PLAN NAȚIONAL din 20 decembrie 2017de gestionare a deșeurilor
EMITENT
  • GUVERNUL
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 11 bis din 5 ianuarie 2018



    Notă
    Aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 942 din 20 decembrie 2017 publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 5 ianuarie 2018.
     +  CuprinsI. CADRUL GENERAL I.1 Informații generale privind planificarea I.2 Problematica generală a gestionării deșeurilor I.3 Legislația europeană privind deșeurile I.4 Legislația națională privind deșeurile I.5 Politica națională privind deșeurileII. SITUAȚIA EXISTENTĂ II.1 Surse de date utilizate și metodologia de analiză II.2 Date socio-economice II.3 Deșeuri municipale II.4 Deșeuri alimentare II.5 Deșeuri de ambalaje II.6 Deșeuri de echipamente electrice și electronice II.7 Deșeuri de baterii și acumulatori II.8 Vehicule scoase din uz II.9 Anvelope uzate II.10 Uleiuri uzate II.11 Deșeuri din construcții și desființări II.12 Nămoluri rezultate de la epurarea apelor uzate orășenești II.13 Deșeuri cu conținut de PCB II.14 Deșeuri de azbest II.15 Deșeuri medicale II.16 Deșeuri industriale nepericuloase II.17 Deșeuri industriale periculoase II.18 Deșeuri din agricultură, silvicultură și pescuit II.19 Transferul deșeurilorIII. PLANIFICAREA GESTIONĂRII DEȘEURILOR III.1 Ipoteze privind planificarea III.2 Proiecții III.3 Obiective și ținte III.4 Analiza alternativelor de gestionare a deșeurilor municipale III.5 Alternativa aleasă pentru gestionarea deșeurilor municipale III.6 Măsuri de guvernanță pentru gestionarea deșeurilor III.7 Planul de acțiuneIV. INSTRUMENTE DE POLITICĂ A DEȘEURILOR IV.1 Situația actuală privind instrumentele de politică a deșeurilor IV.2 Măsuri privind îmbunătățirea eficacității instrumentelor existente de politică a deșeurilor IV.3 Instrument nou de politică a deșeurilorV. PROGRAMUL NAȚIONAL DE PREVENIRE A GENERĂRII DEȘEURILOR V.1 Informații generale V.2 Situația actuală privind prevenirea generării deșeurilor V.3 Priorități și direcții strategice V.4 Măsuri de prevenire a generării deșeurilor V.5 Plan de acțiune privind prevenirea generării deșeurilor V.6 Verificarea aplicării măsurilorVI. INDICATORI DE MONITORIZARE VI.1 Prevederi generale privind monitorizarea PNGD VI.2 Indicatori de monitorizare pentru măsurile de guvernanță VI.3 Indicatori de monitorizare ai planului de acțiune al PNGD VI.4 Indicatori de monitorizare aferenți instrumentelor economice VI.5 Indicatori de monitorizare ai PNPGD  +  REFERINȚE  +  Lista tabele Tabel I-1: Principalele obiective din sectorul gestionării deșeurile prevăzute în legislație Tabel II-1: Evoluția populației României în perioada 2010-2014 Tabel II-2: Numărul mediu de persoane per gospodărie Tabel II-3: Evoluția principalilor indicatori socio-economici în România, 2010-2014 Tabel II-4: Evoluția venitului total lunar pe gospodărie, 2010-2014 Tabel II-5: Evoluția venitului lunar pe persoană, 2011-2014 Tabel II-6: Distribuția veniturilor totale ale populației pe decile de venit Tabel II-7: Generarea deșeurilor municipale, 2010-2014 Tabel II-8: Indicatori de generare deșeuri municipale în România și EU-27, 2010-2014 Tabel II-9: Colectarea separată a deșeurilor menajere și similare de către operatorii de salubrizare Tabel II-10: Gestionarea deșeurilor municipale, 2010-2014 Tabel II-11: Generarea deșeurilor biodegradabile municipale, 2010-2014 Tabel II-12: Modul de îndeplinire a principalelor obiective și ținte privind deșeurile municipale, 2010-2014 Tabel II-13: Cantități de deșeuri alimentare generate în România și UE 28, în funcție de sursa de generare Tabel II-14: Cantitățile de ulei uzat alimentar gestionate la nivel național, 2010-2014 Tabel II-15: Cantități de ambalaje introduse pe piață în România, total și pe tip de material, 2010-2014 Tabel II-16: Indicatori de generare deșeuri de ambalaje România și EU-27 Tabel II-17: Reciclarea deșeurilor de ambalaje, 2010-2014 Tabel II-18: Valorificarea deșeurilor de ambalaje, 2010-2014 Tabel II-19: Modul de îndeplinire a obiectivelor și țintelor privind deșeurile de ambalaje Tabel II-20: EEE introduse pe piață, 2010-2014 Tabel II-21: Deșeuri de echipamente electrice și electronice colectate, 2010-2014 Tabel II-22: Rata de valorificare DEEE, 2010-2014 Tabel II-23: Modul de îndeplinire a obiectivelor și țintelor privind DEEE Tabel II-24: Baterii și acumulatori introduși pe piață, 2010-2014 Tabel II-25: Deșeuri de baterii și acumulatori generate și colectate, 2010-2014 Tabel II-26: Cantități de deșeuri B A colectate, tratate, reciclate, 2010-2014 Tabel II-27: Rata de colectare a B A portabili, 2010-2014 Tabel II-28: Modul de îndeplinire a obiectivelor și țintelor privind deșeurile B A Tabel II-29: Vehicule scoase din uz colectate și tratate, 2010-2014 Tabel II-30: Vehicule scoase din uz tratate, reutilizate, reciclate, valorificate, 2010-2014 Tabel II-31: Evoluția VSU tratate în instalații de shredder, 2010-2014 Tabel II-32: Modul de îndeplinire a obiectivelor și țintelor privind vehiculele scoase din uz Tabel II-33: Cantități de anvelope introduse pe piață și anvelope uzate gestionate, 2011-2015 Tabel II-34: Cantitățile de uleiuri uzate colectate și gestionate, 2010-2013 Tabel II-35: Modul de îndeplinire a obiectivelor și țintelor privind uleiurile uzate Tabel II-36: Generarea deșeurilor din construcții și desființări. 2010-2014 Tabel II-37: Indicatori de generare DCD, 2015 Tabel II-38: Modul de îndeplinire a obiectivelor și țintelor privind DCD Tabel II-39: Evoluția indicatorului de generare nămoluri rezultate de la stațiile de epurare orășenești, 2010-2014 Tabel II-40: Modul de îndeplinire a obiectivelor și țintelor privind nămolurile Tabel II-41: Modul de îndeplinire a obiectivelor și țintelor privind deșeurile cu PCB Tabel II-42: Generarea deșeurilor din activități medicale 2010 - 2012 Tabel II-43: Generarea deșeurilor din activități medicale, 2013 - 2014 Tabel II-44: Modul de îndeplinire a obiectivelor și țintelor privind deșeurile medicale Tabel II-45: Generarea deșeurilor industriale, inclusiv industria extractivă, pe secțiuni CAEN, 2010-2014 Tabel II-46: Gestionarea deșeurilor din industria prelucrătoare, 2014 Tabel II-47: Valorificare deșeurilor de la producția de energie electrică/termică, 2014 Tabel II-48: Operatori economici autorizați pentru valorificarea deșeurilor industriale nepericuloase, 2016 Tabel II-49: Depozite de zgură și cenușă, 2014 Tabel II-50: Modul de îndeplinire a obiectivelor și țintelor privind deșeurile industriale nepericuloase Tabel II-51: Cantități de deșeuri industriale periculoase generate, inclusiv din industria extractivă, 2010-2014 Tabel II-52: Cantități de deșeuri industriale periculoase gestionate pe categorii de deșeuri, 2014 Tabel II-53: Modul de îndeplinire a principalelor obiective și ținte privind deșeurile industriale periculoase Tabel II-54: Generarea și gestionarea deșeurilor din agricultură, silvicultură și pescuit, 2010 Tabel II-55: Generarea și gestionarea deșeurilor din agricultură, silvicultură și pescuit, 2012 Tabel II-56: Generarea și gestionarea deșeurilor din agricultură, silvicultură și pescuit, 2014 Tabel II-57: Cantități de transferate pe teritoriul României, 2010-2014 Tabel II-58: Cantități de deșeuri nepericuloase transferate către România, 2010-2014 Tabel III-1: Proiecția evoluției populației rezidente a României, 2015-2025 Tabel III-2: Principalele evoluții macro-economice și bugetare la nivelul țărilor membre ale UE, 2015-2017 Tabel III-3: Proiecția principalilor indicatori economico-sociali în perioada 2015-2025 Tabel III-4: Proiecția veniturilor populației, 2015-2020 Tabel III-5: Evoluția veniturilor reale disponibile ale populației, 2015-2025 Tabel III-6: Evoluția indicatorilor de generare a deșeurilor menajere în perioada de planificare Tabel III-7: Evoluția gradului de conectare a populației la serviciile de salubrizare Tabel III-8: Proiecția cantităților de deșeurilor municipale la nivel național, total și pe categorii, 2015-2025 Tabel III-9: Proiecția privind compoziția deșeurilor menajere și similare, 2015-2025 Tabel III-10: Proiecția privind compoziția deșeurilor din grădini și parcuri, 2015-2025 Tabel III-11: Proiecția privind compoziția deșeurilor din piețe, 2015 - 2025 Tabel III-12: Proiecția privind compoziția deșeurilor stradale, 2015 - 2025 Tabel III-13: Indicatori privind cantitatea de ambalaje introdusă pe piața națională, pe tip de material, 2015-2025 Tabel III-14: Proiecția cantităților de deșeuri de ambalaje, total și pe tip de material, 2014-2025 Tabel III-15: Analiza comparativă a principalelor tehnologii de tratare termică a deșeurilor municipale reziduale Tabel III-16: Descrierea alternativelor Tabel III-17: Instalații de gestionare a deșeurilor, alternativa "zero" Tabel III-18: Reciclare deșeuri municipale, alternativa "zero" Tabel III-19: Reciclare deșeuri de ambalaje, alternativa "zero" Tabel III-20: Reducerea la depozitare a deșeurilor biodegradabile municipale, alternativa "zero" Tabel III-21: Instalații de sortare existente pentru deșeuri colectate în amestec Tabel III-22: Instalații noi de gestionare a deșeurilor, alternativa 1 Tabel III-23: Instalații noi de gestionare a deșeurilor, alternativa 2 Tabel III-24: Emisii anuale nete de gaze cu efect de seră, pe tipuri de procese Tabel III-25: Emisii anuale nete de gaze cu efect de seră, pe tipuri de procese de stații de tratare Tabel III-26: Descrierea alternativelor Tabel III-27: Estimarea costurilor de investiție, milioane Euro Tabel III-28: Estimarea costurilor de operare și întreținere, milioane Euro, 2025 Tabel III-29: Rezultatul analizei alternativelor Tabel III-30: Depozite neconforme de deșeuri municipale care au sistat activitatea și urmează a fi închise Tabel III-31: Investiții propuse la nivel de județ Tabel III-32: Criterii minime pentru alegerea amplasamentelor Tabel III-33: Necesarul de investiții publice pentru fiecare județ (milioane Euro), 2018-2025 Tabel III-34: Fluxurile financiare consolidate, 2018 - 2025 Tabel III-35: Estimarea costurilor totale, 2025 Tabel III-36: Sustenabilitate - acoperire costuri din tariful maxim suportabil Tabel III-37: Măsuri prioritare de guvernanță privind gestionarea deșeurilor municipale Tabel III-38: Acțiuni aferente anumitor măsuri prioritare de guvernanță privind gestionarea deșeurilor municipale Tabel III-39: Obiective și măsuri suplimentare de guvernanță pentru implementarea PNGD Tabel V-1: Acordarea punctajelor pentru selectarea fluxurilor prioritare Tabel V-2: Plan de acțiune privind prevenirea generării fluxurilor de deșeuri prioritare Tabel V-3: Plan de acțiune privind prevenirea generării fluxurilor speciale de deșeuri Tabel V-4: Evaluarea măsurilor propuse în prezentul program de prevenire prin prisma exemplelor de măsuri incluse în Anexa 5 a Legii nr. 211/2011 Tabel VI-1: Indicatori de monitorizare pentru măsurile prioritare de guvernanță pentru gestionarea deșeurilor municipale Tabel VI-2: Indicatori de monitorizare pentru măsurile suplimentare de guvernanță pentru implementarea PNGD Tabel VI-3: Indicatori de monitorizare pentru deșeurile municipale Tabel VI-4: Indicatori de monitorizare pentru deșeurile de ambalaje Tabel VI-5: Indicatori de monitorizare pentru deșeurile de echipamente electrice și electronice Tabel VI-6: Indicatori de monitorizare pentru deșeurile de baterii și acumulatori Tabel VI-7: Indicatori de monitorizare pentru vehiculele scoase din uz Tabel VI-8: Indicatori de monitorizare pentru anvelope uzate Tabel VI-9: Indicatori de monitorizare pentru uleiuri uzate Tabel VI-10: Indicatori de monitorizare pentru deșeurile din construcții și desființări Tabel VI-11: Indicatori de monitorizare pentru nămolurile rezultate de la epurarea apelor uzate orășenești Tabel VI-12: Indicatori de monitorizare pentru deșeurile cu conținut de PCB Tabel VI-13: Indicatori de monitorizare pentru deșeurile cu conținut de azbest Tabel VI-14: Indicatori de monitorizare pentru deșeurile rezultate din activitățile unităților sanitare și din activități veterinare Tabel VI-15: Indicatori de monitorizare pentru deșeurile industriale Tabel VI-16: Indicatori de monitorizare pentru deșeurile din agricultură, silvicultură și pescuit Tabel VI-17: Indicatori de monitorizare pentru transferul deșeurilor Tabel VI-18: Indicatori de monitorizare aferenți instrumentelor economice Tabel VI-19: Indicatori de monitorizare pentru prevenirea generării fluxurilor de deșeuri prioritare Tabel VI-20: Indicatori de monitorizare pentru prevenirea generării fluxurilor speciale de deșeuri  +  Lista figuri Figura II-1: Structura deșeurilor municipale, 2010-2014 Figura II-2: Gradul de acoperire cu servicii de salubrizare, 2010-2014 Figura II-3: Deșeuri municipale generate și PIB în România, 2010-2014 Figura II-4: Compoziția deșeurilor menajere și similare colectate de operatorii de salubrizare, 2010-2014 Figura II-5: Schema actuală a gestionării deșeurilor municipale Figura II-6: Operatori economici autorizați pentru tratare și valorificare deșeuri Figura II-7: Fabrici de ciment autorizate pentru coincinerarea deșeurilor Figura II-8: Proiecte SMID în România Figura II-9: Colectarea separată a deșeurilor reciclabile menajere și similare Figura II-10: Colectarea separată a deșeurilor biodegradabile Figura II-11: Stații de transfer Figura 11-12: Instalații de sortare Figura II-13: Instalații de compostare Figura II-14: Instalații de tratare mecano-biologică Figura II-15: Tratarea deșeurilor municipale înaintea depozitării Figura II-16: Depozite de deșeuri municipale Figura II-17: Montajul instituțional pentru implementarea proiectelor SMID Figura II-18: Indicatori de generare deșeuri alimentare Figura II-19: Ambalaje introduse pe piață și PIB în România, 2010-2014 Figura II-20: Structura pe tipuri de materiale a deșeurilor de ambalaje în România, 2010-2014 și EU-28, 2013 Figura II-21: Schema actuală a gestionării deșeurilor de ambalaje Figura II-22: Număr colectori de deșeuri de ambalaje pe județ/M. București, 2014 Figura II-23: Număr colectori de deșeuri de ambalaje pe de tip de deșeu de ambalaje colectat, 2014 Figura II-24: Schema actuală