DECIZIA nr. 742 din 22 noiembrie 2018referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligații fiscale
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 241 din 28 martie 2019



    Valer Dorneanu- președinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ștefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Ionița Cochințu- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligații fiscale, excepție ridicată de Emil Sorin Cibu în Dosarul nr. 872/117/2016 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 2.671D/2016.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei și arată că partea Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj a depus note scrise prin care arată că există jurisprudență în materie și solicită respingerea excepției de neconstituționalitate.4. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menționând în acest sens jurisprudența Curții Constituționale în materie.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:5. Prin Încheierea din 12 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 872/117/2016, Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligații fiscale, excepție ridicată de Emil Sorin Cibu într-o cauză având ca obiect o acțiune în constatare, respectiv pronunțarea unei hotărâri prin care să se constate că acesta are calitatea de persoană beneficiară a prevederilor Legii nr. 209/2015 și să se procedeze la scutirea sa de la plata debitelor constatate prin decizia de impunere.6. În motivarea excepției de neconstituționalitate se susține, în esență, că prevederile criticate sunt neconstituționale, în măsura în care se aplică doar persoanelor avute în vedere de legiuitor. Ca atare, încalcă art. 16 din Constituție, întrucât nu se extind și asupra veniturilor realizate din activități independente.7. Tribunalul Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale opinează în sensul că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale cu privire la principiul egalității. Faptul că prin textul de lege criticat se anulează doar diferențele de taxă pe valoarea adăugată aferentă veniturilor realizate din drepturi de proprietate intelectuală reprezintă o opțiune a legiuitorului, care poate stabili, în virtutea dreptului său suveran și în limitele prevăzute de Legea fundamentală, reguli adaptate fiecărei situații.8. Potrivit dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.9. Guvernul apreciază că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că, raportat la criticile formulate în cauza de față, sunt incidente considerentele Deciziei nr. 79 din 20 mai 1999, conform cărora art. 16 alin. (1) din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui.10. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile criticate sunt constituționale. Astfel, textul criticat nu instituie nicio discriminare pe criterii arbitrare, ci, dimpotrivă, stabilește cadrul general aplicabil tuturor categoriilor de persoane care se înscriu în ipoteza normei criticate, obținând venituri din drepturi de proprietate intelectuală. Facilitățile fiscale nu sunt acordate după criterii arbitrare, ci pe baza unor proceduri stabilite prin Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2.202/2015 pentru aprobarea procedurilor de anulare a obligațiilor fiscale ce fac obiectul prevederilor Legii nr. 209/2015 privind anularea unor obligații fiscale și al Legii nr. 225/2015 privind anularea contribuției de asigurări sociale de sănătate pentru anumite categorii de persoane fizice. De altfel, critica autorului excepției tinde la modificarea dispozițiilor legale criticate, în sensul includerii în categoria obligațiilor fiscale ce pot face obiectul anulării și a veniturilor dobândite din activități independente. Or, potrivit prevederilor din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituțională se pronunță numai asupra constituționalității prevederilor legale, fără a le putea modifica sau completa.11. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:12. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze prezenta excepție.13. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligații fiscale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 540 din 20 iulie 2015, care au următorul cuprins: „Se anulează diferențele de taxă pe valoarea adăugată aferentă veniturilor realizate din drepturi de proprietate intelectuală, precum și obligațiile fiscale accesorii aferente, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă și comunicată contribuabilului ca urmare a depășirii plafonului și neînregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, pentru perioadele anterioare datei de 1 iulie 2015 și neachitate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.“14. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții legale sunt invocate prevederile constituționale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi.15. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015 reglementează cu privire la anularea obligațiilor fiscale provenite din diferențele de taxă pe valoarea adăugată aferentă veniturilor realizate din drepturi de proprietate intelectuală și a obligațiilor fiscale accesorii aferente. În acest context, autorul excepției susține, în esență, că textul de lege criticat este neconstituțional și contravine art. 16 din Constituție, în măsura în care se aplică doar persoanelor care au realizat venituri din drepturi de proprietate intelectuală, apreciind că beneficiul anulării diferențelor de taxă pe valoarea adăugată trebuie extins și asupra celor care au obținut venituri din alte activități independente.16. Din examinarea prevederilor legale în materie, în vigoare la data adoptării Legii nr. 209/2015, se reține că, potrivit art. 46 - Definirea veniturilor din activități independente din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, veniturile din activități