REGLEMENTARE TEHNICĂ din 8 august 2013"Normativ privind securitatea la incendiu a construcțiilor, PARTEA a II-a - Instalații de stingere", indicativ P118/2-2013
EMITENT
  • MINISTERUL DEZVOLTĂRII REGIONALE ȘI ADMINISTRAȚIEI PUBLICE
  • Publicate în  MONITORUL OFICIAL nr. 595 bis din 24 septembrie 2013



    Notă
    Aprobată prin Ordinul nr. 2.463 din 8 august 2013, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, Nr. 595 din 24 septembrie 2013.
     +  CUPRINS  +  Partea I PREVEDERI GENERALE1. Obiect. Domenii de aplicare2. Condiții tehnice generale de realizare a instalațiilor de stingere a Incendiilor3. Cerințe  +  Partea a II-a PROIECTAREA ȘI EXECUTAREA INSTALAȚIILOR DE STINGERE CU APĂ A INCENDIILOR4. Instalații cu hidranți de incendiu interiori5. Coloane uscate6. Instalații cu hidranți de incendiu exteriori7. Instalații de stingere a incendiilor cu sprinklere8. Instalații de stingere a incendiilor cu apă pulverizată9. Instalații de stingere a incendiilor cu ceață de apă10. Branșamentele instalațiilor interioare de stingere cu apă a incendiilor la rețele exterioare11. Rețele exterioare de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor12. Rezervoare și bazine pentru rezerva de apă necesară stingerii incendiilor. Surse de apă.13. Stații de pompare a apei și compresoare de aer destinate stingerii incendiilor  +  Partea a III-a PROIECTAREA ȘI EXECUTAREA INSTALAȚIILOR DE STINGERE a INCENDIILOR CU GAZE14. Instalații fixe de stingere a incendiilor cu dioxid de carbon15. Condiții generale pentru utilizarea gazelor, (altele decât dioxidul de carbon) în instalații fixe de stingere a incendiilor16. Instalații fixe de stingere a incendiilor cu IG - 10017. Instalații fixe de stingere a incendiilor, cu substanțe HFC - 227ea18. Instalații fixe de stingere a incendiilor cu IG - 54119. Instalații fixe de stingere a incendiilor cu IG-0120. Instalații de stingere a incendiilor cu substanțe HCFC AMESTEC A21. Instalații fixe de stingere a incendiilor cu substanțe HFC - 12522. Instalații fixe de stingere a incendiilor cu substanțe FK-5-1-12  +  Partea a IV-a PROIECTAREA ȘI EXECUTAREA INSTALAȚIILOR DE STINGERE A INCENDIILOR CU AEROSOLI23. Instalații de stingere a incendiilor cu aerosoli  +  Partea a V-a PROIECTAREA ȘI EXECUTAREA INSTALAȚIILOR DE STINGERE A INCENDIILOR CU SPUMĂ24. Instalații de stingere a incendiilor cu spumă  +  Partea a VI-a PROIECTAREA ȘI EXECUTAREA INSTALAȚIILOR DE STINGERE A INCENDIILOR CU PULBERI25. Instalații fixe de stingere cu pulberi a incendiilor  +  Partea a VII-a PROIECTAREA ȘI EXECUTAREA INSTALAȚIILOR DE STINGERE A INCENDIILOR CU ABUR26. Instalații de stingere cu abur a incendiilor  +  Partea a VIII-a EXPLOATAREA INSTALAȚIILOR DE STINGERE A INCENDIILOR27. Organizarea exploatării instalațiilor de stingere a incendiilor28. Exploatarea instalațiilor de stingere cu apă a incendiilor29. Exploatarea instalațiilor fixe de stingere a incendiilor cu gaze30. Exploatarea instalațiilor fixe de stingere a incendiilor cu aerosoli31. Exploatarea instalațiilor fixe de stingere a incendiilor cu spumă32. Exploatarea instalațiilor fixe de stingere a incendiilor cu pulberi33. Exploatarea instalațiilor fixe de stingere a incendiilor cu abur  +  ANEXE  +  Partea I PREVEDERI GENERALE1. Obiecte. Domenii de aplicare 1.1. (1) Prevederile prezentului normativ reprezintă condițiile minime care se aplică la proiectarea, executarea și exploatarea instalațiilor noi de stingere a incendiilor în construcții și instalații, indiferent de specific, forma de proprietate și destinația acestora, precum și la extinderea, schimbarea de destinație, modernizarea sau refacerea celor existente.(2) Atunci când, în mod justificat tehnic, la construcțiile și instalațiile existente, nu pot fi îndeplinite unele prevederi ale normativului, trebuie să se asigure prin proiect, în funcție de riscurile și/sau pericolele de incendiu actualizate, măsuri alternative care să asigure nivelurile minime de performanță pentru cerința fundamentală securitatea la incendiu stabilite prin reglementări tehnice specifice.(3) Normativul cuprinde și prevederi referitoare la proiectarea, executarea și exploatarea rețelelor exterioare de alimentare cu apă pentru intervenții în caz de incendiu la ansambluri de clădiri și incinte de producție și depozitare.1.2. Proiectarea și executarea de noi tipuri de instalații pentru stingerea incendiilor este admisă numai dacă sunt, după caz, certificate sau agrementate tehnic, conform legii.1.3. Pentru construcții și obiective ale structurilor de apărare națională, ordine publică și siguranță națională nominalizate prin acte normative ale conducătorilor structurilor respective în care nu are acces publicul, prevederile normativului nu sunt obligatorii. La acestea se asigura măsurile de securitate la incendiu stabilite de organele proprii de specialitate ale acestora, aprobate de conducătorii structurilor respective.1.4. Pentru construcțiile monumente istorice sau de arhitectură, prevederile prezentului normativ au caracter de recomandare, urmând a fi aplicate de la caz la caz, sau înlocuite cu măsuri de îmbunătățire a cerinței fundamentale securitate la incendiu posibil de realizat și care să nu afecteze caracterul monumentului.1.5. Pentru construcțiile destinate fabricării, manipulării și depozitării explozivilor, substanțelor nucleare, instalațiilor subterane hidroenergetice, ale metroului, specifice organizării de șantier precum și instalațiile și echipamentele tehnologice de producție (sisteme, utilaje, agregate, dispozitive etc.), prevederile normativului se aplică în măsura în care nu contravin altor reglementări specifice.1.6. Pentru asigurarea îndeplinirii măsurilor de securitate la incendiu, a criteriilor și nivelurilor de performanță prevăzute în normativ, în proiectare, execuție și exploatare trebuie să fie utilizate numai produse pentru construcții și instalații pentru care sunt efectuate determinări funcționale de comportare la foc și condițiile legii.1.7. Standardele de referință menționate în prezentul normativ se consideră cu ediția în vigoare (anexa nr. 1).2. Condiții tehnice generale de realizare a instalațiilor de stingere a Incendiilor  +  Echiparea și dotarea tehnică a clădirilor cu instalații de stingere a incendiilor2.1. Echiparea și dotarea tehnică minimă obligatorie a construcțiilor și instalațiilor cu sisteme și instalații de stingere a incendiilor, trebuie să corespundă prezentului normativ și reglementărilor specifice, îndeplinind principiile și cerințele din normele generale de apărare împotriva incendiilor.2.2. Investitorul poate solicita echiparea și dotarea suplimentară a construcțiilor și instalațiilor și cu alte sisteme și instalații sau elemente de instalații de stingere a incendiului, în condițiile în care nu este afectată cerința de securitate la incendiu referitor la condițiile, criteriile și nivelurilor de performanță specifice.  +  Proiectarea instalațiilor de stingere a incendiilor2.3. (1) La proiectarea instalațiilor de stingere a incendiilor, se au în vedere compatibilitatea dintre substanțele de stingere utilizate și mediul combustibil, eficiența de stingere a substanțelor utilizate, siguranța utilizatorilor spațiului protejat, precum și efectele asupra mediului.(2) Principalele proprietăți specifice ale substanțelor utilizate în instalațiile de stingere, trebuie să asigure în principal:a) eficiența stingerii;b) afectarea într-o cât mai mică măsură a obiectelor și a materialelor din spațiul incendiat;c) continuarea desfășurării în siguranță a activității oamenilor în spațiul protejat;d) nedeteriorarea calitativă a substanței de stingere în timpul stocării;e) consecințe nesemnificative asupra mediului, sănătății și a vieții utilizatorilor de către substanța de stingere și produșii rezultați în urma acțiunii de stingere;f) caracteristici dielectrice.(3) Domeniile recomandate, mecanismul stingerii și proprietățile substanțelor de stingere tratate în normativ sunt menționate în anexe.2.4. (1) Alegerea tipului de instalație de stingere a incendiului, a substanței de stingere utilizată și valorile intensităților de stingere, protecție și răcire, trebuie să corespundă naturii produselor combustibile din spațiul protejat, condițiilor specifice concrete ale incintei respective, importanței și valorii produselor protejate, tipului de construcție etc.(2) În lipsa unor valori normate, se recomandă folosirea valorilor intensităților de stingere, protecție și răcire redate în anexa nr. 2.2.5. Componentele specifice instalațiilor de stingere a incendiilor trebuie să îndeplinească cerințele minime prevăzute de normativ, sau să aibă performanțe de stingere echivalente.2.6. Componentele instalațiilor de stingere a incendiilor care în mod normal lucrează sub presiune, trebuie să îndeplinească cerințele reglementărilor tehnice specifice.2.7. (1) Proiectul instalațiilor de stingere a incendiilor trebuie să cuprindă piese scrise și desenate și instrucțiuni de funcționare și verificare periodică, conform celor precizate în standardele europene de referință, acolo unde acestea există.(2) Aceste instrucțiuni trebuie să cuprindă schemele de principiu, parametrii proiectați (debite, presiuni etc.), descrierea, modul de utilizare și întreținere a instalațiilor în situația normală și în caz de incendiu, în anumite cazuri inclusiv pentru situația de avarie.2.8. În prezentul normativ se utilizează terminologia din anexa nr. 33, termeni definiți prin standardul de referință SR EN ISO 13943, precum și cei utilizați în reglementările tehnice specifice ori în uzul curent, conform terminologiei adoptate în reglementările tehnice ale Uniunii Europene.  +  Dimensionarea instalațiilor de stingere a incendiilor2.9. La dimensionarea instalațiilor de stingere a incendiilor și a componentelor acestora se respectă prevederile specifice substanțelor de stingere utilizate, precum și condițiile și specificațiile producătorilor de echipamente.2.10. Dimensionarea și executarea sistemelor de ventilare aferente incintelor protejate la incendiu cu instalații de stingere, se realizează conform prevederilor reglementării tehnice specifice și specificațiilor producătorilor de echipamente.  +  Amplasare2.11. Componentele instalațiilor de stingere a incendiilor se amplasează cu respectarea prevederile reglementărilor tehnice și ale prezentului normativ, precum și cerințele și condițiile producătorilor acestora.2.12. În funcție de natura substanței de stingere utilizate, se recomandă dispunerea stațiilor de distribuție și a rezervelor în apropierea incintei la care asigură stingerea incendiilor.2.13. (1) Stațiile de distribuție trebuie să aibă acces din exterior pe căi de circulație funcționale, dimensionate corespunzător reglementărilor tehnice și necesității executării operațiunilor de montaj, manevră (operare), reparații și întreținere.(2) Căile de acces în stația de distribuție, precum și din zona de amplasare a acesteia se prevăd cu iluminat de siguranță corespunzător prevederilor normativului I 7 sau a reglementărilor echivalente.2.14. În toate situațiile se recomandă asigurarea ventilării natural-organizate a stațiilor de distribuție a substanțelor de stingere.2.15. (1) În funcție de condițiile specifice și de natura substanței de stingere, se prevăd instalații de ventilare mecanică a stațiilor de distribuție. Evacuarea eventualelor scăpări de gaze se face numai direct în exterior.(2) Instalația de ventilare mecanică a stației de distribuție va asigura evacuarea scăpărilor de substanțe de stingere direct în exterior, până la un nivel nenociv pentru oameni. Ventilarea va asigura un debit echivalent cu minimum 5 schimburi orare.2.16. Corespunzător condițiilor concrete ale spațiilor protejate cu instalații fixe pentru stingerea incendiului, pot fi prevăzute instalații mecanice de ventilare capabile să asigure evacuarea degajărilor rezultate în urma incendiului (fum, gaze de ardere).2.17. Instalațiile mecanice de ventilare, atunci când se prevăd, trebuie să fie acționate cu butoane manuale amplasate centralizat în apropierea ușilor de acces în spațiile protejate. Aceste instalații se dimensionează corespunzător evacuării sigure a degajărilor, asigurând un debit echivalent cu minimum 5 schimburi orare. Tubulatura de evacuare va avea trasee cât mai scurte și dacă este posibil, fără a traversa alte spații neprotejate.  +  Executarea și montarea instalațiilor de stingere a incendiilor2.18. Producătorii instalațiilor de stingere a incendiilor și, după caz, furnizorii acestora, precum și proiectanții și executanții instalațiilor de stingere, răspund - potrivit competențelor legale ce le revin - de calitatea lucrărilor executate și de asigurarea condițiilor de siguranță a utilizatorilor, precum și de eficiența stingerii incendiilor în spațiile protejate.2.19. La executarea instalațiilor de stingere a incendiilor este obligatorie respectarea întocmai a proiectului, a prevederilor prezentului normativ și a condițiilor și specificațiilor producătorilor de instalații, aparatură, echipamente și substanțe de stingere.2.20. Subansamblurile și echipamentele instalației de stingere a incendiului se transportă ambalate, păstrându-se caracteristicile tehnice și constructive cu care au fost realizate de producător și se depozitează în condiții de siguranță.2.21. Înainte de montarea conductelor și a celorlalte accesorii aferente instalațiilor de stingere a incendiilor, se verifică starea lor, neadmițându-se montajul dacă prezintă deformări, urme de lovire ori fisuri vizibile.2.22. Producătorii și, după caz, furnizorii de butelii și echipamente trebuie să livreze odată cu acestea și piesele de rezervă necesare.2.23. Pe timpul montării instalației de stingere a incendiului, se iau măsuri speciale pentru ca în interiorul conductelor să nu pătrundă corpuri străine care ar putea stânjeni transportul sau refularea substanței de stingere.2.24. Rețelele de distribuție pe care se montează duzele de refulare se fixează rigid cu bride care să preia efortul produs la refularea substanței de stingere. La conductele de transport, bridele de fixare trebuie să permită dilatări și contracții funcționale.2.25. Conductele pentru comenzi pneumatice se montează astfel încât să nu stânjenească intervenția personalului de exploatare și verificare.2.26. Este interzisă montarea în instalație a recipienților (buteliilor) cu scăpări de substanță de stingere.2.27. După montare, conductele se curăță, iar înainte de montarea duzelor se suflă cu aer sau alt gaz sub presiune, îndepărtându-se eventualele corpuri străine pătrunse accidental.2.28. La montarea duzelor de refulare se urmărește ca acestea să nu se înfunde, deformeze etc. Duzele de refulare se fixează bine, astfel încât să nu fie posibilă desprinderea lor la reacțiunile rezultate din funcționare.2.29. Pe timpul executării instalațiilor de stingere a incendiilor, executantul va respecta prevederile reglementărilor tehnice de prevenire și stingere a incendiilor pe durata executării lucrărilor de construcții și instalații aferente acestora, sau a altor reglementări tehnice echivalente.  +  Acționare2.30. În raport de natura incendiului, de viteza de evoluție a acestuia și de consecințele posibile, instalațiile de stingere se acționează automat sau manual. În toate cazurile, acționările automate trebuie să fie dublate de acționari manuale pentru comanda punerii în funcțiune a instalației.2.31. La instalațiile cu funcționare automată, sistemul de semnalizare a incendiului și de acționare a comenzii de funcționare a instalației va asigura detectarea incendiului în faza incipientă.  +  Probarea instalațiilor de stingere a incendiilor2.32. După executarea instalațiilor de stingere a incendiilor se verifică rigiditatea îmbinărilor prin proba hidraulică de rezistență la presiune și proba de etanșeitate cu aer comprimat.2.33. Probele de funcționare au ca obiectiv principal controlul funcționării armăturilor de comandă și după caz, a dispozitivelor de alarmă. În cadrul probei de funcționare se verifică acționarea instalației atât local, cât și de la distanță (când este astfel proiectată).2.34. Pe timpul probei de stingere se iau măsuri de siguranță pentru evitarea accidentelor și a pagubelor materiale. Probele se realizează coordonat, sub conducerea executantului lucrării și în prezența beneficiarului, iar rezultatele verificărilor și a probelor efectuate se consemnează într-un proces verbal.2.35. Odată cu încheierea probelor trebuie definitivată și instruirea personalului care va asigura exploatarea și întreținerea instalației de stingere, consemnându-se acest lucru în procesul verbal.  +  Recepția instalațiilor de stingere a incendiilor2.36. Recepția instalației de stingere a incendiilor se face de către comisia constituită în conformitate cu legislația în vigoare. Comisia de recepție este obligată să verifice dacă au fost:a) respectate condițiile privind sistemele de detectare, semnalizare și stingere prevăzute în proiectele de execuție și în documentațiile tehnice ale producătorului, precum și în reglementările tehnice în vigoare;b) montate și puse în funcțiune toate instalațiile, aparatura și echipamentele din sistemele de semnalizare și stingere a incendiului;c) predate beneficiarului instrucțiunile de folosire a tuturor aparatelor și echipamentelor instalației și s-a instruit personalul de servire a acestora.2.37. Recepția lucrărilor constă în verificarea respectării legislației în vigoare și reglementărilor tehnice privind:a) funcționarea instalației de detectare și semnalizare a incendiilor și comandă a intrării în funcțiune a instalației de stingere;b) funcționarea sistemului de distribuție a substanței de stingere;c) existența panourilor și dispozitivelor de avertizare privind evacuarea oamenilor, a instrucțiunilor de exploatare și a măsurilor ce se întreprind în timpul intervenției în caz de incendiu.2.38. Rezultatele verificărilor și a probelor efectuate în prezența comisiei de recepție se consemnează într-un proces verbal de recepție. La recepția instalației de stingere, executantul acesteia va prezenta toate documentele necesare întocmirii cărții tehnice a construcției. Orice neconcordanță între proiect și execuție se remediază în funcție de importanță (pe loc, imediat sau cu termen stabilit, corelat cu darea în exploatare a instalației), astfel încât să fie asigurate condițiile de securitate la incendiu pentru spațiul protejat.2.39. (1) Odată cu recepția instalației de stingere a incendiului, beneficiarul are obligația de a înființa un registru de evidență (numerotat și sigilat), în care trebuie să fie consemnate datele principale privind exploatarea, verificarea și întreținerea instalației de stingere.(2) Registrul va conține:a) caracteristicile principale ale instalației;b) data punerii în funcțiune;c) data verificării;d) elementele verificate;e) numele și prenumele persoanei care a efectuat verificarea instalației;f) data încărcării și punerii instalației în stare de intervenție;g) defecțiuni apărute.(3) În registrul de evidență se precizează și operațiunile ce trebuie să se execute în concordanță cu instrucțiunile de exploatare și cu prevederile cărții tehnice.  +  Exploatarea instalațiilor de stingere a incendiilor2.40. Pentru buna exploatare a sistemelor și instalațiilor de stingere a incendiilor este obligatorie respectarea întocmai a proiectului, a prevederilor prezentului normativ și a instrucțiunilor și regulilor cuprinse în fișele și specificațiile tehnice ale producătorilor de aparate, echipamente, utilaje și substanțe de stingere.2.41. (1) În spațiile echipate cu sisteme automate de inundare cu substanțe de stingere cu nivel de concentrație toxic organismului uman, pe perioada de timp cât în spațiile respective există oameni, comanda declanșării instalației de stingere trebuie să fie obligatoriu în poziția "manual".(2) Instalațiile de stingere care utilizează substanțe de stingere cu nivel de concentrație toxic organismului uman se prevăd cu sisteme de temporizare a declanșării astfel încât să existe condiții de evacuare în siguranță.2.42. Acționările, precum și comenzile automat și/sau manual de punere în funcțiune ale instalațiilor de stingere a incendiilor se mențin în permanentă stare de funcționare.2.43. În caz de incendiu se asigură evacuarea rapidă și în condiții de siguranță a oamenilor din spațiile supuse inundării cu substanțe de stingere, pe căi de acces marcate și păstrate libere.2.44. După stingerea incendiului, accesul oamenilor în spațiile inundate cu substanțe, trebuie să fie permis numai după ce aceste spații au fost bine ventilate.2.45. Stațiile de distribuție a substanțelor de stingere a incendiului trebuie să aibă menținut permanent accesul liber din exterior, pe căi de circulație funcționale, astfel încât să permită executarea operativă a lucrărilor de reparații și întreținere. Iluminatul de siguranță al căilor de acces la stațiile de distribuție, precum și a zonelor unde sunt amplasate acestea, se menține în stare de funcționare.2.46. Se va asigura controlul și verificarea permanentă a recipientelor (buteliilor) montate în stațiile de distribuție pentru depistarea oricăror scăpări de substanțe de stingere. Recipientele (buteliile) cu defecțiuni se înlocuiesc.2.47. Se va asigura funcționarea la parametrii proiectați a sistemelor și instalațiilor de ventilare natural-organizată sau mecanică a stațiilor de distribuție a substanțelor speciale de stingere a incendiilor.2.48. Este obligatorie efectuarea reviziilor și reparațiilor prevăzute în reglementările tehnice, în documentația de execuție și specificațiile producătorului.2.49. Este interzisă modificarea instalațiilor de stingere a incendiilor fără acordul factorilor în drept, potrivit legislației în construcții.  +  Măsuri de tehnica securității și sănătății în muncă și de apărare împotriva incendiilor2.50. Responsabilii cu exploatarea și întreținerea sistemelor și instalațiilor de stingere a incendiilor trebuie să aibă afișată la loc vizibil și în vecinătatea incintelor protejate panouri cu următorul conținut:a) schemele de funcționare ale instalațiilor de stingere a incendiilor;b) instrucțiunile de exploatare ale instalațiilor de stingere;c) instrucțiuni specifice de securitate și sănătate în muncă și măsuri pentru prevenirea accidentelor umane în timpul și după inundarea cu substanță de stingere.2.51. Personalul de exploatare și întreținere a sistemelor și instalațiilor de stingere a incendiilor, trebuie să fie instruit și va lua la cunoștință de prevederile prezentului normativ și celorlalte reglementări specifice, precum și cu privire la măsurile necesare de protecție împotriva contaminării, a intoxicării cu substanțe periculoase precum și împotriva electrocutărilor.2.52. Personalul de exploatare a sistemelor și instalațiilor de stingere a incendiilor, trebuie să fie instruit asupra practicilor de salvare și intervenție în caz de necesitate.2.53. În toate locurile unde se folosesc substanțe de stingere a incendiilor cu nivel de concentrație toxic organismului uman, se prevăd prin proiectare indicatoare corespunzătoare de avertizare și se asigură menținerea în exploatare a stării corespunzătoare a acestora.2.54. Pentru salvarea oamenilor din spațiile inundate cu substanțe de stingere cu nivel de concentrație toxic organismului uman, se iau măsuri de evacuare imediată și de evitare a accesului în aceste spații. Se va acorda primul ajutor persoanelor afectate de substanțele speciale de stingere.2.55. Mijloacele și echipamentele de protecție necesare intervenției la incintele, sistemele și instalațiile de stingere a incendiilor, se mențin în stare de funcționare la parametrii proiectați și se recomandă a se păstra într-o încăpere apropiată, protejată față de spațiul ce se inundă cu substanța specială de stingere și la care accesul să fie ușor.2.56. Pentru atenționarea personalului din interiorul spațiilor supuse inundării cu substanțe speciale de stingere trebuie să fie afișate la loc vizibil panouri de avertizare inscripționate cu următorul text, conform modelului prezentat în figura 2.1.
    Figura 2.1. Indicator pentru avertizare asupra faptului că spațiile sunt protejate cu substanțe speciale de stingere
    2.57. În toate spațiile în care sunt amplasate baterii de recipienți (butelii) cu substanțe speciale de stingere a incendiilor și în special, pe fețele exterioare ale ușilor stațiilor de stocare și distribuție, se va afișa următoarea inscripție, conform modelului prezentat în figura 2.2.
    Figura 2.2. Indicator pentru avertizare pentru spațiile în care se depozitează butelii cu substanțe de stingere
    3. Cerințe 3.1. Construcțiile trebuie să corespundă, atât în ansamblu, cât și pe părți separate, utilizării preconizate, ținând seama mai ales de sănătatea și siguranța persoanelor implicate de-a lungul întregului ciclu de viață al construcțiilor. În condițiile unei întrețineri normale, construcțiile trebuie să îndeplinească aceste cerințe fundamentale aplicabile construcțiilor pe o durată de utilizare rezonabilă din punct de vedere economic.3.2. La proiectarea, executarea și exploatarea instalațiilor de stingere a incendiilor, trebuie să se stabilească măsuri, condiții și nivelurile de performanță potrivit prevederilor prezentului normativ și reglementărilor specifice care să asigure îndeplinirea cerințelor fundamentale din Regulamentul (UE) nr. 305/2011 din 9 martie 2011 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții și de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului referitoare la:1. rezistența mecanică și stabilitate;2. securitate la incendiu;3. igiena, sănătate și mediu înconjurător;4. siguranță și accesibilitate în exploatare;5. protecția împotriva zgomotului;6. economie de energie și izolare termică;7. utilizare sustenabilă a resurselor naturale.3.3. (1) Construcțiile trebuie proiectate și executate astfel încât încărcările care pot fi exercitate asupra lor în timpul construirii și utilizării să nu ducă la niciunul dintre următoarele evenimente:a) prăbușirea întregii construcții sau a unei părți a acesteia;b) deformații de o mărime inadmisibilă;c) deteriorarea altor părți ale construcției sau a instalațiilor sau a echipamentelor instalate ca urmare a unor deformații majore ale elementelor portante;d) deteriorare disproporționată față de evenimentul cauzator inițial.(2) Îndeplinirea cerinței fundamentale de calitate, rezistența mecanică și stabilitate se realizează prin dimensionarea și executarea corespunzătoare a structurii de rezistență a instalațiilor de stingere a incendiilor, în corelare cu sistemul constructiv al clădirii în care sunt amplasate.3.4. Elementele componente ale instalațiilor de stingere a incendiilor trebuie să fie fixate de structura de rezistență a construcției prin dispozitive corespunzător dimensionate, în colaborare cu specialistul structurist al construcției. La proiectarea și executarea rețelelor exterioare de alimentare cu apă a instalațiilor de stingere a incendiilor, se va ține seama de tipul și caracteristicile terenului, precizate prin studii geotehnice.3.5. Stațiile de distribuție aferente instalațiilor fixe de stingere a incendiilor se amplasează, de regulă, în încăperi proprii. Aceste încăperi, trebuie să fie situate la nivelurile inferioare ale construcției sau, atunci când acest lucru nu este posibil, construcția trebuie să fie corespunzător dimensionată încărcărilor statice și dinamice ale instalației de stingere. Sunt exceptate instalațiile fixe de stingere a incendiilor care utilizează substanțe pentru care producătorii nu solicită restricții de păstrare și de utilizare.3.6. (1) Construcția trebuie să fie proiectată și executată în așa fel încât, în caz de incendiu:a) stabilitatea elementelor portante ale construcției să poată fi asumată pe o perioadă determinată;b) apariția și propagarea incendiului și a fumului în interiorul construcției să fie limitate;c) extinderea incendiului către construcțiile învecinate să fie limitată;d) utilizatorii să poată părăsi construcția sau să poată fi salvați prin alte mijloace;e) să fie luată în considerare siguranța echipelor de intervenție.(2) Cerința fundamentală securitate la incendiu are în vedere asigurarea condițiilor sigure de funcționare a instalațiilor de stingere a incendiilor. Pentru aceasta este necesară amplasarea și montarea corespunzătoare a instalațiilor de stingere a incendiilor în construcție față de spațiul protejat, avându-se în vedere și protecția acestor instalații împotriva radiațiilor termice generate de surse de încălzire învecinate.3.7. Pentru asigurarea eficienței stingerii incendiilor, instalația trebuie conformată și dimensionată în funcție de spațiul protejat și de caracteristicile incendiului, utilizând tipul corespunzător de instalație și de substanță de stingere.3.8. Construcțiile trebuie să fie proiectate și executate astfel încât să nu reprezinte, pe întregul lor ciclu de viață, o amenințare pentru igiena sau pentru sănătatea și siguranța lucrătorilor, a utilizatorilor sau a vecinilor, nici să exercite un impact exagerat de mare asupra calității mediului sau a climei pe întregul lor ciclu de viață, în cursul construirii, utilizării, demolării, în special ca rezultat al oricărora din următoarele:a) emanații de gaze toxice;b) emisii de substanțe periculoase, de compuși organici volatili (COV), de gaze care produc efect de seră sau de particule periculoase în aerul din interior sau în atmosferă;c) emisie de radiații periculoase;d) scurgerea de substanțe periculoase în apa freatică, apa marină, apa de suprafață sau în sol;e) scurgerea de substanțe periculoase în apa potabilă sau substanțe care au un impact negativ diferit asupra apei potabile;f) evacuarea defectuoasă a apelor reziduale, a fumului sau a deșeurilor solide sau lichide;g) prezența umidității în anumite părți ale construcției sau pe suprafețe din interiorul acesteia.3.9. (1) Igienă, sănătate și mediu înconjurător constituie o cerință fundamentală care necesită tratarea cu deosebită atenție a fiecărui caz în parte, având în vedere riscul pe care-l prezintă substanța de stingere utilizată.(2) În toate situațiile în care utilizarea substanțelor de stingere a incendiilor determină riscuri pentru utilizatori, este obligatorie realizarea tuturor măsurilor de protecție a vieții și a sănătății acestora.(3) Pentru asigurarea protecției și refacerii mediului se utilizează numai substanțe de stingere a incendiului care nu au influențe majore asupra mediului.3.10. (1) Pentru realizarea cerinței fundamentale siguranță și accesibilitate în exploatare a instalațiilor de stingere a incendiilor trebuie îndeplinite condițiile necesare funcționării acestora în deplină siguranță. În documentațiile de proiectare trebuie să se evidențieze influențele instalațiilor de stingere a incendiilor asupra utilizatorilor și construcției.(2) Construcțiile trebuie proiectate și executate astfel încât să nu prezinte riscuri inacceptabile de accidente sau pagube în cursul funcționării sau al utilizării, cum ar fi alunecări, căderi, loviri, arsuri, electrocutări, leziuni cauzate de explozii și tâlhării. În special, construcțiile trebuie să fie proiectate și executate astfel încât să fie accesibile și utilizabile pentru persoanele cu dizabilități.3.11. Pentru funcționarea instalațiilor de stingere a incendiilor în condiții de siguranță în exploatare sunt necesare măsuri, dispozitive, echipamente etc. corespunzătoare de protecție, care să elimine posibilitatea producerii unor riscuri pentru utilizatori (răniri, arsuri, asfixieri, electrocutări, contaminări, explozii etc.).3.12. Instalațiile de stingere a incendiilor, în funcționare normală și în stare de avarie, nu trebuie să influențeze negativ parametrii și nivelurile de performanță ale construcției, referitoare la cerințele de calitate prevăzute de lege.3.13. Cerința fundamentală protecția împotriva zgomotului se asigură prin măsuri corespunzătoare astfel realizate încât prin funcționare să nu afecteze confortul acustic al utilizatorilor și al zonelor învecinate. Construcția trebuie proiectată și executată în așa fel încât zgomotul perceput de către utilizatori sau de către persoane aflate în apropiere să fie menținut la un nivel la care să nu fie periclitată sănătatea acestora și să le permită să doarmă, să se odihnească și să lucreze în condiții satisfăcătoare.3.14. Cerința fundamentală economie de energie și izolare termică se asigură prin analize și soluții de caz, în funcție de condițiile specifice în care se folosesc instalațiile, de cerințele acestora și caracteristicile substanțelor utilizate la stingerea incendiilor.Construcțiile cu instalațiile aferente de încălzire, răcire, iluminare și ventilare trebuie astfel proiectate și executate încât consumul de energie necesar funcționării să fie mic, ținând cont de utilizatori și de condițiile locale de climă. Construcțiile trebuie, de asemenea, să fie eficiente din punct de vedere energetic, consumând cât mai puțină energie pe parcursul construirii și demontării lor.3.15. Cerința fundamentală utilizare sustenabilă a resurselor naturale se realizează prin proiectarea, executarea și demolarea construcțiilor astfel încât utilizarea resurselor naturale să fie sustenabilă și să asigure în special următoarele:(a) reutilizarea sau reciclabilitatea construcțiilor, a materialelor și părților componente, după demolare;(b) durabilitatea construcțiilor;(c) utilizarea la construcții a unor materii prime și secundare compatibile cu mediul.3.16. Componentele instalațiilor de stingere a incendiilor, care necesită izolări termice - potrivit cerințelor producătorului - trebuie să fie, de regulă, izolate cu materiale din clasa de reacție la foc minim A2-s1, d0.3.17. La proiectarea, executarea și exploatarea instalațiilor de stingere a incendiilor trebuie să se aibă în vedere și prevederile reglementărilor tehnice conexe și documentele normative de referință, nominalizate în anexa nr. 1.
