b) la biroul vamal competent pentru a asigura supravegherea locului unde exportatorul are sediul sau a locului în care mărfurile sunt condiţionate sau încărcate pentru export, în cazul în care nu exista o dispoziţie contrară.Declaraţia se depune imediat după prezentarea mărfurilor sau, în cazul unei declaraţii depuse conform lit. b), de îndată ce mărfurile au fost puse la dispoziţia autorităţii vamale pentru control. (2) Autoritatea vamală poate autoriza depunerea declaraţiei înainte ca declarantul să prezinte mărfurile sau să le pună la dispoziţie pentru control. În acest caz, autoritatea vamală poate stabili un termen, în funcţie de circumstanţe, pentru prezentarea sau punerea la dispoziţie a mărfurilor. Dacă acest termen nu este respectat se considera ca declaraţia nu a fost depusa. Declaraţia nu se accepta decât după ce mărfurile au fost prezentate sau puse la dispoziţia autorităţii vamale.  +  Articolul 133 (1) Declaraţia se depune la biroul vamal competent în zilele şi în orele de program.Autoritatea vamală poate aproba, la cererea şi pe cheltuiala declarantului, ca declaraţia vamală să fie depusa în afară zilelor şi orelor de program. (2) Declaraţia vamală care se prezintă autorităţii vamale, în alt loc, desemnat în acest scop, pe baza autorizării acordate, se considera ca fiind prezentată biroului vamal competent.  +  Articolul 134Data acceptării declaraţiei vamale în detaliu se înscrie de autoritatea vamală pe declaraţie.  +  Articolul 135Autoritatea vamală poate permite sau poate să solicite efectuarea rectificarilor prevăzute la art. 88 din Codul vamal prin depunerea unei noi declaraţii care să înlocuiască declaraţia iniţială. În aceste cazuri, data de referinţa pentru calculul eventualelor drepturi datorate şi pentru aplicarea oricăror prevederi care reglementează regimul vamal în cauza se considera data acceptării declaraţiei iniţiale.  +  Secţiunea a 2-a Formularele declaraţiei scrise  +  Articolul 136 (1) Modelul oficial al declaraţiei vamale scrise utilizata în cadrul procedurii normale, în vederea plasarii mărfurilor sub un regim vamal sau a reexportului prevăzut la art. 200 alin. (3) din Codul vamal este declaraţia vamală în detaliu. (2) În scopul declarării mărfurilor, pot fi utilizate şi alte formulare, dacă reglementările vamale permit aceasta. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) nu exclud: a) acordarea scutirii de la obligaţia prezentării unei declaraţii scrise, potrivit prevederilor legale, pentru punerea în libera circulaţie, exportul sau admitere temporară; b) eliminarea obligaţiei de a prezenta formularul prevăzut la alin. (1) în cazul în care se aplică dispoziţiile speciale referitoare la trimiterile poştale simple sau prin colet poştal; c) utilizarea unor formulare speciale pentru facilitarea declarării mărfurilor în anumite cazuri, dacă autoritatea vamală permite acest lucru; d) utilizarea de către persoanele interesate a listelor de incarcatura pentru îndeplinirea formalităţile de tranzit în cazul expeditiilor constituite din mai multe partide de mărfuri; e) imprimarea, dacă este cazul chiar şi pe hârtie obişnuită, a declaraţiei vamale de export, tranzit sau de punere în libera circulaţie şi a documentelor care atesta statutul român al mărfurilor care nu au circulat sub regimul de tranzit intern, în cazul utilizării sistemelor publice sau private de procesare a datelor, în condiţiile stabilite de autoritatea vamală; f) posibilitatea ca declaraţia vamală în sensul alin. (1) în cazul în care se foloseşte un sistem informatic de procesare a declaraţiei sa ia forma declaraţiei vamale în detaliu tiparita cu ajutorul acestui sistem. (4) Autoritatea vamală nu poate solicita alte documente administrative, cu excepţia celor care sunt prevăzute în reglementările legale şi a celor care sunt obligatorii pentru operatorii economici care, la cererea lor, doresc sa beneficieze de o anumită facilitate legală, aceste documente fiind necesare pentru aplicarea unor reglementări care nu se pot respecta doar prin folosirea declaraţiei vamale în detaliu. (5) La declararea mărfurilor se utilizează Tariful vamal integrat, ce cuprinde totalitatea reglementărilor legale privind acordarea regimului vamal. (6) Modelul formularului declaraţiei vamale în detaliu este prevăzut în anexa nr. 9.  +  Articolul 137Fără a se încalcă dispoziţiile art. 136 alin. (3), autoritatea vamală poate renunţa, în scopul realizării formalităţilor pentru export sau de punere în libera circulaţie, la producerea unuia sau mai multor exemplare ale declaraţiei vamale în detaliu destinate propriei utilizări, cu condiţia ca informaţiile respective să fie disponibile pe alte suporturi.  +  Articolul 138 (1) Formularele declaraţiei vamale în detaliu se imprima şi se utilizează sub forma unor subseturi care conţin numărul de exemplare necesare pentru realizarea formalităţilor aferente regimului vamal sub care se plaseaza mărfurile. (2) În cazul în care regimul de tranzit este precedat sau urmat de un alt regim vamal, poate fi prezentat autorităţii vamale un subset care să conţină numărul de exemplare necesar pentru efectuarea formalităţilor aferente regimului de tranzit şi regimului vamal precedent sau ulterior. (3) Subseturile prevăzute la alin. (1) şi (2) se iau din setul complet alcătuit din 8 exemplare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 9 sau, în cazul realizării cu ajutorul unui sistem informatic pentru prelucrarea declaraţiilor, din două seturi succesive de câte patru exemplare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 9. (4) Autoritatea vamală poate stabili, dacă este cazul, ca formularele declaraţiei să fie suplimentate, cu unul sau mai multe formulare complementare, prezentate în subseturi conţinând exemplarele necesare pentru efectuarea formalităţilor referitoare la regimul vamal sub care se plaseaza mărfurile. Exemplarele necesare pentru efectuarea formalităţilor referitoare la regimurile vamale anterioare sau ulterioare se pot anexa, dacă este cazul.Subseturile complementare se iau din setul complet de 8 exemplare, conform modelului prevăzut la anexa nr. 9, sau din două seturi de patru exemplare, conform modelului prevăzut la anexa nr. 9.Formularele complementare constituie parte integrantă din declaraţia vamală în detaliu la care se referă. (5) Prin exceptare de la prevederile alin. (4), autoritatea vamală poate stabili ca, în cazul în care se utilizează un sistem informatic pentru imprimarea declaraţiilor vamale, sa nu se utilizeze formularele complementare.  +  Articolul 139 (1) În cazul aplicării prevederilor art. 138 alin. (2), fiecare parte interesată răspunde numai de datele privind regimul vamal solicitat în calitate de declarant, principal obligat sau reprezentant al unuia dintre aceştia. (2) În vederea aplicării prevederilor alin. (1), când declarantul utilizează o declaraţie vamală în detaliu eliberata în cursul unui regim vamal precedent, acesta este obligat ca, înainte de a depune declaraţia, sa verifice exactitatea datelor existente pentru rubricile de care este răspunzător şi aplicabilitatea lor pentru mărfurile în cauza şi regimul solicitat, şi sa procedeze la efectuarea completărilor necesare. În aceste cazuri declarantul informează imediat biroul vamal la care s-a depus declaraţia asupra constatării oricăror neconcordante între mărfurile respective şi datele existente, iar declaraţia se întocmeşte pe noi exemplare ale formularelor declaraţiei vamale în detaliu.  +  Articolul 140În cazul în care se foloseşte declaraţia vamală în detaliu pentru a acoperi mai multe regimuri vamale succesive, autoritatea vamală verifica existenta concordanţei între datele înscrise în declaraţiile referitoare la diferitele regimuri în cauza.  +  Articolul 141 (1) Declaraţia vamală în detaliu se întocmeşte în limba română. (2) Declaraţia vamală în detaliu se completează în conformitate cu Normele tehnice de completare, utilizare şi tipărire a declaraţiei vamale în detaliu, care se stabilesc de Autoritatea Naţionala a Vamilor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, şi cu toate prevederile stabilite prin alte reglementări legale. (3) În situaţia în care o declaraţie vamală în detaliu este utilizata ca declaraţie sumară, aceasta declaraţie, pe lângă rubricile necesare aplicării regimului vamal corespunzător cuprinde şi datele declaraţiei sumare prevăzută în anexa nr. 7.  +  Articolul 142Codurile care se utilizează la completarea formularelor prevăzute la art. 136 sunt înscrise în Normele tehnice de completare, utilizare şi tipărire a declaraţiei vamale în detaliu.  +  Articolul 143 (1) În cazurile în care reglementările legale impun existenta unor exemplare suplimentare ale formularului prevăzut la art. 136 declarantul poate folosi formulare suplimentare sau fotocopii ale formularului respectiv. (2) Formularele suplimentare sau fotocopiile se semnează de către declarant şi se prezintă autorităţii vamale care le vizează, în aceleaşi condiţii ca şi declaraţia vamală în detaliu. Formularele suplimentare sau fotocopiile declaraţiei vamale se accepta ca şi cum ar fi documente oficiale, dacă autoritatea vamală stabileşte ca sunt îndeplinite condiţiile privind calitatea şi lizibilitatea acestora.  +  Secţiunea a 3-a Datele de identificare solicitate în funcţie de regimul vamal  +  Articolul 144 (1) În situaţia în care o declaraţie vamală este cerută pentru mărfurile care părăsesc teritoriul vamal al României, conform art. 202 din Codul vamal, aceasta declaraţie trebuie completată pe formularul prevăzut în anexa nr. 9 şi potrivit instrucţiunilor prevăzute la art. 141. (2) Datele de identificare solicitate în cazul în care se foloseşte unul dintre formularele prevăzute la art. 136 alin. (2) sunt cele înscrise în formularul respectiv. Acestea se suplimenteaza, dacă este cazul, cu dispoziţiile referitoare la regimul vamal solicitat.  +  Secţiunea a 4-a Documentele care însoţesc declaraţia vamală  +  Articolul 145 (1) Declaraţia vamală pentru punerea în libera circulaţie este însoţită de următoarele documente: a) factura în baza căreia se declara valoarea în vama a mărfurilor, conform prevederilor art. 77; b) declaraţia pentru valoarea în vama a mărfurilor declarate în cazul în care acest lucru este cerut, conform prevederilor art. 74, întocmită potrivit condiţiilor stabilite prin articolul menţionat; c) documentele solicitate pentru aplicarea unui regim tarifar preferenţial sau a altor măsuri de derogare de la regimul de drept comun aplicabil mărfurilor declarate; d) alte documente necesare aplicării dispoziţiilor prevăzute în normele legale specifice care reglementează punerea în libera circulaţie a mărfurilor declarate. (2) Autoritatea vamală poate, după caz, să solicite la depunerea declaraţiei vamale, prezentarea documentelor de transport sau a documentelor referitoare la regimul vamal precedent.În cazul în care un singur articol se prezintă în doua sau mai multe colete, autoritatea vamală poate să solicite prezentarea unei liste a coletelor sau un document echivalent, indicând conţinutul fiecărui colet. (3) În cazul în care mărfurile sunt exonerate de drepturi de import, autoritatea vamală poate să nu solicite documentele prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c), când considera ca acest lucru nu este necesar în scopul aplicării prevederilor legale privind punerea în libera circulaţie a mărfurilor respective.  +  Articolul 146 (1) Declaraţia de tranzit este însoţită de documentul de transport. Biroul vamal de plecare poate dispensa declarantul de la obligaţia de a prezenta acest document la data îndeplinirii formalităţilor vamale.La cererea autorităţii vamale, pe parcursul transportului, declarantul este obligat să prezinte documentul de transport. (2) Documentul vamal de expediţie, de export sau de reexport al mărfurilor de pe teritoriul vamal al României sau orice alt document cu putere juridică echivalenta se prezintă biroului vamal de plecare, împreună cu declaraţia de tranzit aferentă, cu excepţia cazurilor în care se aplică, potrivit prevederilor legale, măsuri de simplificare. (3) Autoritatea vamală poate solicita, dacă este cazul, prezentarea documentului vamal aferent regimului vamal precedent.  +  Articolul 147 (1) Fără a inlatura aplicarea reglementărilor specifice, documentele care însoţesc declaraţia de plasare sub un regim vamal economic, sunt: a) pentru antrepozitul vamal de tip D, documentele prevăzute la art. 145 alin. (1) lit. a) şi b), iar pentru celelalte tipuri de antrepozite nu este necesară prezentarea de alte documente; b) pentru regimul de perfecţionare activa în sistemul cu rambursare documentele prevăzute la art. 145 alin. (1), iar pentru sistemul cu suspendare documentele prevăzute la art. 145 alin. (1) lit. a) şi b), şi, când este cazul, autorizaţia scrisă pentru regimul vamal sau o copie a cererii de autorizare pentru cazul în care, potrivit legii, se eliberează o autorizaţie retroactivă; c) pentru regimul de transformare sub control vamal, documentele prevăzute la art. 145 alin. (1) lit. a) şi b), şi, când este cazul, autorizaţia scrisă pentru regimul vamal sau o copie a cererii de autorizare pentru cazul în care, potrivit legii, se eliberează o autorizaţie retroactivă; d) pentru regimul de admitere temporară cu exonerare parţială de drepturi de import, documentele prevăzute la art. 145 alin. (1), iar în cazul exonerarii totale de drepturi de import documentele prevăzute la art. 145 alin. (1) lit. a) şi b) şi când este cazul, autorizaţia scrisă a regimului vamal sau o copie a cererii de autorizare pentru cazul în care, potrivit legii, se eliberează o autorizaţie retroactivă; e) pentru regimul de perfecţionare pasiva, documentele prevăzute la art. 145 alin. (1) şi când este cazul, autorizaţia scrisă a regimului vamal sau o copie a cererii de autorizare pentru cazul în care, potrivit legii, se eliberează o autorizaţie retroactivă. (2) Pentru declaraţiile vamale de plasare sub un regim vamal economic se aplică dispoziţiile art. 145 alin. (2). (3) Autoritatea vamală poate aproba ca, în loc sa însoţească declaraţia vamală, autorizaţia scrisă pentru acordarea regimului vamal solicitat sau o copie a cererii de autorizare să fie ţinuta la dispoziţia sa.  +  Articolul 148 (1) Declaraţia de export sau reexport este însoţită de documentele necesare aplicării corecte a drepturilor de export şi a dispoziţiilor care reglementează exportul mărfurilor respective. (2) Pentru declaraţiile de export sau reexport se aplică prevederile art. 145 alin. (2).  +  Articolul 149Pentru punerea în libera circulaţie şi exportul de presa, tiparituri, energie electrica, mărfuri transportate prin conducte, precum şi pentru alte mărfuri care se transporta în condiţii specifice ori mărfuri care nu au caracter comercial, Autoritatea Naţionala a Vamilor stabileşte proceduri simplificate, inclusiv exceptarea de la depunerea declaraţiei vamale în detaliu sau înlocuirea declaraţiei vamale în detaliu cu alte documente.  +  Articolul 150 (1) În declaraţia vamală în detaliu cantitatea mărfurilor se înscrie pe baza greutatii brute sau nete din documentele de transport sau din factura şi, după caz, a încă unui element cantitativ specific, stabilit potrivit normelor emise de Autoritatea Naţionala a Vamilor. În cazul energiei electrice şi al mărfurilor transportate prin conducte, cantitatea este cea indicată de contoarele instalate. (2) În caz de indicii temeinice de frauda mărfurile se cantaresc pe cheltuiala importatorului sau exportatorului, la cererea autorităţii vamale. Dacă nu sunt condiţii pentru cantarire la biroul vamal la care s-a depus declaraţia vamală în detaliu, mărfurile se dirijeaza la cel mai apropiat birou vamal unde exista asemenea condiţii.  +  Capitolul II Declaraţia vamală prin procedee informatice  +  Articolul 151 (1) În cazul în care declaraţiile vamale sunt întocmite prin procedee informatice, Autoritatea Naţionala a Vamilor poate autoriza declarantul ca datele de identificare a declaraţiei vamale scrise, menţionate în Normele tehnice de completare, utilizare şi tipărire a declaraţiei vamale în detaliu, să fie transmise biroului vamal, în vederea procesarii pe calculator, prin date în forme codificate sau în orice alta forma stabilită de către autoritatea vamală şi care să corespundă datelor de identificare cerute pentru declaraţiile scrise. (2) O declaraţie vamală realizată prin schimb electronic de date, denumit în continuare EDI, se considera ca a fost depusa când mesajul EDI este înregistrat de autoritatea vamală.Acceptarea unei declaraţii vamale produsă prin EDI se comunică declarantului prin trimiterea unui mesaj de răspuns conţinând cel puţin detaliile de identificare a mesajului primit sau, după caz, şi numărul de înregistrare a declaraţiei vamale şi data acceptării acesteia. (3) În cazul în care declaraţia vamală este realizată prin mesaj EDI, autoritatea vamală stabileşte, prin normele de procesare a declaraţiei vamale prin sistemul informatic vamal, modalităţile de aplicare a prevederilor art. 184. (4) În cazul în care declaraţia vamală este realizată prin mesaj EDI, liberul de vama se notifica declarantului prin indicarea cel puţin a datelor de identificare a declaraţiei şi a datei acordării liberului de vama. (5) Dispoziţiile alin. (2)-(4) se aplică şi în cazul în care datele de identificare a declaraţiei vamale sunt introduse în sistemul vamal de procesare a datelor.  +  Articolul 152În cazul în care, la cererea declarantului, este solicitată o copie a declaraţiei vamale pentru completarea altor formalităţi, aceasta se întocmeşte şi este certificată de biroul vamal sau conform prevederilor art. 130 alin. (2).  +  Articolul 153Autoritatea Naţionala a Vamilor poate autoriza, în condiţiile tehnice şi administrative stabilite, ca documentele solicitate pentru plasarea mărfurilor sub un regim vamal să fie întocmite şi transmise pe cale electronică.  +  Capitolul III Declaraţia vamală verbală sau prin alta acţiune  +  Secţiunea 1 Declaraţia vamală verbală  +  Articolul 154Declaraţia vamală verbală pentru punerea în libera circulaţie a mărfurilor se face în cazul: a) mărfurilor fără caracter comercial, aflate în bagajele personale ale călătorilor ori expediate către persoane fizice sau, cu aprobarea autorităţii vamale, în cazuri de importanţa neglijabila; b) mărfurilor cu caracter comercial, dacă este îndeplinită condiţia ca valoarea totală pe lot şi pe declarant sa nu depăşească echivalentul în lei a 175 de euro, iar lotul sa nu facă parte dintr-o serie regulată de loturi similare şi mărfurile sa nu fie transportate de un transportator independent ca parte a unui lot mai mare; c) mărfurilor prevăzute la art. 159 când acestea se încadrează în categoria de mărfuri returnate; d) mărfurilor prevăzute la art. 160 lit. b) şi c).  +  Articolul 155Declaraţia vamală verbală pentru mărfurile de export se poate face în cazul: a) mărfurilor fără caracter comercial aflate în bagajele personale ale călătorilor sau expediate de persoane fizice; b) mărfurilor prevăzute la art. 154 lit. b); c) mărfurilor prevăzute la art. 161 lit. b) şi c); d) altor mărfuri în cazuri de importanţa economică neglijabila, când acest lucru este aprobat de către autoritatea vamală.  +  Articolul 156 (1) Prin exceptare de la prevederile art. 154 şi 155, se depune declaraţie vamală scrisă, în toate cazurile, pentru următoarele mărfuri: a) arme şi muniţii, materiale explozive, radioactive, nucleare, precum şi produse strategice prevăzute în legi speciale; b) droguri sau substanţe psihotrope şi precursorii acestora, materiale biologice cu potenţial de contaminare în masa, medicamente care conţin substanţe stupefiante sau psihotrope, substanţe chimice esenţiale, precum şi produse şi substanţe toxice; c) obiecte din metale preţioase, cu sau fără pietre preţioase, care depăşesc uzul personal stabilit prin reglementările legale; d) mărfuri cu caracter cultural, istoric sau artistic, numai la ieşirea din ţara. Aceste mărfuri pot fi declarate, în scris, şi la intrarea în ţara în vederea scoaterii lor fără alta aprobare. (2) Conform prevederilor art. 136 alin. (2), pentru mărfurile la care se aplică prevederile alin. (1), călătorii fac declaraţia în scris pe formulare tipizate care se pun gratuit la dispoziţia călătorilor de birourile vamale.  +  Articolul 157 (1) În cazul în care persoana care declara mărfurile acţionează în numele altei persoane în calitate de reprezentant, autoritatea vamală poate stabili sa nu aplice prevederile art. 154-155. (2) Autoritatea vamală poate solicita depunerea unei declaraţii scrise în cazul în care are îndoieli cu privire la exactitatea sau integralitatea datelor declarate.  +  Articolul 158 (1) În cazul mărfurilor declarate verbal, potrivit prevederilor art. 154-155, care se supun drepturilor de import sau export, autoritatea vamală eliberează titularului o chitanţa, după achitarea drepturilor datorate. (2) Chitanţa conţine cel puţin următoarele informaţii: a) denumirea biroului vamal emitent; b) datele de identificare a titularului; c) descrierea suficient de precisa pentru identificarea mărfurilor, inclusiv clasificarea în tariful vamal, după caz; d) cantitatea şi valoarea; e) calculul drepturilor încasate; f) data la care a fost întocmită.  +  Articolul 159 (1) Declararea mărfurilor, în vederea admiterii temporare, potrivit condiţiilor prevăzute la art. 359 alin. (5), poate fi facuta verbal pentru: a) animalele pentru transhumanta, pasunat, pentru munci sau transport şi alte mărfuri care îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 428 alin. (1) lit. a); b) ambalajele prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a) care poarta însemnele permanente, imposibil de sters, ale unei persoane stabilite în afară României; c) echipamentele destinate producţiei şi transmisiei de programe de radio şi televiziune şi vehiculele special adaptate scopului prevăzut mai sus şi echipamente ale acestora, introduse de către entităţi publice sau private cu sediul în afară României şi aprobate de autoritatea vamală care eliberează autorizaţiile pentru regimul de admitere temporară al unor astfel de echipamente şi vehicule; d) instrumentele şi aparatele necesare personalului medical pentru acordarea de asistenţa pacientilor în asteptarea unui transplant de organe, în condiţiile prevăzute la art. 430 alin. (1); e) mărfurile prevăzute la art. 162; f) alte categorii de mărfuri, în cazul în care acest lucru este autorizat de către autoritatea vamală. (2) Mărfurile prevăzute la alin. (1) pot face obiectul unei declaraţii verbale în vederea reexportului care încheie regimul de admitere temporară.  +  Secţiunea a 2-a Declararea mărfurilor prin alta acţiune  +  Articolul 160Mărfurile care nu fac obiectul unei declaraţii vamale exprese şi se considera ca fiind declarate în vederea punerii în libera circulaţie, potrivit prevederilor art. 163, sunt următoarele: a) mărfurile fără caracter comercial, aflate în bagajele personale ale călătorilor care beneficiază de scutire de la plata drepturilor de import fie conform prevederilor art. 45-49 din Ordonanţa Guvernului nr. 59/2003 privind unele categorii de bunuri scutite de la plata datoriei vamale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 545/2003, cu modificările şi completările ulterioare, fie ca mărfuri returnate; b) mărfurile care beneficiază de scutire de la plata drepturilor de import conform prevederilor art. 39-44 din Ordonanţa Guvernului nr. 59/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 545/2003, cu modificările şi completările ulterioare; c) mijloace de transport care beneficiază de scutire de la plata drepturilor de import ca mărfuri returnate; d) mărfurile importate în cadrul unui trafic de importanţa neglijabila şi care sunt dispensate de obligaţia de a fi prezentate unui birou vamal, conform prevederilor art. 64 alin. (4) din Codul vamal, dacă nu sunt supuse plăţii drepturilor de import.  +  Articolul 161Următoarele mărfuri, în cazul în care nu fac obiectul unei declaraţii vamale exprese, se considera ca fiind declarate în vederea exportului prin acţiunea prevăzută la art. 163 alin. (1) lit. b): a) mărfurile fără caracter comercial, care nu se supun la plata drepturilor de export şi se afla în bagajele personale ale călătorilor; b) mijloacele de transport înmatriculate pe teritoriul vamal al României şi destinate reimportului; c) mărfurile prevăzute în Capitolul III din Ordonanţa Guvernului nr. 59/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 545/2003, cu modificările şi completările ulterioare; d) alte mărfuri, în cazuri de importanţa economică neglijabila, când acest lucru este aprobat de autoritatea vamală.  +  Articolul 162 (1) În cazul în care nu au fost declarate verbal sau în scris, se considera ca fiind declarate pentru admitere temporară prin acţiunea prevăzută la art. 163 şi cu respectarea dispoziţiilor art. 440, următoarele mărfuri: a) efectele personale şi bunurile importate în scop sportiv de călători; b) mijloacele de transport prevăzute la art. 417-422; c) materialele de agrement aparţinând navigatorilor care sunt folosite pe o nava angajata în traficul maritim internaţional. (2) În cazul în care nu se declara verbal sau în scris la vama, mărfurile prevăzute la alin. (1) se considera ca fiind declarate pentru reexport, încheind regimul de admitere temporară prin acţiunea prevăzută la art. 163.  +  Articolul 163 (1) În aplicarea art. 160-162, acţiunea considerată a fi o declaraţie vamală se realizează în următoarele forme: a) trecerea prin culoarul verde sau nimic de declarat la birourile vamale în care funcţionează sistemul cu doua culoare de control, sau trecerea printr-un birou vamal, care nu foloseşte sistemul cu doua culoare, fără obligaţia de a face o declarare voluntara în vama ori aplicarea pe parbrizul vehiculelor de turism a unui autocolant care conţine menţiunea nimic de declarat, în cazul mărfurilor trimise la un birou vamal sau în orice alt loc desemnat sau aprobat conform prevederilor art. 64 alin. (1) lit. a) din Codul vamal; b) trecerea legală a frontierei în cazul dispensei de la obligaţia prezentării mărfurilor în vama potrivit dispoziţiilor prevăzute în aplicarea art. 64 alin. (4) din Codul vamal, în cazul exportului conform art. 161 şi a reexportului conform art. 162. (2) În cazul în care mărfurile prevăzute la art. 160 lit. a), la art. 161 lit. a) şi la art. 162 alin. (1) lit. a) şi alin. (2), conţinute în bagajele unui călător sunt transportate pe cale ferată, fără a fi însoţite de călător, declararea acestora se face în lipsa acestuia pe baza documentului prevăzut în anexa nr. 10. Acest document poate fi utilizat în limitele şi în condiţiile prevăzute în cadrul anexei.  +  Articolul 164 (1) În cazul în care se îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 160-162, se considera ca mărfurile au fost prezentate în vama în sensul art. 86 din Codul vamal şi ca declaraţia a fost acceptată şi liberul de vama acordat la data la care se desfăşoară acţiunea prevăzută la art. 163. (2) În cazul în care verificarea dovedeşte ca s-a desfăşurat acţiunea prevăzută la art. 163, dar mărfurile introduse sau scoase din teritoriul vamal al României nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 160-162, se considera ca acestea au fost importate sau exportate ilegal.  +  Secţiunea a 3-a Dispoziţii comune secţiunilor 1 şi a 2-a  +  Articolul 165Dispoziţiile art. 154-162 nu se aplică în cazul mărfurilor pentru care se solicita plata rambursarilor, a altor sume sau restituirea drepturilor, precum şi celor care sunt prohibite, restrictionate ori supuse altor formalităţi speciale.  +  Articolul 166În scopul aplicării dispoziţiilor secţiunilor 1 şi a 2-a, prin călător se înţelege: a) la import, orice persoană care intra temporar pe teritoriul vamal al României fără a avea pe acest teritoriu domiciliul sau reşedinţa, precum şi orice persoană care revine pe teritoriul vamal al României, unde are domiciliul sau reşedinţa, după ce a fost temporar într-o ţara terta; b) la export, orice persoană care părăseşte temporar teritoriul vamal al României şi care are domiciliul sau reşedinţa în România, precum şi orice persoană care părăseşte teritoriul vamal al României după o şedere temporară şi care nu are domiciliul sau reşedinţa în România.  +  Secţiunea a 4-a Trafic poştal  +  Articolul 167 (1) Sunt considerate ca declarate în vama, pentru punerea în libera circulaţie, la data introducerii lor pe teritoriul vamal al României, următoarele trimiteri poştale: a) cărţile poştale şi scrisorile conţinând numai mesaje personale; b) scrisorile în alfabet Braille; c) materiale tipărite care nu se supun drepturilor de import; d) toate trimiterile expediate prin scrisori sau coletărie poştală care se exceptează de la obligaţia prezentării în vama conform prevederilor art. 64 alin. (4) din Codul vamal. (2) Sunt considerate ca declarate în vama, pentru punerea în libera circulaţie, la data prezentării lor la biroul vamal, expeditiile efectuate prin alte trimiteri poştale decât cele prevăzute la alin. (1) lit. a), cu condiţia să fie însoţite de o declaraţie CN22 şi/sau de una CN23 prevăzute de Convenţia Poştală Universala încheiată la Washington la 15.06.1897, ratificată de România prin Decretul nr. 3.684 publicat în Monitorul Oficial nr. 207/18.12.1898. (3) Sunt considerate ca declarate în vama la export: a) la data acceptării lor de către autorităţile poştale, trimiterile expediate prin scrisori sau colete poştale care nu se supun plăţii drepturilor de export; b) la data prezentării lor în vama, trimiterile expediate prin scrisori sau colete poştale care se supun la taxe de export, cu condiţia să fie însoţite de o declaraţie CN22 şi/sau de una CN23. (4) Destinatarul, în cazurile prevăzute la alin. (1) şi expeditorul, în cazurile prevăzute la alin. (2), este considerat declarant şi, când este cazul, debitor. Autoritatea vamală poate aproba ca administraţia poştală să aibă statutul de declarant şi, când este cazul, cel de debitor. (5) În scopul aplicării alin. (1) şi (2), mărfurile care nu sunt supuse plăţii drepturilor de import sau de export sunt considerate ca fiind prezentate în vama în sensul art. 86 din Codul vamal, iar declaraţia vamală se considera ca fiind acceptată şi liberul de vama acordat: a) la data la care mărfurile sunt livrate destinatarului, în cazul importului; b) la data acceptării mărfurilor de către autoritatea poştală, în cazul exportului. (6) În cazul în care o trimitere poştală, prin scrisoare sau colet, care nu este exceptată de la obligaţia prezentării în vama conform prevederilor art. 64 alin. (4) din Codul vamal, se prezintă fără o declaraţie CN22 şi/sau CN23, sau în cazul prezentării unei declaraţii incomplete, autoritatea vamală stabileşte forma în care trebuie întocmită sau completată declaraţia vamală.  +  Articolul 168Dispoziţiile art. 167 nu se aplică: a) trimiterilor conţinând mărfuri destinate comercializării cu o valoare care depăşeşte echivalentul în lei a 22 Euro; b) trimiterilor conţinând mărfuri destinate comercializării ce fac parte dintr-o serie regulată de astfel de operaţiuni; c) în cazul în care se face o declaraţie vamală în scris, verbal sau printr-un procedeu informatic; d) trimiterilor conţinând mărfurile prevăzute la art. 165.  +  Titlul VIII CONTROLUL VAMAL AL MĂRFURILOR, CONSTATĂRILE BIROULUI VAMAL ŞI ALTE MĂSURI LUATE DE ACESTA  +  Capitolul I Controlul vamal al mărfurilor  +  Articolul 169 (1) Controlul vamal al mărfurilor se face în locurile desemnate în acest scop şi la orele prevăzute de către autoritatea vamală. (2) Autoritatea vamală poate aproba, la solicitarea declarantului, efectuarea controlului vamal în alte locuri şi alte ore decât cele prevăzute la alin. (1).În acest caz, costurile aferente operaţiunii sunt în sarcina declarantului.  +  Articolul 170Controlul documentar consta în verificarea: a) corectitudinii completării declaraţiei vamale în detaliu; b) existenţei documentelor care însoţesc declaraţia vamală în detaliu potrivit regimului vamal solicitat; c) concordanţei între datele înscrise în declaraţia vamală în detaliu şi cele din documentele insotitoare.  +  Articolul 171Autoritatea vamală poate efectua controlul vamal fizic şi la locul de încărcare a mărfurilor de export sau la locul de descărcare a mărfurilor din import, în funcţie de personalul vamal disponibil, dacă mărfurile sunt perisabile sau necesita condiţii speciale de ambalare şi de transport ori nu exista condiţii de control la frontiera şi dacă încărcarea sau descărcarea completa a mijloacelor de transport se face într-un singur loc.  +  Articolul 172În vederea efectuării controlului vamal fizic la locul de încărcare sau descărcare, exportatorii ori importatorii au următoarele obligaţii: a) să solicite în scris efectuarea controlului la biroul vamal cel mai apropiat, cu cel puţin două zile înainte de data stabilită pentru încărcarea sau descărcarea mijloacelor de transport; b) sa pregătească mărfurile şi sa ia măsurile necesare pentru ca mijloacele de transport sa corespundă condiţiilor de sigilare vamală; c) să asigure încărcarea sau descărcarea mărfurilor la locul, data şi ora care au fost stabilite.  +  Articolul 173 (1) În situaţia în care autoritatea vamală decide sa controleze mărfurile, aceasta îl informează în acest sens pe declarant sau pe reprezentantul sau. (2) Dacă autoritatea vamală decide sa verifice numai o parte a mărfurilor declarate, informarea trebuie să cuprindă articolele care urmează a fi verificate. Decizia autorităţii vamale este irevocabilă.  +  Articolul 174 (1) La controlul vamal fizic asista declarantul vamal şi transportatorul, cu excepţia transporturilor pe cale maritima sau fluviala când prezenta transportatorului este facultativă. (2) Controlul mărfurilor aflate în magazii sau pe rampe se face şi în prezenta gestionarului.  +  Articolul 175 (1) Declarantul sau persoana desemnată de către acesta pentru a asista la controlul vamal al mărfurilor acorda autorităţii vamale sprijinul necesar facilitării activităţii acesteia. În cazul în care autoritatea vamală considera ca asistenţa acordată este nesatisfacatoare, aceasta cere declarantului sa desemneze altă persoană capabilă să ofere asistenţa necesară. (2) În situaţia în care declarantul refuza sa asiste la controlul vamal al mărfurilor sau sa desemneze o persoană apta să ofere asistenţa pe care autoritatea vamală o considera necesară, aceasta stabileşte un termen în acest sens, cu excepţia cazului în care considera că nu mai este necesară verificarea.Dacă la expirarea termenului stabilit, declarantul nu a îndeplinit cerinţele formulate, autoritatea vamală, procedează din oficiu potrivit art. 96 din Codul vamal la controlul vamal al mărfurilor, pe riscul şi pe cheltuiala declarantului, apelând, dacă este cazul, la serviciile unui expert sau ale oricărei alte persoane care este desemnată potrivit dispoziţiilor legale în vigoare. (3) Constatările făcute de autoritatea vamală în cursul controlului vamal desfăşurat în condiţiile prevăzute la alin. (2) au aceeaşi valabilitate ca şi în cazul în care controlul ar fi fost efectuat în prezenta declarantului. (4) Autoritatea vamală are dreptul de a considera declaraţia vamală depusa ca fiind fără efect în cazul în care se constată că refuzul declarantului de a asista la controlul mărfurilor sau de a desemna o persoană capabilă să ofere asistenţa necesară nu împiedica şi nici nu este menit sa împiedice aceasta autoritate să constate încălcarea dispoziţiilor care reglementează plasarea mărfurilor sub regimul vamal respectiv şi nici nu reprezintă o sustragere sau o încercare de sustragere de la aplicarea dispoziţiilor art. 89 alin. (1) sau ale art. 102 alin. (2) din Codul vamal.  +  Articolul 176 (1) În cazul în care autoritatea vamală hotărăşte sa preleveze probe, aceasta informează în acest sens declarantul sau reprezentantul acestuia. (2) Prelevarile se efectuează de către autoritatea vamală, dar aceasta poate solicita ca operaţiunea să se efectueze sub supravegherea sa şi de către declarant sau de către o persoană desemnată de acesta.Prelevarile de probe sunt efectuate conform metodologiei stabilite de Autoritatea Naţionala a Vamilor. (3) Cantităţile prelevate nu trebuie să depăşească necesarul pentru a permite analiza sau verificarea mai amănunţită, inclusiv pentru o eventuala contraanaliza.  +  Articolul 177 (1) Declarantul sau persoana desemnată de către acesta pentru a asista la prelevarea de probe este obligat sa acorde autorităţii vamale tot sprijinul necesar pentru efectuarea operaţiunii. (2) În situaţia în care declarantul refuza sa asiste la prelevare sau sa desemneze o persoană în acest sens, ori dacă nu acorda autorităţii vamale tot sprijinul necesar pentru efectuarea operaţiunii, se aplică dispoziţiile art. 175.  +  Articolul 178În situaţia în care autoritatea vamală a prelevat probe pentru analiza sau pentru o verificare mai amănunţită, aceasta acorda liberul de vama pentru mărfurile în cauza, fără a aştepta rezultatul analizei sau verificării, cu excepţia cazului în care exista alte motive pentru a nu se proceda astfel şi cu condiţia ca, în cazul naşterii sau posibilităţii naşterii unei datorii vamale, cuantumul drepturilor corespunzătoare sa fi fost în prealabil încasat sau garantat.  +  Articolul 179 (1) Cantităţile prelevate ca probe de autoritatea vamală nu se scad din cantitatea declarata. (2) În cazul unei declaraţii de export sau de perfecţionare pasiva, dacă situaţia permite, declarantul are dreptul de a înlocui cantităţile de mărfuri prelevate ca probe cu mărfuri identice, în vederea completării lotului de marfa.  +  Articolul 180 (1) Cu excepţia cazului în care probele sunt distruse în procesul de analiza sau de verificare amănunţită, acestea se restituie declarantului, la cererea şi pe cheltuiala sa, imediat ce nu mai este necesară păstrarea lor de către autoritatea vamală, în special după ce declarantul a epuizat toate mijloacele de contestare a deciziei luate de autoritatea vamală pe baza rezultatelor analizei sau a verificării amanuntite. (2) În situaţia în care declarantul nu solicita restituirea probelor, acestea pot fi distruse sau păstrate de către autoritatea vamală. În cazuri justificate, autoritatea vamală poate dispune ca declarantul sa ridice probele rămase.  +  Articolul 181Controlul vamal fizic al mărfurilor se efectuează astfel: a) mărfurile în vrac se controlează prin observare sau prin sondare, pe mijloacele de transport pe care se afla, pe rampe sau cheiuri, ori pe platformele din terminalele de manipulare a containerelor; b) mărfurile ambalate în colete se controlează, prin sondaj, pe mijloacele de transport pe care se afla. Când nu sunt condiţii de control pe mijlocul de transport, organele vamale pot cere descărcarea mărfurilor; c) mărfurile ambalate în colete care se afla în magazii, pe rampe sau cheiuri ori pe platformele din terminalele de manipulare a containerelor se controlează, prin sondaj, pe fiecare partida de marfa; d) mărfurile transportate prin conducte, precum şi energia electrica se controlează din punct de vedere al cantităţii, prin citirea contoarelor instalate.  +  Articolul 182 (1) Controlul vamal fizic al mărfurilor se efectuează numai pe bază de documente, când nu sunt indicii temeinice de frauda. (2) Autoritatea vamală consemnează pe declaraţia vamală modalitatea de control, rezultatul acestuia şi menţionează numărul şi mărcile de identificare a coletelor deschise pentru control.  +  Articolul 183În cadrul controlului vamal fizic al mărfurilor se asigura şi controlul interiorului vagoanelor de cale ferată şi al mijloacelor de transport rutiere cu care mărfurile sunt transportate.  +  Articolul 184 (1) În situaţia în care verifica declaraţia şi documentele insotitoare sau mărfurile, autoritatea vamală înscrie pe exemplarul destinat acesteia sau pe un document însoţitor, elementele şi rezultatele acestei verificări. În cazul unei verificări parţiale a mărfurilor se indica, de asemenea, şi datele aferente lotului de mărfuri verificat.Când este cazul, autoritatea vamală menţionează în declaraţie absenta declarantului sau reprezentantului sau. (2) Dacă rezultatul verificării declaraţiei şi documentelor insotitoare ale mărfurilor nu este conform cu datele înscrise în declaraţie, autoritatea vamală înscrie, pe exemplarul declaraţiei destinat acesteia sau pe un document însoţitor, datele care se au în vedere în scopul taxarii mărfurilor în cauza şi, când este cazul, calculează orice restituiri sau alte sume plătibile la export. De asemenea, se înscriu şi datele necesare aplicării oricăror alte dispoziţii care reglementează regimul vamal sub care sunt plasate mărfurile. (3) Constatările autorităţii vamale precizează, dacă este cazul, mijloacele de identificare utilizate.Constatările se datează şi conţin datele necesare identificarii funcţionarului care le-a făcut. (4) În cazul în care autoritatea vamală nu procedează la nici o verificare a declaraţiei şi nici a mărfurilor, nu este necesară precizarea acestui fapt pe declaraţie sau pe documentul însoţitor la care se face referire la alin. (1).  +  Articolul 185 (1) Controlul vamal al mărfurilor este urmat de înregistrarea în documentele de plată a drepturilor de import determinate potrivit datelor înscrise în declaraţie. Când autoritatea vamală considera ca verificările pe care le-a întreprins pot conduce la stabilirea unui cuantum al drepturilor vamale superior celui rezultat din datele înscrise în declaraţia prezentată, aceasta cere constituirea unei garanţii suficiente care să acopere diferenţa dintre suma calculată pe baza datelor înscrise în declaraţie şi cea care poate fi plătită în final pentru mărfuri. Cu toate acestea, în locul constituirii acestei garanţii, declarantul poate cere calcularea imediata a cuantumului drepturilor vamale care poate fi plătit în final pentru mărfuri. (2) În situaţia în care, pe baza verificărilor pe care le-a efectuat, autoritatea vamală stabileşte un cuantum al drepturilor vamale diferit de cel rezultat din datele înscrise în declaraţie, acordarea liberului de vama se efectuează pe baza cuantumului astfel stabilit. (3) În cazul în care autoritatea vamală are dubii cu privire la aplicarea prohibitiilor sau restrictiilor şi acest fapt nu se poate stabili decât în urma rezultatului verificărilor, pentru mărfurile respective nu se acordă liberul de vama.  +  Articolul 186 (1) Autoritatea vamală stabileşte forma sub care acorda liberul de vama, ţinând seama de locul unde se afla mărfurile şi de modalităţile de exercitare a supravegherii vamale a mărfurilor. (2) În cazul în care declaraţia se face în scris, pe aceasta sau, unde este cazul, pe un document anexat, se face o menţiune referitoare la acordarea liberului de vama şi la data acestuia. O copie se restituie declarantului.  +  Articolul 187 (1) În situaţia în care liberul de vama nu poate fi acordat pentru unul din motivele prevăzute la art. 96 alin. (1) lit. b) şi c) din Codul vamal, autoritatea vamală acorda declarantului un termen pentru regularizarea situaţiei mărfurilor. (2) În cazul în care, în condiţiile prevăzute la art. 96 alin. (1) lit. b) din Codul vamal, declarantul nu prezintă documentele necesare înainte de expirarea termenului prevăzut la alin. (1), declaraţia respectiva este considerată fără efecte şi autoritatea vamală procedează la invalidarea sa. În aceasta situaţie sunt aplicabile dispoziţiile art. 89 alin. (4) din Codul vamal. (3) În cazul prevăzut la art. 96 alin. (1) lit. c) şi, dacă este cazul, fără a inlatura aplicarea dispoziţiilor art. 89 alin. (1) sau art. 200 din Codul vamal, atunci când declarantul nu plăteşte sau nu garantează cuantumul drepturilor vamale datorate înainte de expirarea termenului prevăzut la alin. (1), autoritatea vamală poate declansa formalităţile preliminare de valorificare a mărfurilor.Cu excepţia cazului când situaţia nu este între timp regularizata, mărfurile pot fi valorificate de autoritatea vamală care îl informează, în prealabil, pe declarant.Autoritatea vamală poate, pe riscul şi pe cheltuiala declarantului, transfera mărfurile în cauza într-un loc special aflat sub supravegherea sa.  +  Articolul 188 (1) În aplicarea art. 89 alin. (3) din Codul vamal, autoritatea vamală invalideaza declaraţia vamală după acordarea liberului de vama, în cazul în care se stabileşte ca mărfurile au fost declarate în mod eronat pentru un regim vamal care presupune obligaţia plăţii drepturilor de import în loc să fie plasate sub un alt regim vamal, dacă cererea în acest sens a fost prezentată în termen de 90 de zile de la data acceptării declaraţiei, cu respectarea următoarelor condiţii: a) mărfurile sa nu fi fost utilizate în alte condiţii decât cele prevăzute de regimul vamal sub care acestea ar fi trebuit plasate; b) la momentul declarării, mărfurile erau destinate a fi plasate sub un alt regim vamal, pentru care erau îndeplinite toate condiţiile necesare; c) mărfurile să se declare imediat pentru noul regimul vamal sub care trebuiau plasate.Declaraţia de plasare a mărfurilor sub acest ultim regim vamal produce efecte juridice de la data acceptării declaraţiei invalidate.În cazuri temeinic justificate, autoritatea vamală poate prelungi termenul de 90 de zile. (2) În situaţia în care se stabileşte ca mărfurile au fost declarate în mod eronat, în locul altor mărfuri, pentru un regim vamal care presupune obligaţia plăţii drepturilor de import, autoritatea vamală invalideaza declaraţia vamală, dacă cererea în acest sens a fost prezentată în termen de 90 de zile de la data acceptării declaraţiei, cu respectarea următoarelor condiţii: a) mărfurile iniţial declarate nu au fost utilizate într-un alt fel decât cel care a fost aprobat în situaţia lor anterioară şi nu au fost replasate în situaţia anterioară; b) mărfurile care se intentiona să fie declarate pentru regimul vamal avut în vedere iniţial puteau, la momentul depunerii declaraţiei vamale iniţiale, să fie prezentate la acelaşi birou vamal şi au fost declarate pentru acelaşi regim vamal ca acela care a fost avut în vedere iniţial.În cazuri temeinic justificate, autoritatea vamală poate prelungi termenul de 90 de zile. (3) În situaţia mărfurilor refuzate în cadrul unui contract de vânzare prin corespondenta, autoritatea vamală invalideaza o declaraţie vamală de punere în libera circulaţie, dacă cererea în acest sens a fost prezentată în termen de 90 de zile de la data acceptării declaraţiei, cu condiţia ca mărfurile sa fi fost exportate la adresa furnizorului iniţial sau la o alta adresa indicată de către acesta. (4) Autoritatea vamală invalideaza declaraţia vamală când se eliberează o autorizaţie cu efect retroactiv conform prevederilor: a) art. 237 pentru punerea în libera circulaţie a mărfurilor care beneficiază de un tratament tarifar favorabil sau de drepturi de import reduse sau zero în funcţie de destinaţia lor finala; b) art. 365 pentru un regim vamal economic. (5) În cazul în care mărfurile sunt declarate pentru export sau pentru regimul de perfecţionare pasiva, declaraţia vamală se invalideaza pentru mărfurile supuse drepturilor de export, care fac obiectul unei cereri pentru rambursarea drepturilor de import, sau a restituirii altor sume la export sau altor măsuri speciale la export, cu îndeplinirea următoarelor condiţii: a) declarantul prezintă biroului vamal de export dovada ca mărfurile nu au părăsit teritoriul vamal al României; b) declarantul înapoiază respectivului birou vamal toate exemplarele declaraţiei vamale, împreună cu orice alte documente ce i-au fost eliberate în urma acceptării declaraţiei; c) declarantul, dacă este cazul, prezintă biroului vamal de export dovada ca rambursarea drepturilor de import sau restituirea altor sume la export acordate pe baza declaraţiei de export pentru mărfurile respective au fost returnate sau ca instituţiile interesate au luat măsurile necesare pentru a se asigura ca ele nu se plătesc; d) declarantul, dacă este cazul, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, respecta toate obligaţiile cerute de biroul vamal de export pentru regularizarea situaţiei acestor mărfuri.Invalidarea declaraţiei vamale atrage, după caz, anularea oricăror rectificari făcute pe o licenta de export sau pe un alt document care însoţeşte declaraţia vamală.În cazul în care mărfurile declarate pentru export trebuie să părăsească teritoriul vamal al României într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage invalidarea declaraţiei în cauza.Invalidarea se efectuează şi în cazul altor mărfuri decât cele prevăzute în prezentul alineat când biroul vamal de export este înştiinţat de faptul ca mărfurile declarate nu au părăsit teritoriul vamal al României. (6) În măsura în care reexportul mărfurilor presupune depunerea unei declaraţii, dispoziţiile alin. (5) se aplică în mod corespunzător. (7) În cazul în care mărfurile româneşti sunt plasate sub regimul vamal de antrepozitare conform prevederilor art. 119 alin. (1) lit. b) din Codul vamal, invalidarea declaraţiei de plasare sub regim se poate solicita şi efectua cu condiţia luării măsurilor prevăzute de reglementările specifice în cazul nerespectării destinaţiei acordate.Dacă, la expirarea perioadei prevăzute pentru păstrarea mărfurilor sub regimul vamal de antrepozitare, nu a fost prezentată nici o cerere pentru acordarea unei alte destinaţii prevăzute de reglementarea specifică în cauza, autoritatea vamală ia măsurile prevăzute de aceasta reglementare.  +  Capitolul II Dispoziţii privind reglementarea diferenţelor  +  Articolul 189La transportul mărfurilor pe cale ferată sau rutiera, pentru diferenţele dintre datele înscrise în documentele de transport şi cele din declaraţia vamală autoritatea vamală cere declarantului vamal punerea de acord şi prezentarea altor documente de transport.  +  Articolul 190 (1) La transportul mărfurilor pe cale maritima, fluviala şi aeriană, diferenţele dintre datele înscrise în manifestul încărcăturii sau, după caz, în declaraţia pentru marfa şi mărfurile efectiv descărcate sau transbordate se pun de acord, pe baza documentului de constatare, emis de autorităţile comerciale autorizate în acest scop, din care rezultă mărfurile efectiv descărcate. (2) Pentru diferenţele în minus dintre mărfurile şi cantităţile efectiv descărcate de pe nave sau aeronave şi mărfurile şi cantităţile constatate la controlul vamal efectuat în magazii sau pe cheiuri, gestionarul mărfurilor este obligat sa achite drepturile de import. (3) Pentru diferenţele în plus sau în minus dintre mărfurile şi cantităţile înscrise în manifestul încărcăturii şi cele înscrise în declaraţiile vamale de export se rectifica manifestul încărcăturii în mod corespunzător cu datele înscrise în declaraţiile vamale de export.  +  Articolul 191La transportul poştal, pentru diferenţele dintre datele înscrise în documentele poştale şi bunurile constatate la controlul vamal, organele poştale încheie procese verbale de constatare, vizate de autoritatea vamală, în baza cărora diferenţele se scad din evidenta.  +  Articolul 192În cazurile în care diferenţele constatate potrivit art. 189, art. 190 alin. (1) şi (2) şi art. 191 sunt urmare a sustragerilor mărfurilor pe teritoriul vamal al României, autoritatea vamală încheie un act constatator pe baza căruia transportatorul sau, după caz, gestionarul mărfurilor este obligat sa achite drepturile de import.  +  Articolul 193 (1) În situaţia în care se constata diferenţe apărute ca urmare a influentei factorilor naturali în timpul transportului, manipulării sau al depozitarii mărfurilor, determinate în baza unor reglementări legale, nu se stabilesc drepturi de import. Menţiunea privind greutatea declarata se modifica în mod corespunzător în baza reglementărilor legale şi se trece în documentele vamale. (2) Pentru diferenţele în minus dintre mărfurile înscrise în declaraţia sumară şi cele efectiv constatate pe baza declaraţiei vamale în detaliu, gestionarul mărfurilor este obligat sa achite drepturile de import.  +  Titlul IX PROCEDURI SIMPLIFICATE  +  Capitolul I Dispoziţii generale  +  Articolul 194 (1) Procedura declaraţiei incomplete permite autorităţii vamale sa accepte, în cazuri temeinic justificate, o declaraţie care nu conţine toate datele necesare sau care nu este însoţită de toate documentele necesare pentru regimul vamal respectiv. (2) Procedura declaraţiei simplificate permite ca mărfurile să fie plasate sub regimul vamal respectiv la prezentarea unei declaraţii simplificate, cu prezentarea ulterioară a unei declaraţii suplimentare, care poate avea, după caz, caracter global, periodic sau recapitulativ. (3) Procedura vamuirii la domiciliu permite ca plasarea mărfurilor sub regimul vamal respectiv să se desfăşoare la sediul persoanei care declara mărfurile sau în alte locuri desemnate sau aprobate de autoritatea vamală.  +  Articolul 195În cazul în care se aplică o procedură simplificata folosind procedee informatice pentru realizarea declaraţiilor vamale sau folosind o tehnica de prelucrare a datelor, prevederile art. 130 alin. (2) şi (3), art. 151-153 se aplică în mod corespunzător.  +  Capitolul II Declaraţia pentru punere în libera circulaţie  +  Secţiunea 1 Declaraţia incompleta  +  Articolul 196Declaraţia pentru punere în libera circulaţie care poate fi acceptată de autoritatea vamală, la cererea declarantului, trebuie să respecte modelul prevăzut în anexa nr. 9, Normele tehnice de completare, utilizare şi tipărire a declaraţiei vamale în detaliu, precum şi instrucţiunile specifice de completare prevăzute în anexa nr. 7.  +  Articolul 197 (1) Declaraţia pentru punere în libera circulaţie, pe care autoritatea vamală o poate accepta la cererea declarantului, fără ca aceasta să fie însoţită de anumite documente care ar fi fost necesare, trebuie să fie însoţită cel puţin de acele documente care trebuie prezentate înainte ca mărfurile declarate să poată fi puse în libera circulaţie. (2) Prin exceptare de la dispoziţiile alin. (1) declaraţia, care nu este însoţită de unul sau altul dintre documentele de care depinde punerea mărfurilor în libera circulaţie, poate fi acceptată după ce autoritatea vamală stabileşte cu certitudine ca: a) documentul în cauza exista şi este valabil; b) acesta nu a putut fi anexat la declaraţie din motive independente de voinţa declarantului; c) orice întârziere în acceptarea declaraţiei împiedica punerea mărfurilor în libera circulaţie sau conduce la plata unor drepturi de import mai mari.Datele referitoare la documentele lipsa se indica în declaraţie în toate situaţiile.  +  Articolul 198 (1) Termenul acordat de autoritatea vamală declarantului, pentru ca acesta sa comunice datele sau să prezinte documentele lipsa la data acceptării declaraţiei, nu poate depăşi 30 de zile de la data acceptării acesteia. (2) În cazul unui document necesar pentru aplicarea unui drept de import redus sau zero şi cu condiţia ca autoritatea vamală să aibă motive întemeiate sa considere ca mărfurile la care se referă declaraţia incompleta pot beneficia de un astfel de drept redus sau zero, se poate acorda un termen suplimentar, la cererea declarantului, în vederea prezentării documentului respectiv. Acest termen suplimentar nu poate depăşi 90 de zile.În situaţia în care informaţiile sau documentele în materie de valoare în vama care lipsesc se dovedesc a fi indispensabile, autoritatea vamală poate fixa un termen mai lung sau poate prelungi un termen fixat anterior. Perioada totală acordată trebuie să ţină cont de termenele de prescripţie în vigoare. (3) În situaţia în care la mărfurile puse în libera circulaţie se aplică drepturi de import reduse sau zero în cadrul contingentelor tarifare sau, cu condiţia sa nu se reintroduca impunerea de drepturi normale de import, în cadrul plafoanelor tarifare sau a altor măsuri tarifare preferenţiale, măsura prin care se poate beneficia de contingente tarifare sau de măsuri tarifare preferenţiale se acordă numai după prezentarea la autoritatea vamală a documentului de care depinde acordarea taxei reduse sau zero înainte de epuizarea contingentelor tarifare sau, în alte cazuri, înainte de data la care o măsura legală reintroduce aplicarea de drepturi normale de import. (4) Cu respectarea dispoziţiilor alin. (1)-(3), documentul de care depinde acordarea dreptului de import redus sau zero poate fi prezentat după expirarea datei pentru care este prevăzut dreptul redus sau zero, cu condiţia ca declaraţia referitoare la mărfurile respective sa fi fost acceptată înaintea acestei date.  +  Articolul 199 (1) Acceptarea de către autoritatea vamală a unei declaraţii incomplete nu împiedica sau nu întârzie eliberarea mărfurilor declarate astfel, decât dacă exista alte motive pentru a se proceda în acest sens. Fără a se încalcă dispoziţiile art. 185, liberul de vama se acordă conform condiţiilor stabilite prin dispoziţiile alin. (2)-(5). (2) În cazul când prezentarea ulterioară a datelor sau a documentului doveditor, lipsa la data acceptării declaraţiei, nu poate influenţa cuantumul drepturilor care se aplică mărfurilor acoperite de respectiva declaraţie, autoritatea vamală ia în considerare suma drepturilor datorate, calculată în mod normal. (3) În cazul în care, conform prevederilor art. 196, declaraţia conţine o indicaţie provizorie a valorii, autoritatea vamală ia în considerare cuantumul drepturilor calculate pe baza acestei indicaţii şi solicita, dacă este necesar, constituirea unei garanţii pentru a se acoperi diferenţa dintre acea suma şi suma care ar putea fi încasată în final. (4) În cazul în care, în alte situaţii decât cele prevăzute la alin. (3), prezentarea ulterioară a datelor sau a documentului care lipsea la data acceptării declaraţiei poate influenţa cuantumul drepturilor datorate pentru mărfurile descrise în respectiva declaraţie: a) dacă prezentarea ulterioară a datelor sau a documentului lipsa poate avea ca rezultat aplicarea unei taxe reduse, autoritatea vamală înscrie imediat în documentele de plată taxa redusă de import datorată şi cere constituirea unei garanţii care să acopere diferenţa dintre acel cuantum şi cel care ar trebui plătit dacă drepturile de import la mărfurile respective ar fi calculate conform taxei normale; b) dacă prezentarea ulterioară a datelor sau a documentului lipsa poate avea drept rezultat exonerarea totală de drepturi a mărfurilor respective, autoritatea vamală cere constituirea unei garanţii care să acopere suma care ar trebui plătită dacă drepturile vamale ar fi calculate conform taxei normale. (5) Fără a se afecta în nici un fel modificările care ar putea interveni ulterior, mai ales în ceea ce priveşte determinarea definitivă a valorii în vama, declarantul are dreptul ca, în loc sa constituie o garanţie, să solicite luarea în considerare, în cazul aplicării dispoziţiilor alin. (3) sau a dispoziţiilor alin. (4) lit. a), a cuantumului drepturilor care s-ar datora definitiv pentru mărfurile respective sau, în cazul aplicării dispoziţiilor alin. (4) lit. b), a cuantumului drepturilor calculat în funcţie de taxa normală.  +  Articolul 200Dacă, la expirarea perioadei prevăzute la art. 198, declarantul nu prezintă datele necesare pentru stabilirea definitivă a valorii în vama a mărfurilor sau nu prezintă datele sau documentele care lipsesc, autoritatea vamală ia în considerare ca drepturi care se aplică mărfurilor respective, cuantumul garanţiei constituite conform prevederilor art. 199 alin. (3), alin. (4) lit. a) sau alin. (4) lit. b).  +  Articolul 201Declaraţia incompleta acceptată în condiţiile prevăzute la art. 196-199, poate fi completată de către declarant sau poate fi înlocuită, de comun acord cu autoritatea vamală, cu o alta declaraţie care respecta condiţiile prevăzute la art. 85 din Codul vamal.Data pentru stabilirea drepturilor eventual datorate şi pentru aplicarea altor dispoziţii care reglementează punerea în libera circulaţie a mărfurilor este, în ambele situaţii, data acceptării declaraţiei incomplete.  +  Secţiunea a 2-a Procedura declaraţiei simplificate  +  Articolul 202 (1) La solicitarea scrisă conţinând toate informaţiile necesare, declarantul este autorizat, conform dispoziţiilor art. 203 şi 204, sa întocmească declaraţia pentru punere în libera circulaţie într-o formă simplificata când mărfurile sunt prezentate biroului vamal. (2) Declaraţia simplificata poate fi sub forma: a) fie a unei declaraţii incomplete de tipul celei prevăzute la art. 196; b) fie a unui document administrativ sau comercial, însoţit de o cerere pentru punerea în libera circulaţie.Declaraţia simplificata trebuie să conţină datele prevăzute în anexa nr. 7. (3) În cazul în care condiţiile permit, autoritatea vamală poate accepta ca cererea pentru punerea în libera circulaţie prevăzută la alin. (2) lit. b), să fie înlocuită de o cerere globală care să acopere operaţiunile de punere în libera circulaţie efectuate pe parcursul unei anumite perioade. Menţiunea privind aprobarea acordată ca urmare acestei cereri globale se face prin înscrierea pe documentul administrativ sau comercial prezentat conform prevederilor de la alin. (2). (4) Declaraţia simplificata este însoţită de toate documentele necesare pentru punere în libera circulaţie a mărfurilor. În acest caz se aplică art. 197 alin. (2). (5) Prezentul articol se aplică fără a încalcă dispoziţiile art. 221.  +  Articolul 203 (1) Autorizaţia prevăzută la art. 202 se acordă declarantului cu condiţia să fie garantat un control eficient privind respectarea prohibitiilor sau restrictiilor ori a altor dispoziţii care reglementează punerea în libera circulaţie a mărfurilor. (2) Autorizaţia este, în principiu, refuzată în cazul în care persoana care a depus cererea: a) a săvârşit o încălcare grava sau încălcări repetate ale reglementărilor vamale; b) declara mărfurile pentru punere în libera circulaţie numai în mod ocazional. (3) Autorizaţia poate fi refuzată în cazul în care persoana respectiva acţionează în numele altei persoane care declara ocazional mărfuri pentru libera circulaţie. (4) Fără a se încalcă dispoziţiile art. 36 din Codul vamal, autorizaţia poate fi revocată în cazul în care se constata una dintre situaţiile prevăzute la alin. (2) şi (3). (5) În situaţia în care o persoană a obţinut statutul de agent economic autorizat care beneficiază de simplificarile prevăzute de reglementările vamale, autoritatea vamală examinează doar criteriile prevăzute la alin. (2) lit. b), celelalte criterii fiind considerate ca îndeplinite.  +  Articolul 204 (1) Prin autorizaţia prevăzută la art. 202: a) se desemnează biroul vamal competent pentru a accepta declaraţiile simplificate; b) se precizează mărfurile la care se aplică; c) se precizează garanţia care trebuie depusa de către persoana interesată pentru a acoperi datoria vamală ce poate rezultă.Prin autorizaţie se precizează forma şi conţinutul declaraţiilor suplimentare şi se stabileşte termenul în care acestea trebuie să fie prezentate biroului vamal desemnat în acest scop. (2) Autoritatea vamală poate renunţa la dreptul de a cere prezentarea unei declaraţii suplimentare în cazul în care aceasta are ca obiect mărfuri a căror valoare se situeaza sub limita de 1000 euro, iar declaraţia simplificata conţine deja toate informaţiile necesare pentru punerea în libera circulaţie.  +  Secţiunea a 3-a Procedura de vamuire la domiciliu  +  Articolul 205Autorizaţia de a folosi procedura de vamuire la domiciliu se acordă oricărei persoane care doreşte ca mărfurile să fie puse în libera circulaţie la sediul sau sau în alte locuri prevăzute la art. 194 şi care prezintă autorităţii vamale o cerere scrisă în acest sens, conţinând toate datele necesare acordării autorizaţiei cu privire la: a) mărfurile supuse regimului de tranzit şi pentru care persoana prevăzută mai sus este autorizata sa folosească procedurile simplificate care se desfăşoară la biroul de destinaţie conform prevederilor art. 314-316; b) mărfurile plasate anterior sub un regim vamal economic, fără a aduce atingere dispoziţiilor art. 221; c) mărfurile care, după ce sunt prezentate biroului vamal conform prevederilor art. 66 din Codul vamal, sunt păstrate la biroul vamal sau în alte locuri în conformitate cu alta procedura de tranzit decât aceea prevăzută la lit. a); d) mărfurile introduse pe teritoriul vamal al României cu exceptare de la obligaţia prezentării lor la biroul vamal, conform prevederilor art. 67 lit. b) din Codul vamal.  +  Articolul 206 (1) Autorizaţia se acordă cu condiţia ca: a) evidentele solicitantului să permită autorităţii vamale să efectueze verificări eficiente şi în special controale ulterioare; b) să fie posibila garantarea efectuării unui control eficient privind respectarea prohibitiilor sau restrictiilor la import sau a altor dispoziţii care reglementează acordarea liberului de vama. (2) Autorizaţia se refuza, în principiu, în cazul în care solicitantul: a) a săvârşit o încălcare grava sau încălcări repetate ale reglementărilor vamale; b) declara numai în mod ocazional mărfuri pentru punerea în libera circulaţie. (3) În situaţia în care persoana interesată a obţinut statutul de agent economic autorizat care beneficiază de simplificarile prevăzute de reglementările vamale, autoritatea vamală examinează doar criteriile prevăzute la alin. (2) lit. b), celelalte fiind considerate ca îndeplinite.  +  Articolul 207 (1) Fără să se înlăture aplicarea art. 36 din Codul vamal, autoritatea vamală poate decide sa nu revoce autorizaţia în cazul în care titularul îşi îndeplineşte obligaţiile în termenul stabilit de autoritatea vamală sau când neîndeplinirea unei obligaţii nu are consecinţe reale asupra funcţionarii corecte a regimului. (2) În principiu, autorizaţia se revoca sau poate fi revocată în cazul în care se constata situaţia prevăzută la art. 206 alin. (2) lit. a).  +  Articolul 208 (1) În cazurile prevăzute la art. 205 lit. a) şi c), când mărfurile sunt puse în libera circulaţie în momentul în care ajung la locul desemnat în acest scop, titularul autorizaţiei notifica de îndată autoritatea vamală de aceasta sosire, în forma şi în modul stabilit de aceasta, în scopul de a obţine liberul de vama şi al înscrierii mărfurilor în evidentele sale.În situaţia în care punerea în libera circulaţie este precedată de depozitarea temporară a mărfurilor, în sensul art. 73 din Codul vamal, în acelaşi loc, înainte de expirarea termenului prevăzut la art. 72 din Codul vamal, titularul autorizaţiei notifica de îndată autoritatea vamală de aceasta sosire, în forma şi modul stabilit de aceasta, în scopul de a obţine eliberarea mărfurilor şi al înscrierii mărfurilor în evidentele sale. (2) În cazurile prevăzute art. 205 lit. b), titularul autorizaţiei notifica de îndată autoritatea vamală de aceasta sosire, în forma şi modul stabilit de aceasta, în scopul de a obţine liberul de vama şi al înscrierii mărfurilor în evidentele sale.Notificarea nu este necesară pentru punerea în libera circulaţie a mărfurilor plasate anterior în regim de antrepozitare vamală, într-un antrepozit de tip D. (3) În cazurile prevăzute la art. 205 lit. d), la sosirea mărfurilor la locul desemnat în acest scop titularul autorizaţiei înscrie mărfurile în evidentele sale. (4) Titularul autorizaţiei pune la dispoziţia autorităţii vamale, din momentul înscrierii mărfurilor în evidente, la care se face referire la alin. (1)-(3), toate documentele care sunt necesare aplicării prevederilor care reglementează punerea în libera circulaţie. (5) Cu condiţia ca verificarea modului corect de desfăşurare a operaţiunilor sa nu fie afectată, autoritatea vamală poate: a) permite ca notificarea prevăzută la alin. (1) şi (2) să se efectueze imediat ce sosirea mărfurilor devine iminenta; b) dispensa pe titularul autorizaţiei de obligaţia de a notifica biroului vamal competent fiecare sosire a mărfurilor atunci când felul mărfurilor respective şi circulaţia rapida a mărfurilor justifica acest lucru, cu condiţia ca acesta sa pună la dispoziţia biroului vamal toate informaţiile pe care acesta le considera necesare pentru exercitarea dreptului sau de a verifica mărfurile.În acest caz, înscrierea mărfurilor în evidentele titularului este echivalenta cu acordarea liberului de vama. (6) Înscrierea în evidentele prevăzute la alin. (1)-(3) poate fi înlocuită cu orice alta formalitate, stabilită de autoritatea vamală, care oferă garanţii similare. Înscrierea indica data la care a fost facuta, precum şi datele prevăzute în anexa nr. 7.  +  Articolul 209Autorizaţia prevăzută la art. 205 stabileşte regulile specifice pentru funcţionarea procedurii şi, în mod deosebit, cuprinde: a) mărfurile la care se aplică; b) forma obligaţiilor prevăzute la art. 208 şi referirea la garanţia care trebuie să fie constituită de către persoana respectiva; c) momentul în care se acordă liberul de vama; d) termenul în care declaraţia suplimentară trebuie depusa la biroul vamal competent desemnat în acest scop; e) condiţiile în care mărfurile fac obiectul declaraţiilor globale, periodice sau recapitulative, după caz.  +  Capitolul III Declaraţiile pentru regimul vamal economic  +  Secţiunea 1 Plasarea sub regimul vamal economicParagraful 1Plasarea sub regimul de antrepozitare vamalăA. Declaraţia incompleta  +  Articolul 210 (1) Declaraţia de plasare sub regimul de antrepozitare vamală pe care biroul vamal o poate accepta, la cererea declarantului, trebuie să respecte modelul prevăzut în anexa nr. 9, Normele tehnice de completare, utilizare şi tipărire a declaraţiei vamale în detaliu, precum şi instrucţiunile specifice de completare prevăzute în anexa nr. 7. (2) Dispoziţiile art. 197, 198 şi 201 se aplică în mod corespunzător. (3) Prezentul articol nu se aplică declaraţiilor de plasare sub acest regim a mărfurilor prevăzute în reglementările privind politica agricolă menţionate la art. 383.B. Procedura declaraţiei simplificate  +  Articolul 211 (1) La cerere, declarantul este autorizat, în conformitate cu condiţiile şi în modalitatea prevăzută la art. 212, sa întocmească declaraţia de plasare sub un anumit regim într-o formă simplificata, când mărfurile sunt prezentate biroului vamal. (2) Declaraţia simplificata poate fi sub forma: a) fie a unei declaraţii incomplete de tipul celei prevăzute la art. 210; b) fie a unui document administrativ sau comercial, însoţit de o cerere de plasare sub regim.Declaraţia trebuie să conţină datele prevăzută la art. 210 alin. (1). (3) În cazul în care aceasta procedura se aplică într-un antrepozit de tip D, declaraţia simplificata trebuie să cuprindă şi felul mărfurilor respective, în termeni suficient de precisi pentru a permite clasificarea lor imediata şi fără dubii şi pentru stabilirea valorii lor în vama. (4) Procedura prevăzută la alin. (1) şi (2) nu se aplică în cazul antrepozitului de tip F şi nici la plasarea sub regim, în orice tip de antrepozit, a mărfurilor româneşti prevăzute de reglementările privind politica agricolă. (5) Dispoziţiile alin. (2) lit. b) se aplică în cazul antrepozitului de tip B fără posibilitatea folosirii unui document comercial. Când documentul administrativ nu conţine toate datele prevăzute în Normele tehnice de completare, utilizare şi tipărire a declaraţiei vamale în detaliu, acestea sunt prezentate în cererea insotitoare.  +  Articolul 212 (1) Cererea prevăzută la art. 211 alin. (1) se face în scris şi trebuie să conţină toate elementele necesare pentru acordarea autorizaţiei.În situaţia în care condiţiile permit, cererea poate fi înlocuită de o cerere globală care să acopere operaţiunile desfăşurate într-o perioadă de timp. (2) Autorizaţia prevăzută la art. 211 alin. (1) se acordă celui interesat cu condiţia ca regularitatea operaţiunilor sa nu fie afectată. (3) Autorizaţia este refuzată, în principiu, în cazul în care: a) nu sunt oferite garanţiile necesare pentru buna desfăşurare a operaţiunilor; b) persoana interesată efectuează numai în mod ocazional operaţiuni de plasare sub regim; c) persoana respectiva a săvârşit o încălcare grava sau încălcări repetate ale reglementărilor vamale. (4) Fără a aduce atingere art. 36 din Codul vamal, autorizaţia poate fi revocată în situaţia în care se constata situaţiile prevăzute la alin. (3). (5) În situaţia în care persoana interesată a obţinut statutul de agent economic autorizat care beneficiază de simplificarile prevăzute de reglementările vamale, autoritatea vamală examinează numai criteriile prevăzute la alin. (3) lit. b). Toate celelalte criterii sunt considerate ca fiind îndeplinite.  +  Articolul 213 (1) Autorizaţia cuprinde modalităţile specifice pentru funcţionarea procedurii şi, în special, biroul de plasare sub regim. (2) În cazul acestei proceduri nu este necesară depunerea unei declaraţii suplimentare.C. Procedura de vamuire la domiciliu  +  Articolul 214 (1) Autorizaţia pentru folosirea procedurii de vamuire la domiciliu se acordă în condiţiile şi în modalităţile prevăzute la alin. (2) şi la art. 215 şi 216. (2) Procedura de vamuire la domiciliu nu se aplică în cazul antrepozitului de tip B sau F şi nici pentru plasarea în oricare tip de antrepozit vamal a mărfurilor româneşti prevăzute în reglementările privind politica agricolă. (3) Dispoziţiile art. 212 se aplică în mod corespunzător.  +  Articolul 215 (1) Pentru a permite autorităţii vamale să se asigure de desfăşurarea corecta a operaţiunilor, titularul autorizaţiei este obligat ca, la sosirea mărfurilor la locul desemnat în acest scop, sa: a) notifice biroului vamal de control a operaţiunii sosirea mărfurilor în forma şi modalitatea prevăzută de către acesta; b) efectueze înscrierea în evidente a mărfurilor; c) ţină la dispoziţia biroului vamal de control toate documentele referitoare la plasarea mărfurilor sub regim.