a gestionării DEEE Figura II-25: Număr operatori economici autorizați pentru colectarea și tratarea DEEE pe județ/M. București Figura II-26: Schema actuală a gestionării B A Figura II-27: Schema actuală a gestionării vehiculelor scoase din uz Figura II-28: Distribuția operatorilor economici autorizați pentru colectarea VSU, 2016 Figura II-29: Distribuția numărului de VSU colectate pe județe și București, 2016 Figura II-30: Cantități de uleiuri introduse pe piață și uleiuri uzate generate, 2010-2013 Figura II-31: Schema actuală a gestionarii uleiurilor uzate Figura II-32: Operatori economici autorizați să desfășoare activități de tratare și valorificare a uleiului uzat Figura II-33: Schema actuală a gestionării deșeurilor din construcții și desființări Figura II-34: Distribuția operatorilor economici autorizați pentru tratarea deșeurilor din construcții și desființări Figura II-35: Generarea și gestionarea deșeurilor din construcții și desființări, 2010-2014 Figura II-36: Nămoluri de epurare generate și rata conectare la sistem de canalizare, 2010-2014 Figura II-37: Schema actuală a gestionării nămolurilor de la stațiile de epurare orășenești Figura II-38: Gestionarea nămolurilor de epurare, 2010-2014 Figura II-39: Valorificarea nămolurilor în agricultură, 2010-2014 Figura II-40: Număr echipamente cu PCB inventariate, 2010-2014 Figura II-41: Schema actuală a gestionării deșeurilor cu conținut de PCB Figura II-42: Numărul echipamentelor cu PCB eliminate Figura II-43: Evoluția generării deșeurilor cu azbest, 2010-2014 Figura II-44: Operatori economici autorizați pentru colectarea deșeurilor medicale periculoase, 2013-2014 Figura II-45: Distribuția instalațiilor de tratare prin decontaminare termică la temperaturi scăzute a deșeurilor medicale periculoase la nivel național Figura II-46: Generarea și gestionarea deșeurilor industriale, 2010-2014 Figura II-47: Valorificare deșeurilor din principalele ramuri ale industriei prelucrătoare, pe operațiuni de valorificare, 2014 Figura II-48: Depozite de deșeuri nepericuloase din industria prelucrătoare, 2016 Figura II-49: Schema actuală a gestionării deșeurilor industriale Figura II-50: Ponderea categoriilor de deșeuri industriale periculoase, 2014 Figura II-51: Cantități de deșeuri industriale gestionate, 2010-2014 Figura II-52: Ponderea tipurilor de metode de valorificare a deșeurilor industriale periculoase, 2014 Figura II-53: Operatori economici autorizați pentru valorificarea materială a deșeurilor industriale periculoase Figura II-54: Ponderea tipurilor de metode de eliminare a deșeurilor industriale periculoase, 2014 Figura II-55: Incineratoare pentru deșeuri industriale periculoase, 2016 Figura II-56: Depozite pentru deșeuri industriale periculoase, 2016 Figura II-57: Ponderea Figura II-58: Ponderea principalelor țări de origine în importul/transferul deșeurilor nepericuloase, 2014 Figura III-1: Cantități de deșeuri municipale generate pe județ/Municipiul București, 2025 Figura III-2: Posibilitatea de atingere a țintei de reciclare raportat la compoziția deșeurilor municipale estimată pentru anul 2025 Figura III-3: Ponderea capacităților neutilizate de sortare a deșeurilor reciclabile colectate separat, pe județe, 2014 Figura III-4: Ponderea capacităților neutilizate de compostare a deșeurilor biodegradabile colectate separat, pe județe, 2014 Figura III-5: Capacități de tratare a deșeurilor reziduale, pe județe, 2020 Figura III-6: Analiza capacităților de sortare necesare, pe județe, 2025 Figura III-7: Instalații de sortare la sfârșitul perioadei de planificare Figura III-8: Instalații de tratare a biodeșeurilor la sfârșitul perioadei de planificare Figura III-9: Instalații de tratare a deșeurilor reziduale la sfârșitul perioadei de planificare Figura III-10: Diagrama gestionării deșeurilor municipale în România la sfârșitul perioadei de planificare, 2025 Figura III-11: îndeplinirea obiectivului privind pregătirea pentru reutilizare și reciclarea deșeurilor municipale Figura III-12: îndeplinirea obiectivului privind reducerea cantității depozitate de deșeuri biodegradabile municipale Figura III-13: îndeplinirea obiectivului privind reciclarea deșeurilor de ambalaje Figura V-1: Ponderea deșeurilor generate în anul 2014 Figura V-2: Evoluția generării deșeurilor, mii tone  +  Lista de abrevieri ACB Analiza Cost Beneficiu ADI Asociații de Dezvoltare Intercomunitară pentru gestionarea deșeurilor ADR Acord european referitor la transportul rutier internațional al mărfurilor periculoase AFM Administrația Fondului pentru Mediu ANAR Administrația Națională "Apele Române" ANPC Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor ANPM Agenția Națională pentru Protecția Mediului ANRSC Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice APL Autorități Publice Locale APM Agenții județene pentru Protecția Mediului AT Asistență Tehnică B A Baterii și acumulatori BAT Cele Mai Bune Tehnici Disponibile (Best Available Techniques) C T Colectare și transport CAEN Clasificarea activităților din Economia Națională CAPEX Cheltuieli de capital/costuri de investiție CE Comisia Europeană CEA Condiționalitate ex-ante CEE Comunitatea Economică Europeană CIROM Patronatul din Industria Cimentului și Altor Produse Minerale pentru Construcții din România CJ Consilii Județene CNP Comisia Națională de Prognoză Contracte FIDIC Contracte standard în domeniul construcțiilor și instalațiilor, utilizate drept modele de referință pe plan internațional DCD Deșeuri din construcții și desființări DDM Data durabilității minimale - este data stabilită de producător până la care un produs alimentar își păstrează caracteristicile specifice în condiții de depozitare corespunzătoare (Regulament nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare) DEEE Deșeuri de Echipamente Electrice și Electronice EXPRA Extended Producer Responbility Alliance (Alianța Răspunderii Extinse a Producătorului) EEE Echipament electric și electronic FADI Federația Asociațiilor de Dezvoltare Intercomunitară din România FAO Organizația Națiunilor Unite pentru Agricultură și Alimente FC Fondul de Coeziune FEADR Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală FEDR Fondul European de Dezvoltare Regională FEPAM Fondul European pentru Pescuit și Afaceri Maritime FIDIC Federația Internațională a Inginerilor Consultanți (Federation Internaționale Des Ingenieurs-Conseils) FSE Fondul Social European GES Gaze cu efect de seră GNM Garda Națională de Mediu H.G. Hotărâre a Guvernului INS Institutul Național de Statistică INSP Institutul Național de Sănătate Publică ISPA Instrument pentru Politicile Structurale de Pre-Aderare JASPERS Asistență comună pentru sprijinirea proiectelor în regiunile europene (Joint Assistance to Support Projects in European Regions), parteneriat între Comisia Europeana, Banca Europeană de Investiții și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare LCA Analiza ciclului de viață MM Ministerul Mediului MADR Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale MDRAPFE Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene ME Ministerul Economiei MFP Ministerul Finanțelor Publice MS Ministerul Sănătății NTPA-002 NORMATIV privind condițiile de evacuare a apelor uzate în rețelele de canalizare ale localităților și direct în stațiile de epurare NTPA-001 NORMATIV privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanți a apelor uzate industriale și urbane la evacuarea în receptorii naturali O M Operare (exploatare/funcționare) și întreținere (mentenanță) O.G. Ordonanța Guvernului OM Ordinul Ministrului OPEX Cheltuieli de operare și întreținere OTR Organizații de Transfer de Responsabilitate O.U.G. Ordonanță de Urgență a Guvernului PAYT Instrument economic: pay as you throw - plătești pentru cât arunci PCB Bifenili Policlorurați PCT Terfenili Policlorurați PHARE Program de ajutor destinat țărilor din Europa Centrală și de Est PIB Produs Intern Brut PJGD Planul Județean de Gestionare a Deșeurilor PNGD Planul Național de Gestionare a Deșeurilor PNPGD Planul Național de Prevenire a Generării Deșeurilor POIM Program Operațional Infrastructură Mare POS Mediu Programul Operațional Sectorial de Mediu ppm Părți per milion PRGD Planul Regional de Gestionare a Deșeurilor RDF Refuse-derived fuel (combustibil derivat din deșeuri) REP Răspunderea Extinsă a Producătorului REACH Acronim pentru Regulamentul privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice SEAU Stație de epurare ape uzate SIM Sistem Integrat de Mediu SM Stat Membru SMID Sistemul de Management Integrat al Deșeurilor SNGD Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor SNGNE Strategia Națională de gestionare a Nămolurilor de Epurare SRF Solid recovered fuel (combustibil solid valorificat) TMB Tratare mecano-biologică TVA Taxa pe valoarea adăugată UAT Unitate administrativ-teritorială UCI Unități de compostare individuală UE Uniunea Europeană UNCJR Uniunea Națională a Consiliilor Județene din România VSU Vehicule scoase din uz  +  Definiții Ambalaj - orice obiect, indiferent de materialul din care este confecționat ori de natura acestuia, destinat reținerii, protejării, manipulării, distribuției și prezentării produselor, de la materii prime la produse procesate, de la producător până la utilizator sau consumator. Obiectul nereturnabil destinat acelorași scopuri este, de asemenea, considerat ambalaj (Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1) Ambalaj flexibil - ambalaje din materiale ușoare, care, atunci când sunt umplute și sigilate, au o formă pliabilă Ambalaj primar - ambalaj de vânzare, ambalaj conceput și realizat pentru a îndeplini funcția de unitate de vânzare, pentru utilizatorul final sau consumator, în punctul de achiziție (Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1) Ambalaj secundar - ambalaj grupat, supraambalaj, ambalaj conceput pentru a constitui la punctul de achiziție o grupare a unui număr de unități de vânzare, indiferent dacă acesta este vândut ca atare către utilizator sau consumatorul final ori dacă el servește numai ca mijloc de umplere a rafturilor în punctul de vânzare; el poate fi separat de produs fără a afecta caracteristicile produsului (Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1) Ambalaj terțiar - ambalaj pentru transport, ambalaj conceput pentru a ușura manipularea și transportul unui număr de unități de vânzare sau ambalaje grupate, în scopul prevenirii deteriorării în timpul manipulării ori transportului. Ambalajul pentru transport nu include containerele rutiere, feroviare, navale sau aeriene (Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1) Analiza Cost-Beneficiu - un instrument analitic, utilizat pentru a estima (din punct de vedere al beneficiilor și costurilor) impactul socio-economic datorat implementării anumitor acțiuni și/sau proiecte (Ministerul Economiei, Ministerul Finanțelor Publice " Ghid național pentru Analiza Cost-Beneficiu a proiectelor finanțate din Instrumentele Structurale - realizat cu sprijin JASPERS) Anvelopă uzată - orice anvelopă, de tipul celor prevăzute în anexa nr. 2 la hotărâre, pe care deținătorul, în urma utilizării, are intenția sau obligația de a o scoate din uz. (H.G. nr. 170/2004 privind gestionarea anvelopelor uzate, Anexa nr.1) Baterie sau acumulator - orice sursă de energie electrică generată prin transformarea directă a energiei chimice și constituită din una sau mai multe celule primare (nereîncărcabile) ori din una sau mai multe celule secundare (reîncărcabile) (H.G. nr. 1.132/2008 privind regimul bateriilor și acumulatorilor și al deșeurilor de baterii și acumulatori, cu modificările și completările ulterioare, art. 3) Baterie sau acumulator portabil - orice baterie sau acumulator, baterie tip pastilă, ansamblu de baterii care este sigilat, poate fi transportat manual și nu este nici baterie industrială sau acumulator industrial, nici baterie ori acumulator auto (H.G. nr. 1.132/2008 privind regimul bateriilor și acumulatorilor și al deșeurilor de baterii și acumulatori, cu modificările și completările ulterioare, art. 3) Baterie tip pastilă - orice baterie sau acumulator portabil, de dimensiune mică și cu formă rotundă, al cărui diametru este mai mare decât înălțimea și care este utilizat în scopuri specifice, cum ar fi: proteze auditive, ceasuri, echipamente portabile mici și ca rezervă de energie (H.G. nr. 1.132/2008 privind regimul bateriilor și acumulatorilor și al deșeurilor de baterii și acumulatori, cu modificările și completările ulterioare, art. 3) Baterie sau acumulator auto - orice baterie sau acumulator destinat să alimenteze sistemele auto de pornire, iluminat ori de aprindere (H.G. nr. 1.132/2008 privind regimul bateriilor și acumulatorilor și al deșeurilor de baterii și acumulatori, cu modificările și completările ulterioare, art. 3) Baterie sau acumulator industrial - orice baterie sau acumulator proiectat exclusiv pentru utilizare industrială ori profesională sau folosit în orice tip de vehicul electric aprindere (H.G. nr. 1.132/2008 privind regimul bateriilor și acumulatorilor și al deșeurilor de baterii și acumulatori, cu modificările și completările ulterioare, art. 3) Biodeșeuri - deșeurile biodegradabile provenite din grădini și parcuri, deșeurile alimentare sau cele provenite din bucătăriile gospodăriilor private, restaurantelor, firmelor de catering ori din magazine de vânzare cu amănuntul și deșeuri similare provenite din unitățile de prelucrare a produselor alimentare (Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor republicată, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1) Colectare - strângerea deșeurilor, inclusiv sortarea și stocarea preliminară a deșeurilor în vederea transportării la o instalație de tratare (Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor republicată, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1) Colectare separată - colectarea în cadrul căreia un flux de deșeuri este păstrat separat în funcție de tipul și natura deșeurilor, cu scopul de a facilita tratarea specifică a acestora (Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor