DECIZIE nr. 133 din 18 martie 2004referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 297 din 5 aprilie 2004



    Nicolae Popa - preşedinteCostică Bulai - judecătorNicolae Cochinescu - judecătorConstantin Doldur - judecătorKozsokar Gabor - judecătorPetre Ninosu - judecătorŞerban Viorel Stănoiu - judecătorLucian Stângu - judecătorIoan Vida - judecătorIuliana Nedelcu - procurorFlorentina Geangu - magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Lazarovici în Dosarul nr. 3.460/2003 al Judecătoriei Buftea.La apelul nominal se prezintă partea Societatea Comercială "Farfirom" - S.R.L. din Voluntari, prin avocat Victor Pomponiu, precum şi partea Societatea Comercială "Romyu Impex" - S.A. din Târgovişte, prin avocat Adrian Chiţescu, lipsă fiind autorul excepţiei Gheorghe Lazarovici şi părţile Elisabeta Lazarovici, Cristian Florin Lazarovici, Societatea Comercială "Megaroll" - S.A. din Bucureşti şi Societatea Comercială "Agrochim" - S.A. din Bucureşti, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Având cuvântul pe fond, reprezentantul Societăţii Comerciale "Farfirom" - S.R.L. solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, arătând că dispoziţiile art. 197 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală nu instituie nici o discriminare, nu aduc atingere principiului egalităţii în faţa legii şi nici celorlalte principii instituite de art. 1 alin. (3), respectiv art. 1 alin. (5) din Constituţie. Totodată arată că nu este adusă nici o încălcare, prin dispoziţiile legale criticate, în ceea ce priveşte protecţia persoanei, câtă vreme cel interesat poate să dovedească vătămarea pretinsă.Reprezentantul Societăţii Comerciale "Romyu Impex" S.A. arată că nu există nici o contradicţie între dispoziţiile criticate şi textele constituţionale invocate de autorul excepţiei, solicitând respingerea excepţiei ca neîntemeiată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 24 noiembrie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 3.460/2003, Judecătoria Buftea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală. Excepţia a fost ridicată de Gheorghe Lazarovici, inculpat în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate, ce condiţionează anularea actului de procedură făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale ce reglementează desfăşurarea procesului penal de existenţa unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act, sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) teza întâi, referitoare la România ca stat de drept, art. 1 alin. (5), referitoare la obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, art. 16 alin. (2), potrivit cărora nimeni nu este mai presus de lege, şi art. 124 alin. (1), referitoare la înfăptuirea justiţiei în numele legii. În acest sens arată că normele care reglementează desfăşurarea procesului penal sunt de interes public şi, ca atare, orice încălcare a acestora ar trebui sancţionată cu nulitatea absolută, condiţionarea anulării actului fiind considerată o derogare de la obligativitatea respectării legii, obligativitate imperativ prevăzută de Legea fundamentală.Judecătoria Buftea arată că excepţia este neîntemeiată, întrucât nu orice încălcare a unei norme legale este de natură a vătăma drepturile unei persoane într-o asemenea măsură încât să fie necesară înlăturarea actului. Totodată, arată că nimic nu împiedică persoana care se consideră vătămată prin încălcarea unei norme juridice edictate pentru întocmirea unui act să dovedească vătămarea pretinsă.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei instituţii.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile criticate nu sunt în contradicţie cu textele constituţionale pretins încălcate, argumentele aduse de autorul excepţiei în motivarea acesteia privind doar probleme de aplicare a legii. Totodată, arată că, potrivit art. 361 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, inculpatul poate ataca cu apel încheierile instanţei considerate nelegale.Avocatul Poporului consideră că excepţia este neîntemeiată. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiei criticate în raport cu prevederile art. 16 alin. (2) din Constituţie, republicată, arată că nu poate fi reţinută, deoarece respectiva dispoziţie nu instituie nici o discriminare şi este aplicabilă tuturor celor cărora li s-a produs o vătămare în drepturile lor procesuale prin încălcarea normelor care reglementează desfăşurarea procesului penal. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea art. 197 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală faţă de prevederile art. 1 şi art. 124 alin. (1) din Constituţie, republicată, se arată că excepţia este neîntemeiată, deoarece dispoziţia criticată nu are un conţinut restrictiv în raport cu aceste prevederi constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, republicată, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile tezei a doua a art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, potrivit cărora "Încălcările dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal atrag nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act".Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituţionale:- Art. 1 alin. (3) teza întâi: "România este stat de drept.";- Art. 1 alin. (5): "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";- Art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";- Art. 124 alin. (1): "Justiţia se înfăptuieşte în numele legii."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că nulitatea reprezintă o sancţiune procedurală extremă, care intervine numai atunci când alte remedii nu sunt posibile. Cum însă nu orice încălcare a unei norme procedurale provoacă o vătămare care să nu poată fi reparată decât prin anularea actului, legiuitorul, în art. 197 alin. 1 din Codul de procedură penală, a instituit regula potrivit căreia nulitatea actului făcut cu încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal intervine numai atunci când s-a adus o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod. Această reglementare reflectă preocuparea legiuitorului de a salva actele procedurale care, deşi iniţial nu au respectat formele procedurale, îşi pot atinge scopul, prin completarea sau refacerea lor. Nimic nu împiedică persoana interesată ca, în ipoteza în care există o vătămare ce nu poate fi înlăturată, să invoce şi să dovedească vătămarea pretinsă.Aşa fiind, Curtea reţine că normele criticate nu aduc atingere principiilor constituţionale ce consacră statul de drept, supremaţia legii şi a Constituţiei, înfăptuirea justiţiei în numele legii, condiţionarea anulării actului de procedură care nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege de existenţa unei vătămări ce nu poate fi înlăturată în alt mod, neavând semnificaţia unei sustrageri a acestuia de la aplicarea sancţiunilor legale sau a unei "derogări" de la obligativitatea respectării legii, aşa cum neîntemeiat susţine autorul excepţiei.În ceea ce priveşte pretinsa încălcare a art. 16 alin. (2) din Constituţie, republicată, nici aceasta nu poate fi reţinută, întrucât dispoziţia legală criticată este aplicabilă în egală măsură tuturor celor cărora li s-a produs o vătămare în drepturile lor procesuale prin încălcarea dispoziţiilor legale care reglementează desfăşurarea procesului penal.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, republicată, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 197 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Gheorghe Lazarovici în Dosarul nr. 3.460/2003 al Judecătoriei Buftea.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 martie 2004.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu_________________