ORDIN nr. 213 din 12 decembrie 2003pentru punerea în aplicare a Instrucţiunilor privind ajutorul de stat în domeniul asigurării creditelor pentru export pe termen scurt
EMITENT
  • CONSILIUL CONCURENŢEI
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 42 din 19 ianuarie 2004



    În baza:- Decretului prezidenţial nr. 1.075/2001 privind numirea membrilor Consiliului Concurenţei;- prevederilor art. 21 alin. (4) lit. f), ale art. 28 alin. (1) şi (3) şi ale art. 29 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 121/2003, precum şi ale art. 22 alin. (1) din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, cu modificările şi completările ulterioare,având în vedere avizul favorabil al Consiliului Legislativ referitor la proiectul de Instrucţiuni privind ajutorul de stat în domeniul asigurării creditelor pentru export pe termen scurt,preşedintele Consiliului Concurenţei emite următorul ordin:  +  Articolul 1În urma adoptării în plenul Consiliului Concurenţei, se pun în aplicare Instrucţiunile privind ajutorul de stat în domeniul asigurării creditelor pentru export pe termen scurt, prevăzute în anexa la prezentul ordin.  +  Articolul 2Compartimentele de specialitate din cadrul Consiliului Concurenţei vor urmări punerea în aplicare a prevederilor prezentului ordin.  +  Articolul 3Prezentul ordin împreună cu instrucţiunile menţionate vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I.Preşedintele Consiliului Concurenţei,Theodor Valentin PurcăreaBucureşti, 12 decembrie 2003.Nr. 213.  +  Anexa INSTRUCŢIUNIprivind ajutorul de stat în domeniul asigurării creditelorpentru export pe termen scurtÎn temeiul art. 28 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi al art. 22 alin. (1) din Legea nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, cu modificările şi completările ulterioare, Consiliul Concurenţei adoptă prezentele instrucţiuni.1. Introducere1.1. Elaborarea unui cadru juridic de reglementare a disciplinei ajutorului de stat reprezintă continuarea procesului de armonizare a legislaţiei româneşti cu legislaţia europeană, parte a procesului de aderare a României la Uniunea Europeană.1.2. Scopul autorizării de către Consiliul Concurenţei a ajutoarelor acordate de către stat sau de către unităţile administrativ-teritoriale în domeniul asigurării creditelor pentru export pe termen scurt este de a urmări măsura în care un ajutor de stat este compatibil cu mediul concurenţial normal existent într-o economie de piaţă în care preţurile produselor şi tarifele serviciilor sunt determinate pe baza cererii şi ofertei.2. Domeniu de aplicare2.1. Prezentele instrucţiuni urmăresc înlăturarea distorsiunilor concurenţei, cauzate de acordarea ajutoarelor de stat în domeniul asigurării creditelor pentru export, acolo unde există concurenţă între asigurătorii creditelor pentru export publici şi cei privaţi. Acest sector comercial al asigurării creditelor pentru export este cel al asigurării riscurilor aferente creditelor pentru export pe termen scurt (riscuri cesibile), pentru exporturi realizate în ţările enumerate în anexa la prezentele instrucţiuni.2.2. Prezentele instrucţiuni nu se aplică în domeniul asigurării riscurilor aferente creditelor pentru export pe termen mediu şi lung (care, în prezent, nu sunt considerate cesibile).3. Termeni uzitaţi în domeniul asigurării creditelor pentru export pe termen scurt3.1. În sensul prezentelor instrucţiuni, asigurătorii publici ai creditelor pentru export pot fi departamente guvernamentale, companii de stat sau controlate de stat, care asigură riscurile creditelor pentru export pe termen scurt, mediu sau lung, în contul sau cu garanţia statului.3.2. Pe de altă parte, anumiţi asigurători privaţi, care realizează doar asigurări pe termen scurt, pot fi sprijiniţi de stat, prin intermediul garanţiilor sau prin aranjamente reasigurătorii echivalente, pentru anumite segmente ale activităţii lor. Aceşti asigurători pot fi, de asemenea, consideraţi drept publici sau susţinuţi public.3.3. Asigurătorii creditelor pentru export implicaţi, în principal