DECIZIE nr. 165 din 6 mai 2003referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării şi ale art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 441 din 23 iunie 2003



    Nicolae Popa - preşedinteCostica Bulai - judecătorNicolae Cochinescu - judecătorConstantin Doldur - judecătorKozsokar Gabor - judecătorPetre Ninosu - judecătorŞerban Viorel Stanoiu - judecătorLucian Stangu - judecătorIoan Vida - judecătorFlorentina Balta - procurorMihai Paul Cotta - magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării şi ale art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Holland Precision Parts" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 9.776/2002 al Tribunalului Bucureşti - Secţia comercială.La apelul nominal răspunde avocat Antonie Iorgovan, reprezentantul Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participatiilor Statului, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul părţii prezente solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând ca dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002, ca de altfel întreaga lege, nu conţin prevederi retroactive. Intenţia legiuitorului este de a reglementa pentru viitor situaţii juridice existente la data intrării legii în vigoare, dar ale căror efecte încă nu s-au produs. De altfel, fiind o norma de procedura, alin. (2) al art. 41 nu poate fi neconstitutional fără ca excepţia sa fi fost ridicată şi cu privire la alin. (1), norma de drept substanţial.În legătură cu invocarea, de către autorul excepţiei, a încălcării art. 15 alin. (2) din Constituţie prin dispoziţiile art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 se arata ca aceste prevederi criticate se aplică exclusiv unor situaţii existente, aflate în derulare, ca raporturi contractuale, producand efecte numai pentru viitor. Aceasta rezultă din prevederile art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, deoarece, atât art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002, cat şi art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 nu conţin prevederi retroactive. Dimpotriva, aceste acte normative conţin precizări care exclud retroactivitatea.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 3 septembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 9.776/2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 şi ale art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Holland Precision Parts" - S.R.L. din Braşov.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate încalcă în mod vadit principiul constituţional al neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie.În felul acesta, arata autorul excepţiei, textele criticate "modifica unele contracte încheiate în perioade trecute, în sensul includerii - ope legis - a unor clauze noi, care modifica retroactiv, mai mult sau mai puţin, unele raporturi contractuale, în sensul că se stabilesc drepturi şi obligaţii contractuale noi în vreme ce unele drepturi ori obligaţii preexistente dispar, o anumită parte contractantă dobândeşte instrumente juridice noi de a acţiona împotriva părţii cocontractante, se stabilesc modalităţi noi de desfiinţare a contractului, cu efecte juridice diferite - se introduce noţiunea de rezolutiune a contractului - cu efecte atât ex tunc cat şi pentru viitor, în locul notiunii de reziliere, care era iniţial prevăzută în contract şi care produce numai efecte ex nunc". În acest fel, se arata în continuare, "obligaţiile îndeplinite parţial sau integral de către părţi, în baza contractelor ce intra sub incidenţa celor două texte de lege, pot fi acum lipsite de efectele juridice scontate, prin aplicarea acestor texte, ceea ce echivaleaza cu o anulare retroactivă a validităţii unor acte, plati sau prestaţiuni îndeplinite de către cumpărători din contractele respective".Totodată, se arata în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, contractele încheiate iniţial, denumite contracte de vânzare-cumpărare de acţiuni, supuse regimului juridic al unor contracte comerciale de drept comun, sunt transformate, prin textele de lege criticate, în contracte de privatizare, supuse regimului actelor administrative, în care una dintre părţi emite acte de putere.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 41 din Legea nr. 137/2002, autorul excepţiei susţine ca acestea transforma orice pact comisoriu din contractele încheiate în pact comisoriu expres de gradul IV, cu efectele şi consecinţele ce decurg din aceasta, ceea ce reprezintă o modificare retroactivă, cu consecinţe din cele mai serioase.Tribunalul Bucureşti - Secţia comercială considera ca dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului constituţional al neretroactivitatii legii, întrucât "desfiinţarea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni, încheiat în cadrul procesului de privatizare, are loc ca efect al pactului comisoriu înscris în cuprinsul contractelor şi consimţit de părţi - vânzător şi cumpărător - la data semnării lor şi nu în temeiul Legii nr. 137/2002, care stabileşte cadrul juridic pentru accelerarea procesului de privatizare".Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se susţine, în esenta, ca dispoziţiile criticate nu modifica ope legis clauzele contractuale perfectate, ci stabilesc modalităţi noi de valorificare a clauzei contractuale existente în contractele de privatizare aflate în derulare la data apariţiei actelor normative criticate. Aceste dispoziţii legale se aplică unor situaţii existente la data intrării lor în vigoare sau pentru situaţii viitoare, astfel că nu contravin prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.Referitor la împrejurarea ca dispoziţiile legale criticate se aplică unor raporturi juridice născute înainte de intrarea lor în vigoare, Guvernul susţine ca, atât timp cat aceste raporturi sunt în curs de desfăşurare, aceasta nu poate constitui o încălcare a principiului neretroactivitatii legii. În acest sens este menţionată şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 5/1993.