republicată, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1) Cele mai bune tehnici disponibile - cele mai bune tehnici disponibile, definite la art. 3 lit. j) din Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale (Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor republicată, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1) Compuși desemnați - compuși chimici sau clase de substanțe chimice supuse unui control special conform H.G. nr. 173/2000 pentru reglementarea regimului special privind gestiunea și controlul bifenililor policlorurați și ale altor compuși similari, cu modificările și completările ulterioare (H.G. nr. 173/2000 pentru reglementarea regimului special privind gestiunea și controlul bifenililor policlorurați și ale altor compuși similari, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1) Cost - sumă de bani cheltuită pentru producerea sau cumpărarea unui bun, efectuarea unei lucrări, prestarea unui serviciu etc. Costuri/cheltuieli cu munca vie - cheltuielile cu munca vie includ toate cheltuielile referitoare la personal (salarii, contribuții, bonuri de masă, instruire/specializare/perfecționare, cheltuieli de deplasare, prime de asigurare etc.) (Manual de contabilitate analitică a costurilor - ASE) . Cheltuielile cu munca vie se fundamentează în funcție de cheltuielile cu personalul, potrivit normelor de muncă, în raport cu legislația în vigoare și corelat cu principiul eficienței economice (Ordinul Președintelui Autorității Naționale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice nr. 109/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de stabilire, ajustare sau modificare a tarifelor pentru activitățile specifice serviciului de salubrizare a localităților) Costuri de operare - totalitatea costurilor necesare funcționării unei entități pe o anumită perioadă de gestiune, de obicei un an Costuri de întreținere - costurile necesare menținerii în stare de funcționare a unui sistem tehnic (întreținere curentă, revizii și reparații planificate, reparații neplanificate) Costuri nete - costuri de operare și întreținere din care s-au scăzut veniturile din valorificarea deșeurilor Costuri unitare - costuri pe unitatea de bun realizat/serviciu prestat; în acest context înseamnă costuri pe tona de deșeu Decilă(e) - indicator care împarte o serie de date în 10 (Manual statistică - ASE) Depozit de deșeuri - un amplasament pentru eliminarea finală a deșeurilor prin depozitare pe sol sau în subteran, inclusiv: spații interne de depozitare a deșeurilor, adică depozite în care un producător de deșeuri execută propria eliminare a deșeurilor la locul de producere; o suprafață permanent amenajată (adică pentru o perioadă de peste un an) pentru stocarea temporară a deșeurilor, dar exclusiv: instalații unde deșeurile sunt descărcate pentru a permite pregătirea lor în vederea efectuării unui transport ulterior în scopul recuperării, tratării sau eliminării finale în altă parte; stocarea deșeurilor înainte de valorificare sau tratare pentru o perioadă mai mică de 3 ani, ca regulă generală, sau stocarea deșeurilor înainte de eliminare, pentru o perioadă mai mică de un an (H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1) Deșeu - orice substanță sau obiect pe care deținătorul îl aruncă ori are intenția sau obligația să îl arunce (Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1) Deșeuri alimentare - orice produse alimentare, și părțile necomestibile ale acestora, scoase din lanțul de aprovizionare cu alimente în vederea valorificării sau eliminării (inclusiv compostarea, digestia anaerobă, producția de bio-energie, co-generare, incinerare, eliminare în sistemul de canalizare, depozitate sau aruncate pe mare) (Conform [FUSIONS 2016]) Deșeuri biodegradabile - deșeuri care suferă descompuneri anaerobe sau aerobe, cum ar fi deșeurile alimentare ori de grădină, hârtia și cartonul (H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1) Deșeuri inerte - deșeuri care nu suferă nici o transformare semnificativă fizică, chimică sau biologică, nu se dizolvă, nu ard ori nu reacționează în nici un fel fizic sau chimic, nu sunt biodegradabile și nu afectează materialele cu care vin în contact într-un mod care să poată duce la poluarea mediului ori să dăuneze sănătății omului. Levigabilitatea totală și conținutul de poluanți al deșeurilor, precum și ecotoxicitatea levigatului trebuie să fie nesemnificative și, în special, să nu pericliteze calitatea apei de suprafață și/sau subterane (H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1) Deșeuri medicale - deșeuri rezultate din activitățile de prevenire, diagnostic și tratament desfășurate în unitățile sanitare Deșeuri menajere - deșeuri provenite din gospodării/locuințe, inclusiv fracțiile colectate separat, și care fac parte din categoriile 15.01 și 20 din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase, cu completările ulterioare (Ordinul Președintelui ANRSC nr. 82/2015 privind aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului de salubrizare a localităților, art. 4) Conform Deciziei nr. 2011/753/UE de stabilire a normelor și a metodelor de calcul pentru verificarea respectării obiectivelor fixate la articolul 11 alineatul (2) din Directiva nr. 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului, deșeurile menajere sunt deșeurile provenite din gospodării Deșeuri municipale– deșeuri menajere și alte deșeuri, care, prin natură sau compoziție, sunt similare cu deșeurile menajere (H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1) Conform Deciziei nr. 2011/753/UE de stabilire a normelor și a metodelor de calcul pentru verificarea respectării obiectivelor fixate la articolul 11 alineatul (2) din Directiva nr. 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului, deșeurile municipale înseamnă deșeuri menajere și similare– deșeurile cuprinse în capitolul 20 din Lista europeană a deșeurilor Deșeuri periculoase - orice deșeuri care prezintă una sau mai multe din proprietățile periculoase prevăzute în anexa nr. 4 la Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, republicată, cu modificările și completările (Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1) Deșeu reciclabil - orice deșeu care poate constitui materie primă într-un proces de producție pentru obținerea produsului inițial sau pentru alte scopuri (O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului, cu modificările și completările ulterioare, art. 2) Deșeuri reziduale - deșeuri în amestec de la gospodării și din deșeurile similare cu excepția fracțiilor colectate separat (cod 20 03 01) Deșeuri similare - deșeuri care din punctul de vedere al naturii și al compoziției sunt comparabile deșeurilor menajere, exclusiv deșeurile din industrie și deșeurile din agricultură și activități forestiere (Decizia nr. 2011/753/UE de stabilire a normelor și a metodelor de calcul pentru verificarea respectării obiectivelor fixate la articolul 11 alineatul (2) din Directiva nr. 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului) Deșeuri de ambalaje - orice ambalaje sau materiale de ambalare care satisfac cerințele definiției de deșeu, exclusiv deșeurile de producție, din anexa nr. 1 la Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1). Deșeuri de ambalaje municipale - deșeurile de ambalaje provenite din deșeurile municipale (deșeuri menajere, similare și deșeurile din serviciile publice), cu excepția deșeurilor de ambalaje provenite din activități comerciale și industriale Deșeuri de azbest - orice substanță sau obiect cu conținut de azbest care este considerat deșeu în conformitate cu prevederile Legii nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1 (H.G. nr. 124/2003 privind prevenirea, reducerea și controlul poluării mediului cu azbest, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1) Deșeu de baterie sau acumulator - orice baterie sau acumulator care constituie deșeu potrivit prevederilor pct. 9 din anexa nr. 1 la Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare (H.G. nr. 1.132/2008 privind regimul bateriilor și acumulatorilor și al deșeurilor de baterii și acumulatori, cu modificările și completările ulterioare, art. 3) Deșeuri de echipamente electrice și electronice - echipamentele electrice și electronice care constituie deșeuri în sensul pct. 9 din anexa nr. 1 la Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv componentele, subansamblele și produsele consumabile care fac parte integrantă din produs în momentul în care acesta devine deșeu. (O.U.G. nr. 5/2015 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice, Anexa nr. 5) Deșeuri din construcții și desființări Înseamnă deșeurile corespunzătoare codurilor de deșeuri care sunt prevăzute la capitolul 17 din anexa la Decizia nr. 2014/955/UE a Comisiei din 18 decembrie 2014 de modificare a Deciziei nr. 2000/532/CE de stabilire a unei liste de deșeuri în temeiul Directivei nr. 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului, exclusiv deșeurile periculoase și materialele geologice naturale în conformitate cu definiția categoriei 17 05 04 (Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor republicată, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1, pct. 9^1) Deșeurile din construcții provenite de la populație - deșeuri solide generate de activități de reamenajare și reabilitare interioară și/sau exterioară a locuințelor proprietate individuală (Ordinul Președintelui ANRSC nr. 82/2015 privind aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului de salubrizare a localităților, art. 4) Deținător de deșeuri - producătorul deșeurilor sau persoana fizică ori juridică ce se află în posesia acestora (Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor republicată, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1) Eliminare - orice operațiune care nu este o operațiune de valorificare, chiar și în cazul în care una dintre consecințele secundare ale acesteia ar fi recuperarea de substanțe sau de energie. Anexa nr. 2 la legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, stabilește o listă a operațiunilor de eliminare, listă care nu este exhaustivă (Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor republicată, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1) Echipamente electrice și electronice - echipamente care sunt dependente de curenți electrici sau câmpuri electromagnetice pentru a funcționa corespunzător și echipamente pentru generarea, transferul și măsurarea acestor curenți și câmpuri, proiectate pentru utilizarea la o tensiune nominală de maximum 1.000 de volți, pentru curent alternativ, și 1.500 de volți, pentru curent continuu (O.U.G. nr. 5/2015 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice, Anexa nr. 5) Echipament conținând PCB-uri - echipamentele și deșeurile sau alte materiale ce conțin compuși desemnați în concentrații de minimum 50 de părți per milion (ppm) la un volum de peste 5 dmc. Valorile minime de 50 ppm pentru concentrație și, respectiv, de 5 dmc pentru volum ale compușilor desemnați sunt incluse împreună sub numele de cantități minimale. (H.G. nr. 173/2000 pentru reglementarea regimului special privind gestiunea și controlul bifenililor policlorurați și ale altor compuși similari, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1) Echipamentul de tratare prin decontaminare termică a deșeurilor rezultate din activitatea medicală - orice echipament fix destinat tratamentului termic la temperaturi scăzute (105°C - 177°C) a deșeurilor medicale periculoase unde are loc acțiunea generală de îndepărtare prin reducere a microorganismelor (patogene sau saprofite) conținute în deșeuri; acesta include dispozitive de procesare mecanică a deșeurilor (Ordinul ministrului sănătății nr. 1.226/2012 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activități medicale și a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza națională de date privind deșeurile rezultate din activități medicale, Anexa nr. 1, cap. II) Fondul pentru mediu - un instrument economico-financiar destinat susținerii și realizării proiectelor și programelor pentru protecția mediului și pentru atingerea obiectivelor Uniunii Europene în domeniul mediului și schimbărilor climatice, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare (O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, cu modificările și completările ulterioare) Gestionarea deșeurilor - colectarea, transportul, valorificarea și eliminarea deșeurilor, inclusiv supervizarea acestor operațiuni și întreținerea ulterioară a amplasamentelor de eliminare, inclusiv acțiunile întreprinse de un comerciant sau un broker (Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1) Instalație - orice unitate tehnică staționară sau mobilă precum și orice altă activitate direct legată, sub aspect tehnic, cu activitățile unităților staționare/mobile aflate pe același amplasament, care poate produce emisii și efecte asupra mediului (O.U.G. nr. 195/2005 privind protecția mediului, cu modificările și completările ulterioare, art. 2) Instalație de incinerare a deșeurilor - orice echipament sau unitate tehnică staționară sau mobilă destinată tratării termice a deșeurilor, cu sau fără recuperarea căldurii generate, prin incinerare prin oxidare, precum și prin orice alt procedeu de tratare termică, cum ar fi piroliza, gazeificarea sau procesele cu plasmă, cu condiția ca substanțele rezultate în urma tratării să fie incinerate ulterior (Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale, art. 3) Instalație de coincinerare a deșeurilor - orice unitate tehnică staționară sau mobilă al cărei scop principal este generarea de energie sau producerea de produse materiale și care utilizează deșeuri drept combustibil uzual sau suplimentar ori în care deșeurile sunt tratate termic în vederea eliminării lor prin incinerare prin oxidare, precum și prin alte procedee de tratare termică, cum ar fi piroliza și gazeificarea sau procesul cu plasmă, în măsura în care substanțele care rezultă în urma tratării sunt incinerate ulterior (Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale, art. 3) Introducere pe