DECIZIE nr. 41 din 7 februarie 2002referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 160^4 din Codul de procedură penală
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 144 din 25 februarie 2002



    Nicolae Popa - preşedinteCostica Bulai - judecătorNicolae Cochinescu - judecătorConstantin Doldur - judecătorKozsokâr Gâbor - judecătorPetre Ninosu - judecătorŞerban Viorel Stanoiu - judecătorLucian Stangu - judecătorIoan Vida - judecătorIuliana Nedelcu - procurorGabriela Dragomirescu - magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 160^4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lucian Pintilie şi Anton Danut Nichifor în Dosarul nr. 7.954/2001 al Judecătoriei Focsani.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât prin Decizia nr. 708 din 19 decembrie 1997, care îşi menţine valabilitatea şi în prezenta cauza, Curtea Constituţională a statuat ca dispoziţiile art. 160^4 din Codul de procedură penală nu contravin, asa cum susţin şi autorii prezentei excepţii, prevederilor art. 23 alin. (7) din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 17 octombrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 7.954/2001, Judecătoria Focsani a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 160^4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lucian Pintilie şi Anton Danut Nichifor într-o cauza penală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 160^4 din Codul de procedură penală limitează accesul la justiţie, iar art. 23 din Constituţia României nu îngăduie o asemenea limitare.Judecătoria Focsani, exprimandu-şi opinia, apreciază ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor Constituţiei, întrucât textul legal, apreciat ca fiind neconstitutional, recunoaşte, în realitate, dreptul oricărei persoane de a cere liberarea provizorie pe cauţiune, în condiţiile pe care legiuitorul le fixează. Se mai arata ca în acelaşi sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 708 din 19 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 25 martie 1998.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciază ca dispoziţiile art. 160^4 din Codul de procedură penală sunt constituţionale. În esenta, se arata ca este atributul legiuitorului sa stabilească condiţiile în care pot fi luate măsurile procesuale, inclusiv cele referitoare la liberarea provizorie pe cauţiune. Asa fiind, se considera ca majorarea limitelor speciale ale pedepselor pentru unele infracţiuni, prin Legea nr. 140/1996, fără modificarea corespunzătoare a dispoziţiilor din Codul de procedură penală, sub aspectul măsurilor procesuale privitoare la acestea, reprezintă o opţiune a legiuitorului, intemeiata pe dispoziţiile art. 49 din Constituţie, care permit restrangerea exerciţiului libertăţii persoanei în interesul desfăşurării instrucţiei penale. În acest sens se invoca Decizia Curţii Constituţionale nr. 708 din 19 decembrie 1997.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca textul de lege criticat nu încalcă prevederile art. 23 alin. (7) din Constituţie, ci este în sensul dispoziţiilor constituţionale ale art. 125 alin. (2), potrivit cărora procedura de judecată este stabilită de lege, în speta Codul de procedură penală.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 160^4 din Codul de procedură penală, potrivit cărora:"Liberarea provizorie pe cauţiune se poate acorda, la cerere, când este asigurata repararea pagubei produse prin infracţiune şi s-a depus cauţiunea stabilită de organul judiciar competent.Pe timpul liberării provizorii, inculpatul este obligat să se prezinte la chemarea organelor judiciare şi sa comunice orice schimbare de domiciliu sau reşedinţa.Liberarea provizorie pe cauţiune nu se acordă în cazul săvârşirii infracţiunilor intenţionate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 7 ani ori când inculpatul este recidivist, ori exista date care justifica temerea ca inculpatul va săvârşi o alta infracţiune sau va incerca sa zadarniceasca aflarea adevărului prin influentarea unor martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de proba, sau prin alte asemenea fapte."În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate aceste dispoziţii de lege stabilesc condiţii pentru liberarea provizorie pe cauţiune, deşi art. 23 alin. (7) din Constituţie, potrivit căruia "Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa în libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune", nu prevede nici o condiţie în acest sens.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constata ca prevederile art. 160^4 din Codul de procedură penală au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie. Astfel, prin Decizia nr. 708 din 19 decembrie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 125 din 25 martie 1998, respingând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 160^4 din Codul de procedură penală, Curtea Constituţională a statuat ca acestea nu contravin art. 23 alin. (7) din Constituţie. Pentru a pronunţa aceasta soluţie s-a reţinut, în esenta, ca dispoziţiile constituţionale invocate prevăd dreptul de a cere luarea uneia dintre măsurile privind liberarea provizorie - sub control judiciar sau pe cauţiune -, dar numai în condiţiile legii, "potrivit unor reguli detaliate ce sunt de domeniul procedurii penale", şi "este deci atributul legiuitorului sa stabilească condiţiile în care pot fi luate măsurile procesuale, oricare ar fi acestea". În ceea ce priveşte modificările aduse Codului penal prin Legea nr. 140/1996, sub aspectul sporirii limitelor maxime speciale ale pedepselor, fără a se modifica şi dispoziţiile din Codul de procedură penală, referitoare la luarea diferitelor măsuri procesuale, în funcţie de gravitatea pedepselor prevăzute de lege pentru diferitele infracţiuni, prin aceeaşi decizie s-a reţinut ca "aceasta reprezintă o opţiune a legiuitorului, intemeiata pe dispoziţiile art. 49 din Constituţie, care permit o restrangere a libertăţii persoanei în interesul desfăşurării normale a instrucţiei penale".Cele statuate prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 708 din 19 decembrie 1997 îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza, deoarece nu au intervenit elemente noi de natura să justifice modificarea acestei soluţii, astfel ca excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 160^4 din Codul de procedură penală urmează să fie respinsă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 160^4 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Lucian Pintilie şi Anton Danut Nichifor în Dosarul nr. 7.954/2001 al Judecătoriei Focsani.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 februarie 2002.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu------------