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137 din 28 martie 2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 208/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, precum şi cele ale art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25 din 30 ianuarie 2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 89 din 2 februarie 2002, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 506 din 12 iulie 2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 26 iulie 2002, şi, ulterior, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 40 din 30 ianuarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 2 februarie 2003, texte care au următorul cuprins:- Art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002: "(2) Notificarea prin care instituţia publică implicata înştiinţează cumpărătorul asupra desfiinţării contractului, ca efect al actionarii pactului comisoriu, constituie înscrisul în baza căruia se efectuează reinregistrarea ca acţionar a instituţiei publice implicate de către societatea de registru independenta care tine registrul acţionarilor respectivei societăţi comerciale şi de către oficiul registrului comerţului, fără a mai fi necesară îndeplinirea vreunei alte formalităţi.";- Art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002: "(1) În cazul desfiinţării contractului pe cale conventionala sau judiciară Autoritatea va retine de la cumpărător toate sumele achitate de acesta în contul contractului, reprezentând, după caz, avans, rate, dobânzi, penalităţi achitate cu orice titlu, până la desfiinţarea acestuia.(1^1) În cazul desfiinţării contractului pe cale conventionala sau judiciară, pentru prejudicii cauzate Autorităţii, cumpărătorul este obligat la plata daunelor-interese constituite din: a) sumele reprezentând dobânzile şi penalităţile datorate pentru ratele scadente şi neachitate până la data desfiinţării contractului, precum şi penalităţile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligaţii contractuale; b) sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului; c) sumele prevăzute de Hotărârea Guvernului nr. 1.045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plătite consultantilor de către Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participatiilor Statului în cadrul Programului pentru Ajustarea Sectorului Privat (PSAL).(1^2) Prevederile alin. (1) şi (1^1) se aplică şi proceselor în curs de judecată având ca obiect desfiinţarea contractului, începute înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe. (2) Pentru prejudiciile cauzate societăţii de către cumpărător, aceasta poate cere instanţei judecătoreşti dauneinterese. (3) Stabilirea prejudiciilor şi a întinderii daunelor-interese prevăzute la alin. (2), precum şi a celor provocate Autorităţii se va face, la solicitarea societăţii/Autorităţii, pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice şi/sau juridice abilitate prin lege pentru astfel de operaţiuni. (4) Cheltuielile aferente efectuării expertizei prevăzute la alin. (3) vor fi avansate de societate sau, după caz, de Autoritate şi vor fi recuperate de la cumpărător."Critica de neconstituţionalitate vizează, în esenta, încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie, care are următorul cuprins: "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile."Examinând textele de lege criticate, Curtea retine ca acestea nu contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) din Constituţie invocate în susţinerea excepţiei.Din interpretarea sistematica a Ordonanţei Guvernului nr. 25/2002 rezultă ca art. 21 nu conţine dispoziţii retroactive. Dimpotriva, conform dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 40/2003, se prevede expres ca "Prezenta ordonanţă se aplică contractelor având ca obiect vânzarea-cumpărarea de acţiuni deţinute de stat la societăţi, încheiate de Fondul Proprietăţii de Stat sau de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participatiilor Statului, denumita în continuare Autoritate, şi aflate în derulare, pentru efectele produse de acestea după intrarea ei în vigoare".De asemenea, art. 25 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 stabileşte ca, "(1) În scopul organizării şi desfăşurării în condiţii unitare a controlului postprivatizare, prevederile cap. IV se aplică şi contractelor aflate în derulare pentru perioada rămasă să curgă de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe. (2) Pentru perioada scursa până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe Autoritatea poate conveni cu cumpărătorul, prin act adiţional, aplicarea prevederilor alin. (1)." Aceste precizări exclud retroactivitatea, în condiţiile în care aplicarea dispoziţiilor ordonanţei nu priveşte contractele de privatizare ale căror efecte s-au produs anterior intrării ei în vigoare, decât dacă părţile convin în acest sens în scris.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002, Curtea constata ca acestea se referă la notificarea prin care instituţia publică implicata înştiinţează cumpărătorul asupra desfiinţării contractului ca efect al actionarii pactului comisoriu, ceea ce, de asemenea, exclude posibilitatea retroactivarii dispoziţiilor respective.De altfel, dispoziţiile alin. (1) al art. 41 din Legea nr. 137/2002, care precizează caracterul de titlu executoriu al contractelor de vânzare-cumpărare de acţiuni încheiate în cadrul procesului de privatizare şi al contractelor de garanţie reală imobiliară, au în vedere situaţia neîndeplinirii de către cumpărător a obligaţiilor pecuniare asumate prin contractul încheiat, iar nu a altor obligaţii.În concluzie, Curtea constata ca atât art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002, cat şi art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 nu conţin dispoziţii cu caracter retroactiv, care să fie contrare prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţie.În legătură cu susţinerea referitoare la aplicarea dispoziţiilor legale criticate situaţiilor concrete rezultate din contractele încheiate în cadrul procesului de privatizare, anterior intrării lor în vigoare, Curtea retine ca aceasta nu poate fi primită deoarece excede controlului de constituţionalitate, aplicarea legii fiind o problemă de competenţa exclusiva a instanţelor judecătoreşti investite cu soluţionarea eventualelor litigii dintre părţi.De asemenea, eventualele necorelari între textele menţionate, chiar dacă ar fi reale, nu intra sub incidenţa controlului de constituţionalitate, analiza şi eliminarea lor fiind de competenţa exclusiva a autorităţii legiuitoare.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, în unanimitate în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002, şi, cu majoritate în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Legea nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării şi ale art. 21 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/2002 privind unele măsuri de urmărire a executării obligaţiilor asumate prin contractele de privatizare a societăţilor comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Holland Precision Parts" - S.R.L. din Braşov în Dosarul nr. 9.776/2002 al Tribunalului Bucureşti Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 mai 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta────────────────