piață– furnizarea sau punerea la dispoziția unui terț, contra cost sau gratuit, pe teritoriul României, inclusiv importul pe teritoriul vamal al României (H.G. nr. 1.132/2008 privind regimul bateriilor și acumulatorilor și al deșeurilor de baterii și acumulatori, cu modificările și completările ulterioare, art. 3)– furnizarea, de către o persoană juridică cu sediul în România pentru prima oară, a unui produs pentru distribuție, consum sau utilizare pe piața națională în cursul unei activități comerciale, în schimbul unei plăți sau gratuit (Legea nr. 249/20015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și deșeurilor de ambalaje, cu modificările și completările ulterioare)– acțiunea de a face disponibil, cu titlu profesional, un produs pentru prima dată pe piața națională (O.U.G. nr. 5/2015 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice) Operatori economici - referitor la ambalaje - furnizorii de materiale de ambalare, producătorii de ambalaje și produse ambalate, importatorii, comercianții, distribuitorii, autoritățile publice și organizațiile neguvernamentale (Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1) Pregătirea pentru reutilizare - operațiunile de verificare, curățare sau valorificare prin reparare, prin care produsele ori componentele produselor care au devenit deșeuri sunt pregătite pentru a fi reutilizate fără nicio altă operațiune de pretratare (Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor republicată, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1) Prevenire - măsurile luate înainte ca o substanță, un material sau un produs să devină deșeu, care reduc:a) cantitatea de deșeuri, inclusiv prin reutilizarea produselor sau prelungirea duratei de viață a acestora;b) impactul negativ al deșeurilor generate asupra mediului și sănătății populației; sauc) conținutul de substanțe nocive al materialelor și produselor (Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1) Producător de deșeuri - orice persoană ale cărei activități generează deșeuri, producător de deșeuri sau orice persoană care efectuează operațiuni de pretratare, amestecare ori de alt tip, care duc la modificarea naturii sau a compoziției acestor deșeuri (Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor republicată, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1) "Plătești pentru cât arunci" - instrument economic care are drept scop creșterea ratei de reutilizare, reciclare și reducerea cantității de deșeuri la depozitare prin stimularea colectării separate a deșeurilor (Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor republicată, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1) Producător– orice persoană fizică sau juridică care, indiferent de tehnica de vânzare utilizată, inclusiv comunicarea la distanță astfel cum este definită în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniștii, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative (...) (O.U.G. nr. 5/2015 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice, Anexa nr. 5)– orice persoană dintr-un stat membru care, cu titlu profesional și indiferent de tehnica de vânzare utilizată, inclusiv tehnicile de comunicare la distanță, definite potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniștii, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, aprobată cu modificări prin Legea nr. 157/2015, introduce pentru prima dată pe piață în România baterii sau acumulatori, inclusiv cei încorporați în aparate ori vehicule (H.G. nr. 1.132/2008 privind regimul bateriilor și acumulatorilor și al deșeurilor de baterii și acumulatori, cu modificările și completările ulterioare, art. 2) Pungi de transport din plastic - pungi de transport, cu sau fără mâner, fabricate din plastic, furnizate consumatorilor la punctele de vânzare de bunuri sau produse (Directiva nr. 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, forma consolidată, art. 3) Pungi de transport din plastic subțire - pungi de transport din plastic cu grosimea peretelui mai mica de 50 de microni (Directiva nr. 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, forma consolidată, art. 3) Pungi de transport din plastic foarte subțire - pungi de transport din plastic cu grosimea peretelui mai mica de 15 de microni, care sunt necesare din motive de igienă sau care sunt utilizate ca ambalaje primare pentru produsele alimentare în vrac, atunci când acest lucru contribuie la prevenirea risipei de alimente (Directiva nr. 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, forma consolidată, art. 3) PCB-uri uzate - orice tip de PCB care este considerat deșeu în sensul Legii nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor republicată, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1 (H.G. nr. 173/2000 actualizată pentru reglementarea regimului special privind gestiunea și controlul bifenililor policlorurați și ale altor compuși similari, cu modificările și completările ulterioare, ANexa Nr. 1) RDF - un combustibil produs din tratarea deșeurilor municipale (cod 19 12 10) Rata de capturare - ponderea cantității de deșeuri colectate separat, exclusiv impurități, din cantitatea totală generată Răspunderea Extinsă a Producătorului - în vederea prevenirii, reutilizării, reciclării și a altor tipuri de valorificare a deșeurilor, autoritatea publică centrală pentru protecția mediului promovează sau, după caz, propune măsuri cu caracter legislativ ori nelegislativ prin care producătorul produsului, persoana fizică autorizată sau persoana juridică ce, cu titlu profesional, proiectează, produce, prelucrează, tratează, vinde ori importă produse este supus unui regim de răspundere extinsă a producătorului. Măsurile precum și alte prevederi privind răspundere extinsă a producătorului sunt prevăzute în capitolul 8 al Legii nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor republicată, cu modificările și completările ulterioare Reciclare - orice operațiune de valorificare prin care deșeurile sunt transformate în produse, materiale sau substanțe pentru a-și îndeplini funcția inițială ori pentru alte scopuri. Aceasta include retratarea materialelor organice, dar nu include valorificarea energetică și conversia în vederea folosirii materialelor drept combustibil sau pentru operațiunile de umplere (Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor republicată, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1) Reutilizare - orice operațiune prin care produsele sau componentele care nu au devenit deșeuri sunt utilizate din nou în același scop pentru care au fost concepute (Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor republicată, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1) Regenerarea uleiurilor uzate - orice proces de reciclare prin care uleiurile de bază pot fi produse prin rafinarea uleiurilor uzate, în special prin îndepărtarea contaminanților, a produselor de oxidare și a aditivilor conținuți de acestea (Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor republicată, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1) Reșapare - procesul tehnologic de recondiționare prin care se reface potențialul de utilizare al anvelopei, constând în aplicarea unei benzi de rulare noi pe o anvelopă uzată reșapabilă sau pe o anvelopă uzată destinată reutilizării care îndeplinește toate condițiile tehnice pentru realizarea acestui proces (H.G. nr. 170/2004 privind gestionarea anvelopelor uzate, Anexa nr. 1) Risipa alimentară - situația în urma căreia alimentele ies din circuitul consumului uman din pricina degradării și sunt distruse, conform legislației în vigoare (Legea nr. 217/2016 privind diminuarea risipei alimentare, art. 1) Sistemul Integrat de Mediu (SIM) - sistem informatic integrat care reprezintă punctul unic de interacțiune online a publicului cu APM/ANPM și facilitează: depunerea online a cererilor de acte de reglementare, transmiterea online a raportărilor din partea operatorilor economici, monitorizarea în timp real a indicatorilor de mediu, gestionarea siturilor naționale, inclusiv NATURA 2000 Shredder/instalație de tocare și mărunțire - orice instalație utilizată pentru tăierea în bucăți sau pentru fragmentarea deșeurilor SRF - combustibil solid produs din deșeuri nepericuloase pentru a fi valorificat energetic în instalații de incinerare și coincinerare și care îndeplinește condițiile de conformitate din standarde UE EN15359 (cod 19 12 10) Tarif - în acest context, "tariful de salubrizare" -tariful plătit de către utilizatorii serviciul de salubrizare - definiți conform Legii serviciului de salubrizare a localităților nr. 101/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare - către operatorul de servicii de salubrizare autorizat de către administrația publică locală, în baza unui contract de prestări servicii încheiat între utilizatorul serviciului și operator, în cadrul contractului de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare Taxă - în acest context "taxa de salubrizare" - taxa locală cu destinație specială, ce are drept scop acoperirea cheltuielilor serviciului de salubrizare și care se plătește de către utilizatorii sistemului de salubrizare către administrația publică locală. Taxa se stabilește și se aprobă de către Consiliul Local, în baza următoarelor prevederi legale: art. 8 alin. (3) lit. i-k, art. 9 alin. 2 lit. d, art. 10 alin. 5, art. 42 alin. 1 lit. c, art. 43 alin. 4 din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, cu modificările și completările ulterioare; art. 25 - 27 din Legea nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităților, cu modificările și completările ulterioare; art. 30 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare; art. 454 lit. g) și art. 484 alin (1) din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal Tratare (în sensul obiectivului de tratare înainte de depozitare) - procesele fizice, termice, chimice sau biologice, inclusiv sortarea, care schimbă caracteristicile deșeurilor pentru a reduce volumul sau natura periculoasă a acestora, pentru a facilita manevrarea lor sau pentru a crește gradul de recuperare (Directiva nr. 1999/31/CE privind depozitele de deșeuri, art. 2 (h)) Tratare mecano-biologică - tratarea deșeurilor municipale colectate în amestec utilizând operații de tratare mecanică de separare, sortare, mărunțire, omogenizare, uscare și operații de tratare biologică prin procedee aerobe și/sau anaerobe (Ordinul Președintelui ANRSC nr. 82/2015 privind aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului de salubrizare a localităților, art. 4) Uleiuri uzate - toate uleiurile minerale sau lubrifianți sintetici ori uleiurile industriale care au devenit improprii folosinței pentru care au fost destinate inițial, cum ar fi uleiurile utilizate de la motoarele cu combustie și de la sisteme de transmisie, uleiurile lubrifiante, uleiurile pentru turbine și cele pentru sistemele hidraulice (Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor republicată, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1) Valorificare - orice operațiune care are drept rezultat principal faptul că deșeurile servesc unui scop util prin înlocuirea altor materiale care ar fi fost utilizate într-un anumit scop sau faptul că deșeurile sunt pregătite pentru a putea servi scopului respectiv în întreprinderi ori în economie în general. Anexa nr. 3 la Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, stabilește o listă a operațiunilor de valorificare, listă care nu este exhaustivă (Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor republicată, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1) Vehicul scos din uz - vehicul devenit deșeu, astfel cum e definit la pct. 9 din anexa nr. 1 la Legea nr. 211/2011, republicată, cu modificările și completările ulterioare. (Legea nr. 212/2015 privind modalitatea de gestionare a vehiculelor și a vehiculelor scoase din uz, cu modificările și completările ulterioare, Anexa nr. 1)  +  Legislația națională privind deșeurile Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, cu modificările și completările ulterioare Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare Legea nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizare a localităților, republicată, cu modificările și completările ulterioare Legea nr. 212/2015 privind modalitatea de gestionare a vehiculelor și a vehiculelor scoase din uz, cu modificările și completările ulterioare Legea nr. 421/2002 privind regimul juridic al vehiculelor fără stăpân sau abandonate pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale, cu modificările și completările ulterioare Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcții republicată, cu modificările și completările ulterioare Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale Legea nr. 6/1991 pentru aderarea României la Convenția de la Basel privind controlul transportului peste frontiere al deșeurilor periculoase și al eliminării acestora Legea nr. 261/2004 pentru ratificarea Convenției privind poluanții organici persistenți, adoptată la Stockholm la 22 mai 2001 Legea nr. 220/2008 pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie, republicată, cu modificările și completările ulterioare Legea nr. 122/2015 pentru aprobarea unor măsuri în domeniul promovării producerii energiei electrice din surse regenerabile de energie și privind modificarea și completarea unor acte normative O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu, cu modificările și completările ulterioare O.U.G. nr. 195/2005 privind Protecția Mediului, cu modificările și completările ulterioare O.U.G. nr. 5/2015 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare O.G. nr. 82/2000 privind autorizarea operatorilor economici care desfășoară activități de reparații, de reglare, de modificări constructive, de reconstrucție a vehiculelor rutiere, precum și de dezmembrare a vehiculelor scoase din uz, cu modificările și completările ulterioare H.G. nr. 870/2013 privind aprobarea Strategiei naționale de gestionare a deșeurilor 2014-2020 H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor, cu modificările