sau exclusiv, în asigurarea creditelor pe termen scurt, care nu operează în contul sau cu garanţia statului ori cu aranjamente de reasigurare echivalente, vor fi consideraţi asigurători privaţi de credite pentru export.3.4. Debitor public este orice entitate care reprezintă autoritatea publică şi care nu poate fi declarat, din punct de vedere juridic sau administrativ, în faliment; în această categorie se încadrează Banca Centrală, instituţii publice în subordinea Guvernului (Ministerul Finanţelor Publice) şi instituţii subordonate autorităţilor publice naţionale, regionale, locale şi altele similare. Cumpărător (debitor) public/guvernamental este şi entitatea ale cărei obligaţii sunt, în întregime şi necondiţionat, garantate de o instituţie considerată publică/guvernamentală.3.5. Riscurile cesibile sunt riscurile comerciale şi politice aferente exporturilor realizate către debitori publici şi privaţi stabiliţi în ţările enumerate în anexă. Pentru aceste riscuri perioada maximă de risc (aceasta fiind perioada de producţie plus perioada de credit, în termenii şi condiţiile stabilite la Uniunea de la Berna) este de 2 ani. Definirea riscurilor cesibile poate fi revizuită de Consiliul Concurenţei, avându-se în vedere armonizarea cu legislaţia comunitară relevantă în domeniul asigurării creditelor pentru export.3.6. În sensul acestor instrucţiuni, riscurile comerciale sunt definite ca fiind una dintre situaţiile următoare: a) rezilierea arbitrară a unui contract de către un debitor, adică orice decizie arbitrară luată de un debitor non-public de a întrerupe sau de a suspenda contractul, fără un motiv valabil; b) refuzul arbitrar al unui debitor non-public de a accepta bunurile care fac obiectul contractului, fără un motiv valabil; c) insolvabilitatea unui debitor non-public sau a garantului său; d) neplata prelungită de către un debitor non-public sau de către garantul său a unei datorii rezultate dintr-un contract.3.7. Riscurile politice pot fi reprezentate de: a) dificultăţi şi întârzieri în transferul de devize din ţara debitorului, ca urmare a unui moratoriu general privitor la datoria externă, declarat de guvernul din ţara debitorului sau de guvernul unei terţe ţări, prin intermediul căruia plata trebuie efectuată; b) orice alte acţiuni ale guvernului din ţara importatorului, care îl pun pe acesta în imposibilitatea de a plăti, total sau parţial, bunurile care fac obiectul contractului; c) orice alte acţiuni ale guvernelor străine, care împiedică derularea convenţiei de credit sau determină întârzieri în transferul banilor; d) război, război civil, revoluţii şi alte evenimente similare, în afara României, care împiedică importatorul să plătească, total sau parţial, bunurile care fac obiectul contractului; e) toate pierderile legate de debitorii publici; f) toate pierderile rezultând din imposibilitatea de a institui proceduri legale în ţara debitorului, datorită lipsei sau proastei funcţionări a sistemului legal sau judiciar în ţara în cauză.3.8. Celelalte riscuri (riscuri de catastrofă şi altele) sunt în prezent considerate ca fiind necesibile, ele nefiind efectul mecanismelor pieţei.3.9. Clauza de salvgardare este o prevedere într-un acord comercial bilateral sau multilateral, prin care se permite naţiunii semnatare să suspende concesiile tarifare sau alte concesii (adică să-şi încalce temporar obligaţiile), atunci când importurile ameninţă cu serioase daune producătorii interni ai bunurilor concurente.4. Factori care distorsionează concurenţa în domeniul asigurării creditelor pentru export pe termen scurt4.1. Facilităţile de reasigurare acordate în cazul în care statul participă la un contract de reasigurare privat sau îl completează pot conferi asigurătorilor beneficiari un avantaj în defavoarea asigurătorilor privaţi care nu primesc astfel de facilităţi, distorsionând concurenţa.4.2. Factorii care pot distorsiona concurenţa în favoarea asigurătorilor publici sau susţinuţi public, care asigură riscuri cesibile, includ: a) garanţii de stat acordate de drept sau de fapt pentru