CONVENŢIE INTERNATIONALA din 19 decembrie 1979contra luării de ostatici*)
EMITENT
  • ORGANIZAŢIA NAŢIUNILOR UNITE
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 48 din 2 aprilie 1990



    ------ Notă *) Traducere.Statele părţi la prezenta convenţie,avînd în vedere scopurile şi principiile Cartei Natiunilor Unite privind menţinerea pacii şi securitatii internationale şi dezvoltarea relatiilor amicale şi a cooperarii între state,recunoscind indeosebi ca fiecare are dreptul la viaţa, la libertate şi la securitatea persoanei sale asa cum s-a prevăzut în Declaratia universala a drepturilor omului şi în Pactul international referitor la drepturile civile şi politice,reafirmind principiul egalitatii în drepturi a popoarelor şi dreptul lor de a dispune de propria lor soarta consacrat în Carta Natiunilor Unite şi în Declaratia referitoare la principiile dreptului international privind relatiile amicale şi cooperarea între state conform Cartei Natiunilor Unite, precum şi în celelalte rezolutii pertinente ale adunarii generale,considerind ca luarea de ostatici este un delict care preocupa în mod serios comunitatea internationala şi ca, în conformitate cu dispozitiile prezentei conventii, oricine comite un act de luare de ostatici trebuie să fie urmarit sau extradat,convinse de necesitatea urgenta a dezvoltării unei cooperari internationale între state în ceea ce priveste elaborarea şi adoptarea de măsuri eficace menite sa previna, sa reprime şi sa pedepseasca toate actele de luare de ostatici ca manifestari ale terorismului international,au convenit asupra celor ce urmeaza:  +  Articolul 11. Comite infractiunea de luare de ostatici în sensul prezentei conventii oricine sechestreaza o persoană (în cele ce urmeaza denumita ostatic) sau o detine şi o ameninta ca o va omori, o va rani sau ca va continua sa o detina pentru a constringe o parte terta şi anume un stat, o organizaţie internationala interguvernamentala, o persoană fizica sau morala ori un grup de persoane, sa indeplineasca un act oarecare sau să se abtina de la un asemenea act, ca o condiţie explicita sau implicita a punerii în libertate a ostaticului.2. Comite, de asemenea, o infractiune în sensul prezentei conventii, oricine: a) incearca sa comita un act de luare de ostatici; sau b) devine complicele unei persoane care comite sau incearca sa comita un act de luare de ostatici.  +  Articolul 2Orice stat parte sancţionează infractiunile prevăzute la art. 1 cu pedepse adecvate care iau în considerare natura grava a acestor infractiuni.  +  Articolul 31. Statul parte pe teritoriul caruia ostaticul este detinut de autorul infractiunii ia toate masurile pe care le considera potrivite pentru ameliorarea soartei ostaticului, indeosebi pentru a asigura eliberarea sa şi, la nevoie, a-i inlesni plecarea după punerea lui în libertate.2. Dacă un obiect detinut de autorul infractiunii ca urmare a luării de ostatici ajunge să fie detinut de un stat parte, acesta îl restituie, îndată ce este posibil, după caz, ostaticului sau părţii terte vizate la art. 1, ori autorităţilor lor respective.  +  Articolul 4Statele părţi colaboreaza la prevenirea infracţiunilor prevăzute la art. 1, indeosebi: a) luînd toate masurile posibile spre a se preveni pregătirea, pe teritoriile lor respective, a acestor infractiuni destinate a fi comise în cuprinsul sau în afara teritoriului lor, inclusiv măsuri tinzind sa interzica pe teritoriul lor activităţile ilegale ale indivizilor, grupurilor şi organizaţiilor care incurajeaza, atita, organizeaza sau comit acte de luare de ostatici; b) făcînd schimb de informaţii şi coordonind masurile administrative şi altele ce urmeaza a fi luate, dacă este cazul, pentru a se preveni savirsirea acestor infractiuni.  +  Articolul 51. Orice stat parte ia masurile necesare pentru a-şi stabili competenţa de a judeca infractiunile prevăzute la art. 1, care sînt comise: a) pe teritoriul sau sau la bordul unei nave sau al unei aeronave înmatriculate în acel stat; b) de către unul dintre resortisantii săi sau, dacă acel stat considera indicat, de către apatrizii care au reşedinţa obisnuita pe teritoriul sau; c) pentru a-l constringe sa indeplineasca un act oarecare sau să se abtina de la un asemenea act; sau d) împotriva unui ostatic care este resortisantul acelui stat, cînd acesta considera indicat.2. De asemenea, orice stat parte ia masurile necesare pentru a-şi stabili competenţa de a judeca infractiunile prevăzute la art. 1 în cazul în care autorul prezumat al infractiunii se afla pe teritoriul sau şi dacă statul nu-l extradeaza unuia dintre statele vizate la paragraful 1 al prezentului articol.3. Prezenta convenţie nu exclude o competenţa penala exercitata în virtutea legislaţiei interne.  +  Articolul 61. Dacă apreciaza ca circumstantele justifica acest lucru, orice stat parte pe teritoriul caruia se afla autorul prezumat al infractiunii asigura, în conformitate cu legislatia sa, detentiunea acestei persoane sau ia orice alte măsuri necesare pentru a se asigura de persoana autorului prezumat, în perioada de timp necesară angajarii urmaririi penale sau a unei proceduri de extradare. Acest stat parte va trebui sa procedeze imediat la o ancheta preliminara în vederea stabilirii faptelor.2. Detentiunea sau celelalte măsuri vizate la paragraful 1 al prezentului articol sînt notificate fără întîrziere direct sau prin intermediul secretarului general al Organizaţiei Natiunilor Unite: a) statului unde a fost comisa infractiunea; b) statului care a facut obiectul constringerii sau tentativei de constringere; c) statului a cărui naţionalitate o are persoana fizica sau morala care a facut obiectul constringerii sau al tentativei de constringere; d) statului a cărui naţionalitate o are ostaticul sau pe teritoriul caruia îşi are reşedinţa obisnuita; e) statului a cărui naţionalitate o are autorul prezumat al infractiunii sau, dacă acesta este apatrid, statului pe teritoriul caruia îşi are reşedinţa obisnuita; f) organizaţiei internationale interguvernamentale care a facut obiectul constringerii sau al tentativei de constringere; g) tuturor celorlalte state interesate.3. Orice persoană faţă de care sînt luate masurile vizate la paragraful 1 al prezentului articol este în drept: a) sa comunice fără întîrziere cu reprezentantul competent cel mai apropiat al statului a cărui naţionalitate o are sau care este abilitat în alt mod sa stabileasca aceasta comunicare sau, dacă este vorba de o persoană apatrida, al statului pe teritoriul caruia aceasta persoana îşi are reşedinţa obisnuita; b) sa primeasca vizita unui reprezentant al acestui stat.4. Drepturile menţionate în paragraful 3 al prezentului articol trebuie să fie exercitate în cadrul legilor şi regulamentelor statului pe teritoriul caruia se afla autorul prezumat al infractiunii, înţelegindu-se totusi ca aceste legi şi regulamente trebuie să permită realizarea deplina a scopurilor pentru care drepturile sînt acordate în virtutea paragrafului 3 al prezentului articol.5. Dispozitiile paragrafelor 3 şi 4 ale prezentului articol nu aduc atingere dreptului oricărui stat parte, care şi-a stabilit competenţa în conformitate cu paragraful 1 b) al art. 5, de a invita Comitetul International al Crucii Rosii sa comunice cu autorul prezumat al infractiunii şi să-i faca vizita.6. Statul care procedeaza la ancheta preliminara mentionata în paragraful 1 al prezentului articol comunică în mod rapid concluziile anchetei statelor sau organizaţiei menţionate în paragraful 2 al prezentului articol şi le indica dacă înţelege să-şi exercite competenţa.  +  Articolul 7Statul parte în care a fost angajata o actiune penala împotriva autorului prezumat al infractiunii comunică, în conformitate cu legile sale, rezultatul definitiv al acesteia secretarului general al Organizaţiei Natiunilor Unite, care informeaza despre aceasta celelalte state interesate şi organizaţiile internationale interguvernamentale interesate.  +  Articolul 81. Statul parte pe teritoriul caruia este descoperit autorul prezumat al infractiunii, dacă nu-l extradeaza, supune problema, fără vreo excepţie şi indiferent dacă infractiunea a fost sau nu comisa pe teritoriul sau, autorităţilor sale competente pentru exercitarea actiunii penale potrivit unei proceduri conforme legislaţiei acestui stat. Aceste autorităţi iau decizia în aceleasi condiţii ca pentru orice infractiune de drept comun de natura grava, potrivit legilor acestui stat.2. Orice persoană contra careia a fost angajata o procedură pentru una dintre infractiunile prevăzute la art. 1 se bucura de garantia unui tratament echitabil în toate stadiile procedurii, inclusiv de folosinţă tuturor drepturilor şi garantiilor prevăzute de legea statului pe teritoriul caruia ea se afla.  +  Articolul 91. Nu se va admite o cerere de extradare supusă în virtutea prezentei conventii cu privire la un autor prezumat al infractiunii, dacă statul parte solicitat are motive substantiale sa creada: a) ca cererea de extradare referitoare la o infractiune prevăzută la art. 1 a fost prezentată în scopul de a urmări sau de a pedepsi o persoană pentru motive privind rasa, religia, naţionalitatea, originea etnica sau opiniile sale politice, sau b) ca pozitia acestei persoane risca sa sufere un prejudiciu:(i) pentru unul din motivele vizate în alin. a) al prezentului paragraf, sau(îi) pentru motivul ca autorităţile competente ale statului care are calitatea de a exercita drepturile de protecţie nu pot comunică cu ea.2. Referitor la infractiunile definite în prezenta convenţie, dispozitiile tuturor tratatelor şi aranjamentelor de extradare aplicabile între statele părţi sînt modificate între aceste state părţi în măsura în care ele sînt incompatibile cu prezenta convenţie.  +  Articolul 101. Infractiunile prevăzute la art. 1 sînt de drept considerate cazuri de extradare în orice tratat de extradare incheiat între statele părţi. Statele părţi se angajează sa includa aceste infractiuni drept cazuri de extradare în orice tratat de extradare ce s-ar incheia între ele.2. Dacă un stat parte care condiţioneaza extradarea de existenta unui tratat este sesizat cu o cerere de extradare de către un alt stat parte cu care nu este legat printr-un tratat de extradare, statul solicitat are latitudinea de a considera ca prezenta convenţie constituie baza juridica a extradarii în ceea ce priveste infractiunile prevăzute la art. 1. Extradarea este subordonata celorlalte condiţii prevăzute de dreptul statului solicitat.3. Statele părţi care nu condiţioneaza extradarea de existenta unui tratat recunosc infractiunile prevăzute la art. 1 drept caz de extradare între ele în condiţiile prevăzute de dreptul statului solicitat.4. Între statele părţi, infractiunile prevăzute la art. 1 sînt considerate pentru scopurile extradarii ca fiind comise atit la locul savirsirii lor, cit şi pe teritoriul statelor obligate să-şi stabileasca competenţa în virtutea paragrafului 1 al art. 5.  +  Articolul 111. Statele părţi îşi acorda intrajutorarea judiciara cea mai larga cu putinta în orice procedura penala referitoare la infractiunile prevăzute la art. 1, inclusiv în ceea ce priveste comunicarea tuturor elementelor de proba de care dispun şi care sînt necesare pentru scopurile procedurii.2. Dispozitiile paragrafului 1 al prezentului articol nu afectează oblibaţiile referitoare la intrajutorarea judiciara stipulate în orice alt tratat.  +  Articolul 12În măsura în care conventiile de la Geneva din 1949 pentru protectia victimelor de razboi sau protocoalele aditionale la aceste conventii sînt aplicabile unui act de luare de ostatici anumit şi în măsura în care statele părţi la prezenta convenţie sînt tinute, în virtutea acelor conventii, sa urmareasca sau sa predea pe autorul luării de ostatici, prezenta convenţie nu se aplică unui act de luare de ostatici savirsit în cursul unor conflicte armate în sensul convenţiilor de la Geneva din 1949 şi protocoalelor aferente, inclusiv al conflictelor armate vizate în paragraful 4 din art. 1 al Protocolului I din 1977 în care popoarele lupta contra dominatiei coloniale şi ocupatiei straine şi contra regimurilor rasiste, în exercitarea dreptului popoarelor de a dispune de soarta lor, consacrat în Carta Natiunilor Unite şi în Declaratia referitoare la principiile dreptului international privind relatiile amicale şi cooperarea între state conform Cartei Natiunilor Unite.  +  Articolul 13Prezenta convenţie nu este aplicabila cînd infractiunea este comisa pe teritoriul unui singur stat, cînd ostaticul şi autorul prezumat la infractiunii au naţionalitatea acestui stat şi autorul prezumat al infractiunii este descoperit pe teritoriul acestui stat.  +  Articolul 14Nimic în prezenta convenţie nu poate fi interpretat ca ar justifica violarea integritatii teritoriale sau independentei politice a unui stat contrar Cartei Natiunilor Unite.  +  Articolul 15Dispozitiile prezentei conventii nu vor afecta aplicarea tratatelor asupra azilului, în vigoare la data adoptarii acestei conventii în ce priveste statele care sînt părţi la aceste tratate. Un stat parte la prezenta convenţie nu va putea însă invoca aceste tratate în privinta unui alt stat la prezenta convenţie care nu este parte la aceste tratate.  +  Articolul 161. Orice diferend între doua sau mai multe state părţi privind interpretarea sau aplicarea prezentei conventii care nu este solutionat pe cale de negocieri este supus arbitrajului, la cererea unuia dintre ele. Dacă, în urmatoarele şase luni de la data cererii de arbitraj, părţile nu reusesc să se puna de acord asupra organizarii arbitrajului, oricare dintre ele poate sustine diferendul Curtii Internationale de Justiţie, depunind o cerere în conformitate cu statutul curtii.2. Orice stat va putea, în momentul în care va semna prezenta convenţie, o va ratifica sau va adera la ea, sa declare că nu se considera legat de dispozitiile paragrafului 1 al prezentului articol. Celelalte state părţi nu vor fi legate prin acele dispozitii faţă de un stat parte care va fi formulat o asemenea rezerva.3. Orice stat parte care va fi formulat o rezervă în conformitate cu dispozitiile paragrafului 2 al prezentului articol va putea ridica în orice moment aceasta rezerva printr-o notificare adresata secretarului general al Organizaţiei Natiunilor Unite.  +  Articolul 171. Prezenta convenţie este deschisa spre semnare tuturor statelor, pînă la 31 decembrie 1980, la sediul Organizaţiei Natiunilor Unite, la New York.2. Prezenta convenţie va fi ratificata. Instrumentele de ratificare vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Natiunilor Unite.3. Prezenta convenţie este deschisa spre aderare oricărui stat. Instrumentele de aderare vor fi depuse la secretarul general al Organizaţiei Natiunilor Unite.  +  Articolul 181. Prezenta convenţie va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi care urmeaza datei depunerii la secretarul general al Organizaţiei Natiunilor Unite a celui de-al douazeci şi doilea instrument de ratificare sau aderare.2. Pentru fiecare dintre statele care vor ratifica convenţia sau vor adera la ea după depunerea celui de-al douazeci şi doilea instrument de ratificare sau de aderare, convenţia va intra în vigoare în cea de-a treizecea zi de la depunerea de către acest stat a instrumentului sau de ratificare sau de aderare.  +  Articolul 191. Orice stat parte poate denunta prezenta convenţie pe cale de notificare scrisa adresata secretarului general al Organizaţiei Natiunilor Unite.2. Denuntarea va produce efect după un an de la data la care notificarea va fi fost primita de secretarul general al Organizaţiei Natiunilor Unite.  +  Articolul 20Originalul prezentei conventii, ale carei texte englez, arab, chinez, spaniol, francez şi rus sînt deopotriva autentice, va fi depus la secretarul general al Organizaţiei Natiunilor Unite, care va trimite tuturor statelor copia convenţiei certificata pentru conformitate.Drept care subsemnatii, autorizati în modul cuvenit în acest scop de guvernele lor respective, au semnat prezenta convenţie care a fost deschisa spre semnare la New York la 19 decembrie 1979.--------------------