DECIZIA nr. 833 din 13 decembrie 2018referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilități fiscale
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 454 din 6 iunie 2019



    Valer Dorneanu- președinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ștefan Minea- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Ionița Cochințu- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilități fiscale, excepție ridicată de Sergiu Ioan Florescu, Dragoș Târșia și de Societatea de avocați Florescu Târșia cu sediul în Sibiu în Dosarul nr. 2.499/85/2016 al Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.056D/2016.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că autorii excepției de neconstituționalitate au depus note scrise, prin care solicită admiterea acesteia.4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în materie. În acest sens arată că, în materie fiscală, regula o reprezintă plata obligațiilor fiscale, anularea sau acordarea unor facilități fiscale având caracter de excepție, iar art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi, și nu identitatea de tratament asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor, context în care legiuitorul este singurul în drept să stabilească exonerarea de la plată a unor obligații fiscale, precum și condițiile în care se realizează această măsură fiscală. Astfel, prevederile art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2015 vizează două ipoteze, respectiv, pe de o parte, contribuabilii ale căror obligații erau scadente la data de 30 septembrie 2015 și individualizate în decizii de impunere emise ca urmare a unei inspecții fiscale în derulare la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență și, pe de altă parte, contribuabilii ale căror obligații erau scadente anterior datei de 30 septembrie 2015 și în privința cărora inspecțiile fiscale urmează să înceapă după intrarea în vigoare a ordonanței de urgență. Prin urmare, și acestea din urmă beneficiază de facilitățile fiscale în contextul în care alin. (2) al art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2015, făcând trimitere la art. 2 din același act normativ, adaugă o cerință suplimentară, respectiv ca declarațiile rectificative să fie depuse de contribuabil în cel mult 10 zile de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 18 noiembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 2.499/85/2016, Tribunalul Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilități fiscale, excepție ridicată de Sergiu Ioan Florescu, Dragoș Târșia și de Societatea de avocați Florescu Târșia cu sediul în Sibiu într-o cauză având ca obiect soluționarea unei cereri prin care se solicită anularea unor decizii de impunere și a unor înștiințări de respingere a notificării privind intenția de a beneficia de anularea obligațiilor de plată accesorii aferente deciziilor de impunere.6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale, deoarece limitează aplicarea legii doar la sancțiuni individualizate prin decizii de impunere emise ca urmare a unei inspecții fiscale în derulare la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2015, fiind de natură să determine un tratament juridic diferit față de persoane aflate în aceeași situație. Constituția consacră principiul egalității în fața legii, iar orice diferență de tratament juridic între persoane aflate în situații egale nu se poate justifica decât pe baza unor criterii obiective și raționale. Or, criteriul prevăzut la art. 4 nu ține seama de faptul că în numeroase cazuri data începerii inspecției fiscale nu depinde de atitudinea persoanei cercetate sau de situații de natură obiectivă, ci se datorează altor împrejurări, care țin de organizarea administrației, de gradul de încărcare a activității organelor fiscale, respectiv de factori străini conduitei procesuale a contribuabililor.7. Tribunalul Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal opinează în sensul că dispozițiile art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2015 încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție. Astfel, textul de lege criticat aduce atingere principiului egalității în fața legii, deoarece permite acordarea unor facilități fiscale contribuabililor, în funcție de un criteriu neobiectiv și imprevizibil, respectiv în funcție de existența sau inexistența unei inspecții fiscale în derulare la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență. Acordarea facilităților fiscale în asemenea condiții este în mod evident discriminatorie, deoarece de facilitate vor beneficia efectiv doar contribuabilii ale căror obligații de plată sunt scadente la 30 septembrie 2015 inclusiv și au fost individualizate în decizii de impunere emise ca urmare a unei inspecții fiscale în derulare la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență.8. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. Din analiza prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2015 rezultă că facilitatea fiscală urmează a fi acordată atât persoanelor în cazul cărora creanța la bugetul de stat era stabilită anterior intrării în vigoare a actului normativ, cât și persoanelor cărora creanța este stabilită ca urmare a unei inspecții fiscale aflate în derulare la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență. Prin urmare, măsura se aplică tuturor persoanelor aflate în situații similare, nefiind încălcate dispozițiile art. 16 din Constituție. De altfel, acordarea unor facilități fiscale unor persoane în cazul cărora nu s-a început derularea inspecției fiscale ar conduce la imposibilitatea statului de a determina impactul bugetar al măsurii propuse, fiind afectată obligația acestuia de a asigura colectarea veniturilor bugetare și sustenabilitatea cheltuielilor publice.10. Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt neconstituționale, deoarece îi discriminează pe contribuabilii ale căror obligații de plată sunt scadente până la 30 septembrie 2015 inclusiv și nu au fost individualizate în decizii de impunere emise ca urmare a unei inspecții fiscale în derulare la data intrării în vigoarea a ordonanței de urgență. Astfel, această categorie de persoane nu are dreptul la acordarea facilităților fiscale. Or, instituirea unei asemenea soluții legislative prin normele criticate apare ca un privilegiu conferit de legiuitor unei anumite categorii de contribuabili, și anume celor ale căror obligații de plată sunt scadente până la 30 septembrie 2015 inclusiv și au fost individualizate în decizii de impunere emise ca urmare a unei inspecții fiscale în derulare la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, și ca un dezavantaj, nejustificat obiectiv sau rațional, în cazul contribuabililor ale căror obligații sunt scadente, însă nu au fost individualizate în decizii de impunere emise ca urmare a unei inspecții fiscale în derulare la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2015.11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilități fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 21 octombrie 2015, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 4/2016 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilități fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din data de 13 ianuarie 2016, care au următorul cuprins:Penalitățile de întârziere, precum și o cotă de 54,2% din dobânzi, aferente obligațiilor de plată principale administrate de organul fiscal central, cu termene de plată până la 30 septembrie 2015, inclusiv, și individualizate în decizii de impunere emise urmare unei inspecții fiscale în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se anulează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:a) toate diferențele de obligații de plată principale individualizate în decizia de impunere sunt stinse prin orice modalitate prevăzută de lege până la termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Codul de procedură fiscală;b) o cotă de 45,8% din dobânzile aferente obligațiilor prevăzute la lit. a) este stinsă prin orice modalitate prevăzută de lege până la termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Codul de procedură fiscală;c) cererea de anulare a accesoriilor se depune în termen de 90 de zile de la comunicarea deciziei de impunere, sub sancțiunea decăderii.14. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea în drepturi.15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea observă că, astfel cum reiese din Nota de fundamentare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2015, precum și din preambulul acesteia, promovarea acestui act normativ a fost generată de interesul general de susținere a creșterii economice prin sprijinirea contribuabililor aflați în dificultate și care nu au fost în măsură să acceseze o eșalonare la plata obligațiilor fiscale restante, împrejurare ce a impus instituirea unei măsuri conjuncturale de acordare a unei facilități fiscale prin care s-a urmărit stimularea conformării voluntare a contribuabililor la plata obligațiilor fiscale și maximizarea încasărilor bugetare, stimularea mediului economic și, respectiv, diminuarea arieratelor bugetare, aspect de care beneficiază întreaga societate, și cu scopul prevenirii acumulării de noi datorii la bugetul general consolidat și pentru a evita un comportament de întârziere intenționată a îndeplinirii obligațiilor de plată la termen de către contribuabilii susceptibili de a beneficia de măsurile propuse prin acest act normativ.16. Curtea reține că, în materie fiscală, referitor la termenele de plată, potrivit art. 111 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în vigoare la data adoptării Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilități fiscale, pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, astfel: a) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare; b) dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare. În acest context, cererea de anulare a accesoriilor se depune în termen de 90 de zile de la comunicarea deciziei de impunere, sub sancțiunea decăderii.17. Potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2015, astfel cum a fost aprobată, modificată și completată prin Legea nr. 4/2016 (potrivit jurisprudenței Curții Constituționale, legea de aprobare a unei ordonanțe simple sau de urgență face corp comun cu aceasta; a se vedea, spre exemplu, Decizia nr. 402 din 15 iunie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 906 din 10 noiembrie 2016), penalitățile de întârziere, precum și o cotă de 54,2% din dobânzi, aferente obligațiilor de plată principale datorate bugetului general consolidat, restante la 30 