LEGE nr. 188 din 8 decembrie 1999 (*republicată*)privind Statutul funcţionarilor publici*)
EMITENT
  • PARLAMENTUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 251 din 22 martie 2004



    ____________ Notă *) Republicată în temeiul art. XXVI din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, dându-se textelor o nouă numerotare.Legea nr. 188/1999 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 8 decembrie 1999 şi a mai fost modificată prin:- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 82/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 28 iunie 2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 327/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 18 iunie 2002;- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 284/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 696 din 27 decembrie 2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 661/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 30 noiembrie 2001;- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 291/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 706 din 29 decembrie 2000, aprobată cu modificări prin Legea nr. 308/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 12 iunie 2001;- Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 108 din 2 martie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 386/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 390 din 17 iulie 2001;- Legea nr. 743/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 şi 784 bis din 11 decembrie 2001;- Legea nr. 744/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 11 decembrie 2001;- Legea nr. 631/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 şi 863 bis din 29 noiembrie 2002;- Legea nr. 632/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 871 din 3 decembrie 2002;- Legea nr. 161/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003;- Legea nr. 507/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 şi 853 bis din 2 decembrie 2003;- Legea nr. 519/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 864 din 4 decembrie 2003.  +  Capitolul I Dispoziţii generale  +  Articolul 1 (1) Prezenta lege reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi autorităţile şi instituţiile publice din administraţia publică centrală şi locală, denumite în continuare raporturi de serviciu. (2) Scopul prezentei legi îl constituie asigurarea, în conformitate cu dispoziţiile legale, a unui serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient şi imparţial, în interesul cetăţenilor, precum şi al autorităţilor şi instituţiilor publice din administraţia publică centrală şi locală.  +  Articolul 2 (1) Funcţia publică reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraţia publică centrală şi locală. (2) Funcţionarul public este persoana numită, în condiţiile prezentei legi, într-o funcţie publică. Persoana căreia i-a încetat raportul de serviciu din motive neimputabile ei îşi păstrează calitatea de funcţionar public, continuând să facă parte din corpul de rezervă al funcţionarilor publici. (3) Activităţile desfăşurate de funcţionarii publici, care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, sunt următoarele: a) punerea în executare a legilor şi a celorlalte acte normative; b) elaborarea proiectelor de acte normative şi a altor reglementări specifice autorităţii sau instituţiei publice, precum şi asigurarea avizării acestora; c) elaborarea proiectelor politicilor şi strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor şi statisticilor, precum şi a documentaţiei privind aplicarea şi executarea legilor, necesare pentru realizarea competenţei autorităţii sau instituţiei publice; d) consilierea, controlul şi auditul public intern; e) gestionarea resurselor umane şi a resurselor financiare; f) colectarea creanţelor bugetare; g) reprezentarea intereselor autorităţii sau instituţiei publice în raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din ţară şi străinătate, în limita competenţelor stabilite de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, precum şi reprezentarea în justiţie a autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea; h) realizarea de activităţi în conformitate cu strategia de informatizare a administraţiei publice. (4) Funcţiile publice sunt prevăzute în anexa la prezenta lege. (5) În sensul prezentei legi, totalitatea funcţionarilor publici din autorităţile şi instituţiile publice din administraţia publică centrală şi locală constituie corpul funcţionarilor publici.  +  Articolul 3Principiile care stau la baza exercitării funcţiei publice sunt: a) legalitate, imparţialitate şi obiectivitate; b) transparenţă; c) eficienţă şi eficacitate; d) responsabilitate, în conformitate cu prevederile legale; e) orientare către cetăţean; f) stabilitate în exercitarea funcţiei publice; g) subordonare ierarhică.  +  Articolul 4 (1) Raporturile de serviciu se nasc şi se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condiţiile legii. (2) Exercitarea raporturilor de serviciu se realizează pe perioadă nedeterminată. (3) Prin excepţie de la alin. (2), funcţiile publice pot fi ocupate pe perioadă determinată, în condiţiile expres prevăzute de lege.  +  Articolul 5 (1) Pot beneficia de statute speciale funcţionarii publici care îşi desfăşoară activitatea în cadrul următoarelor servicii publice: a) structurile de specialitate ale Parlamentului României; b) structurile de specialitate ale Administraţiei Prezidenţiale; c) structurile de specialitate ale Consiliului Legislativ; d) serviciile diplomatice şi consulare; e) autoritatea vamală; f) poliţia şi alte structuri ale Ministerului Administraţiei şi Internelor; g) alte servicii publice stabilite prin lege. (2) Personalul din aparatul de lucru al autorităţilor şi instituţiilor publice, care efectuează activităţi de secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreţinere-reparaţii şi de deservire, este angajat cu contract individual de muncă. Persoanele care ocupă aceste funcţii nu au calitatea de funcţionar public şi li se aplică legislaţia muncii.  +  Articolul 6Prevederile prezentei legi nu se aplică: a) personalului salariat din aparatul propriu al autorităţilor şi instituţiilor publice, care desfăşoară activităţi de secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreţinere-reparaţii şi de deservire, precum şi altor categorii de personal care nu exercită prerogative de putere publică; b) personalului salariat încadrat, pe baza încrederii personale, la cabinetul demnitarului; c) corpului magistraţilor; d) cadrelor didactice; e) persoanelor numite sau alese în funcţii de demnitate publică.  +  Capitolul II Clasificarea funcţiilor publice. Categorii de funcţionari publici  +  Articolul 7 (1) Funcţiile publice se clasifică după cum urmează: a) funcţii publice generale şi funcţii publice specifice; b) funcţii publice din clasa I, funcţii publice din clasa a II-a, funcţii publice din clasa a III-a. (2) Funcţiile publice generale reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor cu caracter general şi comun tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice, în vederea realizării competenţelor lor generale. (3) Funcţiile publice specifice reprezintă ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor cu caracter specific unor autorităţi şi instituţii publice, în vederea realizării competenţelor lor specifice.  +  Articolul 8Funcţiile publice se împart în trei clase, definite în raport cu nivelul studiilor necesare ocupării funcţiei publice, după cum urmează: a) clasa I cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă; b) clasa a II-a cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de scurtă durată, absolvite cu diplomă; c) clasa a III-a cuprinde funcţiile publice pentru a căror ocupare se cer studii medii liceale, absolvite cu diplomă.  +  Articolul 9 (1) După nivelul atribuţiilor titularului funcţiei publice, funcţiile publice se împart în trei categorii după cum urmează: a) funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici; b) funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţionarilor publici de conducere; c) funcţii publice corespunzătoare categoriei funcţionarilor publici de execuţie. (2) Funcţionarii publici numiţi în funcţiile publice din clasele a II-a şi a III-a pot ocupa numai funcţii publice de execuţie, cu excepţiile prevăzute de legile speciale.  +  Articolul 10 (1) Funcţionarii publici sunt debutanţi sau definitivi. (2) Pot fi numiţi funcţionari publici debutanţi persoanele care au promovat concursul pentru ocuparea unei funcţii publice şi nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege pentru ocuparea unei funcţii publice definitive. (3) Pot fi numiţi funcţionari publici definitivi: a) funcţionarii publici debutanţi, care au efectuat perioada de stagiu prevăzută de lege şi au obţinut rezultat corespunzător la evaluare; b) persoanele care intră în corpul funcţionarilor publici prin concurs şi care au vechimea în specialitatea corespunzătoare funcţiei publice, de minimum 12 luni, 8 luni şi, respectiv, 6 luni, în funcţie de nivelul studiilor absolvite; c) persoanele care au promovat programe de formare şi perfecţionare în administraţia publică.  +  Articolul 11Categoria înalţilor funcţionari publici cuprinde persoanele care sunt numite în una dintre următoarele funcţii publice: a) secretar general al Guvernului şi secretar general adjunct al Guvernului; b) consilier de stat; c) secretar general şi secretar general adjunct din ministere şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale; d) prefect; e) subprefect; f) secretar general al prefecturii, secretar general al judeţului şi al municipiului Bucureşti; g) director general din cadrul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale.  +  Articolul 12 (1) Categoria funcţionarilor publici de conducere cuprinde persoanele numite în una dintre următoarele funcţii publice: a) secretar al municipiului, al sectorului municipiului Bucureşti, al oraşului şi comunei; b) director general adjunct, director şi director adjunct din aparatul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale; c) director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi în cadrul aparatului propriu al autorităţilor administraţiei publice locale; d) şef serviciu; e) şef birou. (2) Funcţionarii publici de conducere organizează, coordonează, îndrumă şi controlează activităţile prevăzute la art. 2 alin. (3), sub autoritatea unui funcţionar public ierarhic superior sau a unui demnitar.  +  Articolul 13 (1) Sunt funcţionari publici de execuţie din clasa I persoanele numite în următoarele funcţii publice: expert, consilier, inspector, consilier juridic, auditor. (2) Sunt funcţionari publici de execuţie din clasa a II-a persoanele numite în funcţia publică de referent de specialitate. (3) Sunt funcţionari publici de execuţie din clasa a III-a persoanele numite în funcţia publică de referent.  +  Articolul 14Funcţiile publice de execuţie sunt structurate pe grade profesionale, după cum urmează: a) superior, ca nivel maxim; b) principal; c) asistent; d) debutant.  +  Capitolul III Categoria înalţilor funcţionari publici  +  Articolul 15 (1) Poate face parte din categoria înalţilor funcţionari publici persoana care îndeplineşte cumulativ: a) condiţiile prevăzute la art. 50; b) are studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenţă sau echivalentă; c) a absolvit programe de formare specializată şi perfecţionare în administraţia publică sau în alte domenii specifice de activitate, organizate, după caz, de Institutul Naţional de Administraţie sau de alte instituţii specializate, organizate în ţară sau în străinătate, ori a dobândit titlul ştiinţific de doctor în specialitatea funcţiei publice respective; d) are cel puţin 7 ani vechime în specialitatea funcţiei publice respective; e) a promovat concursul organizat pentru ocuparea unei funcţii publice prevăzute la art. 11. (2) În cazuri excepţionale, vechimea prevăzută la alin. (1) lit. d) poate fi redusă cu până la 3 ani de persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică.  +  Articolul 16 (1) Concursul de admitere la programele de formare specializată în administraţia publică se organizează de către Institutul Naţional de Administraţie, în baza regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursului. (2) Regulamentul de organizare şi desfăşurare a concursului de admitere la programele de formare în administraţia publică, organizate de Institutul Naţional de Administraţie, se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Administraţiei şi Internelor.  +  Articolul 17 (1) Numirea înalţilor funcţionari publici se face de către: a) Guvern, pentru funcţiile publice prevăzute la art. 11 lit. a) şi d); b) primul-ministru, pentru funcţiile publice prevăzute la art. 11 lit. b), c) şi e); c) ministrul administraţiei şi internelor, pentru funcţiile publice prevăzute la art. 11 lit. f); d) ministrul sau, după caz, conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, pentru funcţiile prevăzute la art. 11 lit. g). (2) Pentru numirea în funcţiile publice din categoria înalţilor funcţionari publici se constituie o comisie de concurs, formată din cinci personalităţi, recunoscute ca specialişti în administraţia publică, numite prin decizie a primului-ministru, la propunerea ministrului administraţiei şi internelor.  +  Articolul 18Încetarea raporturilor de serviciu ale înalţilor funcţionari publici se face, în condiţiile legii, potrivit art. 17 alin. (1).  +  Capitolul IV Managementul funcţiilor publice şi al funcţionarilor publici  +  Secţiunea 1 Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici  +  Articolul 19 (1) Pentru crearea şi dezvoltarea unui corp de funcţionari publici profesionist, stabil şi imparţial se înfiinţează, în subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică. (2) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici este condusă de un preşedinte, cu rang de secretar de stat, numit de către primul-ministru, la propunerea ministrului administraţiei şi internelor. În exercitarea atribuţiilor care îi revin, preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici emite ordine cu caracter normativ şi individual. (3) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici este finanţată de la bugetul de stat.  +  Articolul 20 (1) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici are următoarele atribuţii: a) elaborează politicile şi strategiile privind managementul funcţiei publice şi al funcţionarilor publici; b) elaborează şi avizează proiecte de acte normative privind funcţia publică şi funcţionarii publici; c) monitorizează şi controlează modul de aplicare a legislaţiei privind funcţia publică şi funcţionarii publici în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice; d) elaborează reglementări comune, aplicabile tuturor autorităţilor şi instituţiilor publice, privind funcţiile publice, precum şi instrucţiuni privind aplicarea unitară a legislaţiei în domeniul funcţiei publice şi al funcţionarilor publici; e) elaborează proiectul legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici; f) stabileşte criteriile pentru evaluarea activităţii funcţionarilor publici; g) centralizează propunerile de instruire a funcţionarilor publici, stabilite ca urmare a evaluării performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici; h) colaborează cu Institutul Naţional de Administraţie la stabilirea tematicii specifice programelor de formare specializată în administraţia publică şi de perfecţionare a funcţionarilor publici; i) întocmeşte şi administrează baza de date cuprinzând evidenţa funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici; j) aprobă condiţiile de participare şi procedura de organizare a selecţiei şi recrutării pentru funcţiile publice generale, avizează şi monitorizează recrutarea pentru funcţiile publice specifice; k) realizează redistribuirea funcţionarilor publici cărora le-au încetat raporturile de serviciu din motive neimputabile lor; l) acordă asistenţă de specialitate şi coordonează metodologic compartimentele de resurse umane din cadrul autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice centrale şi locale; m) participă la negocierile dintre organizaţiile sindicale reprezentative ale funcţionarilor publici şi Ministerul Administraţiei şi Internelor; n) colaborează cu organisme şi cu organizaţii internaţionale din domeniul său de activitate; o) elaborează anual, cu consultarea autorităţilor şi instituţiilor publice, Planul de ocupare a funcţiilor publice, pe care îl supune spre aprobare Guvernului; p) întocmeşte raportul anual cu privire la managementul funcţiilor publice şi al funcţionarilor publici, pe care îl prezintă Guvernului. (2) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite prin lege. (3) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici are legitimare procesuală activă şi poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă cu privire la: a) actele prin care autorităţile sau instituţiile publice încalcă legislaţia referitoare la funcţia publică şi funcţionarii publici, constatate ca urmare a activităţii proprii de control; b) refuzul autorităţilor şi instituţiilor publice de a aplica prevederile legale în domeniul funcţiei publice şi al funcţionarilor publici. (4) Actul atacat potrivit alin. (3) este suspendat de drept. (5) Preşedintele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici poate sesiza şi prefectul în legătură cu actele ilegale emise de autorităţile sau instituţiile publice locale.  +  Articolul 21 (1) Planul de ocupare a funcţiilor publice stabileşte: a) numărul funcţiilor publice rezervate promovării funcţionarilor publici care îndeplinesc condiţiile legale; b) numărul funcţiilor publice care vor fi rezervate absolvenţilor programelor de formare specializată în administraţia publică, organizate de Institutul Naţional de Administraţie sau de instituţii similare din străinătate; c) numărul funcţiilor publice care vor fi ocupate prin concurs; d) numărul funcţiilor publice care vor fi înfiinţate; e) numărul funcţiilor publice care vor fi supuse reorganizării; f) numărul maxim de funcţii publice pe fiecare clasă, categorie şi pe grade profesionale; g) numărul maxim al funcţiilor publice de conducere. (2) Planul prevăzut la alin. (1) se elaborează de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, cu consultarea organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel naţional, şi se supune spre aprobare Guvernului.  +  Articolul 22Gestiunea curentă a resurselor umane şi a funcţiilor publice este organizată şi realizată, în cadrul fiecărei autorităţi şi instituţii publice, de către un compartiment specializat, care colaborează direct cu Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.  +  Secţiunea a 2-a Evidenţa funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici  +  Articolul 23 (1) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici administrează evidenţa naţională a funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici, pe baza datelor transmise de autorităţile şi instituţiile publice. (2) Evidenţa funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice se ţine de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici. (3) În scopul asigurării gestionării eficiente a resurselor umane, precum şi pentru urmărirea carierei funcţionarului public, autorităţile şi instituţiile publice întocmesc dosarul profesional pentru fiecare funcţionar public. (4) Formatul standard al evidenţei funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici, precum şi conţinutul dosarului profesional se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.  +  Articolul 24 (1) Autorităţile şi instituţiile publice răspund de întocmirea şi actualizarea dosarelor profesionale ale funcţionarilor publici şi asigură păstrarea acestora în condiţii de siguranţă. (2) În cazurile de transfer sau de încetare a raporturilor de serviciu, autoritatea sau instituţia publică păstrează o copie a dosarului profesional şi înmânează originalul funcţionarului public, pe bază de semnătură. (3) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a comunică Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în termen de 10 zile lucrătoare, orice modificare intervenită în situaţia funcţionarilor publici. (4) Persoanele care au acces la datele cuprinse în evidenţa naţională a funcţiilor publice şi a funcţionarilor publici, precum şi la dosarul profesional al funcţionarului public au obligaţia de a păstra confidenţialitatea datelor cu caracter personal, în condiţiile legii. (5) La solicitarea funcţionarului public, autoritatea sau instituţia publică este obligată să elibereze un document care să ateste activitatea desfăşurată de acesta, vechimea în muncă, în specialitate şi în funcţia publică.  +  Capitolul V Drepturi şi îndatoriri  +  Secţiunea 1 Drepturile funcţionarilor publici  +  Articolul 25 (1) Dreptul la opinie al funcţionarilor publici este garantat. (2) Este interzisă orice discriminare între funcţionarii publici pe criterii politice, de apartenenţă sindicală, convingeri religioase, etnice, de sex, orientare sexuală, stare materială, origine socială sau de orice altă asemenea natură.  +  Articolul 26Funcţionarul public are dreptul de a fi informat cu privire la deciziile care se iau în aplicarea prezentului statut şi care îl vizează în mod direct.  +  Articolul 27 (1) Dreptul de asociere sindicală este garantat funcţionarilor publici, cu excepţia celor care sunt numiţi în categoria înalţilor funcţionari publici, funcţionarilor publici de conducere şi altor categorii de funcţionari publici cărora le este interzis acest drept prin statute speciale. (2) Funcţionarii publici, cu excepţia celor prevăzuţi la alin. (1), pot, în mod liber, să înfiinţeze organizaţii sindicale, să adere la ele şi să exercite orice mandat în cadrul acestora. (3) Funcţionarii publici se pot asocia în organizaţii profesionale sau în alte organizaţii având ca scop reprezentarea intereselor proprii, promovarea pregătirii profesionale şi protejarea statutului lor.  +  Articolul 28Funcţionarilor publici le este recunoscut dreptul la grevă, în condiţiile legii, cu respectarea principiului continuităţii şi celerităţii serviciului public.  +  Articolul 29 (1) Pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de bază; b) sporul pentru vechime în muncă; c) suplimentul postului; d) suplimentul gradului. (2) Funcţionarii publici beneficiază de prime şi alte drepturi salariale, în condiţiile legii. (3) Salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare pentru funcţionarii publici.  +  Articolul 30Funcţionarii publici care, potrivit legii, sunt obligaţi să poarte uniformă în timpul serviciului o primesc gratuit.  +  Articolul 31 (1) Funcţionarii publici au dreptul de a-şi perfecţiona în mod continuu pregătirea profesională. (2) Pe perioada în care funcţionarii publici urmează forme de perfecţionare profesională, beneficiază de drepturile salariale cuvenite, în situaţia în care acestea sunt: a) organizate la iniţiativa ori în interesul autorităţii sau instituţiei publice; b) urmate la iniţiativa funcţionarului public, cu acordul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice; c) organizate de Institutul Naţional de Administraţie, de centrele regionale de formare continuă pentru administraţia publică locală, în condiţiile legii, sau de alte instituţii specializate din ţară sau străinătate. (3) În cazul în care formarea şi perfecţionarea profesională, în formele prevăzute la alin. (2), se organizează în afara localităţii unde îşi are sediul autoritatea sau instituţia publică, funcţionarii publici beneficiază de drepturile de delegare, în condiţiile legii. (4) Pentru acoperirea cheltuielilor programelor de formare şi perfecţionare profesională a funcţionarilor publici, organizate în condiţiile alin. (2) lit. a) şi c), autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să prevadă în bugetul anual propriu sumele necesare pentru cheltuielile respective.  +  Articolul 32 (1) Durata normală a timpului de lucru pentru funcţionarii publici este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână. (2) Pentru orele lucrate din dispoziţia conducătorului autorităţii sau instituţiei publice peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele de sărbători legale ori declarate zile nelucrătoare funcţionarii publici de execuţie au dreptul la recuperare sau la plata majorată cu un spor de 100% din salariul de bază. Numărul orelor plătite cu sporul de 100% nu poate depăşi 360 într-un an*).___________ Notă *) Conform Legii bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 şi Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 nr. 519/2003, aplicarea prevederilor art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare, se suspendă până la data de 31 decembrie 2004.Pe perioada suspendării, munca prestată peste durata normală a timpului de lucru se compensează în condiţiile art. 31 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 123/2003 privind creşterile salariale ce se vor acorda personalului din sectorul bugetar.  +  Articolul 33Funcţionarii publici, cu excepţia funcţionarilor publici civili din ministerele privind apărarea naţională, ordinea publică şi siguranţa naţională, pot fi aleşi sau numiţi într-o funcţie de demnitate publică, în condiţiile legii.  +  Articolul 34 (1) Funcţionarii publici au dreptul, în condiţiile legii, la concediu de odihnă, la concedii medicale şi la alte concedii. (2) Funcţionarul public are dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat*).__________ Notă *) Conform Legii bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003 şi Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004 nr. 519/2003, aplicarea prevederilor din actele normative în vigoare referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediul de odihnă se suspendă până la data de 31 decembrie 2004.  +  Articolul 35În perioada concediilor de boală, a concediilor de maternitate şi a celor pentru creşterea şi îngrijirea copiilor, raporturile de serviciu nu pot înceta şi nu pot fi modificate decât din iniţiativa funcţionarului public în cauză.  +  Articolul 36 (1) Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să asigure funcţionarilor publici condiţii normale de muncă şi igienă, de natură să le ocrotească sănătatea şi integritatea fizică şi psihică. (2) Funcţionarilor publici li se poate aproba, în mod excepţional, pentru motive de sănătate, schimbarea compartimentului în care îşi desfăşoară activitatea. Schimbarea se poate face pe o funcţie publică corespunzătoare, dacă funcţionarul public în cauză este apt profesional să îndeplinească noile atribuţii care îi revin.  +  Articolul 37Funcţionarii publici beneficiază de asistenţă medicală, proteze şi medicamente, în condiţiile legii.  +  Articolul 38Funcţionarii publici beneficiază de pensii, precum şi de celelalte drepturi de asigurări sociale de stat, potrivit legii.  +  Articolul 39 (1) În caz de deces al funcţionarului public, membrii familiei, care au, potrivit legii, dreptul la pensie de urmaş, primesc pe o perioadă de 3 luni echivalentul salariului de bază din ultima lună de activitate a funcţionarului public decedat. (2) În cazul în care decizia pentru pensia de urmaş nu a fost emisă din vina autorităţii sau a instituţiei publice în termen de 3 luni de la data decesului, aceasta va achita în continuare drepturile prevăzute la alin. (1) până la emiterea deciziei pentru pensia de urmaş.  +  Articolul 40 (1) Funcţionarii publici beneficiază în exercitarea atribuţiilor lor de protecţia legii. (2) Autoritatea sau instituţia publică este obligată să asigure protecţia funcţionarului public împotriva ameninţărilor, violenţelor, faptelor de ultraj cărora le-ar putea fi victimă în exercitarea funcţiei publice sau în legătură cu aceasta. Pentru garantarea acestui drept, autoritatea sau instituţia publică va solicita sprijinul organelor abilitate, potrivit legii.  +  Articolul 41Autoritatea sau instituţia publică este obligată să îl despăgubească pe funcţionarul public în situaţia în care acesta a suferit, din culpa autorităţii sau a instituţiei publice, un prejudiciu material în timpul îndeplinirii atribuţiilor de serviciu.  +  Secţiunea a 2-a Îndatoririle funcţionarilor publici  +  Articolul 42 (1) Funcţionarii publici au obligaţia să îşi îndeplinească cu profesionalism, imparţialitate şi în conformitate cu legea îndatoririle de serviciu şi să se abţină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcţionarilor publici. (2) Funcţionarii publici de conducere sunt obligaţi să sprijine propunerile şi iniţiativele motivate ale personalului din subordine, în vederea îmbunătăţirii activităţii autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi a calităţii serviciilor publice oferite cetăţenilor. (3) Funcţionarii publici au îndatorirea de a respecta normele de conduită profesională şi civică prevăzute de lege.  +  Articolul 43 (1) Funcţionarii publici au obligaţia ca, în exercitarea atribuţiilor ce le revin, să se abţină de la exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor şi preferinţelor lor politice, să nu favorizeze vreun partid politic şi să nu participe la activităţi politice în timpul programului de lucru. (2) Funcţionarilor publici le este interzis să facă parte din organele de conducere ale partidelor politice.  +  Articolul 44 (1) Funcţionarii publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuţiilor ce le revin din funcţia publică pe care o deţin, precum şi a atribuţiilor ce le sunt delegate. (2) Funcţionarul public este obligat să se conformeze dispoziţiilor primite de la superiorii ierarhici. (3) Funcţionarul public are dreptul să refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea dispoziţiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale. Dacă cel care a emis dispoziţia o formulează în scris, funcţionarul public este obligat să o execute, cu excepţia cazului în care aceasta este vădit ilegală. Funcţionarul public are îndatorirea să aducă la cunoştinţă superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziţia, astfel de situaţii.  +  Articolul 45Funcţionarii publici au obligaţia să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu, precum şi confidenţialitatea în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele de care iau cunoştinţă în exercitarea funcţiei publice, în condiţiile legii, cu excepţia informaţiilor de interes public.  +  Articolul 46 (1) Funcţionarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alţii, în considerarea funcţiei lor publice, daruri sau alte avantaje. (2) La numirea într-o funcţie publică, precum şi la încetarea raportului de serviciu, funcţionarii publici sunt obligaţi să prezinte, în condiţiile legii, conducătorului autorităţii sau instituţiei publice declaraţia de avere. Declaraţia de avere se actualizează anual, potrivit legii.  +  Articolul 47 (1) Funcţionarii publici au obligaţia de a rezolva, în termenele stabilite de către superiorii ierarhici, lucrările repartizate. (2) Funcţionarilor publici le este interzis să primească direct cereri a căror rezolvare intră în competenţa lor sau să discute direct cu petenţii, cu excepţia celor cărora le sunt stabilite asemenea atribuţii, precum şi să intervină pentru soluţionarea acestor cereri.  +  Articolul 48 (1) Funcţionarii publici sunt obligaţi să urmeze forme de perfecţionare profesională, organizate de Institutul Naţional de Administraţie sau alte instituţii abilitate potrivit legii, a căror durată cumulată este de minimum 7 zile pe an. (2) Funcţionarii publici care urmează programe de formare specializată în administraţia publică, cu o durată mai mare de 90 de zile, organizate de Institutul Naţional de Administraţie sau de alte instituţii similare din străinătate, finanţate din bugetul de stat sau local, sunt obligaţi să se angajeze în scris că vor lucra în administraţia publică cel puţin 5 ani de la terminarea programelor. (3) În cazul nerespectării angajamentului, funcţionarii publici sunt obligaţi să restituie instituţiei sau autorităţii publice contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfecţionare, calculate în condiţiile legii. (4) Prevederile alin. (3) se aplică şi în cazul în care persoanele care au urmat o formă de perfecţionare în condiţiile alin. (2) şi ale art. 31 alin. (2) şi nu au absolvit-o din vina lor. În acest caz, funcţionarii publici sunt obligaţi să restituie drepturile salariale primite pe această perioadă. (5) Prevederile alin. (4) nu se aplică în cazul în care funcţionarul public nu mai deţine funcţia publică din motive neimputabile acestuia.  +  Articolul 49Funcţionarii publici au obligaţia să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese şi al incompatibilităţilor, stabilite potrivit legii.  +  Capitolul VI Cariera funcţionarilor publici  +  Secţiunea 1 Recrutarea funcţionarilor publici  +  Articolul 50Poate ocupa o funcţie publică persoana care îndeplineşte următoarele condiţii: a) are cetăţenia română şi domiciliul în România; b) cunoaşte limba română, scris şi vorbit; c) are vârsta de minimum 18 ani împliniţi; d) are capacitate deplină de exerciţiu; e) are o stare de sănătate corespunzătoare funcţiei publice pentru care candidează, atestată pe bază de examen medical de specialitate; f) îndeplineşte condiţiile de studii prevăzute de lege pentru funcţia publică; g) îndeplineşte condiţiile specifice pentru ocuparea funcţiei publice; h) nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, de serviciu sau în legătură cu serviciul, care împiedică înfăptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie, care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea; i) nu a fost destituită dintr-o funcţie publică în ultimii 7 ani; j) nu a desfăşurat activitate de poliţie politică, astfel cum este definită prin lege.  +  Articolul 51 (1) Ocuparea funcţiilor publice vacante se poate face prin promovare, transfer, redistribuire şi concurs. (2) Condiţiile de participare şi procedura de organizare a concursului vor fi stabilite în condiţiile prezentei legi, iar concursul va fi organizat şi gestionat astfel: a) de către comisia de concurs prevăzută la art. 17 alin. (2), pentru înalţii funcţionari publici; b) de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, pentru ocuparea funcţiilor publice de conducere vacante, cu excepţia funcţiilor publice de şef birou şi şef serviciu; c) de către autorităţi şi instituţii publice din administraţia publică centrală şi locală, pentru ocuparea funcţiilor publice de şef birou şi şef serviciu, precum şi pentru ocuparea funcţiilor publice de execuţie şi, respectiv, funcţiile publice specifice vacante, cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici; d) de către Institutul Naţional de Administraţie, cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, pentru admiterea la programele de formare specializată în administraţia publică, organizate în scopul numirii într-o funcţie publică. (3) Concursul are la bază principiul competiţiei deschise, transparenţei, meritelor profesionale şi competenţei, precum şi cel al egalităţii accesului la funcţiile publice pentru fiecare cetăţean care îndeplineşte condiţiile legale. (4) Condiţiile de desfăşurare a concursului vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, cu cel puţin 30 de zile înainte de data desfăşurării concursului. (5) Persoanele care participă la concursul organizat potrivit dispoziţiilor prevăzute la art. 21 alin. (1) lit. c) trebuie să îndeplinească condiţiile de vechime în specialitatea funcţiilor publice, prevăzute de prezenta lege. (6) Procedura de organizare şi desfăşurare a concursurilor în condiţiile prezentului articol se stabileşte prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, conform principiilor şi condiţiilor stabilite prin prezenta lege.  +  Secţiunea a 2-a Perioada de stagiu  +  Articolul 52 (1) Perioada de stagiu are ca obiect verificarea aptitudinilor profesionale în îndeplinirea atribuţiilor şi responsabilităţilor unei funcţii publice, formarea practică a funcţionarilor publici debutanţi, precum şi cunoaşterea de către aceştia a specificului administraţiei publice şi a exigenţelor acesteia. (2) Durata perioadei de stagiu este de 12 luni pentru funcţionarii publici de execuţie din clasa I, 8 luni pentru cei din clasa a II-a şi 6 luni pentru cei din clasa a III-a. (3) Perioada în care o persoană a urmat şi a promovat programe de formare specializată în administraţia publică, pentru numirea într-o funcţie publică definitivă, este asimilată perioadei de stagiu.  +  Articolul 53 (1) La terminarea perioadei de stagiu, pe baza rezultatului evaluării realizate, funcţionarul public debutant va fi: a) numit funcţionar public de execuţie definitiv în clasa corespunzătoare studiilor absolvite, în funcţiile publice prevăzute la art. 13, în gradul profesional asistent; b) eliberat din funcţia publică, în cazul în care a obţinut la evaluarea activităţii calificativul "necorespunzător". (2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), precum şi în situaţia nepromovării programelor de formare specializată în administraţia publică, pentru numirea într-o funcţie publică definitivă, perioada de stagiu nu constituie vechime în funcţia publică.  +  Secţiunea a 3-a Numirea funcţionarilor publici  +  Articolul 54 (1) Numirea în funcţiile publice din categoria înalţilor funcţionari publici se face în conformitate cu dispoziţiile art. 17 alin. (1). (2) Numirea în funcţiile publice pentru care se organizează concurs în condiţiile art. 51 alin. (2) lit. b) şi d) se face prin actul administrativ emis de către conducătorii autorităţilor sau instituţiilor publice din administraţia publică centrală şi locală, la propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. (3) Numirea în funcţiile publice pentru care se organizează concurs în condiţiile art. 51 alin. (2) lit. c) se face prin actul administrativ emis de către conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice din administraţia publică centrală şi locală. (4) Actul administrativ de numire are formă scrisă şi trebuie să conţină temeiul legal al numirii, numele funcţionarului public, denumirea funcţiei publice, data de la care urmează să exercite funcţia publică, drepturile salariale, precum şi locul de desfăşurare a activităţii. (5) Fişa postului aferentă funcţiei publice se anexează la actul administrativ de numire, iar o copie a acesteia se înmânează funcţionarului public. (6) La intrarea în corpul funcţionarilor publici, funcţionarul public depune jurământul de credinţă în termen de trei zile de la emiterea actului de numire în funcţia publică definitivă. Jurământul are următoarea formulă: "Jur să respect Constituţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, să aplic în mod corect şi fără părtinire legile ţării, să îndeplinesc conştiincios îndatoririle ce îmi revin în funcţia publică în care am fost numit, să păstrez secretul profesional şi să respect normele de conduită profesională şi civică. Aşa să-mi ajute Dumnezeu". Formula religioasă de încheiere va respecta libertatea convingerilor religioase. (7) Refuzul depunerii jurământului prevăzut la alin. (6) se consemnează în scris şi atrage revocarea actului administrativ de numire în funcţia publică.  +  Secţiunea a 4-a Promovarea funcţionarilor publici şi evaluarea performanţelor profesionale  +  Articolul 55În carieră funcţionarul public beneficiază de dreptul de a promova în funcţia publică şi de a avansa în gradele de salarizare.  +  Articolul 56 (1) Promovarea este modalitatea de dezvoltare a carierei prin ocuparea unei funcţii publice superioare vacante. (2) Promovarea într-o funcţie publică superioară vacantă se face prin concurs sau examen.  +  Articolul 57 (1) Pentru a participa la concursul pentru promovarea într-o funcţie publică de execuţie din gradul profesional principal, funcţionarii publici trebuie să îndeplinească următoarele condiţii minime: a) să aibă o vechime minimă de 2 ani în funcţiile publice de execuţie din gradul profesional asistent, în clasa corespunzătoare studiilor absolvite; b) să fi obţinut, la evaluarea performanţelor profesionale individuale din ultimii 2 ani, cel puţin calificativul "foarte bun"; c) să îndeplinească cerinţele specifice prevăzute în fişa postului. (2) Pentru a participa la concursul pentru promovarea într-o funcţie publică de execuţie din gradul profesional superior, funcţionarii publici trebuie să îndeplinească următoarele condiţii minime: a) să aibă o vechime minimă de 2 ani în funcţiile publice de execuţie din gradul profesional principal sau 4 ani în funcţiile publice de execuţie din gradul profesional asistent, în clasa corespunzătoare studiilor absolvite; b) să fi obţinut, la evaluarea performanţelor profesionale individuale din ultimii 2 ani, cel puţin calificativul "foarte bun"; c) să îndeplinească cerinţele specifice prevăzute în fişa postului.  +  Articolul 58 (1) Au dreptul de a participa la concursul organizat în vederea ocupării funcţiilor publice de conducere vacante persoanele care îndeplinesc următoarele condiţii: a) sunt absolvente ale programelor de formare specializată şi perfecţionare în administraţia publică, organizate de către Institutul Naţional de Administraţie, centrele regionale de formare continuă pentru administraţia publică locală, precum şi de alte instituţii specializate, din ţară sau străinătate; b) au fost numite într-o funcţie publică din clasa I; c) îndeplinesc cerinţele specifice prevăzute în fişa postului, precum şi condiţiile de vechime prevăzute la alin. (2). (2) Pentru ocuparea funcţiilor de conducere vacante trebuie îndeplinite următoarele condiţii de vechime în specialitatea studiilor necesare exercitării funcţiei publice: a) minimum 2 ani, pentru funcţiile publice de şef birou, şef serviciu şi secretar al comunei; b) minimum 5 ani, pentru funcţiile publice prevăzute la art. 12, cu excepţia celor prevăzute la lit. a).  +  Articolul 59În urma dobândirii unei diplome de studii de nivel superior în specialitatea în care îşi desfăşoară activitatea, funcţionarii publici de execuţie au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea unei funcţii publice vacante într-o clasă superioară celei în care sunt încadraţi.  +  Articolul 60 (1) Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici se face anual. (2) Procedura de evaluare are ca scop: a) avansarea în gradele de salarizare; b) retrogradarea în gradele de salarizare; c) promovarea într-o funcţie publică superioară; d) eliberarea din funcţia publică; e) stabilirea cerinţelor de formare profesională a funcţionarilor publici. (3) În urma evaluării performanţelor profesionale individuale funcţionarului public i se acordă unul dintre următoarele calificative: "excepţional", "foarte bun", "bun", "satisfăcător", "nesatisfăcător". (4) Evaluarea performanţelor profesionale individuale ale înalţilor funcţionari publici se face de către o comisie de evaluare, compusă din cinci personalităţi, recunoscute ca specialişti în administraţia publică, propuse de ministrul administraţiei şi internelor şi numite prin decizie a primuluiministru. (5) Metodologia de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, după consultarea organizaţiilor sindicale ale funcţionarilor publici, reprezentative la nivel naţional.  +  Capitolul VII Acorduri colective. Comisii paritare  +  Articolul 61 (1) Autorităţile şi instituţiile publice pot încheia anual, în condiţiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcţionarilor publici sau cu reprezentanţii funcţionarilor publici, care să cuprindă numai măsuri referitoare la: a) constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă; b) sănătatea şi securitatea în muncă; c) programul zilnic de lucru; d) perfecţionarea profesională; e) alte măsuri decât cele prevăzute de lege, referitoare la protecţia celor aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale. (2) În cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcţionarii publici nu sunt organizaţi în sindicat, acordul se încheie cu reprezentanţii funcţionarilor publici din respectiva autoritate sau instituţie publică, desemnaţi în condiţiile legii. (3) Autoritatea sau instituţia publică va furniza sindicatelor reprezentative sau reprezentanţilor funcţionarilor publici informaţiile necesare pentru încheierea acordurilor privind raporturile de serviciu, în condiţiile legii.  +  Articolul 62 (1) În cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice se constituie comisii paritare. În funcţie de numărul funcţionarilor publici din cadrul autorităţii sau instituţiei publice, comisia paritară se poate constitui în cadrul acesteia sau pentru mai multe autorităţi sau instituţii publice. (2) În alcătuirea comisiei paritare intră un număr egal de reprezentanţi desemnaţi de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice şi de sindicatul reprezentativ al funcţionarilor publici. În cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcţionarii publici nu sunt organizaţi în sindicat, reprezentanţii lor vor fi desemnaţi prin votul majorităţii funcţionarilor publici din respectiva autoritate sau instituţie publică. (3) Reprezentanţii funcţionarilor publici în comisia paritară pot să fie desemnaţi din rândul funcţionarilor publici aleşi în organele de conducere ale sindicatului reprezentativ sau din rândul reprezentanţilor funcţionarilor publici aleşi pentru negocierea acordurilor cu conducerea autorităţii sau instituţiei publice. (4) În cazul constituirii unei comisii paritare comune pentru mai multe autorităţi sau instituţii publice, aceasta va fi compusă dintr-un număr egal de reprezentanţi ai acestor autorităţi sau instituţii publice, desemnaţi în condiţiile alin. (2).  +  Articolul 63 (1) Comisiile paritare sunt consultate la negocierea de către autorităţile şi instituţiile publice a acordurilor cu sindicatele reprezentative ale funcţionarilor publici sau cu reprezentanţii acestora. (2) Comisiile paritare participă la stabilirea măsurilor de îmbunătăţire a activităţii autorităţilor şi instituţiilor publice pentru care sunt constituite. (3) Comisiile paritare urmăresc permanent realizarea acordurilor stabilite între sindicatele reprezentative sau reprezentanţii funcţionarilor publici cu autorităţile sau instituţiile publice. (4) Comisia paritară întocmeşte rapoarte trimestriale cu privire la respectarea prevederilor acordurilor încheiate în condiţiile legii, pe care le comunică conducerii autorităţii sau instituţiei publice, precum şi conducerii sindicatelor reprezentative ale funcţionarilor publici.  +  Capitolul VIII Sancţiunile disciplinare şi răspunderea funcţionarilor publici  +  Articolul 64Încălcarea de către funcţionarii publici, cu vinovăţie, a îndatoririlor de serviciu atrage răspunderea disciplinară, contravenţională, civilă sau penală, după caz.  +  Articolul 65 (1) Încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţin şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea disciplinară a acestora. (2) Constituie abateri disciplinare următoarele fapte: a) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor; b) neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor; c) absenţe nemotivate de la serviciu; d) nerespectarea în mod repetat a programului de lucru; e) intervenţiile sau stăruinţele pentru soluţionarea unor cereri în afara cadrului legal; f) nerespectarea secretului profesional sau a confidenţialităţii lucrărilor cu acest caracter; g) manifestări care aduc atingere prestigiului autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea; h) desfăşurarea în timpul programului de lucru a unor activităţi cu caracter politic; i) refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu; j) încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţii stabilite prin lege pentru funcţionarii publici; k) stabilirea de către funcţionarii publici de execuţie de relaţii directe cu petenţii în vederea soluţionării cererilor acestora. (3) Sancţiunile disciplinare sunt: a) mustrare scrisă; b) diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioadă de până la 3 luni; c) suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, după caz, de promovare în funcţia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani; d) trecerea într-o funcţie publică inferioară pe o perioadă de până la un an, cu diminuarea corespunzătoare a salariului; e) destituirea din funcţia publică. (4) La individualizarea sancţiunii disciplinare se va ţine seama de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care aceasta a fost săvârşită, gradul de vinovăţie şi consecinţele abaterii, comportarea generală în timpul serviciului a funcţionarului public, precum şi de existenţa în antecedentele acestuia a altor sancţiuni disciplinare care nu au fost radiate în condiţiile prezentei legi. (5) Sancţiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 6 luni de la data săvârşirii abaterilor.  +  Articolul 66 (1) Sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 65 alin. (3) lit. a) se poate aplica direct de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, la propunerea conducătorului compartimentului în care funcţionează cel în cauză. (2) Sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 65 alin. (3) lit. b)-e) se aplică de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, la propunerea comisiei de disciplină. (3) Sancţiunile disciplinare pentru înalţii funcţionari publici se aplică prin decizie a primului-ministru, prin ordin al ministrului ori, după caz, al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice centrale, pentru cei prevăzuţi la art. 11 lit. g), la propunerea comisiei de disciplină. (4) Sancţiunile disciplinare nu pot fi aplicate decât după cercetarea prealabilă a faptei săvârşite şi după audierea funcţionarului public. Audierea funcţionarului public trebuie consemnată în scris, sub sancţiunea nulităţii. Refuzul funcţionarului public de a se prezenta la audieri sau de a semna o declaraţie privitoare la abaterile disciplinare care i se impută se consemnează într-un proces-verbal.  +  Articolul 67 (1) În cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice se constituie comisii de disciplină. În funcţie de numărul funcţionarilor publici din cadrul fiecărei autorităţi sau instituţii publice, comisia de disciplină se poate constitui pentru o singură autoritate sau instituţie publică sau pentru mai multe. (2) În alcătuirea comisiei de disciplină intră un număr egal de reprezentanţi desemnaţi de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice şi de sindicatul reprezentativ al funcţionarilor publici. În cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcţionarii publici nu sunt organizaţi în sindicat, reprezentanţii vor fi desemnaţi prin votul majorităţii funcţionarilor publici din respectiva autoritate sau instituţie publică. (3) Fiecare comisie de disciplină are un preşedinte, care nu face parte din reprezentanţii prevăzuţi la alin. (2), desemnat de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, cu consultarea sindicatului reprezentativ sau, după caz, a funcţionarilor publici. (4) În cazul constituirii unei comisii de disciplină comune pentru mai multe autorităţi sau instituţii publice, aceasta va fi compusă dintr-un număr egal de reprezentanţi ai acestor autorităţi sau instituţii publice, desemnaţi în condiţiile alin. (2). În acest caz, preşedintele comisiei de disciplină se desemnează în condiţiile alin. (3), pe baza propunerii comune a conducătorilor autorităţilor şi instituţiilor publice. (5) Comisia de disciplină pentru înalţii funcţionari publici este compusă din 7 înalţi funcţionari publici. (6) Comisiile de disciplină sunt competente să cerceteze faptele sesizate ca abateri disciplinare şi să propună sancţiunea aplicabilă funcţionarilor publici din autorităţile sau instituţiile publice respective. (7) Modul de constituire a comisiilor de disciplină, componenţa, atribuţiile, modul de sesizare şi procedura de lucru a acestora se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.  +  Articolul 68Funcţionarul public nemulţumit de sancţiunea aplicată se poate adresa instanţei de contencios administrativ, solicitând anularea sau modificarea, după caz, a ordinului sau dispoziţiei de sancţionare.  +  Articolul 69 (1) Pentru evidenţierea situaţiei disciplinare a funcţionarului public, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici va elibera un cazier administrativ, conform bazei de date pe care o administrează. (2) Cazierul administrativ este un act care cuprinde sancţiunile disciplinare aplicate funcţionarului public şi care nu au fost radiate în condiţiile legii. (3) Cazierul administrativ este necesar în următoarele cazuri: a) desemnarea unui funcţionar public ca membru în comisia de concurs pentru recrutarea funcţionarilor publici; b) desemnarea unui funcţionar public în calitate de preşedinte şi membru în comisia de disciplină; c) desemnarea unui funcţionar public ca membru în comisia paritară; d) ocuparea unei funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici sau categoriei funcţionarilor publici de conducere; e) în orice alte situaţii prevăzute de lege. (4) Cazierul administrativ este eliberat la solicitarea: a) funcţionarului public interesat; b) conducătorului autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea; c) preşedintelui comisiei de disciplină; d) altor persoane prevăzute de lege.  +  Articolul 70 (1) Sancţiunile disciplinare se radiază de drept, după cum urmează: a) în termen de 6 luni de la aplicare, sancţiunea disciplinară prevăzută la art. 65 alin. (3) lit. a); b) în termen de un an de la expirarea termenului pentru care au fost aplicate, sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 65 alin. (3) lit. b)-d); c) în termen de 7 ani de la aplicare, sancţiunea prevăzută la art. 65 alin. (3) lit. e). (2) Radierea sancţiunilor disciplinare prevăzute la alin. (1) lit. a) şi b) se constată prin act administrativ al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice.  +  Articolul 71 (1) Răspunderea contravenţională a funcţionarilor publici se angajează în cazul în care aceştia au săvârşit o contravenţie în timpul şi în legătură cu sarcinile de serviciu. (2) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii funcţionarul public se poate adresa cu plângere la judecătoria în a cărei circumscripţie îşi are sediul autoritatea sau instituţia publică în care este numit funcţionarul public sancţionat.  +  Articolul 72Răspunderea civilă a funcţionarului public se angajează: a) pentru pagubele produse cu vinovăţie patrimoniului autorităţii sau instituţiei publice în care funcţionează; b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituţia publică, în calitate de comitent, unor terţe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.  +  Articolul 73 (1) Repararea pagubelor aduse autorităţii sau instituţiei publice în situaţiile prevăzute la art. 72 lit. a) şi b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice a unui ordin sau a unei dispoziţii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situaţia prevăzută la lit. c) a aceluiaşi articol, pe baza hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile. (2) Împotriva ordinului sau dispoziţiei de imputare funcţionarul public în cauză se poate adresa instanţei de contencios administrativ. (3) Dreptul conducătorului autorităţii sau instituţiei publice de a emite ordinul sau dispoziţia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.  +  Articolul 74 (1) Răspunderea funcţionarului public pentru infracţiunile săvârşite în timpul serviciului sau în legătură cu atribuţiile funcţiei publice pe care o ocupă se angajează potrivit legii penale. (2) În cazul în care s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru săvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevăzute la art. 50 lit. h), conducătorul autorităţii sau instituţiei publice va dispune suspendarea funcţionarului public din funcţia publică pe care o deţine. (3) Dacă se dispune scoaterea de sub urmărire penală ori încetarea urmăririi penale, precum şi în cazul în care instanţa judecătorească dispune achitarea sau încetarea procesului penal, suspendarea din funcţia publică încetează, iar funcţionarul public respectiv va fi reintegrat în funcţia publică deţinută anterior şi îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare. (4) În situaţia în care nu sunt întrunite condiţiile pentru angajarea răspunderii penale, iar fapta funcţionarului public poate fi considerată abatere disciplinară, va fi sesizată comisia de disciplină competentă.  +  Capitolul IX Modificarea, suspendarea şi încetarea raportului de serviciu  +  Secţiunea 1 Modificarea raportului de serviciu  +  Articolul 75Modificarea raportului de serviciu are loc prin: a) delegare; b) detaşare; c) transfer; d) mutarea în cadrul altui compartiment al autorităţii sau instituţiei publice; e) exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere.  +  Articolul 76 (1) Delegarea se dispune în interesul autorităţii sau instituţiei publice în care este încadrat funcţionarul public, pe o perioadă de cel mult 60 de zile calendaristice într-un an. (2) Funcţionarul public poate refuza delegarea dacă se află în una dintre următoarele situaţii: a) graviditate; b) îşi creşte singur copilul minor; c) starea sănătăţii, dovedită cu certificat medical, face contraindicată delegarea. (3) Delegarea pe o perioadă mai mare de 60 de zile calendaristice în cursul unui an se poate dispune numai cu acordul scris al funcţionarului public. Măsura se poate dispune pentru o perioadă de cel mult 90 de zile calendaristice într-un an. (4) Pe timpul delegării funcţionarul public îşi păstrează funcţia publică şi salariul, iar autoritatea sau instituţia publică care îl deleagă este obligată să suporte costul integral al transportului, cazării şi al indemnizaţiei de delegare.  +  Articolul 77 (1) Detaşarea se dispune în interesul autorităţii sau instituţiei publice în care urmează să îşi desfăşoare activitatea funcţionarul public, pentru o perioadă de cel mult 6 luni. În cursul unui an calendaristic un funcţionar public poate fi detaşat mai mult de 6 luni numai cu acordul său scris. (2) Detaşarea se poate dispune doar dacă pregătirea profesională a funcţionarului public corespunde atribuţiilor şi responsabilităţilor funcţiei publice pe care urmează să fie detaşat. (3) Funcţionarul public poate refuza detaşarea dacă se află în una dintre următoarele situaţii: a) graviditate; b) îşi creşte singur copilul minor; c) starea sănătăţii, dovedită cu certificat medical, face contraindicată detaşarea; d) detaşarea se face într-o localitate în care nu i se asigură condiţii corespunzătoare de cazare; e) este singurul întreţinător de familie; f) motive familiale temeinice justifică refuzul de a da curs detaşării. (4) Pe perioada detaşării funcţionarul public îşi păstrează funcţia publică şi salariul. Dacă salariul corespunzător funcţiei publice pe care este detaşat este mai mare, el are dreptul la acest salariu. Pe timpul detaşării în altă localitate autoritatea sau instituţia publică beneficiară este obligată să-i suporte costul integral al transportului, dus şi întors, cel puţin o dată pe lună, al cazării şi al indemnizaţiei de detaşare.  +  Articolul 78 (1) Transferul, ca modalitate de modificare a raportului de serviciu, poate avea loc între autorităţile sau instituţiile publice după cum urmează: a) în interesul serviciului; b) la cererea funcţionarului public. (2) Transferul se poate face într-o funcţie publică pentru care sunt îndeplinite condiţiile specifice prevăzute în fişa postului. (3) Transferul în interesul serviciului se poate face numai cu acordul scris al funcţionarului public transferat. În cazul transferului în interesul serviciului în altă localitate, funcţionarul public transferat are dreptul la o indemnizaţie egală cu salariul net calculat la nivelul salariului din luna anterioară celei în care se transferă, la acoperirea tuturor cheltuielilor de transport şi la un concediu plătit de 5 zile. Plata acestor drepturi se suportă de autoritatea sau instituţia publică la care de face transferul, în termen de cel mult 15 zile de la data aprobării transferului. (4) Transferul în interesul serviciului se face într-o funcţie publică echivalentă cu funcţia publică deţinută de funcţionarul public. (5) Transferul la cerere se face într-o funcţie publică echivalentă, în urma aprobării cererii de transfer a funcţionarului public de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice la care se solicită transferul.  +  Articolul 79 (1) Mutarea în cadrul altui compartiment al autorităţii sau instituţiei publice poate fi definitivă sau temporară. (2) Mutarea definitivă în cadrul altui compartiment se aprobă, cu acordul scris al funcţionarului public, de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public. (3) Mutarea temporară în cadrul altui compartiment se dispune motivat, în interesul autorităţii sau instituţiei publice, de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an, cu respectarea pregătirii profesionale şi a salariului pe care îl are funcţionarul public.  +  Articolul 80 (1) Exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere vacante se realizează prin promovarea temporară a unui funcţionar public care îndeplineşte condiţiile specifice pentru ocuparea acestei funcţii publice. (2) Măsura prevăzută la alin. (1) se dispune de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, pe o perioadă de maximum 6 luni, cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. (3) Exercitarea cu caracter temporar a unei funcţii publice de conducere al cărei titular este suspendat în condiţiile prezentei legi se realizează prin promovarea temporară, pe durata suspendării titularului, a unui funcţionar public care îndeplineşte condiţiile specifice pentru ocuparea acestei funcţii publice. (4) Măsura prevăzută la alin. (3) se dispune de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice. (5) Dacă salariul corespunzător funcţiei publice pe care este delegat să o exercite este mai mare, funcţionarul public are dreptul la acest salariu.  +  Secţiunea a 2-a Suspendarea raportului de serviciu  +  Articolul 81 (1) Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul public se află în una dintre următoarele situaţii: a) este numit sau ales într-o funcţie de demnitate publică, pentru perioada respectivă; b) este încadrat la cabinetul unui demnitar; c) este desemnat de către autoritatea sau instituţia publică să desfăşoare activităţi în cadrul unor misiuni diplomatice ale României ori în cadrul unor organisme sau instituţii internaţionale, pentru perioada respectivă; d) desfăşoară activitate sindicală pentru care este prevăzută suspendarea, în condiţiile legii; e) efectuează stagiul militar, serviciul militar alternativ, este concentrat sau mobilizat; f) este arestat preventiv; g) efectuează tratament medical în străinătate, dacă funcţionarul public nu se află în concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă, precum şi pentru însoţirea soţului sau, după caz, a soţiei ori a unei rude până la gradul I inclusiv, în condiţiile legii; h) se află în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, în condiţiile legii; i) carantină, în condiţiile legii; j) concediu de maternitate, în condiţiile legii; k) este dispărut, iar dispariţia a fost constatată prin hotărâre judecătorească irevocabilă; l) forţa majoră; m) în alte cazuri expres prevăzute de lege. (2) În termen de 5 zile calendaristice de la data încetării motivului de suspendare de drept, funcţionarul public este obligat să informeze în scris conducătorul autorităţii sau instituţiei publice despre acest fapt. (3) Conducătorul autorităţii sau instituţiei publice are obligaţia să asigure, în termen de 5 zile, condiţiile necesare reluării activităţii de către funcţionarul public.  +  Articolul 82 (1) Raportul de serviciu se suspendă la iniţiativa funcţionarului public în următoarele situaţii: a) concediu pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, până la împlinirea vârstei de 3 ani, în condiţiile legii; b) concediu pentru îngrijirea copilului bolnav în vârstă de până la 7 ani sau, în cazul copilului cu handicap pentru afecţiunile intercurente, până la împlinirea vârstei de 18 ani; c) desfăşurarea unei activităţi în cadrul unor organisme sau instituţii internaţionale, în alte situaţii decât cele prevăzute la art. 81 alin. (1) lit. c); d) pentru participare la campania electorală; e) pentru participarea la grevă, în condiţiile legii. (2) Raportul de serviciu se poate suspenda la cererea motivată a funcţionarului public. (3) Cererea de suspendare a raportului de serviciu se face în scris cu cel puţin 15 zile calendaristice înainte de data când se solicită suspendarea. (4) Suspendarea raportului de serviciu se constată în cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi la art. 81 alin. (1) lit. c), precum şi în alte cazuri reglementate prin legi speciale, respectiv se aprobă în cazul prevăzut la alin. (2), prin act administrativ al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice. (5) Dispoziţiile art. 81 alin. (2) se aplică în mod corespunzător şi pentru cazurile prevăzute la alin. (1) şi (2).  +  Articolul 83 (1) Reluarea activităţii se dispune prin act administrativ al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice. (2) Actul administrativ prin care se constată, respectiv se aprobă suspendarea raportului de serviciu, precum şi cel prin care se dispune reluarea activităţii de către funcţionarul public se comunică Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în termen de 10 zile lucrătoare de la data emiterii. (3) Pe perioada suspendării raportului de serviciu autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia să rezerve postul aferent funcţiei publice. Ocuparea acestuia se face, pe o perioadă determinată, de un funcţionar public din corpul de rezervă. În situaţia în care în corpul de rezervă nu există funcţionari publici care să îndeplinească cerinţele specifice, postul poate fi ocupat în baza unui contract individual de muncă pe o perioadă egală cu perioada suspendării raporturilor de serviciu.  +  Secţiunea a 3-a Încetarea raportului de serviciu  +  Articolul 84 (1) Încetarea raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici are loc în următoarele condiţii: a) de drept; b) prin acordul părţilor, consemnat în scris; c) prin eliberare din funcţia publică; d) prin destituire din funcţia publică; e) prin demisie. (2) Raportul de serviciu încetează de drept: a) la data decesului funcţionarului public; b) la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de declarare a morţii funcţionarului public; c) dacă funcţionarul public nu mai îndeplineşte una dintre condiţiile prevăzute la art. 50 lit. a), d) şi f); d) la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă ori invaliditate a funcţionarului public; e) ca urmare a constatării nulităţii absolute a actului administrativ de numire în funcţia publică, de la data la care nulitatea a fost constatată prin hotărâre judecătorească definitivă; f) când funcţionarul public a fost condamnat printr-o hotărâre judecătorească definitivă pentru o faptă prevăzută la art. 50 lit. h) sau prin care s-a dispus aplicarea unei sancţiuni privative de libertate, la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare; g) ca urmare a interzicerii exercitării profesiei sau a funcţiei, ca măsură de siguranţă ori ca pedeapsă complementară, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus interdicţia; h) la data expirării termenului pe care a fost exercitată, cu caracter temporar, funcţia publică. (3) Constatarea cazului de încetare de drept a raportului de serviciu se face, în termen de 5 zile lucrătoare de la intervenirea lui, prin act administrativ al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice. Actul administrativ prin care s-a constatat intervenirea unui caz de încetare de drept a raporturilor de serviciu se comunică Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în termen de 10 zile lucrătoare de la emiterea lui. (4) Conducătorul autorităţii sau instituţiei publice va dispune eliberarea din funcţia publică prin act administrativ, care se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la emitere, pentru motive neimputabile funcţionarului public, în următoarele cazuri: a) autoritatea sau instituţia publică şi-a încetat activitatea ori a fost mutată într-o altă localitate, iar funcţionarul public nu este de acord să o urmeze; b) autoritatea sau instituţia publică îşi reduce personalul ca urmare a reorganizării activităţii, prin reducerea postului ocupat de funcţionarul public; c) ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcţia publică ocupată de către funcţionarul public a unui funcţionar public eliberat sau destituit nelegal ori pentru motive neîntemeiate, de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de reintegrare; d) pentru incompetenţă profesională în cazul obţinerii calificativului "nesatisfăcător" la evaluarea performanţelor profesionale individuale; e) funcţionarul public nu mai îndeplineşte condiţia prevăzută la art. 50 lit. g); f) starea sănătăţii fizice sau/şi psihice a funcţionarului public, constatată prin decizie a organelor competente de expertiză medicală, nu îi mai permite acestuia să îşi îndeplinească atribuţiile corespunzătoare funcţiei publice deţinute. (5) Destituirea din funcţia publică se dispune prin act administrativ al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, care se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii, pentru motive imputabile funcţionarului public, în următoarele cazuri: a) ca sancţiune disciplinară, aplicată pentru săvârşirea repetată a unor abateri disciplinare sau a unei abateri disciplinare care a avut consecinţe grave; b) dacă s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate, iar funcţionarul public nu acţionează pentru încetarea acestuia într-un termen de 10 zile calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate. (6) Funcţionarul public poate să comunice încetarea raporturilor de serviciu prin demisie, notificată în scris conducătorului autorităţii sau instituţiei publice. Demisia nu trebuie motivată şi produce efecte după 30 de zile calendaristice de la înregistrare. (7) Reorganizarea activităţii, în sensul dispoziţiilor prezentei legi, constă în mutarea autorităţii sau a instituţiei publice în altă localitate ori, în cazul prevăzut la alin. (4) lit. b), în modificarea substanţială a atribuţiilor autorităţii sau instituţiei publice, precum şi a structurii organizatorice a compartimentelor. Reducerea unui post este justificată dacă atribuţiile aferente acestuia se modifică în proporţie de peste 50% sau dacă sunt modificate condiţiile specifice de ocupare a postului respectiv. (8) La încetarea raportului de serviciu funcţionarul public are îndatorirea să predea lucrările şi bunurile care i-au fost încredinţate în vederea exercitării atribuţiilor de serviciu. (9) La încetarea raportului de serviciu funcţionarul public îşi păstrează drepturile dobândite în cadrul carierei, cu excepţia cazului în care raportul de serviciu a încetat din motive imputabile acestuia. (10) Funcţionarii publici beneficiază de drepturi din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în cazul în care raporturile de serviciu le-au încetat în condiţiile prevăzute la: a) alin. (2) lit. c), cu excepţia cazului în care funcţionarul public nu mai îndeplineşte condiţia prevăzută la art. 50 lit. a); b) alin. (2) lit. e) şi h); c) alin. (4).  +  Articolul 85 (1) Autoritatea sau instituţia publică este obligată să acorde funcţionarilor publici un preaviz de 30 de zile calendaristice, în cazul eliberării din funcţia publică pentru situaţiile prevăzute la art. 84 alin. (4). (2) În perioada de preaviz conducătorul autorităţii sau instituţiei publice poate acorda celui în cauză reducerea programului de lucru, până la 4 ore zilnic, fără afectarea drepturilor salariale cuvenite.  +  Articolul 86 (1) Funcţionarii publici pot fi eliberaţi din funcţia publică în situaţiile prevăzute la art. 84 alin. (4) lit. b), c) şi e), în cazul în care nu există funcţii publice vacante corespunzătoare în cadrul autorităţii sau instituţiei publice. (2) În cazurile prevăzute la art. 84 alin. (4) lit. a)-c) şi e) autoritatea sau instituţia publică are obligaţia de a solicita Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, în perioada de preaviz, lista funcţiilor publice vacante. (3) În cazul în care există o funcţie publică vacantă, identificată în perioada de preaviz, funcţionarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere.  +  Articolul 87 (1) Redistribuirea funcţionarilor publici se face de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, astfel: a) în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice din aceeaşi localitate sau dintr-o localitate aflată la o distanţă de până la 50 km de localitatea de domiciliu; b) în cadrul autorităţilor sau instituţiilor publice din alt judeţ sau aflate la o distanţă mai mare de 50 km de localitatea de domiciliu, la cererea funcţionarului public. (2) Redistribuirea funcţionarilor publici se face pe o funcţie publică echivalentă cu funcţia publică deţinută. (3) Redistribuirea se poate face şi într-o funcţie publică inferioară vacantă, cu acordul scris al funcţionarului public. (4) Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici va asigura redistribuirea pe funcţii publice temporar vacante, ca urmare a suspendării titularului pe o perioadă de cel puţin o lună, a funcţionarilor publici din corpul de rezervă care îndeplinesc condiţiile specifice pentru ocuparea funcţiei publice respective. În cazul în care există mai mulţi funcţionari publici care îndeplinesc condiţiile specifice pentru ocuparea funcţiei publice respective, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici organizează, în colaborare cu autoritatea sau instituţia publică în cadrul căreia se află funcţia publică vacantă, o testare profesională pentru selectarea funcţionarului public care urmează să fie redistribuit. (5) Redistribuirea funcţionarilor publici din corpul de rezervă se dispune prin ordin al preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. (6) Conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice au obligaţia de a numi funcţionarii publici redistribuiţi cu caracter permanent sau temporar. (7) În cazul în care conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice refuză încadrarea funcţionarilor publici în condiţiile alin. (6), funcţionarul public se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente.  +  Articolul 88 (1) Corpul de rezervă este format din funcţionarii publici care au fost eliberaţi din funcţia publică în condiţiile art. 84 alin. (4) lit. a)-c) şi e) şi este gestionat de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici. (2) Funcţionarii publici părăsesc corpul de rezervă şi pierd calitatea de funcţionar public în următoarele situaţii: a) după împlinirea termenului de 2 ani de la data trecerii în corpul de rezervă; b) în cazul în care Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici îl redistribuie într-o funcţie publică vacantă corespunzătoare studiilor absolvite şi pregătirii profesionale, iar funcţionarul public o refuză; c) angajarea în baza unui contract de muncă pe o perioadă mai mare de 12 luni; d) la cererea funcţionarului public.  +  Articolul 89 (1) În cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcţionarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanţei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în termen de 30 de zile calendaristice de la comunicare, şi plata de către autoritatea sau instituţia publică emitentă a actului administrativ a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat funcţionarul public. (2) La solicitarea funcţionarului public, instanţa care a constatat nulitatea actului administrativ va dispune reintegrarea acestuia în funcţia publică deţinută.  +  Capitolul X Dispoziţii finale şi tranzitorii  +  Articolul 90Funcţiile publice se stabilesc pentru fiecare autoritate şi instituţie publică, în parte, de conducătorul acesteia ori prin hotărâre a consiliului judeţean sau, după caz, a consiliului local, pe baza activităţilor prevăzute la art. 2 alin. (1) şi (3) şi cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.  +  Articolul 91În unităţile administrativ-teritoriale în care persoanele aparţinând unei minorităţi naţionale deţin o pondere de peste 20% unii funcţionari publici din serviciile care au contacte direct cu cetăţenii vor cunoaşte şi limba minorităţii naţionale respective.  +  Articolul 92Cauzele având ca obiect litigii de muncă în care una dintre părţi are calitatea de funcţionar public, aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti la data intrării în vigoare a prezentului statut, vor continua să se judece potrivit legii aplicabile în momentul sesizării instanţei.  +  Articolul 93Dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum şi cu reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice.  +  Articolul 94La data intrării în vigoare a prezentei legi orice dispoziţii contrare se abrogă.NOTĂ:Reproducem mai jos art. XIV-XXV din titlul III al cărţii a II-a din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, care nu au fost cuprinse în forma republicabilă a Legii nr. 188/1999:Art. XIV - (1) Regulamentul de organizare şi funcţionare al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Administraţiei Publice, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a dispoziţiilor prezentei legi. (2) În termen de 60 de zile de la aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, autorităţile şi instituţiile publice vor transmite acesteia datele personale ale funcţionarilor publici, precum şi funcţiile publice vacante.Art. XV - (1) În termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, autorităţile şi instituţiile publice prevăzute la art. 5 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare, au obligaţia de a armoniza statutele speciale cu prevederile prezentului titlu, cu consultarea şi avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici. (2) Prin statutele speciale prevăzute la alin. (1) se pot reglementa: a) drepturi, îndatoriri şi incompatibilităţi specifice, altele decât cele prevăzute de prezenta lege; b) funcţii publice specifice. (3) În cazul statutelor speciale aplicabile serviciilor diplomatice şi consulare şi poliţiştilor, dispoziţiile speciale pot reglementa prevederi de natura celor prevăzute la alin. (2), precum şi cu privire la carieră.Art. XVI - (1) Autorităţile şi instituţiile publice din administraţia publică centrală şi locală au obligaţia: a) de a solicita avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici pentru stabilirea funcţiilor publice, până la data de 1 iunie 2003; b) de a face modificările corespunzătoare în structura organizatorică şi în statele de funcţii, stabilirea numărului maxim de funcţii publice, cu respectarea prevederilor prezentei legi, până la data de 1 iulie 2003; c) de a face reîncadrarea funcţionarilor publici, conform prevederilor prezentei legi, până la data de 15 iulie 2003. (2) Structura organizatorică a autorităţilor şi instituţiilor publice trebuie să respecte următoarele cerinţe: a) pentru constituirea unui birou este necesar un număr de minimum 5 posturi de execuţie; b) pentru constituirea unui serviciu este necesar un număr de minimum 7 posturi de execuţie; c) pentru constituirea unei direcţii este necesar un număr de minimum 15 posturi de execuţie; d) pentru constituirea unei direcţii generale este necesar un număr de minimum 25 de posturi de execuţie. (3) În cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice din administraţia publică centrală numărul funcţiilor publice din clasa I este de minimum 70% din numărul total al funcţiilor publice. (4) Numărul total al funcţiilor publice corespunzătoare, în mod cumulat, categoriei înalţilor funcţionari publici şi categoriei funcţionarilor publici de conducere din cadrul fiecărei autorităţi sau instituţii publice este de maximum 12% din numărul total al funcţiilor publice. (5) La stabilirea numărului maxim al funcţiilor publice de execuţie din cadrul autorităţii sau instituţiei publice se vor avea în vedere următoarele: a) numărul funcţiilor publice de execuţie din grad profesional superior este de maximum 20%; b) numărul funcţiilor publice de execuţie din grad profesional principal este de maximum 40%; c) numărul funcţiilor publice de execuţie din grad profesional asistent este de maximum 30%; d) numărul funcţiilor publice de execuţie din grad profesional debutant este de maximum 10%. (6) Numărul maxim al funcţiilor publice de execuţie, stabilit conform alin. (5), poate fi majorat numai în situaţii temeinic justificate de către autoritatea sau instituţia publică respectivă, cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.Art. XVII - (1) Funcţionarii publici numiţi în funcţiile publice prevăzute de Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare, vor fi: a) numiţi în funcţiile publice prevăzute în anexa la prezentul titlu, dacă desfăşoară una dintre activităţile prevăzute la art. 2 alin. (3) şi îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 49 din Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare, în limita funcţiilor publice stabilite conform art. XVI; b) eliberaţi din funcţiile publice deţinute, în cazul în care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la lit. a) şi condiţiile de reîncadrare. Aceştia vor fi încadraţi cu contract individual de muncă, în condiţiile legii. (2) Reîncadrarea în funcţii publice corespunzătoare categoriei înalţilor funcţionari publici şi categoriei funcţionarilor publici de conducere din cadrul fiecărei autorităţi sau instituţii publice se face astfel: a) în limita funcţiilor publice prevăzute potrivit structurii organizatorice; b) cu respectarea condiţiilor minime de vechime în specialitate şi a studiilor necesare exercitării funcţiei publice, prevăzute de Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare. (3) Funcţionarii publici reîncadraţi în funcţii publice conform alin. (2) îşi păstrează funcţiile publice deţinute, dacă în termen de maximum 3 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi au absolvit programele de formare specializată şi perfecţionare în administraţia publică, organizate de Institutul Naţional de Administraţie, sau o formă de învăţământ postuniversitar, cu durata de minimum un an, în ţară sau în străinătate, ori au dobândit titlul ştiinţific de doctor în specialitatea funcţiei publice respective. (4) Funcţionarii publici care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (2) pot fi reîncadraţi, potrivit studiilor absolvite, în funcţii publice de execuţie, dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezenta lege. (5) Funcţionarii publici eliberaţi din funcţiile publice beneficiază de drepturi din bugetul asigurărilor pentru şomaj, în condiţiile legii.Art. XVIII - Pentru anul 2003 funcţionarii publici îşi menţin drepturile salariale stabilite conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcţionarilor publici, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 949 din 24 decembrie 2002.Art. XIX - Funcţionarilor publici care au absolvit forme de învăţământ postuniversitar în specialitatea administraţie publică sau care, la data intrării în vigoare a prezentului titlu, urmează una dintre formele de învăţământ menţionate le sunt echivalate aceste studii cu programele de formare şi perfecţionare în administraţia publică, organizate de Institutul Naţional de Administraţie.Art. XX - (1) În mod excepţional, la concursul pentru ocuparea funcţiei publice de secretar al comunei pot participa şi persoane cu studii superioare de altă specialitate decât cea juridică sau administrativă şi care nu îndeplinesc condiţiile de vechime prevăzute de lege. (2) Dacă la concurs nu se prezintă persoane care îndeplinesc condiţiile prevăzute la alin. (1), pot candida şi persoane care au studii liceale atestate prin diplomă de bacalaureat. În această situaţie, anual, se va organiza concurs pentru ocuparea funcţiei de secretar al comunei de către persoane care îndeplinesc condiţiile legii. (3) Secretarii de comune care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, nu au studii superioare îşi pot păstra funcţia publică, cu obligaţia ca în termen de 6 ani să absolvească o formă de învăţământ superior de lungă durată în specialitatea juridică sau administraţie publică, sub sancţiunea eliberării din funcţie.Art. XXI - În funcţiile de prefect şi subprefect pot fi numite persoanele care îndeplinesc condiţiile prevăzute de prezentul titlu pentru numirea ca înalt funcţionar public, începând cu anul 2006, în mod eşalonat, în baza hotărârii Guvernului. Până la acea dată funcţiilor de prefect şi subprefect li se aplică regimul juridic prevăzut de Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, cu modificările şi completările ulterioare.Art. XXII - Autorităţile şi instituţiile publice au obligaţia de a comunică Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, până la data de 15 august 2003, datele cuprinse în dosarele profesionale ale funcţionarilor publici, precum şi date privind funcţiile publice.Art. XXIII - La propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, prin hotărâre a Guvernului, se aprobă: a) normele privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi; b) normele privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină şi a comisiilor paritare, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.Art. XXIV - Comisiile de disciplină şi comisiile paritare organizate în temeiul Legii nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare, se consideră legal constituite până la data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină şi a comisiilor paritare. Prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.084/2001 privind aprobarea Metodologiei de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale funcţionarilor publici, precum şi de contestare a calificativelor acordate, ale Hotărârii Guvernului nr. 1.085/2001 privind organizarea perioadei de stagiu, condiţiile de evaluare şi regulile specifice aplicabile funcţionarilor publici debutanţi şi ale Hotărârii Guvernului nr. 1.087/2001 privind organizarea şi desfăşurarea concursurilor şi examenelor pentru ocuparea funcţiilor publice se aplică în mod corespunzător.Art. XXV - Prevederile art. 22, art. 29 alin. (1), art. 49^1 , art. 52-56, art. 74^1 , precum şi ale art 83 alin. (4), referitoare la acordarea indemnizaţiei de detaşare, din Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2004*).__________ Notă *) ART. 22 a devenit, în urma renumerotării, art. 21; art. 49 a devenit, în urma renumerotării, art. 50; art. 49^1 a devenit, în urma renumerotării, art. 51; art. 52-56 au devenit, în urma renumerotării, art. 54-58; art. 74^1 a devenit, în urma renumerotării, art. 69, iar art. 83 alin. (4) a devenit, în urma renumerotării, art. 77 alin. (4)  +  Anexa LISTAcuprinzând funcţiile publiceI. Funcţii publice generale:1. secretar general al Guvernului şi secretar general adjunct al Guvernului;2. consilier de stat;3. secretar general şi secretar general adjunct din ministere şi alte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;4. prefect;5. subprefect;6. secretar general al prefecturii, secretar general al judeţului şi al municipiului Bucureşti;7. director general din cadrul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;8. director general adjunct, director şi director adjunct din aparatul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale;9. secretar al municipiului, al sectorului municipiului Bucureşti, al oraşului şi comunei;10. director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi în cadrul aparatului propriu al autorităţilor administraţiei publice locale;11. şef serviciu;12. şef birou;13. expert, consilier, inspector, consilier juridic, auditor;14. referent de specialitate;15. referent.NOTĂ:Funcţii publice generale, altele decât cele prevăzute la pct. I, se stabilesc cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.II. Funcţii publice specifice:1. arhitect-şef;2. inspector de concurenţă;3. inspector vamal;4. inspector de muncă;5. controlor delegat;6. comisar.NOTĂ:Funcţii publice specifice, altele decât cele prevăzute la pct. II, se pot stabili de autorităţile şi instituţiile publice, cu avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.-------