și completările ulterioare H.G. nr. 856/2002 privind evidența gestiunii deșeurilor și pentru aprobarea listei cuprinzând deșeurile, inclusiv deșeurile periculoase, cu modificările și completările ulterioare H.G. nr. 621/2005 privind gestionarea ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje (abrogată) H.G. nr. 322/2013 privind limitarea utilizării anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice H.G. nr. 1132/2008 privind regimul bateriilor și acumulatorilor și al deșeurilor de baterii și acumulatori, cu modificările și completările ulterioare H.G. nr. 170/2004 privind gestionarea anvelopelor uzate H.G. nr. 235/2007 privind gestionarea uleiurilor uzate H.G. nr. 173/2000 pentru reglementare regimului special privind gestiunea și controlul bifenililor policlorurați și ale altor compuși similari, cu modificările și completările ulterioare H.G. nr. 124/2003 privind prevenirea, reducerea și controlul poluării mediului cu azbest, cu modificările și completările ulterioare H.G. nr. 539/2016 pentru abrogarea H.G. nr. 1408/2008 privind clasificare, ambalarea și etichetarea substanțelor periculoase și a H.G. nr. 937/2010 privind clasificarea, ambalarea și etichetarea la introducerea pe piață a preparatelor periculoase H.G. nr. 1061/2008 privind transportul deșeurilor periculoase și nepericuloase pe teritoriul României H.G. nr. 1175/2007 pentru aprobarea Normelor de efectuare a activității de transport rutier de mărfuri periculoase în România H.G. nr. 788/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 1.013/2006 privind transferul de deșeuri, cu modificările și completările ulterioare H.G. nr. 2293/2004 privind gestionarea deșeurilor rezultate în urma procesului de obținere a materialelor lemnoase, cu modificările și completările ulterioare H.G. nr. 243/2013 privind cerințele minime de securitate și sănătate în muncă pentru prevenirea rănilor provocate de obiecte ascuțite în activitățile din sectorul spitalicesc și cel al asistenței medicale Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 794/2012 privind procedura de raportare a datelor referitoare la ambalaje și deșeuri de ambalaje Ordinul comun al ministrului mediului, apelor și pădurilor și al ministrului economiei, comerțului și relațiilor cu mediul de afaceri nr. 932/481/2016 privind aprobarea Procedurii de autorizare pentru preluarea responsabilității gestionării deșeurilor de ambalaje Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 2413/2016 privind modificarea Ordinului ministrului mediului și gospodăririi apelor nr. 578/2006 pentru aprobarea Metodologiei de calcul a contribuțiilor și taxelor datorate la Fondul pentru Mediu Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor nr. 1281/2005 privind stabilirea modalităților de identificare a containerelor pentru diferite tipuri de materiale în scopul aplicării colectării selective Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1798/2007 pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizației de mediu, cu modificările și completările ulterioare Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 951/2007 privind aprobarea Metodologiei de elaborare a planurilor regionale și județene de gestionare a deșeurilor Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor nr. 95/2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare și procedurilor preliminare de acceptare a deșeurilor la depozitare și lista națională de deșeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deșeuri, cu modificările și completările ulterioare Ordinul ministrului mediului și schimbărilor climatice nr. 1601/2013 pentru aprobarea listei cu aplicații care beneficiază de derogare de la restricția prevăzută la art. 4 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 322/2013 privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice, cu modificările și completările ulterioare Ordinul comun al ministrului mediului, apelor și pădurilor și al ministrului economiei, comerțului și relațiilor cu mediul de afaceri nr. 1494/846/2016 pentru aprobarea procedurii și criteriilor de acordare a licenței de operare, revizuire, vizare anuală și anulare a licenței de operare a organizațiilor colective și de aprobare a planului de operare pentru producătorii care își îndeplinesc în mod individual obligațiile, acordarea licenței reprezentanților autorizați, precum și componența și atribuțiile comisiei de autorizare, pentru gestionarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice, cu modificările și completările ulterioare Ordinul ministrului mediului și pădurilor nr. 1441/2011 privind stabilirea metodologiei de constituire și gestionare a garanției financiare pentru producătorii de echipamente electrice și electronice Ordinul comun al ministrului mediului și gospodăririi apelor și al ministrului economiei și comerțului nr. 1223/715/2005 privind procedura de înregistrare a producătorilor, modul de evidență și raportare a datelor privind echipamentele electrice și electronice și deșeurile de echipamente electrice și electronice Ordinul comun al ministrului mediului și gospodăririi apelor, al ministrului economiei și comerțului și al Președintelui Autorității Naționale pentru Protecția Consumatorilor nr. 556/435/191 din 5 iunie 2006 privind marcajul specific aplicat echipamentelor electrice și electronice introduse pe piață după data de 31 decembrie 2006 Ordinul comun al ministrului mediului și al ministrului economiei nr. 669/1304/2009 privind aprobarea Procedurii de înregistrare a producătorilor de baterii și acumulatori, cu modificările și completările ulterioare Ordinul ministrului mediului nr. 1399/2009 pentru aprobarea Procedurii privind modul de evidență și raportare a datelor referitoare la baterii și acumulatori și la deșeurile de baterii și acumulatori Ordinul comun al ministrului mediului și pădurilor și al ministrului economiei, comerțului și mediului de afaceri nr. 2743/3189/2011 privind aprobarea Procedurii și criteriilor de evaluare și autorizare a organizațiilor colective și de evaluare și aprobare a planului de operare pentru producătorii care își îndeplinesc în mod individual obligațiile privind gestionarea deșeurilor de baterii și acumulatori, precum și componența și atribuțiile comisiei de evaluare și autorizare, cu modificările și completările ulterioare Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 1986/2016 privind actualizarea anexei 3 la Legea nr. 212/2015 privind modalitatea de gestionare a vehiculelor și a vehiculelor scoase din uz Ordinul ministrului economiei și comerțului nr. 386/2004 pentru aprobarea Normelor privind procedura și criteriile de autorizare a activității de gestionare a anvelopelor uzate Ordinul ministrului dezvoltării regionale și locuinței nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, cu modificările și completările ulterioare Ordinul comun al ministrului mediului și gospodăririi apelor și al ministrului agriculturii, pădurilor și dezvoltării rurale nr. 344/708/2004 pentru aprobarea Normelor tehnice privind protecția mediului și în special a solurilor, când se utilizează nămolurile de epurare în agricultură Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor nr. 1018/2005 privind înființarea în cadrul Direcției Deșeuri și Substanțe Chimice Periculoase a Secretariatului pentru compuși desemnați, cu modificările și completările ulterioare Ordinul ministrului mediului și dezvoltării durabile nr. 1108/2007 privind aprobarea Nomenclatorului lucrărilor și serviciilor care se prestează de către autoritățile publice pentru protecția mediului în regim de tarifare și cuantumul tarifelor aferente acestora, cu modificările și completările ulterioare Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor nr. 108/2005 privind metodele de prelevare a probelor și de determinare a cantităților de azbest în mediu Ordinul ministrului sănătății nr. 1226/2012 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activități medicale și a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza națională de date privind deșeurile rezultate din activități medicale Ordinul ministrului sănătății nr. 1279/2012 privind aprobarea Criteriilor de evaluare a condițiilor de funcționare și monitorizare a echipamentelor de tratare prin decontaminare termică la temperaturi scăzute a deșeurilor medicale periculoase Ordinul ministrului sănătății nr. 613/2009 privind aprobarea Metodologiei de evaluare a autovehiculelor utilizate pentru transportul deșeurilor periculoase rezultate din activitatea medicală Ordinul ministrului sănătății nr. 1.101/2016 privind aprobarea Normelor de supraveghere, prevenire și limitare a infecțiilor asociate asistenței medicale în unitățile sanitare Ordinul ministrului sănătății nr. 119/2014 pentru aprobarea Normelor de igienă și sănătate publică privind mediul de viață al populației Ordinul ministrului transporturilor și infrastructurii nr. 396/2009 privind înlocuirea anexei la Ordinul ministrului transporturilor, construcțiilor și turismului nr. 2134/2005 pentru aprobarea Reglementărilor privind omologarea, agrearea și efectuarea inspecției tehnice periodice a vehiculelor destinate transportului anumitor mărfuri periculoase - RNTR 3 Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor nr. 756/2004 pentru aprobarea Normativului tehnic privind incinerarea deșeurilor Ordinul Președintelui ANRSC nr. 109/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de stabilire, ajustare sau modificare a tarifelor pentru activitățile specifice serviciului de salubrizare a localităților Ordinul Președintelui ANRSC nr. 82/2015 privind aprobarea Regulamentului-cadru al serviciului de salubrizare a localităților Ordinul Președintelui ANRSC nr. 111/2007 privind aprobarea Caietului de sarcini-cadru al serviciului de salubrizare a localităților Ordinul Președintelui ANRSC nr. 112/2007 privind aprobarea Contractului-cadru de prestare a serviciului de salubrizare a localităților Regulament din 19 octombrie 2005 de organizare și funcționare a Secretariatului pentru compuși desemnațiI. CADRUL GENERALI.1. Informații generale privind planificarea  +  Scopul și obiectivele Planului Național de Gestionare a Deșeurilor Scopul realizări Planului Național de Gestionare a Deșeurilor (PNGD) este de a dezvolta un cadru general propice gestionării deșeurilor la nivel național cu efecte negative minime asupra mediului. Politica națională în domeniul gestionării deșeurilor trebuie să se subscrie politicii europene în materie de prevenire a generării deșeurilor și să urmărească reducerea consumului de resurse și aplicarea practică a ierarhiei deșeurilor. Prevederile PNGD completează prevederile Strategiei Naționale de Gestionare a Deșeurilor ca și modalitate principală de abordare, anume îndreptarea României către o societate a reciclării și aplicarea ierarhiei deșeurilor, pentru toate tipurile de deșeuri care fac obiectul planificării. Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor (SNGD), revizuită în anul 2013 și aprobată prin H.G. nr. 870/2013, stabilește politica și obiectivele strategice ale României în domeniul gestionării deșeurilor pentru perioada 2014-2020. Principalele obiective al PNGD sunt caracterizarea situației actuale în domeniu (cantități de deșeuri generate și gestionate, instalații existente), identificarea problemelor care cauzează un management ineficient a deșeurilor, stabilirea obiectivelor și țintelor pe baza prevederilor legale și a obiectelor strategice stabilite prin SNGD, precum și identificarea necesităților investiționale. Pentru caracterizarea situației existente au fost utilizate datele privind cantitățile de deșeuri generate și gestionare aferente perioadei 2010 - 2014, precum și date și informații privind instalațiile de gestionare a deșeurilor aferente anului 2016. Proiecția cantităților de deșeuri a fost realizată pentru perioada 2015 - 2025, iar planul de măsuri acoperă perioada 2018 - 2025. PNGD cuprinde următoarele secțiuni: ● Cadrul general (secțiunea I) - este prezentat cadrul general al planificării, legislația națională și europeană și politica națională privind deșeurile; ● Situația existentă (secțiunea II) - cuprinde datele socio-economice și date privind generarea și gestionarea deșeurilor pentru fiecare dintre fluxurile de deșeuri care fac obiectul planificării; ● Planificarea gestionării deșeurilor (secțiunea III) - sunt prezentate ipotezele privind planificarea, proiecția socio-economică și proiecția deșeurilor, analiza alternativelor de gestionare a deșeurilor municipale, descrierea alternativei selectate, măsuri de guvernanță privind gestionarea deșeurilor și planul de acțiune. Analiza alternativelor este prezentată doar pentru deșeurile municipale, fiind singurul flux de deșeuri pentru care în PNGD sunt stabilite tipul și capacitățile instalațiilor noi; ● Instrumente de politică a deșeurilor (secțiunea IV) - este prezentată situația actuală privind instrumentele de politică a deșeurilor, măsurile de îmbunătățire a eficacității acestora și sunt propuse noi instrumente; ● Programul național de prevenire a generării deșeurilor - PNPGD (secțiunea V) - sunt prezentate situația actuală privind prevenirea generării deșeurilor, prioritățile și direcțiile strategice, măsurile de prevenire a generării deșeurilor propuse și modalitățile de verificare a aplicării măsurilor; ● Indicatori de monitorizare (secțiunea VI) - este prezentat modul de monitorizare a măsurilor cuprinse în PNGD și PNPGD. Atât Planul Național de Gestionare a Deșeurilor, cât și Programul Național de Prevenire a Generării Deșeurilor (PNPGD) sunt elaborate în conformitate cu prevederile legale în vigoare, precum și cu ghidurile existente la nivel european ([WMP Guide 2012], [WPP Guide 2012]). Conform prevederilor legale în vigoare, PNGD și PPNPGD se evaluează cel puțin o dată la 6 ani și se revizuiesc, după caz, de către autoritatea publică centrală pentru protecția mediului, în baza raportului de monitorizare întocmit de Agenția Națională pentru Protecția Mediului. PNGD și PNPGD se monitorizează anual de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului.  +  Acoperirea geografică Procesul de planificare acoperă întreg teritoriul României. Deșeuri care fac obiectul PNGD Deșeurile care fac obiectul planificării sunt cele reglementate de Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, cu modificările și completările ulterioare, care a transpus Directiva nr. 2008/98/CE A Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive. Nu fac obiectul planificării: ● Efluenții gazoși emiși în atmosferă și dioxidul de carbon captat și transportat în scopul stocării geologice și stocat geologic potrivit prevederilor Directivei nr. 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon și de modificare a Directivei nr. 85/337/CEE a Consiliului, precum și a directivelor nr. 2000/60/CE, nr. 2001/80/CE, nr. 2004/35/CE, nr. 2006/12/CE, nr. 2008/1/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1.013/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului, cu modificările ulterioare, sau excluli din domeniul de aplicare al respectivei directive potrivit prevederilor art. 2 alin. (2) din aceasta; ● Solurile (in situ), inclusiv solurile contaminate neexcavate și clădiri legate permanent de sol; ● Solurile necontaminate și alte materiale geologice naturale excavate în timpul activităților de construcție, în cazul în care este cert că respectivul material va fi utilizat pentru construcții în starea sa naturală și pe locul de unde a fost excavat; ● Deșeurile radioactive; ● Explozibilii declasați; ● Materiile fecale, în cazul în care acestea nu intră sub incidența alin. (2) lit. b), paiele și alte materii vegetale nepericuloase folosite pentru producerea de energie din biomasă prin procese ori metode care nu dăunează mediului și nu pun în pericol sănătatea populației. ● Apele uzate; ● Subprodusele de origine animală, inclusiv produse transformate care intră sub incidența Regulamentului (CE) nr. 1.069/2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.774/2002 (Regulament privind subprodusele de origine animală), cu excepția produselor care urmează să fie incinerate, depozitate sau utilizate într-o instalație de tratare sau de producere a biogazului ori a compostului; ● Carcasele de la animalele care au decedat în orice alt mod decât prin sacrificare, inclusiv animale care au fost sacrificate pentru eradicarea unei epizootii și care sunt eliminate potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.774/2002, cu modificările ulterioare; ● Deșeurile rezultate în urma activităților de prospectare, extracție, tratare și stocare a resurselor minerale, precum și a exploatării carierelor, care intră sub incidența altor acte normative. Prin urmare, categoriile de deșeuri care fac obiectul PNGD sunt următoarele: ● Deșeuri municipale; ● Fluxuri speciale de deșeuri: deșeuri de ambalaje, deșeuri alimentare, deșeuri de echipamente electrice și electronice, deșeuri de baterii și acumulatori, vehicule scoase din uz, uleiuri uzate, deșeuri din construcții și desființări, nămoluri rezultate de la epurarea apelor uzate orășenești, deșeuri cu conținut de PBC, deșeuri de azbest; ● Deșeuri rezultate din activitățile unităților sanitare și din activități veterinare; ● Deșeuri industriale; ● Deșeuri din agricultură, silvicultură și pescuit.  +  Metodologia de elaborare a PNGD În procesul de elaborare a Planului Național de Gestionare a Deșeurilor au fost elaborate următoarele rapoarte: ● Raport analiză legislativă ● Raport analiză instituțională ● Raport de analiză a datelor existente și Raport de analiză a infrastructurii ● Raport privind obiectivele viitoare și modalitățile de realizare ● Raport de realizare alternative ● Plan cu infrastructura și model financiar ● Plan de acțiune. La începutul procesului de elaborare a PNGD au fost constituite două Grupuri de lucru, unul restrâns și unul extins. Din Grupul de lucru restrâns au făcut parte reprezentanți ai următoarelor instituții: ● Ministerul Mediului; ● Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Fondurilor Europene/Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice; ● JASPERS; ● Cancelaria Primului Ministru; ● S.C. FICHTNER ENVIRONMENT S.R.L./REC România S.R.L., consultantul care a elaborat PNGD. Din Grupul de lucru extins au făcut parte reprezentanți ai următoarelor instituții: ● Ministerul Mediului; ● Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și Fondurilor Europene/Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice; ● Agenția Națională pentru Protecția Mediului; ● Garda Națională de Mediu; ● Administrația Fondului pentru Mediu; ● Ministerul Economiei; ● Ministerul Sănătății; ● Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale; ● Uniunea Națională a Consiliilor Județene din România; ● Asociația Română pentru Managementul Deșeurilor; ● Institutul Național de Statistică/Comisia Națională de Prognoză; ● Federația Asociațiilor de Dezvoltare Intercomunitară; ● JASPERS, Joint Assistance to Support Projects in European Regions; ● Organizații neguvernamentale și organizații private din domeniul deșeurilor: Institutul pentru Politici Publice, Organizația Patronală și Profesională REMAT, Asociația Română pentru Ambalaje și Mediu, ECO-ROMÂNIA și Patronatul din Industria Cimentului și altor Produse Minerale pentru Construcții din România; ● S.C. FICHTNER ENVIRONMENT S.R.L./REC România S.R.L., consultantul care a elaborat PNGD. Fiecare raport elaborat a fost prezentat Grupurilor de lucru, observațiile și comentariile fiind analizate și integrate în varianta finală a documentelor. La realizarea raportului privind situația existentă în domeniul gestionării deșeurilor au fost consultate toate autoritățile locale și asociațiile de dezvoltare intercomunitară la nivel național. Rapoartele în variantă finală au fost diseminate către toți participanții Grupului de lucru.  +  Evaluarea Strategică de Mediu Planul Național de Gestionare a Deșeurilor a fost supus procedurii de evaluare strategică de mediu în conformitate cu prevederile H.G. nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe care transpune Directiva nr. 2001/42/CE (Directiva SEA). Procedura SEA a fost demarată odată cu transmiterea primei versiuni a PNGD. Această versiunea a fost publicată pe pagina web a Ministerului Mediului în data de 24.04.2017. În perioada aprilie - august 2017 publicul interesat a transmis comentariile privind prima versiune a PNGD. În această perioadă titularul planului, Ministerul Mediului, a luat decizia modificării primei versiuni a PNGD cu trei aspecte principale: ● Obiectivul de pregătire pentru reutilizare și reciclare a deșeurilor municipale - cu două ținte: ● în anul 2020 - 50% calculat cu Metoda 2 din Anexa I din Decizia nr. 2011/753/UE, asigurându-se respectarea prevederilor legale actuale; ● în anul 2025 - 50% calculat cu Metoda 4 din Anexa I din Decizia nr. 2011/753/UE, corelat cu prevederile propunerii de modificare a Directivei cadrul din Pachetul Economiei Circulare, publicat în decembrie 2015; ● Atingerea obiectivului de reducere a cantității de deșeuri biodegradabile municipale depozitate la 35% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995 în anul 2020, în conformitate cu derogarea obținută de la Comisia Europeană; ● Toate instalațiile noi de tratare a deșeurilor reziduale (instalații de tratare mecano- biologică cu biouscare și incinerator) vor fi instalații județene și nu regionale. Având în vedere comentariile primite de la public și membrii Grupului de lucru SEA, precum și decizia titularului planului de a schimba PNGD în ceea ce privește aspectele prezentate mai sus, a fost elaborată versiunea 2 a PNGD, transmisă în data de 04.09.2017. Versiunea 2 a PNGD a fost însoțită de prima versiune a Raportului de Mediu întocmit în cadru În data de 08.10.2017 a fost transmisă versiunea 2 a Raportului de mediu și versiunea 3 a PNGD. Această versiune cuprinde, pe lângă comentariile Grupului de lucru SEA, inclusiv ale titularului planului, două secțiuni noi Măsuri de guvernanță pentru gestionarea deșeurilor și Indicatori de monitorizare. În data de 20.10.2017 a fost transmisă versiunea 3 a Raportului de Mediu și versiunea 4 a PNGD, care cuprinde un nou set de comentarii ale Grupului de lucru SEA. În data de 8 decembrie 2017 a fost organizată Dezbaterea publică ocazie cu care au fost analizate și discutate cele două documente. Toate aspectele ridicate au fost clarificate în tipul consultării publicului iar unde a fost cazul acestea au fost integrate în forma finală a PNGD. În urma consultărilor Ministerul Mediului a eliberat Avizul de mediu nr. 46/14.12.2017.I.2. Problematica generală a gestionării deșeurilor Cadrul politicii și legislației europene privind deșeurile se trasează în contextul unor politici și programe comunitare mai ample, inclusiv Programul de acțiune pentru mediu 7, Foaia de parcurs către o Europă eficientă din punct de vedere energetic și Inițiativa privind materiile prime. Al 7-lea Programul de Acțiune pentru Mediu stabilește obiectivele prioritare în ceea ce privește politica UE în sectorul gestionării deșeurilor, respectiv: ● Reducerea cantităților de deșeuri generate ● Maximizarea reutilizării și reciclării ● Limitarea incinerării la materialele care nu sunt reciclabile ● Limitarea progresiva a depozitării la deșeuri care nu pot reciclate sau valorificate ● Asigurarea implementării depline a obiectivelor politicii privind deșeurile, în toate statele membre. Politica europeană și națională se bazează pe "ierarhia deșeurilor", care stabilește prioritățile în ceea ce privește gestionarea deșeurilor la nivel operațional: se încurajează în primul rând prevenirea sau reducerea cantităților de deșeuri generate și reducerea gradului de periculozitate al acestora, reutilizarea și abia apoi valorificarea deșeurilor prin reciclare, și alte operațiuni de valorificare, cum ar fi valorificarea energetică. Pe ultimul loc în ierarhie este eliminarea deșeurilor, care include depozitarea deșeurilor și incinerarea. De asemenea, tranziția către o economie circulară reprezintă o prioritate la nivelul statelor membre. În cadrul economiei circulare valoarea produselor, a materialelor și a resurselor este menținută în economie cât mai mult timp posibil iar generarea deșeurilor este redusă la minim. Transformarea deșeurilor în resurse este unul din elementele principale care stau la baza economiei circulare. În stabilirea direcțiilor strategice al PNGD se au în vedere prioritățile politicilor existente, unele dintre ele transpuse în legislația națională în vigoare.I.3. Legislația europeană privind deșeurile Principalele acte de reglementare la nivelul Uniunii Europene, în sectorul gestionării deșeurilor sunt: ● Legislația cadru a deșeurilor:– Directiva nr. 2008/98/CE privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (Directiva cadru privind deșeurile)– Regulamentul nr. 1013/2006 privind transferurile de deșeuri - aplicat ca atare în toate statele membre EU– Decizia nr. 2000/532/CE de înlocuire a Deciziei nr. 94/3/CE de stabilire a unei liste de deșeuri în temeiul articolului 1 litera (a) din Directiva nr. 75/442/CEE a Consiliului privind deșeurile și a Directive nr. 94/04/CE a Consiliului de stabilire a unei liste de deșeuri periculoase în temeiul articolului 1 alineatul (4) din Directiva nr. 91/689/CEE a Consiliului privind deșeurile periculoase și Decizia nr. 2014/955/UE de modificare a Deciziei nr. 2000/532/CE de stabilire a unei liste de deșeuri în temeiul Directivei nr. 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului - aplicate ca atare în toate statele membre EU ● Legislația europeană privind operațiile de tratare a deșeurilor:– Directiva nr. 1999/31/CEE privind depozitarea de deșeurilor– Directiva nr. 2010/75/UE privind emisiile industriale ● Legislația europeană privind fluxurile de deșeuri:– Directiva nr. 2006/66/CE privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori și de abrogare a Directivei nr. 91/157/CEE– Directiva nr. 2011/65/CE privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice– Directiva nr. 2012/19/UE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice– Directiva nr. 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz– Directiva nr. 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje– Directiva nr. 96/59/CE privind eliminarea bifenililor și trifenililor policlorurați privind eliminarea bifenililor policlorurați și a terfenililor policlorurați (PCB/TPC)– Directiva nr. 86/278/CEE privind protecția mediului și, în special, a solului, atunci când se utilizează nămoluri de epurare în agricultură– Directiva nr. 87/217/CEE privind prevenirea și reducerea poluării mediului cauzate de azbest.  +  Pachetul economiei circulare Comisia Europeană a adoptat în decembrie 2015, un pachet de măsuri ce au ca scop stimularea tranziției Europei către o economie circulară. Acest pachet de măsuri include propuneri de revizuire a legislației privind deșeurile, precum și un plan de acțiune aferent. Propunerile privind deșeurile stabilesc o viziune pe termen lung pentru minimizarea generării deșeurilor, creșterea reciclării din punct de vedere cantitativ și calitativ, prin reintroducerea în economie a deșeurilor sub forma materiilor prime secundare, reducând astfel utilizarea resurselor și prin reducerea eliminării prin depozitare. Directivele care vor fi revizuite ca urmare a adoptării pachetul economiei circulare sunt:Directiva nr. 2008/98/CE privind deșeurile și de abrogare a anumitor directiveDirectiva nr. 1999/31/CEE privind depozitarea deșeurilorDirectiva nr. 2006/66/CE privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori și de abrogare a Directivei nr. 91/157/CEEDirectiva nr. 2011/65/CE privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electroniceDirectiva nr. 2012/19/UE privind deșeurile de echipamente electrice și electroniceDirectiva nr. 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uzDirectiva nr. 