septembrie 2015, inclusiv, și administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, se anulează dacă sunt îndeplinite cumulativ anumite condiții expres prevăzute de acest act normativ, respectiv: a) toate obligațiile de plată principale restante la 30 septembrie 2015, inclusiv, administrate de organul fiscal central, se sting prin orice modalitate prevăzută de lege până la data de 31 martie 2016, inclusiv; b) o cotă de 45,8% din dobânzile aferente obligațiilor de plată prevăzute la lit. a) stabilite prin decizii comunicate până la data stingerii obligațiilor de plată principale se stinge prin orice modalitate prevăzută de lege până la data de 30 iunie 2016, inclusiv; c) este stinsă prin orice modalitate prevăzută de lege o cotă de 45,8% din dobânzile datorate până la data stingerii obligațiilor de plată principale prevăzute la lit. a) și stabilite prin decizii comunicate după această dată, până la termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, sau până la un alt termen prevăzut de lege; d) sunt stinse prin orice modalitate prevăzută de lege toate obligațiile de plată principale administrate de organul fiscal central cu termene de plată cuprinse între data de 1 octombrie 2015 și 31 martie 2016, inclusiv, până la data depunerii cererii de anulare a penalităților de întârziere și a cotei de 54,2% din dobânzi, denumită în continuare cerere de anulare a accesoriilor; e) contribuabilul să aibă depuse toate declarațiile fiscale, potrivit vectorului fiscal, până la data depunerii cererii de anulare a accesoriilor. Această condiție se consideră îndeplinită și în cazul în care, pentru perioadele în care nu s-au depus declarații fiscale, obligațiile fiscale au fost stabilite, prin decizie, de către organul fiscal central; f) contribuabilul depune cererea de anulare a accesoriilor după îndeplinirea condițiilor prevăzute la lit. a), b), d) și e), dar nu mai târziu de 30 iunie 2016, inclusiv, sub sancțiunea decăderii.18. În scopul acordării anulării, pentru cota de 45,8% din dobânda datorată potrivit alin. (1) lit. b) și c), sunt aplicabile în mod corespunzător prevederile art. 115 alin. (3^2) din Codul de procedură fiscală, potrivit cărora, în cazul obligațiilor fiscale de plată stabilite de organele de inspecție fiscală, precum și al amenzilor de orice fel, se stinge cu prioritate obligația fiscală sau amenda pe care o alege contribuabilul, măsuri care au înrâurire în mod corespunzător și pentru cota de 45,8% din dobânzile aferente obligațiilor de plată principale individualizate în declarația rectificativă sau, după caz, aferente obligaților de plată rezultate din corectarea decontului de taxă pe valoarea adăugată [art. 1 alin. (2) și art. 2 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2015].19. De asemenea, penalitățile de întârziere, precum și o cotă de 54,2% din dobânzi, aferente diferențelor de obligații de plată declarate suplimentar de contribuabili prin declarație rectificativă prin care se corectează obligațiile de plată principale cu scadențe anterioare datei de 30 septembrie 2015, inclusiv, administrate de organul fiscal central, se anulează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a) declarația rectificativă este depusă până la data de 31 martie 2016, inclusiv (respectiv declarația rectificativă este depusă începând cu data de 1 octombrie 2015 până la data de 31 martie 2016, inclusiv, potrivit art. I pct. 3 din Legea nr. 4/2016); b) toate obligațiile de plată principale individualizate în declarația rectificativă se sting prin orice modalitate prevăzută de lege până la 31 martie 2016, inclusiv; c) sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. b)-f). Aceste măsuri sunt aplicabile și în cazul corectării erorilor din deconturile de taxă pe valoarea adăugată efectuate potrivit reglementărilor legale în vigoare, care au înrâurire în mod corespunzător și pentru cota de 45,8% din dobânzile aferente obligațiilor de plată principale individualizate în declarația rectificativă sau, după caz, aferente obligaților de plată rezultate din corectarea decontului de taxă pe valoarea adăugată (art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2015).20. Totodată, potrivit art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2015, penalitățile de întârziere, precum și o cotă de 54,2% din dobânzi, aferente obligațiilor de plată principale cu termene de plată până la 30 septembrie 2015, inclusiv, și stinse până la această dată, administrate de organul fiscal central, se anulează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a) penalitățile de întârziere și dobânzile ce pot forma obiectul anulării sunt datorate și nestinse la 30 septembrie 2015, inclusiv; b) o cotă de 45,8% din dobânzile aferente obligațiilor de plată principale cu termene de plată anterioare datei de 30 septembrie 2015 și stinse până la această dată se stinge prin orice modalitate prevăzută de lege până la data de 31 martie 2016, inclusiv. Prevederile art. 1 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător; c) este îndeplinită condiția prevăzută la art. 1 alin. (1) lit. f).21. Potrivit conținutului normativ al reglementării criticate în prezenta cauză, respectiv art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2015, penalitățile de întârziere, precum și o cotă de 54,2% din dobânzi, aferente