     +  Partea a II-a PROIECTAREA ȘI EXECUTAREA INSTALAȚIILOR DE STINGERE CU APĂ A INCENDIILOR4. Instalații cu hidranți de incendiu interiori  +  Echiparea tehnică a clădirilor cu hidranți de incendiu interiori4.1. Echiparea tehnică a clădirilor, compartimentelor de incendiu, spațiilor, cu hidranți de incendiu interiori, se realizează la:a) clădirile închise din categoriile de importanță excepțională și deosebită A și B, încadrate conform legislației în vigoare, indiferent de aria construită sau desfășurată și număr de niveluri;b) clădiri înalte și foarte înalte, precum și clădiri cu săli aglomerate, indiferent de destinație, de ariile construite și numărul de niveluri;c) clădiri de învățământ cu mai mult de 200 de utilizatori sau cele cu aria construită mai mare de 600 mp și mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane;d) clădiri cu destinație de cazare a elevilor, studenților, sportivilor, clădiri de turism/structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare cu mai mult de 100 de paturi sau cele cu aria construită mai mare de 600 mp și mai mult de 3 (trei) niveluri.e) clădiri montane cu capacități mai mari de 100 de paturi;f) clădiri pentru sănătate/de îngrijire a sănătății, supravegherea, îngrijirea sau cazarea/adăpostirea copiilor preșcolari, bătrâni, persoane cu dizabilități sau lipsite de adăpost cu mai mult de 100 de persoane sau cele cu aria construită mai mare de 600 mp și mai mult de trei niveluri supraterane;g) clădirile, compartimentele de incendiu și spațiile pentru comerț cu mai mult de 2 (două) niveluri sau cu aria construită mai mare de 600 mp;h) clădiri pentru cultură pentru mai mult de 200 de persoane sau cele cu mai mult de trei niveluri supraterane și aria lor construită de peste 600 mp;i) clădiri de cult cu mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane și aria construită peste 600 mp;j) clădiri administrative cu aria construită mai mare de 600 mp sau mai mult de 4 (patru) niveluri supraterane;k) clădiri închise de sport cu capacitatea maximă simultană mai mare de 300 utilizatori;l) clădiri sau spații de producție și/sau depozitare în care se utilizează materiale sau substanțe combustibile, cu aria desfășurată mai mare de 600 mp;m) depozite cu stive înalte (peste 6 m înălțime), indiferent de aria construită;n) spații subterane publice (cu excepția locuințelor), de producție și/sau depozitare subterane cu aria desfășurată mai mare de 600 mp;o) parcaje subterane conform prevederilor reglementării tehnice în vigoare;p) parcaje supraterane cu mai mult de 2 (două) niveluri sau cele cu aria desfășurată mai mare de 600 mp;4.2. Enumerarea de la art. 4.1. nu este limitativă, investitorii putând stabili necesitatea echipării cu hidranți interiori de incendiu și pentru alte tipuri de clădiri.4.3. În cazul clădirilor cu mai multe compartimente de incendiu, modul de echipare cu hidranți de incendiu interiori se stabilește pentru fiecare compartiment de incendiu în parte, iar gospodăria de apă aferentă clădirii se dimensionează astfel încât să asigure sarcina hidrodinamică necesară cea mai mare și debitul cel mai mare.4.4. Nu se prevăd hidranți de incendiu interiori atunci când apa nu este indicată ca substanță de stingere și când stingerea incendiului se asigură cu alte substanțe de stingere: gaze inerte, spumă, abur, pulberi, precum și la construcțiile parter, cu destinația de producție și/sau depozitare, Ia care stingerea incendiului în interior se asigură de la hidranții de incendiu exteriori cu debitele și presiunile necesare, cu furtun având lungimea de maxim 40 m.  +  Soluții tehnice de realizare a instalațiilor cu hidranți de incendiu interiori4.5. Hidranții de incendiu interiori se amplasează în locuri vizibile și ușor accesibile în caz de incendiu, în funcție de lungimea furtunurilor și de geometria spațiilor protejate ale clădirii, în următoarea ordine: lângă intrări în clădiri, în case de scări, în holuri sau în vestibuluri, pe coridoare, lângă intrarea în încăperi și în interiorul acestora.4.6. (1) În sălile aglomerate, atunci când rețeaua interioară de alimentare cu apă a clădirii permite, se amplasează în sală un număr suficient de hidranți de incendiu pentru a putea acționa în fiecare punct al sălii cu cel puțin două jeturi, iar restul hidranților (necesari conform datelor din anexa nr. 3) se amplasează în exteriorul sălii, lângă uși.(2) În sălile de spectacole, atunci când distribuția interioară a clădirii permite, se va amplasa, în sală, un număr suficient de hidranți interiori pentru a putea acționa în fiecare punct al sălii cu cel puțin un jet, iar restul hidranților necesari pentru realizarea cerințelor trebuie să fie amplasați în exteriorul sălii, lângă uși.(3) Pe scenele amenajate ale sălilor de spectacole și pe coridoarele de acces la scenă se prevede un număr suficient de hidranți astfel încât să se poată acționa simultan cu numărul de jeturi prevăzut în anexa nr. 3.4.7. În clădirile civile înalte, definite conform reglementărilor specifice, hidranții de incendiu interiori se amplasează numai pe coridoare, sau în încăperile tampon de acces în casele scării.4.8. În clădirile civile foarte înalte definite conform reglementărilor specifice, se respectă următoarele:a) hidranții de incendiu se amplasează numai pe coridoare sau în încăperile tampon de acces în casele de scări;b) conductele se leagă în inel și se prevăd cu robinete de închidere, astfel încât să nu existe pericolul scoaterii din funcțiune a mai mult de 5 hidranți pe nivel;c) se prevăd robinete și pe coloane, din 5 în 5 niveluri, sigilate în poziția "normal deschis";d) pentru alimentarea cu apă a instalației interioare cu hidranți de incendiu, direct de la pompele mobile de incendiu, se prevede o conductă cu Dn100 mm, cu robinet de închidere, două clapete de sens și două racorduri având cuplaj Storz cu diametrul de trecere de 65 mm, amplasate pe peretele exterior al clădirii, în nișe cu geam, marcate cu indicatoare la înălțimea de maximum 1.40 m de la nivelul trotuarului clădirii, racordată la conducta principală a rețelei de alimentare cu apă.4.9. La clădirile monobloc, la care nu se poate asigura protecția întregii suprafețe de la hidranții de incendiu exteriori, se prevăd hidranți de incendiu interiori pe tunelurile speciale de evacuare.4.10. În clădirile de producție și/sau depozitare hidranții de incendiu interiori se prevăd pentru protecția tuturor zonelor în care acest lucru este obligatoriu în condițiile art. 4.1, compartimentate corespunzător cu elemente de construcție rezistente la foc, potrivit reglementărilor specifice.4.11. În clădirile închise ale depozitelor cu stive înalte (cu înălțime mai mare de 6 m), clădiri monobloc, gări, aerogări, metrou etc. se admite ca hidranții de incendiu interiori, necesari pentru protejarea zonelor ce nu pot fi acoperite cu jeturile celor montați pe pereți sau pe stâlpi, să fie amplasați la nivelul pardoselii sau îngropați în pardoseală, în cutii speciale, corespunzătoare.4.12. Hidranții de incendiu interiori se pot monta aparent sau îngropat, marcându-se corespunzător. Standardele de referință sunt ISO 3864/1,2, 3, 4 și ISO 7010.4.13. În lipsa iluminatului normal, identificarea hidranților trebuie să se facă prin iluminat de securitate pentru marcarea hidranților interiori.4.14. Robinetul hidrantului de incendiu, împreună cu echipamentul de serviciu format din furtun, tamburul cu suportul său și dispozitivele de refulare a apei, se montează într-o cutie specială, amplasată în nișă sau firidă în zidărie, la înălțimea de 0,80 m ..... 1,50 m de la pardoseală.4.15. Nișele hidranților de incendiu interiori nu trebuie să străpungă pereții rezistenți la foc, pe cei care despart încăperi cu risc de incendiu diferit sau care delimitează căi de evacuare. În cazul în care se montează în nișă, rezistența la foc a peretelui, după montarea nișei, trebuie să rămână neschimbată.4.16. Hidranții de incendiu interiori se echipează cu furtunuri semirigide sau cu furtunuri plate și cu țevi de refulare universale montate la extremitățile furtunurilor pentru a forma, dirija și controla jetul de apă (standarde de referință SR EN 671-1 sau SR EN 671-2).4.17. Furtunurile semirigide trebuie să aibă unul din următoarele diametre interioare: 19 mm; 25 mm; 33 mm. Diametrul nominal al furtunului plat nu trebuie să depășească 52 mm. Fac excepție aplicațiile specifice care permit alte valori.4.18. (1) Lungimea furtunului semirigid trebuie să fie de maxim 30 m.(2) Lungimea furtunului plat trebuie să fie de maxim 20 m.(3) Fac excepție aplicațiile specifice care permit alte lungimi ale furtunurilor.4.19. Țeava de refulare universală trebuie să permită următoarele poziții de reglare: închidere și jet pulverizat și/sau jet compact. Când jetul pulverizat și jetul compact sunt condiționate, se recomandă să se poziționeze jetul pulverizat între poziția de închidere și poziția jetului compact.4.20. Țeava de refulare universală trebuie prevăzută cu un robinet de închidere a alimentării cu apă. Robinetul de închidere trebuie să fie cu supapă sau de alt tip cu deschidere lentă. Robinetul trebuie să se închidă prin acționarea unei roți de manevră în sens orar, iar sensul de deschidere trebuie marcat.4.21. Pentru hidrantul interior de incendiu echipat cu furtun semirigid, tamburul trebuie dotat cu două flanșe circulare cu diametrul maxim de 800 mm și cu sectoare interioare sau cu o bobină cu diametrul minim de 200 mm pentru furtunurile de 19 mm și 25 mm și cu diametrul minim de 280 mm pentru furtunurile de 33 mm. Tamburul trebuie să se rotească în jurul axei sale.4.22. (1) Suportul de furtun plat pentru hidrantul interior de incendiu, poate fi: cu tambur, cu furtun pliat de două sau cu furtun bobinat.(2) Tamburul trebuie să se rotească în jurul axei sale în așa fel încât să permită desfășurarea liberă a furtunului. Tamburul interior trebuie să aibă diametrul minim de 70 mm, cu o fantă largă de cel puțin 20 mm în care se așează cuta mediană din lungul furtunului.4.23. (1) Cutiile trebuie prevăzute cu o ușă și pot fi echipate cu o încuietoare. Cutiile care pot fi zăvorâte, trebuie prevăzute cu un dispozitiv de deschidere în caz de urgență care să fie protejat cu ajutorul unui material transparent, care să poată fi spart cu ușurință. Robinetul de închidere cu supapă înșurubat până la capăt, trebuie poziționat astfel încât să permită rămânerea a cel puțin 35 mm spațiu liber în jurul diametrului exterior a roții de manevră.(2) Dacă dispozitivul de deschidere în caz de urgență este protejat printr-un geam frontal, acesta trebuie să poată fi spart cu ușurință, fără a exista riscul de a lăsa bucăți sau corpuri ascuțite care să poată provoca rănirea celor care acționează dispozitivul de deschidere în caz de urgență.(3) Ușile cutiilor trebuie să se deschidă cu minimum 170 grade pentru a permite furtunului să fie mișcat liber în toate direcțiile. Pentru anumite condiții climatice este necesar să se prevadă cutia cu găuri cu ventilare corespunzătoare.4.24. Alimentarea cu apă a hidranților de incendiu interiori, din construcțiile prevăzute cu instalații de apă potabilă sau industrială se poate face prin rețele separate sau comune, inelare ori ramificate.4.25. Se prevăd rețele de distribuție separate în următoarele situații:a) la clădirile echipate cu instalații interioare cu sprinklere, sprinklere deschise, apă pulverizată sau ceață de apă;b) la clădirile în care pentru apa potabilă sau industrială s-au utilizat rețelele de distribuție din materiale plastice;c) în cazurile în care presiunea necesară în instalațiile pentru stingerea incendiilor este mai mare de 6 bar;d) când, potrivit avizului societății de distribuție a apei, nu se poate asigura debitul de apă pentru stins incendiul din conductele publice și este necesar a se prevedea o gospodărie de apă proprie (rezervor cuplat cu stație de pompare a apei) pentru debitul de incendiu;e) în cazul rețelelor interioare cu hidranți de incendiu pentru care este prevăzut timpul teoretic de funcționare de 60 minute și mai mult.4.26. (1) În rețelele instalațiilor interioare de apă pentru incendiu, separate sau comune, se folosesc numai conducte metalice.(2) Nu sunt admise conducte din materiale plastice.4.27. Rețelele interioare care alimentează cu apă mai mult de 8 hidranți de incendiu pe nivel, se proiectează inelare. În distribuitorul rețelei de alimentare cu apă se prevede o conductă cu Dn100 mm cu robinet de închidere, ventil de reținere și două racorduri fixe având cuplaj Storz cu diametrul de trecere de 65 mm pentru alimentarea de la pompele mobile de incendiu.4.28. Rețelele inelare de conducte se prevăd cu robinete astfel încât, în caz de avarii, să nu se întrerupă funcționarea a mai mult de 5 hidranți pe un nivel al clădirii.4.29. Robinetele de pe rețelele inelare se montează la înălțimea de maximum 1,8 m față de nivelul pardoselii curente, sigilate în poziție normal deschis, dacă nu sunt prevăzute cu dispozitive de acționare de la distanță.4.30. Alimentarea cu apă a hidranților interiori se asigură la presiunile necesare menționate în SR EN 671-1 sau SR EN 671-2.4.31. Pentru reducerea presiunii la valorile admise se recomandă prevederea de regulatoare de presiune locale sau diafragme, amplasate înaintea hidranților respectivi.4.32. Instalațiile cu hidranți de incendiu interiori se proiectează și execută astfel încât să poată fi acționate operativ la izbucnirea incendiului. Se admite pornirea pompelor și robinetelor cu acționare electrică de la distanță.4.33. Toate rețelele de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor cu hidranți interiori se proiectează și se execută astfel încât să fie ferite de îngheț, iar reviziile și eventualele reparații să se poată face cu ușurință. Zonarea adâncimii maxime de îngheț este prezentată în anexa 32.4.34. (1) Spațiile cu pericol de îngheț trebuie să fie echipate cu instalații cu hidranți interiori în sistem aer-apă.(2) Robinetului de secționare (electrovană) care separă conducta de alimentare cu apă de conducta uscată se montează într-un spațiu în care se asigură temperaturi de minim 4°C.(3) Instalațiile cu hidranți de incendiu, amplasate în spații cu pericol de îngheț se echipează cu armături de golire, dispuse în imediata apropiere a robinetului de secționare (electrovanei).  +  Dimensionarea instalațiilor cu hidranți de incendiu interiori4.35. Timpul teoretic de funcționare a instalației de hidranți interiori este de:a) 120 minute pentru clădirile foarte înalte;b) 60 minute pentru clădiri de importanță excepțională și deosebită, clădirile înalte, clădirile cu săli aglomerate, parcaje subterane cu patru nivele sau mai mult;c) 30 de minute la parcaje subterane din categoria P1 și P2, definite conform reglementărilor tehnice specifice, care nu sunt echipate cu instalații de stingere cu sprinklere, parcaje supraterane închise cu minimum două niveluri, clădiri (încăperi) de producție și/sau depozitare care nu sunt echipate cu instalații de stingere cu sprinklere;d) 10 minute pentru celelalte categorii de construcții echipate cu instalație de hidranți interiori.4.36. (1) Numărul de hidranți de incendiu interiori se determină ținând seama de numărul de jeturi în funcțiune simultană care trebuie să atingă fiecare punct combustibil din interiorul clădirii (fiecare produs care poate să ardă) și de lungimea furtunului hidrantului.(2) Numărul de jeturi în funcțiune simultană ai hidranților de incendiu interiori, în funcție de destinațiile și caracteristicile clădirilor, este dat în anexa nr. 3.(3) Jeturile simultane, trebuie obținute de la hidranții de incendiu situați pe același palier și în același compartiment de incendiu al clădirii.4.37. (1) Se asigură protejarea fiecărui punct cu cel puțin două jeturi în funcțiune simultană în următoarele situații:a) încăperi sau grupuri de încăperi cu risc mare și foarte mare,precum și la depozitele cu stive înalte (peste 6 m înălțime), care au un volum mai mare de 5.000 mc;b) în clădiri civile (publice) înalte și foarte înalte;c) clădiri pentru comerț cu volum mai mare de 5.000 mc;d) săli aglomerate (numai sala și, după caz, scena, depozitele și atelierele anexe);(2) Pentru clădirile (încăperile și spațiile) menționate în anexa nr. 3, echipate cu instalații automate de stingere, se asigură protejarea cu un singur jet, cu excepția clădirilor foarte înalte la care fiecare punct al clădirii să fie atins de cel puțin două jeturi simultane. Dimensionarea instalației de hidranți interiori se face după destinația și caracteristicile clădirii protejate. Fac excepție situațiile din reglementările specifice în care este prevăzută stingerea cu mai multe jeturi, indiferent de echiparea cu instalații automate de stingere.4.38. Debitele minime ale jetului compact și pulverizat în funcție de diametrele duzelor de refulare sau diametrele echivalente, la diferite presiuni disponibile ale apei în secțiunile de ieșire din orificiile acestora, pentru hidranții de incendiu interiori, echipați cu furtunuri semirigide, sunt date în anexa nr. 4, iar pentru hidranții de incendiu interiori echipați cu furtunuri plate, în anexa nr. 5.4.39. Presiunea minimă necesară la robinetul hidrantului de incendiu interior, trebuie să acopere pierderile totale de sarcină în furtun și să asigure formarea unor jeturi de apă compacte sau pulverizate, cu debitele din anexa nr. 4, respectiv anexa nr. 5, în funcție de diametrele duzelor de refulare sau diametrelor echivalente.4.40. Debitul de calcul necesar dimensionării conductelor instalației de alimentare cu apă a hidranților de incendiu interiori, se determină astfel:a) când alimentarea cu apă a hidranților de incendiu interiori se face printr-o rețea comună cu alimentarea cu apă potabilă sau industrială, debitul de calcul se determină adăugând la debitul de incendiu al hidranților (stabilit conform datelor din anexele nr. 4 și nr. 5.) debitul de calcul de apă potabilă sau industrială stabilit conform reglementărilor specifice sau prescripțiilor tehnologice, cu excepția a 85% din debitul de calcul necesar dușurilor și a debitului pentru spălări tehnologice și a pardoselilor, care nu se iau în calcul;b) când alimentarea cu apă a hidranților de incendiu interiori se face printr-o rețea separată, debitul de calcul și numărul de jeturi în funcțiune simultană, se determină conform datelor din anexele nr. 3, 4 și 5.4.41. Coloana de alimentare cu apă a hidranților de incendiu interiori are diametrul minim constant de 2 inch (țoli) pe întreaga înălțime. Dacă rețeaua de hidranți de incendiu interiori este comună cu instalațiile sanitare coloana de alimentare cu apă potabilă se racordează la partea superioară la un punct de utilizare curentă a apei, pentru a se asigura circulația permanentă a apei în coloană.4.42. Dimensionarea conductelor rețelei ramificate de alimentare cu apă a hidranților de incendiu interiori și calculul pierderilor totale de sarcină (liniare și locale) se efectuează mai întâi pe traseul principal de alimentare cu apă al rețelei, de la hidrantul de incendiu cel mai dezavantajat din punct de vedere hidraulic din întreaga instalație (amplasat cel mai depărtat pe orizontală de punctul de alimentare cu apă al rețelei și având cota geodezică cea mai mare) spre punctul de alimentare cu apă al rețelei.4.43. Ramificațiile rețelei se dimensionează la presiunile disponibile ale apei din nodurile traseului principal.4.44. În cazul în care rezultă necesitatea funcționării simultane a două sau mai multe jeturi, se efectuează calculul hidraulic de echilibrare a rețelei, astfel încât să se asigure la hidranții de incendiu în funcțiune simultană, debitele și presiunile necesare pentru formarea jeturilor compacte, conice și pulverizate.4.45. La calculul hidraulic al rețelei inelare de conducte de alimentare cu apă a hidranților de incendiu interiori se asigură parametrii de funcționare în cazul sectorizării rețelei.4.46. La dimensionarea instalațiilor cu hidranți de incendiu interiori, pentru clădirile civile foarte înalte, se respectă următoarele:a) se prevăd minimum două coloane de alimentare, dimensionate astfel încât fiecare să asigure un debit de apă pentru incendiu de minim 6,3 l/s pentru clădirile cu volum de până la 50.000 mc și de minim 8,4 l/s pentru clădirile cu un volum mai mare de 50.000 mc;b) pe fiecare nivel se prevăd un număr de hidranți care să asigure debitul minim de stingere, în funcție de volumul construcției, amplasați, de regulă, unul față de altul la distanțe astfel încât fiecare punct al clădirii să fie atins de cel puțin două jeturi simultane, conform precizărilor din anexa nr. 3, alimentate de la coloane diferite.4.47. Instalațiile de hidranți interiori pot fi alimentate cu apă, astfel:a) direct de la grupul de pompare;b) din rețeaua de apa de incendiu, comuna pentru alimentarea hidranților interiori și exteriori, prin intermediul unui racord prevăzut cu clapeta de sens și cu robinet de închidere sigilat în poziția "deschis" sau cu două racorduri în cazul echipării cu mai mult de opt hidranți pe nivel;c) din rețeaua publică dacă compania de apa certifică în scris funcționarea rețelei pe durată neîntreruptă la debitul și presiunea necesare funcționării instalației de stingere a incendiilor.4.48. Verificarea și mentenanța hidranților interiori se efectuează conform SR EN 671-3 sau o reglementare echivalentă.5. Coloane uscate 5.1. Coloanele uscate sunt instalații fixe, rigide, montate în interiorul construcțiilor, utilizate numai de serviciile pentru situații de urgență.5.2. Echiparea construcțiilor cu coloane uscate este obligatorie la următoarele categorii de clădiri:a) clădiri civile înalte și foarte înalte, precum și la clădiri cu săli aglomerate cu mai mult de două niveluri supraterane;b) parcaje supraterane închise sau deschise cu mai mult de 4 (patru) niveluri, precum și la parcajele subterane conform reglementării specifice;c) clădiri civile subterane cu aria construită mai mare de 600 mp și cu două sau mai multe niveluri subterane;d) construcții de producție și/sau depozitare cu mai mult de 5 (cinci) niveluri supraterane.5.3. Echiparea construcțiilor cu coloane uscate nu exclude celelalte instalații de stingere cu apă a incendiilor, conform prevederilor din prezentul normativ.5.4. Pentru alimentarea cu apă, se asigură accesul mașinilor serviciilor pentru situații de urgență în orice anotimp; distanța de la calea de acces cea mai apropiată până la racordul de alimentare cu apă nu trebuie să depășească 40 m.5.5. Racordul având cuplaj Storz cu diametrul de trecere de 65 mm pentru alimentarea cu apă a coloanei uscate, se amplasează pe peretele exterior al clădirii și se obturează cu un racord înfundat, la baza coloanei prevăzându-se un ventil de reținere și un robinet de golire. Robinetului de golire de la coloanele uscate din subsol trebuie să fie normal închis.5.6. Racordul de alimentare cu apă al coloanei uscate se montează la loc vizibil, separat de orice alt racord, la o înălțime de maximum 1,5 m față de sol și o înclinare de 45° față de verticală.5.7. Pentru recunoaștere, racordul de alimentare se marchează prin indicator "COLOANĂ USCATĂ", conform modelului prezentat în figura 5.1.