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje Planul de acțiune privind economia circulară completează aceste propuneri stabilind măsuri ce au ca scop închiderea buclei economiei circulare și care vizează toate etapele ciclului de viață al unui produs: de la producție și consum, până la gestionarea deșeurilor și la piața materiilor prime secundare. Principalele propuneri de revizuire a cadrului legislativ cuprinse în Pachetul economiei circulare includ: ● Pregătirea pentru reutilizare și reciclarea a 65% din masa deșeurilor municipale până în 2030 (cu o țintă intermediară de 60% în anul 2025). Pentru realizarea acestui obiectiv, România poate beneficia de o perioadă suplimentară de cinci ani, cu condiția să se ia măsurile necesare pentru ca, până în 2025 și, respectiv, 2030, rata de pregătire pentru reutilizare și reciclarea deșeurilor municipale să crească la minimum 50% și 60% din greutate; ● Pregătirea pentru reutilizare și reciclarea a 65% din greutatea tuturor deșeurilor de ambalaje până în 2025 și minimum 75% până în 2030, (cu o țintă intermediară de 65% în anul 2025). De asemenea, sunt stabilite obiective minime privind pregătirea pentru reutilizare și reciclarea materialelor specifice conținute în deșeurile de ambalaje atât pentru anul 2025, cât și pentru anul 2030; ● Depozitarea a maxim 10% din deșeurile municipale până în anul 2030. România poate beneficia de o perioada suplimentara de cinci ani cu condiția să se ia măsurile necesare pentru a reduce până în 2030 cantitatea de deșeuri municipale depozitată la 20% din cantitatea totala de deșeuri generate; ● Interzicerea depozitării deșeurilor colectate separat; ● Promovarea instrumentelor economice pentru descurajarea depozitării; ● Definiții simplificate și îmbunătățite și metode pentru calculul țintelor de reciclare armonizate la nivelul UE; ● Promovarea reutilizării și stimularea simbiozei industriale; ● Stimulente economice pentru ca producătorii să pună pe piață produse mai ecologice și sprijinirea schemelor de reciclare și valorificare (de exemplu, pentru ambalaje, baterii, echipamente electrice și electronice, vehicule); ● Reducerea generării deșeurilor alimentare în producția primară, în prelucrare și procesare, în comerțul cu ridicata și amănuntul, în restaurante și servicii alimentare precum și în gospodării.I.4. Legislația națională privind deșeurile La nivel național, principalele acte de reglementare în sectorul gestionării deșeurilor sunt următoarele: ● Legislația cadru privind deșeurile:– Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor, republicată 2014, cu modificările și completările ulterioare– Legea nr. 6/1991 pentru aderarea României la Convenția Basel privind controlul transportului peste frontiere al deșeurilor periculoase și al eliminării acestora– H.G. nr. 788/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 privind transferul de deșeuri, cu modificările și completările ulterioare– H.G. nr. 1061/2008 privind transportul deșeurilor periculoase și nepericuloase pe teritoriul României ● Legislația privind tratarea deșeurilor:– H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor, cu modificările și completările ulterioare– Legea nr. 278/2013 privind emisiile industriale ● Legislația privind serviciile de salubrizare:– Legea nr. 51/2006 a serviciilor comunitare de utilități publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare– Legea nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităților, republicată, cu modificările și completările ulterioare ● Legislația privind fluxurile speciale de deșeuri:– Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje, cu modificările și completările ulterioare– Legea nr. 212/2015 privind modalitatea de gestionare a vehiculelor și a vehiculelor scoase din uz– O.U.G. nr. 5/02.04.2015 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice– H.G. nr. 1132/2008 privind regimul bateriilor și acumulatorilor și al deșeurilor de baterii și acumulatori, cu modificările și completările ulterioare– H.G. nr. 170/2004 privind gestionarea anvelopelor uzate– H.G. nr. 235/2007 privind gestionarea uleiurilor uzate– H.G. nr. 173/2000 pentru reglementare regimului special privind gestiunea și controlul bifenililor policlorurați și ale altor compuși similari, cu modificările și completările ulterioare– H.G. nr. 124/2003 privind prevenirea, reducerea și controlul poluării cu azbest, cu modificările și completările ulterioare– Ordinul nr. 344/2004 pentru aprobarea Normelor tehnice privind protecția mediului și în special a solurilor, când se utilizează nămolurile de epurare în agricultură ● Legislația privind deșeurile medicale– Ordinul nr. 1226/2012 pentru aprobarea Normelor tehnice privind gestionarea deșeurilor rezultate din activități medicale și a Metodologiei de culegere a datelor pentru baza națională de date privind deșeurile rezultate din activități medicale. Legislația națională transpune prevederile legislației comunitare în sectorul gestionării deșeurilor. Lista completă a legislației privind deșeurile, inclusiv legislația secundară, este prezentată în preambulul PNGD.I.5. Politica națională privind deșeurile Prioritățile României în ceea ce privește gestionarea și prevenirea deșeurilor, stabilite prin Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor (SNGD pentru perioada 2014-2020), revizuită în anul 2013 și aprobată prin H.G. nr. 870/2013 sunt următoarele: ● prioritizarea eforturilor în domeniul gestionării deșeurilor în linie cu ierarhia deșeurilor ● dezvoltarea de măsuri care să încurajeze prevenirea generării de deșeuri și reutilizarea, promovând utilizarea durabilă a resurselor; ● creșterea ratei de reciclare și îmbunătățirea calității materialelor reciclate, lucrând aproape cu sectorul de afaceri și cu unitățile și întreprinderile care valorifică deșeurile; ● promovarea valorificării deșeurilor din ambalaje, precum și a celorlalte categorii de deșeuri; ● reducerea impactului produs de carbonul generat de deșeuri; ● încurajarea producerii de energie din deșeuri pentru deșeurile care nu pot fi reciclate; ● organizarea bazei de date la nivel național și eficientizarea procesului de monitorizare; ● implementarea conceptului de "analiză a ciclului de viață" în politica de gestionare a deșeurilor. De asemenea, se dorește îmbunătățirea serviciilor către populație și sectorul de afaceri prin: ● încurajarea investițiilor verzi; ● susținerea inițiativelor care premiază și recompensează populația care reduce, reutilizează și reciclează deșeurile din gospodării; ● colaborarea cu autoritățile administrației publice locale pentru creșterea eficienței și calității deșeurilor colectate, făcându-le mai ușor de reciclat; ● colaborarea cu autoritățile administrației publice locale și sectorul de afaceri pentru îmbunătățirea sistemelor de colectare a deșeurilor. Pe lângă obiectivele strategice, actele de reglementare în vigoare din sectorul gestionării deșeurilor includ obiective și ținte.  +  Tabel I-1: Principalele obiective din sectorul gestionării deșeurile prevăzute în legislație
    Act reglementare   Obiectiv   Termen
    Legea nr. 211/2011                   Autoritățile administrației publice locale au obligația să asigure colectarea separată pentru cel puțin următoarele tipuri de deșeuri: hârtie, metal, plastic și sticlă.    Permanent
    Producătorii de deșeuri și autoritățile administrației publice locale au obligația să atingă: ● un nivel de pregătire pentru reutilizare și reciclare de minimum 50% din masa totală a cantităților de deșeuri, cum ar fi hârtie, metal, plastic și sticlă provenind din deșeurile menajere și, după caz, provenind din alte surse, în măsura în care aceste fluxuri de deșeuri sunt similare deșeurilor care provin din deșeurile menajere ● un nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare și alte operațiuni de valorificare materială, inclusiv operațiuni de umplere rambleiere care utilizează deșeuri pentru a înlocui alte materiale, de minimum 70% din masa cantităților de deșeuri nepericuloase provenite din activități de construcție și demolări  2020            2020
    H.G. nr. 349/2005            Reducerea cantității de deșeuri biodegradabile municipale depozitate la 35% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995  Derogare pentru 2020
    Sistarea activității de depozitare a tuturor depozitelor neconforme municipale (conform listei din Anexa 5 a hotărârii)   Iulie 2017
    Depozitarea deșeurilor este permisă numai dacă deșeurile sunt supuse în prealabil unor operații de tratare fezabile tehnic și care contribuie la îndeplinirea obiectivelor stabilite în hotărâre    Permanent
    Legea nr. 249/2015              Valorificarea sau incinerarea în instalații de incinerare cuvalorificare de energie a minimum 60% din greutatea deșeurilor de ambalaje   Anual
    Reciclarea a minimum 55% din greutatea totală a materialelorde ambalaj conținute în deșeurile de ambalaje, cu realizareavalorilor minime pentru reciclarea fiecărui tip de material conținut în deșeurile de ambalaje: ● 60% din greutate pentru sticlă; ● 60% din greutate pentru hârtie/carton; ● 50% din greutate pentru metal; ● 15% din greutate pentru lemn; ● 22,5% din greutate pentru plastic, considerându-se numai materialul reciclat sub formă de plastic.          Anual
    OUG nr. 5/2015                                      Producătorii de EEE au obligația de a asigura o rată de colectare de minim 45%  2017-2020
    Producătorii de EEE au obligația de a asigura o rată de colectare de minim 65% Începând cu 2021
    Producătorii de EEE sunt obligați să se asigure că pentru toate DEEE colectate separat se îndeplinesc următoarele obiectivele minime pentru DEEE incluse în Anexa 1:  Până la 14 august 2018
    Valorificare: ● 85% pentru DEEE incluse în categoria 1 sau 10 ● 80% pentru DEEE incluse în categoria 3 sau 4 ● 75% pentru DEEE incluse în categoriile 2,5-8 sau 9     
    Pregătire pentru reutilizare și reciclare pentru DEEE incluse în categoria: ● 80% pentru DEEE incluse în categoria 1 sau 10 ● 70% pentru DEEE incluse în categoria 3 sau 4 ● 55% pentru DEEE incluse în categoriile 2,5-8 sau 9      
    Reciclarea a 80% din lămpile cu descărcare în gaze  
    Producătorii de EEE sunt obligați să se asigure că pentru toate DEEE colectate separat se îndeplinesc următoarele obiectivele minime pentru DEEE incluse în Anexa 2: Începând cu 15 august 2018
    Valorificare: ● 85% pentru DEEE incluse în categoria 1 sau 4 ● 80% pentru DEEE incluse în categoria 2 ● 75% pentru DEEE incluse în categoria 5 sau 6     
    Pregătire pentru reutilizare și reciclare: ● 80% pentru DEEE incluse în categoria 1 sau 4 ● 70% pentru DEEE incluse în categoria 2 ● 55% pentru DEEE incluse în categoria 5 sau 6     
    ● Reciclarea a 80% din DEEE incluse în categoria 3  
    H.G. nr. 1132/2008  Colectarea a minim 45% din deșeurile de baterii și acumulatori portabili  Anual
    Legea nr. 212/2015        Operatorii economici autorizați să desfășoare activități de tratare a vehiculelor scoase din uz sunt obligați să asigure, pentru toate vehiculele scoase din uz preluate în vederea tratării, realizarea următoarelor obiective: ● reutilizarea și valorificarea a cel puțin 95% din masa medie pe vehicul și an; ● reutilizarea și reciclarea a cel puțin 85% din masa medie pe vehicul și an.        Anual
    H.G. nr. 170/2004       Persoanele juridice care introduc pe piață anvelope noi și/ sau anvelope uzate destinate reutilizării sunt obligate: a) să colecteze anvelopele uzate, în limita cantităților introduse de ele pe piață în anul precedent; b) să reutilizeze, să refolosească ca atare, să reșapeze, sărecicleze și/sau să valorifice termoenergetic întreaga cantitate de anvelope uzate colectată.       Anual
    Sursa: Legislația națională
     +  Autorități competente Autoritatea competentă de decizie și control în domeniul gestionării deșeurilor este Ministerul Mediului (MM). Conform prevederilor legale, Ministerul Mediului realizează politica națională în domeniul gestionării deșeurilor, îndeplinind rolul de autoritate de stat, de sinteza, coordonare și control, direct sau prin organisme tehnice specializate, autorități sau instituții publice aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea ministerului. Instituțiile aflate în coordonarea MM, cu atribuții în sectorul deșeurilor, sunt: ● Agenția Națională pentru Protecția Mediului (ANPM); ● Garda Națională de Mediu (GNM); ● Administrația Fondului pentru Mediu (AFM). Agenția Națională pentru Protecția Mediului are competențe în implementarea la nivel național a politicilor, strategiilor și a legislației în domeniul protecției mediului. ANPM are în subordine 42 agenții județene pentru protecția mediului. Funcțiile și atribuțiile ANPM sunt stabilite prin H.G. nr. 1000/2012 privind reorganizarea și funcționarea Agenției Naționale pentru Protecția Mediului și a instituțiilor publice aflate în subordinea acesteia. Garda Națională de Mediu este responsabilă de asigurarea controlului implementării politicii Guvernului de aplicare a legislației naționale armonizate cu cea comunitară în domeniul protecției mediului. GNM are atribuții în aplicarea politicii Guvernului în materia prevenirii, constatării și sancționării încălcării prevederilor legale privind protecția mediului, inclusiv a nerespectării reglementărilor prevăzute în legile specifice domeniului controlului poluării industriale și managementului riscului, substanțelor și preparatelor periculoase, biodiversității și ariilor naturale protejate, fondului de mediu și altor domenii prevăzute de legislația specifică în vigoare. Atribuțiile generale ale GNM, precum și atribuțiile specifice, inclusiv cele referitoare la controlul în domeniul gestiunii deșeurilor, sunt stabilite prin H.G. nr. 1005/2012 privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu cu modificările și completările ulterioare. Atribuțiile AFM sunt prezentate în O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu cu modificările și completările ulterioare. Alte autorități publice cu atribuții în domeniul gestionării deșeurilor sunt: Ministerul Sănătății, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Ministerul Muncii și Justiției Sociale, Ministerul Economiei, Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene, Ministerul Apărării Naționale, instituțiile de ordine publică și siguranță națională și autoritățile administrației publice locale.