Înregistrarea prevăzută la lit. b) trebuie să conţină cel puţin anumite date folosite pentru identificarea mărfurilor din punct de vedere comercial, inclusiv cantitatea. (2) Dispoziţiile art. 208 alin. (5) se aplică, în mod corespunzător, şi acestei proceduri.  +  Articolul 216Autorizaţia prevăzută la art. 214 stabileşte modalităţile specifice pentru funcţionarea procedurii şi stabileşte în special: a) mărfurile la care se aplică; b) forma obligaţiilor prevăzute la art. 215; c) momentul acordării liberului de vama.Pentru aceasta procedura nu este necesară o declaraţie suplimentară.Paragraful 2Plasarea sub regimul de perfecţionare activa, de transformare sub control vamal sau de admitere temporarăA. Declaraţia incompleta.  +  Articolul 217 (1) Declaraţia de plasare sub un regim vamal economic, altul decât perfecţionarea pasiva sau antrepozitarea vamală, pe care biroul vamal de plasare le poate accepta, la cererea declarantului, trebuie să respecte modelul prevăzut în anexa nr. 9, Normele tehnice de completare, utilizare şi tipărire a declaraţiei vamale în detaliu, precum şi instrucţiunile specifice de completare prevăzute în anexa nr. 7. (2) Dispoziţiile art. 197, 198 şi 201 se aplică în mod corespunzător. (3) În cazul plasarii sub regimul de perfecţionare activa, sistemul cu rambursare, dispoziţiile art. 199 şi 200 se aplică în mod corespunzător.B. Procedura declaraţiei simplificate şi de vamuire la domiciliu.  +  Articolul 218Dispoziţiile art. 202-209 şi 212 se aplică în mod corespunzător mărfurilor declarate pentru regimurile vamale economice prevăzute în prezentul paragraf.Paragraful 3Mărfuri declarate pentru regimul de perfecţionare pasiva  +  Articolul 219Dispoziţiile art. 222-232 care se aplică mărfurilor declarate pentru export se aplică în mod corespunzător şi mărfurilor declarate pentru export în cadrul regimului de perfecţionare pasiva.Paragraful 4Dispoziţii comune  +  Articolul 220În situaţia în care doua sau mai multe autorizaţii cu privire la regimurile vamale economice se aproba aceleiaşi persoane şi unul dintre aceste regimuri este încheiat prin plasarea sub un alt regim, folosind procedura de vamuire la domiciliu, nu este necesară o declaraţie suplimentară.  +  Secţiunea a 2-a Încheierea unui regim vamal economic  +  Articolul 221 (1) În cazul încheierii unui regim vamal economic, altul decât perfecţionarea pasiva şi antrepozitarea vamală, se pot aplica procedurile simplificate pentru punere în libera circulaţie, export şi reexport. În cazul reexportului, dispoziţiile art. 222-232 se aplică în mod corespunzător. (2) Procedurile simplificate prevăzute la art. 196-209 se pot aplica şi în cazul punerii în libera circulaţie a mărfurilor aflate sub regimul de perfecţionare pasiva. (3) În cazul încheierii regimului de antrepozitare vamală se pot autoriza procedurile simplificate prevăzute pentru punere în libera circulaţie, export sau reexport.Cu toate acestea: a) pentru mărfurile plasate sub regim într-un antrepozit de tip F nu se pot autoriza proceduri simplificate; b) pentru mărfurile plasate sub regim într-un antrepozit de tip B se aplică numai declaraţia incompleta sau procedura declaraţiei simplificate; c) eliberarea unei autorizaţii pentru un antrepozit de tip D implica aplicarea automată a procedurii de vamuire la domiciliu pentru punerea în libera circulaţie. Aceasta procedura nu se poate aplica în cazurile în care persoana interesată doreşte sa beneficieze de aplicarea unor elemente de taxare care nu pot fi verificate fără controlul fizic al mărfurilor. În acest caz, pot fi folosite alte proceduri care presupun prezentarea mărfurilor la vama; d) nu se aplică proceduri simplificate mărfurilor româneşti prevăzute în reglementările privind politica agricolă care au fost plasate sub regimul de antrepozitare vamală.  +  Capitolul IV Declaraţia de export  +  Articolul 222 (1) Formalităţile care se efectuează la biroul vamal de export conform art. 464 pot fi simplificate în conformitate cu dispoziţiile din prezentul capitol. (2) Dispoziţiile art. 465 şi 466, şi când este cazul, prevederile art. 471-476 se aplică în mod corespunzător şi prezentului capitol. (3) În situaţia în care reglementările vamale prevăd utilizarea unui alt document de înlocuire a exemplarului 3 al declaraţiei vamale în detaliu, prevederile acestui capitol se aplică în mod corespunzător acestui document.  +  Secţiunea 1 Declaraţia incompleta  +  Articolul 223 (1) Declaraţia de export pe care biroul vamal o poate accepta la cererea declarantului, trebuie să respecte modelul prevăzut în anexa nr. 9, Normele tehnice de completare, utilizare şi tipărire a declaraţiei vamale în detaliu, precum şi instrucţiunile specifice de completare prevăzute în anexa nr. 7. (2) Dispoziţiile art. 197-201 se aplică în mod corespunzător declaraţiilor de export.  +  Articolul 224 (1) În cazul aplicării dispoziţiilor art. 451, declaraţia suplimentară sau de înlocuire se poate depune la biroul vamal în a cărui raza de competenţa se afla domiciliul exportatorului. (2) Declaraţia incompleta menţionează biroul vamal la care urmează a fi depusa declaraţia suplimentară sau de înlocuire. Biroul vamal la care se depune declaraţia incompleta trimite exemplarele 1 şi 2 la biroul vamal la care se depune declaraţia suplimentară sau de înlocuire.  +  Secţiunea a 2-a Procedura declaraţiei simplificate  +  Articolul 225 (1) La cererea scrisă, conţinând toate informaţiile necesare, declarantul este autorizat, în conformitate cu condiţiile şi în modul stabilit la art. 203-204 aplicate în mod corespunzător, sa întocmească declaraţia de export într-o formă simplificata când mărfurile sunt prezentate biroului vamal. (2) Fără a se inlatura aplicarea dispoziţiilor art. 151 şi art. 231 declaraţia simplificata are forma declaraţiei vamale în detaliu şi conţine cel puţin datele pentru declaraţia simplificata prevăzute în anexa nr. 7. Dispoziţiile art. 197-201 se aplică în mod corespunzător.  +  Secţiunea a 3-a Procedura de vamuire la domiciliu  +  Articolul 226Autorizaţia de a folosi procedura de vamuire la domiciliu se acordă în urma unei cereri scrise, în condiţiile şi modalităţile prevăzute la art. 227, oricărei persoane, denumita în continuare exportator agreat, care doreşte să efectueze formalităţile de export la domiciliul sau sau în alte locuri desemnate sau aprobate de către autoritatea vamală.  +  Articolul 227Dispoziţiile art. 206-207 se aplică în mod corespunzător.  +  Articolul 228 (1) Înainte de expedierea mărfurilor din locurile prevăzute la art. 226, exportatorul agreat este obligat: a) sa comunice biroului vamal de export fiecare expediere, prin depunerea unei declaraţii simplificate conform prevederilor art. 225; b) sa ţină la dispoziţia autorităţii vamale toate documentele a căror prezentare poate fi necesară pentru aplicarea dispoziţiilor care reglementează exportul de mărfuri. (2) La cererea sa exportatorul agreat poate depune în locul declaraţiei vamale simplificate o declaraţie vamală de export completa. În acest caz nu mai este necesară depunerea unei declaraţii suplimentare, conform prevederilor art. 97 alin. (4) din Codul vamal. (3) În anumite situaţii speciale, justificate de felul mărfurilor respective şi de ritmul accelerat al operaţiunilor de export, autoritatea vamală îl poate dispensa pe exportatorul agreat de obligaţia depunerii unei declaraţii simplificate la biroul vamal de export pentru fiecare expediere de marfa. Aceasta dispensa se acordă, înainte de expedierea mărfurilor din locurile prevăzute la art. 226 şi în termenele prevăzute la art. 455 şi art. 456, dacă: a) exportatorul agreat notifica pe cale electronică biroului vamal, fiecare expediere şi furnizează toate informaţiile considerate necesare pentru efectuarea unei analize de risc efective anterioare plecării mărfurilor şi pentru ca autoritatea vamală să-şi exercite, dacă este cazul, dreptul de a verifica mărfurile înainte de acordarea liberului de vama; b) exportatorul agreat înregistrează expedierea în evidentele sale. O astfel de înregistrare poate fi înlocuită cu orice alta formalitate care asigura garanţii similare acceptate de autoritatea vamală. Înregistrarea trebuie să menţioneze data efectuării acesteia şi datele din anexa nr. 7 prevăzute pentru procedura de vamuire la domiciliu. Dispoziţiile art. 223 alin. (2) se aplică în mod corespunzător. (4) În cazul prevăzut la alin. (3), autoritatea vamală este obligată să se asigure ca sunt îndeplinite condiţiile pentru schimbul de informaţii între biroul vamal de export şi alte birouri vamale.  +  Articolul 229 (1) Pentru a verifica dacă mărfurile au părăsit efectiv teritoriul vamal al României, exemplarul 3 al declaraţiei vamale în detaliu este folosit ca dovada a iesirii. În autorizaţie se menţionează că exemplarul 3 al declaraţiei vamale în detaliu trebuie să fie autentificat, prin certificare, în prealabil. (2) Autentificarea prealabilă se efectuează într-unul dintre următoarele moduri: a) rubrica A se stampileaza în prealabil cu ştampila biroului vamal şi se semnează de către un funcţionar al acelui birou desemnat în acest scop; b) exportatorul agreat stampileaza declaraţia folosind o ştampila specială conform modelului indicat în anexa nr. 11.Aceasta ştampila poate fi preimprimata pe formulare în cazul în care tipărirea este încredinţată unei imprimerii aprobată în acest scop. (3) Înainte de expedierea mărfurilor, exportatorul agreat este obligat să efectueze formalităţile prevăzute la art. 228 şi sa indice pe exemplarul 3 al declaraţiei vamale în detaliu datele cuprinse în anexa nr. 7. (4) Rubrica 44 a exemplarului 3, completat conform prevederilor alin. (2), trebuie să cuprindă numărul autorizaţiei şi denumirea biroului vamal emitent.  +  Articolul 230 (1) În autorizaţia prevăzută la art. 226 se stabilesc modalităţile specifice pentru aplicarea procedurii şi în mod special: a) mărfurile la care se aplică; b) forma obligaţiilor prevăzute la art. 228; c) procedura acordării liberului de vama. Când biroul vamal de export aplica prevederile art. 471-476, acordarea liberului de vama se face potrivit art. 472; d) conţinutul exemplarului 3 al declaraţiei vamale în detaliu şi mijloacele prin care urmează a fi validat; e) procedura de prezentare a declaraţiei suplimentare şi termenul în care aceasta trebuie depusa. (2) Autorizaţia include angajamentul exportatorului agreat de a lua toate măsurile necesare pentru a asigura integritatea ştampilei speciale sau a formularelor imprimate în prealabil cu ştampila biroului vamal de export sau imprimarea ştampilei speciale.  +  Secţiunea a 4-a Dispoziţii comune secţiunilor 2 şi 3  +  Articolul 231 (1) În locul declaraţiei vamale în detaliu, autoritatea vamală poate aproba folosirea unui document comercial sau administrativ ori a altui suport. (2) Documentul sau suportul prevăzut la alin. (1) cuprinde cel puţin datele prevăzute în anexa nr. 7 şi este însoţit de o cerere de export. În cazul în care situaţia permite, autoritatea vamală poate accepta ca aceasta cerere să fie înlocuită cu o cerere globală care să acopere operaţiunile de export ce urmează a fi efectuate pe o perioadă determinata, cu condiţia ca titularul sa furnizeze autorităţii vamale orice informaţie pe care aceasta o considera necesară pentru efectuarea unei analize de risc eficiente, înainte de expedierea mărfurilor şi când este cazul, dreptul sau de a verifica mărfurile. Pe documentul sau suportul utilizat se menţionează aceasta autorizaţie. (3) Documentul comercial sau administrativ constituie dovada iesirii de pe teritoriul vamal al României, la fel ca şi exemplarul 3 din declaraţia vamală în detaliu. În cazul folosirii altor suporturi, măsurile referitoare la avizarea iesirii se stabilesc de autoritatea vamală.  +  Articolul 232 (1) Autoritatea Naţionala a Vamilor poate dispune şi alte simplificari, în plus faţă de procedurile prevăzute în Secţiunile 2 şi 3, cu respectarea principiilor stabilite de Codul vamal. (2) În cazul prevăzut la alin. (1), datele pe care autoritatea vamală le considera necesare, pentru efectuarea eficienta a analizei de risc, înainte de expedierea mărfurilor şi, când este cazul, dreptul sau de a examina mărfurile, este necesar să fie puse la dispoziţia acesteia.  +  Partea II DESTINAŢII VAMALE  +  Titlul I PUNERE ÎN LIBERA CIRCULAŢIE  +  Capitolul I Dispoziţii generale  +  Articolul 233 (1) În situaţia în care mărfurile româneşti exportate pe baza unui carnet ATA se întorc în teritoriul vamal al României, punerea în libera circulaţie a acestor mărfuri poate fi efectuată pe baza carnetului ATA. (2) În acest caz biroul vamal unde mărfurile sunt puse în libera circulaţie efectuează următoarele formalităţi: a) verifica datele ce figurează în rubricile de la A la G a voletului de reimport; b) completează cotorul şi rubrica H a voletului de reimport; c) retine voletul de reimport. (3) În situaţia în care formalităţile privind verificarea şi încheierea exportului temporar de mărfuri româneşti sunt îndeplinite la un alt birou vamal decât cel de intrare, mărfurile sunt transportate între cele doua birouri vamale fără nici un fel de formalităţi.  +  Capitolul II Destinaţia finala  +  Articolul 234 (1) Dispoziţiile prezentului capitol se aplică pentru mărfurile care sunt puse în libera circulaţie beneficiind de tratament tarifar favorabil sau cărora li se aplică taxe vamale reduse sau zero datorită destinaţiei lor finale şi fac obiectul supravegherii vamale cu privire la respectarea destinaţiei. (2) În sensul acestui capitol, prin termenii de mai jos se înţelege: a) contabilitate - orice date comerciale, fiscale sau alte date contabile ale titularului sau ţinute în numele acestuia; b) evidente - datele care conţin ansamblul informaţiilor şi elementelor tehnice necesare pe orice suport, pentru ca autoritatea vamală să poată asigura supravegherea şi controlul regimului.  +  Articolul 235 (1) În situaţia în care mărfurile fac obiectul supravegherii vamale ca urmare a destinaţiei lor finale, acordarea tratamentului tarifar favorabil conform prevederilor art. 49 din Codul vamal se face pe baza unei autorizaţii scrise.Autorizaţia este necesară pentru asigurarea supravegherii vamale când mărfurile sunt puse în libera circulaţie cu drepturi de import reduse sau zero ca urmare a utilizării lor conform unei destinaţii finale şi când potrivit dispoziţiilor legale în vigoare mărfurile trebuie să rămână sub supraveghere vamală conform prevederilor art. 104 din Codul vamal. (2) Cererea de autorizare se înaintează în scris, folosind modelul din anexa nr. 12, la direcţia regionala vamală în a carei raza de competenţa mărfurilor li se atribuie o destinaţie finala. În cazul în care operaţiunea se desfăşoară pe raza mai multor regionale vamale, cererea se depune la direcţia regionala vamală în a carei raza de competenţa se afla contabilitatea principala a solicitantului, care facilitează controlul pe bază de audit. Autoritatea vamală poate permite reînnoirea sau modificarea autorizaţiei pe baza unei simple cereri în scris. (3) Cererea de autorizare poate fi facuta printr-o declaraţie vamală pentru punerea în libera circulaţie întocmită în scris sau prin procedee informatice, în procedura normală, cu îndeplinirea cumulativa a următoarelor condiţii: a) cererea sa implice un singur birou vamal; b) solicitantul sa atribuie mărfurilor, în totalitate, numai destinaţia finala declarata; c) să se asigure desfăşurarea corecta a operaţiunilor. (4) În cazul în care autoritatea vamală considera ca informaţiile care figurează în cerere sunt insuficiente, aceasta poate cere solicitantului informaţii suplimentare.În special, când cererea este facuta prin depunerea declaraţiei vamale, autoritatea vamală poate solicita ca aceasta să fie însoţită de un document întocmit de declarant care să conţină cel puţin următoarele informaţii, dacă acestea nu sunt înscrise pe declaraţia vamală: a) numele şi adresa solicitantului, declarantului şi operatorului; b) natura destinaţiei finale; c) descrierea tehnica a mărfurilor şi a produselor rezultate în urma atribuirii destinaţiei finale şi modalitatea de a le identifica; d) rata estimată a randamentului sau modul de stabilire a acestei rate; e) termenul prevăzut pentru a atribui mărfurilor destinaţia finala; f) locul în care mărfurilor li se atribuie destinaţia finala. (5) Direcţia regionala vamală eliberează autorizaţia în termen de 30 de zile şi trimite un exemplar birourilor vamale interesate. (6) Solicitantul este informat în legătură cu decizia de acordare a autorizaţiei sau în legătură cu motivele respingerii cererii în termen de 30 zile de la depunerea cererii sau de la primirea de către autoritatea vamală a informaţiilor care lipsesc şi care au fost solicitate în mod suplimentar.  +  Articolul 236 (1) Autorizaţia al carei model figurează în anexa nr. 12 se acordă persoanelor stabilite pe teritoriul vamal al României dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii: a) activităţile avute în vedere sunt conforme cu destinaţia finala declarata şi cu dispoziţiile referitoare la transferul de mărfuri şi, de asemenea, este asigurata desfăşurarea corecta a operaţiunilor; b) solicitantul autorizaţiei oferă toate garanţiile necesare pentru desfăşurarea corecta a operaţiunilor ce trebuie efectuate şi se obliga sa atribuie mărfurilor, parţial sau total, destinaţia finala declarata sau să le transfere şi să prezinte dovada acestei atribuiri sau a transferului, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare; de asemenea, acesta se obliga sa nu întreprindă acţiuni incompatibile cu scopul economic al destinaţiei finale avut în vedere şi sa informeze autoritatea vamală competenţa asupra tuturor elementelor care pot avea efecte asupra autorizaţiei; c) este asigurata supravegherea vamală, iar măsurile administrative pe care trebuie să le ia autoritatea vamală nu trebuie să fie disproportionate faţă de necesităţile economice în cauza; d) sunt ţinute şi păstrate evidente corespunzătoare; e) se depune o garanţie corespunzătoare atunci când autoritatea vamală considera ca aceasta este necesară. (2) La depunerea unei cereri potrivit art. 235 alin. (3), autorizaţia se acordă persoanelor stabilite pe teritoriul vamal al României prin acceptarea declaraţiei vamale şi cu respectarea celorlalte condiţii prevăzute la alin. (1). (3) Autorizaţia conţine, dacă sunt necesare, următoarele elemente: a) identificarea titularului autorizaţiei; b) codul din N.C. sau din Tariful Vamal Integrat Roman, tipul şi descrierea mărfurilor, operaţiunile prin care se atribuie mărfurilor destinaţia finala declarata şi dispoziţiile privind rata de randament; c) mijloacele şi metodele de identificare şi de control vamal, incluzând modalităţile de stocare în comun a mărfurilor pentru care se aplică, în mod corespunzător, prevederile art. 393 alin. (2)-(4), precum şi modalităţile de stocare a amestecurilor de produse aflate sub supraveghere vamală în ceea ce priveşte destinaţia finala, clasificate la Cap. 27 şi 29 din Nomenclatura Combinata sau de stocare a unor astfel de produse cu uleiuri brute din petrol clasificate la subpozitia tarifara 270900 din Nomenclatura Combinata; d) termenul în care mărfurilor trebuie să li se atribuie destinaţia finala declarata; e) birourile vamale unde se declara mărfurile pentru punerea în libera circulaţie şi birourile de control al regimului; f) locurile unde mărfurilor trebuie să li se atribuie destinaţia finala declarata; g) garanţia care trebuie constituită, când este cazul; h) durata de valabilitate a autorizaţiei; i) posibilitatea de transfer a mărfurilor, când este cazul; j) aranjamentele simplificate pentru transferul mărfurilor, când este cazul; k) procedurile simplificate autorizate potrivit art. 98 din Codul vamal, când este cazul; l) mijloacele de comunicare - adresa, telefon, persoana de contact.În cazul stocării amestecurilor de produse prevăzute la lit. c), dacă produsele nu se clasifica la acelaşi cod tarifar din N. C. nu prezintă aceeaşi calitate comercială şi nu au aceleaşi caracteristici tehnice şi fizice, stocarea amestecurilor poate fi autorizata numai dacă acestea sunt în întregime destinate a fi supuse unuia din tratamentele specifice prevăzute în nota complementara nr. 4 de la capitolul 27 din N.C. (4) Autorizaţia este valabilă de la data emiterii sau de la orice altă dată ulterioară menţionată în autorizaţie şi nu poate depăşi trei ani cu excepţia cazurilor temeinic justificate.  +  Articolul 237 (1) Autoritatea vamală poate emite o autorizaţie retroactivă care intră în vigoare de la data depunerii cererii. (2) Dacă cererea se referă la reînnoirea unei autorizaţii pentru acelaşi tip de operaţiune şi aceleaşi mărfuri, se poate acorda autorizaţia cu efect retroactiv de la data la care a expirat autorizaţia iniţială. (3) În circumstanţe excepţionale, efectul retroactiv al unei autorizaţii se poate întinde pe o perioadă care nu poate depăşi un an înainte de data depunerii cererii, cu condiţia sa existe o necesitate economică dovedită şi cu condiţia ca: a) cererea sa nu fie legată de o încercare de înşelăciune sau de o neglijenţa evidenta; b) din evidentele contabile ale solicitantului să rezulte faptul ca cerinţele regimului pot fi considerate îndeplinite şi ca, atunci când este cazul, pentru a evita substituirea, mărfurile pot fi identificate pentru perioada respectiva, iar aceste evidente permit verificarea regimului; c) toate formalităţile necesare pentru regularizarea situaţiei mărfurilor să poată fi îndeplinite, inclusiv, dacă este cazul, invalidarea declaraţiei.  +  Articolul 238Expirarea autorizaţiei nu afectează mărfurile care erau în libera circulaţie în baza autorizaţiei respective înainte de expirarea ei.  +  Articolul 239 (1) Transferul mărfurilor între diferite locuri menţionate în aceeaşi autorizaţie se poate face fără nici un fel de formalităţi vamale. (2) În situaţia în care transferul mărfurilor se realizează între doi titulari de autorizaţie se foloseşte formularul de control T5R prevăzut în anexa nr. 13. (3) În cazul prevăzut la alin. (2) cedentul completează formularul de control T5R în trei exemplare - un original şi doua copii -, care trebuie să cuprindă: a) în rubrica A "Biroul de plecare" adresa biroului vamal menţionat în autorizaţia cedentului; b) în rubrica 2, numele, adresa completa şi numărul de autorizaţie a cedentului; c) în rubrica 8, numele, adresa completa şi numărul de autorizaţie a cesionarului; d) în rubrica "Nota importanţa" şi în rubrica B textul trebuie să fie bifat; e) în rubricile 31 şi 33, descrierea mărfurilor la momentul transferului, inclusiv numărul de articole şi codul tarifar corespunzător din Nomenclatura Combinata; f) în rubrica 38, greutatea neta a mărfurilor; g) în rubrica 103, cantitatea neta a mărfurilor în litere; h) în rubrica 104, după bifarea rubricii "Altele (specificăţii)" cu litere mari de tipar, menţiunea DESTINAŢIE FINALA: MĂRFURI PENTRU CARE OBLIGAŢIILE SUNT TRANSFERATE CESIONARULUI (ART. 239 DIN REGULAMENTUL VAMAL); i) în rubrica 106, elementele de taxare aplicate mărfurilor importate, numărul de înregistrare şi data declaraţiei de punere în libera circulaţie, numele şi adresa biroului vamal la care a fost completată declaraţia. (4) Cedentul trimite setul complet de exemplare de control T5R cesionarului, iar acesta anexează originalul documentului comercial care indica data primirii mărfurilor la setul de exemplare de control T5R şi prezintă toate aceste documente biroului vamal stabilit în autorizaţia sa. În caz de surplus, lipsa sau substituire de mărfuri sau orice alt fel de nereguli cesionarul trebuie să informeze imediat biroul vamal. (5) Biroul vamal menţionat în autorizaţia cesionarului, după ce a verificat documentele comerciale corespunzătoare, completează rubrica "J", indica data primirii de către cesionar pe exemplarul original T5R şi aplica data şi ştampila pe original în rubrica "J" şi pe cele doua copii în rubrica "E". Biroul vamal retine copia 2 pentru evidenta sa şi returnează originalul şi copia 1 cesionarului. (6) Cesionarul retine copia 1 pentru evidenta sa şi trimite originalul cedentului pentru ca acesta sa îl retina pentru evidenta sa. (7) Birourile vamale între care se efectuează transferul pot folosi proceduri simplificate potrivit dispoziţiilor privind utilizarea exemplarului de control T5R.