    Figura 5.1. Indicator pentru coloanele uscate
    5.8. Se instalează coloană uscată independentă pentru fiecare compartiment de incendiu al clădirii. Conducta de legătură (orizontală) cu coloană uscată, trebuie să fie cât mai scurtă și astfel proiectată încât să asigure golirea întregii cantități de apă. Această conductă trebuie să treacă prin locuri accesibile în subsol sau parter, fără a traversa tuneluri de cabluri electrice, ghene ale instalațiilor sanitare sau golul liftului.5.9. Coloana uscată propriu-zisă se montează în zona de acces a fiecărei case de scară, în casele scărilor sau în ghenele adiacente acesteia.5.10. Coloana uscată poate fi aparentă sau îngropată. Când se montează mascat în grosimea peretelui, acesta trebuie să aibă o rezistență la foc conform reglementărilor specifice.5.11. Traseul coloanei uscate este vertical, admițându-se, în situații justificate tehnic, deviații locale.5.12. Pentru recunoaștere, punctele de alimentare și racordul se marchează corespunzător. Standardul de referință este ISO 3864/1,2, 3, 4 și ISO 7010.5.13. Coloanele uscate au diametrul de 75 mm și racordurile pentru furtun având cuplaj Storz cu diametrul de trecere de 45 mm, pe fiecare nivel al clădirii.5.14. Pe fiecare nivel, înaintea racordului pentru furtun, se prevede un robinet. Racordurile pentru furtun se amplasează pe casa scării sau în zonele de acces la scări, în funcție de construcție, astfel încât să poată servi fiecare nivel. Înălțimea maximă de montaj a racordurilor pentru furtun este de 1,5 m față de pardoseală.5.15. Este necesar să existe spațiu suficient pentru racordarea furtunurilor și manevrarea robinetelor.5.16. Racordurile pentru furtun se pot monta aparent sau îngropat. Ele se marchează cu inscripția: "RACORD INCENDIU", conform modelului prezentat în figura 5.2.
    Figura 5.2. Indicator pentru racordurile pentru incendiu de la coloanele uscate
    5.17. Se menționează în proiect că presiunea de încercare a coloanelor uscate este de 1,5 ori presiunea de regim dar minimum 16 bar.5.18. Coloanele uscate se execută din țevi metalice protejate anticorosiv.
    6. Instalații cu hidranți de incendiu exteriori  +  Echiparea tehnică cu hidranți de incendiu exteriori6.1. (1) Rețelele de distribuție a apei din centrele populate (localități) trebuie să fie echipate cu hidranți exteriori, care trebuie să asigure condițiile de debit și presiune necesare stingerii incendiilor, potrivit prevederilor prezentului normativ și a celorlalte reglementări tehnice referitoare la instalații de alimentare cu apă și canalizare a localităților din mediul rural, după caz.(2) În cazurile în care, conform avizului regiei/societății furnizoare de apă din centre populate (localități), rețelele nu asigură satisfacerea condițiilor de debit și presiune, se prevede rezervă de apă pentru incendiu, dimensionată conform art. 13.31 din prezentul normativ.(3) Necesarul de apă pentru stingerea incendiilor la construcțiile precizate la alin. (2) poate fi asigurat prin extinderea rețelei de distribuție din centrul populat (localitate), din rețelele de distribuție și rezerva proprie sau numai din rezerva proprie.(4) Construcțiile la care trebuie asigurată echiparea cu hidranți exteriori sunt:a) clădiri închise de importanță excepțională și deosebită (categoriile A și B de importanță);b) clădiri înalte, foarte înalte sau cu săli aglomerate;c) clădiri de locuit colective cu mai mult de 5 (cinci) niveluri supraterane;d) clădiri, compartimente de incendiu și spații pentru comerț cu mai mult de 2 (două) niveluri sau cu aria construită mai mare de 600 mp;e) clădiri administrative cu aria construită mai mare de 600 mp sau cu mai mult de 4 (patru) niveluri supraterane;f) clădiri de sănătate/pentru supravegherea, îngrijirea sau cazarea/adăpostirea copiilor preșcolari, a bătrânilor, persoanelor cu dizabilități sau lipsite de adăpost, cu mai mult de 2 (două) niveluri supraterane;g) clădiri de cultură pentru mai mult de 100 persoane sau cu aria construită mai mare de 600 mp sau cu mai mult de 2 (două) niveluri supraterane;h) clădiri de învățământ, cu mai mult de 200 persoane sau cu aria construită mai mare de 600 mp ori cu mai mult de 2 (două) niveluri supraterane;i) clădiri închise de sport, cu capacitate de primire mai mare de 300 de persoane;j) clădiri de cult cu mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane și aria construită peste 600 mp sau pentru mai mult de 200 de persoane;k) clădiri de turism cu mai mult de 50 de paturi sau cu aria construită mai mare de 600 mp și mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane;l) clădiri montane sau din Delta Dunării, cu capacități mai mari de 150 de paturi și mai mult de 4 (patru) niveluri supraterane;m) clădiri de cazare a elevilor, studenților, sportivilor cu mai mult de 100 de paturi sau cu aria construită mai mare de 600 mp și mai mult de 3 (trei) niveluri supraterane;n) clădiri de producție și/sau depozitare cu risc de incendiu mare sau foarte mare, cu aria desfășurată mai mare de 600 mp și volum peste 3000 mc;o) depozite cu stive înalte (peste 6 m înălțime);p) depozite deschise pentru materiale sau substanțe combustibile, cu aria construită mai mare de 800 mp;q) parcaje subterane cu mai mult de 10 autoturisme, potrivit reglementării specifice;r) parcaje supraterane deschise cu mai mult de 2 (două) niveluri și aria construită mai mare de 600 mp;s) clădiri civile subterane cu aria construită mai mare de 600 mp și 2 (două) sau mai multe niveluri subterane.6.2. (1) Pentru categoriile de construcții precizate la art. 6.1 alin. (2), amplasate în intravilanul sau extravilanul centrelor populate (localităților) care nu sunt echipate cu rețele de alimentare cu apă, stingerea din exterior a incendiilor se asigură din gospodării proprii de apă și rețele de distribuție prevăzute cu hidranți, alcătuite și dimensionate corespunzător prezentului normativ.(2) Hidranții de incendiu exteriori nu sunt obligatorii pentru protecția construcțiilor menționate la art. 6.1 alin (4) amplasate izolat (la mai mult de 500 m de zone construite) și care nu sunt echipate cu instalații de alimentare cu apă, precum și la construcții izolate de producție sau depozitare cu arii construite sub 2000 mp și maximum două niveluri. În asemenea situații trebuie să se asigure posibilități de alimentare cu apă a pompelor mobile de intervenție din surse naturale învecinate (râuri, lacuri, fântâni) sau din rezervoare (bazine).  +  Soluții tehnice de realizare și montare a instalațiilor cu hidranți de incendiu exteriori6.3. (1) Hidranții exteriori pot fi subterani sau supraterani;(2) Montarea cutiei obturatorului hidranților exteriori se face sub limita de îngheț, conform anexei 32, măsurată de la partea superioară a cutiei până la suprafața terenului amenajat.6.4. Conductele pe care se amplasează hidranții de incendiu exteriori au următoarele diametre minime:a) 100 mm pentru hidranții Dn 80 mm, standarde de referință SR EN 14384 sau SR EN 14339;b) 150 mm pentru hidranții Dn 100 mm, standarde de referință SR EN 14384 sau SR EN 14339;c) 250 mm pentru hidranții Dn 150 mm, standard de referință SR EN 14384.6.5. Hidranții de incendiu exteriori se dotează cu accesorii pentru trecerea apei în funcție de scenariul de securitate la incendiu pentru situațiile cele mai defavorabile, adoptate în proiect (la clădirea sau compartimentul de incendiu cu debitul cel mai mare, intervenție la nivelul cel mai înalt etc.).6.6. Pentru rețele a căror presiune nu poate asigura intervenția directă, utilajul, accesoriile și materialul de intervenție, se păstrează la serviciul privat/voluntar pentru situații de urgență, astfel încât să poată fi utilizate în caz de incendiu.6.7. Rețelele exterioare de alimentare cu apă la care debitele și presiunile disponibile asigură posibilitatea intervenției directe în caz de incendiu, de la hidranții de incendiu exteriori, se dotează cu accesorii în conformitate cu normele de dotare. Aceste accesorii pot fi păstrate în cutii fixate pe pereții construcțiilor sau pe cărucioare mobile adăpostite în încăperile serviciului de pompieri.6.8. Jeturile de apă realizate cu ajutorul hidranților de incendiu exteriori trebuie să atingă toate punctele clădirilor (obiectivelor) protejate, considerând raza de acțiune a hidranților în funcțiune cu lungimea furtunului de:a) maximum 120 m la rețelele de alimentare cu apă la care presiunea asigură lucrul direct de la hidranți;b) 150 m în cazul folosirii motopompelor și 200 m în cazul folosirii autopompelor.6.9. Hidranții de incendiu exteriori se amplasează la o distanță de minimum 5 m de pereții exteriori ai clădirilor pe care le protejează.6.10. (1) Hidranții de incendiu exteriori racordați la rețelele la care presiunea apei se asigură cu ajutorul pompelor mobile, se amplasează la cel mult 2 m de marginea căilor de circulație.(2) Hidranții de incendiu exteriori racordați la rețelele de alimentare cu apă, ce se montează în spațiile verzi ale ansamblurilor de locuințe (rețele de serviciu), pot fi amplasați la o distanță de maximum 6m de la marginea căii de circulație.(3) Hidranții de incendiu exteriori racordați la rețelele de alimentare cu apă care au presiune suficientă pentru asigurarea intervenției directe (fără ajutorul pompelor mobile) se pot monta și la distanțe mai mari față de calea de circulație.(4) Hidranții de incendiu subterani, nu se montează sub carosabilul străzilor.(5) Se interzice acoperirea hidranților subterani cu asfalt sau orice alte materiale care conduce la imposibilitatea identificării sau utilizării acestora.6.11. Hidranții de incendiu subterani, care nu sunt montați sub trotuare pavate, se fixează în blocuri de beton. În toate cazurile în care este posibil se recomandă montarea hidranților de incendiu supraterani.6.12. Poziția hidranților de incendiu exteriori și a căminelor de vane pentru instalații de incendiu se marchează prin indicatoare. Standardul de referință este ISO 3864/1,2,3, 4 și ISO 7010.6.13. Alimentarea cu apă a hidranților de incendiu exteriori se poate face prin unul din următoarele sisteme:a) din rețele la care presiunea apei permite intervenția la stingerea incendiului, cu linii de furtun racordate direct de la hidranți. Acest sistem se recomandă să se prevadă atunci când incendiul poate evolua rapid datorită combustibilității elementelor de construcție și a materialelor utilizate sau depozitate (depozite de cherestea, paie, stuf, lichide combustibile etc.), precum și în cazul când nu se dispune de suficient personal și de utilaje mobile de intervenție;b) din rețele la care presiunea apei la hidranții de incendiu exteriori (măsurată la suprafața terenului) nu permite stingerea incendiului fără pompe mobile de intervenție. La aceste rețele presiunea apei nu trebuie să fie mai mică de 0,7 bar.6.14. Se admite asigurarea cu apă direct din bazine, rezervoare și alte surse naturale cu ajutorul pompelor mobile de stins incendiu (autopompe sau motopompe) din dotarea serviciului propriu de pompieri pentru:a) construcții și instalații de producție și/sau depozitare cu risc de incendiu mare, mijlociu și mic cu suprafața incintei mai mică de 20 ha și care necesită pentru stingerea incendiilor din exterior un debit de apă de cel mult 20 l/s.;b) depozite de material lemnos situate în afara incintelor de producție sau a centrelor populate, care necesită pentru stingerea incendiilor din exterior un debit de apă de maximum 35 l/s.;c) grupuri de clădiri cu maximum 5000 locuitori;d) colonii de cazare temporară pentru maximum 1000 locuri.6.15. Atunci când este indicat din punct de vedere tehnico-economic și al protecției împotriva incendiilor, se poate adopta un sistem combinat de rețele sau rețele și bazine (rezervoare).6.16. (1) Racordurile fixe ale hidranților de suprafață trebuie să aibă cuplaj Storz cu diametrul de trecere de 65 mm, iar mecanismul de acționare trebuie să poată fi manevrat prin intermediul unei chei fixe, sau printr-o roată de mână.(2) Culoarea hidrantului exterior suprateran trebuie să fie "roșu" conform ISO 3864: 1, 2, 3, 4, ISO 7010 și SR ISO 6309.6.17. Acolo unde acesta este instalat, capacul hidrantului trebuie să fie fixat sigur în poziție în timpul folosirii uzuale. Mijloacele de fixare trebuie să fie construite astfel încât să permită îndepărtarea capacului de către utilizatori autorizați dar și să prevină îndepărtarea neintenționată. Proiectul nișei capacului tijei trebuie să fie adecvat cu capătul tijei ventilului.6.18. (1) Hidranții de incendiu subterani prin construcție trebuie să permită racordarea hidrantului portativ prin rotire spre dreapta, standard de referință STAS 698-86 și a hidrantului portativ cu robinete, standard de referință STAS 697-82.(2) Acționarea hidranții de incendiu subterani trebuie să se realizeze cu ajutorul cheii pentru hidranți, standard de referință STAS 696-80 sau de alte dispozitive nedemontabile, montate pe hidrant.(3) Garnitura tijei hidrantului subteran trebuie să fie conform STAS 7277-86 sau SR 7278:1999 sau cu reglementări echivalente.  +  Dimensionarea instalațiilor cu hidranți de incendiu exteriori6.19. Timpii teoretici de funcționare pentru hidranții exteriori și tunurile de apă sunt de:a) 120 minute pentru clădirile din categoria de importanță normală și cu nivel de stabilitate la incendiu III, IV sau V: clădirile civile, clădiri de producție și/sau depozitare și clădiri cu funcțiuni mixte;b) 180 minute pentru clădirile de importanță excepțională și deosebită, clădirile înalte și foarte înalte, clădiri cu săli aglomerate, clădiri de importanță normală și cu nivel de stabilitate la incendiu I sau II: construcții civile, clădiri de producție și/sau depozitare, clădiri cu funcțiuni mixte, tunuri de apă și racordurile fixe montate în bloc, depozite deschise precum și clădirile agrozootehnice;c) 240 minute pentru rafinării, combinate petrochimice, protejate cu instalații fixe;d) 360 minute pentru rafinării, unități petrochimice, protejate cu instalații mobile.6.20. Numărul, tipul, distanțele de amplasare și debitul specific al hidranților exteriori pentru stingerea incendiilor se stabilesc astfel încât, debitul de calcul al conductei de distribuție a apei pentru stingerea din exterior a incendiului, Q(ie) [l/s], să fie asigurat pentru fiecare compartiment de incendiu, ținând seama de schema adoptată pentru stingerea incendiilor (cu pompe mobile sau cu linii de furtun racordate direct la hidranții exteriori).6.21. Numărul hidranților exteriori se determină astfel încât fiecare punct al clădirilor să fie atins de numărul de jeturi în funcțiune simultană, debitul însumat al acestora trebuind să asigure debitul de apă de incendiu prescris pentru fiecare tip de clădire.6.22. Numărul de incendii simultane care pot avea loc pe teritoriile operatorilor economici se stabilește astfel:a) dacă suprafața teritoriului este mai mică de 150 ha, un incendiu;b) dacă suprafața teritoriului este mai mare de 150 ha, se consideră două incendii simultane, alegând două clădiri sau instalații care necesită cele mai mari debite de apă de incendiu;c) dacă în zona sau platforma industrială având o suprafață mai mare de 150 ha, se află mai mulți operatori economici, fiecare cu incinta mai mică de 150 ha, alimentate cu apă prin rețele comune, rețelele din fiecare incintă trebuie să fie calculate considerând un singur incendiu, iar rețelele comune pentru două incendii simultane care necesită cele mai mari debite de apă;d) pentru zone industriale cu suprafața mai mare de 300 ha, numărul de incendii simultane trebuie să fie stabilit de comun acord cu Inspectoratul Județean pentru Situații de Urgență;e) pentru depozite sau grupe de depozite de cherestea, bușteni, traverse, lemne de foc și depozite de cărbuni, având o suprafață mai mare de 20 ha, trebuie să se ia în calcul două incendii simultane, considerând două sectoare diferite care necesită debitele cele mai mari.6.23. Numărul de incendii simultane pentru centre populate și zone industriale, în cazul în care se asigură alimentarea cu apă rece prin rețele comune, se stabilește astfel:a) pentru centrele populate cu mai puțin de 10.000 locuitori și o zonă industrială cu suprafața până la 150 ha, se consideră un singur incendiu, la centrul populat sau la zona industrială, unde debitul de incendiu este cel mai mare;b) pentru centrele populate cu populația cuprinsă între 10.000 și 25.000 locuitori având și o zonă industrială cu suprafața până la 150 ha, trebuie să se considere două incendii simultane, unul la centrul populat și unul la zona industrială, sau amândouă la centrul populat, dacă rezultă în ultimul caz un debit mai mare;c) pentru centrele populate cu mai puțin de 25.000 locuitori și o zonă industrială având suprafața peste 150 ha, trebuie să se ia în calcul două incendii simultane, unul la centrul populat și unul la zona industrială sau ambele la centrul populat sau zona industrială, corespunzătoare debitului de incendiu cel mai mare;d) pentru centrele populate cu populația egală sau mai mare de 25.000 locuitori, având o zonă industrială cu suprafața mai mare de 150 ha, numărul incendiilor simultane și debitele de calcul se stabilesc separat pentru centrul populat, pe baza datelor din anexa nr. 6 și separat pentru zona industrială, după care se însumează debitele de apă pentru incendiu.6.24. Repartizarea incendiilor simultane se face astfel încât un incendiu să revină unei suprafețe locuite de cel mult 10.000 locuitori.6.25. (1) Distanțele de amplasare a hidranților de incendiu exteriori se stabilesc în funcție de raza de acțiune a hidranților care se consideră de 120 m când presiunea apei necesară la hidranți este asigurată de rețeaua exterioară, de (100 ..... 150) m în cazul folosirii motopompelor, funcție de performanțele tehnice ale acestora și de 200 m în cazul folosirii autopompelor. La stabilirea distanțelor de amplasare a hidranților exteriori pentru incendiu trebuie să se țină seamă și de faptul că înălțimea protejată a clădirilor din exterior nu depășește 45 metri.(2) Amplasarea hidranților de incendiu exteriori pentru localități din mediul rural cu populație până la 10.000 de locuitori, se asigură conform reglementărilor tehnice specifice.6.26. Hidranții exteriori de incendiu ai rețelelor de joasă presiune se amplasează la 2 m de bordura părții carosabile a drumului;6.27. În terenurile sensibile la umezire pe lângă distanțele impuse de condițiile de siguranță trebuie să se țină seamă că distanța față de clădiri să fie de o dată și jumătate înălțimea stratului de pământ sensibil la umezire.6.28. Debitul specific al unui hidrant exterior pentru incendiu se consideră de 5 l/s. În lipsa unor măsurători asupra variației debitului hidranților de incendiu exterior fără furtun, acesta poate fi stabilit în funcție de presiunea din rețeaua de alimentare cu apă.6.29. Presiunea minimă la hidranții de incendiu exteriori de la care se intervine direct pentru stingere, trebuie să asigure realizarea de jeturi compacte de minimum 10 m lungime, țeava de refulare acționând în toate punctele, cele mai înalte și cele mai depărtate ale acoperișului (stivelor), cu un debit de minimum 5 l/s.6.30. Presiune minimă (măsurată la suprafața terenului) la hidranții exteriori de la care intervenția pentru stingere se asigură folosind pompe mobile, trebuie să fie de minimum 0,7 bar (7 mH(2)O).6.31. Debitul de calcul pentru stingerea din exterior a incendiilor și numărul de incendii simultane pentru centre populate se determină pe baza datelor din anexa nr. 6.6.32. În cazul în care operatorii economici sau zonele industriale au instalații comune cu centrele populate, la determinarea numărului de calcul al incendiilor simultane se iau în considerare și prevederile din SR 1343-1:2006.6.33. Debitul de calcul al rețelelor exterioare comune de alimentare cu apă pentru nevoi menajere, industriale și pentru stingerea incendiilor, se determină cu relația: q(c) = K(p)[ Σ q'(ci) + Σ q'(ce)]+ q(ie) i=1 i=1 în care: q'(ci) - este debitul de calcul al instalației interioare pentru fiecare clădire sau grup de clădiri de același fel, la care nu s-a luat în calcul 85% din debitul de apă necesar dușurilor sau băilor și debitul pentru spălarea utilajului tehnologic și pardoselilor, în l/s; q'(ce) - debitul de calcul al consumatorilor din exteriorul clădirilor mai puțin debitul de apă necesar pentru stropit străzile și spațiile verzi, în l/s; q(ie) - debitul hidranților exteriori pentru toate incendiile simultane, în l/s; K(p) = 1,10 - coeficient pentru acoperirea pierderilor de apă.6.34. Dacă debitul de calcul pentru alimentarea cu apă a instalațiilor interioare pentru stingerea incendiilor este mai mare decât debitul de calcul pentru hidranții exteriori de incendiu, prin aplicarea relației de la art. 6.33 se poate obține un debit de calcul mai mic decât cel necesar și pentru evitarea subdimensionării rețelei exterioare se verifică debitul de calcul cu relația: q(c) = K(p)[ Σ q'(ci) + Σ q'(ce)]+ q'(ie) + q(ii) în care q'(ie) este debitul de calcul al hidranților exteriori calculat pentru numărul de incendii simultane mai puțin un incendiu, q(ii) este cel mai mare debit de calcul al instalațiilor interioare de stingere a incendiilor iar q'(ci), q'(ce) și K(p) au semnificațiile din relația de la art. 6.33.6.35. Debitul de calcul pentru un incendiu, al conductelor de distribuție care alimentează cu apă două sau mai multe sisteme de stingere (protecție) a incendiilor, se determină, după caz, prin însumarea debitelor de calcul ale instalațiilor prevăzute să funcționeze simultan.6.36. Calculul hidraulic de dimensionare și de determinare a pierderilor totale de sarcină ale apei, în conductele rețelelor ramificate, se efectuează mai întâi pentru traseul principal (cel mai defavorabil), determinându-se sarcina hidrodinamică necesară a apei reci în punctul de racord al rețelei exterioare la conducta de serviciu a sistemului de alimentare cu apă a localității, H(nec) [mH(2)O], iar ramificațiile se dimensionează în limitele sarcinilor disponibile din nodurile respective ale traseului principal și a vitezelor maxime ale apei (până la 3 m/s) admise în conducte. Sarcinile în exces se pot prelua prin robinete de reglaj sau prin diafragme calibrate, dimensionate corespunzător.6.37. Calculul hidraulic al rețelelor exterioare inelare, se efectuează prin metoda compensării pierderilor totale de sarcină pe fiecare inel al rețelei.6.38. Debitul specific al unui hidrant exterior și debitul de calcul al instalației se determină în funcție de lungimea jetului compact necesar intervenției, destinația și caracteristicile construcției protejate.6.39. Lungimea jetului compact se alege conform Anexei 14bis astfel încât să se asigure intervenția pentru stingerea în cele mai îndepărtate puncte combustibile din spațiul încăperilor.6.40. Debitele de apă pentru stingerea din exterior a incendiilor, q(ie), la clădiri civile cu excepția locuințelor sunt date în anexa nr. 7, la clădirile de producție și depozitare în anexa nr. 8, la clădirile monobloc în anexa nr. 9, la depozitele deschise de cherestea în anexa nr. 10 la depozitele de bușteni, traverse de cale ferată și lemne de foc în anexa nr. 11, la depozitele de rumeguș și tocătură de lemn în anexa nr. 12, la depozitele de talaș în anexa nr. 13 și la depozitele de cărbuni în anexa nr. 14.6.41. Presiunea minimă necesară la țevile de refulare trebuie să acopere pierderile de sarcină pe furtun și să asigure realizarea debitului specific și lungimea jetului compact necesar intervenției, conform art. 6.38.6.42. Numărul, tipul, amplasarea și debitul specific al hidranților exteriori se stabilesc astfel încât să se asigure debitul pentru fiecare compartiment de incendiu, ținând seamă de soluția tehnică adoptată pentru stingerea incendiilor, dacă se asigură de la pompe mobile sau cu linii de furtun racordate direct la hidranții exteriori.7. Instalații de stingere a incendiilor cu sprinklere  +  Echiparea tehnică a clădirilor cu instalații de stingere a incendiilor cu sprinklere standard. Încadrarea clădirilor și spațiilor protejate de instalații (sisteme) automate cu sprinklere standard, în clase de pericol de incendiu7.1. Echiparea tehnică a clădirilor, compartimentelor de incendiu și încăperilor, cu instalații automate de stingere a incendiilor, tip sprinkler, se asigură la:a) clădiri închise din categoriile de importanță excepțională și deosebită (A și B), încadrate conform legislației în vigoare, cu densitatea sarcinii termice mai mare de 420 MJ/mp;b) clădiri înalte cu excepția locuințelor și foarte înalte indiferent de destinație;c) platouri de filmare amenajate și închise, studiouri de televiziune și scene amenajate, cu arii mai mari de 150 mp, inclusiv buzunarele, depozitele și atelierele anexă ale acestora;d) încăperile din clădirile civile subterane în care densitatea sarcinii termice depășește 840 Mj/mp;e) clădiri, compartimente de incendiu cu destinația de comerț și încăperile pentru comerț cu aria desfășurată egală sau mai mare de 1500 mp sau cu densitatea sarcinii termice peste 840 Mj/mp;f) clădiri (încăperi) de producție și/sau depozitare cu risc mare și foarte mare de incendiu cu aria desfășurată mai mare de 600 mp;g) depozitele cu stive, în condițiile SR EN 12845;i) parcaje subterane de tip P1, P2, P3 și P4 definite potrivit prevederilor reglementării tehnice specifice, precum și la cele supraterane închise cu mai mult de 100 de autoturisme.j) clădiri și compartimente de incendiu administrative sau pentru cultură, cu aria construită mai mare de 1250 mp și densitatea sarcinii termice peste 840 Mj/mp,7.2. Enumerarea echipării cu instalații automate de stingere precizate la pct. 7.1, este minimală. Investitorii pot prevedea și în alte situații astfel de instalații, în funcție de pericolul și/sau riscul de incendiu, amplasare, contribuția la foc, valoarea clădirii și a bunurilor protejate etc.7.3. Nu se prevăd instalații automate de stingere tip sprinkler în cazurile în care apa nu este indicată ca substanță de stingere sau când stingerea incendiului se asigură cu alte substanțe: gaze, pulbere, spumă, aerosoli, abur etc.7.4. (1) Clădirile și spațiile care urmează a fi protejate de sisteme automate cu sprinklere trebuie încadrate în clase de pericol de incendiu, după cum urmează:a) pericol mic de incendiu - LH;– spații cu sarcina termică mică și materiale cu combustibilitate scăzută delimitate de elemente rezistente la foc cel puțin 30 min cu suprafața maximă de 126 mp;– pentru exemple trebuie consultată anexa nr. 15 (conform EN 12845).b) pericol mediu de incendiu - OH, care se împarte în 4 subgrupe:– OH1, pericol mediu grupa 1;– OH2, pericol mediu grupa 2;– OH3, pericol mediu grupa 3;– OH4, pericol mediu grupa 4.(2) Materialele pot fi depozitate în încăperi încadrate în clasele de pericol mediu de incendiu OH1, OH2 și OH3 dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:– protecția întregii încăperi trebuie proiectată conform clasei OH3 minimum;– nu trebuie depășită înălțimea maximă de depozitare stabilită în tabelul 7.1;– aria maximă de depozitare a unei stive trebuie să fie de maximum 50 mp la cel puțin 2,4 m de orice alt loc de depozitare a unei alte stive.
    TABEL 7.1
     +  Înălțimea maximă de depozitare pentru clasele de pericol mediu OH1, OH2 și OH3
    Categorie de depozitare     Înălțime maximă de depozitare (a se vedea nota 1), m
    Vrac sau stivuite (ST1)   Alte tipuri de depozitare (ST2 - ST6)
    Categoria I 4,0 3,5
    Categoria II 3,0 2,6
    Categoria III 2,1 1,7
    Categoria IV 1,2 1,2
    NOTA - Pentru înălțimile de stocare care depășesc aceste valori spațiile se consideră că sunt cu pericol mare. De asemenea sunt aplicabile prevederile art. 7.2 din SR EN 12845+A2: 2009
    (3) Modurile de depozitare se clasifică după cum urmează (fig. 7.1):– ST1: vrac sau stivă;– ST2: palete pe un singur rând, cu alei cu lățimea mai mare de 2,4 m;– ST3: palete pe mai multe rânduri (inclusiv duble);– ST4: stelaje;– ST5: rafturi cu lățime mai mică sau egală cu 1 m;– ST6: rafturi cu lățime cuprinsă între 1 m și 6 m.
    Figura 7.1. Moduri de depozitare conform (conform EN 12845): 1 - vrac sau stive (ST1); 2 - depozitare pe rafturi (ST4); 3 - depozitare pe paleți (ST2); 4 - depozitare pe paleți (ST3); 5 - rafturi solide sau cu goluri (ST5/6).
    (4) Pentru ca instalația cu sprinklere să fie eficientă trebuie îndeplinite cerințele de limitare și protecție pentru diverse moduri de depozitare, prezentate în tabelul 7.2.(5) Se încadrează în pericol mediu de incendiu OH locurile unde sunt procesate sau fabricate materiale combustibile cu o sarcină termică medie și combustibilitate medie.(6) Pentru exemple trebuie consultată anexa nr. 15.(7) Când procesul desfășurat în clădire este încadrat la OH4, zona trebuie tratată ca fiind de pericol mare de incendiu HHS (depozitare cu pericol ridicat).c) spații de producție cu pericol mare de incendiu - HHP, care se împarte în 4 subgrupe:– HHP1 Activități cu pericol mare grupa 1;– HHP2 Activități cu pericol mare grupa 2;– HHP3 Activități cu pericol mare grupa 3;– HHP4 Activități cu pericol mare grupa 4.(8) Clasele de activități cu pericol mare de incendiu acoperă activitățile unde materialele implicate au o sarcină termică mare și combustibilitate mare și incendiile au o dezvoltare rapidă sau intensă.(9) În cazul în care zone cu pericol de incendiu diferit comunică între ele, criteriile de proiectare pentru zona cu pericol mare de incendiu trebuie aplicate și cel puțin primelor două conducte ale instalației cu sprinklere din zona cu pericol mediu sau mic de incendiu.d) depozite cu pericol mare de incendiu - HHS, care se subîmpart în 4 categorii:– HHS1 depozite cu pericol mare categoria I;– HHS2 depozite cu pericol mare categoria II;– HHS3 depozite cu pericol mare categoria III;– HHS4 depozite cu pericol mare categoria IV.