împrumuturi luate şi pierderi înregistrate de asigurători. Aceste tipuri de garanţii permit asigurătorilor posibilitatea de a împrumuta, cu dobânzi la nivel inferior celui practicat pe piaţă sau chiar fără dobândă. În plus, acestea înlătură necesitatea asigurătorilor de a se reasigura pe piaţa privată; b) orice diferenţieri între obligaţiile asigurătorilor publici şi cele ale asigurătorilor privaţi, în ceea ce priveşte constituirea de rezerve corespunzătoare. Pentru a asigura riscurile comerciale pe termen scurt, asigurătorii publici sau susţinuţi public trebuie să îşi constituie fonduri proprii pentru determinarea marjei de solvabilitate, inclusiv fonduri de garantare şi provizioane tehnice (rezerve importante şi de egalizare); c) reduceri sau scutiri de impozite (ca de exemplu impozitele percepute societăţilor sau taxele aplicabile poliţelor de asigurare); d) acordarea de ajutoare de stat sau aportul de capital al statului. Injecţiile de capital implică elemente de ajutor de stat, cu excepţia cazului în care statul acţionează conform principiului investitorului privat prudent în economia de piaţă; e) furnizarea de către stat de servicii, ca de exemplu punerea la dispoziţie şi folosirea infrastructurii statului, a serviciilor publice, precum şi oferirea de informaţii în regim privilegiat (cum ar fi informaţii despre debitori furnizate de ambasade), în condiţii care nu reflectă costurile reale; f) reasigurarea de către stat, direct sau indirect, prin intermediul asigurătorilor de credite pentru export publici sau susţinuţi public, în condiţii mai avantajoase decât cele existente pe piaţa privată de reasigurări, dacă acestea conduc fie la subevaluarea preţului reasigurării, fie la crearea sau menţinerea artificială a unei capacităţi de asigurare, care nu ar fi fost disponibilă pe piaţa privată.4.3. Facilităţile menţionate la pct. 4.2 oferă sau pot oferi asigurătorilor de credite pentru export beneficiari un avantaj faţă de concurenţii lor. Acordate anumitor întreprinderi, aceste avantaje financiare distorsionează concurenţa şi constituie ajutor de stat în sensul Legii nr. 143/1999 privind ajutorul de stat, cu modificările şi completările ulterioare.5. Măsurile necesare în vederea eliminării distorsiunilor concurenţei în domeniul asigurării creditelor pentru export pe termen scurt în privinţa riscurilor cesibile5.1. Asigurătorii creditelor pentru export publici sau susţinuţi public vor trebui să ţină gestiune şi conturi separate pentru activitatea de asigurare a riscurilor cesibile şi necesibile în contul sau cu garanţia statului.5.2. Consiliul Concurenţei va exercita, pe baza rapoartelor semestriale prezentate de furnizorii de ajutor de stat, un control permanent asupra sistemului naţional de asigurare şi reasigurare a creditelor pentru export pe termen scurt.6. Condiţii de autorizare a ajutoarelor de stat în domeniul asigurării creditelor pentru export pe termen scurt6.1. Ajutoarele de stat menţionate la pct. 4.2 pot fi autorizate de Consiliul Concurenţei dacă este îndeplinită una dintre condiţiile următoare: a) statul nu realizează decât o cotă neînsemnată din totalul reasigurărilor contractate de asigurător; b) în cazul în care contractele de reasigurare încheiate de asigurător acoperă atât riscurile cesibile, cât şi cele necesibile, reasigurarea statului aferentă riscurilor cesibile nu trebuie să depăşească cuantumul care ar fi fost disponibil pe piaţa privată de reasigurări dacă reasigurarea s-ar fi realizat pentru aceste riscuri separat; c) reasigurarea statului nu permite asigurătorului să asigure debitorii peste limita stabilită de reasigurătorii participanţi pe piaţă; d) cota de primă corespunzătoare reasigurării statului este proporţională cu riscurile preluate şi este calculată pe baza tehnicilor utilizate pe piaţă, fiind cel puţin egală cu cea existentă pe piaţa privată de reasigurări, acolo unde aceasta există; e) reasigurarea statului pentru riscurile de piaţă este accesibilă tuturor asigurătorilor de credite pentru export care îndeplinesc anumite criterii de