independente cuprind veniturile comerciale, veniturile din profesii libere și veniturile din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere, inclusiv din activități adiacente [alin. (1)]. Constituie venituri din profesii libere veniturile obținute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, consultant fiscal, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau a altor profesii reglementate, desfășurate în mod independent, în condițiile legii [alin. (3)]. Veniturile din valorificarea sub orice formă a drepturilor de proprietate intelectuală provin din brevete de invenție, desene și modele, mostre, mărci de fabrică și de comerț, procedee tehnice, know-how, din drepturi de autor și drepturi conexe dreptului de autor și altele asemenea [alin. (4)].17. Totodată, Curtea observă că prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituționalitate, în raport cu prevederi constituționale similare, sens în care este Decizia nr. 5 din 18 ianuarie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 10 mai 2018, prin care Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate.18. Cu acel prilej, Curtea a reținut că, în materie fiscală, regula o reprezintă plata obligațiilor fiscale, iar scutirea de la plată a obligațiilor fiscale sau anularea acestora având un caracter de excepție. Așa fiind, având în vedere pretențiile autorului excepției de neconstituționalitate formulate în sensul extinderii beneficiului anulării unor obligații fiscale și în cazul altor categorii de persoane care realizează venituri din activități independente, altele decât cele din drepturi de proprietate intelectuală, Curtea a apreciat că este incidentă regula exceptio est strictissimae interpretationis, potrivit căreia atunci când o normă juridică instituie o excepție de la regulă, aceasta nu poate fi extinsă și la alte situații pe care norma juridică nu le prevede, așa încât anularea obligațiilor fiscale prevăzute prin dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015 nu poate fi extinsă la toate categoriile de venituri obținute din activități independente, acest beneficiu neputând fi convertit într-un drept fundamental. În acest sens este, spre exemplu, și Decizia nr. 323 din 30 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 467 din 29 iunie 2015, prin care Curtea a statuat că art. 16 din Constituție vizează egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea în favoarea acestora a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor (a se vedea Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002, și Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012).19. Totodată, Curtea a apreciat ca fiind valabile în speță și considerentele Deciziei nr. 760 din 5 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 23 februarie 2016, prin care s-a reținut că nicio normă constituțională nu interzice acordarea de facilități fiscale unor categorii de contribuabili, în scopul bunei înfăptuiri a politicii economice, fiscale și sociale a statului. Tot astfel, nicio normă constituțională nu interzice stabilirea condițiilor de acordare sau de retragere a facilităților fiscale prevăzute în beneficiul unor contribuabili în funcție de necesitățile perioadei de referință.20. Din analiza expunerii de motive a Legii nr. 209/2015, Curtea reține că legiuitorul a precizat că promovarea acestui act normativ a fost determinată, printre altele, de necesitatea înlăturării inechităților apărute în aplicarea practică a prevederilor Codului fiscal în ceea ce privește recalificarea unor activități independente ca activități dependente. În expunerea de motive se arată că, din datele furnizate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, în anul 2013, din totalul persoanelor care au realizat venituri din drepturi de proprietate intelectuală (55.248) doar un număr de 153 de persoane au atins plafonul prevăzut de lege. Toate aceste situații de fapt au determinat legiuitorul ca, pentru înlăturarea unor inechități apărute ca urmare a aplicării necorespunzătoare a prevederilor Codului fiscal, să procedeze la adoptarea unei măsuri legislative prin care să se anuleze diferențele de taxă pe valoarea adăugată aferentă veniturilor realizate din drepturi de proprietate intelectuală, precum și obligațiile fiscale accesorii aferente, stabilite de organul fiscal prin decizie de impunere emisă și comunicată contribuabilului ca urmare a depășirii plafonului și neînregistrării ca plătitor de taxă pe valoarea adăugată, pentru perioadele anterioare datei de 1 iulie 2015 și neachitate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 209/2015.21. Astfel, ca urmare a evaluării contextului în care a fost adoptat acest act normativ și a scopului urmărit de legiuitor, Curtea a constatat că textul de lege criticat stabilește beneficiarii „actului de clemență“, legiuitorul fiind singurul în măsură să stabilească atât posibilitatea de exonerare de la plată a unor obligații fiscale de către anumite categorii de contribuabili, cât și condițiile în care se realizează această măsură fiscală.22. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenței Curții Constituționale, atât soluția, cât și considerentele cuprinse în jurisprudența mai sus citată își păstrează valabilitatea și în cauza de față, astfel că excepția de neconstituționalitate urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.23. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Emil Sorin Cibu în Dosarul nr. 872/117/2016 al Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și constată că dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 209/2015 privind anularea unor obligații fiscale sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Cluj - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 22 noiembrie 2018.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Ionița Cochințu
    -----