obligațiilor de plată principale administrate de organul fiscal central, cu termene de plată până la 30 septembrie 2015, inclusiv, și individualizate în decizii de impunere emise ca urmare a unei inspecții fiscale în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se anulează dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: a) toate diferențele de obligații de plată principale individualizate în decizia de impunere sunt stinse prin orice modalitate prevăzută de lege până la termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Codul de procedură fiscală; b) o cotă de 45,8% din dobânzile aferente obligațiilor prevăzute la lit. a) este stinsă prin orice modalitate prevăzută de lege până la termenul de plată prevăzut la art. 111 alin. (2) din Codul de procedură fiscală; c) cererea de anulare a accesoriilor se depune în termen de 90 de zile de la comunicarea deciziei de impunere, sub sancțiunea decăderii. În acest context, legiuitorul delegat, în continuarea acestor dispoziții legale, prin alin. (2) prevede că, în situația inspecțiilor fiscale ce urmează a începe după intrarea în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, în scopul acordării anulării prevăzute la art. 2, organele fiscale iau în considerare declarațiile rectificative depuse de contribuabili în cel mult 10 zile de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență. Mai mult chiar, legiuitorul ordinar, prin art. II din Legea nr. 4/2016, aduce unele precizări suplimentare, în sensul că prevederile art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2015 sunt aplicabile în mod corespunzător și pentru penalitățile de întârziere, precum și pentru o cotă de 54,2% din dobânzi, aferente obligațiilor de plată principale administrate de organul fiscal central, cu termene de plată până la 30 septembrie 2015, inclusiv, și individualizate în decizii de impunere, emise ca urmare a unei inspecții fiscale și comunicate în perioada cuprinsă între 1 octombrie 2015 și data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2015. În acest caz, condiția prevăzută la art. 4 alin. (1) lit. a) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2015 se consideră îndeplinită și dacă aceste diferențe de obligații de plată principale sunt achitate în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acestei legi.22. Toate aceste măsuri legislative sunt aplicabile în mod corespunzător și în situația în care accesoriile reprezintă majorări de întârziere datorate de contribuabili până la data intrării în vigoare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 39/2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobată cu modificări prin Legea nr. 46/2011. În acest caz, anularea se acordă pentru o cotă de 77,1% din majorările de întârziere, iar diferențele de majorări de întârziere reprezentând o cotă de 22,9% reprezintă condiție de acordare a oricăreia dintre facilitățile prevăzute la art. 1-4 (art. 10 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2015, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 5 din Legea nr. 4/2016).23. De asemenea, potrivit art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2015, un contribuabil poate beneficia de anularea accesoriilor potrivit acestei ordonanțe de urgență în oricare dintre situațiile prevăzute la art. 1-4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2015, dacă sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea anulării.24. Cu privire la critica potrivit căreia prin prevederile legale criticate se instituie o discriminare între contribuabili, Curtea reține că, potrivit jurisprudenței sale în materie, spre exemplu, Decizia nr. 184 din 29 martie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 11 iunie 2018, în materie fiscală, regula o reprezintă plata obligațiilor fiscale, anularea sau acordarea unor facilități fiscale având un caracter de excepție, fiind astfel incidentă regula exceptio est strictissimae interpretationis, potrivit căreia atunci când o normă juridică instituie o excepție de la regulă, aceasta nu poate fi extinsă și la alte situații pe care norma juridică nu le prevede, acest beneficiu neputând fi convertit într-un drept fundamental.25. În acest sens este, spre exemplu, și Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015, prin care Curtea a statuat că art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor (a se vedea Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, și Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012). Totodată, prin Decizia nr. 760 din 5 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 23 februarie 2016, paragraful 14, s-a reținut că nicio normă constituțională nu interzice acordarea de facilități fiscale unor categorii de contribuabili, în scopul bunei înfăptuiri a politicii economice, fiscale și sociale a statului. Tot astfel, nicio normă constituțională nu interzice stabilirea condițiilor de acordare sau de retragere a facilităților fiscale prevăzute în beneficiul unor contribuabili în funcție de necesitățile perioadei de referință. Astfel, ca urmare a evaluării contextului în care a fost adoptată reglementarea legală criticată și a scopului urmărit de legiuitor, Curtea observă că acesta este singurul în măsură să stabilească atât posibilitatea de exonerare de la plată a unor obligații fiscale de către