CONVENŢIE din 14 noiembrie 1970asupra masurilor ce urmeaza a fi luate pentru interzicerea şi impiedicarea operaţiunilor ilicite de import, export şi transfer de proprietate al bunurilor culturale
EMITENT
  • ACT INTERNAŢIONAL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 268 din 19 noiembrie 1993



    Conferinta generală a Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura, reunita la Paris între 12 octombrie şi 14 noiembrie 1970 în cea de-a XVI-a sesiune a sa,reamintind importanţa dispoziţiilor Declaraţiei privind principiile cooperarii culturale internationale, adoptata în cea de-a XIV-a sesiune a Conferintei generale,considerind ca schimbul de bunuri culturale între popoare, în scopuri stiintifice, culturale şi educative, conduce la aprofundarea cunoasterii civilizatiei umane, imbogateste viaţa culturala a tuturor popoarelor şi naste respectul şi stima mutuala între natiuni,considerind ca bunurile culturale reprezinta unul dintre elementele fundamentale ale civilizatiei şi culturii popoarelor care îşi dobândesc adevarata lor valoare prin cunoasterea precisa a originii, istoriei şi contextului în care au aparut,considerind ca fiecare stat are datoria de a proteja patrimoniul constituit din bunurile culturale care exista pe teritoriul sau împotriva furtului, sapaturilor arheologice clandestine şi exportului ilicit,considerind ca, pentru a preveni aceste pericole, este indispensabil ca fiecare stat să fie constient de oblibaţiile morale ce îi revin cu privire la respectul datorat propriului sau patrimoniu cultural, precum şi celui al tuturor natiunilor,considerind ca muzeele, bibliotecile şi arhivele, în calitatea lor de institutii culturale, trebuie să vegheze ca alcatuirea colectiilor lor să se intemeieze pe principii morale universal recunoscute,considerind ca operaţiunile ilicite de import, export şi transfer de proprietate al bunurilor culturale împiedica înţelegerea mutuala între natiuni, pe care UNESCO are datoria sa o favorizeze, recomandind, printre altele, statelor interesate, conventii internationale în acest scop,considerind ca, pentru a fi eficace, protectia patrimoniului cultural trebuie să fie organizata atit pe plan naţional, cit şi pe plan international şi necesita o strinsa colaborare între state,considerind ca la Conferinta generală UNESCO din 1964 a fost deja adoptata o astfel de recomandare,luând act de noile propuneri privind masurile necesare pentru interzicerea şi impiedicarea operaţiunilor ilicite de import, export şi transfer de proprietate al bunurilor culturale, problema ce face obiectul pct. 19 al ordinii de zi a sesiunii,după ce a hotarit, la cea de a XV-a sesiune a sa, ca aceasta problema va face obiectul unei conventii internationale, adopta, astazi, 14 noiembrie 1970, prezenta convenţie.  +  Articolul 1În conformitate cu sensul şi scopurile prezentei conventii, sunt considerate bunuri culturale acele bunuri religioase sau laice care sunt desemnate de fiecare stat ca fiind de o importanţa deosebită pentru arheologie, preistorie, istorie, literatura, arta sau stiinta şi care fac parte din urmatoarele categorii: a) colectii şi specimene rare de zoologie, botanica, mineralogie şi anatomie; obiecte prezentind interes paleontologic; b) bunuri referitoare la istorie, inclusiv istoria stiintei şi tehnicii, istoria militara şi sociala, precum şi viaţa conducătorilor, gânditorilor, savantilor şi artistilor naţionali, ca şi evenimentele de importanţa naţionala; c) obiecte obtinute prin cercetari arheologice (autorizate sau clandestine) şi descoperiri arheologice; d) elemente provenind din dezmembrarea monumentelor artistice sau istorice şi a siturilor arheologice; e) obiecte mai vechi de o suta de ani, precum inscriptiile, monedele şi sigiliile gravate; f) materialul etnologic; g) bunurile de interes artistic, şi anume:(i) tablouri, picturi şi desene realizate, în intregime, manual, pe orice suport şi din orice material (excluzând desenele industriale şi articolele manufacturate, decorate manual);(îi) obiecte originale de arta monumentala şi de sculptura, din orice material;(iii) gravuri, stampe şi litografii originale;(iv) ambalaje şi mulaje artistice originale, din orice material; h) manuscrise rare şi incunabule, cărţi, documente şi publicatii vechi de interes deosebit (istoric, artistic, ştiinţific, literar etc.), singulare sau apartinind unor colectii; i) marci postale, timbre fiscale şi analoage, singulare sau în colectii; j) arhive, inclusiv arhive fotografice, fonografice şi cinematografice; k) piese de mobilier având peste o suta de ani vechime şi instrumente muzicale vechi.  +  Articolul 21. Statele părţi la prezenta convenţie recunosc ca operaţiunile ilicite de import, export şi transfer de proprietate al bunurilor culturale constituie una din cauzele principale ale saracirii patrimoniului cultural al tarilor de origine ale acestor bunuri şi ca o colaborare internationala constituie unul dintre mijloacele cele mai eficace de protejare a bunurilor culturale respective împotriva tuturor pericolelor care decurg din aceste practici.2. În acest scop, statele părţi la prezenta convenţie se angajează sa combata aceste practici prin toate mijloacele de care dispun, în principal, şi mai ales suprimându-le cauzele, oprindu-le desfăşurarea şi ajutind la efectuarea reparatiilor care se impun.  +  Articolul 3Sunt considerate ilicite acele operaţiuni de import, export şi transfer de proprietate al bunurilor culturale efectuate contrar dispoziţiilor adoptate de statele părţi în virtutea prezentei conventii.  +  Articolul 4Statele părţi la prezenta convenţie recunosc ca, în termenii şi potrivit scopurilor acestei conventii, fac parte din patrimoniul cultural al fiecarui stat bunurile culturale apartinind urmatoarelor categorii: a) bunuri culturale ivite din geniul individual sau colectiv al locuitorilor statului respectiv şi bunuri culturale importante pentru statul respectiv, create pe teritoriul acelui stat, de către cetăţeni straini sau de către apatrizi, cu reşedinţa în acel teritoriu; b) bunuri culturale ce se gasesc pe teritoriul naţional; c) bunuri culturale achiziţionate de către misiunile arheologice, etnologice sau de stiinte naturale, cu consimtamintul autorităţilor competente din tara de origine a acestor bunuri; d) bunuri culturale care au facut obiectul schimburilor liber - consimtite; e) bunuri culturale primite gratuit sau cumparate legal cu acordul autorităţilor competente ale tarii de origine a acestor bunuri.  +  Articolul 5În scopul asigurarii protectiei bunurilor lor culturale, împotriva operaţiunilor ilicite de import, export şi transfer de proprietate al bunurilor culturale, statele părţi la prezenta convenţie se angajează ca, în condiţiile specifice fiecarui stat, sa instituie pe teritoriul lor, în măsura în care nu exista deja, unul sau mai multe servicii de protejare a patrimoniului cultural, dotate cu personal calificat şi într-un numar suficient pentru a asigura, în mod eficient, functiile urmatoare: a) să contribuie la elaborarea proiectelor de legi şi de regulamente în vederea protejarii patrimoniului cultural şi, în special, a suprimarii operaţiunilor ilicite de import, export şi transfer de proprietate al bunurilor culturale importante; b) sa stabileasca şi sa tina la zi, pe baza unui inventar naţional de protecţie, lista bunurilor culturale importante, publice şi private, al caror export ar constitui o saracire sensibila a patrimoniului cultural naţional; c) sa promoveze dezvoltarea sau crearea instituţiilor stiintifice şi tehnice (muzee, biblioteci, arhive, laboratoare, ateliere etc.) necesare asigurarii conservarii şi punerii în valoare a bunurilor culturale; d) sa organizeze controlul cercetarilor arheologice, să asigure conservarea în situaţia anumitor bunuri culturale şi sa protejeze anumite zone rezervate cercetarilor arheologice viitoare; e) sa stabileasca, pentru persoanele interesate (muzeografi, colectionari, anticari etc.), reguli conforme cu principiile etice formulate în prezenta convenţie şi sa vegheze la respectarea acestor reguli; f) sa desfasoare o activitate educativa, cu scopul de a trezi şi de a dezvolta respectul datorat patrimoniului cultural al tuturor statelor şi să asigure difuzarea cit mai larga a dispoziţiilor prezentei conventii; g) sa vegheze ca o publicitate adecvata să fie facuta oricărui caz de disparitie a unui bun cultural.  +  Articolul 6Statele părţi la prezenta convenţie se angajează: a) sa instituie un certificat special prin care statul exportator sa specifice ca exportul bunului sau bunurilor culturale în cauza este autorizat de către el, acest certificat urmind a însoţi bunul sau bunurile culturale exportate reglementar; b) sa interzica ieşirea de pe teritoriul lor a bunurilor culturale care nu sunt insotite de certificatul de export mentionat; c) sa aduca în mod adecvat aceasta interdictie la cunoştinţa publicului şi, mai ales, a persoanelor care ar putea exporta sau importa bunuri culturale;  +  Articolul 7Statele părţi la prezenta convenţie se angajează: a) sa ia toate masurile necesare, conforme legislaţiei lor naţionale, pentru a împiedica achizitionarea, de către muzee sau alte institutii similare aflate pe teritoriul lor, a bunurilor culturale care provin dintr-un alt stat parte la prezenta convenţie, bunuri care ar fi putut fi exportate ilicit, după intrarea în vigoare a prezentei conventii; sa informeze, în măsura posibilului, statul de origine, parte a prezentei conventii, asupra ofertelor primite, privind astfel de bunuri culturale, al caror export ilicit de pe teritoriul acestui stat s-a produs după intrarea în vigoare a prezentei conventii pentru cele doua state în cauza; b) (i) sa interzica importul de bunuri culturale sustrase din muzee, monumente publice civile sau religioase sau dintr-o institutie similara, situate pe teritoriul altui stat parte la prezenta convenţie, după intrarea în vigoare a acesteia pentru statele respective, cu condiţia să se poată dovedi ca bunurile în cauza fac parte din inventarul acelei institutii;(îi) sa ia măsuri adecvate pentru a sechestra şi a restitui, la cererea statului de origine, parte la prezenta convenţie, orice bun cultural furat şi importat după intrarea în vigoare a prezentei conventii pentru cele doua state în cauza, cu condiţia ca statul reclamant sa verse o sumă de bani cu titlu de despăgubire pentru persoana care a achizitionat cu buna-credinta bunul respectiv sau care este proprietar de drept al acestui bun. Cererea de sechestrare şi restituire trebuie să fie adresata statului reclamant, pe cale diplomatica. Statul reclamant trebuie să furnizeze, pe cheltuiala sa, orice dovada necesară pentru a justifica cererea de sechestrare şi de restituire. Statele părţi la prezenta convenţie nu vor percepe taxele vamale sau alte taxe pentru bunurile culturale restituite în conformitate cu prezentul articol. Toate cheltuielile aferente restituirii bunului sau bunurilor culturale respective rămân în sarcina statului reclamant.  +  Articolul 8Statele părţi la prezenta convenţie se angajează să aplice sancţiuni penale sau administrative oricarei persoane care se face vinovata de savirsirea unei infractiuni sau interdictii din cele prevăzute la art. 6 lit. b) şi art. 7 lit. b).  +  Articolul 9Toate statele părţi la prezenta convenţie, al caror patrimoniu cultural este pus în pericol prin jefuirea patrimoniului arheologic sau etnologic, pot face apel la statele părţi la convenţie. Statele părţi la convenţie se angajează sa participe la orice operaţiune internationala organizata în comun, în aceste condiţii, în vederea determinarii şi aplicarii masurilor concrete necesare, inclusiv controlul exportului, importului şi comerţului international cu bunurile culturale avute în vedere. În perspectiva incheierii unui acord, fiecare stat interesat va adopta, în măsura posibilului, dispozitii provizorii, pentru a preveni producerea de pagube iremediabile privind patrimoniul cultural al statului solicitant.  +  Articolul 10Statele părţi la prezenta convenţie se angajează: a) sa reduca, prin educatie, informare şi supraveghere, transferurile de bunuri culturale sustrase ilegal din orice stat parte la prezenta convenţie şi, în condiţiile specifice fiecarei tari, sa oblige pe vânzătorii de antichitati ca, sub rezerva sanctiunilor penale sau administrative, sa tine un registru mentionind provenienţă fiecarui bun cultural, numele şi adresa furnizorului, descrierea şi preţul fiecarui obiect vindut şi sa informeze cumparatorul bunului cultural asupra interdicţiei de a-l exporta, care poate privi bunul respectiv; b) să se straduiasca, prin educatie, sa creeze şi sa dezvolte, în rindul publicului, sentimentul valorii bunurilor culturale şi al pericolului pe care furtul, sapaturile arheologice clandestine şi operaţiunile de export ilicit îl reprezinta pentru patrimoniul cultural.  +  Articolul 11Sunt considerate ilicite operaţiunile de export şi transfer de proprietate al bunurilor culturale, realizate prin constringere, operaţiuni ce deriva direct sau indirect din ocuparea unei tari de către o putere străină.  +  Articolul 12Statele părţi la prezenta convenţie vor respecta patrimoniul cultural în teritoriile pentru care asigura relatiile internationale şi vor lua măsuri specifice pentru a interzice şi a împiedica operaţiunile ilicite de import, export şi transfer de proprietate al bunurilor culturale în aceste teritorii.  +  Articolul 13Statele părţi la prezenta convenţie se angajează, de asemenea, ca în cadrul legislaţiei lor: a) sa impiedice, prin toate mijloacele specifice, transferurile de proprietate ale bunurilor culturale, care tind sa favorizeze importul sau exportul ilicit al acestor bunuri; b) sa faca astfel incit autorităţile competente sa colaboreze în vederea facilitarii restituirii, celui în drept, în cel mai scurt timp, a bunurilor culturale exportate ilicit; c) sa admita actiunea în revendicare a bunurilor culturale pierdute sau furate, introdusa de proprietarul legitim sau în numele acestuia; d) sa recunoasca, de asemenea, dreptul imprescriptibil al fiecarui stat în parte la prezenta convenţie de a clasa şi a declara inalienabile unele bunuri culturale care, prin aceasta, nu pot fi exportate, şi sa faciliteze recuperarea, de către statul interesat, a unor astfel de bunuri, în cazul în care acestea au fost deja exportate.  +  Articolul 14Pentru a preveni exporturile ilicite şi a face faţa obligaţiilor ce decurg din aplicarea dispoziţiilor prezentei conventii, fiecare stat parte la aceasta convenţie va trebui, în măsura posibilitatilor, să asigure serviciilor naţionale de protejare a patrimoniului cultural un buget satisfacator şi, dacă este necesar, sa creeze un fond special destinat acestui scop.  +  Articolul 15Nici o prevedere a prezentei conventii nu împiedica statele părţi sa incheie, între ele, acorduri bilaterale sau sa continue executarea acordurilor deja incheiate privind restituirea bunurilor culturale scoase de pe teritoriul lor de origine, indiferent de motiv, înainte de intrarea în vigoare pentru statele în cauza a prezentei conventii.  +  Articolul 16Statele părţi la prezenta convenţie vor indica, în rapoarte periodice, pe care le vor prezenta Conferintei generale a Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura la datele şi sub forma pe care aceasta le va stabili, dispozitiile lor legislative şi alte reglementari, precum şi masurile adoptate pentru punerea în aplicare a prezentei conventii, ca şi informaţii privind experienta dobândită în acest domeniu.  +  Articolul 171. Statele părţi la prezenta convenţie pot face apel la sprijinul tehnic al Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura, mai ales în ceea ce priveste: a) informatia şi educatia; b) consultarea şi expertizarea; c) coordonarea şi medierea.2. Organizaţia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura poate, din proprie iniţiativă, sa intreprinda cercetari şi sa publice studii asupra problemelor referitoare la circulatia ilicita a bunurilor culturale.3. În acest scop, Organizaţia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura poate, de asemenea, sa recurga la cooperarea tuturor organizaţiilor nonguvernamentale competente.4. Organizaţia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura este abilitata sa faca, din proprie iniţiativă, propuneri statelor părţi, în vederea punerii în aplicare a prezentei conventii.5. La cererea a cel puţin două state părţi la prezenta convenţie, aflate în dezacord cu privire la punerea în aplicare a acesteia, UNESCO poate oferi servicii de mediere în scopul ajungerii la un acord.  +  Articolul 18Prezenta convenţie este întocmită în limbile engleza, spaniola, franceza şi rusa, toate cele patru texte având aceeasi putere juridica.  +  Articolul 191. Prezenta convenţie va fi supusă ratificarii sau acceptarii statelor membre ale Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura, în conformitate cu procedurile constitutionale respective.2. Instrumentele de ratificare sau de acceptare vor fi depuse la directorul general al Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura.  +  Articolul 201. Prezenta convenţie este deschisa aderarii oricărui stat care nu este membru al Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura, invitat sa adere de către Consiliul executiv al organizaţiei.2. Aderarea se va face prin depunerea instrumentului de aderare la directorul general al Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura.  +  Articolul 21Prezenta convenţie va intra în vigoare la 3 luni după data depunerii celui de-al treilea instrument de ratificare, de acceptare sau de aderare, dar numai pentru statele care au depus instrumentele lor de ratificare, de acceptare sau de aderare la acea data sau anterior. Pentru toate celelalte state, ea va intra în vigoare la 3 luni după depunerea instrumentului de ratificare, acceptare sau aderare.  +  Articolul 22Statele părţi la prezenta convenţie recunosc faptul ca aceasta este aplicabila nu numai pe teritoriile lor metropolitane, ci şi pe teritoriile pentru care asigura relatiile internationale; ele se angajează sa consulte, dacă este necesar, guvernele sau alte autorităţi competente ale acelor teritorii, în momentul ratificarii, acceptarii sau aderarii ori anticipat, în vederea obtinerii dreptului de aplicare a convenţiei pe aceste teritorii, şi sa notifice directorului general al Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura teritoriile unde se va aplica convenţia, ratificarea urmind a intră în vigoare la 3 luni de la data primirii acesteia.  +  Articolul 231. Fiecare dintre statele părţi la prezenta convenţie va avea dreptul sa denunte prezenta convenţie în numele sau ori în numele oricărui teritoriu pentru care asigura relatiile internationale.2. Denuntarea se va face printr-un instrument scris, depus la directorul general al Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura.3. Denuntarea va intra în vigoare la 12 luni după primirea instrumentului de denuntare.  +  Articolul 24Directorul general al Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura va informa statele membre ale organizaţiei, statele membre vizate de art. 20, ca şi Organizaţia Natiunilor Unite, cu privire la depunerea tuturor instrumentelor de ratificare, de acceptare sau de aderare, menţionate la art. 19 şi 20, ca şi despre notificarile şi denuntarile prevăzute la art. 22 şi 23.  +  Articolul 251. Prezenta convenţie va putea fi revizuita de Conferinta generală a Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura. Revizuirea nu va produce efecte decit pentru statele care vor deveni părţi la convenţia revizuita.2. În cazul în care Conferinta generală va adopta o noua convenţie, revizuind total sau parţial prezenta convenţie, aceasta va inceta să fie deschisa ratificarii, acceptarii sau aderarii cu incepere de la data intrarii în vigoare a noii conventii revizuite, cu condiţia ca noua convenţie sa nu prevada alte dispozitii.  +  Articolul 26În conformitate cu art. 102 al Cartei Natiunilor Unite, prezenta convenţie va fi înregistrată la Secretariatul Natiunilor Unite, la cererea directorului general al Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura.Incheiata la Paris, la 17 noiembrie 1970, în doua exemplare originale, purtind semnatura presedintelui Conferintei generale, reunita în cea de a XVI-a sesiune, şi a directorului general al Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura, care vor fi depuse în arhivele Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura şi ale caror copii autentificate vor fi remise tuturor statelor menţionate la art. 19 şi 20, precum şi Organizaţiei Natiunilor Unite.Textul precedent este textul autentic al convenţiei, adoptat după regulile prescrise de Conferinta generală a Organizaţiei Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta şi Cultura la cea de-a XVI-a sesiune, care s-a tinut la Paris şi care s-a incheiat la 14 noiembrie 1970.Preşedintele Conferintei generale,Atilo Dell'Oro MainiDirector general,Rene Maheu----------