DECIZIA nr. 198 din 3 aprilie 2018referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul de pensii publice și alte drepturi de asigurări sociale, art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale și art. 30 alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 592 din 12 iulie 2018



    Valer Dorneanu- președinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ștefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Patricia Marilena Ionea- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminița Nicolescu.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul de pensii publice și alte drepturi de asigurări sociale, art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale și art. 30 alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepție ridicată de Rodica Diaconescu și alții în Dosarul nr. 893/90/2015 al Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă. Excepția de neconstituționalitate constituie obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 3.570D/2016.2. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Președintele dispune să se facă apelul și în dosarele Curții Constituționale nr. 3.571D/2016-3.575D/2016, 387D/2017, 480D/2017, 623D/2017, 654D/2017 și 2.532D/2017, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a acelorași dispoziții de lege, excepție ridicată de Ion Ghidarcea și alții, Ion Dafinca și alții, Alexandru Ivan și alții, Dumitru Ghițulescu și alții, Marian Octavian Diaconescu și alții, Gheorghe Dan Crăciun și alții, Emil Alexescu și alții, Marin Bănițoiu și alții, precum și de Gheorghe Croitoru și alții în dosarele nr. 894/90/2015, nr. 895/90/2015, nr. 896/90/2015, nr. 897/90/2015, nr. 898/90/2015, nr. 1.102/90/2016, nr. 3.547/90/2015, nr. 1.629/90/2016 și nr. 4.237/90/2015 ale Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și de Nicolae Gălbinașu în Dosarul nr. 4.073/118/2014 al Curții de Apel Constanța - Secția I civilă.4. La apelul nominal lipsesc părțile. Procedura de citare este legal îndeplinită.5. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în dosarele nr. 3.570D/2016-3.575D/2016, 387D/2017, 480D/2017, 623D/2017, 654D/2017 și 2.532D/2017, pune în discuție, din oficiu, problema conexării cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 3.571D/2016-3.575D/2016, 387D/2017, 480D/2017, 623D/2017, 654D/2017 și 2.532D/2017 la Dosarul nr. 3.570D/2016, care este primul înregistrat.6. Cauza fiind în stare de judecată, președintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată. În acest sens arată că încadrarea locurilor de muncă în condiții speciale și procedura de urmat în aceste situații sunt atribuții exclusive ale legiuitorului și nu afectează dreptul persoanelor interesate de a se adresa justiției pentru a reclama neîndeplinirea de către angajator sau de către alte persoane a obligațiilor rezultate din actele normative în materie. În practica sa, Curtea Constituțională a statuat că cele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. 12/2016 evidențiază faptul că dreptul de acces la justiție al salariaților cu prilejul desfășurării procedurilor de încadrare a locurilor de muncă în condiții superioare a fost asigurat.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:7. Prin încheierile din 19 decembrie 2016, pronunțate în dosarele nr. 893/90/2015, nr. 894/90/2015, nr. 895/90/2015, nr. 896/90/2015, nr. 897/90/2015 și nr. 898/90/2015, Încheierea din 1 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.102/90/2016, Încheierea din 23 ianuarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 3.547/90/2015, Încheierea din 8 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 1.629/90/2016, și Încheierea din 10 februarie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 4.237/90/2015, Tribunalul Vâlcea - Secția I civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul de pensii publice și alte drepturi de asigurări sociale, art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale și art. 30 alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Rodica Diaconescu și alții, Ion Ghidarcea și alții, Ion Dafinca și alții, Alexandru Ivan și alții, Dumitru Ghițulescu și alții, Marian Octavian Diaconescu și alții, Gheorghe Dan Crăciun și alții, Emil Alexescu și alții, Marin Bănițoiu și alții, precum și de Gheorghe Croitoru și alții cu prilejul soluționării unor litigii de muncă referitoare la încadrarea în condiții speciale de muncă.8. Prin Încheierea din 25 septembrie 2017, pronunțată în Dosarul nr. 4.073/118/2014, Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul de pensii publice și alte drepturi de asigurări sociale, art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale și art. 30 alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepția a fost ridicată de Nicolae Gălbinașu și alții cu prilejul soluționării apelului formulat împotriva Sentinței civile nr. 467 din 7 martie 2016, pronunțate de Tribunalul Constanța în Dosarul nr. 4.073/118/2014.9. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorii acesteia susțin, în esență, că dispozițiile de lege criticate sunt contrare art. 21 din Constituție, întrucât lasă în sarcina Guvernului reglementarea condițiilor și a procedurii de încadrare a unor locuri de muncă în condiții speciale. Or Guvernul se află într-un conflict de interese, deoarece, pe de o parte, creează regulile după care salariații își vor obține în viitor pensiile, iar, pe de altă parte, stabilește regulile după care are loc verificarea judecătorească a modalității de constituire a contribuțiilor pentru respectivele pensii. Prevederea accesului la justiție al salariaților printr-un intermediar, angajatorul, nu asigură garanții suficiente pentru exercitarea acestui drept fundamental, de vreme ce acesta din urmă are scopul economic de a-și reduce costurile cu forța de muncă și nu are interesul promovării unor acțiuni în justiție prin care s-ar asigura încadrarea salariaților în condiții speciale. Prin urmare, nu se asigură un acces efectiv la justiție.10. Tribunalul Vâlcea - Secția I civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale consideră că dispozițiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituționale invocate. În acest sens, arată că stabilirea prin lege și în legislația secundară a criteriilor de încadrare a locurilor de muncă în condiții speciale și a procedurii de urmat în acest sens sunt atribuții exclusive ale legiuitorului și nu afectează dreptul persoanelor interesate de a se adresa justiției pentru a reclama neîndeplinirea de către angajator sau de către alte persoane a obligațiilor rezultate din aceste acte normative.11. Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă consideră că invocarea prevederilor art. 21 din Constituție este lipsită de relevanță în cauză, de vreme ce problema de fond supusă judecății nu a pus în discuție exercițiul dreptului de acces la justiție.12. În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum și Avocatului Poporului, pentru a-și formula punctele de vedere cu privire la excepția de neconstituționalitate.13. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate nu este întemeiată și invocă cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 14 din 23 mai 2016 cu privire la interpretarea și aplicarea art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010.14. Avocatul Poporului arată că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale.15. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:16. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.17. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul de pensii publice și alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările și completările ulterioare, dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006, precum și dispozițiile art. 30 alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010, cu modificările și completările ulterioare. Dispozițiile de lege criticate au următoarea redactare:– Art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000: „Metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale se vor stabili prin hotărâre a Guvernului, pe baza propunerii comune a Ministerului Muncii și Solidarității Sociale și a Ministerului Sănătății și Familiei, în urma consultării CNPAS.“;– Art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 226/2006:(1) Începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiții speciale locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr. 1.(2) Locurile de muncă prevăzute la alin. (1) sunt cele din unitățile prevăzute în anexa nr. 2, care au obținut avizul pentru îndeplinirea procedurilor și criteriilor de încadrare în condiții speciale, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1.025/2003 privind metodologia și criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale, cu modificările și completările ulterioare.“;– Art. 30 alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010:(2) Periodic, din 5 în 5 ani, locurile de muncă în condiții speciale de muncă prevăzute la alin. (1) lit. e) sunt supuse procedurii de reevaluare a încadrării în condiții speciale, stabilită prin hotărâre a Guvernului.(3) Procedura de reevaluare prevăzută la alin. (2) se stabilește prin hotărâre a Guvernului, elaborată în termen de 9 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.