    7.5. (1) Metodologia de clasificare pe categorii a mărfurilor depozitate este redată în ANEXA B din standardul SR EN 12845+A2: 2009. Lista alfabetică a produselor depozitate și categoriilor depozitate este redată în ANEXA 15 tabelul 15.4, identică cu Anexa C din standardul SR EN 12845. Protecția pentru mai multe riscuri speciale, este redată în ANEXELE E, F și ANEXA G la standardul SR EN 12845+A2: 2009.(2) Pentru a determina criteriile de proiectare a instalației cu sprinklere necesare pentru protecția contra incendiului a mărfurilor depozitate trebuie urmată procedura redată în figura 7.2.7.6. Clasele de depozite cu pericol mare de incendiu acoperă depozitele de mărfuri în care înălțimea de depozitare depășește limitele date în tabelul 7.1.
    Tabelul 7.2
     +  Cerințe de limitare și protecție pentru diverse moduri de depozitare  +  (standard de referință SR EN 12845)
    Mod de depozitare   Limitări Protecție suplimentară față de sprinklere la plafon sau acoperiș Note aplicabile
    ST1   Depozitarea trebuie să se facă în stive care nu depășesc suprafața de 150 mp pentru C III și C IV   Nu este cazul    2,3
    ST2 Rânduri unice la intervale de 2,4 m Nu este cazul 2
    ST3  Depozitarea se limitează la stive care nu depășesc suprafața de 150 mp Nu este cazul   2
    ST4  Intervalul dintre rânduri este egal sau mai mare de 1,2 m Sunt recomandate sprinklere intermediare   1,2
      Intervalul dintre rânduri este mai mic de 1,2 m Sunt obligatorii sprinklere intermediare   1
    ST5    Fie intervalul dintre rânduri este mai mare de 1,2 m, fie stivele de depozitare nu depășesc suprafața de 150 mp   Sunt recomandate sprinklere intermediare     1,2
    ST6       Fie intervalul dintre rânduri este mai mare de 1,2 m, fie stivele de depozitare nu depășesc suprafețe maimari de 150 mp    Sunt obligatorii sprinklere intermediare sau, dacă este imposibil, trebuie instalate despărțituri verticale incombustibile și continui pe toată înălțimea, longitudinal și transversal pentru fiecare raft        1, 2
    Notă 1: Când tavanul este la mai mult de 4 m de materialele depozitate, trebuie utilizate sprinklere de rafturi. Notă 2: Stivele de depozitare trebuie separate de un interval de cel puțin 2,4 m. Notă 3: Stivele de depozitare nu trebuie să depășească suprafața de 150 mp pentru C I și C II
    7.7. Pericolul total de incendiu al mărfurilor depozitate se determină în funcție de combustibilitatea materialelor stocate, inclusiv ambalajele lor și modul de stocare (ST1 ÷ ST6).7.8. (1) Riscul general de incendiu al mărfurilor depozitate (definite ca produs și ambalajul său) este o funcție de sarcina termică (kW) care la rândul ei este o funcție de căldura de ardere (kJ/kg) și de viteza de ardere (kg/s).(2) Căldura de ardere este determinată de materialul sau de amestecul de materiale din care sunt făcute mărfurile. Viteza de ardere este determinată atât de materialele implicate, cât și de configurația materialului.
     +  Condiții tehnice generale pentru echiparea clădirilor cu instalații automate cu sprinklere7.9. Distanța dintre materialele combustibile depozitate în aer liber și clădirea ce urmează a fi protejată de instalația cu sprinklere trebuie să corespundă prevederilor de reglementare în vigoare la locul de utilizare. Unde nu este reglementată, distanța dintre materialele combustibile depozitate în aer liber și clădirile protejate de instalația sprinkler trebuie să fie de 1,5 ori înălțimea materialului depozitat dar nu mai mică de 10 m.7.10. (1) Pereții care despart compartimente protejate cu instalații cu sprinklere și compartimente neprotejate trebuie să aibă rezistența la foc specificată de legislația în vigoare dar nu mai puțin de EI 60. Ușile trebuie să aibă un dispozitiv de închidere automată sau să se închidă automat în caz de incendiu, minimum EI(1) 60 - C.(2) O separare pentru preîntâmpinarea propagării incendiului poate fi obținută printr-un perete rezistent la foc sau printr-un sistem de protecție corespunzător, împotriva exploziei.┌──────────────────┐ ┌────────────────────┐ ┌──────────────────────┐│ Este un pericol │ DA │ Se utilizează │ │ Anexa G Protecția ││ special ? ├───────>│ criterii specifice ├────>│ pericolelor speciale │└────────┬─────────┘ └────────────────────┘ │ SR EN 12845 │ │ NU └──────────────────────┘ v┌──────────────────┐ ┌──────────────────┐ ┌────────────────────────┐│ Conține │ DA │ Se utilizează │ │ Anexa B ││ material plastic ├───────>│ metodologia de ├─────>│ Metodologia de ││ sau cauciuc ? │ │ clasificare │ │ clasificare a ││ │ │ │ │ mărfurilor SR EN 12845 │└────────┬─────────┘ └──────────────────┘ └────────────────────────┘ v┌──────────────────┐ ┌─────────────────────┐ ┌──────────────────────┐│ Se consultă │ DA │ Se utilizează │ │ Tabelul 15.4 din ││ lista alfabetică ├───────>│ categorii specifice ├────>│ Anexa 15 sau Anexa C ││ │ │ │ │ din SR EN 12845 │└──────────────────┘ └─────────────────────┘ └──────────────────────┘
    Figura 7.2. Schemă de determinare a claselor de pericol la incendiu pentru depozite (conform SR EN 12845)
    7.11. (1) Dacă înălțimea spațiului ascuns la nivelul tavanului și acoperișului este mai mare de 0,8 m, măsurat între partea interioară a acoperișului și fața superioară a tavanului suspendat sau între pardoseală și fața interioară a pardoselii înălțate, aceste spații trebuie protejate cu instalații sprinkler, conform celor prezentate în figura 7.3. Distanța măsurată pe orizontală de la sprinklerul de sub tavan până la niplu de diametru D trebuie să îndeplinească condiția: A ≥ 3D;(2) Dacă înălțimea spațiului ascuns la nivelul tavanului și acoperișului este mai mare de 0,8 m, măsurat între partea interioară a acoperișului și fața superioară a tavanului suspendat sau între pardoseală și fața interioară a pardoselii înălțate, iar aceste spații sunt echipate cu mai multe rânduri de tavane suspendate, aceste spații trebuie protejate cu instalații sprinkler, conform celor prezentate în figura 7.4. Distanța măsurată pe orizontală de la sprinklerul de sub tavanul superior până la niplu de diametru D trebuie să îndeplinească condiția: A ≥ 3D;
    Figura 7.3. Amplasarea sprinklerelor în spațiul ascuns la nivelul tavanelor și a acoperișurilor

    Figura 7.4. Amplasarea sprinklerelor în spațiul dintre nivelul tavanelor și a acoperișurilor
    7.12. Dacă înălțimea spațiului ascuns la nivelul tavanului și acoperișului este mai mică de 0,8 m, aceste spații trebuie să fie protejate cu instalații cu sprinklere numai dacă conțin materiale combustibile sau acestea sunt delimitate de materiale combustibile. De asemenea, este permisă utilizarea instalațiilor cu sprinklere la cabluri electrice pentru curent monofazat, sub 250 V cu maxim 15 cabluri pe canal.7.13. Protecția în spațiile închise trebuie să se încadreze în clasa de pericol mic de incendiu LH când clasa de pericol de incendiu este LH și de tip OH1 pentru celelalte situații.7.14. Diferența de înălțime dintre sprinklerul cel mai înalt și sprinklerul cel mai de jos al unei instalații (sprinklerele fiind alimentate de la aceeași supapă de control și semnalizare) nu trebuie să depășească 45 m.7.15. Acolo unde diferența de înălțime între sprinklerul cel mai înalt și partea cea mai joasă a unei instalații sau dacă clădirea depășește 45 m trebuie aplicate cerințele speciale pentru sisteme de mare înălțime, redate în ANEXA E la standardul SR EN 12845.7.16. Toate zonele unei clădiri protejate cu instalații cu sprinklere trebuie să fie încadrate în clasele de pericol de incendiu conform celor precizate la art. 7.1 și în anexa nr. 15 (conformă cu ANEXA A din standardul SR EN 12845). Aceste prevederi sunt obligatorii și pentru zonele din clădire care comunică cu aceasta, exceptând cazurile prezentate la art. 7.17 și 7.187.17. (1) Protecția cu instalații cu sprinklere nu trebuie utilizată în următoarele zone ale unei clădiri sau fabrici:a) silozuri sau hambare în care sunt depozitate materialele care în contact cu apa pot expanda;b) în vecinătatea cuptoarelor industriale sau a cuptoarelor de var, a băilor de sare, oalelor de turnare sau echipamentelor similare dacă pericolul crește prin utilizarea apei la stingerea incendiilor;c) zone, camere sau locuri unde proiectarea jetului de apă poate prezenta un risc.(2) În aceste cazuri, trebuie luate în considerare alte sisteme automate de stingere (de exemplu cu gaze, aerosoli sau cu pulberi).7.18. După o analiză aprofundată a sarcinii termice nu se echipează cu sprinklere următoarele spații:a) băi și toalete (cu excepția vestiarelor) care sunt constituite din materiale incombustibile și care nu sunt utilizate pentru depozitarea materialelor combustibile;b) case de scări închise și puțuri verticale (de exemplu puțuri de lifturi și canale tehnice) care nu conțin materiale combustibile și sunt construite astfel încât să constituie un compartiment;c) camere protejate de alte sisteme automate de stingere (de exemplu gaze, pulberi sau apă pulverizată);d) ateliere de tratare pe cale umedă, (de exemplu umezirea mașinilor din industria hârtiei).7.19. Se interzice dispunerea spațiilor din clădire menționate la art. 7.17 și 7.18. sub alte spații protejate de instalații cu sprinklere.
     +  Soluții tehnice de realizare a instalațiilor cu sprinklere pentru stingerea incendiilor7.20. Instalația cu sprinklere trebuie să fie permanent sub presiune și se poate realiza în următoarele sisteme: apă-apă, apă-aer, mixt, cu preacționare, în derivație.  +  Instalații cu sprinklere în sistem apă-apă7.21. Instalațiile cu sprinklere în sistem apă-apă trebuie montate doar dacă se asigură o temperatură a mediului ambiant de minimum 4°C, precum și în locurile unde acesta nu depășește 95°C. Pentru sistemele interconectate și închise trebuie utilizate numai instalații apă-apă.7.22. (1) Părțile instalației predispuse la îngheț pot fi protejate prin introducerea în conducte a unor soluții pe bază de glicerină sau propilenglicol, astfel încât prin amestec cu apa să se obțină un punct de îngheț corespunzător destinației spațiului protejat, prin încălzirea conductelor folosind curentul electric sau cu ajutorul unor instalații în derivație de tip apă-aer sau mixte.(2) În instalațiile de stingere predispuse la îngheț, alimentate din surse de apă potabilă, se poate folosi glicerină sau propilenglicol.(3) În instalațiile de stingere predispuse la îngheț, alimentate din surse de apă nepotabilă, se poate folosi glicerină, etilenglicol, dietilenglicol sau propilenglicol.(4) Aceste instalații trebuie prevăzute cu un dispozitiv cu clapetă de reținere pentru a preveni contaminarea sursei de apă.7.23. Numărul de sprinklere din fiecare secțiune de conducte protejate cu glicerină sau propilenglicol nu trebuie să depășească 20. Acolo unde mai mult de două secțiuni protejate cu glicerină sau propilenglicol sunt controlate de o singură supapă de control și semnalizare, numărul total al capetelor sprinkler nu trebuie să depășească 100. Soluția de apă cu glicerină sau propilenglicol trebuie să aibă un punct de îngheț sub temperatura minimă estimată din spațiul protejat. Densitatea specifică a soluției trebuie verificată folosind aparate de măsură specifice.7.24. (1) Pentru alimentarea cu apă a instalației de stingere cu sprinklere de la pompele mobile, se prevăd racorduri având cuplaj Storz cu diametrul de trecere de 65 mm (DN 65) amplasate în exterior, în locuri accesibile autospecialelor de intervenție.(2) Numărul acestora se stabilește în funcție de debitul instalației considerând 15 l/s pentru fiecare racord.(3) Pe fiecare conductă de alimentare cu racord exterior se montează câte o clapetă de reținere.(4) Alimentarea cu apă a instalației de stingere cu sprinklere de la pompele mobile ale autospecialelor de intervenție se realizează în aval de supapa de control și semnalizare a instalațiilor tip apă-apă, cu preacționare și sprinklere deschise și respectiv în amonte la instalațiile apă-aer și sistem mixt.(5) Racordul de alimentare cu apă se montează la loc vizibil, separat de orice alt racord, la o înălțime de maximum 1,5 m, marcat corespunzător, pe care trebuie să se menționeze inclusiv diametrul nominal și presiunea necesară.7.25. (1) Conductele de apă care traversează spații neîncălzite trebuie prevăzute cu sisteme de încălzire proprii. Sistemul de încălzire aferent conductelor trebuie supravegheat pentru a preveni căderea sursei de alimentare și defectarea elementelor sau senzorilor de încălzire.(2) Conducta trebuie să fie încadrată în clasele A1 sau A2 - s1,d0. Conductele neîncălzite trebuie protejate împotriva înghețului prin două sisteme electrice de încălzire. Fiecare din cele două sisteme de încălzire trebuie să fie capabil să mențină o temperatură în conducte de minimum 4°C. Fiecare circuit de încălzire trebuie monitorizat și pe circuite separate. Cablurile electrice încălzitoare nu trebuie să se intersecteze și trebuie fixate pe conductă pe partea opusă capului sprinkler. De asemenea ele trebuie să se termine cu 25 mm înainte de capătul conductei. Un material izolant din clasele A1 sau A2 - s1,d0 cu o grosime a stratului de protecție de cel puțin 25 mm cu un înveliș hidrofug trebuie instalat pe toate conductele protejate prin încălzire electrică. Extremitățile trebuie etanșate astfel încât să asigure împiedicarea oricărei pătrunderi a apei. Cablurile electrice încălzitoare trebuie să aibă o sarcină maximă de 10 W/m.7.26. (1) Aria maximă controlată de o supapă de control și semnalizare apă-apă, incluzând orice conductă auxiliară a sprinklerului nu trebuie să depășească 10.000 mp pentru clasa de pericol mic de incendiu (LH), 12.000 mp pentru clasa de pericol mediu de incendiu (OH), incluzând toate sprinklerele clasate LH, cu excepția cazurilor prezentate în anexele D și F din standardul SR EN 12845 și 9.000 mp pentru clasa de pericol mare de incendiu (HH), incluzând toate sprinklerele clasate OH și LH.(2) Timpul de funcționare al instalațiilor de stingere cu sprinklere este de:a) 30 minute pentru LH;b) 60 minute pentru OH;c) 90 minute pentru HH.  +  Instalații cu sprinklere în sistem apă-aer7.27. (1) Instalațiile cu sprinklere în sistem apă-aer sunt încărcate în mod normal cu aer sau gaz inert sub presiune în aval de supapa de control și semnalizare și cu apă în amonte de aceasta.(2) Instalațiile cu sprinklere în sistem apă-aer trebuie să fie realizate numai în configurație ramificată.7.28. Instalațiile cu sprinklere în sistem apă-aer trebuie instalate doar acolo unde există pericol de îngheț sau temperatura mediului ambiant depășește 70°C, de exemplu cuptoare de uscare.7.29. Trebuie asigurată o rezervă de aer/gaz inert pentru a menține presiunea necesară funcționării instalației. Instalația trebuie presurizată la o valoare stabilită de furnizorul supapei de control și semnalizare.7.30. Volumul net al conductelor în aval de supapa de control și semnalizare, nu trebuie să depășească valorile din tabelul 7.3, doar dacă din calcule și încercări se demonstrează că timpul maxim între declanșarea unui sprinkler și proiectarea apei pe suprafața protejată nu depășește 60 s.7.31. Instalația de încercare pentru determinarea timpului maxim între declanșarea unui sprinkler și proiectarea (dispersarea) apei pe suprafața protejată trebuie racordată la o conductă de distribuție, în amplasamentul hidraulic cel mai îndepărtat, această instalație conține un robinet de încercare prevăzut cu racorduri și conducte asociate pentru a furniza un debit echivalent pentru simularea declanșării unui singur sprinkler.7.32. Se recomandă ca instalațiile cu sprinklere în sisteme apă-aer și mixte, să nu fie folosite pentru zone cu pericol mare de incendiu HHS, din moment ce întârzierea cu care apa ajunge la primele sprinklere declanșate, poate diminua serios performanțele sistemului.