anumite categorii de contribuabili, cât și condițiile în care se realizează această măsură fiscală.26. Rezultă din cele de mai sus că este dreptul exclusiv al legiuitorului de a acorda scutiri/facilități/eșalonări în legătură cu plata acestor creanțe (a se vedea și Decizia nr. 683 din 23 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 19 ianuarie 2017, paragraful 33). Însă, în acordarea regimului de scutiri/facilități, legiuitorul este ținut de o condiție de rezonabilitate (est modus in rebus), în sensul că aplicarea unui tratament juridic diferențiat, trebuie să fie unul justificat, iar criteriul care trebuie avut în vedere în aprecierea acestui caracter ține, astfel cum reiese chiar din preambulul ordonanței de urgență, de interesul general de susținere a creșterii economice prin sprijinirea contribuabililor aflați în dificultate și care nu au fost în măsură să acceseze o eșalonare la plata obligațiilor fiscale restante și maximizarea încasărilor bugetare, stimularea mediului economic și, respectiv, diminuarea arieratelor bugetare, cu scopul prevenirii acumulării de noi datorii la bugetul general consolidat.27. Astfel, legiuitorul delegat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2015 a prevăzut mai multe tipuri de facilități fiscale, atât punctuale (art. 1-art. 3), cât și unele ce rezultă dintr-o situație intermediară (art. 4), respectiv: penalitățile de întârziere, precum și o cotă din dobânzi, aferente obligațiilor de plată principale datorate bugetului general consolidat, restante la 30 septembrie 2015 (art. 1); penalitățile de întârziere, precum și o cotă din dobânzi, aferente diferențelor de obligații de plată declarate suplimentar de contribuabili prin declarație rectificativă prin care se corectează obligațiile de plată principale cu scadențe anterioare datei de 30 septembrie 2015 (art. 2); penalitățile de întârziere, precum și o cotă din dobânzi, aferente obligațiilor de plată principale cu termene de plată până la 30 septembrie 2015, inclusiv, și stinse până la această dată (art. 3); penalitățile de întârziere, precum și o cotă din dobânzi, aferente obligațiilor de plată principale administrate de organul fiscal central, cu termene de plată până la 30 septembrie 2015, inclusiv, și individualizate în decizii de impunere emise urmare unei inspecții fiscale în derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență (art. 4). Această din urmă situație intermediară are în vedere derularea unei inspecții fiscale, ale cărei rezultate, teoretic, trebuie să confirme corectitudinea declarațiilor fiscale ale respectivului contribuabil. De altfel, regula este aceea că orice inspecție fiscală trebuie să certifice realitatea înregistrărilor fiscale ca bază a declarațiilor fiscale, iar excepția este aceea în care, din varii motive, situația reală a obligațiilor fiscale ale unui contribuabil nu este în acord cu situația declarată de acesta, fiind, în final, corectată prin inspecția fiscală. Așadar, contribuabilul care nu a fost supus încă unei inspecții fiscale nu poate invoca lipsa acestei inspecții, presupunându-se că declarațiile sale fiscale concordă cu realitatea obligațiilor pe care le are față de bugetul statului. Acordarea unor facilități fiscale unor persoane în cazul cărora nu s-a început derularea inspecției fiscale ar conduce la imposibilitatea statului de a determina impactul bugetar al măsurii propuse, necunoscându-se în concret care sunt sumele ce ar putea intra în sfera facilităților fiscale, fiind astfel afectată obligația acestuia de a asigura colectarea veniturilor bugetare și sustenabilitatea cheltuielilor publice.28. Așadar, prevederile criticate intră în marja de apreciere a legiuitorului, nefiind de natură să conducă la încălcarea prevederilor constituționale menționate în susținerea excepției de neconstituționalitate, fiind o aplicare a dispozițiilor constituționale ale art. 56 alin. (1), potrivit căruia „Cetățenii au obligația să contribuie, prin impozite și prin taxe, la cheltuielile publice“, și ale art. 139 referitoare la impozite, taxe și alte contribuții, care se stabilesc numai prin lege. Prin urmare, Curtea constată că excepției de neconstituționalitate urmează fi respinsă ca neîntemeiată.29. Distinct de acestea, față de cadrul legislativ în materie, Curtea reține că revine autorităților cu competență în interpretarea și aplicarea legii, respectiv Agenția Națională de Administrare Fiscală și instanțele de judecată, atribuția de a evalua și stabili contextul concret în care se află autorii excepției de neconstituționalitate și dacă se află în vreuna dintre ipotezele reglementate de prevederile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 44/2015, prin evaluarea și coroborarea întregului ansamblu legislativ menționat.30. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sergiu Ioan Florescu, Dragoș Tărșia și de Societatea de avocați Florescu Tărșia cu sediul în Sibiu în Dosarul nr. 2.499/85/2016 al Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 4 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2015 privind acordarea unor facilități fiscale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Sibiu - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 13 decembrie 2018.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Ionița Cochințu
    -----