“18. Curtea constată că dispozițiile criticate ale Legii nr. 19/2000, precum și cele ale Legii nr. 226/2006 nu mai sunt în vigoare. Având în vedere însă cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, potrivit cărora sunt supuse controlului de constituționalitate și legile sau ordonanțele ori dispozițiile din legi sau din ordonanțe ale căror efecte juridice continuă să se producă și după ieșirea lor din vigoare, Curtea urmează să analizeze constituționalitatea prevederilor dispozițiilor de lege cu care a fost sesizată.19. Autorii excepției consideră că dispozițiile de lege criticate sunt contrare prevederilor art. 21 din Constituție, referitoare la accesul liber la justiție.20. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că dispozițiile de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituționalitate în raport cu aceleași prevederi constituționale și critici identice celor invocate în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 686 din 2 noiembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 28 martie 2018, paragrafele 47 și 48, Curtea, analizând criticile referitoare la excluderea salariaților de la dreptul de a ataca în justiție, în mod individual, deciziile ori hotărârile organelor administrative prin care s-a refuzat încadrarea unor locuri de muncă în condiții deosebite sau speciale de muncă, a observat că reglementarea accesului la justiție împotriva actelor administrative mai sus arătate nu constituie obiect al textelor de lege criticate, ci al hotărârilor Guvernului date în aplicarea acestor texte. Curtea a apreciat însă că aspectele reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii prin paragrafele 90 și 91 ale Deciziei nr. 12 din 23 mai 2016 privind examinarea recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție având ca obiect posibilitatea constatării pe cale judiciară sau a obligării angajatorului la încadrarea activității desfășurate în condiții deosebite sau speciale de muncă, după 1 aprilie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 904 din 10 noiembrie 2016, evidențiază faptul că dreptul de acces la justiție al salariaților cu prilejul desfășurării procedurilor de încadrare a locurilor de muncă în condiții superioare de muncă a fost asigurat. Astfel, instanța supremă a arătat că „încadrarea locurilor de muncă în condiții superioare de muncă era de competența autorităților administrative, competență ce se exercita prin emiterea și, după caz, refuzul de emitere a avizelor ori de reînnoire a celor deja acordate. Aceste acte administrative tipice ori asimilate, după caz, erau supuse controlului de plină jurisdicție din partea instanțelor de contencios administrativ prin care se putea sancționa pasivitatea ori neglijența angajatorului și/sau a reprezentanților angajaților de a iniția și derula procedura pentru încadrarea locurilor de muncă ale angajaților în condiții deosebite. De asemenea, în ipoteza pasivității angajatorului de a declanșa procedura de încadrare în condiții deosebite, potrivit art. 3 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1.025/2003, cu modificările și completările ulterioare, sindicatele reprezentative, reprezentanții angajaților în cadrul comitetului de securitate și sănătate în muncă ori responsabilul cu protecția muncii aveau posibilitatea de a sesiza inspectoratele teritoriale de muncă pentru verificarea locurilor de muncă în interiorul termenului-limită prevăzut de metodologie în acest sens.“21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Rodica Diaconescu și alții, Ion Ghidarcea și alții, Ion Dafinca și alții, Alexandru Ivan și alții, Dumitru Ghițulescu și alții, Marian Octavian Diaconescu și alții, Gheorghe Dan Crăciun și alții, Emil Alexescu și alții, Marin Bănițoiu și alții, precum și de Gheorghe Croitoru și alții în dosarele nr. 893/90/2015, nr. 894/90/2015, nr. 895/90/2015, nr. 896/90/2015, nr. 897/90/2015, nr. 898/90/2015, nr. 1.102/90/2016, nr. 3.547/90/2015, nr. 1.629/90/2016 și nr. 4.237/90/2015 ale Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și de Nicolae Gălbinașu în Dosarul nr. 4.073/118/2014 al Curții de Apel Constanța - Secția I civilă și constată că dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul de pensii publice și alte drepturi de asigurări sociale, art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 226/2006 privind încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale și art. 30 alin. (2) și (3) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Vâlcea - Secția I civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și Curții de Apel Constanța - Secția I civilă și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 3 aprilie 2018.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Patricia Marilena Ionea
    ----