    TABEL 7.3
     +  Volumul maxim net al conductelor în aval de supapa de control și semnalizare la sisteme apă-aer și mixte
    Tip instalație       Volumul maxim al instalației mc
    Pericole de incendiu mici și medii (LH și OH)   Pericol mare de incendiu (HH)
    Fără accelerator sau exhaustor   1,5   -
    Cu accelerator sau exhaustor   4,0   3,0
     +  Instalații cu sprinklere în sistem mixt7.33. Instalațiile cu sprinklere în sistem mixt încorporează fie o supapă de control și semnalizare mixtă fie un sistem mixt format dintr-o supapă de control și semnalizare apă-apă și una umplută apă-aer. Pe timpul lunilor de iarnă instalația aflată în aval de supapa de control și semnalizare mixtă sau supapa apă-aer este umplută cu aer sau gaz inert sub presiune, iar în amonte instalația este umplută cu apă sub presiune. În celelalte perioade ale anului instalația funcționează ca o instalație cu sprinklere în sistemul apă-apă. Conductele instalațiilor cu sprinklere în sistem mixt se execută din țevi din oțel zincat.7.34. Volumul net al conductelor aflate în aval de supapa de control și semnalizare a instalațiilor cu sprinklere în sistem mixt nu trebuie să depășească valorile prevăzute în tabelul 7.3.  +  Instalații cu sprinklere în sisteme cu preacționare7.35. Instalațiile de stingere a incendiilor tip sprinkler cu preacționare pot fi de tip A, tip B sau cu mai multe sisteme de preacționare.7.36. Instalațiile cu sprinklere cu preacționare de tip A sunt instalații în sistemul apă-aer în care supapele de control și semnalizare sunt acționate de un sistem automat de detectare și semnalizare a incendiului și nu de declanșarea sprinklerelor.7.37. Presiunea aerului/gazului inert în instalații cu sprinklere cu preacționare trebuie monitorizată tot timpul. Pentru acționarea supapei cu preacționare în caz de urgență, trebuie asigurat și un robinet de pornire rapidă a instalației.7.38. Instalațiile cu preacționare de tip A trebuie instalate doar în zone unde pot avea loc pagube importante în cazul unei descărcări accidentale de apă.7.39. Instalațiile cu sprinklere cu preacționare de tip B sunt instalații în sistemul apă-aer în care supapele de control și semnalizare sunt activate fie de un sistem automat de detectare și semnalizare a incendiului, fie de declanșarea sprinklerelor. Independent de răspunsul detectoarelor un șoc de presiune în instalație provoacă deschiderea supapei de control și semnalizare.7.40. Sistemul de detecție a incendiului trebuie instalat în toate locurile și compartimentele protejate de sistemul de stingere tip sprinkler cu preacționare și trebuie să corespundă cu cerințele din celelalte reglementări tehnice specifice referitoare la securitatea la incendiu a construcțiilor și instalațiilor.7.41. Sistemele de stingere tip sprinkler având cel puțin două instalații cu preacționare trebuie realizate după evaluarea pericolelor de incendiu pentru a stabili dacă pot acționa simultan mai multe instalații cu preacționare. Dacă este oportună declanșarea simultană a mai multor instalații tip sprinkler cu preacționare trebuie luate în considerare următoarele:a) volumul surselor de apă trebuie mărit cu volumul instalațiilor cu preacționare;b) timpul dintre declanșarea instalațiilor multiple cu preacționare și descărcarea apei la cel mai îndepărtat robinet de încercare din instalațiile considerate, nu trebuie să depășească 60 s.7.42. Instalația de detecție a incendiului trebuie instalată în toate locurile și compartimentele protejate de sistemul de stingere tip sprinkler cu preacționare și trebuie să fie conformă cu părțile relevante ale standardului european EN 54 sau reglementări echivalente.7.43. Numărul de sprinklere controlate de o supapă de control și semnalizare în sistemele cu preacționare se determină conform art. 7.26.  +  Instalații cu sprinklere în derivație apă-aer sau mixte7.44. (1) Instalațiile tip sprinkler în derivație în sisteme apă-aer sau mixte trebuie montate respectând exclusiv următoarele:a) sub forma unei derivații apă-aer sau mixte la o instalație apă-apă în arii reduse, acolo unde există pericol de îngheț în interiorul clădirii sau prin orice dispozitiv de încălzire corespunzător;b) sub forma unei derivații apă-aer la o instalație apă-apă sau instalație mixtă în depozite cu temperaturi scăzute și în cuptoare sau etuve cu temperaturi ridicate.(2) Instalațiile tip sprinkler în derivație trebuie conectate la sisteme apă-aer sau mixte prin electrovană acționată de către o instalație de detecție și semnalizare a incendiilor.7.45. Numărul de sprinklere din instalația în derivație, nu trebuie să depășească 100. Acolo unde două astfel de instalații sunt controlate de aceeași supapă de control și semnalizare, numărul total de sprinklere nu trebuie să depășească 250.  +  Instalații în derivație cu apă pulverizată7.46. (1) Instalațiile cu sprinklere în derivație cu apă pulverizată utilizează sprinklere deschise (drencere) sau pulverizatoare, conectate la o instalație cu sprinklere având propriul robinet de comandă (robinet cu inundare sau comandă multiplă) acționat de către o instalație de semnalizare a incendiilor.(2) Derivațiile cu apă pulverizată pot fi conectate la o instalație de stingere cu sprinklere dacă conexiunea nu depășește 80 mm iar necesarul de apă suplimentar este luat în considerare în calculul surselor de apă.(3) Aceste instalații sunt montate în zone în care se preconizează incendii violente cu o propagare rapidă sau se dorește inundarea rapidă cu apă a unei zone determinate în care se așteaptă originea incendiului.  +  Tipuri de sprinklere și condiții de montare a acestora7.47. (1) În instalațiile de stingere cu sprinklere se folosesc numai componente care îndeplinesc condițiile de introducere pe piață a produselor pentru construcții.(2) Se folosesc tipurile de sprinklere specificate în standardele europene sau reglementări echivalente și anume:a) constructiv (modul de deschidere a orificiului de refulare a apei):– sprinkler cu element fuzibil;– sprinkler cu fiolă de sticlă;– sprinkler deschis - sprinkler neobturat de un element termosensibil (vechea denumire din reglementările românești era drencer);b) după modul de amplasare:– sprinkler perdea - sprinkler care protejează, o ușă sau o fereastră situată între două zone, din care doar una este protejată cu sprinklere; sprinkler care protejează un gol;– sprinkler de tavan sau la același nivel - sprinkler cu deflectorul în jos sau în sus montat parțial deasupra celui mai jos plan al tavanului și cu elementul sensibil de declanșare la temperatură sub acesta;– sprinkler ascuns(mascat)- sprinkler încastrat acoperit cu un capac care se desprinde la atingerea unei anumite temperaturi;– sprinkler cu deflectorul apă-aer în jos (sprinkler antigel cu deflectorul în jos) - sistem alcătuit dintr-un cap sprinkler și o conductă apă-aer descendentă cu un robinet la baza conductei, menținut închis de un dispozitiv acționat de elementul termic al capului sprinkler;– sprinkler cu deflectorul apă-aer în sus (sprinkler antigel cu deflectorul în sus) - sistem alcătuit dintr-un cap sprinkler și o conductă apă-aer ascendentă cu un robinet la baza conductei, menținut închis de un dispozitiv acționat de elementul termic al capului sprinkler;– sprinkler încastrat - cap sprinkler al cărui element termosensibil este situat fie parțial fie total, deasupra nivelului cel mai de jos al tavanului;c) după forma jetului refulat:– sprinkler convențional - sprinkler care realizează o formă sferică a jetului de apă;– sprinkler cu jet plat (spray) - sprinkler care produce un jet de apă numai deasupra nivelului deflectorului;– sprinkler orizontal - sprinkler care refulează apa orizontal;– sprinkler cu deflectorul în jos - sprinkler care refulează apa în jos;– sprinkler mural - sprinkler care refulează apa sub forma unei jumătăți de paraboloid spre exterior;– sprinkler cu pulverizare medie - sprinkler care refulează apa în jos sub forma unui paraboloid;– sprinkler cu deflectorul în sus - sprinkler care refulează apa în sus;– perdea de apă - cap de pulverizare a apei pe o suprafață, utilizat pentru a asigura protecție împotriva incendiului.7.48. În instalațiile de stingere a incendiilor este obligatorie folosirea numai a sprinklerelor noi fabricate (neutilizate).7.49. Sprinklerele trebuie inscripționate în conformitate cu prescripțiile din standardele europene aplicabile sau dintr-o reglementare echivalentă, standard de referință SR EN 12259-1 sau o reglementare echivalentă.7.50. Sprinklerele nu trebuie modificate în nici un fel sau să aibă ornamente aplicate, sau cu suprafața acoperită, ulterior livrării efectuate de producător, exceptând specificațiile privind protecția anticorozivă a sprinklerelor în conformitate cu standardele europene aplicabile sau a reglementărilor echivalente.7.51. (1) Sprinklerele montate în locuri unde există frecvent o atmosferă corozivă, trebuie protejate prin unul dintre următoarele moduri:a) printr-o protecție anticorozivă aplicată de către producător în conformitate cu prevederile din standardele europene aplicabile sau o reglementare echivalentă;b) printr-un strat de parafină care trebuie aplicat o dată înainte și o dată după instalare.(2) Tratamentul anticorosiv nu trebuie aplicat pe fiolele sprinklerelor.7.52. Deflectoarele sprinklerelor trebuie să fie confecționate din metale sau din materiale plastice termorezistențe. Deflectoarele nu trebuie utilizate pentru a susține tavane sau alte structuri.7.53. Nici o parte a deflectorului nu trebuie să constituie suport pentru plafon sau pentru alte structuri. De asemenea, elementul termosensibil al sprinklerului nu trebuie ecranat de plafon sau de alte structuri.7.54. Sprinklerele se montează cu deflectorul în sus sau în jos, în funcție de tipul (sistemul) instalației și de specificațiile producătorului sau furnizorului. Cu excepția cazului utilizării sprinklerelor antigel care se montează cu deflectorul în jos, la instalațiile în sistemele apă-aer, mixte sau cu preacționare trebuie să se utilizeze sprinklere montate cu deflectorul în sus. Acestea trebuie montate în poziție verticală pe ramurile paralele racordate la conducta principală.7.55. (1) Sprinklerele montate cu deflectorul în jos în instalațiile din sistemul apă-apă au posibilitatea de a realiza o densitate mai mare de stropire la o viteză mai mare imediat sub și adiacent axei sprinklerului; totodată ele pot prezenta posibilități mai mari de control a incendiilor și sunt mult mai eficiente în cazul protecției structurii, în rafturi și protecției zonelor de depozitare.(2) Pentru a se evita colmatarea orificiului sprinklerelor montate cu deflectorul în jos, acestea se montează pe ramura (ramificație) prin legarea laterală sau superioară a racordului sprinklerului.7.56. Sprinklerele montate cu deflectorul în sus sunt mai puțin expuse deteriorărilor mecanice și acumulării de impurități în racorduri. Totodată ele facilitează drenajul complet al apei din conductele sprinklerelor.7.57. Sprinklerele trebuie instalate cu deflectoarele paralele cu înclinația tavanului sau acoperișului. Acolo unde înclinația este mai mare de 30° față de planul orizontal, trebuie amplasate sprinklere la vârf sau la distanțe de cel mult 0,75 m circular față de acest vârf.7.58. Sprinklerele care se montează sub tavan, la același nivel, încastrate și ascunse nu trebuie instalate în zone din clasele de pericol de incendiu OH4, HHP sau HHS.7.59. Sprinklerele fără deflectoare fixe, de exemplu cu deflectoare care se retrag, care coboară în momentul punerii în funcțiune, nu trebuie instalate în următoarele situații:a) când tavanul are un unghi mai mare de 45° față de orizontală;b) în situații sau atmosferă corosive sau susceptibile de a prezenta un conținut ridicat de praf;c) în rafturi sau sub rastele.7.60. Sprinklerele murale nu trebuie amplasate în instalațiile din clasele de pericol mare de incendiu HH, în arii de depozitare din clase de pericol mediu de incendiu OH, sau deasupra tavanelor suspendate. Ele pot fi instalate numai pe tavane plate.7.61. Sprinklerele murale nu trebuie utilizate în următoarele cazuri:a) în zonele din clasele de pericol de incendiu LH, OH1, OH2 și în OH3 fără depozitareb) în zonele din clasele de pericol de incendiu OH3 cu riscuri de depozitare;c) pentru protecția coridoarelor, canalelor de cabluri și stâlpilor în zonele din clasele de pericol de incendiu HH.7.62. Sprinklerele cu refulare plată nu trebuie utilizate în spații închise, deasupra tavanelor false suspendate care nu sunt pline, de tip perforat, lamelar, fagure sau grătar și în rafturi.7.63. Atunci când sprinklerele, altele decât cele montate sub tavan sau cele de la același nivel, sunt instalate într-o poziție care poate genera un risc accidental prin deteriorări mecanice, trebuie să fie prevăzute cu protecție metalică adecvată.7.64. Sprinklerele instalate pe rafturi sau sub rastele perforate, platforme, pardoseli sau amplasări similare, unde apa de la unul sau mai multe sprinklere situate deasupra poate influența temperatura de declanșare a fiolei sau elementului fuzibil, trebuie echipate cu un ecran metalic de protecție cu un diametru cuprins între 0,075 m și 0,15 m.7.65. Ecranele de protecție contra apei de pe sprinklerele cu deflectorul în sus nu se montează direct pe deflector sau pe cadrul sprinklerului, și orice suport trebuie proiectat astfel încât să micșoreze influența distribuției apei sprinklerului.  +  Amplasarea sprinklerelor7.66. La amplasarea sprinklerelor se ține seamă de:a) clasele de pericol de incendiu;b) aria maximă acoperită de un sprinkler;c) structura clădirii (stâlpi, grinzi, ferme, platforme, scări rulante, case de scări, puțuri verticale, tavane suspendate etc.);d) moduri de depozitare (ST1÷ST6) și categoria de depozitare (C I÷C IV);e) specificațiile producătorului (furnizorului) de sprinklere.7.67. În funcție de încadrarea în clasele de pericol de incendiu, sub deflectorul sprinklerelor de acoperiș sau tavan trebuie păstrat un spațiu liber de cel puțin:a) pentru instalații din clasele de pericol mic și respectiv, pericol mediu de incendiu, LH și OH:– 0,3 m pentru sprinklere cu difuzare plană;– 0,5 m pentru celelalte tipuri.b) pentru instalații din clasele de pericol mare de incendiu, HHS și HHP:– 1,0 m7.68. (1) Aria maximă pe care o poate acoperi un sprinkler amplasat în plan orizontal, sub tavan, se determină conform datelor din tabelul 7.4, cu excepția sprinklerelor de perete pentru care trebuie să se utilizeze datele din tabelul 7.5. Distanțele maxime S și D de amplasare (dispunere) a sprinklerelor în plan orizontal, sub tavan, se determină conform figurii 7.5,a pentru dispunere standard (în rânduri paralele) și figurii 7.5, b, pentru dispunere în zig-zag.(2) Aria maximă acoperită de un sprinkler este data de relația S x D.7.69. Distanța minimă dintre sprinklere este de 2 m, exceptând următoarele cazuri:a) acolo unde amplasarea (dispunerea) sprinklerelor este astfel făcută încât sprinklerele adiacente să se ude reciproc. Acest lucru se poate obține utilizând deflectoare cu dimensiuni de aproximativ 200 mm x 150 mm sau folosind elemente de construcție ce pot interveni în acest sens;b) sprinklere de raft;c) scări rulante și casele scărilor.7.70. (1) Distanța maximă de la perete la cele mai apropiate sprinklere, trebuie să aibă valoarea cea mai mică corespunzătoare, după cum urmează:a) 2 m pentru amplasarea standard (în rânduri paralele);b) 2,3 m pentru amplasarea în zig-zag;c) 1,5 m unde tavanul sau acoperișul au grinzi aparente sau căpriorii sunt aparenți;d) 1,5 m de la fața deschisă a clădirilor cu fațadă deschisă;e) 1,5 m acolo unde pereții exteriori sunt construiți din materiale combustibile;f) 1,5 m acolo unde pereții exteriori sunt de metal, cu sau fără căptușeală combustibilă sau material izolator;g) jumătate din distanța maximă indicată în tabelele 7.4 și 7.5.(2) Distanța de la sprinkler la perete trebuie să fie măsurată perpendicular pe acesta.
    Tabelul 7.4
     +  Aria maximă acoperită de un sprinkler, cu excepția sprinklerelor de perete, în funcție de clasa de pericol de incendiu și de distanțele maxime de amplasare (dispunere), S și D, în plan orizontal, sub tavan, conform figurii 7.3 (SR EN 12845)
    Clasă de pericol de incendiu      Aria maximă acoperită de un sprinkler     Distanțele maxime conform figurii 7.2. m
    Amplasare (dispunere) standard S și D    Amplasare (dispunere) în zig-zag
    S D
    pericol mic LH 21,0 4,6 4,6 4,6
    pericol mediu 12,0 4,0 4,6 4,0
    pericol mare HHP și HHS   9,0   3,7   3,7   3,7

    Figura 7.5. Distanțele maxime S și D de amplasare (dispunere) a sprinklerelor, în plan orizontal, sub tavan: a - amplasare (dispunere) standard (în rânduri paralele); b - amplasare (dispunere) în zig-zag
    7.71. Distanța de la marginea unei cupole la cele mai apropriate sprinklere nu trebuie să depășească 1,5 m.7.72. Sprinklerele trebuie instalate la distanța maximă de 0,3 m sub partea de dedesubt a tavanelor combustibile sau 0,45 m sub tavanele sau acoperișurile încadrate în clasele A1 sau A2-s1,d0 de reacție la foc. Acolo unde este posibil, sprinklerele trebuie să fie situate cu deflectorul între 0,075 m și 0,15 m sub tavan sau acoperiș, cu excepția cazului când sunt utilizate sprinklerele la nivelul tavanului sau încastrat în acesta. Acolo unde condițiile fac inevitabilă folosirea distanțelor maxime de 0,3 m și 0,45 m, zona respectivă trebuie să fie cât mai mică posibilă.7.73. Luminatoarele cu un volum mai mare de 1 mc măsurat deasupra nivelului normal al tavanului trebuie protejate cu sprinklere, cu excepția cazurilor în care distanța de la nivelul normal al tavanului la marginea de sus a luminatorului nu depășește 0,3 m sau dacă există un cadru etanș și geamuri montate la același nivel cu acoperișul sau tavanul.
