LEGE nr. 95 din 14 aprilie 2006privind reforma în domeniul sănătății
EMITENT
  • PARLAMENTUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 372 din 28 aprilie 2006



    Parlamentul României adopta prezenta lege.  +  Titlul I Sănătatea publică  +  Capitolul I Dispoziții generale  +  Articolul 1Obiectul prezentului titlu îl constituie reglementarea domeniului sănătății publice, obiectiv de interes social major.  +  Articolul 2(1) Asistența de sănătate publică reprezintă efortul organizat al societății în vederea protejării și promovării sănătății populației. Asistența de sănătate publică se realizează prin ansamblul măsurilor politico-legislative, al programelor și strategiilor adresate determinantilor stării de sănătate, precum și prin organizarea instituțiilor pentru furnizarea tuturor serviciilor necesare.(2) Scopul asistenței de sănătate publică îl constituie promovarea sănătății, prevenirea imbolnavirilor și îmbunătățirea calității vieții.(3) Strategia sistemului sănătății publice urmărește asigurarea sănătății populației în cadrul unor comunități sanatoase.(4) Asistența de sănătate publică este o componenta a sistemului de sănătate publică.(5) Ministerul Sănătății Publice reprezintă autoritatea centrala în domeniul sănătății publice.(6) În cuprinsul actelor normative în vigoare denumirea "Ministerul Sănătății" se înlocuiește cu denumirea "Ministerul Sănătății Publice", iar sintagma "ministrul sănătății", cu sintagma "ministrul sănătății publice".(7) Asistența de sănătate publică este coordonata de către Ministerul Sănătății Publice și se realizează prin toate tipurile de unități sanitare de stat sau private, constituite și organizate conform legii.(8) Responsabilitatea pentru asigurarea sănătății publice revine Ministerului Sănătății Publice, autorităților de sănătate publică teritoriale, precum și autorităților de sănătate publică din cadrul ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie.(9) Asistența de sănătate publică este garantată de stat și finanțată de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate sau din alte surse, după caz, potrivit legii.  +  Articolul 3Protecția sănătății publice constituie o obligație a autorităților administrației publice centrale și locale, precum și a tuturor persoanelor fizice și juridice.  +  Articolul 4(1) În înțelesul prezentului titlu, termenii și notiunile folosite au următoarea semnificație:a) sănătatea publică - starea de sănătate a populației în raport cu determinantii stării de sănătate: socio-economici, biologici, de mediu, stil de viața, asigurarea cu servicii de sănătate, calitatea și accesibilitatea serviciilor de sănătate;b) promovarea sănătății - procesul care oferă individului și colectivităților posibilitatea de a-și controla și îmbunătăți sănătatea sub raport fizic, psihic și social și de a contribui la reducerea inechitatilor în sănătate;c) supravegherea - activitatea de colectare sistematica și continua, analiza, interpretarea și diseminarea datelor privind starea de sănătate a populației, bolile transmisibile și netransmisibile, pe baza cărora sunt identificate prioritățile de sănătate publică și sunt instituite măsurile de prevenire și control;d) evaluarea riscurilor pentru sănătate - estimarea gradului în care expunerea la factorii de risc din mediul natural, de viața și de muncă și la cei rezultați din stilul de viața individual și comunitar influențează starea de sănătate a populației;e) inspecția sanitară - exercitarea controlului aplicării prevederilor legale de sănătate publică;f) principiul precautiei - instrumentul prin care autoritatea de sănătate publică decide și intervine în situații în care se apreciază ca exista un potențial risc pentru sănătatea populației, în condițiile unei argumentatii științifice insuficiente.(2) În sensul prevederilor prezentului titlu, precum și al prevederilor din cuprinsul prezentei legi, prin ministere și instituții cu rețele sanitare proprii se înțelege autoritățile și instituțiile care au în subordine unități sanitare, altele decât Ministerul Sănătății Publice, respectiv Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Justiției, Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, Serviciul Roman de Informații, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Telecomunicații Speciale și Academia Română.  +  Articolul 5Funcțiile principale ale asistenței de sănătate publică vizează:a) dezvoltarea politicilor, strategiilor și programelor vizând asigurarea sănătății publice;b) monitorizarea și analiza stării de sănătate a populației;c) planificarea în sănătatea publică;d) supravegherea epidemiologica, prevenirea și controlul bolilor;e) managementul și marketingul strategic al serviciilor de sănătate publică;f) reglementarea domeniului sănătății publice, aplicarea și controlul aplicării acestei reglementări;g) asigurarea calității serviciilor de sănătate publică;h) cercetarea-dezvoltarea și implementarea de soluții inovatoare pentru sănătatea publică;i) prevenirea epidemiilor, inclusiv instituirea stării de alerta epidemiologica;j) protejarea populației împotriva riscurilor din mediu;k) informarea, educarea și comunicarea pentru promovarea sănătății;l) mobilizarea partenerilor comunitari în identificarea și rezolvarea problemelor de sănătate;m) evaluarea calității, eficacitatii, eficientei și accesului la serviciile medicale;n) dezvoltarea și planificarea resurselor umane și dezvoltarea instituțională pentru sănătate publică;o) integrarea prioritatilor de sănătate publică în politicile și strategiile sectoriale de dezvoltare durabila;p) asigurarea capacităților de răspuns la dezastre sau la amenintarile la adresa vieții și sănătății populației, inclusiv prin introducerea de restrictii de circulație a persoanelor și bunurilor.  +  Articolul 6Principalele domenii de intervenție ale asistenței de sănătate publică sunt următoarele:a) prevenirea, supravegherea și controlul bolilor transmisibile și netransmisibile prin:1. asigurarea imunizarilor;2. controlul epidemiilor;3. supravegherea bolilor;4. supravegherea factorilor de risc comportamentali;5. prevenirea accidentelor;b) monitorizarea stării de sănătate prin:1. monitorizarea indicatorilor stării de sănătate;2. monitorizarea determinantilor stării de sănătate;3. monitorizarea eficacitatii și eficientei activităților din domeniul sănătății publice;4. evaluarea nevoilor populației privind serviciile de sănătate publică;c) promovarea sănătății și educația pentru sănătate prin:1. campanii de informare-educare-comunicare;2. programe de educație pentru sănătate și promovare a sănătății în comunități;3. dezvoltarea și implicarea comunităților locale;4. pledoaria pentru sănătatea publică;d) sănătatea ocupationala prin:1. definirea standardelor de sănătate ocupationala;2. controlul aplicării reglementărilor sănătății în munca;e) sănătatea în relație cu mediul prin:1. monitorizarea factorilor de mediu în relație cu sănătatea;2. reglementarea calității principalilor factori de mediu;3. stabilirea normelor de igiena și sănătate publică comunitare;4. controlul aplicării reglementărilor referitoare la calitatea factorilor de mediu;f) reglementarea primara și secundară în domeniul sănătății publice prin:1. elaborarea, revizuirea, adaptarea și implementarea legislației din domeniul sănătății publice;2. reglementarea circulației bunurilor și serviciilor cu potențial impact asupra sănătății publice;g) managementul sănătății publice bazat pe:1. managementul politicilor, planificarii și dezvoltării sistemului de sănătate publică;2. formularea și implementarea politicilor de sănătate publică pe baze științifice;3. cercetarea în domeniul sănătății publice și al sistemelor de sănătate;4. colaborarea și cooperarea internationala în domeniul sănătății publice;h) servicii de sănătate publică specifice:1. servicii de sănătate școlară;2. servicii de urgenta în caz de dezastre și calamitati;3. servicii de laborator în domeniul sănătății publice;4. servicii de planificare familială;5. servicii de screening pentru depistarea precoce a bolilor;6. servicii prenatale și postnatale;7. servicii de consiliere în domeniul sănătății publice;8. servicii de sănătate publică în transporturi.  +  Capitolul II Principiile asistenței de sănătate publică  +  Articolul 7Principiile care stau la baza asistenței de sănătate publică sunt următoarele:a) responsabilitatea societății pentru sănătatea publică;b) focalizarea pe grupurile populationale și prevenirea primara;c) preocuparea pentru determinantii stării de sănătate: sociali, de mediu, comportamentali și servicii de sănătate;d) abordarea multidisciplinara și intersectoriala;e) parteneriat activ cu populația și cu autoritățile publice centrale și locale;f) decizii bazate pe cele mai bune dovezi științifice existente la momentul respectiv (sănătate publică bazată pe dovezi);g) în condiții specifice, decizii fundamentate conform principiului precautiei;h) descentralizarea sistemului de sănătate publică;i) existenta unui sistem informațional și informatic integrat pentru managementul sănătății publice.  +  Articolul 8Modalitățile de implementare a principiilor de sănătate publică sunt:a) activitatea de reglementare în domeniile sănătății publice;b) activitatea de inspecție;c) activitățile desfășurate în cadrul programelor de sănătate publică;d) avizarea/autorizarea/notificarea activităților și produselor cu impact asupra sănătății populației;e) evaluarea impactului asupra sănătății în relație cu programe, strategii, politici ale altor sectoare de activitate cu efecte conexe asupra sănătății populației.  +  Articolul 9(1) Programele naționale de sănătate reprezintă cadrul implementarii obiectivelor politicii și strategiei sănătății publice de către Ministerul Sănătății Publice, ca autoritate centrala a domeniului de sănătate publică.(2) Programele naționale de sănătate se adresează populației și sunt orientate către promovarea sănătății, prevenirea imbolnavirilor și prelungirea vieții de buna calitate.(3) Programele naționale de sănătate publică se adresează domeniilor de intervenție ale sănătății publice și răspund prioritatilor naționale identificate.(4) Programele naționale de sănătate sunt finanțate de la bugetul de stat, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din fonduri externe rambursabile și nerambursabile, din venituri proprii, donații și sponsorizări, precum și din alte surse, potrivit legii.(5) Programele naționale de sănătate sunt organizate, monitorizate și supuse controlului Ministerului Sănătății Publice.  +  Articolul 10(1) Autoritatea centrala în domeniul sănătății publice elaborează proiecte de acte normative în domeniul sănătății publice și avizează reglementări ale altor ministere și instituții referitoare la activități cu impact asupra sănătății publice.(2) Principalele domenii pentru care autoritatea centrala de sănătate publică elaborează sau participa la elaborarea, după caz, a unor proiecte de acte normative sunt:a) calitatea principalilor factori de mediu: apa potabilă și de imbaiere, aerul ambiant și interior, zgomot, locuinta și habitat, substanțe chimice, produse cosmetice, radiatii ionizante, vectori, deșeuri etc.;b) monitorizarea stării de sănătate;c) promovarea sănătății;d) calitatea alimentului;e) calitatea unităților și serviciilor turistice;f) calitatea mediului de muncă și sănătatea în munca;g) colectivitatile de copii și tineri;h) evaluarea efectelor factorilor de mediu asupra sănătății populației;i) asigurarea condițiilor de igiena în unități sanitare;j) servicii de laborator;k) planificare familială;l) siguranța transfuziei sanguine;m) norme privind alte domenii ale sănătății publice;n) prevenirea consumului ilegal de droguri.(3) Ministerul Sănătății Publice, prin aparatul propriu și prin autoritățile de sănătate publică județene și a municipiului București și ale ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, verifica respectarea reglementărilor în domeniul sănătății publice, iar în caz de nereguli sau neconformitate, aplica măsuri conform legii.  +  Capitolul III Autoritățile sistemului de sănătate publică  +  Articolul 11Ministerul Sănătății Publice este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, cu sediul în municipiul București, str. Cristian Popisteanu nr. 1-3, sectorul 1.  +  Articolul 12Autoritățile de sănătate publică județene și a municipiului București sunt servicii publice deconcentrate ale Ministerului Sănătății Publice, cu personalitate juridică, reprezentând autoritatea de sănătate publică la nivel local. În mod similar se pot organiza autorități de sănătate publică în cadrul ministerelor care colaborează cu unitățile deconcentrate ale Ministerului Sănătății Publice.  +  Articolul 13(1) Institutele sau centrele de sănătate publică sunt instituții publice regionale sau naționale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Sănătății Publice, și care coordonează tehnic și metodologic activitatea de specialitate în domeniul fundamentarii, elaborării și implementarii strategiilor privitoare la prevenirea imbolnavirilor, controlul bolilor transmisibile și netransmisibile și a politicilor de sănătate publică din domeniile specifice, la nivel național și/sau regional.(2) Institutele naționale de cercetare-dezvoltare în domeniile sănătății publice sunt instituții publice cu personalitate juridică, în coordonarea Ministerului Sănătății Publice.  +  Articolul 14Se înființează Centrul național pentru organizarea și asigurarea sistemului informațional și informatic în domeniul sănătății, instituție publică de specialitate, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Sănătății Publice.  +  Articolul 15(1) Ministerul Sănătății Publice stabilește, prin ordine ale ministrului sănătății publice, și alte instituții aflate în coordonarea sau în subordonarea sa pentru a desfășura activități de sănătate publică la nivel regional și local.(2) Prin hotărâre a Guvernului se stabilesc și alte instituții care să desfășoare activități de sănătate publică la nivel național.  +  Articolul 16Ministerul Sănătății Publice, ca autoritate centrala în domeniul asistenței de sănătate publică, are următoarele atribuții și responsabilități:a) asigura fundamentarea, elaborarea și implementarea politicii naționale de sănătate publică;b) elaborează sau avizează reglementări pentru protecția sănătății în relație cu mediul natural, alimentul, condițiile de viața și de muncă și pentru promovarea sănătății publice;c) elaborează și avizează reglementări privind organizarea și funcționarea serviciilor de asistența medicală și de sănătate publică;d) autorizeaza și controlează condițiile de funcționare a furnizorilor de servicii medicale prin autoritățile locale de sănătate publică;e) stabilește prioritățile naționale de sănătate publică, elaborează programele naționale de sănătate publică finanțate de la bugetul de stat, coordonează și monitorizează implementarea acestora;f) elaborează normele privind înființarea, organizarea și funcționarea unităților de distribuție a medicamentelor, autorizeaza și controlează activitatea și condițiile de funcționare a acestora;g) autorizeaza și controlează condițiile de funcționare a farmaciilor de stat și private și, respectiv, avizează Nomenclatorul medicamentelor și produselor biologice de uz uman, în condițiile legii;h) elaborează împreună cu Casa Naționala de Asigurări de Sănătate, denumita în continuare CNAS, cu consultarea Colegiului Farmacistilor din România, lista medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală;i) elaborează normele de organizare și funcționare a unităților care asigura asistența de sănătate publică, autorizeaza și controlează activitatea instituțiilor de sănătate publică și asigura finanțarea unităților din subordine;j) asigura controlul calității serviciilor medicale prin autoritățile locale de sănătate publică;k) evalueaza periodic indicatorii stării de sănătate a populației și ai programelor de sănătate publică, indicatorii de performanță ai unităților sanitare și prezintă informări periodice Guvernului;l) stabilește care sunt instituțiile sau organismele care pot fi delegate pentru realizarea de atribuții și responsabilități specifice în domeniul sănătății publice, pe bază de selecție de oferta și recomandare profesională;m) stabilește sau avizează liste de substanțe ori produse destinate sau folosite pentru uz uman și controlează respectarea condițiilor legale prin care produsele pot fi oferite spre consum sau folosință populației;n) avizează codurile deontologice profesionale și ghidurile de practica în domeniul sănătății publice;o) reprezintă statul român în relațiile cu organismele internaționale din domeniul sănătății publice;p) organizează și coordonează sistemul național de supraveghere și control al bolilor;q) organizează și coordonează rețeaua naționala de promovare a sănătății, în scopul adoptării de către populație a comportamentelor favorabile sănătății;r) avizează și controlează activitatea de supraveghere a stării de sănătate a personalului expus profesional;s) participa la activitățile de promovare și protecție a sănătății familiilor și categoriilor de populație defavorizate;t) participa la activitățile de protecție familială, planificare familială și protecția copilului;u) organizează și coordonează activitatea de inspecție sanitară de stat;v) organizează și coordonează Sistemul național informațional și informatic privind sănătatea publică;w) organizează și coordonează implementarea unor activități de protecție a mediului, conform reglementărilor legale.  +  Articolul 17(1) Autoritățile de sănătate publică județene și a municipiului București sunt servicii publice deconcentrate, cu personalitate juridică, subordonate Ministerului Sănătății Publice, care pun în aplicare politica și programele naționale de sănătate publică pe plan local, identifica problemele locale prioritare de sănătate publică, elaborează și implementeaza acțiuni locale de sănătate publică.(2) În scopul îndeplinirii acestor obiective, autoritățile de sănătate publică județene și a municipiului București au, în principal, următoarele atribuții:a) controlează și evalueaza modul de asigurare a asistenței medicale curative și profilactice;b) controlează aplicarea normelor de funcționare a unităților medicale și farmaceutice, indiferent de forma de organizare, și aplica măsuri în caz de neconformitate;c) urmăresc aplicarea criteriilor de control al calității serviciilor medicale;d) coordonează și controlează asistența gravidei, lauzei și nou-nascutului;e) evalueaza resursele umane de la nivelul asistenței medicale în relație cu nevoile comunitare identificate prin acțiuni specifice;f) participa activ la programele de instruire a personalului din serviciile de sănătate publică și a populației;g) organizează acțiuni de prevenire a imbolnavirilor și de promovare a sănătății;h) organizează activitățile preventive în teritoriul județului și, respectiv, al municipiului București;i) colectează și înregistrează date privind sănătatea populației, utilizând informațiile în scopul identificarii problemelor de sănătate ale acesteia;j) identifica posibilele probleme de sănătate publică sau amenințări la adresa sănătății unei comunități;k) intervin în rezolvarea problemelor de sănătate publică apărute în rândul persoanelor aparținând grupurilor defavorizate;l) coordonează studii asupra problemelor de sănătate ale populației din teritoriul dat;m) stabilesc relații de colaborare cu instituții și organizații în vederea desfășurării de acțiuni comune în domeniul sănătății publice;n) colectează și înregistrează datele privind tipurile, cantitatea și modul de gestionare a deșeurilor generate în unitățile medicale din zona de jurisdicție.  +  Articolul 18(1) În subordinea autorităților de sănătate publică funcționează unități sanitare publice de pe raza teritoriului arondat, cu excepția unităților sanitare publice de interes național sau a celor aparținând ministerelor ori instituțiilor cu rețele sanitare proprii.(2) Autoritățile de sănătate publică județene și a municipiului București coordonează serviciile de ambulanta județene și al municipiului București, organizează și coordonează asistența medicală în caz de calamitati, catastrofe și situații deosebite.  +  Articolul 19Autoritățile de sănătate publică județene și a municipiului București colaborează cu autoritățile locale în asigurarea asistenței medicale.  +  Articolul 20(1) Autoritățile de sănătate publică județene și a municipiului București organizează culegerea și prelucrarea informațiilor statistice medicale primite de la unitățile sanitare publice sau private și transmit rapoarte statistice lunare către instituțiile desemnate în acest scop.(2) Autoritățile de sănătate publică teritoriale întocmesc rapoarte privind starea de sănătate a comunității, care sunt înaintate Ministerului Sănătății Publice, precum și partenerilor institutionali la nivel local.  +  Articolul 21Autoritățile de sănătate publică județene și a municipiului București coordonează la nivel local implementarea activităților care decurg din obligațiile asumate prin Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeană și planurile de implementare a actelor comunitare referitoare la domeniul sănătății.  +  Articolul 22Regulamentul de organizare și funcționare, precum și structura organizatorică ale autorităților de sănătate publică județene și a municipiului București se stabilesc prin ordin al ministrului sănătății publice.  +  Articolul 23Institutele/centrele naționale și/sau regionale prevăzute la art. 13 și 14, aflate în subordinea și/sau în coordonarea Ministerului Sănătății Publice, îndeplinesc, în principal, următoarele atribuții:a) asigura îndrumarea tehnica și metodologică a rețelei de sănătate publică, în funcție de domeniul lor de competența;b) participa la elaborarea strategiilor și politicilor din domeniul lor de competența;c) elaborează proiecte de acte normative, norme, metodologii și instrucțiuni privind domeniile specifice din cadrul sănătății publice;d) efectuează expertize, oferă asistența tehnica și realizează servicii de sănătate publică, la solicitarea unor persoane fizice sau juridice;e) supraveghează starea de sănătate a populației, bolile transmisibile și netransmisibile, pentru identificarea problemelor de sănătate comunitara;f) asigura sistemul de supraveghere epidemiologica, precum și de alerta precoce și răspuns rapid și participa la schimbul de informații în cadrul rețelei europene de supraveghere epidemiologica în domeniul bolilor transmisibile;g) participa la efectuarea de investigații epidemiologice de teren, din proprie inițiativă, la solicitarea Ministerului Sănătății Publice sau a autorităților locale de sănătate publică;h) elaborează metodologia, instrumentele și indicatorii de monitorizare și evaluare a serviciilor și programelor de sănătate publică, de promovare a sănătății și de educație pentru sănătate;i) participa la procesul de învățământ medical de specializare și perfecționare în domeniile specifice din cadrul sănătății publice;j) desfășoară activități de cercetare-dezvoltare în domeniul sănătății publice și al managementului sanitar;k) colectează, analizează și disemineaza date statistice privind sănătatea publică;l) asigura existenta unui sistem informațional și informatic integrat pentru managementul sănătății publice.  +  Articolul 24(1) Instituțiile și unitățile sanitare care asigura asistența de sănătate publică, în cazul apariției unui focar de boala transmisibila, precum și în situația iminentei izbucnirii unei epidemii, au obligația sa dispună măsuri specifice.(2) Măsurile privind prevenirea și gestionarea situațiilor de urgenta generate de epidemii, precum și bolile transmisibile pentru care declararea, tratamentul sau internarea sunt obligatorii se stabilesc prin ordin al ministrului sănătății publice.  +  Capitolul IV Inspecția sanitară de stat  +  Articolul 25(1) Activitatea de inspecție sanitară de stat se organizează pe domenii specifice de activitate coordonate de către direcțiile de specialitate din cadrul Ministerului Sănătății Publice și în cadrul structurilor de specialitate din serviciile publice deconcentrate de la nivel local și din ministerele cu rețea sanitară proprie, conform competentelor, după cum urmează:a) inspecția farmaceutica;b) inspecția dispozitivelor medicale;c) inspecția pentru controlul calității serviciilor de asistența medicală;d) inspecția de sănătate publică.(2) Activitatea de inspecție sanitară de stat consta, în principal, în:a) verificarea conformitatii amplasamentelor, activităților, proceselor, serviciilor, produselor, factorilor de mediu;b) verificarea respectării reglementărilor privind starea de sănătate a personalului, cunoștințele, atitudinile și practicile acestuia în raport cu normele igienico-sanitare;c) depistarea și evaluarea riscurilor pentru sănătate și impunerea măsurilor de eliminare sau, după caz, de diminuare a acestora;d) comunicarea datelor despre existenta și dimensiunea riscului identificat persoanelor responsabile cu managementul riscului, consumatorilor și altor potențiali receptori interesați.  +  Articolul 26(1) Activitatea de inspecție sanitară de stat se exercită de către personalul de specialitate împuternicit de către Ministerul Sănătății Publice, conform normelor stabilite de către acesta.(2) Pentru exercitarea activității de inspecție, inspectorii sanitari de stat au drept de:a) acces în orice tip de unități, la documente, informații, conform competentelor;b) recoltare a produselor care pot constitui un risc pentru sănătatea publică;c) a constata și a sanctiona contravențiile privind normele de igiena și sănătate publică.(3) În situații de risc pentru sănătatea publică, inspectorii sanitari de stat pot interzice punerea în consum, pot decide retragerea produselor, suspendarea temporară sau definitivă a activităților, retragerea sau anularea autorizației sanitare de funcționare.(4) În situații de risc epidemiologic, inspectorii sanitari de stat pot dispune măsuri speciale pentru bolnavii, suspectii și contactii de boli transmisibile sau purtatorii de germeni patogeni, precum și alte măsuri de limitare a circulației persoanelor.(5) Concluziile activităților de inspecție sanitară de stat, abaterile de la normele legale, recomandările și termenele de remediere a deficiențelor, precum și alte măsuri legale aplicate se vor consemna în procese-verbale de constatare a condițiilor igienico-sanitare, rapoarte de inspecție sau procese-verbale de constatare a contravenției.(6) În exercitarea activității inspectorii sanitari de stat vor asigura păstrarea confidențialității datelor, cu excepția situațiilor care constituie un risc pentru sănătatea publică.  +  Articolul 27Activitatea de avizare, autorizare și notificare a activităților și produselor cu impact asupra sănătății populației are ca scop certificarea conformarii cu normele de sănătate publică a produselor, serviciilor și activităților, în scopul protejării sănătății populației.  +  Articolul 28Activitatea de evaluare a impactului asupra sănătății în relație cu programe, strategii, politici ale altor sectoare de activitate cu efecte conexe asupra sănătății populației reprezintă instrumentul de integrare a prioritatilor de sănătate publică în dezvoltarea durabila a societății.  +  Capitolul V Asistența medicală  +  Articolul 29Asistența medicală profilactica și curativă se asigura prin:a) cabinete medicale ambulatorii ale medicilor de familie și de alte specialități, centre de diagnostic și tratament, centre medicale, centre de sănătate, laboratoare, precum și prin alte unități sanitare publice și private;b) unități sanitare publice și private cu paturi.  +  Articolul 30Activitatea medicală de recuperare se asigura prin unități medicale de specialitate cu personalitate juridică, secții, compartimente și laboratoare de recuperare, unități ambulatorii de recuperare, publice sau private, precum și prin societăți de turism balnear și de recuperare, constituite conform legii.  +  Articolul 31Asistența medicală de urgenta se asigura de unități specializate de urgenta și transport sanitar publice sau private, precum și prin structurile de primire a urgentelor, organizate în acest scop.  +  Articolul 32Asistența medicală de hemotransfuziologie, transfuzie sanguina sau alte servicii de asistența medicală și prestații autorizate se asigura prin unități specializate în acest scop.  +  Articolul 33Asistența medicală preventivă din colectivitatile de copii preșcolari, școlari și studenți se asigura prin cabinetele medicale organizate, conform legii, în unitățile de învățământ preșcolar, școlar sau universitar, publice ori private, sau prin cabinetele individuale ale medicilor de familie, după caz.  +  Articolul 34Activitățile de asistența de sănătate publică se finanțează de la bugetul de stat, de la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, de la bugetele locale, din venituri proprii, fonduri externe rambursabile și nerambursabile, contracte cu terții, precum și din contribuții personale și plati directe, după caz, potrivit legii.  +  Capitolul VI Asistența farmaceutica  +  Articolul 35Asistența farmaceutica se asigura în cadrul sistemului de sănătate publică, potrivit legii, prin prepararea și eliberarea medicamentelor și a altor produse stabilite prin ordin al ministrului sănătății publice, cum ar fi: cosmetice, dispozitive medicale, suplimente alimentare și alte asemenea produse.  +  Articolul 36Punerea pe piața a medicamentelor, precum și activitatea de farmacovigilenta se realizează conform legii.  +  Capitolul VII Obligațiile persoanelor fizice și juridice  +  Articolul 37Orice persoană fizica sau juridică, având calitatea de angajator, este obligată să asigure fondurile și condițiile necesare pentru:a) efectuarea controlului medical periodic, conform normelor de sănătate publică și securitate în munca;b) aplicarea măsurilor de igiena, dezinfecție, dezinsecție și deratizare periodică;c) vaccinarea și profilaxia specifică impusa de riscurile de la locul de muncă.  +  Articolul 38Cetățenii români și orice altă persoană aflată pe teritoriul României, precum și unitățile și agenții economici au obligația să se supună măsurilor de prevenire și combatere a bolilor transmisibile, să respecte întocmai normele de igiena și sănătate publică, să ofere informațiile solicitate și să aplice măsurile stabilite privind instituirea condițiilor pentru prevenirea imbolnavirilor și pentru promovarea sănătății individului și a populației.  +  Articolul 39(1) Informațiile privind sănătatea persoanelor se păstrează la autoritățile de sănătate publică teritoriale, la autoritățile de sănătate publică ale ministerelor cu rețea sanitară proprie, precum și la instituțiile desemnate și pot fi folosite în scopul întocmirii rapoartelor statistice nenominalizate, în vederea evaluării stării de sănătate a populației.(2) Folosirea în alte scopuri a informațiilor înregistrate se poate admite numai dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:a) exista o dispoziție legală în acest sens;b) exista acordul persoanei în cauza;c) datele sunt necesare pentru prevenirea imbolnavirii unei persoane sau a comunității, după caz;d) datele sunt necesare pentru efectuarea urmăririi penale.(3) Păstrarea confidențialității informațiilor referitoare la persoane este obligatorie pentru toți salariații care prin activitatea pe care o desfășoară au acces la acestea în mod direct sau indirect.  +  Articolul 40(1) Pentru situații speciale cu implicații asupra sănătății publice se constituie rezerva Ministerului Sănătății Publice, care cuprinde medicamente, seruri, vaccinuri, dezinfectante, insecticide, dispozitive medicale și alte materiale specifice, iar la nivelul autorităților de sănătate publică județene și a municipiului București, rezerva antiepidemica.(2) Normele metodologice de constituire, păstrare și utilizare a rezervei Ministerului Sănătății Publice și a rezervei antiepidemice se stabilesc prin ordin al ministrului sănătății publice.  +  Articolul 41(1) Pentru servicii de asistența de sănătate publică, efectuate de către autoritățile de sănătate publică la cererea unor persoane fizice și juridice, se percep tarife potrivit reglementărilor în vigoare.(2) Veniturile proprii obținute potrivit alin. (1) se folosesc în condițiile legii.  +  Capitolul VIII Utilizarea mass-media în interesul sănătății publice  +  Articolul 42(1) Campaniile de informare, educare și comunicare cu privire la teme care privesc sănătatea publică trebuie să fie avizate de Ministerul Sănătății Publice.(2) Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune sunt obligate ca în cadrul grilelor de programe sa rezerve gratuit spațiul de emisie necesar promovării campaniilor de informare, educare și comunicare referitoare la teme care privesc sănătatea publică.(3) În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, Ministerul Sănătății Publice sau, după caz, ministerele cu rețea sanitară proprie, împreună cu Societatea Română de Radiodifuziune și Societatea Română de Televiziune vor stabili, în baza unui protocol, modalitățile și spațiul acordat în grila de programe pentru promovarea campaniilor pe teme care privesc sănătatea publică.  +  Capitolul IX Dispoziții tranzitorii și finale  +  Articolul 43(1) În termen de 3 zile de la intrarea în vigoare a prezentului titlu, ministrul sănătății publice va emite ordinul privind restructurarea actualelor direcții de sănătate publică județene și a municipiului București, precum și ordinul pentru aprobarea Normelor de organizare și funcționare a inspecției sanitare de stat.(2) În termenul prevăzut la alin. (1), Ministerul Sănătății Publice va elabora reglementările legale privind organizarea și funcționarea instituțiilor prevăzute la art. 13 și 14, pe care le va supune Guvernului spre aprobare.  +  Articolul 44(1) Prevederile prezentului titlu se aplică și ministerelor cu rețea sanitară proprie.(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga Legea nr. 3/1978 privind asigurarea sănătății populației, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 54 din 10 iulie 1978, cu modificările ulterioare, Legea nr. 100/1998 privind asistența de sănătate publică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 204 din 1 iunie 1998, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare.  +  Titlul II Programele naționale de sănătate  +  Capitolul I Dispoziții generale  +  Articolul 45(1) Programele naționale de sănătate reprezintă un ansamblu de acțiuni organizate în scopul prevenirii și controlului bolilor cu impact major asupra stării de sănătate a populației.(2) Ministerul Sănătății Publice asigura proiectarea și coordonarea realizării programelor naționale de sănătate, în acord cu politicile și strategiile naționale de sănătate.(3) Autoritățile de sănătate publică din ministerele cu rețea sanitară proprie coordonează realizarea programelor de sănătate specifice ministerului, cu impact asupra sănătății, în concordanta cu strategia Ministerului Sănătății Publice.  +  Articolul 46Elaborarea programelor naționale de sănătate are la baza următoarele obiective:a) rezolvarea cu prioritate a problemelor de sănătate, în conformitate cu Strategia naționala de sănătate a Ministerului Sănătății Publice;b) utilizarea eficienta a resurselor alocate pentru îndeplinirea obiectivelor și indicatorilor aprobați;c) fundamentarea programelor pe nevoile populației, evidentiate din date obiective;d) asigurarea concordanței cu politicile, strategiile și recomandările instituțiilor și organizațiilor internaționale în domeniu.  +  Articolul 47(1) Pentru proiectarea și realizarea programelor naționale de sănătate se înființează Agenția Naționala pentru Programe de Sănătate, care funcționează în structura Ministerului Sănătății Publice, cu rang de direcție.(2) Pentru realizarea atribuțiilor, Agenția Naționala pentru Programe de Sănătate colaborează cu Casa Naționala de Asigurări de Sănătate, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, precum și cu alte instituții și organizații guvernamentale și neguvernamentale.  +  Articolul 48Programele naționale de sănătate, respectiv subprogramele de sănătate, se aproba anual prin ordin comun al ministrului sănătății publice și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. În ordin sunt precizate obiectivele, activitățile, indicatorii specifici, unitățile sanitare prin care se derulează programele și subprogramele naționale de sănătate, precum și normele metodologice de organizare, finanțare și monitorizare a acestora.  +  Articolul 49Programele naționale de sănătate se derulează prin unități de specialitate selectate pe baza criteriilor stabilite prin ordin al ministrului sănătății publice.  +  Capitolul II Atribuții în realizarea programelor naționale de sănătate  +  Articolul 50Ministerul Sănătății Publice, ca autoritate centrala în domeniul asistenței de sănătate, asigura coordonarea tuturor programelor naționale de sănătate prin îndeplinirea următoarelor atribuții:a) aproba domeniile prioritare de acțiune și strategia programelor naționale de sănătate pe termen scurt, mediu și lung;b) aproba obiectivele anuale ale programelor naționale de sănătate și ale subprogramelor de sănătate;c) aproba structura programelor naționale de sănătate și a subprogramelor de sănătate;d) aproba necesarul de resurse financiare pentru realizarea programelor naționale de sănătate și a subprogramelor de sănătate;e) aproba normele tehnice de implementare a programelor naționale de sănătate;f) stabilește programele naționale de sănătate și subprogramele de sănătate pentru care se organizează licitații la nivel național și răspunde de organizarea acestora.  +  Articolul 51Agenția Naționala pentru Programe de Sănătate are următoarele atribuții:a) propune spre aprobare ministrului sănătății publice domeniile prioritare de acțiune în structurarea programelor naționale de sănătate, pe baza evaluării nevoilor reale ale populației și a problemelor de sănătate identificate;b) elaborează și propune spre aprobare ministrului sănătății publice strategia programelor naționale de sănătate, de organizare și desfășurare a acestora;c) elaborează structura programelor și subprogramelor de sănătate, în colaborare cu direcțiile de specialitate din Ministerul Sănătății Publice și Casa Naționala de Asigurări de Sănătate;d) fundamentează necesarul de resurse financiare în raport cu obiectivele și activitățile cuprinse în programele de sănătate;e) elaborează și propune spre aprobare ministrului sănătății publice norme tehnice de implementare și evaluare a programelor naționale de sănătate;f) evalueaza trimestrial și anual realizarea obiectivelor programelor naționale de sănătate și face propuneri pentru îmbunătățirea acestora în scopul îndeplinirii obiectivelor aprobate.  +  Articolul 52Casa Naționala de Asigurări de Sănătate asigura organizarea și monitorizarea programelor naționale de sănătate cu scop curativ finanțate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, având următoarele atribuții:a) implementeaza programele naționale de sănătate cu scop curativ finanțate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, conform strategiei aprobate de Ministerul Sănătății Publice;b) răspunde de asigurarea, urmărirea și controlul fondurilor alocate pentru derularea programelor și subprogramelor de sănătate cu scop curativ, precum și de monitorizarea, controlul și analiza indicatorilor fizici și de eficienta, prin intermediul caselor de asigurări de sănătate județene;c) transmite Agenției Naționale pentru Programe de Sănătate, trimestrial, anual și ori de câte ori este nevoie, analiza modului în care au fost derulate programele naționale de sănătate cu scop curativ finanțate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.  +  Articolul 53(1) Programele naționale de sănătate sunt implementate și coordonate la nivel național de Agenția Naționala pentru Programe de Sănătate.(2) Coordonatorii regionali și locali din cadrul institutelor și centrelor de sănătate publică, respectiv din cadrul autorităților de sănătate publică județene și a municipiului București, asigura implementarea și monitorizarea programelor naționale de sănătate la nivel regional, respectiv local.  +  Capitolul III Finanțarea programelor naționale de sănătate  +  Articolul 54(1) Finanțarea programelor naționale de sănătate se realizează cu fonduri de la bugetul de stat, bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, precum și din alte surse, inclusiv din donații și sponsorizări, în condițiile legii.(2) Sumele alocate programelor naționale de sănătate sunt aprobate anual prin legea bugetului de stat.  +  Articolul 55(1) Sumele alocate pentru programele naționale de sănătate, respectiv pentru subprograme, sunt cuprinse în bugetele de venituri și cheltuieli ale unităților sanitare prin care acestea se derulează și se utilizează potrivit destinațiilor stabilite.(2) Sumele menționate la alin. (1) vor fi publicate pe site-ul Ministerului Sănătății Publice împreună cu bugetul de venituri și cheltuieli și execuția acestuia.  +  Articolul 56Unitățile care derulează programele naționale de sănătate, respectiv subprograme, au obligația utilizării fondurilor în limita bugetului alocat și potrivit destinației specificate, cu respectarea dispozițiilor legale, precum și obligația gestionării eficiente a mijloacelor materiale și bănești și a organizării evidentei contabile a cheltuielilor pentru fiecare subprogram și pe subdiviziunile clasificației bugetare, atât pentru bugetul aprobat, cat și în execuție.  +  Articolul 57Ministerul Sănătății Publice, respectiv Casa Naționala de Asigurări de Sănătate, asigura fondurile pentru finanțarea programelor naționale de sănătate, respectiv a subprogramelor, pe baza cererilor fundamentate ale ordonatorilor de credite secundari și terțiari, care vor solicita finanțarea în funcție de realizarea indicatorilor.  +  Capitolul IV Dispoziții finale  +  Articolul 58În termen de 3 zile de la intrarea în vigoare a prezentului titlu, se aproba Regulamentul de organizare și funcționare a Agenției Naționale pentru Programe de Sănătate, prin ordin al ministrului sănătății publice.  +  Titlul III Asistența medicală primara  +  Capitolul I Dispoziții generale  +  Articolul 59(1) Obiectul prezentului titlu îl constituie reglementarea domeniului asistenței medicale primare, asigurata prin serviciile de medicina de familie.(2) Termenul asistența medicală primara defineste furnizarea ingrijirilor de sănătate cuprinzatoare, de prim-contact, indiferent de natura problemei de sănătate, în contextul unei relații continue cu pacientii, în prezenta bolii sau în absenta acesteia.(3) Domeniul definit la alin. (2) face obiectul specialitatii medicina de familie.  +  Articolul 60În înțelesul prezentului titlu, termenii și notiunile folosite au următoarea semnificație:a) asistența medicală primara - segmentul de asistența medicală care furnizează îngrijiri ce întrunesc toate caracteristicile menționate la art. 59 alin. (2) și având ca furnizor specializat și de sine statator cabinetul de medicina de familie;b) medicina de familie - specialitatea medicală clinica, de practica publică autorizata, dobandita în condițiile legii;c) medicul specialist de medicina de familie - medicul care a obținut specialitatea medicina de familie, în condițiile legii;d) medicul de medicina generală - absolventul de învățământ medical superior, cu diploma de licență obținută anterior promotiei 2005, care nu a urmat pregătirea într-o specialitate și care a dobândit drept de libera practica în baza reglementărilor anterioare prezentei legi;e) medic de familie - medicul specialist de medicina de familie și, prin asimilare, medicul de medicina generală; acest termen nu constituie un titlu profesional;f) cabinetul de medicina de familie - cabinetul specializat în furnizarea de servicii medicale în asistența medicală primara și care are ca reprezentant legal/titular un medic de familie;g) grupul de practica - asocierea formala a doi sau mai mulți medici de familie titulari de cabinete de medicina de familie, în vederea furnizarii de servicii și/sau a utilizării în comun a unor resurse;h) patrimoniul de afectatiune profesională - totalitatea bunurilor, drepturilor și obligațiilor medicului afectate scopului exercitării profesiei sale, constituite ca o fracțiune distinctă a patrimoniului medicului, separată de gajul general al creditorilor acestuia;i) praxisul de medicina de familie - reuneste patrimoniul de afectatiune profesională, infrastructura cabinetului, aflată în proprietatea sau în folosință medicului, și clientela;j) episodul de îngrijire - totalitatea consultatiilor/ interventiilor determinate de o problemă de sănătate, din momentul apariției sale până la remisiunea completa;k) serviciile de medicina de familie - serviciile furnizate de un cabinet de medicina de familie unei populații desemnate;l) cabinete santinela - cabinete de medicina de familie care utilizează sisteme speciale de înregistrare continua a episoadelor de îngrijire la nivelul asistenței medicale primare, pentru populatiile deservite.  +  Capitolul II Medicul de familie  +  Articolul 61(1) Medicul de familie este furnizorul de îngrijiri de sănătate care coordonează și integreaza serviciile medicale furnizate pacientilor de către el însuși sau de către alți furnizori de servicii de sănătate.(2) Medicul de familie asigura accesul în sistemul sanitar pentru pacientii săi, la nivelurile de competența cele mai adecvate nevoilor acestora.  +  Articolul 62Medicul de familie acorda îngrijiri persoanelor în contextul familiei și, respectiv, familiilor în cadrul comunității, fără discriminare.  +  Articolul 63Caracteristicile asistenței acordate de medicul de familie sunt următoarele:a) constituie punctul de prim-contact în cadrul sistemului de sănătate, oferind acces nediscriminatoriu pacientilor și ocupandu-se de toate problemele de sănătate ale acestora;b) folosește eficient resursele sistemului de sănătate, coordonând asistența medicală acordată pacientilor; colaborează cu ceilalți furnizori de servicii din asistența medicală primara și asigura legătură cu celelalte specialități;c) este orientata către individ, familie și comunitate;d) se bazează pe comunicarea directa medic-pacient, care conduce în timp la stabilirea unei relații interumane de încredere, în care pacientul devine un partener responsabil al medicului pentru menținerea/restabilirea propriei sănătăți;e) asigura continuitatea actului medical și a ingrijirilor determinate de nevoile pacientilor;f) rezolva problemele de sănătate acute și cronice ale pacientilor;g) promovează sănătatea și starea de bine a pacientilor prin intervenții adecvate și eficiente;h) urmărește rezolvarea problemelor de sănătate ale comunității.  +  Articolul 64(1) Medicul de familie este competent din punct de vedere profesional sa furnizeze ingrijirile cuprinzatoare de care are nevoie o persoană.(2) Începând cu promotia 2005 de absolvenți licentiati ai instituțiilor de învățământ superior medical, competentele profesionale în specialitatea medicina de familie se dobândesc numai prin rezidentiat.(3) Medicii de medicina generală prevăzuți la art. 60 lit. d), care la data aderării României la Uniunea Europeană furnizează servicii de asistența medicală primara în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, își pot continua activitatea în aceleași condiții și după această dată.  +  Articolul 65Pentru medicii de medicina generală cu drept de libera practica, care la data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt confirmati rezidenți în specialitatea medicina de familie, dar furnizează în regim salarial sau independent servicii de medicina de familie în cabinete acreditate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, sau care au întrerupt temporar, în condițiile legii, exercitarea profesiei, vor fi organizate modalități flexibile de formare în specialitatea medicina de familie.  +  Capitolul III Cabinetul de medicina de familie  +  Articolul 66Asistența medicală primara se desfășoară în cabinete de medicina de familie înființate în condițiile legii.  +  Articolul 67Asistența medicală primara se poate asigura prin practica individuală a medicilor de familie sau prin diferite forme de asociere a cabinetelor în grupuri de practica, în locatii comune sau prin integrarea funcțională a unor cabinete cu locatii distincte.  +  Articolul 68Activitatea cabinetelor de medicina de familie se desfășoară prin medicii titulari, personalul angajat și colaboratorii externi.  +  Articolul 69(1) Autorizarea infiintarii unui nou cabinet de medicina de familie într-o localitate se realizează în conformitate cu prevederile legale. Începând cu data aderării României la Uniunea Europeană, autorizarea infiintarii unui nou cabinet de medicina de familie se va face numai pentru medicii specialiști de medicina de familie. Metodologia se stabilește prin norme aprobate prin hotărâre a Guvernului.(2) Preluarea activității unui praxis existent de către un alt medic de familie, în condițiile încetării activității medicului titular, se face prin vânzarea patrimoniului de afectatiune profesională. Noul titular va aduce la cunoștința autorităților de sănătate publică teritoriale, caselor de asigurări de sănătate, respectiv pacientilor, preluarea praxisului. Criteriile și metodologia de preluare se stabilesc prin norme aprobate prin ordin al ministrului sănătății publice.  +  Articolul 70(1) Un medic de familie poate fi titularul unui singur cabinet.(2) Cabinetele de medicina de familie acreditate pot deschide puncte de lucru. Criteriile și metodologia vor fi precizate în normele prevăzute la art. 69 alin. (1).  +  Capitolul IV Serviciile furnizate în cadrul asistenței medicale primare  +  Articolul 71Cabinetul de medicina de familie furnizează servicii medicale către pacientii:a) asigurați, înscriși pe lista proprie sau a altor cabinete;b) neasigurati.  +  Articolul 72Cabinetul de medicina de familie poate desfășura următoarele activități:a) intervenții de prima necesitate în urgentele medico-chirurgicale;b) activități de medicina preventivă;c) activități medicale curative;d) activități de îngrijire la domiciliu;e) activități de îngrijiri paliative;f) activități de consiliere;g) alte activități medicale, în conformitate cu atestatele de studii complementare;h) activități de învățământ în specialitatea medicina de familie, în cabinetele medicilor instructori formatori;i) activități de cercetare științifică;j) activități de suport.  +  Articolul 73Activitățile medicale se pot desfășura la sediul cabinetului, la domiciliul pacientilor, în centrele de permanenta, în alte locatii special amenajate și autorizate sau la locul solicitării, în cazul interventiilor de prima necesitate în urgentele medico-chirurgicale ori în caz de risc epidemiologic.  +  Articolul 74Cabinetul de medicina de familie poate oferi servicii medicale esențiale, servicii medicale extinse și servicii medicale adiționale.  +  Articolul 75(1) Serviciile medicale esențiale sunt acele servicii, definitorii pentru domeniul de competența al asistenței medicale primare, care sunt oferite de toți medicii de familie în cadrul consultatiei medicale.(2) Serviciile prevăzute la alin. (1) sunt următoarele:a) intervenții de prima necesitate în urgentele medico-chirurgicale;b) asistența curenta a solicitărilor acute;c) monitorizarea bolilor cronice, care cuprinde: supraveghere medicală activa pentru cele mai frecvente boli cronice, prescripții de tratament medicamentos și/sau igieno-dietetic, coordonarea evaluărilor periodice efectuate de către medici de alta specialitate decât cea de medicina de familie;d) servicii medicale preventive, precum: imunizari, monitorizarea evoluției sarcinii și lauziei, depistare activa a riscului de imbolnavire pentru afecțiuni selecționate conform dovezilor științifice, supraveghere medicală activa, la adulti și copii asimptomatici cu risc normal sau ridicat, pe grupe de vârsta și sex.  +  Articolul 76Serviciile medicale extinse sunt acele servicii care pot fi furnizate la nivelul asistenței medicale primare în mod optional și/sau în anumite condiții de organizare, precum:a) servicii speciale de consiliere;b) planificare familială;c) unele proceduri de mica chirurgie;d) servicii medico-sociale: îngrijiri la domiciliu, îngrijiri terminale.  +  Articolul 77Serviciile medicale adiționale reprezintă manopere și tehnici însușite de medicii practicieni, certificate prin atestate de studii complementare și/sau care necesita dotări speciale.  +  Articolul 78(1) Colectarea și transmiterea de date pentru supravegherea bolilor comunicabile se realizează prin sisteme informationale de rutina, care cuprind un set minimal de date, într-un format unic, obligatoriu a fi transmise de către toți furnizorii de servicii medicale și al căror conținut, metodologie de colectare și raportare se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.(2) Supravegherea epidemiologica detaliată și colectarea de date privind utilizarea serviciilor medicale de către pacienti reprezintă un serviciu distinct și se realizează prin cabinetele santinela. Acestea pot contracta servicii cu instituțiile interesate.  +  Articolul 79Cabinetele de medicina de familie în care își desfășoară activitatea medici formatori de medicina de familie pot oferi prestații de formare medicală, în cadrul colaborării cu instituții de învățământ superior medical sau cu organizații acreditate ca furnizori de educație medicală continua, precum și activități de cercetare, conform dispozițiilor legale în vigoare.  +  Capitolul V Finanțarea medicinei de familie  +  Articolul 80Cabinetul de medicina de familie poate realiza venituri din:a) contracte încheiate cu casele de asigurări de sănătate din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, pentru serviciile esențiale definite în prezenta lege, decontate din fondul destinat asistenței medicale primare;b) contracte încheiate cu casele de asigurări de sănătate din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, pentru serviciile extinse și adiționale definite în prezenta lege și decontate din fondurile destinate acestora;c) contracte încheiate cu societățile de asigurări private de sănătate;d) contracte pentru servicii furnizate în cadrul programelor de sănătate publică;e) contracte încheiate cu autoritățile teritoriale de sănătate publică, pentru servicii de medicina comunitara;f) contracte încheiate cu terți, pentru servicii aferente unor competente suplimentare;g) plata directa de la consumatori, pentru serviciile necontractate cu terți plătitori;h) coplata aferentă unor activități medicale;i) contracte de cercetare;j) contracte pentru activitatea didactica în educația universitară și postuniversitară;k) donații, sponsorizări;l) alte surse, conform dispozițiilor legale, inclusiv din valorificarea aparaturii proprii, uzata fizic sau moral.  +  Articolul 81Sumele alocate pentru finanțarea cabinetelor de medicina de familie din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate vor fi stabilite în cadrul negocierii Normelor de aplicare a contractului-cadru anual, conform prevederilor legale.  +  Capitolul VI Rolul și obligațiile asistenței medicale primare în sistemul sanitar  +  Articolul 82În procesul de furnizare de servicii cabinetele medicilor de familie colaborează cu toate celelalte specialități medicale, cu respectarea specificului specialitatii și asigurarea transmiterii reciproce a tuturor datelor relevante cu privire la starea pacientului.  +  Articolul 83Obligațiile personalului și cabinetelor de medicina de familie se reglementează prin acte normative, după cum urmează:a) obligațiile de etica și deontologie profesională - prin legile și codurile de deontologie profesională care guvernează exercitarea profesiilor reglementate în sistemul sanitar;b) obligațiile privind sănătatea publică - conform reglementărilor legale în vigoare și dispozițiilor autorităților de sănătate publică;c) obligațiile față de sistemul asigurărilor sociale de sănătate - prin contractul-cadru, normele anuale de aplicare și contractele cu casele de asigurări;d) obligațiile privind relațiile de muncă - prin contractul de muncă anual la nivel de ramura sanitară și contractele individuale/colective de muncă ale angajaților, precum și prin alte prevederi legale speciale;e) obligațiile față de pacienti - prin îndeplinirea prevederilor specifice din actele normative prevăzute la lit. a) și c), precum și din legislația privind drepturile pacientului;f) obligațiile privind managementul evidentei medicale primare și a informatiei medicale gestionate - prin reglementările legale în vigoare;g) obligațiile privind protecția mediului și gestionarea deșeurilor rezultate din activitatea medicală - prin reglementările legale în vigoare;h) obligația de educație/formare continua și de dezvoltare profesională a resursei umane din asistența medicală primara - prin reglementările legale în vigoare.  +  Capitolul VII Dispoziții finale  +  Articolul 84În termen de 60 de zile de la intrarea în vigoare a prezentului titlu, Ministerul Sănătății Publice va elabora norme metodologice de aplicare a prezentului titlu, aprobate prin hotărâre a Guvernului.  +  Articolul 85La data intrării în vigoare a prezentului titlu, orice dispoziție contrară prevederilor prezentei legi se abroga.  +  Titlul IV Sistemul național de asistența medicală de urgenta și de prim ajutor calificat  +  Capitolul I Dispoziții generale  +  Secţiunea 1 Definiții  +  Articolul 86(1) În înțelesul prezentului titlu, în sistemul național de servicii medicale de urgenta și de prim ajutor calificat, termenii și notiunile folosite au următoarea semnificație:a) Sistemul național de servicii medicale de urgenta și prim ajutor calificat - ansamblul de structuri, forte, mecanisme și relații, organizate după aceleași principii și reguli, care utilizează proceduri integrate de management specializat și/sau calificat;b) asistența publică integrată de urgenta - asistența asigurata de instituțiile publice de stat aflate în structurile Ministerului Sănătății Publice, Ministerului Administrației și Internelor și/sau în structura autorităților publice locale, precum și de Serviciul de Telecomunicații Speciale prin Direcția pentru apel unic de urgenta 1-1-2. Ea include ansamblul de măsuri și activități cu caracter logistic, tehnic și medical, destinate în principal salvării și păstrării vieții;c) asistența medicală privată de urgenta - ansamblul de măsuri și activități cu caracter logistic și medical, având ca scop principal salvarea și păstrarea vieții, asigurata de serviciile private de urgenta aparținând unor organizații nonguvernamentale, care funcționează în scop umanitar, nonprofit, sau unor firme, asociații ori persoane fizice, care funcționează în scop comercial;d) asistența medicală de urgenta - ansamblul de măsuri diagnostice și terapeutice întreprinse de către personal medical calificat. Ea poate fi acordată la diferite niveluri de către medici și asistenți medicali cu diferite grade de pregătire;e) urgenta medicală - accidentarea sau îmbolnăvirea acuta, care necesita acordarea primului ajutor calificat și/sau a asistenței medicale de urgenta, la unul sau mai multe niveluri de competența, după caz. Ea poate fi urgenta cu pericol vital, unde este necesară/sunt necesare una sau mai multe resurse de intervenție în faza prespitaliceasca, continuand ingrijirile într-un spital local, județean ori regional, sau urgenta fără pericol vital, unde ingrijirile pot fi efectuate, după caz, cu sau fără utilizarea unor resurse prespitalicesti, la un centru ori cabinet medical autorizat sau, după caz, la un spital;f) pacient critic - pacientul cu funcțiile vitale instabile sau cu afecțiuni care pot avea complicatii ireversibile și care necesita intervenție medicală de urgenta sau îngrijiri într-o secție de terapie intensiva generală sau specializată;g) primul ajutor de baza - efectuarea unor acțiuni salvatoare de viața unor persoane care au suferit o accidentare sau imbolnavire acuta, de către persoane fără pregătire medicală, fără utilizarea unor echipamente specifice acestui scop. Primul ajutor de baza se acordă de orice persoană instruita în acest sens sau de persoane fără instruire, la indicațiile personalului din dispeceratele de urgenta;h) primul ajutor calificat - efectuarea unor acțiuni salvatoare de viața unor persoane care au suferit o accidentare sau imbolnavire acuta, de către personal paramedical care a urmat cursuri speciale de formare și care are în dotare echipamentele specifice acestui scop, inclusiv defibrilatoare semiautomate, funcționând sub forma de echipe de prim ajutor într-un cadru institutionalizat;i) defibrilator semiautomat - defibrilatorul care are drept caracteristici minime efectuarea analizei ritmului cardiac într-un mod automat sau în urma apasarii unui buton de către salvator, alegerea energiei socului în vederea defibrilarii în mod automat, încărcarea la nivelul energiei necesare pentru defibrilare în mod automat, urmând ca declanșarea socului să se efectueze de către salvator, la comanda verbală și/sau scrisă a defibrilatorului;j) spital local/centru local de urgenta - spitalul la nivelul unui municipiu, al unui oraș, respectiv centru de permanenta, cu competentele și resursele umane și materiale necesare rezolvarii unei părți din urgentele locale, urmând ca urgentele ce nu pot fi rezolvate definitiv să fie stabilizate și transferate către spitalul județean sau direct către spitalul regional, după caz, în conformitate cu protocoalele în vigoare;k) spital județean de urgenta - spitalul aflat în reședința unui județ, care deține competentele și resursele umane și materiale în vederea asigurării ingrijirilor medicale definitive de urgenta pentru majoritatea cazurilor care provin din județul respectiv și care nu pot fi tratate definitiv la nivel local, în spitalele municipale sau orășenești ori în centrele de permanenta, în conformitate cu protocoalele în vigoare;l) spital regional de urgenta - spitalul clinic județean cu competente interjudetene, care deține competentele și resursele umane și materiale suplimentare necesare în vederea asigurării ingrijirilor medicale definitive pentru cazurile medicale complexe, mai ales în cazul urgentelor și al pacientilor aflați în stare critica, pentru toate cazurile ce nu pot fi rezolvate local, în spitalele municipale și orășenești, la nivelul județului respectiv, precum și pentru toate cazurile din județele arondate, ce nu pot fi rezolvate definitiv la nivelul spitalelor județene din cauza lipsei de resurse materiale și/sau umane ori din cauza complexității cazului, în conformitate cu protocoalele în vigoare. Spitalul regional de urgenta îndeplinește rolul spitalului județean de urgenta în județul în care se afla;m) serviciul de ambulanta județean, respectiv al municipiului București - unitățile sanitare publice de importanța strategica, cu personalitate juridică, aflate în coordonarea departamentului de specialitate din Ministerul Sănătății Publice și a autorităților de sănătate publică județene, respectiv a municipiului București, având în structura lor un compartiment pentru asistența medicală de urgenta și transport medical asistat, cu echipaje medicale de urgenta, cu sau fără medic, și un compartiment pentru consultații medicale de urgenta la domiciliu și transport sanitar neasistat. Compartimentul pentru asistența medicală de urgenta funcționează în regim de lucru continuu, în asteptarea solicitărilor de asistența medicală de urgenta;n) transport medical asistat - transportul de urgenta al pacientilor care necesita monitorizare și îngrijiri medicale pe durata transportului, asigurate de medic sau asistent medical, utilizând ambulante tip B sau C;o) transport sanitar neasistat - transportul pacientilor care nu se afla în stare critica și nu necesita monitorizare și îngrijiri medicale speciale pe durata transportului. Transportul sanitar neasistat se efectuează cu ambulante tip A1 sau A2, precum și cu alte tipuri de autovehicule decât ambulantele tip B și C, aflate în dotarea serviciilor de ambulanta;p) ambulanta tip C - ambulanta destinată intervenției medicale de urgenta la cel mai înalt nivel și transportului medical asistat al pacientului critic, fiind dotată cu echipamente, materiale și medicamente de terapie intensiva. Echipajul ambulantei tip C este condus obligatoriu de un medic special pregătit, iar vehiculul este astfel construit încât să permită accesul la pacientul aflat în vehicul din toate părțile, targa fiind amplasata în mijloc, cu posibilitatea mutării acesteia la dreapta și la stanga și ridicării ei la o înălțime care să permită acordarea asistenței medicale de urgenta în mod corespunzător. Ambulantele de transport al nou-nascutilor aflați în stare critica fac parte din categoria ambulantelor tip C;q) ambulanta tip B - ambulanta destinată intervenției de urgenta și transportului medical asistat al pacientilor. Ea poate fi, după caz, utilizata în acordarea primului ajutor calificat sau în acordarea asistenței medicale de urgenta. Dotarea ambulantei tip B este formată din echipamente și materiale sanitare care includ, după caz, un defibrilator semiautomat sau un defibrilator manual și medicamentele necesare resuscitarii și acordării asistenței medicale de urgenta;r) ambulanta tip A1 - ambulanta destinată transportului sanitar neasistat al unui singur pacient, fiind dotată cu echipamentele și materialele minime necesare acordării primului ajutor în caz de nevoie;s) ambulanta tip A2 - ambulanta destinată transportului sanitar neasistat al unuia sau al mai multor pacienti pe targa și/sau scaune, fiind dotată cu echipamentele și materialele minime necesare acordării primului ajutor în caz de nevoie;t) Serviciul mobil de urgenta, reanimare și descarcerare (SMURD) - unitatea de intervenție publică integrată, de importanța strategica, fără personalitate juridică, având în structura sa echipe integrate de reanimare, specializate în acordarea asistenței medicale și tehnice de urgenta, precum și echipe cu personal paramedical, specializat în acordarea primului ajutor calificat. SMURD funcționează în cadrul inspectoratelor pentru situații de urgenta, având ca operator aerian structurile de aviatie ale Ministerului Administrației și Internelor, în colaborare cu spitalele județene, regionale și cu autoritățile publice locale;u) unitate de primire a urgentelor (UPU) - secția sau secția clinica aflată în structura unui spital județean, regional sau în structura spitalelor aparținând ministerelor și instituțiilor cu rețele sanitare proprii, cu personal propriu, special pregătit, destinată triajului, evaluării și tratamentului de urgenta al pacientilor cu afecțiuni acute, care se prezintă la spital spontan sau care sunt transportați de ambulante;v) compartiment de primire a urgentelor (CPU) - secția aflată în structura unui spital orasenesc, municipal sau în structura spitalelor aparținând ministerelor și instituțiilor cu rețele sanitare proprii, cu personal propriu, special pregătit, destinată triajului, evaluării și tratamentului de urgenta al pacientilor cu afecțiuni acute, care se prezintă la spital spontan sau care sunt transportați de ambulante;w) Sistemul național unic pentru apeluri de urgenta - 1-1-2 ansamblul integrat de puncte publice de acces al cetățeanului la sistemul public de urgenta prin care este activat răspunsul adecvat de urgenta. Punctul public de acces este realizat prin integrarea centrului unic de apel de urgenta și a dispeceratelor serviciilor publice specializate de intervenție;x) centrul unic de apel de urgenta - structura specializată de preluare și transfer al apelurilor de urgenta primite la numărul unic de apel 1-1-2 și la numărul de apel 961 redirectionat către 1-1-2 până la transformarea acestuia în număr comercial la dispoziția serviciilor de ambulanta județene și al municipiului București;y) dispecerat medical de urgenta - structura specializată de preluare și tratare a apelurilor de urgenta cu caracter medical, primite prin centrul unic de apel de urgenta sau la un număr propriu, în cazul serviciilor private de ambulanta. Dispeceratele medicale de urgenta sunt coordonate de personal cu pregătire medicală superioară, în serviciu permanent;z) dispeceratul integrat de urgenta - structura specializată care, pe lângă preluarea apelului la numărul de urgenta, asigura alarmarea și coordonarea echipajelor de intervenție ale tuturor serviciilor specializate de intervenție, cu caracter medical și nemedical, din aceeași locatie fizica. Coordonarea se face de către personal special pregătit, având un coordonator medical cu studii superioare din cadrul serviciului de ambulanta sau SMURD, în serviciu permanent.(2) În înțelesul prezentului titlu, în sistemul național de servicii medicale de urgenta și de prim ajutor calificat, termenii și notiunile folosite au următoarea semnificație:a) centre de expertiza și coordonare medicală la distanta centrele aflate în structura unor dispecerate medicale sau în structura unor centre de apel unic 1-1-2, destinate furnizarii de informații de specialitate specifice necesare echipajelor de urgenta din teren și/sau spitalelor de urgenta, precum și coordonării la distanta a echipajelor de prim ajutor calificat, pe baza informațiilor primite telefonic de la membrii echipajelor sau pe baza informațiilor și a datelor primite prin sistemele telemedicale de transmisie de date;b) misiuni de salvare aeriană - intervenții primare sau secundare ce se desfășoară utilizând aeronave special dotate, respectând standardele în vigoare, în vederea salvării unei/unor vieți aflate în pericol din cauza unei accidentari sau îmbolnăviri acute ori care se afla într-un mediu ostil vieții;c) misiuni de ambulanta aeriană - transporturi sanitare, planificate în prealabil, în care starea pacientului sau a pacientilor nu impune efectuarea unei misiuni de salvare aeriană. Misiunile de ambulanta aeriană pot include și cazurile critice transportate pe distanțe lungi, ce nu pot fi efectuate decât cu avionul sanitar;d) misiuni de salvare navala - misiuni primare sau secundare care se desfășoară în zone accesibile mai rapid sau numai prin utilizarea de ambarcatiuni special dotate, respectând standardele în vigoare, în vederea salvării persoanelor aflate în pericol din cauza unei accidentari sau îmbolnăviri acute;e) consultatia de urgenta la domiciliu - asistența medicală de urgenta acordată de compartimentul de consultații și transport sanitar neasistat al serviciilor de ambulanta, în colaborare cu medicii de familie, cazurilor medicale de urgenta care nu pun viața pacientului în pericol imediat și care, cel mai probabil, nu necesita transportul la o unitate sanitară;f) personal paramedical - personalul fără pregătire medicală, instruit special la diferite niveluri în acordarea primului ajutor calificat, utilizând echipamente specifice, inclusiv defibrilatoarele semiautomate externe, activând în echipe, într-un cadru institutionalizat;g) ambulantierul - personal fără pregătire medicală care a absolvit cursurile de ambulantieri, autorizate de Ministerul Sănătății Publice, pentru a activa în cadrul serviciilor de ambulanta;h) accident colectiv - evenimentul care implica un număr de victime, care necesita declanșarea unui plan special de intervenție utilizând forte de intervenție suplimentare față de cele aflate de garda la momentul respectiv. Numărul victimelor pentru care este necesară declanșarea unui plan special de intervenție diferă de la caz la caz, luându-se în considerare resursele umane și materiale de intervenție disponibile în zona în care are loc accidentul.  +  Secţiunea a 2-a Primul ajutor de baza și primul ajutor calificat  +  Articolul 87(1) Acordarea primului ajutor de baza, fără echipamente specifice, se efectuează de orice persoană instruita în acest sens sau de persoane fără instruire prealabilă actionand la indicațiile personalului specializat din cadrul dispeceratelor medicale de urgenta sau al serviciilor de urgenta prespitaliceasca de tip SMURD și serviciului de ambulanta județean sau al municipiului București, având ca scop prevenirea complicatiilor și salvarea vieții până la sosirea unui echipaj de intervenție.(2) Fiecare cetățean are obligația sa anunțe direct sau să se asigure ca un caz de urgenta a fost anuntat deja, la numărul 1-1-2, înainte sau concomitent cu acordarea primului ajutor, fiind obligat să respecte indicațiile specializate oferite de personalul dispeceratului de urgenta.(3) Acordarea primului ajutor calificat se efectuează în regim public, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului și nu poate fi efectuată în scop comercial.(4) Primul ajutor calificat se acordă într-un cadru institutionalizat, de echipe aflate sub coordonarea inspectoratelor pentru situații de urgenta, în colaborare cu autoritățile publice locale și structurile Ministerului Sănătății Publice.(5) Echipele de prim ajutor calificat vor fi dotate cu echipamente specifice, inclusiv pentru defibrilare semiautomata.(6) Personalul din cadrul echipajelor de prim ajutor calificat și ambulantierii vor fi formati și autorizați în utilizarea defibrilatoarelor semiautomate.(7) Echipele de prim ajutor pot opera utilizând ambulante tip B, conform normelor și standardelor naționale și europene în vigoare, și autospeciale de intervenție fără capacitate de transport pacient, dotate cu echipamentele specifice, inclusiv defibrilatoare semiautomate.(8) Acordarea primului ajutor calificat este organizată astfel încât timpul maxim de sosire la locul intervenției de la apelul de urgenta sa nu depășească:a) 8 minute, pentru echipajele de prim ajutor calificat, în zonele urbane, la cel puțin 90% din cazurile de urgenta;b) 12 minute, pentru echipajele de prim ajutor calificat, în zonele rurale, la cel puțin 75% din cazurile de urgenta.(9) Organizațiile nonguvernamentale și cele nonprofit pot participa în aceasta activitate, pe baza unor protocoale de colaborare cu inspectoratele pentru situații de urgenta și cu autoritățile publice locale.(10) Salvamontul, Salvamarul, Jandarmeria montană, Unitatea Specială de Intervenție în Situații de Urgenta din subordinea Inspectoratului General pentru Situații de Urgenta și alte instituții publice similare pot avea personal instruit în primul ajutor calificat, care acționează în cadrul misiunilor specifice de salvare asigurate de aceste instituții.  +  Articolul 88(1) Persoanele fără pregătire medicală care acorda primul ajutor de baza în mod voluntar, pe baza indicațiilor furnizate de un dispecerat medical sau a unor cunoștințe în domeniul primului ajutor de baza, actionand cu buna-credința și cu intenția de a salva viața sau sănătatea unei persoane, nu răspund penal sau civil.(2) Personalul paramedical nu răspunde penal ori civil, după caz, dacă se constata, potrivit legii, îndeplinirea de către acesta, cu buna-credința, a oricărui act în legătură cu acordarea primului ajutor calificat, cu respectarea competentei acordate, protocoalelor și procedurilor stabilite în condițiile legii.  +  Articolul 89(1) Personalul paramedical care activează în cadrul echipajelor de prim ajutor calificat este pregătit în instituțiile de învățământ și în centrele de formare specializate aflate în structura Inspectoratului General pentru Situații de Urgenta și/sau în alte centre de formare autorizate și acreditate aflate în structura instituțiilor publice care dețin echipaje de prim ajutor calificat conform prezentei legi.(2) Formarea personalului specializat în acordarea primului ajutor calificat se va efectua pe baza unui program aprobat de inspectorul general al Inspectoratului General pentru Situații de Urgenta, acreditat și autorizat de Ministerul Sănătății Publice și Ministerul Educației și Cercetării. Acesta include condițiile de certificare și recertificare a personalului, precum și necesitățile de formare continua.  +  Articolul 90Finanțarea activității echipajelor de prim ajutor calificat și dotarea acestora se fac de la bugetul de stat, bugetul autorităților publice locale și din alte resurse financiare prevăzute în lege, inclusiv sponsorizări și donații.  +  Secţiunea a 3-a Asistența medicală publică de urgenta  +  Articolul 91(1) Asistența medicală publică de urgenta în faza prespitaliceasca este asigurata de serviciile de ambulanta județene și de cel al municipiului București, precum și de echipajele integrate ale Serviciilor mobile de urgenta, reanimare și descarcerare (SMURD), aflate în structura inspectoratelor pentru situații de urgenta, a autorităților publice locale și a spitalelor județene și regionale.(2) Personalul medical, precum și personalul nemedical ambulantieri, pompieri și conducatori auto - din cadrul echipajelor care participa la acordarea asistenței medicale publice de urgenta în faza prespitaliceasca vor fi pregătite în centre de formare acreditate și autorizate de Ministerul Sănătății Publice.(3) Personalul din cadrul centrelor de apel unic de urgenta 1-1-2, precum și din cadrul dispeceratelor medicale va fi special pregătit în centre de formare acreditate și autorizate de Ministerul Sănătății Publice, Ministerul Administrației și Internelor și Serviciul de Telecomunicații Speciale.(4) Centrele de apel unic de urgenta 1-1-2 și dispeceratele medicale pot avea în structura lor centre de expertiza regionale, în vederea furnizarii unor informații specifice, precum și în vederea coordonării la distanta a activității echipajelor de prim ajutor calificat aflate în misiune, pe baza informațiilor obținute telefonic sau prin sisteme de transmisie de date.(5) Asistența medicală publică de urgenta în faza prespitaliceasca se va acorda utilizând ambulante tip B și C, construite și dotate conform standardelor și normelor europene în vigoare. În acordarea asistenței medicale publice de urgenta se pot utiliza și autospeciale de transport echipaj medical, fără capacitate de transport pacient, nave, aeronave, precum și alte mijloace autorizate de Ministerul Sănătății Publice.(6) Asistenții medicali din cadrul echipajelor de urgenta prespitaliceasca vor fi instruiti și autorizați în utilizarea defibrilatoarelor semiautomate, iar medicii vor fi unicii autorizați în utilizarea defibrilatoarelor manuale.(7) Asistența medicală publică de urgenta în faza spitaliceasca este asigurata de spitalele orășenești, municipale, județene și regionale aflate în structura Ministerului Sănătății Publice și/sau a autorităților publice locale.  +  Articolul 92(1) Acordarea asistenței medicale publice de urgenta, la toate nivelurile ei, este o datorie a statului și un drept al cetățeanului. Aceasta va include și misiunile de salvare aeriană și navala.(2) Acordarea asistenței medicale publice de urgenta nu poate avea un scop comercial.(3) Asistența medicală de urgenta în prespital va fi organizată astfel încât timpul maxim de sosire la locul intervenției de la apelul de urgenta sa nu depășească:a) 15 minute, pentru echipajele de urgenta sau de terapie intensiva, în zonele urbane, la cel puțin 90% din cazurile de urgenta;b) 20 de minute, pentru echipajele de urgenta sau de terapie intensiva, în zonele rurale, la cel puțin 75% din cazurile de urgenta.  +  Articolul 93(1) Finanțarea acordării asistenței medicale publice de urgenta se face de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății Publice și bugetul Ministerului Administrației și Internelor, din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, din bugetul autorităților publice locale, precum și din alte surse prevăzute prin lege, inclusiv donații și sponsorizări.(2) Donațiile și sponsorizarile către serviciile publice de urgenta nu pot fi efectuate în vederea obținerii unor privilegii care duc la discriminare în acordarea asistenței de urgenta, cum ar fi: asigurarea asistenței medicale de urgenta sau a primului ajutor calificat în mod preferențial donatorului, sponsorului sau altor persoane.(3) Serviciile medicale publice de urgenta pot achizitiona echipamente, autospeciale și alte mijloace de intervenție direct, în sistem leasing sau contractand credite având ca sursa de finanțare veniturile proprii și/sau bugetul de stat, precum și alte surse prevăzute de lege, inclusiv donații și sponsorizări.(4) În cadrul sumelor alocate de la bugetul de stat potrivit alin. (1), Ministerul Sănătății Publice va asigura în cadrul programelor de sănătate fonduri pentru spitalele regionale de urgenta și spitalele județene de urgenta de grad II, pentru îngrijirea cazurilor critice ale căror costuri nu pot fi acoperite din fondurile obținute pe baza contractelor cu casele de asigurări de sănătate.(5) Unitățile și compartimentele de primire a urgentelor din cadrul spitalelor de urgenta sunt finanțate în mod distinct cu sumele necesare acordării asistenței medicale de urgenta sub forma unui procent calculat din veniturile obținute de spitalul în structura căruia se afla, în baza contractelor încheiate cu casele de asigurări de sănătate, luându-se în considerare numărul total al pacientilor, procentul cazurilor critice și nivelul de competența al personalului care activează în UPU sau CPU. Stabilirea procentului se face prin normele de aplicare a prezentului titlu.  +  Secţiunea a 4-a Asistența medicală privată de urgenta  +  Articolul 94(1) Asistența medicală privată de urgenta în faza prespitaliceasca este asigurata de serviciile private de ambulanta, pe baza unui contract direct cu beneficiarul, cu asiguratorul privat al acestuia sau la solicitarea directa a beneficiarului ori a oricărei alte persoane, cu consimțământul acestuia.(2) Personalul medical, precum și personalul nemedical care participa la acordarea asistenței medicale private de urgenta în faza prespitaliceasca sunt pregătite în centre de formare acreditate și autorizate de Ministerul Sănătății Publice. Programele de formare prevăd condițiile de certificare a personalului medical, necesitățile de formare continua și recertificarea acestuia.  +  Articolul 95(1) Asistența medicală privată de urgenta în faza spitaliceasca este asigurata de spitalele private, pe baza unui contract direct cu beneficiarul, cu asiguratorul privat al acestuia sau la solicitarea directa a beneficiarului ori a apartinatorilor acestuia. În cazul pacientilor cu funcțiile vitale în pericol, spitalele private au obligația de a acorda gratuit primul ajutor, până la transferul acestora în condiții de siguranță la un spital public.(2) Asistența medicală privată de urgenta este acordată de instituții private, cu respectarea standardelor minime de calitate și de operare impuse serviciilor publice de Ministerul Sănătății Publice.(3) Asistența medicală privată de urgenta include și misiuni de ambulanta aeriană asigurate în baza unor contracte cu beneficiarii sau cu asiguratorii privati ai acestora.  +  Articolul 96Publicitatea și reclama pentru asistența medicală privată de urgenta cu scop comercial vor specifică întotdeauna, în mod clar, ca numerele de apel nu sunt gratuite și ca serviciile se prestează contra cost.  +  Capitolul II Acordarea asistenței publice medicale și tehnice de urgenta și a primului ajutor calificat  +  Articolul 97Asistența publică de urgenta prespitaliceasca este coordonata la nivel județean sau regional de dispeceratele medicale specializate, utilizând infrastructura Sistemului național unic pentru apeluri de urgenta, în conformitate cu prevederile legale în vigoare și cu normele de aplicare a prezentei legi. În activitatea de dispecerizare se utilizează clasificarea unica a cazurilor de urgenta, denumita index medical, și setul de indicații și planuri de acțiune și coordonare asociate indexului medical și specificului local, care sunt aprobate de Ministerul Sănătății Publice, Ministerul Administrației și Internelor și Serviciul de Telecomunicații Speciale.  +  Articolul 98(1) Asistența publică de urgenta prespitaliceasca se organizează la nivel rural, urban, județean/al municipiului București și regional.(2) Asistența publică de urgenta prespitaliceasca se acordă la diferite niveluri de competența, începând cu primul ajutor calificat, asigurat de echipajele aflate la nivel rural, până la nivelul intervenției de salvare aeriană cu personal medical specializat, care operează la nivel regional.(3) Competentele și atribuțiile echipajelor publice de intervenție de diferite niveluri în faza prespitaliceasca se stabilesc prin ordin comun al ministrului sănătății publice și al ministrului administrației și internelor.(4) Ministerele și instituțiile cu rețele sanitare proprii pot avea în administrarea lor servicii proprii de ambulanta, sub forma de proprietate publică sau privată a statului.(5) La nivel spitalicesc, asistența medicală de urgenta se asigura în spitalele orășenești, municipale, județene și regionale și ale municipiului București, precum și ale ministerelor și instituțiilor publice cu rețele sanitare proprii.(6) În spitale pot opera unități proprii de transport sanitar medicalizat, pentru transportul interclinic al pacientilor proprii, precum și al nou-nascutilor aflați în stare critica. Modul de organizare și funcționare a acestor unități se va stabili prin normele de aplicare a prezentului titlu.(7) Primul ajutor calificat și asistența medicală de urgenta se acordă fără nici o discriminare legată de, dar nu limitată la, venituri, sex, vârsta, etnie, religie, cetățenie sau apartenența politică, indiferent dacă pacientul are sau nu calitatea de asigurat medical.(8) Personalul medical și cel paramedical instruit în primul ajutor calificat au obligația ca în afară programului, indiferent de loc, sa acorde primul ajutor, spontan sau la cerere, persoanelor aflate în pericol vital, până la preluarea acestora de către un echipaj de intervenție specializat.(9) Echipajele medicale publice de urgenta, precum și echipajele de prim ajutor calificat, în cazuri deosebite, pot acorda asistența de urgenta și în afară zonelor de responsabilitate, la solicitarea dispeceratelor de urgenta.(10) Asistența medicală de urgenta la spectacole în aer liber, festivaluri și manifestări sportive se solicita obligatoriu de către organizator, pe baza unor contracte încheiate cu serviciile private sau publice de urgenta prespitaliceasca. Autoritățile publice aproba desfășurarea acestor evenimente numai în cazul în care asistența medicală de urgenta este asigurata în mod adecvat, conform normelor în vigoare.  +  Articolul 99(1) Serviciile publice de urgenta prespitaliceasca nu pot fi subcontractate de serviciile private în vederea acoperirii lipsei de mijloace ale serviciilor private. Ele nu pot acordă prioritate clienților serviciilor private sau unor clienți proprii și nu pot rezerva echipaje de urgenta pentru înlocuirea unor echipaje ale unor servicii private.(2) Societățile comerciale care au în proprietatea lor servicii private de ambulanta nu pot acorda donații sau sponsorizări serviciilor publice de urgenta prespitaliceasca.(3) Serviciile publice de urgenta pot presta servicii contra cost unor societăți comerciale, altele decât serviciile de ambulanta private, cluburi sportive sau instituții, în vederea asigurării asistenței de urgenta în cazul unor manifestări sportive sau de alta natura, pe durata limitată, cu condiția ca personalul și mijloacele folosite în asigurarea evenimentului sa nu fie retrase din resursele necesare asigurării asistenței de urgenta a populației în intervalul respectiv.  +  Articolul 100(1) Pentru realizarea managementului integrat al urgentelor se creează o rețea regionala de spitale, având un spital regional de urgenta de gradul I și, în județele arondate acestuia, spitale de urgenta de gradul II sau III. În fiecare regiune va funcționa minimum un spital de urgenta de gradul II, într-un alt județ din afară centrului regional de gradul I.(2) Criteriile de clasificare a spitalelor de urgenta locale și județene, din punct de vedere al competentelor și resurselor materiale și umane, se aproba prin ordin al ministrului sănătății publice.  +  Articolul 101(1) Spitalele regionale de urgenta se înființează în regiunile de dezvoltare socioeconomica, având la baza resursele umane și materiale aflate în centrele universitare traditionale.(2) În structura spitalelor regionale de urgenta se afla toate specialitatile chirurgicale și medicale din structura spitalului județean din județul respectiv, precum și infrastructura pentru investigații clinice și paraclinice și orice alta specialitate unica, cu caracter de urgenta, aflată în afară structurii spitalului județean din județul respectiv.(3) Spitalele regionale și județene de urgenta au în structura lor unități de primire a urgentelor.(4) Conducerea și organizarea unităților de primire a urgentelor se vor face conform normelor de aplicare a prezentului titlu.(5) Medicii și asistenții-șefi ai unităților de primire a urgentelor nu pot fi sponsorizati și/sau finantati, direct sau indirect, pentru participare la conferințe, congrese și alte tipuri de manifestări, de către firmele care comercializează produse farmaceutice și/sau materiale sanitare ori firmele care reprezintă interesele acestora și nici de către firmele de aparatura medicală. În situații speciale, bine justificate, se pot obține excepții doar cu aprobarea Ministerului Sănătății Publice.(6) Spitalele municipale și orășenești pot avea compartimente de primire a urgentelor sau camere de reanimare în zonele de recepție a urgentelor, acestea urmând a fi deservite de personalul de garda din spital și/sau de medici de urgenta special angajați.(7) Spitalele regionale de urgenta și spitalele județene de urgenta au în responsabilitate, prin unitățile de primire a urgentelor, echipaje integrate publice de intervenție prespitaliceasca terestra (SMURD), în colaborare cu structurile Ministerului Administrației și Internelor și cu autoritățile publice locale, care sunt coordonate de dispeceratele Sistemului național unic pentru apelul de urgenta.(8) Spitalele regionale de urgenta au în responsabilitate echipaje integrate publice de salvare aeriană, respectând prevederile legale în vigoare.(9) Implementarea prevederilor alin. (7) și (8) se realizează gradual, conform unui plan aprobat prin ordin comun al ministrului sănătății publice și al ministrului administrației și internelor, având la baza resursele materiale și umane disponibile.(10) Arondarea județelor la centrele regionale se efectuează pe baza ordinului ministrului sănătății publice, luându-se în considerare regiunile de dezvoltare socio-economică din care fac parte, precum și distanțele aeriene și terestre dintre un spital județean și un anumit centru regional.(11) În structura spitalelor regionale și a spitalelor de urgenta de gradele II și III funcționează unități de primire a urgentelor, corespunzătoare nivelului centrului în care se afla și numărului cazurilor de urgenta asistate anual.(12) Spitalele regionale de urgenta au obligația de a monitoriza și de a îndrumă metodologic întreaga activitate de asistența medicală de urgenta din regiunile pe care le deservesc.(13) Modalitățile de monitorizare și îndrumare, precum și modalitățile de colectare a datelor se stabilesc prin ordin al ministrului sănătății publice.  +  Articolul 102(1) Spitalele județene de urgenta, precum și spitalele regionale de urgenta au obligația de a accepta transferul pacientilor aflați în stare critica, dacă spitalul sau centrul unde se afla pacientul respectiv nu are resursele umane și/sau materiale necesare acordării asistenței de urgenta în mod corespunzător și definitiv și dacă transferul este necesar în vederea salvării vieții pacientului.(2) Centrele și spitalele locale de urgenta, precum și spitalele județene de urgenta organizează transferul pacientilor critici, în mod corespunzător, evitand întârzierile nejustificate, către un centru superior, dacă rezolvarea definitivă a cazului depășește competentele sau resursele spitalului în care se afla aceștia.(3) Protocoalele de transfer interclinic al pacientului critic se aproba prin ordin al ministrului sănătății publice. Spitalele regionale și cele județene de urgenta, precum și spitalele de urgenta din municipiul București vor furniza dispeceratului de urgenta, periodic sau la solicitare, datele necesare privind locurile și resursele medicale disponibile pentru rezolvarea cazurilor de urgenta.(4) Criteriile de internare de urgenta a pacientilor care sunt consultați și asistați în unitățile/compartimentele de primire a urgentelor, precum și criteriile de transfer de urgenta către alte spitale vor fi stabilite prin normele de aplicare a prezentului titlu.  +  Capitolul III Acordarea asistenței medicale private de urgenta  +  Articolul 103(1) Asistența medicală privată de urgenta în faza prespitaliceasca este coordonata la nivelul dispeceratului propriu al furnizorului de servicii de către personal medical cu studii superioare.(2) Asistența medicală privată de urgenta în faza prespitaliceasca se organizează pe o zona stabilită de furnizorul de servicii, cu condiția ca acesta să aibă mijloacele necesare acoperirii zonei respective în timpii prevăzuți pentru serviciile publice pentru diferite categorii de urgenta.(3) Asistența medicală privată de urgenta în faza prespitaliceasca este asigurata cu ambulante și echipamente care respecta normele și standardele minime impuse serviciilor publice de urgenta prespitaliceasca.  +  Articolul 104(1) Serviciile medicale private de urgenta prespitaliceasca nu pot contracta serviciile publice în vederea acoperirii unor zone sau activități care nu pot fi acoperite prin capacitatea proprie.(2) Serviciile medicale private spitalicești de urgenta se organizează în structura spitalelor private, respectând standardele minime impuse de Ministerul Sănătății Publice pentru serviciile publice spitalicești de urgenta.(3) Serviciile medicale private de urgenta spitaliceasca au obligația de a stabiliza orice pacient care soseste în serviciul respectiv în stare critica sau cu acuze ce ridica suspiciunea unei afecțiuni acute grave, indiferent de capacitatea financiară a acestuia de a achită costurile tratamentului și de calitatea sa de asigurat, acesta putând fi transportat la un spital public, în condiții corespunzătoare, numai după stabilizarea funcțiilor vitale și acordarea tratamentului de urgenta.(4) În cazul în care nu au în structura servicii de garda, spitalele private au obligația sa acorde primul ajutor și sa alerteze serviciile de urgenta publice prin numărul unic pentru apeluri de urgenta 1-1-2.  +  Capitolul IV Serviciile de ambulanta județene și al municipiului București  +  Articolul 105(1) Serviciile de ambulanta județene și al municipiului București sunt servicii publice cu personalitate juridică.(2) Serviciile de ambulanta județene și al municipiului București au ca scop principal acordarea asistenței medicale de urgenta și transportul medical asistat, utilizând, după caz, personal medical superior și/sau mediu calificat la diferite niveluri, precum și conducatori auto formati ca ambulantieri.(3) Personalul de intervenție din cadrul serviciilor de ambulanta județene și al municipiului București va purta echipamente de protecție distincte conform normelor și reglementărilor în vigoare.  +  Articolul 106(1) Serviciile de ambulanta județene și al municipiului București au în structura lor doua compartimente distincte: compartimentul de asistența medicală de urgenta și transport medical asistat și compartimentul de consultații de urgenta și transport sanitar neasistat.(2) Compartimentul de asistența medicală de urgenta are în dotare ambulante tip B și C și alte mijloace de intervenție autorizate în vederea asigurării asistenței medicale de urgenta cu sau fără medic.(3) În cazul în care echipajele de urgenta sunt fără medic, acestea vor funcționa cu un asistent medical ca șef de echipaj. Echipajele pot include și personal voluntar special pregătit.(4) Ambulantele tip B și C și celelalte mijloace de intervenție specifice din cadrul compartimentului de asistența medicală de urgenta nu vor fi utilizate în scop de consultații de urgenta la domiciliu sau transport sanitar neasistat al pacientilor stabili, fără probleme medicale acute.  +  Articolul 107(1) Compartimentul de asistența medicală de urgenta efectuează și transporturi medicale asistate ale pacientilor critici și ale celor cu accidentari sau îmbolnăviri acute, care necesita supraveghere din partea unui asistent medical ori medic și monitorizarea cu echipamentele medicale specifice.(2) Compartimentul de asistența medicală de urgenta funcționează în regim de asteptare și este finanțat din venituri proprii obținute din contractele cu casele de asigurări de sănătate sau din alte surse în condițiile legii, de la bugetul de stat pe bază de programe, din donații și sponsorizări.(3) Compartimentul de asistența medicală de urgenta poate avea în organigrama personal medical cu studii superioare, personal medical cu studii medii, ambulantieri, operatori registratori de urgenta și dispeceri/radiotelefonisti, precum și alte categorii de personal necesare funcționarii compartimentului.  +  Articolul 108(1) Compartimentul de consultații de urgenta și transport sanitar funcționează ca structura distinctă în cadrul serviciilor de ambulanta județene și al municipiului București, având în organigrama sa personal medical cu studii superioare, personal medical cu studii medii, conducatori auto ambulantieri și alte categorii de personal necesare funcționarii acestuia.(2) În dotarea compartimentului de consultații de urgenta și transport sanitar se afla ambulante tip A1 și A2, precum și alte mijloace de transport autorizate conform standardelor și reglementărilor naționale și europene, precum și autoturisme de transport pentru medicii de garda în vederea efectuării consultatiilor la domiciliu.(3) În cadrul compartimentului de consultații de urgenta și transport pot efectua garzi și medici de familie din afară structurii serviciilor de ambulanta.(4) Coordonarea activității de consultații de urgenta se face prin dispeceratul medical de urgenta, aceasta putând fi realizată, unde este posibil, în colaborare cu medicii de familie.(5) Compartimentul de consultații de urgenta și transport sanitar neasistat funcționează în regim de garda și/sau ture de cel mult 12 ore.  +  Articolul 109Activitatea de transport sanitar neasistat va fi efectuată de ambulantieri și asistenți sau doar de ambulantieri, după caz.  +  Articolul 110(1) Activitatea de consultații de urgenta la domiciliu și cea de transport sanitar neasistat sunt finanțate din venituri proprii obținute din contractele cu casele de asigurări de sănătate sau din alte surse în condițiile legii, din donații și sponsorizări.(2) Activitatea de consultații de urgenta la domiciliu și de transport sanitar neasistat poate fi externalizata parțial sau total, ea putând fi contractată ori subcontractata de servicii private de ambulanta și de transport sanitar direct cu Casa Naționala de Asigurări de Sănătate sau sub forma unui subcontract cu serviciile publice de ambulanta.(3) Serviciile de reparații auto, aprovizionare, alimentare cu carburanți, alimentare cu oxigen medicinal, piese auto și curățenie pot fi externalizate prin contract de parteneriat public-privat, contract de asociere prin participațiune sau închirieri, sumele rezultate constituind venituri proprii ale serviciului de ambulanta contractant.  +  Articolul 111(1) Conducerea serviciilor de ambulanta județene și al municipiului București este formată din:a) manager general, care poate fi medic, economist sau jurist cu studii în management;b) director medical;c) un comitet director format din managerul general, directorul medical, directorul economic, directorul tehnic, asistentul-șef, medicii sau asistenții coordonatori ai substatiilor serviciului de ambulanta, un reprezentant al autorității de sănătate publică județene, respectiv a municipiului București, și un reprezentant al autorităților publice locale.(2) Membrii comitetului director vor fi numiți de managerul general, cu excepția reprezentantului autorității de sănătate publică și a reprezentantului autorităților publice locale, care vor fi numiți de conducerile instituțiilor din care fac parte.(3) Managerul general și membrii comitetului director nu pot beneficia de sponsorizări și/sau finanțări, direct ori indirect, pentru participare la conferințe, congrese și alte tipuri de manifestări, de către firmele care comercializează produse farmaceutice și/sau materiale sanitare ori firmele care reprezintă interesele acestora, firmele de aparatura medicală, precum și firmele care comercializează ambulante și alte vehicule de intervenție sau reprezentanții acestora. În situații speciale, bine justificate, se pot obține excepții doar cu aprobarea ministrului sănătății publice.(4) Coordonarea activității compartimentului de urgenta se realizează la nivel județean și al municipiului București de un medic specialist sau primar în medicina de urgenta, anestezie-terapie intensiva ori cu atestat în domeniul asistenței medicale de urgenta prespitaliceasca. La nivelul substatiilor, în lipsa unui medic, compartimentul de urgenta poate fi coordonat de un asistent medical.(5) Coordonarea activității de consultații de urgenta la domiciliu se va efectua de către un medic specialist sau medic primar în medicina de familie, medicina generală, pediatrie ori medicina interna.(6) Coordonarea activității de transport sanitar neasistat se realizează de către un asistent medical.(7) Managerul general încheie cu autoritatea de sănătate publică un contract de management pe o perioadă maxima de 3 ani. Postul de manager general se va ocupa prin concurs, contractul putând fi prelungit în urma evaluării activității depuse.(8) Membrii comitetului director vor încheia un contract de administrare cu managerul general.(9) Conținutul contractului de management, precum și al contractului de administrare, remunerarea și indemnizațiile aferente managerului general și membrilor comitetului director vor fi stabilite prin ordin al ministrului sănătății publice.(10) Funcția de manager general este incompatibilă cu:a) exercitarea unor funcții în cadrul unei autorități executive, legislative ori judecătorești, pe toată durata mandatului, precum și cu deținerea de orice alte funcții salarizate;b) deținerea mai multor funcții de manager salarizate sau nesalarizate;c) deținerea unei funcții de conducere salarizate în cadrul Colegiului Medicilor din România, Colegiului Medicilor Dentisti din România, Colegiului Farmacistilor din România, Ordinului Asistentilor Medicali și Moașelor din România sau al filialelor locale ale acestora ori al organizațiilor sindicale de profil.(11) Constituie conflict de interese deținerea de părți sociale sau de acțiuni de către membrii comitetului director personal ori de către rudele și afinii lor până la gradul al IV-lea la societăți comerciale sau organizații nonguvernamentale care stabilesc relații comerciale cu serviciul de ambulanta respectiv.(12) Managerul general și membrii comitetului director au obligația de a depune o declarație de interese, precum și de a semna o declarație cu privire la incompatibilitățile prevăzute la alin. (10), în termen de 15 zile de la numirea în funcție, la Ministerul Sănătății Publice. Aceste declarații vor fi actualizate ori de câte ori intervin schimbări care trebuie înscrise în ele. Actualizarea se face în termen de 30 de zile de la data începerii modificării sau încetării funcțiilor ori activităților. Declarațiile se vor afișa pe site-ul serviciului de ambulanta respectiv. Modelul declarației de interese și cel al declarației referitoare la incompatibilități se aproba prin ordin al ministrului sănătății publice.  +  Capitolul V Serviciile mobile de urgenta, reanimare și descarcerare (SMURD)  +  Articolul 112Serviciile mobile de urgenta, reanimare și descarcerare sunt structuri publice integrate de intervenție, fără personalitate juridică, care funcționează în organigrama inspectoratelor pentru situații de urgenta, respectiv a Unității Speciale de Intervenție în Situații de Urgenta, având ca operator aerian structurile de aviatie ale Ministerului Administrației și Internelor, precum și, concomitent, după caz, în structura autorităților publice locale și/sau a unor spitale județene și regionale de urgenta.  +  Articolul 113(1) Serviciile mobile de urgenta, reanimare și descarcerare au în structura lor, după caz, echipaje de intervenție specializate în acordarea primului ajutor calificat, reanimarea, descarcerarea și executarea operațiunilor de salvare, inclusiv salvarea aeriană.(2) Echipajele integrate de terapie intensiva mobila din cadrul Serviciilor mobile de urgenta, reanimare și descarcerare sunt formate din cel puțin 4 persoane, dintre care un conducător auto pompier și un medic special pregătit provenit dintr-o structura spitaliceasca de primire a urgentelor. Celelalte persoane din echipajele integrate de terapie intensiva mobila pot fi asigurate de inspectoratele pentru situații de urgenta, de autoritățile publice locale și/sau de structurile spitalicești. În cadrul acestor echipaje pot acționa și voluntari special pregatiti.(3) Echipajele de prim ajutor sunt formate din cel puțin 3 persoane cu pregătire paramedicala din structura inspectoratelor pentru situații de urgenta, Unitatea Specială de Intervenție în Situații de Urgenta și/sau din structura autorităților publice locale. Echipajele pot include și personal voluntar special pregătit.(4) Echipajele de salvare aeriană funcționează conform reglementărilor specifice prevăzute de lege.(5) Echipajele integrate de terapie intensiva mobila au în dotare ambulante tip C, conform standardelor și reglementărilor naționale și europene.(6) Echipajele de prim ajutor calificat au în dotare ambulante tip B, echipate conform standardelor și reglementărilor naționale și europene, inclusiv cu defibrilatoare semiautomate.(7) Echipajele de prim ajutor calificat pot acționa și cu autospeciale de intervenție din dotarea inspectoratelor pentru situații de urgenta, respectiv ale Unității Speciale de Intervenție în Situații de Urgenta, fără capacitate de transport pacient, cu condiția de a fi dotate cu echipamentele specifice, inclusiv cu defibrilator semiautomat.  +  Articolul 114(1) Serviciile mobile de urgenta, reanimare și descarcerare, cu excepția componentei de salvare aeriană, sunt coordonate operativ de inspectoratele pentru situații de urgenta, respectiv de Unitatea Specială de Intervenție în Situații de Urgenta, având ca medic-șef un medic specialist sau primar în medicina de urgenta ori anestezie-terapie intensiva, provenind dintr-o structura spitaliceasca de primire a urgentelor dintr-un spital regional ori județean de urgenta, după caz.(2) Personalul din cadrul Serviciilor mobile de urgenta, reanimare și descarcerare își desfășoară activitatea zilnica purtând uniformele și gradele profesionale și/sau ierarhice specifice aprobate prin ordin al ministrului administrației și internelor. Pentru intervenție personalul va purta echipamente de protecție distincte conform normelor și reglementărilor în vigoare.(3) Coordonarea activității zilnice de intervenție a echipajelor Serviciilor mobile de urgenta, reanimare și descarcerare se face prin dispeceratele integrate județene de urgenta sau, după caz, prin dispeceratele medicale ale serviciilor de ambulanta județene și al municipiului București.(4) Echipajele de prim ajutor calificat pot fi dispecerizate direct, după caz, inclusiv de centrele 1-1-2 și/sau de dispeceratele inspectoratelor pentru situații de urgenta, pe baza unor protocoale încheiate în prealabil cu dispeceratele medicale ale serviciilor de ambulanta județene și al municipiului București.(5) În situația în care un echipaj de prim ajutor este dispecerizat direct de un centru 1-1-2 sau de un dispecerat al unui inspectorat pentru situații de urgenta, dispeceratul medical va fi informat în momentul dispecerizarii echipajului de prim ajutor, iar echipajul de prim ajutor va menține legătură cu dispeceratul medical în vederea raportarii și coordonării medicale a activității echipajului.(6) Echipajele de salvare aeriană vor fi alertate conform prevederilor legale în vigoare, ele putând fi alertate și direct prin 1-1-2, urmând ca medicul de garda sa decidă oportunitatea intervenției pe baza informațiilor obținute de la centrul 1-1-2 și de la dispeceratele medicale și ale inspectoratelor pentru situații de urgenta, de la centrul operational/punctele operationale ale Unității Speciale de Aviatie din cadrul Ministerului Administrației și Internelor sau direct de la locul incidentului.  +  Articolul 115(1) Activitatea Serviciilor mobile de urgenta, reanimare și descarcerare este finanțată de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Sănătății Publice și al Ministerului Administrației și Internelor, de la bugetul autorităților publice locale, precum și din alte surse prevăzute de lege, inclusiv din donații și sponsorizări.(2) Activitatea cu caracter medical a echipajelor de terapie intensiva mobila, de salvare aeriană, precum și materialele consumabile pentru acordarea primului ajutor calificat utilizate de personalul paramedical al inspectoratelor pentru situații de urgenta și al autorităților publice locale este finanțată din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate prin spitalele care coordonează medical activitatea la nivel județean și la nivelul municipiului București, precum și de la bugetul de stat și prin alte surse financiare prevăzute în lege.(3) Medicii-șefi ai Serviciilor mobile de urgenta, reanimare și descarcerare nu pot beneficia de sponsorizări și/sau finanțări, direct ori indirect, pentru participare la conferințe, congrese și alte tipuri de manifestări de către firmele care comercializează produse farmaceutice și/sau materiale sanitare ori firmele care reprezintă interesele acestora, firmele de aparatura medicală și nici de către firmele care comercializează ambulante și alte vehicule de intervenție sau reprezentanții acestora. În situații speciale, bine justificate, se pot obține excepții doar cu aprobarea, după caz, a ministrului sănătății publice sau a ministrului administrației și internelor.  +  Articolul 116Dotarea cu echipamente și mijloace de intervenție a Serviciilor mobile de urgenta, reanimare și descarcerare va fi asigurata de Ministerul Sănătății Publice, Ministerul Administrației și Internelor și de autoritățile publice locale. Achiziționarea acestora poate fi realizată inclusiv prin sistem leasing sau credit în condițiile legii.  +  Capitolul VI Asistența de urgenta în caz de accidente colective, calamitati și dezastre în faza prespitaliceasca  +  Articolul 117(1) Asistența de urgenta în cazul accidentelor colective, calamităților și dezastrelor va fi coordonata de inspectoratele județene pentru situații de urgenta, respectiv al municipiului București, sau direct de Inspectoratul General pentru Situații de Urgenta conform planurilor naționale aprobate.