NORMA SANITARĂ VETERINARA din 15 ianuarie 2003privind controalele veterinare pentru comerţul dintre România şi statele membre ale Uniunii Europene cu produse animaliere şi de origine animala*)
EMITENT
  • MINISTERUL AGRICULTURII, ALIMENTAŢIEI ŞI PĂDURILOR
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 155 bis din 11 martie 2003



    ------- Notă *) Aprobată de Ordinul nr. 21 din 15 ianuarie 2003 publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 155 din 11 martie 2003.  +  Capitolul 1 Prevederi generale  +  Articolul 1Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să se asigure ca, fără a aduce atingere prevederilor art. 6, controalele sanitare veterinare care urmează să fie efectuate asupra produselor de origine animala la care face referire art. 12 şi cele din reglementările prevăzute în anexa nr. 1 şi care sunt destinate comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene, se vor efectua la frontiere până la data intrării României în Comunitatea Europeană, dar şi în conformitate cu prezenta norma sanitară veterinara.  +  Capitolul 2 Definiţii  +  Articolul 2În sensul prezentei norme sanitare veterinare, se înţelege prin:1. "produse animaliere şi de origine animala": - produsele provenite de la animalele domestice şi sălbatice destinate consumului uman, pentru hrana animalelor sau în scopuri industriale, farmaceutice şi agricole.2. "control veterinar": - orice control fizic şi/sau formalitate administrativă care se aplică produselor la care se face referire la art. 1, având drept scop protecţia sănătăţii publice şi sănătăţii animalelor;3. "comerţ": - comerţul cu bunuri între România şi statele membre ale Uniunii Europene;4. "unitate": - orice întreprindere care produce, prelucreaza, depozitează, transporta şi comercializează produsele la care se face referire la art. 1;5. "autoritate competentă": - autoritatea veterinara centrala a României, competenţa să efectueze controale sanitare veterinare, sau orice autoritate căreia i s-a delegat această competenţă;6. "medic veterinar oficial": - medicul veterinar desemnat de către autoritatea veterinara centrala a României.  +  Capitolul 3 Controalele la origine  +  Articolul 3 (1) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să se asigure ca produsele de origine animala destinate comerţului sunt cele la care se face referire la art. 1, acestea fiind obţinute, verificate, marcate şi etichetate în conformitate cu reglementările veterinare naţionale, pentru destinaţia în cauza şi sunt însoţite până la destinaţie, de un certificat de sănătate sau de orice alt document prevăzut de reglementările veterinare naţionale. Unităţile de origine trebuie să se asigure, printr-un autocontrol permanent, ca astfel de produse respecta cerinţele alin. (1). Fără a se aduce atingere sarcinilor privind monitorizarea încredinţate medicului veterinar oficial, în baza legislaţiei veterinare naţionale, autoritatea competentă trebuie să efectueze controale periodice asupra unităţilor, pentru a se asigura ca produsele destinate comerţului respecta cerinţele naţionale sau, în cazurile prevăzute la alin. (3) şi art. 12, cerinţele tarii de destinaţie. Atunci când sunt suspiciuni asupra faptului că nu sunt îndeplinite aceste cerinţe, autoritatea veterinara competenţa trebuie să efectueze controalele necesare iar, dacă suspiciunea este confirmată, sa ia măsurile corespunzătoare, care pot include retragerea autorizaţiei. (2) Atunci când transportul implica mai multe locuri de destinaţie, produsele trebuie să fie grupate în tot atâtea loturi câte destinaţii sunt. Fiecare lot trebuie să fie însoţit de certificatul sau documentul menţionat mai sus, în original. Atunci când produsele la care se referă art. 1 sunt destinate exportului către o ţara terta, operaţiunea de transport trebuie să rămână sub supraveghere vamală până la punctul de ieşire de pe teritoriul României. (3) Dacă România realizează activităţi de import opţionale din unele tari terţe, trebuie să informeze Comisia Europeană de existenta unor astfel de importuri. Atunci când aceste produse sunt aduse pe teritoriul României de către un stat membru al Uniunii Europene, acel stat are obligaţia să efectueze un control documentar privind originea şi destinaţia bunurilor în conformitate cu art. 6, alin. (1). Autoritatea veterinara centrala a României, ca stat de destinaţie trebuie să interzică, apoi trimiterea din teritoriul sau a produselor respective, în afară de cazul în care ele sunt destinate unui stat membru al Uniunii Europene ce utilizează aceeaşi opţiune.  +  Articolul 4 (1) Autoritatea veterinara centrala a României, ca stat de expediere, trebuie să ia măsurile necesare pentru a se asigura ca unităţile respecta cerinţele sanitare veterinare în toate etapele de producţie, depozitare, transport şi comercializare a produselor la care se referă art. 1. În mod deosebit, ei trebuie să se asigure ca: a) produsele obţinute în conformitate cu reglementările prevăzute în anexa nr. 1, sunt controlate în acelaşi mod, din punct de vedere sanitar veterinar, fie ca sunt destinate comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene, fie pieţei interne; b) produsele la care se face referire în anexa nr. 2 nu sunt expediate către teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, dacă acestea nu pot fi comercializate pe teritoriul României. (2) România, ca stat de expediere, trebuie să dispună măsuri corespunzătoare, după caz, potrivit legii, pentru a sanctiona orice încălcare a legislaţiei sanitare veterinare naţionale de către persoanele fizice sau juridice, în mod deosebit atunci când se constată că certificatele sanitare veterinare sau documentele întocmite, nu corespund stării actuale a produselor, sau ca stampilele de sănătate publică au fost aplicate produselor care nu respecta reglementările în vigoare.  +  Capitolul 4 Controale efectuate la sosirea la destinaţie  +  Articolul 5 (1) România, ca stat de destinaţie, trebuie să aplice următoarele măsuri: a) autoritatea competentă poate verifica, la locurile de destinaţie ale bunurilor, prin intermediul controalelor veterinare ad-hoc nediscriminatorii, ca au fost respectate cerinţele art. 3; în acelaşi timp, aceasta poate preleva probe, în cazul tranzitarii teritoriului unui alt stat membru al Uniunii Europene, atunci când autoritatea competentă a statului membru de tranzit sau autoritatea veterinara centrala a României, ca stat de destinaţie, deţine informaţii ce o conduc la suspectarea unei încălcări a legislaţiei sanitare veterinare, pot fi, de asemenea, efectuate controale în timpul transportului de bunuri pe teritoriul sau, precum şi controale cu privire la condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească mijloacele de transport; b) atunci când produsele la care se referă art. 1 provin dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi sunt destinate:1. unei unităţi aflate sub supravegherea unui medic veterinar oficial, acesta trebuie să se asigure ca numai produsele care îndeplinesc cerinţele art. 3, alin. (1), cu privire la marcare şi documentele de însoţire sau, în cazul produselor la care se referă anexa nr. 2, sunt însoţite de documentele prevăzute de reglementările tarii noastre, ca stat de destinaţie şi sunt admise în acea unitate;2. pentru un intermediar autorizat care împarte loturile ori pentru o întreprindere comercială cu sucursale multiple sau orice unitate care nu este supusă supravegherii permanente, acestea din urma trebuie să controleze, înainte ca lotul să fie împărţit sau comercializat, ca sunt prezente mărcile, certificatul sau documentele menţionate, la care se face referire la lit. a) şi sa notifice autorităţii competente orice neclaritate sau anomalie;3. pentru alţi destinatari, în special atunci când lotul este parţial descărcat în timpul transportului, lotul descărcat trebuie să fie însoţit, în conformitate cu art. 3, alin. (1), de certificatul în original. Garanţiile care trebuie să fie date de către destinatarii prevăzuţi la pct. 2 şi pct. 3, trebuie să fie specificate într-un acord cu autoritatea competentă, ce urmează a fi semnat în momentul înregistrării anterioare prevăzută la alin. (3). Autoritatea veterinara competenţa trebuie să efectueze controale randomizate pentru a verifica nerespectarea acestor garanţii. (2) Fără a aduce atingere prevederilor art. 4, în cazul în care standardele comune statelor membre ale Uniunii Europene, adoptate prin reglementări comunitare, nu au fost stabilite şi în cazul prevăzut la art. 12, România, ca stat de destinaţie, poate solicita ca unitatea de origine să aplice standardele în vigoare, în condiţiile reglementărilor naţionale ale României. Statul membru al Uniunii Europene sau România, ca tari de origine trebuie să se asigure ca produsul respectiv respecta aceste cerinţe. (3) Operatorii care deţin produse ce le-au fost livrate dintr-un stat membru al Uniunii Europene sau care împart complet un lot de astfel de produse trebuie: a) să se supună, dacă autoritatea veterinara competenţa, solicita, înregistrării anterioare; b) sa păstreze un registru în care sunt înregistrate astfel de livrări; c) să raporteze sosirea produselor dintr-un stat membru al Uniunii Europene, dacă este solicitat astfel de autoritatea competentă, motivat de măsura necesară de a se efectua controalele la care se referă alin. (1); d) sa păstreze pentru o perioadă de cel puţin 6 luni, certificatele de sănătate sau documentele la care se referă art. 3, în vederea prezentării autorităţii competente, dacă aceasta le solicita. (4) Reglementările pentru aplicarea prezentului articol trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura naţionala.  +  Articolul 6 (1) Autoritatea veterinara centrala a României se va asigura ca, în cursul controalelor efectuate la locurile unde pot fi aduse produse dintr-o ţara terta în teritoriile definite de "Norma sanitară veterinara ce stabileşte principiile care reglementează organizarea controalelor veterinare pentru produsele de origine animala importate din tari terţe în România", cum ar fi porturile, aeroporturile şi punctele de inspecţie cu ţările terţe, sunt luate următoarele măsuri: a) este efectuat un control al documentelor privind originea produselor; b) produsele ce provin din statele membre ale Uniunii Europene sunt supuse reglementărilor cu privire la controalele prevăzute la art. 5; c) produsele din ţările terţe sunt supuse reglementărilor stabilite în "Norma sanitară veterinara ce stabileşte principiile care reglementează organizarea controalelor veterinare pentru produsele de origine animala importate din tari terţe în România". (2) Prin derogare de la alin. (1), toate produsele transportate cu mijloace de transport, care leagă direct doua puncte geografice ale României şi Comunităţii Europene, trebuie să fie supuse reglementărilor cu privire la inspecţie, stabilite la art. 5.  +  Articolul 7 (1) Dacă, în cursul unui control efectuat asupra unui lot la locul de destinaţie sau în timpul transportului, autoritatea veterinara centrala a României constata următoarele:1. prezenta agenţilor etiologici ai unei boli la care face referire "Norma sanitară veterinara privind anunţarea, declararea şi notificarea unor boli transmisibile ale animalelor" aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 156/1999, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123/23.03.2000, a unei zoonoze, boli sau a oricărei alte cauze care poate constitui un risc major pentru animale sau oameni, sau când produsele provin dintr-o zona în care evolueaza o boala epizootica, aceasta trebuie să dispună, cu excepţia aspectelor privind sănătatea animalelor, în cazul produselor supuse unuia din tratamentele la care se referă legislaţia naţionala privind problemele de sănătate a animalelor care afectează comerţul intracomunitar cu produse de origine animala, ca lotul să fie distrus sau utilizat în orice alt mod stabilit de reglementările naţionale. Costurile legate de distrugerea lotului de produse de origine animala se vor suporta de expeditor sau reprezentantul sau. Autoritatea veterinara centrala a României, ca stat de destinaţie, trebuie să notifice imediat autorităţilor competente ale statelor membre ale Uniunii Europene şi Comisiei Europene, prin telex, constatările făcute, deciziile luate şi motivele acestor decizii. Pot fi aplicate măsurile de protecţie prevăzute la art. 9.2. ca bunurile nu îndeplinesc condiţiile stabilite de standardele naţionale, aceasta poate, cu condiţia ca acest lucru să fie permis de condiţiile de sănătate publică şi de sănătate a animalelor, sa dea expeditorului sau reprezentantului sau posibilitatea alegerii între: a) distrugerea bunurilor, b) utilizarea bunurilor în alte scopuri, inclusiv returnarea acestora cu acordul autorităţii competente a tarii, unităţii de origine. Totuşi, dacă se constată că certificatul sau documentele insotitoare conţin nereguli, expeditorului i se va acorda o perioadă de graţie, înainte de a se recurge la aceasta ultima posibilitate. (2) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să elaboreze o lista a agenţilor etiologici şi a bolilor la care face referire alin. (1) şi reglementările necesare pentru aplicarea acestuia.  +  Articolul 8 (1) a) În cazurile prevăzute la art. 7, autoritatea veterinara centrala a României, ca stat de destinaţie, va contacta fără întârziere autorităţile competente ale statului membru al Uniunii Europene de expediere. Autoritatea statului membru al Uniunii Europene va lua măsurile necesare pentru a notifica autorităţii veterinare centrale a României cu privire la natura controalelor efectuate, deciziile luate şi motivele pentru astfel de decizii. Dacă autoritatea veterinara centrala a României considera ca astfel de măsuri sunt inadecvate, autorităţile competente ale celor două state trebuie să caute împreună modalităţi şi mijloace de remediere a situaţiei, care, dacă este cazul, pot implica o inspecţie ad-hoc. b) Atunci când controalele prevăzute la art. 7 indica nereguli repetate, autoritatea veterinara centrala a României, ca stat de destinaţie, trebuie să informeze Comisia Europeană. Comisia Europeană, la cererea autorităţii veterinare centrale a României, ca stat de destinaţie, sau din proprie iniţiativă, având în vedere natura neregulilor stabilite, poate:1. trimite o misiune de inspecţie la unitatea în cauza,2. instrui un medic veterinar oficial, al cărui nume trebuie să fie pe lista ce urmează a fi pregatita de Comisia Europeană la sugestia României şi statelor membre ale Uniunii Europene şi care este acceptat de părţile în cauza, sa verifice faptele în unitatea respectiva,3. solicita autorităţii veterinare centrale din ţara de origine sa intensifice prelevarea de probe a produselor din unitatea în cauza. c) Autoritatea veterinara competenţa a tarii de origine va informa autoritatea veterinara centrala a României despre concluziile sale. Atunci când aceste măsuri sunt luate pentru a face faţa neregulilor repetate din partea unei unităţi, autoritatea veterinara centrala a României va solicita Comisiei Europene sa impute unităţii implicate orice cheltuieli ocazionate de aplicarea lit. b). Până la concluziile Comisiei Europene, statul membru de expediere trebuie, la cererea autorităţii veterinare centrale a României, ca stat de destinaţie, sa intensifice controalele asupra produselor ce provin de la unitatea în cauza şi, dacă exista motive serioase de sănătate a animalelor şi de sănătate publică, sa suspende autorizarea. România, ca stat de destinaţie, poate să intensifice controalele asupra produselor ce provin din aceeaşi unitate. La cererea autorităţii veterinare centrale a României - atunci când neregulile sunt confirmate de către un expert - Comisia Europeană trebuie să ia măsuri corespunzătoare, care pot merge până la acordarea autorităţii veterinare centrale a României a dreptului de interzicere provizorie a introducerii pe teritoriul României a produselor ce provin din acea unitate. Aceste măsuri trebuie să fie confirmate sau revizuite cat mai curând posibil, în conformitate cu procedura naţionala. d) Regulile generale pentru aplicarea prezentului articol trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura naţionala. (2) a) Drepturile de apel, existente în baza legislaţiei în vigoare în România şi din statele membre ale Uniunii Europene, împotriva deciziilor autorităţilor competente din acele tari nu sunt afectate de prezenta norma sanitară veterinara, cu excepţia cazului prevăzut la lit. d). b) Deciziile luate de autoritatea veterinara centrala a României, ca stat de destinaţie, şi motivele pentru astfel de decizii vor fi notificate Comisiei Europene, expeditorului sau reprezentantului sau şi autorităţii competente a statului membru al Uniunii Europene de expediere. c) Dacă expeditorul sau reprezentantul sau solicita astfel, deciziile şi motivele menţionate trebuie să îi fie înaintate în scris, cu detalii ale drepturilor de apel care îi sunt disponibile în baza legislaţiei în vigoare din România, ca stat de destinaţie şi ale procedurii şi limitelor de timp aplicabile. d) În eventualitatea unui litigiu, cele doua părţi în cauza pot supune litigiul, dacă sunt de acord, într-o perioadă maxima de o luna, evaluării unui expert al cărui nume apare pe o lista a experţilor ce urmează a fi elaborata de către Comisia Europeană şi autoritatea veterinara centrala a României. Costul consultării expertului este suportat de partea care pierde litigiul. Experţii trebuie să emita avizul lor în cel mult 72 de ore. Părţile trebuie să respecte opinia expertului în ceea ce priveşte legislaţia veterinara naţionala. (3) Costurile returnarii transportului, depozitarii bunurilor, folosirii lor în alte scopuri sau distrugerii lor trebuie să fie suportate de destinatar.  +  Capitolul 5 Prevederi comune  +  Articolul 9 (1) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să notifice imediat statelor membre ale Uniunii Europene şi Comisiei Europene, orice focar de boala de pe teritoriul sau, altul decât un focar al bolilor la care se face referire în "Norma sanitară veterinara privind anunţarea, declararea şi notificarea unor boli transmisibile ale animalelor", aprobată prin Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 156/1999 publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123/23.03.2000, al oricăror zoonoze, boli sau alta cauza susceptibilă de a constitui un risc major pentru sănătatea animalelor sau pentru sănătatea publică. Statul membru al Uniunii Europene de origine este obligat de legislaţia comunitara să aplice imediat măsurile de combatere sau de preventie prevăzute de reglementările comunitare, în special determinarea zonelor tampon prevăzute de aceste reglementări sau sa adopte orice alta măsura pe care o considera corespunzătoare. România, ca stat de destinaţie sau tranzit care, în cursul unui control la care se face referire la art. 5, a stabilit existenta uneia din bolile sau cauzele prevăzute la alin. (1), poate lua, dacă este necesar, măsurile de precautie prevăzute de legislaţia sanitară veterinara în vigoare. Până ce măsurile urmează a fi luate în conformitate cu alin. (4), România, ca stat de destinaţie, poate lua, din motive serioase de sănătate publică sau de sănătate a animalelor, măsuri de protecţie interimare cu privire la unităţile în cauza sau, în cazul unei boli epizootice, cu privire la zona de protecţie prevăzută în reglementările naţionale. Măsurile luate de România trebuie să fie notificate fără întârziere Comisiei Europene şi celorlalte state membre ale Uniunii Europene. (2) La cererea României sau la iniţiativa Comisiei Europene, unul sau mai mulţi reprezentanţi ai Comisiei Europene pot merge imediat la locul în cauza pentru a examina, în colaborare cu autoritatea veterinara centrala, măsurile luate şi vor emite un aviz cu privire la aceste măsuri. (3) În cazul în care Comisia Europeană sau autoritatea veterinara centrala a României nu au fost informate despre măsurile luate, sau dacă acestea le considera ca fiind necorespunzătoare, pot sa ia măsurile de protecţie interimare cu privire la produsele din regiunea afectată de boala epizootica sau dintr-o unitate data. (4) Regulile detaliate pentru aplicarea acestui articol şi în special lista zoonozelor sau a cauzelor susceptibile de a constitui un risc major pentru sănătatea publică, trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura naţionala.  +  Articolul 10Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să numească direcţia sau direcţiile sanitare veterinare responsabile cu efectuarea controalelor veterinare şi colaborarea cu departamentele de inspecţie ale statelor membre ale Uniunii Europene.  +  Articolul 11Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să se asigure ca funcţionarii din direcţiile sanitare veterinare şi, dacă este cazul, în colaborare cu funcţionarii altor direcţii împuternicite în acest scop, pot:1. să efectueze inspecţii ale clădirilor, birourilor, laboratoarelor, instalaţiilor, mijloacelor de transport, întreprinderilor şi echipamentelor, produselor de curatare şi întreţinere, procedurilor utilizate pentru producerea, prelucrarea, marcarea, etichetarea şi prezentarea acestor produse;2. să efectueze controale privind respectarea de către personal a cerinţelor stabilite în textele la care se face referire în anexa nr. 1;3. sa preleveze probe de la produsele ţinute pentru a fi depozitate, transportate sau comercializate;4. sa examineze materialul documentar sau informatic relevant pentru controalele efectuate, suplimentar măsurilor ce se iau în baza art. 3, alin. (1). În acest scop, aceasta trebuie să primească de la unităţile ce sunt controlate, cooperarea necesară pentru realizarea sarcinilor.  +  Articolul 12Comerţul cu produsele menţionate în anexa nr. 2 trebuie să fie supus regulilor de control prevăzute de prezenta norma sanitară veterinara, în special cele prevăzute la art. 5, alin. (2). Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să notifice Comisiei Europene şi statelor membre ale Uniunii Europene condiţiile şi procedurile care se aplică comerţului cu produse la care se referă acest articol.  +  Articolul 13 (1) Autoritatea veterinara centrala a României trebuie să prezinte Comisiei Europene, în forma armonizata, informaţiile de baza privind controalele veterinare efectuate în baza prezentei norme sanitare veterinare. (2) Regulile detaliate pentru aplicarea prezentului articol, în special cu privire la frecventa comunicării informaţiilor, forma în care acesta urmează să fie formulat şi natura sa, trebuie să fie stabilite de autoritatea veterinara centrala a României în conformitate cu procedura naţionala.  +  Articolul 14Reglementările stabilite de prezenta norma sanitară veterinara referitoare la controalele veterinare pentru comerţul dintre România şi statele membre ale Uniunii Europene cu produse animaliere şi de origine animala, în vederea participării României la Piaţa Interna, trebuie să se aplice în special controalelor la origine în vederea organizării şi urmăririi controalelor efectuate de ţările de destinaţie precum şi pentru măsurile de protecţie ce trebuie implementate.  +  Articolul 15 (1) Autoritatea veterinara centrala a României poate adopta reglementări sau prevederi administrative suplimentare prezentei norme sanitare veterinare pentru a se asigura implementarea şi conformitatea cu prevederile acesteia. (2) Autoritatea veterinara centrala a României va lua măsurile necesare şi va sanctiona, potrivit legii orice încălcare a prevederilor prezentei norme sanitare veterinare. (3) Atunci când autoritatea veterinara centrala a României adopta cele menţionate la alineatele precedente, trebuie să facă o referire expresă la prezenta norma sanitară veterinara.  +  Articolul 16Anexele nr. 1 şi nr. 2 fac parte integrantă din prezenta norma sanitară veterinara.  +  Anexa 1 LEGISLAŢIA VETERINARA  +  Capitolul 1 1. Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 401/05.09.2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea carnii proaspete.2. Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 402/05.09.2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind problemele de sănătate care reglementează producerea şi comerţul cu carne proaspăta de pasare.3. Norma sanitară veterinara privind condiţiile de sănătate care reglementează comerţul dintre România şi statele membre ale Uniunii Europene cu carne proaspăta.4. Norma sanitară veterinara privind problemele de sănătate ce afectează producţia şi comercializarea produselor din carne şi alte produse de origine animala.5. Norma sanitară veterinara privind condiţiile de sănătate a animalelor care reglementează comerţul cu produse din carne din România şi statele membre ale Uniunii Europene.6. Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 356/05.08.2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate şi igiena pentru producerea şi comercializarea produselor din oua.7. Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 494/27.12.2001 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate a animalelor ce reglementează punerea pe piaţa a animalelor şi produselor de acvacultura. Monitorul Oficial nr. 191/21.03.2002;8. Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 243/11.06.2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate veterinare pentru producerea şi comercializarea molustelor bivalve vii. Monitorul Oficial nr. 695/23.09.2002.9. Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 329/25.07.2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile sanitare veterinare pentru producerea şi comercializarea produselor din pescuit. Monitorul Oficial nr. 613/20.08.2002.10. Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 391/29.08.2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind condiţiile de sănătate a animalelor care reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul din tari terţe de carne proaspăta de pasare. Monitorul Oficial nr. 739/9.10.2002.11. Norma sanitară veterinara privind problemele de sănătate publică şi de sănătate a animalelor ce afectează producerea şi comercializarea carnii de iepure şi a carnii de vanat de crescatorie.12. Norma sanitară veterinara privind problemele de sănătate a animalelor şi de sănătate publică, legate de uciderea vânatului salbatic şi de comercializarea carnii de vanat salbatic.13. Ordinul ministrului agriculturii, alimentaţiei şi pădurilor nr. 389/29.09.2002 pentru aprobarea Normei sanitare veterinare privind privind condiţiile de sănătate pentru producerea şi comercializarea laptelui crud, a laptelui tratat termic şi a produselor pe bază de lapte.  +  Capitolul 2 14. Norma sanitară veterinara care stabileşte condiţiile de sănătate a animalelor şi de sănătate publică care reglementează comerţul României cu statele membre ale Uniunii Europene şi importul în România de produse care nu sunt supuse cerinţelor şi regulilor specifice.  +  Anexa 2 PRODUSE CARE NU SUNT SUPUSE ARMONIZARII COMUNITARE, DAR AL CĂRORCOMERŢ TREBUIE SA FIE SUPUS CONTROALELOR PREVĂZUTE DE PREZENTANORMA SANITARĂ VETERINARAAlte produse de origine animala care nu sunt incluse nici în anexa nr. 2, nici în anexa la "Norma sanitară veterinara referitoare la controalele veterinare şi zootehnice aplicabile comerţului României cu statele membre ale Uniunii Europene cu unele animale vii şi produse de origine animala" vor fi definite în baza procedurii naţionale.------