    Tabelul 7.5
     +  Aria maximă acoperită de un sprinkler de perete, în funcție de clasa de pericol de incendiu, distanțele de-a lungul peretelui, lățimea și lungimea camerei, numărul de rânduri de sprinklere de perete și modul de amplasare în plan orizontal a sprinklerelor de perete (SR EN 12845)
    Clasă de pericol de incendiu       Aria maximă acoperită de un sprinkler de perete [mp]    Distanțe de-a lungul peretelui   Lățime cameră (l)       Lungime cameră (L) [m]      Rânduri de sprinklere de perete      Mod de amplasare (plan orizontal)     
    Între sprinklere [m]   Între sprinkler și extremitatea peretelui [m]
    pericol mic de incendiu LH        17,0         4,6         2,3         l ≤ 3,7 Orice lungime 1 O singură linie
    3,7 < l ≤ 7,4   L ≤ 9,2 2 Standard
    L > 9,2 2 Zig-zag
    l > 7,4  Orice lungime   2 (a se vedea NOTA 1) Standard
    pericol mediu de incendiu OH         9,0       3,4 (a se vedea NOTA 2)       1,8         l = 3,7 Orice lungime 1 O singură linie
    3,7 < l = 7,4   L ≤ 6,8 2 Standard
    L > 6,8 2 Zig-zag
    l > 7,4  Orice lungime   2  Standard (a se vedea NOTA 1)
    Notă
    Notă 1: Trebuie adăugate un rând sau mai multe rânduri suplimentare sub tavan sau sub acoperiș.
    Notă 2: Valoarea poate fi majorată până la 3,7 m dacă tavanul are o rezistență la foc de cel puțin 120 minute.
    Notă 3: Se recomandă amplasarea deflectoarelor sprinklerelor la o distanță între 0,1 m și 0,15 m sub tavan și la o distanță orizontală cuprinsă între 0,05 m și 0,15 m de perete.
    Notă 4: Se recomandă ca tavanul să nu prezinte nici un obstacol într-un patrulater cu lungimea de 1 m de fiecare parte a sprinklerului paralel cu peretele și de 1,8 m perpendicular pe perete.
    7.74. La amplasarea sprinklerelor pe traveele drepte formate între grinzile așezate la distanțe între axe sub 1,5 m, trebuie să se țină seamă de următoarele reguli:a) trebuie să se amplaseze un rând de sprinklere în centrul fiecărei a treia travee și un alt rând de sprinklere sub linia centrală a grinzii care separă cele două travee neprotejate (fig. 7.6 și fig. 7.7);b) distanța maximă dintre sprinklere de-a lungul traveei (S în figurile 7.6 și 7.7) trebuie să fie în concordanță cu regulile aplicabile la clasa de pericol de incendiu implicată (a se vedea art. 7.66 și tabelul 7.4);c) sprinklerele trebuie montate la o distanță de maximum 1 m față de pereții paraleli cu grinzile și nu mai mare de 1,5 m față de pereții perpendiculari pe grinzi;d) sprinklerele montate în interiorul traveelor trebuie amplasate astfel încât deflectorul să se situeze la o distanță cuprinsă între 0,075 m și 0,15 m sub fața inferioară a tavanului.
    Figura 7.6 Amplasarea sprinklerelor pe traveele drepte formate între grinzile așezate pe o singură direcție, la distanța sub 1,5 m: 1 - tavan; 2 - perete

    Figura 7.7 Amplasarea sprinklerelor pe traveele drepte formate între grinzile așezate pe două direcții, la distanțe sub 1,5 m: 1 - tavan; 2 - perete
    7.75. Dacă deflectorul sprinklerului (D din figura 7.8) este amplasat deasupra nivelului feței inferioare a grinzilor sau alte elemente de structură asemănătoare, trebuie adoptată una dintre următoarele soluții pentru a asigura buna funcționare a sprinklerelor:a) dimensiunile prezentate în figura 7.5 trebuie să fie conforme cu valorile prezentate în figura 7.6;b) trebuie aplicate prevederile de la art. 7.72 privind amplasarea sprinklerelor;c) grinda trebuie protejată pe fiecare parte ca și cum ar fi un perete.
    Figura 7.8 Amplasarea sprinklerelor față de grinzi: D - deflector; a - distanța până la grindă; b - distanța de la marginea inferioară a grinzii
    7.76. Sprinklerele trebuie instalate în concordanță cu una din situațiile de mai jos:a) direct deasupra sau imediat sub fermă, acolo unde lățimea fermei nu este mai mare de 0,2 m;b) lateral la o distanță de cel puțin de 0,3 m lateral față de elementele fermei a căror lățime nu este mai mare de 0,1 m;c) lateral la o distanță de cel puțin de 0,6 m lateral față de elementele fermei a căror lățime este mai mare de 0,1 m.7.77. Dacă sprinklerele sunt instalate sub acoperiș sau tavan la mai puțin de 0,6 m de la fața laterală a unui stâlp, un alt sprinkler trebuie amplasat în partea opusă a stâlpului la o distanță de 2 m față de aceasta.
    Figura 7.9 Grafic pentru determinarea distanțelor (a) și (b) de amplasare a sprinklerelor fată de grinzi (conform SR EN 12845 + A2: 2009): x - distanța minimă orizontală (a) de la sprinkler la grindă, în metri; y - înălțimea deflectorului (b) deasupra (+) sau dedesubt (-) față de grindă, în metri; 1 - sprinkler cu jet pulverizat cu deflectorul în jos; 2 - sprinkler convențional cu deflectorul în sus; 3 - sprinkler cu jet pulverizat cu deflectorul în sus; 4 - sprinkler convențional cu deflectorul în jos; 5 - sprinkler convențional cu deflectorul în jos
    7.78. Numărul de sprinklere trebuie să fie mai mare în jurul tavanului deschis format de scările rulante, casele de scări etc. Sprinklerele trebuie amplasate la o distanță cuprinsă între 1,5 m și 2 m unul de celălalt (a se vedea figura 7.10). Dacă, datorită structurii, distanța minimă nu poate fi păstrată, pot fi folosite spații mai mici cu sprinklere așezate adiacent astfel încât să nu se ude unul pe celălalt. Distanța orizontală dintre sprinklere și deschiderea tavanului nu trebuie să depășească 0,5 m (a se vedea figura 7.10). Aceste sprinklere trebuie să fie capabile să furnizeze debitul minim necesar per sprinkler în restul zonei de protecție de sub tavan. Din considerente de calcule hidraulice trebuie luate în considerare doar sprinklerele de pe latura mai lungă a deschiderii.
    Figura 7.10 Amplasarea sprinklerelor în jurul golurilor din tavane
    7.79. În puțurile verticale care conțin materiale combustibile trebuie instalate sprinklere din două în două etaje și la vârful fiecărei secțiuni închise.7.80. Cel puțin un sprinkler trebuie instalat la vârful tuturor puțurilor cu excepția cazului când puțul este incombustibil și inaccesibil și conține materiale cu clasa de reacție la foc A1 sau A2-s1,d0, cu excepția cablurilor electrice.7.81. Folosirea tavanelor suspendate sub sprinklerele proiectate pentru a asigura protecția la nivelul pardoselii nu este permisă, cu excepția cazurilor când acestea nu diminuează aria de stropire a sprinklerelor. Acolo unde sprinklerele sunt montate sub tavane suspendate, materialul tavanului trebuie să fie dintr-un tip a cărui stabilitate a fost demonstrată în condiții de incendiu.7.82. (1) Tavanele suspendate cu secțiuni deschise, de exemplu tavane cu secțiuni regulate din construcție, pot fi folosite sub instalațiile de sprinklere pentru sistemele LH și OH, atunci când sunt îndeplinite următoarele condiții:a) suprafața deschisă totală a tavanului, incluzând luminatoarele, nu este mai mică de 70% din suprafața tavanului;b) dimensiunea minimă a deschiderilor din tavan nu este mai mică de 0,025 m sau nu este mai mică decât grosimea tavanelor suspendate;c) integritatea structurală a tavanului și a oricărui alt echipament cum ar fi luminatoarele înțelegând volumul situat deasupra tavanului suspendat, nu trebuie să influențeze funcționarea sistemului de stingere tip sprinklere;d) nu există spații de depozitare sub tavan.(2) În astfel de cazuri, sprinklerele trebuie instalate după cum urmează:a) înălțimea de deasupra tavanului protejată de sprinklere nu trebuie să depășească 3 m;b) distanța verticală dintre orice deflector de sprinkler convențional sau pulverizator și marginea de sus a tavanului suspendat trebuie să fie de cel puțin 0,8 m pentru sprinklere altele decât cele pulverizatoare plate și cel puțin 0,3 m pentru cele plate;c) sprinklere suplimentare trebuie instalate pentru refularea apei sub obstacole (de exemplu luminatoare) a căror lățime depășește 0,8 m.7.83. La amplasarea sprinklerelor, dacă obstacolele aflate deasupra tavanului pot influența refularea apei, acestea trebuie considerate, similar ca în cazul pereților.
     +  Amplasarea sprinklerelor intermediare în spații cu pericol mare de incendiu HH7.84. Sprinklerele care protejează rafturi amplasate pe două rânduri trebuie montate în spațiile libere longitudinale, de preferință la intersecția cu spațiile libere transversale.7.85. Distanța dintre mărfurile (bunurile) depozitate în stelaj, așezate cap la cap, trebuie să fie de cel puțin 0,15 m, și, dacă este necesar, se va opri încărcarea paletelor. Spațiul liber dintre deflectoarele sprinklerelor și partea de sus a materialelor depozitate nu trebuie să fie mai mică de 0,10 m pentru sprinklere cu deflectoare plate și 0,15 m pentru celelalte tipuri.7.86. Distanța maximă verticală de la pardoseală la cel mai jos nivel intermediar și dintre niveluri nu trebuie să depășească 3,50 m sau două niveluri, oricare din cele două distanțe ar fi mai mică. Un nivel intermediar trebuie instalat sub nivelul superior al depozitului, excepție făcând sprinklerele de tavan sau acoperiș situate la cel mult 4 m deasupra părții superioare a materialelor depozitate. Nivelul cel mai înalt de sprinklere intermediare nu trebuie instalat în nici un caz cu un etaj în plus deasupra părții superioare a mărfurilor (materialelor) depozitate.7.87. Amplasarea sprinklerelor la nivelele intermediare între rafturi trebuie să realizeze, acolo unde este posibil, în spațiile libere longitudinale la intersecția cu fiecare al doilea rând liber transversal, în zig-zag față de rândul de deasupra. În cazul mărfurilor depozitate de categoria I sau II, distanța orizontală între sprinklere nu trebuie să depășească 3,75 m și produsul dintre distanța orizontală și distanța verticală dintre sprinklere nu trebuie să depășească 9,8 mp. În cazul mărfurilor depozitate de categoria III sau IV, distanța orizontală între sprinklere, nu trebuie să depășească 1,90 m, iar produsul dintre distanța orizontală și distanța verticală între sprinklere nu trebuie să depășească 4,9 mp.7.88. Numărul de rânduri de sprinklere pe nivel trebuie determinat în funcție de mărimea scheletului metalic al raftului. Atunci când acesta nu este continuu, mărimea totală trebuie calculată prin adunarea mărimii fiecărui raft incluzând distanța dintre ele. Pentru fiecare 3,2 m de lățime a raftului, trebuie montat, un rând de sprinklere pe nivel, acolo unde este posibil, în spațiul liber.7.89. Sprinklerele intermediare pentru depozite din clasa de pericol mare de incendiu, HHS, pentru depozitare în palete pe rafturi sau depozitare în stelaje neetajate pe mai multe rânduri (a se vedea tipul ST4 din figura 7.1 și tabelul 7.2) se amplasează ținând seamă de următoarelea) stelajele pe un singur rând, cu lățimea până la 3,2 m, trebuie protejate prin rânduri unice de sprinklere instalate la nivelul etajelor;b) stelajele pe rânduri duble, cu lățimea până la 3,2 m, trebuie protejate cu sprinklere instalate în poziția centrală din spațiul longitudinal, la extremitățile etajului și la nivelurile intermediare între rafturi (vezi art. 7.85);c) stelajele pe rânduri duble sau multiple cu lățime mai mare de 3,2 m, dar nu mai mult de 6,4 m, trebuie protejate de două rânduri de sprinklere instalate la distanță de maximum 3,2 m între ele. Fiecare rând trebuie să aibă aceeași distanță față de marginea celui mai apropiat stelaj. Sprinklerele de la un nivel intermediar din fiecare linie trebuie să se afle pe aceeași linie a spațiului liber. Acolo unde orice stelaj sau structură de oțel poate influența negativ distribuția apei de la un sprinkler, trebuie montat un sprinkler suplimentar.7.90. Sprinklerele intermediare pentru depozite din clasa de pericol mare de incendiu HHS, pentru depozitare ST5 și ST6 (vezi figura 7.1), trebuie amplasate deasupra fiecărui raft (incluzând ultimul raft dacă sprinklerele de acoperiș sau de tavan sunt mai sus de 4 m deasupra mărfurilor depozitate sau dacă accesul apei la mărfurile din rafturi este împiedicat), în locațiile specificate în tabelul 7.6 și figura 7.11. Distanța verticală între rânduri nu trebuie să depășească 3,5 m. Rândurile singulare de sprinklere trebuie montate central, deasupra rafturilor. Rândurile duble trebuie poziționate astfel încât fiecare din acestea să aibă aceeași distanță față de marginea celui mai apropiat raft. Tabelul 7.6  +  Amplasarea sprinklerelor intermediare pentru tipurile de depozitare ST5 și ST6 (fig. 7.1, conform SR EN 12845)
    Rafturi cu lățimea- s [m]    Rânduri de sprinklere    Distanța maximă între sprinklere în rânduri [m]   Distanța maximă între două rânduri de sprinklere [m]
    ST5: s ≤ 1,0 1 2,8 -
    ST6: 1,0 < s ≤ 3.0 1 2,8 -
    ST6: 3,0, s ≤ 6,0 2 2,8 2,8

    Figura 7.11 Amplasarea sprinklerelor intermediare pentru tipurile de depozitare ST5 și ST6: 1 - rând de sprinklere
     +  Dimensionarea instalațiilor cu sprinklere pentru stingerea incendiilor  +  Caracteristicile hidraulice, tehnice și funcționale ale sprinklerelor7.91. Debitul de apă evacuat prin orificiul sprinklerului, numit și debit specific al sprinklerului, q(is) (l/min) se calculează cu relația: q(is) = K√P în care: P este presiunea apei în secțiunea orificiului sprinklerului, [bar]; K - factorul nominal al tipului de sprinkler, având valori redate în tabelul 7.7 în funcție de clasele de pericol de incendiu (conform SR EN 12845).7.92. (1) Densitatea de calcul (intensitatea de stingere) cu apă a unui tip (i) de sprinkler, i(is) se determină ca raportul între debitul specific al tipului (i) de sprinkler, q(is) și aria maximă pe care o poate acoperi un sprinkler, Ap, (aria suprafeței protejate de un sprinkler): i(is) = q(is) / A(p)(2) Aria maximă pe care o poate acoperi un sprinkler, se determină în funcție de clasele de pericol de incendiu, conform datelor din tabelul 7.4 pentru sprinklerele obișnuite și din tabelul 7.5 pentru sprinklerele de perete.(3) Valorile densității de calcul (intensității de stingere) a sprinklerelor, în funcție de clasele de pericol de incendiu, sunt redate în tabelul 7.7 (conform SR EN 12845).7.93. Temperatura nominală de declanșare a sprinklerelor trebuie să fie mai mare cu cel puțin 20°C față de temperatura ambiantă a spațiului în care sunt montate, ținând seamă de prevederile tabelului 7.8.7.94. Fiecărei temperaturi nominale de declanșare îi corespunde un cod al culorilor elementului fuzibil sau fiolei care obturează orificiul de evacuare a apei din sprinkler, în conformitate cu standardele europene aplicabile sau o reglementare echivalentă (vezi tabelul 7.8).
    Tabelul 7.7
     +  Valorile factorilor nominali K pentru sprinklere, în funcție de clasele de pericol de incendiu (conform SR EN 12845)
    Clase de pericol de incendiu       Tip de sprinklere      Factor nominal K      Densitatea de calcul (intensitatea) de stingere ) a sprinklerului i(is)
    mm/min l/smp
    Pericol mic de incendiu LH   convențional, cu pulverizare medie, (spray) sub tavan, la același nivel,cu refulare plată, încastrat, ascuns și mural     57     2,25     0,0375
    Pericol mediu de incendiu OH   convențional, cu pulverizare medie, (spray) sub tavan, la același nivel,cu refulare plată, încastrat, ascuns și mural     80     5,0     0,0833
    Pericol mare de incendiu HHP și HHS sprinklere sub tavanși sub acoperiș  convențional, cu pulverizare medie, (spray)   80 sau 115   ≤ 10   0,1667
    convențional, cu pulverizare medie, (spray)   115   > 10   0,1667
    Pericol mare de incendiu HHS sprinklere intermediare pentru depozitare înaltă convențional, cu pulverizare medie, (spray) și cu refulare plată      80 sau 115              
    7.95. În condiții normale de climă temperată se recomandă ca temperatura nominală de declanșare a sprinklerelor să fie de 68°C sau 74°C.7.96. În spațiile închise neventilate, sub luminatoare sau acoperișuri de sticlă etc, poate fi necesară montarea unor sprinklere cu temperatura nominală de declanșare mai mare, până la 93°C sau 100°C.
    Tabelul 7.8
     +  Coduri de culori folosite la marcarea sprinklerelor
    Temperatura de declanșare a sprinklerelor [°C]