eligibilitate.6.2. Derogările de la principiul conform căruia un asigurător public sau susţinut public nu poate acoperi riscurile cesibile aferente creditelor pentru export decât cu condiţia ca acoperirea să nu conţină nici unul dintre avantajele financiare menţionate în pct. 4.2 sunt autorizate în cazurile următoare.6.2.1. În condiţiile în care acoperirea riscurilor cesibile pentru creditele de export lipseşte temporar din activitatea asigurătorilor privaţi de credite pentru export ori din a asigurătorilor de credite pentru export publici sau susţinuţi public, care operează în cont propriu, datorită unei insuficienţe a capacităţii de asigurare ori reasigurare, aceste riscuri sunt temporar considerate ca necesibile.În astfel de circumstanţe aceste riscuri considerate temporar ca riscuri necesibile pot fi preluate de asigurătorii de credite pentru export publici sau susţinuţi public, care realizează asigurarea împotriva acestui tip de riscuri, în contul sau cu garanţia statului. Asigurătorul va trebui, pe cât posibil, să îşi alinieze primele de asigurare, pentru astfel de riscuri, cu cele practicate de asigurătorii privaţi de credite pentru export care activează pe alte pieţe, pentru riscuri similare.6.2.2. Orice intenţie de a utiliza clauza de salvgardare trebuie notificată imediat Consiliului Concurenţei. Notificarea trebuie să conţină un studiu de piaţă care să demonstreze imposibilitatea acoperirii riscurilor pe piaţa privată de asigurări, justificându-se astfel recurgerea la această clauză (prin dovezi din partea a doi asigurători privaţi internaţionali de credite pentru export, precum şi de la un asigurător de credite naţional). De asemenea, mai este necesară o descriere a condiţiilor pe care un asigurător de credite pentru export public sau susţinut public intenţionează să le aplice în legătură cu acoperirea unor astfel de riscuri.După primirea notificării Consiliul Concurenţei va examina dacă utilizarea clauzei de salvgardare este în conformitate cu condiţiile sus-menţionate şi compatibilă cu Legea nr. 143/1999, cu modificările şi completările ulterioare.În cazul în care Consiliul Concurenţei apreciază că aceste condiţii sunt îndeplinite, decizia sa asupra compatibilităţii este limitată la 2 ani de la data deciziei, cu condiţia ca situaţia pieţei, care a justificat utilizarea clauzei de salvgardare, să nu se schimbe în această perioadă.6.2.3. Consiliul Concurenţei poate să modifice condiţiile de utilizare ale clauzei de salvgardare, poate decide să sisteze sau să le înlocuiască cu un alt sistem adecvat.7. Dispoziţii tranzitorii şi finale7.1. Dispoziţiile prezentelor instrucţiuni nu contravin celorlalte reglementări emise în aplicarea Legii nr. 143/1999, cu modificările şi completările ulterioare.7.2. Prezentele instrucţiuni se aplică ajutoarelor de stat acordate în domeniul asigurării creditelor pentru export pe termen scurt, notificate după intrarea în vigoare a acestora, precum şi atunci când ajutoarele de stat au fost notificate înainte de intrarea lor în vigoare, dar decizia Consiliului Concurenţei este ulterioară acestei date sau Consiliul Concurenţei nu a emis încă o decizie.7.3. În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea concurenţei nr. 21/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 22 alin. (5) din Legea nr. 143/1999, cu modificările şi completările ulterioare, prezentele instrucţiuni se pun în aplicare prin ordin al preşedintelui Consiliului Concurenţei şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.  +  Anexa     ────────la instrucţiuni────────────────                                 LISTA                      ţărilor cu riscuri de piaţă  Uniunea Europeană Ţările care sunt membre ale Organizaţiei pentru                         Cooperare şi Dezvoltare Economică  Toate statele membre Australia                         Canada                         Islanda                         Japonia                         Noua Zeelandă                         Norvegia                         Elveţia                         Statele Unite ale Americii────────────────