(2) Pentru situații de accidente colective, calamitati sau dezastre, cu urmări deosebit de grave, se vor întocmi planuri de acțiune comune și cu celelalte instituții cu atribuții în domeniu, care vor fi puse în aplicare la solicitarea Inspectoratului General pentru Situații de Urgenta.(3) În situații de accidente colective, calamitati sau dezastre, cu urmări deosebit de grave, acordarea asistenței la nivel spitalicesc se va face și în unitățile spitalicești aparținând ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie.  +  Articolul 118(1) Serviciile publice de urgenta prespitaliceasca intra cu toate forțele planificate sub comanda unica a inspectorului-șef pentru situații de urgenta din județul respectiv care se subordonează direct prefectului județului și inspectorului general al Inspectoratului General pentru Situații de Urgenta.(2) Inspectorul general pentru situații de urgenta poate solicita serviciilor de ambulanta județene și al municipiului București, precum și celorlalte ministere și instituții cu rețea sanitară proprie punerea la dispoziție a mijloacelor și a personalului necesar interventiilor în cazul unor accidente colective, calamitati sau dezastre, pe durata determinata.(3) Medicii directori ai serviciilor de ambulanta județene și al municipiului București au obligația organizării sprijinului solicitat de inspectoratele pentru situații de urgenta.(4) Medicii directori ai serviciilor de ambulanta județene și al municipiului București, precum și medicii-șefi ai unităților Serviciilor mobile de urgenta, reanimare și descarcerare fac parte din comitetele județene și al municipiului București pentru situații de urgenta.  +  Articolul 119(1) Din momentul directionarii echipajelor către un accident colectiv sau o zona calamitata, încetează toate activitățile din cadrul serviciilor de ambulanta județene și al municipiului București care nu au caracter de urgenta. Echipajele de transport sanitar neasistat și de consultații de urgenta vor fi directionate către compartimentul de urgenta.(2) Directorul serviciului de ambulanta județean, precum și cel al municipiului București au obligația de a dispune realizarea condițiilor necesare pentru îndeplinirea tuturor prevederilor planului de acțiune în caz de necesitate. Pentru rezolvarea cazurilor curente dispeceratul județean sau al municipiului București păstrează un număr minim de echipaje de urgenta, iar dacă situația o impune, se alerteaza personalul din turele libere.(3) Serviciile de ambulanta județene și al municipiului București împreună cu inspectoratele pentru situații de urgenta întocmesc planul de acțiune în situații de urgenta pe baza listelor cu mijloacele din dotare, precum și cu personalul acestora transmise de toate instituțiile cu atribuții în domeniu.(4) Echipajele din cadrul Serviciilor mobile de urgenta, reanimare și descarcerare sunt directionate cu prioritate către zona calamitata sau către accidentul colectiv ca echipaje de prim răspuns împreună cu echipajele de ambulanta disponibile.(5) Inspectorul general al Inspectoratului General pentru Situații de Urgenta poate dispune echipajelor Serviciilor mobile de urgenta, reanimare și descarcerare dintr-un județ participarea la intervenție la un accident colectiv sau o zona calamitata din alt județ. La nevoie, el poate dispune, cu acordul președintelui Comitetului pentru Situații de Urgenta al Ministerului Sănătății Publice, participarea la intervenții, în alt județ, a unor echipaje ale serviciilor publice sau private de ambulanta dintr-un județ sau din municipiul București.(6) Inspectorii-șefi ai inspectoratelor pentru situații de urgenta, la nevoie, pot solicita sprijinul serviciilor private de ambulanta în condițiile stabilite prin lege.(7) În cazul epidemiilor și/sau pandemiilor, coordonarea activității de intervenție se face de către comitetele județene pentru situații de urgenta sau de Comitetul pentru Situații de Urgenta al Ministerului Sănătății Publice, după caz, potrivit legii.  +  Articolul 120(1) Serviciile private de ambulanta au obligația de a răspunde solicitării comitetelor județene/al municipiului București, respectiv Comitetului pentru Situații de Urgenta al Ministerului Sănătății Publice ori Comitetului Național pentru Situații de Urgenta, în caz de accident colectiv, calamitati naturale sau dezastre, contravaloarea cheltuielilor rezultate fiind decontată, la tarifele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, din bugetul de stat ori din bugetul local.(2) Inspectoratele județene pentru situații de urgenta și cel al municipiului București păstrează unitățile mobile de intervenție la accidente colective și dezastre, aflate în dotarea lor, în stare de funcționare, prin Serviciile mobile de urgenta, reanimare și descarcerare, în colaborare cu serviciile de ambulanta județene și al municipiului București, după caz.(3) Serviciile medicale publice de urgenta prespitaliceasca care răspund de unitățile mobile pentru accidente colective și dezastre se asigura ca aparatura medicală este în stare de funcționare și ca unitatea este dotată cu medicamente și materiale, aflate în termen de valabilitate, suficiente pentru îngrijirea unui număr de minimum 20 de persoane aflate în stare critica.(4) Managerii generali și directorii medicali ai serviciilor de ambulanta județene și al municipiului București, medicii-șefi ai Serviciilor mobile de urgenta, reanimare și descarcerare, precum și medicii-șefi ai unităților de primire a urgentelor vor urma cursuri în managementul dezastrelor organizate de Ministerul Sănătății Publice și/sau de Ministerul Administrației și Internelor.  +  Articolul 121Finanțarea exercițiilor, a pregătirii și a interventiilor în caz de accidente colective, calamitati sau dezastre se face de la bugetul de stat și bugetul autorităților publice locale.  +  Capitolul VII Dispoziții finale  +  Articolul 122Normele de aplicare a prevederilor prezentului titlu se aproba prin ordin comun al ministrului sănătății publice și al ministrului administrației și internelor, în termen de 3 zile de la intrarea în vigoare a prezentului titlu, și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.  +  Articolul 123În scopul apărării dreptului cetățenilor la sănătate, securitate și viața, precum și în scopul prevenirii și limitării consecințelor unei calamitati naturale sau ale unui dezastru, personalului din cadrul serviciilor publice de urgenta spitalicești și prespitalicesti i se interzice participarea la greve sau la alte acțiuni revendicative menite sa afecteze activitatea prin scăderea capacității de intervenție sau a calității actului medical, organizate de sindicate sau de alte organizații, în timpul programului de lucru, normal sau prelungit.  +  Articolul 124Prevederile art. 87 alin. (8) și ale art. 92 alin. (3) vor fi implementate gradual, conform normelor de aplicare a prezentului titlu, luându-se în considerare resursele și planurile de dezvoltare astfel încât termenul final sa nu depășească anul 2014.  +  Articolul 125Nerespectarea prevederilor prezentului titlu atrage răspunderea juridică a persoanelor vinovate, în condițiile legii.  +  Titlul V Asistența medicală comunitara  +  Capitolul I Dispoziții generale  +  Articolul 126(1) Dispozițiile prezentului titlu reglementează serviciile și activitățile din domeniul asistenței medicale comunitare.(2) Asistența medicală comunitara cuprinde ansamblul de activități și servicii de sănătate organizate la nivelul comunității pentru soluționarea problemelor medico-sociale ale individului, în vederea menținerii acestuia în propriul mediu de viața și care se acordă în sistem integrat cu serviciile sociale.  +  Articolul 127(1) Asistența medicală comunitara presupune un ansamblu integrat de programe și servicii de sănătate centrate pe nevoile individuale ale omului sanatos și bolnav, acordate în sistem integrat cu serviciile sociale.(2) Programele și serviciile de asistența medicală comunitara se realizează în concordanta cu politicile și strategiile Ministerului Sănătății Publice, Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap, Agenției Naționale pentru Protecția Familiei, ale altor instituții ale autorității locale cu responsabilități în domeniu, precum și cu cele ale autorităților locale.  +  Capitolul II Organizarea și funcționarea asistenței medicale comunitare  +  Articolul 128(1) Pentru coordonarea programelor naționale de asistența medicală comunitara se înființează Comisia Interdepartamentala pentru Asistența Medicală Comunitara aflată în subordinea primului-ministru, denumita în continuare Comisia.(2) Comisia se constituie dintr-un președinte și un număr impar de membri, reprezentanți ai Ministerului Sănătății Publice, Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap, Agenției Naționale pentru Protecția Familiei, Ministerului Administrației și Internelor, precum și ai organizațiilor sau asociațiilor autorităților locale.(3) Atribuțiile, regulamentul de organizare și funcționare, precum și componenta nominală a Comisiei se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.  +  Articolul 129(1) Comisia se întrunește în ședințe ordinare de doua ori pe an și în ședințe extraordinare ori de câte ori este nevoie.(2) Comisia primește sinteza rapoartelor anuale privind problemele medico-sociale de la nivelul comunităților.  +  Articolul 130Comisia are următoarele atribuții:a) realizează Strategia naționala în domeniul asistenței medicale comunitare;b) întocmește lista de prioritati care să răspundă nevoilor identificate la nivelul comunităților;c) propune ordonatorului de credite necesarul de fonduri pentru desfășurarea activităților din domeniul asistenței medicale comunitare.  +  Articolul 131Comisia își realizează atribuțiile prevăzute la art. 130 cu suportul Unității de Management al Programelor de Asistența Medicală Comunitara.  +  Articolul 132(1) Pentru realizarea programelor naționale de asistența medicală comunitara se înființează Unitatea de Management al Programelor de Asistența Medicală Comunitara (UMPAMC) în cadrul Școlii Naționale de Sănătate Publică și Management Sanitar, denumita în continuare UMPAMC.(2) UMPAMC are drept atribuție principala sprijinul tehnic și metodologic pentru Comisia Interdepartamentala pentru Asistența Medicală Comunitara.  +  Articolul 133Pentru realizarea atribuțiilor, UMPAMC poate solicita expertiza și suportul tehnic al specialiștilor din instituțiile aflate în subordinea și/sau în coordonarea Ministerului Sănătății Publice, Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, Autorității Naționale pentru Protecția Drepturilor Copilului, Ministerului Administrației și Internelor, Ministerului Finanțelor Publice și a altor organe ale autorității centrale cu responsabilități în domeniu.  +  Articolul 134Programele naționale de asistența medicală comunitara se derulează prin instituțiile aflate în subordinea și/sau în coordonarea Ministerului Sănătății Publice, Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, Ministerului Administrației și Internelor și a ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie.  +  Capitolul III Beneficiarii, obiectivele și acordarea serviciilor și activităților de asistența medicală comunitara  +  Articolul 135(1) Beneficiarul serviciilor și activităților de asistența medicală comunitara este comunitatea dintr-o arie geografică definită, precum: județul, orașul, comuna, satul, după caz, iar în cadrul acesteia în mod deosebit categoriile de persoane vulnerabile.(2) Categoriile de persoane vulnerabile sunt persoanele care se găsesc în următoarele situații:a) nivel economic sub pragul saraciei;b) șomaj;c) nivel educațional scăzut;d) diferite dizabilitati, boli cronice;e) boli aflate în faze terminale, care necesita tratamente paleative;f) graviditate;g) vârsta a treia;h) vârsta sub 5 ani;i) fac parte din familii monoparentale.  +  Articolul 136(1) Serviciile și activitățile de asistența medicală comunitara sunt derulate de următoarele categorii profesionale:a) asistent social;b) asistent medical comunitar;c) mediator sanitar;d) asistent medical comunitar de psihiatrie;e) asistent medical de îngrijiri la domiciliu.(2) Categoriile profesionale prevăzute la alin. (1) lit. b)-d) se încadrează cu contract individual de muncă pe perioada determinata la unitățile sanitare desemnate, iar cheltuielile de personal se suporta în cadrul programelor naționale de sănătate.(3) Categoriile profesionale prevăzute la alin. (1) colaborează cu autoritățile locale și cu serviciile de asistența medicală și socială.(4) Categoriile profesionale care activează în domeniul asistenței medicale comunitare se includ în Clasificarea Ocupatiilor din România (C.O.R.).  +  Articolul 137Obiectivele generale ale serviciilor și activităților de asistența medicală comunitara sunt:a) implicarea comunității în identificarea problemelor medico-sociale ale acesteia;b) definirea și caracterizarea problemelor medico-sociale ale comunității;c) dezvoltarea programelor de intervenție, privind asistența medicală comunitara, adaptate nevoilor comunității;d) monitorizarea și evaluarea serviciilor și activităților de asistența medicală comunitara;e) asigurarea eficacitatii acțiunilor și a eficientei utilizării resurselor.  +  Articolul 138Obiectivele generale ale asistenței medicale comunitare sunt:a) educarea comunității pentru sănătate;b) promovarea sănătății reproducerii și a planificarii familiale;c) promovarea unor atitudini și comportamente favorabile unui stil de viața sanatos;d) educație și acțiuni directionate pentru asigurarea unui mediu de viața sanatos;e) activități de prevenire și profilaxie primara, secundară și tertiara;f) activități medicale curative, la domiciliu, complementare asistenței medicale primare, secundare și tertiare;g) activități de consiliere medicală și socială;h) dezvoltarea serviciilor de îngrijire medicală la domiciliu a gravidei, nou-nascutului și mamei, a bolnavului cronic, a bolnavului mintal și a batranului;i) activități de recuperare medicală.  +  Capitolul IV Finanțare  +  Articolul 139Finanțarea programelor de asistența comunitara se realizează cu fonduri din bugetul de stat, bugetul autorităților locale, precum și din alte surse, inclusiv din donații și sponsorizări, în condițiile legii.  +  Capitolul V Dispoziții finale  +  Articolul 140Ministerul Sănătății Publice va elabora, în colaborare cu Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și Ministerul Administrației și Internelor, norme de aplicare a prezentului titlu, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acestuia.  +  Titlul VI Efectuarea prelevarii și transplantului de organe, tesuturi și celule de origine umană în scop terapeutic  +  Capitolul I Dispoziții generale  +  Articolul 141Prelevarea și transplantul de organe, tesuturi și celule de origine umană se fac în scop terapeutic, în condițiile prezentului titlu.  +  Articolul 142În înțelesul prezentului titlu, termenii și notiunile folosite au următoarele semnificatii:a) celula - unitatea elementara anatomica și funcțională a materiei vii. În sensul prezentei legi, termenul celula/celule se referă la celula umană individuală sau la o colectie de celule umane, care nu sunt unite prin nici o formă de substanța intercelulara;b) tesut - gruparea de celule diferențiată, unite prin substanța intercelulara amorfa, care formează împreună o asociere topografica și funcțională;c) organ - partea diferențiată în structura unui organism, adaptată la o funcție definită, alcătuită din mai multe tesuturi sau tipuri celulare, prezentând vascularizatie și inervatie proprii;d) prelevare - recoltarea de organe și/sau tesuturi și/sau celule de origine umană sanatoase morfologic și funcțional, cu excepția autotransplantului de celule stem hematopoietice când celulele sunt recoltate de la pacient, în vederea realizării unui transplant;e) transplant - acea activitate medicală prin care, în scop terapeutic, în organismul unui pacient este implantat sau grefat un organ, tesut ori celula. Reglementările cuprinse în prezenta lege se adresează inclusiv tehnicilor de fertilizare în vitro;f) donator - subiectul în viața sau decedat, de la care se preleveaza organe, tesuturi și/sau celule de origine umană pentru utilizare terapeutică;g) primitor - subiectul care beneficiază de transplant de organe și/sau tesuturi și/sau celule.  +  Articolul 143Coordonarea, supravegherea, aprobarea și implementarea oricăror dispoziții privind activitatea de transplant revin Agenției Naționale de Transplant.  +  Capitolul II Donarea și donatorul de organe, tesuturi și celule de origine umană  +  Articolul 144Prelevarea de organe, tesuturi și celule de origine umană de la donatorul în viața se face în următoarele condiții:a) prelevarea de organe, tesuturi și celule de origine umană, în scop terapeutic, se poate efectua de la persoane majore în viața, având capacitate de exercițiu deplina, după obținerea consimțământului informat, scris, liber, prealabil și expres al acestora, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1. Se interzice prelevarea de organe, tesuturi și celule de la persoane fără capacitate de exercițiu;b) consimțământul se semnează numai după ce donatorul a fost informat de medic, asistentul social sau alte persoane cu pregătire de specialitate asupra eventualelor riscuri și consecințe pe plan fizic, psihic, familial și profesional, rezultate din actul prelevarii;c) donatorul poate reveni asupra consimțământului dat, până în momentul prelevarii;d) prelevarea și transplantul de organe, tesuturi și celule de origine umană ca urmare a exercitării unei constrângeri de natura fizica sau morala asupra unei persoane sunt interzise;e) donarea și transplantul de organe, tesuturi și celule de origine umană nu pot face obiectul unor acte și fapte juridice, în scopul obținerii unui folos material sau de alta natură.f) donatorul și primitorul vor semna un act legalizat prin care declara ca donarea se face în scop umanitar, are caracter altruist și nu constituie obiectul unor acte și fapte juridice în scopul obținerii unui folos material sau de alta natura, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1.  +  Articolul 145(1) Se interzice prelevarea de organe, tesuturi și celule de la potențiali donatori minori în viața, cu excepția cazurilor prevăzute în prezenta lege.(2) Prin derogare de la alin. (1), în cazul în care donatorul este minor, prelevarea de celule stem hematopoietice medulare sau periferice se face în următoarele condiții:a) prelevarea de celule stem hematopoietice medulare sau periferice de la minori se poate face numai cu consimțământul minorului dacă acesta a împlinit vârsta de 14 ani și cu acordul scris al ocrotitorului legal, respectiv al părinților, tutorelui sau al curatorului. Dacă minorul nu a împlinit vârsta de 14 ani, prelevarea se poate face cu acordul ocrotitorului legal;b) în cazul donatorului care are cel puțin 14 ani, consimțământul acestuia, scris sau verbal, se exprima în fața președintelui tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se afla sediul centrului unde se efectuează transplantul, după efectuarea obligatorie a unei anchete de către autoritatea tutelara competența, conform modelului prevăzut în anexa nr. 2.(3) Refuzul scris sau verbal al minorului împiedica orice prelevare.  +  Articolul 146(1) Prelevarea de organe, tesuturi sau celule de la donatorul viu se va efectua cu avizul comisiei de avizare a donarii de la donatorul viu, constituită în cadrul spitalului în care se efectuează transplantul; aceasta comisie va evalua motivatia donarii și va controla respectarea drepturilor pacientilor, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1.(2) Comisia de avizare a donarii de la donatorul viu va avea următoarea componenta: un medic cu pregătire în bioetica din partea colegiului medicilor județean sau al municipiului București, un psiholog sau un medic psihiatru și un medic primar, angajat al spitalului și având atribuții de conducere în cadrul acestuia, neimplicat în echipa de transplant.(3) Aceasta comisie va funcționa conform unui regulament emis de Agenția Naționala de Transplant, cu consultarea Comisiei de bioetica a Ministerului Sănătății Publice. Regulamentul va fi aprobat prin ordin al ministrului sănătății publice.(4) Comisia va evalua atât donatorul, cat și primitorul care vor fi supuși unui examen psihologic și/sau psihiatric, având ca scop testarea capacității de exercițiu, precum și stabilirea motivatiei donarii.(5) Examenul psihologic/psihiatric va fi efectuat de un specialist, psiholog sau psihiatru, independent atât de echipa care efectuează transplantul, cat și de familiile donatorului și primitorului.(6) Prelevarea, de la donatori vii, de sânge, piele, sperma, cap femural, placenta, sânge din cordonul ombilical, membrane amniotice, ce vor fi utilizate în scop terapeutic, se face cu respectarea regulilor de bioetica cuprinse în regulamentul comisiei de avizare a donarii de la donatorul viu, fără a fi necesar avizul acestei comisii.(7) Datele privind donatorul și receptorul, inclusiv informațiile genetice, la care pot avea acces terțe părți, vor fi comunicate sub anonimat, astfel încât nici donatorul, nici receptorul sa nu poată fi identificati.(8) Dacă donatorul nu dorește să-și divulge identitatea, se va respecta confidențialitatea donarii, cu excepția cazurilor în care declararea identității este obligatorie prin lege.  +  Articolul 147Prelevarea de organe, tesuturi și celule de la donatorul decedat se face în următoarele condiții:1. se defineste ca donator decedat fără activitate cardiaca persoana la care s-a constatat oprirea cardiorespiratorie iresuscitabila și ireversibila, confirmată în spital de 2 medici primari. Confirmarea donatorului decedat fără activitate cardiaca se face conform protocolului de resuscitare, prevăzut în anexa nr. 6, excepție făcând situațiile fără echivoc;2. se defineste ca donator decedat cu activitate cardiaca persoana la care s-a constatat încetarea ireversibila a tuturor funcțiilor creierului, conform protocolului de declarare a morții cerebrale prevăzut în anexa nr. 3;3. declararea morții cerebrale se face de către medici care nu fac parte din echipele de coordonare, prelevare, transplant de organe, tesuturi și celule de origine umană;4. prelevarea de organe, tesuturi și/sau celule de la persoanele decedate se face numai cu consimțământul scris a cel puțin unu dintre membrii majori ai familiei sau al rudelor, în următoarea ordine: soț, părinte, copil, frate, sora. În absenta acestora, consimțământul va fi luat de la persoana autorizata, în mod legal, conform legislației în domeniu, sa îl reprezinte pe defunct; în ambele situații se procedează conform modelului prevăzut în anexa nr. 4;5. prelevarea se poate face fără consimțământul membrilor familiei dacă, în timpul vieții, persoana decedata și-a exprimat deja opțiunea în favoarea donarii, printr-un act notarial de consimțământ pentru prelevare sau înscrierea în Registrul național al donatorilor de organe, tesuturi și celule, conform modelului prevăzut în anexa nr. 5;6. prelevarea nu se poate face sub nici o formă dacă, în timpul vieții, persoana decedata și-a exprimat deja opțiunea împotriva donarii, prin act de refuz al donarii avizat de medicul de familie sau prin înscrierea în Registrul național al celor care refuza sa doneze organe, tesuturi și celule. Actul de refuz al donarii, avizat de medicul de familie, va fi prezentat de către apartinatori coordonatorului de transplant.  +  Articolul 148(1) Prelevarea de organe, tesuturi și celule de la donatori decedati se efectuează numai după un control clinic și de laborator care să excludă orice boala infectioasa, o posibila contaminare sau alte afecțiuni care reprezintă un risc pentru primitor, conform protocoalelor stabilite pentru fiecare organ, tesut sau celula în parte.(2) Repartiția organelor, tesuturilor și celulelor de origine umană prelevate la nivel național se efectuează de către Agenția Naționala de Transplant, în funcție de regulile stabilite de aceasta privind alocarea organelor, tesuturilor și celulelor de origine umană în cadrul sistemului de transplant din România.(3) În condițiile în care pe teritoriul național nu exista nici un primitor compatibil cu organele, tesuturile și celulele de origine umană disponibile, acestea pot fi alocate în rețeaua internationala de transplant, pe baza unei autorizații speciale emise de Agenția Naționala de Transplant, conform modelului prevăzut în anexa nr. 7(4) fiesuturile și celulele de origine umană prelevate pot fi utilizate imediat pentru transplant sau pot fi procesate și depozitate în băncile de tesuturi și celule, acreditate sau agreate de Agenția Naționala de Transplant.(5) Transplantul de tesuturi sau celule de origine umană se efectuează numai din băncile acreditate sau agreate de Agenția Naționala de Transplant.(6) Fiecare prelevare de organ, tesut sau celula de origine umană este anunțată imediat și înregistrată în Registrul național de transplant, conform procedurilor stabilite de Agenția Naționala de Transplant.(7) Medicii care au efectuat prelevarea de organe și tesuturi de la o persoană decedata vor asigura restaurarea cadavrului și a fizionomiei sale prin îngrijiri și mijloace specifice, inclusiv chirurgicale dacă este necesar, în scopul obținerii unei înfățișări demne a corpului defunctului.(8) Prelevarea de organe, tesuturi și celule de origine umană, în cazuri medico-legale, se face numai cu consimțământul medicului legist și nu trebuie să compromita rezultatul autopsiei medico-legale, conform modelului prevăzut în anexa nr. 8.(9) Introducerea sau scoaterea din țara de organe, tesuturi, celule de origine umană se face numai pe baza autorizației speciale emise de Agenția Naționala de Transplant, după modelul prevăzut în anexa nr. 7, respectiv anexa nr. 9, conform legislației vamale.(10) Se interzice divulgarea oricărei informații privind identitatea donatorului cadavru, precum și a primitorului, exceptând cazurile în care familia donatorului, respectiv primitorul sunt de acord, precum și cazurile în care declararea identității este obligatorie prin lege. Datele privind donatorul și receptorul, inclusiv informațiile genetice, la care pot avea acces terțe părți, vor fi comunicate sub anonimat, astfel încât nici donatorul, nici receptorul sa nu poată fi identificati.(11) Agenția Naționala de Transplant poate acorda servicii funerare și/sau transportul cadavrului, în cazul donatorilor de la care s-au prelevat organe și/sau tesuturi și/sau celule.(12) După fiecare prelevare de organe, tesuturi și/sau celule de la donatorii cadavru se vor completa, cu datele din momentul prelevarii, Fișa de declarare a donatorului și Fișa de prelevare de organe și tesuturi, prevăzute în anexa nr. 10.(13) Agenția Naționala de Transplant stabilește un sistem de vigilenta pentru raportarea, investigarea, înregistrarea și transmiterea informațiilor despre incidentele grave și reactiile adverse severe care pot influența calitatea și siguranța organelor, tesuturilor și celulelor, ce pot fi datorate procurării, testarii, procesarii, stocării și distribuției acestora, astfel încât orice reactie adversa severă observata în timpul sau după procedura de transplant ar putea fi legată de calitatea și siguranța organelor, tesuturilor și celulelor.  +  Capitolul III Transplantul de organe, tesuturi și celule de origine umană  +  Articolul 149Transplantul de organe, tesuturi și celule de origine umană se efectuează numai în scop terapeutic.  +  Articolul 150Transplantul de organe, tesuturi și celule de origine umană se efectuează cu consimțământul scris al primitorului, după ce acesta a fost informat asupra riscurilor și beneficiilor procedeului, conform modelului prevăzut în anexa nr. 11.  +  Articolul 151(1) În cazul în care primitorul este în imposibilitatea de a-și exprima consimțământul, acesta poate fi dat în scris de către unul din membrii familiei sau de către reprezentantul legal al acestuia, conform modelului prevăzut în anexa nr. 11.(2) În cazul primitorului aflat în imposibilitatea de a-și exprima consimțământul, transplantul se poate efectua fără consimțământul prevăzut anterior dacă, datorită unor împrejurări obiective, nu se poate lua legătură în timp util cu familia ori cu reprezentantul legal al acestuia, iar întârzierea ar conduce inevitabil la decesul pacientului.(3) Situația descrisă la alin. (2) va fi consemnată de medicul șef de secție și de medicul curant al pacientului, în formularul prevăzut în anexa nr. 12.  +  Articolul 152În cazul minorilor sau persoanelor lipsite de capacitate de exercițiu, consimțământul va fi dat de părinți sau de celelalte persoane care au calitatea de ocrotitor legal al acestora, după caz, conform modelului prevăzut în anexa nr. 13.  +  Capitolul IV Finanțarea activității de transplant  +  Articolul 153Costul investigatiilor, spitalizarii, interventiilor chirurgicale, medicamentelor, materialelor sanitare, al ingrijirilor postoperatorii, precum și cheltuielile legate de coordonarea de transplant se pot deconta după cum urmează:a) din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, pentru pacientii incluși în Programul național de transplant;b) de la bugetul de stat, pentru pacientii incluși în Programul național de transplant;c) prin contribuția personală a pacientului sau, pentru el, a unui sistem de asigurări voluntare de sănătate;d) donații și sponsorizări de la persoane fizice sau juridice, organizații neguvernamentale ori alte organisme interesate.  +  Capitolul V Sancțiuni  +  Articolul 154Organizarea și efectuarea prelevarii de organe, tesuturi și/sau celule de origine umană, în scopul transplantului, în alte condiții decât cele prevăzute de prezentul titlu, constituie infracțiune și se pedepsește conform legii penale.  +  Articolul 155Prelevarea sau transplanul de organe și/sau tesuturi și/sau celule de origine umană fără consimțământ dat în condițiile prezentului titlu constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 5 la 7 ani.  +  Articolul 156Fapta persoanei care a dispus sau a efectuat prelevarea atunci când prin aceasta se compromite o autopsie medico-legală, solicitată în condițiile legii, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 1 la 3 ani.  +  Articolul 157(1) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 5 ani fapta persoanei de a dona organe și/sau tesuturi și/sau celule de origine umană, în scopul obținerii de foloase materiale sau de alta natura, pentru sine sau pentru altul.(2) Determinarea cu rea-credința sau constrângerea unei persoane sa doneze organe și/sau tesuturi și/sau celule de origine umană constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani.(3) Publicitatea în folosul unei persoane, în scopul obținerii de organe și/sau tesuturi și/sau celule de origine umană, precum și publicarea sau mediatizarea unor anunțuri privind donarea de organe și/sau tesuturi și/sau celule umane în scopul obținerii unor avantaje materiale sau de alta natura pentru sine, familie ori terțe persoane fizice sau juridice constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani.  +  Articolul 158(1) Organizarea și/sau efectuarea prelevarii de organe și/sau tesuturi și/sau celule de origine umană pentru transplant, în scopul obținerii unui profit material pentru donator sau organizator, constituie infracțiunea de trafic de organe și/sau tesuturi și/sau celule de origine umană și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani.(2) Cu aceeași pedeapsa se sancționează și cumpărarea de organe, tesuturi și/sau celule de origine umană, în scopul revânzării, în vederea obținerii unui profit.(3) Tentativa se pedepsește.  +  Articolul 159Introducerea sau scoaterea din țara de organe, tesuturi, celule de origine umană fără autorizația specială emisă de Agenția Naționala de Transplant constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 la 10 ani.  +  Capitolul VI Dispoziții tranzitorii și finale  +  Articolul 160(1) Prelevarea și transplantul de organe, tesuturi și celule de origine umană se efectuează de către medici de specialitate, în unități sanitare publice sau private autorizate de Ministerul Sănătății Publice și acreditate, la propunerea Agenției Naționale de Transplant.(2) Condițiile de acreditare a unităților sanitare prevăzute la alin. (1) sunt stabilite de Agenția Naționala de Transplant, iar acreditarea se face prin ordin al ministrului sănătății publice. Criteriile de acreditare vor fi stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentului titlu, în conformitate cu legislația europeană în domeniu.(3) Agenția Naționala de Transplant poate suspenda sau revoca acreditarea în cazul în care inspecțiile efectuate împreună cu autoritatea naționala competența în domeniul securității sanitare a produselor de origine umană pentru utilizare terapeutică constata ca unitatea sanitară respectiva nu respecta prevederile legale în vigoare. Inspecțiile vor fi efectuate periodic, iar intervalul dintre doua inspecții nu trebuie să depășească 2 ani.(4) Unitățile sanitare acreditate vor stabili un sistem de identificare a fiecărui act de donare, prin intermediul unui cod unic, precum și fiecărui produs asociat cu el. Pentru tesuturi și celule este necesară etichetarea codificata care să permită stabilirea unei legături de la donator la primitor și invers. Informațiile vor fi păstrate cel puțin 30 de ani.(5) Unitățile sanitare acreditate pentru activitatea de procesare și/sau utilizare de tesuturi și/sau celule vor păstra o înregistrare a activității lor, incluzând tipurile și cantitățile de tesuturi și/sau celule procurate, testate, conservate, depozitate, distribuite sau casate, precum și originea și destinația acestor tesuturi și/sau celule pentru utilizare umană. Ele vor trimite anual un raport de activitate Agenției Naționale de Transplant.  +  Articolul 161Unitățile sanitare acreditate pentru activitatea de transplant tisular și/sau celular vor trebui sa desemneze o persoană responsabilă pentru asigurarea calității tesuturilor și/sau celulelor procesate și/sau utilizate în conformitate cu legislația europeană și cea română în domeniu. Standardul de instruire profesională a acestei persoane va fi stabilit prin norme.  +  Articolul 162Normele metodologice de aplicare a prezentului titlu vor fi elaborate în termen de 90 de zile de la publicarea legii și vor fi aprobate prin ordin al ministrului sănătății publice.  +  Articolul 163Anexele nr. 1-13 fac parte integrantă din prezenta lege.  +  Articolul 164La data intrării în vigoare a prezentului titlu, Legea nr. 2/1998 privind prelevarea și transplantul de tesuturi și organe umane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 13 ianuarie 1998, cu modificările ulterioare, și art. 17 alin. (3), art. 21, 23 și 25 din Legea nr. 104/2003 privind manipularea cadavrelor umane și prelevarea organelor și tesuturilor de la cadavre în vederea transplantului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 3 aprilie 2003, cu modificările și completările ulterioare, se abroga.Prevederile prezentului titlu transpun Directiva 23/2004/CEa Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 2004 asupra stabilirii standardelor de calitate și siguranța asupra donarii, procurării, testarii, procesarii, conservării, depozitarii și distribuirii tesuturilor și celulelor umane.  +  Titlul VII Spitalele  +  Capitolul I Dispoziții generale  +  Articolul 165(1) Spitalul este unitatea sanitară cu paturi, de utilitate publică, cu personalitate juridică, ce furnizează servicii medicale.(2) Spitalul poate fi public, public cu secții private sau privat. Spitalele de urgenta se înființează și funcționează numai ca spitale publice.(3) Secțiile private ale spitalelor publice sau spitalele private pot furniza servicii medicale cu plata.(4) Serviciile medicale acordate de spital pot fi preventive, curative, de recuperare și/sau paleative.(5) Spitalele participa la asigurarea stării de sănătate a populației.(6) Competentele pe tipuri de spitale se stabilesc în conformitate cu criteriile Comisiei Naționale de Acreditare a Spitalelor și se aproba prin ordin al ministrului sănătății publice, iar pentru spitalele din subordinea ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie și cu avizul ministrului de resort sau al conducătorului instituției.  +  Articolul 166(1) Activitățile organizatorice și functionale cu caracter medico-sanitar din spitale sunt reglementate și supuse controlului Ministerului Sănătății Publice, iar în spitalele din subordinea ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie, controlul este efectuat de structurile specializate ale acestora.(2) Spitalul poate furniza servicii medicale numai dacă funcționează în condițiile autorizației de funcționare, în caz contrar, activitatea spitalelor se suspenda, potrivit normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătății publice.  +  Articolul 167(1) În spital se pot desfășura și activități de învățământ medico-farmaceutic, postliceal, universitar și postuniversitar, precum și activități de cercetare științifică medicală. Aceste activități se desfășoară sub îndrumarea personalului didactic care este integrat în spital. Activitățile de învățământ și cercetare vor fi astfel organizate încât sa consolideze calitatea actului medical, cu respectarea drepturilor pacientilor, a eticii și deontologiei medicale.(2) Colaborarea dintre spitale și instituțiile de învățământ superior medical, respectiv unitățile de învățământ medical, se desfășoară pe bază de contract, încheiat conform metodologiei aprobate prin ordin comun al ministrului sănătății publice și al ministrului educației și cercetării.(3) Cercetarea științifică medicală se efectuează pe bază de contract de cercetare, încheiat între spital și finantatorul cercetării.(4) Spitalele au obligația sa desfășoare activitatea de educație medicală și cercetare (EMC) pentru medici, asistenți medicali și alt personal. Costurile acestor activități sunt suportate de personalul beneficiar. Spitalul clinic poate suporta astfel de costuri, în condițiile alocarilor bugetare.  +  Articolul 168(1) Spitalul asigura condiții de investigații medicale, tratament, cazare, igiena, alimentație și de prevenire a infectiilor nozocomiale, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătății publice.(2) Spitalul răspunde, în condițiile legii, pentru calitatea actului medical, pentru respectarea condițiilor de cazare, igiena, alimentație și de prevenire a infectiilor nozocomiale, precum și pentru acoperirea prejudiciilor cauzate pacientilor.  +  Articolul 169(1) Ministerul Sănătății Publice reglementează și aplica măsuri de creștere a eficientei și calității serviciilor medicale și de asigurare a accesului echitabil al populației la serviciile medicale.(2) Pentru asigurarea dreptului la ocrotirea sănătății, Ministerul Sănătății Publice propune, o dată la 3 ani, Planul național de paturi, care se aproba prin hotărâre a Guvernului.  +  Articolul 170(1) Orice spital are obligația de a acorda primul ajutor și asistența medicală de urgenta oricărei persoane care se prezintă la spital, dacă starea sănătății persoanei este critica. După stabilizarea funcțiilor vitale, spitalul va asigura, după caz, transportul obligatoriu medicalizat la o alta unitate medico-sanitară de profil.(2) Spitalul va fi în permanenta pregătit pentru asigurarea asistenței medicale în caz de război, dezastre, atacuri teroriste, conflicte sociale și alte situații de criza și este obligat sa participe cu toate resursele la înlăturarea efectelor acestora.(3) Cheltuielile efectuate de unitățile spitalicești, în cazurile menționate la alin. (2), se rambursează de la bugetul de stat, prin bugetele ministerelor sau instituțiilor în rețeaua cărora funcționează, prin hotărâre a Guvernului, în termen de maximum 30 de zile de la data încetării cauzei care le-a generat.  +  Capitolul II Organizarea și funcționarea spitalelor  +  Articolul 171(1) Spitalele se organizează și funcționează, pe criteriul teritorial, în spitale regionale, spitale județene și spitale locale (municipale, orășenești sau comunale).(2) Spitalele se organizează și funcționează, în funcție de specificul patologiei, în spitale generale, spitale de urgenta, spitale de specialitate și spitale pentru bolnavi cu afecțiuni cronice.(3) Spitalele se organizează și funcționează, în funcție de regimul proprietății, în:a) spitale publice, organizate ca instituții publice;b) spitale private, organizate ca persoane juridice de drept privat;c) spitale publice în care funcționează și secții private.(4) Din punct de vedere al învățământului și al cercetării științifice medicale, spitalele pot fi:a) spitale clinice cu secții universitare;b) institute.  +  Articolul 172(1) În înțelesul prezentului titlu, termenii și notiunile folosite au următoarele semnificatii:a) spitalul regional - spitalul clinic județean care deține competentele și resursele umane și materiale suplimentare necesare, în vederea asigurării ingrijirilor medicale complete pentru cazurile medicale complexe, mai ales în cazul urgentelor și al pacientilor aflați în stare critica, pentru cazurile ce nu pot fi rezolvate la nivel local, în spitalele municipale și orășenești, la nivelul județului respectiv, precum și pentru toate cazurile din județele arondate, ce nu pot fi rezolvate complet la nivelul spitalelor județene, din cauza lipsei de resurse materiale și/sau umane sau din cauza complexității cazului, în conformitate cu protocoalele în vigoare;b) spitalul județean - spitalul general organizat în reședința de județ, cu o structura complexa de specialități medico-chirurgicale, cu unitate de primire urgente, care asigura urgentele medico-chirurgicale și acorda asistența medicală de specialitate, inclusiv pentru cazurile grave din județ care nu pot fi rezolvate la nivelul spitalelor locale;c) spitalul local - spitalul general care acorda asistența medicală de specialitate în teritoriul unde funcționează, respectiv municipiu, oraș, comuna;d) spitalul de urgenta - spitalul care dispune de o structura complexa de specialități, dotare cu aparatura medicală corespunzătoare, personal specializat, având amplasament și accesibilitate pentru teritorii extinse. În structura spitalului de urgenta funcționează obligatoriu o structura de urgenta (U.P.U., C.P.U.) care, în funcție de necesitați, poate avea și un serviciu mobil de urgenta reanimare și transport medicalizat;e) spitalul general - spitalul care are organizate în structura, de regula, doua dintre specialitatile de baza, respectiv medicina interna, pediatrie, obstetrica-ginecologie, chirurgie generală;f) spitalul de specialitate - spitalul care asigura asistența medicală într-o specialitate în conexiune cu alte specialități complementare;g) spitalul pentru bolnavi cu afecțiuni cronice - spitalul în care durata de spitalizare este prelungită datorită specificului patologiei. Bolnavii cu afecțiuni cronice și probleme sociale vor fi preluati de unitățile de asistența medico-sociale, precum și de așezămintele de asistența socială prevăzute de lege, după evaluarea medicală;h) spitalul clinic - spitalul care are în componenta secții clinice universitare care asigura asistența medicală, desfășoară activitate de învățământ, cercetare științifică-medicală și de educație continua, având relații contractuale cu o instituție de învățământ medical superior acreditata. Institutele, centrele medicale și spitalele de specialitate, care au în componenta o secție clinica universitară sunt spitale clinice. Pentru activitatea medicală, diagnostica și terapeutică, personalul didactic este în subordinea administrației spitalului, în conformitate cu prevederile contractului de muncă;i) secțiile clinice universitare - secțiile de spital în care se desfășoară activități de asistența medicală, învățământ medical, cercetare științifică-medicală și de educație medicală continua (EMC). În aceste secții este încadrat cel puțin un cadru didactic universitar, prin integrare clinica. Pentru activitatea medicală, diagnostica și terapeutică, personalul didactic este în subordinea administrației spitalului, în conformitate cu prevederile contractului de muncă;j) institutele și centrele medicale clinice - unități de asistența medicală de specialitate în care se desfășoară și activitate de învățământ și cercetare științifică-medicală, de îndrumare și coordonare metodologică pe domeniile lor de activitate, precum și de educație medicală continua; pentru asistența medicală de specialitate se pot organiza centre medicale în care nu se desfășoară activitate de învățământ medical și cercetare științifică;k) unitățile de asistența medico-sociale - instituții publice specializate, în subordinea autorităților administrației publice locale, care acorda servicii de îngrijire, servicii medicale, precum și servicii sociale persoanelor cu nevoi medico-sociale;l) sanatoriul - unitatea sanitară cu paturi care asigura asistența medicală utilizând factori curativi naturali asociați cu celelalte procedee, tehnici și mijloace terapeutice;m) preventoriul - unitatea sanitară cu paturi care asigura prevenirea și combaterea tuberculozei la copii și tineri, precum și la bolnavii de tuberculoza stabilizati clinic și necontagiosi;n) centrele de sănătate - unități sanitare cu paturi care asigura asistența medicală de specialitate pentru populația din mai multe localități apropiate, în cel puțin două specialități.(2) În sensul prezentului titlu, în categoria spitalelor se includ și următoarele unități sanitare cu paturi: institute și centre medicale, sanatorii, preventorii, centre de sănătate și unități de asistența medico-socială.  +  Articolul 173(1) Structura organizatorică a unui spital poate cuprinde, după caz: secții, laboratoare, servicii de diagnostic și tratament, compartimente, servicii sau birouri tehnice, economice și administrative, serviciu de asistența prespitaliceasca și transport urgente, structuri de primiri urgente și alte structuri aprobate prin ordin al ministrului sănătății publice.(2) Spitalele pot avea în componenta lor structuri care acorda servicii ambulatorii de specialitate, servicii de spitalizare de zi, îngrijiri la domiciliu, servicii paraclinice ambulatorii. Furnizarea acestor servicii se negociaza și se contractează în mod distinct cu casele de asigurări de sănătate sau cu terți în cadrul asistenței medicale spitalicești sau din fondurile alocate pentru serviciile respective.  +  Articolul 174(1) Spitalele publice se înființează și, respectiv, se desființează prin hotărâre a Guvernului, initiata de Ministerul Sănătății Publice, cu avizul consiliului local, respectiv județean, după caz.(2) Spitalele din rețeaua sanitară proprie a ministerelor și instituțiilor, altele decât cele ale Ministerului Sănătății Publice, se înființează și, respectiv, se desființează prin hotărâre a Guvernului, initiata de ministerul sau instituția publică respectiva, cu avizul Ministerului Sănătății Publice.(3) Structura organizatorică, reorganizarea, restructurarea, schimbarea sediului și a denumirilor pentru spitalele publice se aproba prin ordin al ministrului sănătății publice, la propunerea conducerii spitalelor, prin autoritățile de sănătate publică, cu avizul consiliului județean sau al consiliului local, după caz. Structura organizatorică a unităților sanitare din subordinea ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie se stabilește prin ordin al ministrului, respectiv prin decizie a conducătorului instituției, cu avizul Ministerului Sănătății Publice.(4) Spitalele private se înființează sau se desființează cu avizul Ministerului Sănătății Publice, în condițiile legii. Structura organizatorică, reorganizarea, restructurarea și schimbarea sediului și a denumirilor pentru spitalele private se fac cu avizul Ministerului Sănătății Publice, în condițiile legii.(5) Secția privată se poate organiza în structura oricărui spital public. Condițiile de înființare, organizare și funcționare se stabilesc prin ordin al ministrului sănătății publice.(6) Se asimilează spitalelor private și unitățile sanitare private înființate în cadrul unor organizații nonguvernamentale sau al unor societăți comerciale, care acorda servicii medicale spitalicești.  +  Articolul 175(1) Autorizația sanitară de funcționare se emite în condițiile stabilite prin normele aprobate prin ordin al ministrului sănătății publice și da dreptul spitalului sa funcționeze. După obținerea autorizației sanitare de funcționare, spitalul intra, la cerere, în procedura de acreditare. Procedura de acreditare nu se poate extinde pe o perioadă mai mare de 5 ani. Neobtinerea acreditării în termen de 5 ani de la emiterea autorizației de funcționare conduce la desființarea spitalului în cauza.(2) Acreditarea garantează faptul ca spitalele funcționează la standardele stabilite potrivit prezentului titlu, privind acordarea serviciilor medicale și conexe actului medical, certificând calitatea serviciilor de sănătate în conformitate cu clasificarea spitalelor, pe categorii de acreditare.(3) Acreditarea se acordă de Comisia Naționala de Acreditare a Spitalelor, instituție cu personalitate juridică, ce funcționează în coordonarea primului-ministru, finanțată din venituri proprii și subvenții acordate de la bugetul de stat.(4) Componenta, atribuțiile, modul de organizare și funcționare ale Comisiei Naționale de Acreditare a Spitalelor se aproba prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Sănătății Publice.(5) Din Comisia Naționala de Acreditare a Spitalelor vor face parte reprezentanți ai Presedintiei, Guvernului, Academiei Române, Colegiului Medicilor din România, Ordinului Asistentilor Medicali și Moașelor din România. Membrii Comisiei Naționale de Acreditare a Spitalelor, precum și rudele sau afinii acestora până la gradul al IV-lea inclusiv sunt incompatibili cu calitatea de membru în organele de conducere ale spitalelor și nu pot deține cabinete sau clinici private.(6) Pentru obținerea acreditării se percepe o taxa de acreditare, al carei nivel se aproba prin ordin al Comisiei Naționale de Acreditare a Spitalelor, la propunerea ministrului sănătății publice.(7) Veniturile încasate din activitatea de acreditare sunt venituri proprii ale Comisiei Naționale de Acreditare a Spitalelor, care urmează a fi utilizate pentru organizarea și funcționarea Comisiei Naționale de Acreditare a Spitalelor, în condițiile legii.  +  Articolul 176(1) Procedurile, standardele și metodologia de acreditare se elaborează de către Comisia Naționala de Acreditare a Spitalelor și se aproba prin ordin al ministrului sănătății publice.(2) Lista cu unitățile spitalicești acreditate și categoria acreditării se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.  +  Articolul 177(1) Acreditarea este valabilă 5 ani. Înainte de expirarea termenului, spitalul solicita evaluarea în vederea reacreditarii.(2) Reevaluarea unui spital se poate face și la solicitarea Ministerului Sănătății Publice, a casei Naționale de Asigurări de Sănătate sau, după caz, a ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie. Taxele legate de reevaluare sunt suportate de solicitant.(3) Dacă în urma evaluării se constată că nu mai sunt îndeplinite standardele de acreditare, Comisia Naționala de Acreditare a Spitalelor acorda un termen pentru conformare sau retrage acreditarea pentru categoria solicitată.  +  Capitolul III Conducerea spitalelor  +  Articolul 178(1) Spitalul public este condus de un manager, persoana fizica sau juridică.(2) Managerul persoana fizica sau reprezentantul desemnat de managerul persoana juridică trebuie să fie absolvent al unei instituții de învățământ superior și al unor cursuri de perfecționare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătății Publice și stabilite prin ordin al ministrului sănătății publice.(3) Managerul, persoana fizica sau juridică, încheie contract de management cu Ministerul Sănătății Publice sau cu ministerele, respectiv instituțiile cu rețea sanitară proprie, după caz, pe o perioadă de 3 ani. Contractul de management poate fi prelungit sau poate inceta înainte de termen, în urma evaluării anuale efectuate pe baza criteriilor de performanță stabilite prin ordin al ministrului sănătății publice.(4) Modelul contractului de management, în cuprinsul căruia sunt prevăzuți și indicatorii de performanță a activității, se aproba prin ordin al ministrului sănătății publice, cu consultarea ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie. Nivelul indicatorilor de performanță a activității se stabilește anual de Ministerul Sănătății Publice, respectiv de ministrul de resort, în funcție de subordonarea spitalului. Contractul de management va avea la baza un buget global negociat, a cărui execuție va fi evaluată anual.  +  Articolul 179(1) Ministerul Sănătății Publice, respectiv Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului organizează concurs sau licitație publică, după caz, pentru selecționarea managerului, respectiv a unei persoane juridice care să asigure managementul unității sanitare, care va fi numit prin ordin al ministrului sănătății publice sau, după caz, al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului.(2) Managerul persoana fizica va fi selectat prin concurs de o comisie numita de ministrul sănătății publice sau, după caz, de ministrul transporturilor, construcțiilor și turismului, potrivit normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătății publice sau, după caz, al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului, avizate de Ministerul Sănătății Publice.(3) Pentru spitalele din sistemul de apărare, ordine publică, siguranța naționala și autoritate judecătorească, funcția de comandant/director general sau, după caz, de manager se ocupa de o persoană numita de conducătorul ministerului sau al instituției care are în structura spitalul, conform reglementărilor proprii adaptate la specificul prevederilor prezentului titlu.(4) Selecția managerului persoana juridică se efectuează prin licitație publică, conform dispozițiilor legii achizițiilor publice.  +  Articolul 180(1) Funcția de manager persoana fizica este incompatibilă cu:a) exercitarea oricăror alte funcții salarizate, nesalarizate sau/și indemnizate inclusiv în cadrul unei autorități executive, legislative ori judecătorești;b) exercitarea oricărei activități sau oricărei alte funcții de manager, inclusiv cele neremunerate;c) exercitarea unei activități sau a unei funcții de membru în structurile de conducere ale unei alte unități spitalicești;d) exercitarea oricărei funcții în cadrul organizațiilor sindicale sau patronale de profil.(2) Constituie conflict de interese deținerea de către manager persoana fizica, manager persoana juridică ori reprezentant al persoanei juridice de părți sociale, acțiuni sau interese la societăți comerciale ori organizații nonguvernamentale care stabilesc relații comerciale cu spitalul la care persoana în cauza exercita sau intenționează sa exercite funcția de manager. Dispoziția de mai sus se aplică și în cazurile în care astfel de părți sociale, acțiuni sau interese sunt deținute de către rudele ori afinii până la gradul al IV-lea inclusiv ale persoanei în cauza.(3) Incompatibilitățile și conflictul de interese sunt aplicabile atât persoanei fizice, cat și reprezentantului desemnat al persoanei juridice care exercită sau intenționează sa exercite funcția de manager de spital.(4) Dacă managerul selectat prin concurs ori reprezentantul desemnat al persoanei juridice selectate în urma licitației se afla în stare de incompatibilitate sau în conflict de interese, acesta este obligat sa înlăture motivele de incompatibilitate ori de conflict de interese în termen de 30 de zile de la apariția acestora. În caz contrar, contractul de management este reziliat de plin drept. Ministerul Sănătății Publice sau, după caz, ministerul ori instituția publică semnatara a contractului de management va putea cere persoanelor în cauza despăgubiri, conform clauzelor contractului de management.(5) Persoanele care îndeplinesc funcția de manager la spitalele și celelalte unități sanitare care au sub 400 de paturi, cu excepția spitalelor din subordinea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului, pot desfășura activitate medicală în instituția respectiva.  +  Articolul 181Atribuțiile managerului sunt stabilite prin contractul de management.  +  Articolul 182În domeniul politicii de personal și al structurii organizatorice managerul are, în principal, următoarele atribuții:a) stabilește și aproba numărul de personal, pe categorii și locuri de muncă, în funcție de normativul de personal în vigoare;b) aproba organizarea concursurilor pentru posturile vacante, numește și eliberează din funcție personalul spitalului;c) aproba programul de lucru, pe locuri de muncă și categorii de personal;d) propune structura organizatorică, reorganizarea, schimbarea sediului și a denumirii unității, în vederea aprobării de către Ministerul Sănătății Publice sau, după caz, de ministerele care au spitale în subordine ori în administrare sau rețea sanitară proprie;e) numește, conform art. 183, membrii comitetului director.  +  Articolul 183(1) În cadrul spitalelor publice se organizează și funcționează un comitet director, format din managerul spitalului, directorul medical, directorul de cercetare-dezvoltare pentru spitalele clinice, directorul financiar-contabil și, după caz, directorul de îngrijiri, precum și alți directori, potrivit normelor interne de organizare a spitalelor. Ocuparea funcțiilor specifice comitetului director se face prin concurs organizat de managerul spitalului.(2) Pentru ministerele și instituțiile cu rețea sanitară proprie, structura comitetului director se stabilește de către acestea, în conformitate cu regulamentele interne proprii.(3) Atribuțiile comitetului director sunt stabilite prin ordin al ministrului sănătății publice.(4) În spitalele clinice, directorul medical poate fi un cadru didactic universitar medical.  +  Articolul 184(1) Secțiile, laboratoarele și serviciile medicale ale spitalului public sunt conduse de un șef de secție, șef de laborator sau, după caz, șef de serviciu. Aceste funcții se ocupa prin concurs sau examen, după caz, în condițiile legii, organizat conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătății publice.(2) În spitalele publice funcțiile de șef de secție, șef de laborator, farmacist-șef, asistent medical șef sunt funcții de conducere și vor putea fi ocupate numai de medici, farmacisti, biologi, chimisti și biochimisti sau, după caz, asistenți medicali, cu o vechime de cel puțin 5 ani în specialitatea respectiva.(3) Șefii de secție au ca atribuții îndrumarea și realizarea activității de acordare a ingrijirilor medicale în cadrul secției respective și răspund de calitatea actului medical, precum și atribuțiile asumate prin contractul de administrare.(4) La numirea în funcție, șefii de secție, de laborator sau de serviciu vor încheia cu spitalul public, reprezentat de managerul acestuia, un contract de administrare cu o durată de 3 ani, în cuprinsul căruia sunt prevăzuți indicatori specifici de performanță. Contractul de administrare poate fi prelungit și poate inceta înainte de termen, în principal, în cazul neîndeplinirii indicatorilor specifici de performanță. Pe perioada existenței contractului de administrare, eventualul contract de muncă încheiat cu o alta instituție publică din domeniul sanitar se suspenda. Conținutul contractului și metodologia de încheiere a acestuia se vor stabili prin ordin al ministrului sănătății publice. Dacă șeful de secție selectat prin concurs se afla în stare de incompatibilitate sau conflict de interese, acesta este obligat să le înlăture în termen de maximum 30 de zile sub sancțiunea rezilierii unilaterale a contractului de administrare.(5) Calitatea de șef de secție este compatibila cu funcția de cadru didactic universitar.(6) În secțiile clinice universitare funcția de șef de secție se ocupa de cadrul didactic cu gradul cel mai mare de predare, la recomandarea senatului sau a consiliului profesoral al instituției de învățământ medical superior în cauza.(7) În cazul în care contractul de administrare, prevăzut la alin. (4), nu se semnează în termen de 7 zile de la emiterea recomandarii, se va constitui o comisie de mediere numita prin ordin al ministrului sănătății publice sau, după caz, al ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului. În cazul în care conflictul nu se soluționează într-un nou termen de 7 zile, postul va fi scos la concurs, în condițiile legii.(8) Pentru secțiile clinice, altele decât cele prevăzute la alin. (6), precum și pentru secțiile neclinice condițiile de participare la concurs vor fi stabilite prin ordin al ministrului sănătății publice, iar în cazul spitalelor aparținând ministerelor sau instituțiilor cu rețea sanitară proprie, condițiile de participare la concurs vor fi stabilite prin ordin al ministrului, respectiv prin decizie a conducătorului instituției, cu avizul Ministerului Sănătății Publice. În cazul în care la concurs nu se prezintă nici un candidat în termenul legal, managerul spitalului public va delega un alt medic în funcția de șef de secție, pe o perioadă de până la 6 luni, după care se vor repeta procedurile prevăzute la alin. (1).(9) Șefii de secție vor face publice, prin declarație pe propria răspundere, afișată pe site-ul spitalului și al autorității de sănătate publică teritorială sau pe site-ul Ministerului Sănătății Publice ori, după caz, al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului pentru unitățile sanitare subordonate acestuia, legăturile de rudenie până la gradul al IV-lea inclusiv cu personalul angajat în secția pe care o conduce.(10) Medicii care împlinesc vârsta de pensionare după dobândirea funcției de manager de spital, director medical sau șef de secție vor fi pensionați conform legii. Medicii în vârsta de cel puțin 65 de ani nu pot participa la concurs și nu pot fi numiți în nici una dintre funcțiile de manager de spital, director medical sau șef de secție.(11) În spitalele clinice, profesorii universitari pot ocupa funcții de șef de secție până la vârsta de 70 de ani, cu avizul Colegiului Medicilor din România și cu aprobarea ministrului sănătății publice.(12) Dispozițiile art. 180 alin. (1) lit. b)-d) referitoare la incompatibilități, conflicte de interese și sancțiunea rezilierii contractului de administrare se aplică și sefilor de secție, de laborator sau de serviciu din spitalele publice.  +  Articolul 185(1) În cadrul spitalelor publice funcționează un consiliu etic, un consiliu medical și un consiliu științific, pentru spitalele clinice și institutele și centrele medicale clinice. Directorul medical este președintele consiliului medical. Directorul științific este președintele consiliului științific.(2) Componenta și atribuțiile consiliului etic și ale consiliului științific se stabilesc prin ordin al ministrului sănătății publice.(3) Consiliul medical este alcătuit din șefii de secții, de laboratoare, farmacistul-șef și asistentul șef.(4) Principalele atribuții ale consiliului medical sunt următoarele:a) îmbunătățirea standardelor clinice și a modelelor de practica în scopul acordării de servicii medicale de calitate în scopul creșterii gradului de satisfactie a pacientilor;b) monitorizarea și evaluarea activității medicale desfășurate în spital în scopul creșterii performantelor profesionale și utilizării eficiente a resurselor alocate;c) elaborarea proiectului de plan de achiziții al spitalului în limita bugetului estimat;d) întărirea disciplinei economico-financiare.  +  Articolul 186(1) În cadrul spitalului public funcționează un consiliu consultativ, care are rolul de a dezbate principalele probleme de strategie și de organizare și funcționare a spitalului și de a face recomandări managerilor spitalului în urma dezbaterilor.(2) Membrii consiliului consultativ sunt:a) 2 reprezentanți ai Ministerului Sănătății Publice sau ai autorității de sănătate publică, cu personalitate juridică pentru spitalele din subordinea Ministerului Sănătății Publice;b) 2 reprezentanți ai ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie pentru spitalele aflate în subordinea acestora;c) 2 reprezentanți numiți de consiliul județean ori local, respectiv de Consiliul General al Municipiului București, dintre care unul specialist în finanțe publice locale, pentru spitalele aflate în administrarea consiliilor județene sau locale, după caz;d) managerul spitalului public;e) 2 reprezentanți ai universitatii sau facultății de medicina, pentru spitalele clinice, institutele și centrele medicale clinice;f) 2 reprezentanți ai mediului de afaceri, nominalizați de patronatele reprezentative la nivel național pentru spitalele din rețeaua Ministerului Sănătății Publice.(3) Reprezentanții sindicatelor legal constituite în unitate, afiliate federațiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramura sanitară, au statut de invitați permanenți la ședințele consiliului consultativ.(4) Membrii consiliului consultativ al spitalului public se numesc prin ordin al ministrului sănătății publice după nominalizarea acestora de către instituțiile enumerate la alin. (2) lit. a)-c) și e). O persoana nu poate fi membru decât într-un singur consiliu consultativ al unui spital public.(5) Consiliul consultativ se întrunește, în ședința ordinară, cel puțin o dată la 3 luni, precum și ori de câte ori va fi nevoie, în ședințe extraordinare. Deciziile consiliului se iau în prezenta a cel puțin două treimi din numărul membrilor săi, cu majoritatea absolută a membrilor prezenți.(6) Pentru ministerele și instituțiile cu rețea sanitară proprie, componenta consiliului consultativ se stabilește conform reglementărilor proprii, prin ordin sau decizie, după caz.(7) Dispozițiile art. 180 alin. (3) referitoare la conflicte de interese se aplică și membrilor consiliului consultativ.  +  Articolul 187(1) Persoanele din conducerea spitalului public, respectiv managerul, membrii comitetului director, șefii de secție, de laborator sau de serviciu și membrii consiliului consultativ, au obligația de a depune o declarație de interese, precum și o declarație cu privire la incompatibilitățile prevăzute la art. 180, în termen de 15 zile de la numirea în funcție, la Ministerul Sănătății Publice sau, după caz, la ministerele și instituțiile cu rețea sanitară proprie.(2) Declarația prevăzută la alin. (1) se actualizează ori de câte ori intervin modificări în situația persoanelor în cauza; actualizarea se face în termen de 30 de zile de la data apariției modificării, precum și a încetării funcțiilor sau activităților.(3) Declarațiile se afișează pe site-ul spitalului.(4) Modelul declarației de interese și cel al declarației referitoare la incompatibilități se aproba prin ordin al ministrului sănătății publice.(5) În condițiile prevăzute la alin. (1) și (2), persoanele din conducerea spitalului au obligația de a depune și o declarație de avere, al carei model se aproba prin ordin al ministrului sănătății publice.  +  Capitolul IV Finanțarea spitalelor  +  Articolul 188(1) Spitalele publice sunt instituții publice finanțate integral din venituri proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare. Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru serviciile medicale, alte prestații efectuate pe bază de contract, precum și din alte surse, conform legii.(2) Prin autonomie financiară se înțelege:a) organizarea activității spitalului pe baza bugetului de venituri și cheltuieli propriu, aprobat de conducerea unității și cu acordul ordonatorului de credite ierarhic superior;b) elaborarea bugetului propriu de venituri și cheltuieli, pe baza evaluării veniturilor proprii din anul bugetar și a repartizării cheltuielilor pe baza propunerilor fundamentate ale secțiilor și compartimentelor din structura spitalului.(3) Spitalele publice au obligația de a asigură realizarea veniturilor și de a fundamenta cheltuielile în raport cu acțiunile și obiectivele din anul bugetar pe titluri, articole și alineate, conform clasificației bugetare.(4) Prevederile alin. (2) sunt aplicabile și în cadrul ministerelor cu rețea sanitară proprie.  +  Articolul 189(1) Contractul de furnizare de servicii medicale al spitalului public cu casa de asigurări sociale de sănătate reprezintă sursa principala a veniturilor în cadrul bugetului de venituri și cheltuieli și se negociaza de către manager cu conducerea casei de asigurări sociale de sănătate, în funcție de indicatorii stabiliți în contractul-cadru de furnizare de servicii medicale.(2) În cazul refuzului uneia dintre părți de a semna contractul de furnizare de servicii medicale, se constituie o comisie de mediere formată din reprezentanți ai Ministerului Sănătății Publice, respectiv ai ministerului de resort, precum și ai Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, care, în termen de maximum 10 zile, soluționează divergențele.(3) Spitalele pot încheia contracte de furnizare de servicii medicale și cu casele de asigurări de sănătate private.  +  Articolul 190(1) Spitalele publice primesc, în completare, sume de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, care vor fi utilizate numai pentru destinatiile pentru care au fost alocate, după cum urmează:a) de la bugetul de stat prin bugetul Ministerului Sănătății Publice sau al ministerelor ori instituțiilor centrale cu rețea sanitară proprie, precum și prin bugetul Ministerului Educației și Cercetării, pentru spitalele clinice cu secții universitare;b) de la bugetul propriu al județului, pentru spitalele județene;c) de la bugetele locale, pentru spitalele de interes județean sau local.(2) de la bugetul de stat se asigura:a) desfășurarea activităților cuprinse în programele naționale de sănătate;b) dotarea cu echipamente medicale, în condițiile legii;c) investiții legate de construirea de noi spitale, inclusiv pentru finalizarea celor aflate în execuție;d) expertizarea, transformarea și consolidarea construcțiilor grav afectate de seisme și de alte cazuri de forta majoră;e) modernizarea, transformarea și extinderea construcțiilor existente, precum și efectuarea de reparații capitale;f) activități specifice unităților și instituțiilor cu rețea sanitară proprie;g) activități didactice și de cercetare;h) alte cheltuieli curente și de capital.(3) Bugetele locale participa la finanțarea unor cheltuieli de întreținere, gospodărire, reparații, consolidare, extindere și modernizare a unităților sanitare publice, de interes județean sau local, în limita creditelor bugetare aprobate cu aceasta destinație în bugetele locale.(4) Spitalele publice pot realiza venituri suplimentare din:a) donații și sponsorizări;b) legate;c) asocieri investitionale în domenii medicale ori de cercetare medicală și farmaceutica;d) închirierea unor spații medicale, echipamente sau aparatura medicală către alți furnizori de servicii medicale, în condițiile legii;e) contracte privind furnizarea de servicii medicale încheiate cu casele de asigurări private sau agenți economici;f) editarea și difuzarea unor publicații cu caracter medical;g) servicii medicale, hoteliere sau de alta natura, furnizate la cererea unor terți;h) servicii de asistența medicală la domiciliu, furnizate la cererea pacientilor;i) contracte de cercetare și alte surse;j) alte surse, conform legii.  +  Articolul 191(1) Proiectul bugetului de venituri și cheltuieli al spitalului public se elaborează de către comitetul director pe baza propunerilor fundamentate ale conducătorilor secțiilor și compartimentelor din structura spitalului, în conformitate cu normele metodologice aprobate prin ordin al ministrului sănătății publice și cu contractele colective de muncă, și se publică pe site-ul Ministerului Sănătății Publice pentru unitățile subordonate, al autorității de sănătate publică sau pe site-urile ministerelor și instituțiilor sanitare cu rețele sanitare proprii, după caz, în termen de 15 zile calendaristice de la aprobarea lui.(2) Pentru ministerele și instituțiile cu rețea sanitară proprie, normele metodologice prevăzute la alin. (1) se aproba, prin ordin sau decizie, de conducătorul acestora, cu avizul Ministerului Sănătății Publice.(3) Bugetul de venituri și cheltuieli al spitalului public se aproba de ordonatorul de credite ierarhic superior, la propunerea managerului spitalului.(4) Bugetul de venituri și cheltuieli al spitalului public se repartizează pe secțiile și compartimentele din structura spitalului, nivelul acestora fiind indicator al contractului de administrare.(5) Execuția bugetului de venituri și cheltuieli se urmărește pe secții și compartimente, fiind un indicator al contractului încheiat între manager și șefii secțiilor și compartimentelor din structura spitalului. Abaterile față de indicatorii din contractul cu managerul se analizează și se soluționează de conducerea spitalului cu conducerile structurilor în cauza.(6) Execuția bugetului de venituri și cheltuieli se raportează lunar, respectiv trimestrial, unităților deconcentrate cu personalitate juridică ale Ministerului Sănătății Publice și, respectiv, ministerului sau instituției cu rețea sanitară proprie, în funcție de subordonare, și se publică pe site-ul Ministerului Sănătății Publice pentru unitățile subordonate, al autorității de sănătate publică sau pe site-urile ministerelor și instituțiilor sanitare cu rețele sanitare proprii.(7) Execuția bugetului de venituri și cheltuieli se raportează lunar și trimestrial și consiliului local și/sau județean, după caz, dacă beneficiază de finanțare din bugetele locale.(8) Unitățile deconcentrate cu personalitate juridică ale Ministerului Sănătății Publice, respectiv direcțiile medicale ori similare ale ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie analizează execuția bugetelor de venituri și cheltuieli lunare și trimestriale și le înaintează Ministerului Sănătății Publice, respectiv ministerului sau instituției cu rețea sanitară proprie, după caz. Dacă se constata abateri față de indicatorii din contractul de administrare, le sesizează și fac propuneri, pe care le supun spre aprobare conducerii Ministerului Sănătății Publice, respectiv ministerului sau instituției cu rețea sanitară proprie.  +  Articolul 192În cazul existenței unor datorii la data încheierii contractului de management, acestea vor fi evidentiate separat, stabilindu-se posibilitățile și intervalul în care vor fi lichidate, în condițiile legii.  +  Articolul 193(1) Auditul public intern se exercită de către structura deconcentrata a Ministerului Sănătății Publice pentru spitalele cu mai puțin de 400 de paturi, iar pentru spitalele cu peste 400 de paturi, de către un compartiment funcțional de audit la nivelul spitalului.(2) Auditul public intern pentru spitalele aparținând ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie se exercită în conformitate cu dispozițiile legale și cu reglementările specifice ale acestora.(3) Controlul asupra activității financiare a spitalului public se face, în condițiile legii, de Curtea de Conturi, Ministerul Sănătății Publice, de ministerele și instituțiile cu rețea sanitară proprie sau de alte organe abilitate prin lege.  +  Articolul 194(1) Fondul de dezvoltare al spitalului se constituie din următoarele surse:a) cota-parte din amortizarea calculată lunar și cuprinsă în bugetul de venituri și cheltuieli al spitalului, cu păstrarea echilibrului financiar;b) sume rezultate din valorificarea bunurilor disponibile, precum și din cele casate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare;c) sponsorizări cu destinația "dezvoltare";d) o cota de 20% din excedentul bugetului de venituri și cheltuieli înregistrat la finele exercițiului financiar;e) sume rezultate din închirieri, în condițiile legii.(2) Fondul de dezvoltare se utilizează pentru dotarea spitalului.(3) Soldul fondului de dezvoltare rămas la finele anului se reportează în anul următor, fiind utilizat potrivit destinației prevăzute la alin. (2).  +  Articolul 195Decontarea contravalorii serviciilor medicale contractate se face conform contractului de furnizare de servicii medicale, pe bază de documente justificative, în funcție de realizarea acestora, cu respectarea prevederilor contractului-cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului asigurărilor sociale de sănătate.  +  Articolul 196În cazul unor activități medicale sau farmaceutice pentru care unitatea spitaliceasca nu are specialiști competenți în astfel de activități sau manopere medicale, se poate încheia un contract privind furnizarea unor astfel de servicii medicale sau farmaceutice cu un cabinet medical specializat, respectiv furnizor de servicii farmaceutice ori cu o alta unitate medicală publică sau privată acreditata. Unitățile spitalicești pot încheia contracte privind furnizarea de servicii auxiliare necesare funcționarii spitalului.  +  Articolul 197(1) Salarizarea personalului de conducere din spitalele publice, precum și a celorlalte categorii de personal se stabilește potrivit legii.(2) Salarizarea personalului din spitalele private se stabilește prin negociere între părți.  +  Capitolul V Dispoziții tranzitorii și finale  +  Articolul 198(1) Spitalul are obligația sa înregistreze, sa stocheze, sa prelucreze și sa transmită informațiile legate de activitatea sa, conform normelor aprobate prin ordin al ministrului sănătății publice.(2) Raportarile se fac către Ministerul Sănătății Publice și/sau unitățile deconcentrate cu personalitate juridică ale Ministerului Sănătății Publice sau către ministerele și instituțiile cu rețea sanitară proprie, după caz, și constituie baza de date, la nivel național, pentru decizii majore de politica sanitară și pentru raportarile necesare organismelor Uniunii Europene și Organizației Mondiale a Sănătății.(3) Documentația primara, ca sursa a acestor date, se păstrează, securizata și asigurata sub forma de document scris și electronic, constituind arhiva spitalului, conform reglementărilor legale în vigoare.(4) Informațiile prevăzute la alin. (1), care constituie secrete de stat și de serviciu, vor fi accesate și gestionate conform standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate.  +  Articolul 199Ministerul Sănătății Publice, ministerele și instituțiile cu rețea sanitară proprie vor lua măsuri pentru reorganizarea spitalelor publice existente, în conformitate cu prevederile prezentului titlu, în termen de maximum 180 de zile de la data intrării în vigoare a acestuia.  +  Articolul 200(1) Ministerul Sănătății Publice analizează și evalueaza periodic și ori de câte ori este nevoie sau la sesizarea organelor abilitate ale statului performanțele unităților sanitare publice cu paturi, care sunt în relații contractuale cu casele de asigurări de sănătate, indiferent de subordonarea lor sau de titularul dreptului de administrare asupra lor, numind o comisie de evaluare.(2) Pentru analiza și evaluarea spitalelor din rețelele sanitare ale ministerelor sau instituțiilor, altele decât cele ale Ministerului Sănătății Publice, comisia prevăzută la alin. (1) va fi constituită prin ordin comun al ministrului sănătății publice și ministrului sau conducătorului instituției care are în subordine spitalul.(3) La propunerea comisiei prevăzute la alin. (1) și (2), managerul și consiliile consultative pot fi revocate prin ordin al ministrului sănătății publice sau, după caz, prin ordin ori decizie a ministrilor și conducătorilor instituțiilor cu rețele sanitare proprii, cu avizul ministrului sănătății publice.(4) Pentru unitățile sanitare publice aparținând ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie conducătorii acestora vor emite ordinele de revocare cu avizul ministrului sănătății publice.(5) Președinții consiliilor consultative și comitetelor directoare interimare se numesc pe o perioadă de maximum 6 luni, prin ordin al ministrului sănătății publice sau, după caz, al conducătorilor instituțiilor și ministerelor cu rețea sanitară proprie.  +  Articolul 201(1) Imobilele din domeniul public al statului sau al unor unități administrativ-teritoriale, aflate în administrarea unor spitale publice, care se reorganizează și devin disponibile, precum și aparatura medicală pot fi, în condițiile legii, închiriate sau concesionate, după caz, unor persoane fizice ori juridice, în scopul organizării și funcționarii unor spitale private sau pentru alte forme de asistența medicală ori socială, în condițiile legii.(2) Fac excepție de la prevederile alin. (1) spațiile destinate desfășurării activității de învățământ superior medical și farmaceutic uman.(3) Sumele obținute în condițiile legii din închirierea bunurilor constituie venituri proprii ale spitalului și se utilizează pentru cheltuieli curente și de capital, în conformitate cu bugetul de venituri și cheltuieli aprobat.  +  Articolul 202Prevederile prezentului titlu se aplică și spitalelor care aparțin ministerelor și instituțiilor cu rețea sanitară proprie.  +  Articolul 203Anual, ministrul sănătății publice va prezenta Guvernului situația privind:a) numărul de spitale, pe diferite categorii;b) numărul de paturi de spital raportat la numărul de locuitori;c) gradul de dotare a spitalelor;d) principalii indicatori de morbiditate și mortalitate;e) situația acreditării spitalelor publice;f) zonele și județele tarii în care necesarul de servicii medicale spitalicești nu este acoperit.  +  Articolul 204Dacă în termen de un an de la înființarea Comisei Naționale de Acreditare a Spitalelor spitalele finanțate în condițiile art. 188 alin. (1) nu au început procesul de acreditare sau de reacreditare, vor pierde dreptul de a mai fi finanțate din aceste fonduri.  +  Articolul 205Nerespectarea prevederilor prezentului titlu atrage răspunderea disciplinară, contravențională, civilă sau penală, după caz, în condițiile legii, a persoanelor vinovate.  +  Articolul 206Numirea managerilor selectați prin concurs se face în termen de maximum 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentului titlu.  +  Articolul 207La data intrării în vigoare a prezentului titlu, Legea spitalelor nr. 270/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 438 din 20 iunie 2003, cu modificările și completările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare se abroga.  +  Titlul VIII Asigurările sociale de sănătate  +  Capitolul I Dispoziții generale  +  Articolul 208(1) Asigurările sociale de sănătate reprezintă principalul sistem de finanțare a ocrotirii sănătății populației care asigura accesul la un pachet de servicii de baza pentru asigurați.(2) Obiectivele sistemului de asigurări sociale de sănătate sunt:a) protejarea asiguraților față de costurile serviciilor medicale în caz de boala sau accident;b) asigurarea protecției asiguraților în mod universal, echitabil și nediscriminatoriu în condițiile utilizării eficiente a Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.(3) Asigurările sociale de sănătate sunt obligatorii și funcționează ca un sistem unitar, iar obiectivele menționate la alin. (2) se realizează pe baza următoarelor principii:a) alegerea libera de către asigurați a casei de asigurări;b) solidaritate și subsidiaritate în constituirea și utilizarea fondurilor;c) alegerea libera de către asigurați a furnizorilor de servicii medicale, de medicamente și de dispozitive medicale, în condițiile prezentei legi și ale contractului-cadru;d) descentralizarea și autonomia în conducere și administrare;e) participarea obligatorie la plata contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;f) participarea persoanelor asigurate, a statului și a angajatorilor la managementul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;g) acordarea unui pachet de servicii medicale de baza, în mod echitabil și nediscriminatoriu, oricărui asigurat;h) transparenta activității sistemului de asigurări sociale de sănătate;i) libera concurenta între furnizorii care încheie contracte cu casele de asigurări de sănătate.(4) Pot funcționa și alte forme de asigurare a sănătății în diferite situații speciale. Aceste asigurări nu sunt obligatorii și pot fi oferite voluntar de organismele de asigurare autorizate conform legii.(5) Asigurarea voluntara complementara sau suplimentară de sănătate poate acoperi riscurile individuale în situații speciale și/sau pe lângă serviciile acoperite de asigurările sociale de sănătate.(6) Asigurarea voluntara de sănătate nu exclude obligația de a plati contribuția pentru asigurarea socială de sănătate.(7) Ministerul Sănătății Publice, ca autoritate naționala în domeniul sănătății, exercita controlul asupra sistemului de asigurări sociale de sănătate, din punct de vedere al aplicării politicilor de sănătate aprobate de Guvernul României.  +  Articolul 209(1) Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, denumit în continuare fondul, este un fond special care se constituie și se utilizează potrivit prezentei legi.(2) Constituirea fondului se face din contribuția pentru asigurări sociale de sănătate, denumita în continuare contribuție, suportată de asigurați, de persoanele fizice și juridice care angajează personal salariat, din subvenții de la bugetul de stat, precum și din alte surse - donații, sponsorizări, dobânzi, exploatarea patrimoniului Casei Naționale de Asigurări de Sănătate și al caselor de asigurări de sănătate potrivit legii.(3) Gestionarea fondului se face, în condițiile legii, prin Casa Naționala de Asigurări de Sănătate, denumita în Continuare CNAS, și, respectiv, prin casele de asigurări sociale de sănătate județene și a municipiului București, denumite în continuare case de asigurări. Gestionarea fondului se realizează și prin Casa Asigurărilor de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești și Casa Asigurărilor de Sănătate a Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului până la reorganizarea acestora.(4) CNAS propune, cu avizul Ministerului Sănătății Publice, proiecte de acte normative pentru asigurarea funcționarii sistemului de asigurări sociale de sănătate și acorda aviz conform proiectelor de acte normative care au incidența asupra Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.  +  Articolul 210(1) În înțelesul prezentului titlu, termenii și notiunile folosite au următoarele semnificatii:a) serviciile medicale - acele servicii nominalizate în pachetele de servicii, furnizate de către persoanele fizice și juridice, potrivit prezentului titlu;b) furnizorii - persoane fizice sau juridice autorizate de Ministerul Sănătății Publice pentru a furniza servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale;c) pachetul de servicii de baza - se acordă asiguraților și cuprinde serviciile medicale, serviciile de îngrijire a sănătății, medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale și alte servicii la care au dreptul asigurații și se suporta din fond, în condițiile contractului-cadru;d) pachetul de servicii ce se acordă persoanelor care se asigura facultativ - cuprinde serviciile medicale, serviciile de îngrijire a sănătății, medicamentele, materialele sanitare, dispozitivele medicale și alte servicii la care are dreptul această categorie de asigurați și se suporta din fond, în condițiile contractului-cadru;e) pachetul minimal de servicii - se acordă persoanelor care nu fac dovada calității de asigurat și cuprinde servicii medicale numai în cazul urgentelor medico-chirurgicale și al bolilor cu potențial edemo-epidemic, inclusiv cele prevăzute în Programul național de imunizari, monitorizarea evoluției sarcinii și a lauzei, servicii de planificare familială, stabilite prin contractul-cadru;f) autorizarea - reprezintă un control al calificării și al respectării legislației existente în domeniu, efectuat pentru toate tipurile de furnizori, necesar pentru a obține permisiunea de a furniza servicii medicale în România;g) evaluarea - o procedură externa de verificare a performantelor unui furnizor de servicii medicale prin care se recunoaște ca furnizorul supus acestui proces corespunde standardelor prealabil stabilite în scopul de a garanta calitatea tuturor serviciilor medicale furnizate;h) contractarea - procesul prin care se reglementează relațiile dintre casele de asigurări de sănătate și furnizori, în vederea asigurării drepturilor pentru persoanele asigurate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate;i) preț de referința - prețul utilizat în sistemul de asigurări sociale de sănătate pentru plata unor servicii medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale, potrivit politicii de prețuri a Ministerului Sănătății Publice;j) dispozitivele medicale - sunt utilizate pentru corectarea vazului, auzului, pentru protezarea membrelor, respectiv proteze, orteze, dispozitive de mers, necesare în scopul recuperării unor deficiente organice sau fiziologice;k) prețul de decontare - prețul suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate pentru unele medicamente la care nu se stabilește preț de referința. Lista acestora și prețul de decontare se aproba prin ordin al ministrului sănătății publice;l) coplata - diferența suportată de asigurat între tariful decontat de casa de asigurări de sănătate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și tariful maximal stabilit de Ministerul Sănătății Publice, ca autoritate naționala în politica de prețuri a serviciilor medicale, medicamentelor și dispozitivelor medicale.(2) Definițiile care pot exista în alte legi și care sunt diferite de cele prevăzute la alin. (1) nu se aplică în cazul prezentei legi.  +  Capitolul II Asigurații  +  Secţiunea 1 Persoanele asigurate  +  Articolul 211(1) Sunt asigurați, potrivit prezentei legi, toți cetățenii români cu domiciliul în țara, precum și cetățenii străini și apatrizii care au solicitat și obținut prelungirea dreptului de ședere temporară sau au domiciliul în România și fac dovada plății contribuției la fond, în condițiile prezentei legi. În aceasta calitate, persoana în cauza încheie un contract de asigurare cu casele de asigurări de sănătate, direct sau prin angajator, al cărui model se stabilește prin ordin al președintelui CNAS cu avizul consiliului de administrație.(2) Calitatea de asigurat și drepturile de asigurare încetează odată cu pierderea dreptului de domiciliu sau de ședere în România.(3) Documentele justificative privind dobândirea calității de asigurat se stabilesc prin ordin al președintelui CNAS.  +  Articolul 212(1) Calitatea de asigurat se dovedește cu un document justificativ - adeverinta sau carnet de asigurat - eliberat prin grija casei de asigurări la care este înscris asiguratul. După implementarea dispozițiilor titlului IX din prezenta lege, aceste documente justificative vor fi înlocuite cu cardul electronic de asigurat, care se suporta din fond.(2) Metodologia și modalitățile de gestionare și de distribuire ale cardului de asigurat se stabilesc de către CNAS.(3) Emiterea cardului electronic de asigurat se face numai prin sistemul informatic unic integrat al sistemului de asigurări sociale de sănătate.  +  Articolul 213(1) Următoarele categorii de persoane beneficiază de asigurare, fără plata contribuției:a) toți copiii până la vârsta de 18 ani, ținerii de la 18 ani până la vârsta de 26 de ani, dacă sunt elevi, inclusiv absolvenții de liceu, până la începerea anului universitar, dar nu mai mult de 3 luni, ucenici sau studenți și dacă nu realizează venituri din munca;b) ținerii cu vârsta de până la 26 de ani, inclusiv cei care părăsesc sistemul de protecție a copilului și nu realizează venituri din munca sau nu sunt beneficiari de ajutor social acordat în temeiul Legii nr. 416/2001 privind venitul minim garantat, cu modificările și completările ulterioare; soțul, sotia și părinții fără venituri proprii, aflați în întreținerea unei persoane asigurate;c) persoanele ale căror drepturi sunt stabilite prin Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicat, cu modificările și completările ulterioare, prin Ordonanța Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 44/1994 privind veteranii de război, precum și unele drepturi ale invalizilor și văduvelor de război, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în perioada 1950-1961, cu modificările și completările ulterioare, precum și persoanele prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea recunostintei față de eroii martiri și luptatorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989 nr. 341/2004, cu modificările și completările ulterioare, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile bănești acordate de aceste legi, precum și cele provenite din pensii;d) persoanele cu handicap care nu realizează venituri din munca, pensie sau alte surse, cu excepția celor obținute în baza Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 102/1999 privind protecția specială și încadrarea în munca a persoanelor cu handicap, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 519/2002, cu modificările și completările ulterioare;e) bolnavii cu afecțiuni incluse în programele naționale de sănătate stabilite de Ministerul Sănătății Publice, până la vindecarea respectivei afecțiuni, dacă nu realizează venituri din munca, pensie sau din alte resurse;f) femeile însărcinate și lauzele, dacă nu au nici un venit sau au venituri sub salariul de baza minim brut pe țara.(2) Sunt asigurate persoanele aflate în una dintre următoarele situații, pe durata acesteia, cu plata contribuției din alte surse, în condițiile prezentei legi:a) satisfac serviciul militar în termen;b) se afla în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, acordat în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale;c) se afla în concediu pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani și în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea de către copil a vârstei de 3 ani;d) executa o pedeapsă privativă de libertate sau se afla în arest preventiv;e) persoanele care beneficiază de indemnizație de șomaj;f) sunt returnate sau expulzate ori sunt victime ale traficului de persoane și se afla în timpul procedurilor necesare stabilirii identității;g) persoanele care fac parte dintr-o familie care are dreptul la ajutor social, potrivit Legii nr. 416/2001, cu modificările și completările ulterioare;h) pensionării, pentru veniturile din pensii până la limita supusă impozitului pe venit;i) persoanele care se afla în executarea măsurilor prevăzute la art. 105, 113, 114 din Codul penal; persoanele care se afla în perioada de amânare sau întrerupere a executării pedepsei privative de libertate, dacă nu au venituri.(3) Persoanele care au calitatea de asigurat fără plata contribuției vor primi un document justificativ special, carnet sau adeverinta de asigurat fără plata contribuției eliberat de casa de asigurări de sănătate, care atesta aceasta calitate în urma prezentării la casa de asigurări a documentelor care dovedesc ca se încadrează în prevederile alin. (1) sau alin. (2). Acest document va fi vizat periodic, după caz, în urma prezentării, de către persoana interesată, la casa de asigurări, a documentelor care dovedesc menținerea condițiilor de încadrare în categoria asiguraților fără plata contribuției, în condițiile stabilite prin ordin al președintelui CNAS.(4) Categoriile de persoane care nu sunt prevăzute la alin. (1) și (2) au obligația să se asigure în condițiile art. 211 și sa plătească contribuția la asigurările sociale de sănătate în condițiile prezentei legi.  +  Articolul 214(1) Persoanele asigurate din statele cu care România a încheiat documente internaționale cu prevederi în domeniul sănătății beneficiază de servicii medicale și alte prestații acordate pe teritoriul României, în condițiile prevăzute de respectivele documente internaționale.(2) Asigurarea socială de sănătate este facultativă pentru următoarele categorii de persoane care nu se încadrează în prevederile alin. (1):a) membrii misiunilor diplomatice acreditate în România;b) cetățenii străini și apatrizii care se afla temporar în țara, fără a solicita viza de lungă ședere;c) cetățenii români cu domiciliul în străinătate care se afla temporar în țara.  +  Articolul 215(1) Obligația virarii contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă ori în baza unui statut special prevăzut de lege, precum și persoanelor fizice, după caz.(2) Persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații sunt obligate să depună lunar la casele de asigurări alese în mod liber de asigurați declarații nominale privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor.(3) Prevederile alin. (1) și (2) se aplică și persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, sa desfășoare activități independente.  +  Articolul 216În cazul neachitarii la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Naționala de Administrare Fiscală, denumita în continuare ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.  +  Secţiunea a 2-a Drepturile și obligațiile asiguraților  +  Articolul 217(1) Asigurații au dreptul la un pachet de servicii de baza în condițiile prezentei legi.(2) Drepturile prevăzute la alin. (1) se stabilesc pe baza contractului-cadru care se elaborează de CNAS pe baza consultării Colegiului Medicilor din România, denumit în continuare CMR, Colegiului Medicilor Dentisti din România, denumit în continuare CMDR, Colegiului Farmacistilor din România, denumit în continuare CFR, Ordinului Asistentilor Medicali și Moașelor din România, denumit în continuare OAMMR, Ordinului Biochimistilor, Biologilor și Chimistilor, denumit în continuare OBBC, precum și a organizațiilor patronale și sindicale reprezentative din domeniul medical, până la data de 31 octombrie a anului în curs pentru anul următor. Proiectul se avizează de Ministerul Sănătății Publice și se aproba prin hotărâre a Guvernului. În cazul nefinalizarii elaborării contractului-cadru în termenul prevăzut, se prelungește prin hotărâre a Guvernului aplicabilitatea contractului-cadru din anul în curs.(3) Contractul-cadru reglementează, în principal, condițiile acordării asistenței medicale cu privire la:a) pachetul de servicii de baza la care au dreptul persoanele asigurate;b) lista serviciilor medicale, a serviciilor de îngrijiri, inclusiv la domiciliu, a medicamentelor, dispozitivelor medicale și a altor servicii pentru asigurați, aferente pachetului de servicii de baza prevăzut la lit. a);c) criteriile și standardele calității pachetului de servicii;d) alocarea resurselor și controlul costurilor sistemului de asigurări sociale de sănătate în vederea realizării echilibrului financiar al fondului;e) tarifele utilizate în contractarea pachetului de servicii de baza, modul de decontare și actele necesare în acest scop;f) internarea și externarea bolnavilor;g) măsuri de îngrijire la domiciliu și de recuperare;h) condițiile acordării serviciilor la nivel regional și lista serviciilor care se pot contracta la nivel județean, precum și a celor care se pot contracta la nivel regional;i) prescrierea și eliberarea medicamentelor, a materialelor sanitare, a procedurilor terapeutice, a protezelor și a ortezelor, a dispozitivelor medicale;j) modul de informare a asiguraților;k) coplata pentru unele servicii medicale.(4) Ministerul Sănătății Publice împreună cu CNAS sunt abilitate sa organizeze licitații și alte proceduri de achiziții publice în vederea derulării programelor naționale de sănătate, în condițiile legii.(5) CNAS va elabora norme metodologice de aplicare a contractului-cadru, cu consultarea CMR, CFR, CMDR, OAMMR, OBBC, precum și a organizațiilor patronale și sindicale reprezentative din domeniul medical, până la 15 decembrie a anului în curs pentru anul următor, care se aproba prin ordin al ministrului sănătății publice și al președintelui CNAS.(6) În cazul nefinalizarii normelor metodologice, Ministerul Sănătății Publice le va elabora și le va aproba prin ordin în termen de 5 zile de la data expirării termenului prevăzut la alin. (5).  +  Articolul 218(1) Asigurații beneficiază de pachetul de servicii de baza în caz de boala sau de accident, din prima zi de imbolnavire sau de la data accidentului și până la vindecare, în condițiile stabilite de prezenta lege.(2) Asigurații au următoarele drepturi:a) sa aleagă furnizorul de servicii medicale, precum și casa de asigurări de sănătate la care se asigura, în condițiile prezentei legi și ale contractului-cadru;b) să fie înscriși pe lista unui medic de familie pe care îl solicita, dacă îndeplinesc toate condițiile prezentei legi, suportand cheltuielile de transport dacă opțiunea este pentru un medic din alta localitate;c) să își schimbe medicul de familie ales numai după expirarea a cel puțin 6 luni de la data înscrierii pe listele acestuia;d) sa beneficieze de servicii medicale, medicamente, materiale sanitare și dispozitive medicale în mod nediscriminatoriu, în condițiile legii;e) să efectueze controale profilactice, în condițiile stabilite prin contractul-cadru;f) sa beneficieze de servicii de asistența medicală preventivă și de promovare a sănătății, inclusiv pentru depistarea precoce a bolilor;g) sa beneficieze de servicii medicale în ambulatorii și în spitale aflate în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate;h) sa beneficieze de servicii medicale de urgenta;i) sa beneficieze de unele servicii de asistența stomatologica;j) sa beneficieze de tratament fizioterapeutic și de recuperare;k) sa beneficieze de dispozitive medicale;l) sa beneficieze de servicii de îngrijiri medicale la domiciliu;m) sa li se garanteze confidențialitatea privind datele, în special în ceea ce privește diagnosticul și tratamentul;n) să aibă dreptul la informație în cazul tratamentelor medicale;o) sa beneficieze de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate în condițiile legii.(3) Asigurații prevăzuți în Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările și completările ulterioare, și în Legea nr. 360/2002 privind Statutul politistului, cu modificările și completările ulterioare, beneficiază de asistența medicală gratuita, respectiv servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale, suportate din fond, în condițiile contractului-cadru și din bugetele ministerelor și instituțiilor respective, în condițiile plății contribuției de asigurări sociale de sănătate.(4) Personalitatile internaționale cu statut de demnitar primesc asistența medicală de specialitate în unități sanitare nominalizate prin ordin al ministrului sănătății publice.  +  Articolul 219Obligațiile asiguraților pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute la art. 218 sunt următoarele:a) să se înscrie pe lista unui medic de familie;b) sa anunțe medicul de familie ori de câte ori apar modificări în starea lor de sănătate;c) să se prezinte la controalele profilactice și periodice stabilite prin contractul-cadru;d) sa anunțe în termen de 15 zile medicul de familie și casa de asigurări asupra modificărilor datelor de identitate sau a modificărilor referitoare la încadrarea lor într-o anumită categorie de asigurați;e) să respecte cu strictețe tratamentul și indicațiile medicului;f) să aibă o conduita civilizata față de personalul medico-sanitar;g) sa achite contribuția datorată fondului și suma reprezentând coplata, în condițiile stabilite prin contractul-cadru;h) să prezinte furnizorilor de servicii medicale documentele justificative care atesta calitatea de asigurat.  +  Articolul 220Persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale numai în cazul urgentelor medico-chirurgicale și al bolilor cu potențial endemo-epidemic și cele prevăzute în Programul național de imunizari, monitorizarea evoluției sarcinii și a lauzei, servicii de planificare familială în condițiile art. 223, în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, stabilit prin contractul-cadru.  +  Articolul 221Tarifele serviciilor hoteliere pentru persoana care însoțește copilul internat în vârsta de până la 3 ani, precum și pentru însoțitorul persoanei cu handicap grav internate se suporta de către casele de asigurări, dacă medicul considera necesară prezenta lor pentru o perioadă determinata.  +  Articolul 222Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalitatii de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.  +  Capitolul III Servicii medicale suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate  +  Secţiunea 1 Servicii medicale profilactice  +  Articolul 223(1) În scopul prevenirii imbolnavirilor, al depistarii precoce a bolii și al păstrării sănătății, asigurații, direct sau prin intermediul medicilor cu care casele de asigurări se afla în relații contractuale, vor fi informati permanent de către casele de asigurări asupra mijloacelor de păstrare a sănătății, de reducere și de evitare a cauzelor de imbolnavire și asupra pericolelor la care se expun în cazul consumului de droguri, alcool și tutun.(2) Serviciile medicale profilactice suportate din fond sunt următoarele:a) monitorizarea evoluției sarcinii și a lauzei, indiferent de statutul de asigurat al femeii;b) urmărirea dezvoltării fizice și psihomotorii a sugarului și a copilului;c) controalele periodice pentru depistarea bolilor care pot avea consecințe majore în morbiditate și mortalitate;d) servicii medicale din cadrul Programului național de imunizari;e) servicii de planificare familială, indiferent de statutul de asigurat al femeii.(3) Detalierea serviciilor prevăzute la alin. (2) și modalitățile de acordare se stabilesc în contractul-cadru.  +  Articolul 224Serviciile medicale stomatologice preventive se suporta din fond, astfel:a) trimestrial, pentru copiii până la vârsta de 18 ani, individual sau prin formarea de grupe de profilaxie, fie la grădinița, fie la instituțiile de învățământ preuniversitar;b) de doua ori pe an, pentru ținerii în vârsta de la 18 ani până la 26 de ani, dacă sunt elevi, ucenici sau studenți și dacă nu realizează venituri din munca.  +  Articolul 225Asigurații în vârsta de peste 18 ani au dreptul la control medical pentru prevenirea bolilor cu consecințe majore în morbiditate și mortalitate, în condițiile stabilite prin contractul-cadru.  +  Secţiunea a 2-a Servicii medicale curative  +  Articolul 226(1) Asigurații au dreptul la servicii medicale pentru vindecarea bolii, pentru prevenirea complicatiilor ei, pentru recuperarea sau cel puțin pentru ameliorarea suferintei, după caz.(2) Tratamentul medical se aplică de către medici sau asistenți medicali și de alt personal sanitar, la indicația și sub supravegherea medicului.  +  Articolul 227(1) Serviciile medicale curative ale căror costuri sunt suportate din fond sunt:a) serviciile medicale de urgenta;b) serviciile medicale acordate persoanei bolnave până la diagnosticarea afectiunii: anamneza, examen clinic, examene de investigații paraclinice;c) tratamentul medical, chirurgical și unele proceduri de recuperare;d) prescrierea tratamentului necesar vindecarii, inclusiv indicațiile privind regimul de viața și munca, precum și cel igieno-dietetic.(2) Asigurații beneficiază de activități de suport, în condițiile legii.(3) Detalierea serviciilor prevăzute la alin. (1) și (2) și modalitățile de acordare se stabilesc prin contractul-cadru.  +  Articolul 228(1) Asigurații au dreptul la asistența medicală primara și de specialitate ambulatorie la indicația medicului de familie, în condițiile contractului-cadru.(2) Asigurații primesc asistența medicală de specialitate în spitale autorizate și evaluate.(3) Serviciile spitalicești se acordă prin spitalizare și cuprind: consultații, investigații, stabilirea diagnosticului, tratament medical și/sau tratament chirurgical, îngrijire, recuperare, medicamente și materiale sanitare, dispozitive medicale, cazare și masa.(4) Asistența medicală de recuperare se acordă pentru o perioadă de timp și după un ritm stabilite de medicul curant în unități sanitare autorizate și evaluate.(5) Servicii și îngrijiri medicale la domiciliu se acordă de furnizori evaluați și autorizați în acest sens.  +  Articolul 229Serviciile medicale stomatologice se acordă de către medicul de medicina dentara în cabinete medicale autorizate și evaluate conform legii.  +  Articolul 230Asigurații beneficiază de tratamente stomatologice care se suporta din fond în condițiile stabilite prin contractul-cadru.  +  Secţiunea a 3-a Medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale și alte mijloace terapeutice  +  Articolul 231Asigurații beneficiază de medicamente cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală pentru medicamentele cuprinse în lista de medicamente prevăzută la art. 232. Modalitățile de prescriere și eliberare a medicamentelor se prevăd în contractul-cadru.  +  Articolul 232(1) Lista cu medicamente de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală se elaborează de către Ministerul Sănătății Publice și CNAS, cu consultarea CFR, și se aproba prin hotărâre a Guvernului.(2) În lista se pot include numai medicamente prevăzute în Nomenclatorul de produse.  +  Articolul 233(1) Contravaloarea medicamentelor prescrise pentru tratamentul afectiunilor categoriilor de persoane prevăzute la art. 213 alin. (1) lit. a) și pentru femeile gravide și lauze se suporta din fond, la nivelul prețului de referința sau al prețului de decontare.(2) Valoarea medicamentelor prevăzute la art. 232 alin. (1), prescrise pentru tratamentul afectiunilor persoanelor prevăzute în actele normative de la art. 213 alin. (1) lit. c) și d), se suporta din fond, la nivelul prețului de referința, în condițiile contractului-cadru.(3) Asigurații au dreptul la materiale sanitare și dispozitive medicale pentru corectarea vazului, auzului, pentru protezarea membrelor și la alte materiale de specialitate, în scopul protezarii unor deficiente organice sau fiziologice, pentru o perioadă determinata sau nedeterminată, pe baza prescripțiilor medicale, cu sau fără contribuție personală, în condițiile prevăzute în contractul-cadru.(4) Asigurații beneficiază de proceduri fizioterapeutice, pe baza recomandărilor medicale, cu sau fără contribuție personală, în condițiile prevăzute în contractul-cadru.(5) Asigurații beneficiază de medicamente, materiale sanitare, dispozitive medicale și de alte mijloace terapeutice prevăzute în normele metodologice de aplicare a contractului-cadru.  +  Secţiunea a 4-a Servicii medicale de îngrijiri la domiciliu și alte servicii speciale  +  Articolul 234(1) Asigurații au dreptul sa primească unele servicii de îngrijiri medicale la domiciliu, acordate de un furnizor autorizat și evaluat în condițiile legii.(2) Condițiile acordării serviciilor de îngrijiri medicale la domiciliu se stabilesc prin contractul-cadru.  +  Articolul 235Serviciile de transport sanitar, necesare pentru realizarea unui serviciu medical pentru asigurat, se suporta din fond. Asigurații au dreptul la transport sanitar în următoarele situații:a) urgente medico-chirurgicale;b) cazurile prevăzute în contractul-cadru.  +  Secţiunea a 5-a Servicii medicale acordate asiguraților pe teritoriul altor state  +  Articolul 236(1) Persoanele asigurate în sistemul de asigurări sociale de sănătate din Rom