    II. SITUAȚIA EXISTENTĂII.1. Surse de date utilizate și metodologia de analiză Pentru caracterizarea situației actuale au fost colectate și analizate date și informații pentru perioada 2010-2014. Astfel, anul 2014 reprezintă anul de referință pentru calculul prognozei de generare a deșeurilor.Principalele sursele de datele și informații pentru perioada 2010-2014 au fost următoarele: ● Instituții naționale cu rol în domeniul deșeurilor: Ministerul Mediului (MM), Agenția Națională pentru Protecția Mediului (ANPM), Garda Națională de Mediu (GNM), Administrația Fondului pentru Mediu (AFM), Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene (MDRAPFE), Autoritatea Națională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilități Publice (ANRSC), Ministerul Economiei (ME), Ministerul Sănătății (MS), Institutul Național de Sănătate Publică (ISP), Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR); ● Institutul Național de Statistică și Comisia Națională de Prognoza; ● EUROSTAT; ● JASPERS - proiecte derulate în domeniul deșeurilor [JASPERS 2012], [JASPERS 2013], [JASPERS 2016]; ● Informații furnizate de către consiliile județene și asociațiile de dezvoltare intercomunitară (ADI) care implementează proiecte privind sistemele de management integrat al deșeurilor (SMID), finanțate prin Programul Operațional Sectorial Mediu și Programul Operațional Infrastructura Mare, în cazul proiectelor fazate; ● Informații furnizate de către diferiți actori implicați în gestionarea deșeurilor: CIROM - Patronatul din industria cimentului și altor produse minerale pentru construcții din România, ROMPAP - Patronatul Industriei de Celuloză și Hârtie, operatori de salubrizare, operatori ai instalațiilor de gestionare a deșeurilor, reciclatori; ● Vizite în teren și discuții cu actorii implicați în gestionarea deșeurilor, realizate în perioada septembrie - octombrie 2016 în județele Bistrița Năsăud, Vaslui, Neamț și Dolj.II.2. Date socio-economiceII.2.1. Date demografice La 31 decembrie 2014 teritoriul României era organizat în 42 județe (incluzând Municipiul București), în care existau 320 municipii și orașe și 2861 comune. Din cele 320 municipii și orașe existente la nivel național, 103 sunt municipii, iar în cele 2.861 comune există 12.957 sate. În octombrie 2011 a avut loc Recensământul populației și locuințelor. Rezultatele acestuia, date publicității în 2013, arată o scădere a populației rezidente cu 1.559.333 persoane în perioada dintre cele două recensăminte, respectiv de la 21.680.974 persoane în 2002 la 20.121.641 persoane în 2011. Aceasta înseamnă o scădere cu 7,2% pe întreaga perioadă, adică un declin mediu de 0,8% pe an. Dintre cauzele acestui declin al populației, 24,8% reprezintă sporul natural negativ, iar 75,2% reprezintă migrația internațională. Cele mai mari reduceri ale populației stabile, de peste 15%, s-au înregistrat în județele Tulcea și Neamț. Scăderi semnificative, de peste 12%, au avut loc în cea mai mare parte a județelor din Moldova - Vaslui, Bacău, Vrancea - dar și în Brăila, Galați, Hunedoara, Mehedinți și Teleorman. În Municipiul București populația stabilă a scăzut cu 2,2% față de precedentul recensământ. Ilfovul reprezintă singurul județ în care s-a înregistrat o creștere semnificativă a populației stabile (cu 29,5%), unul dintre motivele principale reprezentându-l migrația populației dinspre Municipiul București înspre localitățile limitrofe acestuia din cadrul județului Ilfov. Și județul Timiș a înregistrat o creștere față de 2002, dar nesemnificativă (0,8%). Față de 2002 a crescut ușor ponderea populației din mediul urban, tendință care se păstrează și în perioada 2011 - 2014, deși soldul net al migrației interne urban-rural este negativ pentru mediul urban. Se păstrează tendința de ușoară migrație dinspre mediul urban către mediul rural, pe fondul unui urban preponderent (54%). Tabelul următor prezintă evoluția populației rezidente a României în perioada 2010-2014, pe medii de rezidență.  +  Tabel II-1: Evoluția populației României în perioada 2010 - 2014
    Populație rezidentă    U.M.   Anii
    2010 2011 2012 2013 2014
    TOTAL pers. 20.294.683 20.199.059 20.095.996 20.020.074 19.947.311
    Urban pers. 10.942.040 10.902.302 10.853.728 10.790.541 10.749.003
    Pondere % 53,92 53,97 54,01 53,90 53,89
    Rural pers. 9.352.643 9.296.757 9.242.268 9.229.533 9.198.308
    Pondere % 46,08 46,03 45,99 46,10 46,11
    Sursa: [INS Tempo 2016]
    Densitatea populației era în 2014 de 83,4 locuitori/kmp, față de 84,4 loc./kmp anunțați la recensământul din 2011. Densitatea medie în UE-28 este de 116,7 loc./kmp. Densitatea cea mai mare a populației se regăsește în București și în județele care conțin polii naționali de creștere economică a României*1), respectiv Iași, Constanța, Ploiești, Craiova, Timișoara, Cluj-Napoca, Brașov. Notă
    *1) Definiți în articolul 1 al Hotărârii de guvern nr. 998 din 27 august 2008 pentru desemnarea polilor naționali de creștere în care se realizează cu prioritate investiții din programele cu finanțare comunitară și națională
    Un alt element ce are influență asupra managementului deșeurilor îl reprezintă numărul persoanelor dintr-o gospodărie, element ce este prezentat în tabelul următor.  +  Tabel II-2: Numărul mediu de persoane per gospodărie
    Număr persoane/ gospodărie (recensământ 2011) ROMÂNIA      Regiunea Nord Est     Regiunea Sud Est     Regiunea Sud Muntenia    Regiunea Sud Vest Oltenia    Regiunea Vest     Regiunea Nord Vest     Regiunea Centru     Regiunea București - Ilfov   
    Media 2,67 2,68 2,65 2,76 2,70 2,63 2,71 2,68 3,05
    Mediul urban 2,54 2,52 2,54 2,65 2,70 2,46 2,57 2,57 3,00
    Mediul rural 2,83 2,8 2,79 2,84 2,71 2,95 2,88 2,88 3,09
    Sursa: [INS Tempo 2016]
    Scăderea constantă a populației este un fenomen de care trebuie să se țină cont la planificarea și dimensionarea investițiilor, mai ales că această scădere este semnificativă (un declin mediu de 0,8% pe an). Un alt element ce atrage ce atrage costuri mai mari în ceea ce privește managementul deșeurilor este densitatea relativ redusă a populației (83,4 loc/kmp, față de media europeană de 116,7 loc/kmp), urbanizarea (în jur de 54%) și numărul redus al persoanelor dintr-o gospodărie (2,67).
    II.2.2. Date economice Începând cu anul 2011, România a început să își revină după criza economică, cunoscând o creștere economică ușoară, care, după 2013 a devenit din ce în ce mai robustă. Astfel anul 2015 devine al cincilea an cu creștere economică pozitivă și în care a fost recuperată scăderea din anii 2009 și 2010. Creșterea s-a realizat pe seama consumului privat, pe fondul creșterii veniturilor și a scăderii inflației și a ratei dobânzilor. După o producție agricolă puternică în anul 2013, activitatea economică s-a sprijinit, în 2014, pe o producție industrială robustă. Investițiile au rămas la nivel scăzut. Conform [INS Breviar 2016], inflația a scăzut în ultimii ani, atingând niveluri minime istorice în 2015. Rata medie anuală a inflației s-a aflat pe o traiectorie descendentă începând din 2013, ca urmare a recoltelor îmbelșugate (în 2013 și în 2014), a scăderii prețurilor petrolului la nivel mondial și a unor reduceri consecutive ale cotelor de TVA pentru diferite categorii de produse și servicii. Ajutate de avansul recent al activității economice, condițiile de pe piața muncii s-au îmbunătățit, iar rata șomajului s-a diminuat până la 5,4 la sută în 2014. Rata scăzută a șomajului trebuie să fie privită în contextul scăderii continue a numărului de persoane în vârstă de muncă din cauza îmbătrânirii populației și a emigrației nete. În ciuda creșterii ocupării forței de muncă, în special în sectoarele cu o mare valoare adăugată, persistă probleme structurale pe piața forței de muncă. Rata ocupării forței de muncă a crescut în ultimii ani, însă aceasta este mai mică decât media UE. Piața forței de muncă și provocările sociale sunt interconectate și există mari decalaje între zonele rurale și cele urbane. România se confruntă cu riscuri foarte ridicate de sărăcie, de excluziune socială*2) și de inegalități în materie de venituri. Toți acești factori frânează potențialul de creștere al economiei. Notă
    *2) "Excluziunea socială se referă la factorii multipli și schimbători care au ca efect excluderea oamenilor de la participarea la interacțiunile sociale normale, practicile și drepturile societății moderne. Sărăcia este unul dintre cei mai evidenți factori de acest tip, însă excluziunea socială se referă de asemenea la drepturi deservite inadecvat de locuire, educație, sănătate și acces la servicii. Excluziunea socială afectează indivizi și grupuri, în special în funcție de mediile de rezidență (rural/urban) atunci când apar forme de discriminare ți segregare; excluziunea socială evidențiază deficitele infrastructurii sociale și riscul creării și consolidării unei societăți scindate, cu două fețe" (Comisia Comunităților Europene, 1993: 1), Strategia națională privind incluziunea socială și reducerea sărăciei, 2015-2020, Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Socială și Persoanelor Vârstnice
    Zonele rurale se confruntă cu provocări specifice, cum ar fi utilizarea deficitară a capitalului uman și existența unor "insule" de sărăcie și de excluziune socială adânc înrădăcinate. Agricultura, care este ocupația tipică în zonele rurale, reprezintă 29% din totalul locurilor de muncă din România, însă numai 5% din PIB. O mare parte din forța de muncă rurală lucrează în agricultura de subzistență sau de semisubzistență, asociată cu munca informală sau cu munca familială neremunerată, cu o productivitate scăzută și cu sărăcia. Zonele rurale se confruntă cu o multitudine de dificultăți legate de educație, sănătate, incluziune socială, infrastructura de bază, diversificarea locurilor de muncă, emigrație și îmbătrânirea populației.  +  Tabel II-3: Evoluția principalilor indicatori socio-economici în România, 2010-2014
      Indicatorul    U. M.   Anii
    2010 2011 2012 2013 2014
    Rata inflației (pentru leu) % 6,09 5,79 3,33 3,98 1,07
    Cursul mediu de schimb lei/euro lei/euro 4,2099 4,2379 4,4560 4,4190 4,4446
    PIB (prețuri curente) mld. lei 552,6 557,3 596,7 637,6 667,6
    Creșterea reală PIB (față de anul anterior)   %   (1,6)   2,3   0,6   3,4   3,0
    PIB/capita euro/pers. 6.468 6.510 6.663 7.207 7.543
    Rata șomajului înregistrată % 7,8 5,2 5,4 5,7 5,4
    Câștigul salarial mediu net lunar lei/salariat 1.391 1.444 1.507 1.579 1.697
    Creșterea câștigului salarial mediu net lunar (față de anul anterior)    %    4,0    3,8    4,4    4,8    7,5
    Creșterea reală a câștigului salarial mediu net lunar (față de anul anterior)    %    (1,5)    (1,9)    1,0    0,8    6,4
    Sursa: INS, 2016
    II.2.3. Veniturile și cheltuielile populației În anul 2014, veniturile totale, în termeni nominali, au fost de 2.500,7 lei lunar pe gospodărie și de 937,7 lei pe persoană. Veniturile bănești, au reprezentat, și în acest an, principala sursă de formare a veniturilor totale, 2.104,3 lei lunar pe gospodărie și, respectiv, de 789,0 lei pe persoană. Diferențe de nivel și, mai ales, de structură între veniturile gospodăriilor s-au înregistrat și în funcție de mediul de rezidență. În anul 2014, veniturile medii pe o gospodărie din mediul urban au fost cu 30,0% mai mari decât ale gospodăriilor din mediul rural. În mediul urban, veniturile gospodăriilor au provenit în proporție de 63,6% din salarii, 23,0% din prestații sociale, veniturile în natură reprezentând 7,4% din total. În mediul rural, principala sursă a veniturilor gospodăriilor a reprezentat-o producția agricolă, care a asigurat 36,9% din totalul veniturilor. Cea mai mare parte a acestora a fost format de contravaloarea consumului de produse agroalimentare din resurse proprii (28,7% din totalul veniturilor), veniturile bănești din agricultură asigurând numai 8,2% din totalul veniturilor gospodăriilor din mediul rural. O contribuție importantă la formarea veniturilor gospodăriilor rurale a revenit și veniturilor salariale (30,3%) și celor din prestații sociale (25,0%). În ceea ce privește diferențierea veniturilor pe regiuni, se poate remarca faptul că, cele mai mari venituri medii lunare s-au înregistrat în regiunea București-Ilfov (3.420,2 lei pe gospodărie), iar cele mai scăzute în Nord-Est (2.122,6 lei pe gospodărie).  +  Tabel II-4: Evoluția venitului total lunar pe gospodărie, 2010-2014
                            Lei/lună și gospodărie                               
    2010 2011 2012 2013 2014
    ROMÂNIA 2.304,28 2.417,26 2.475,04 2.559,05 2.500,72
    Regiunea NE 2.047,40 2.174,58 2.256,72 2.303,47 2.122,56
    Regiunea Sud Est 2.029,69 2.178,77 2.170,37 2.206,90 2.138,82
    Regiunea Sud Muntenia 2.369,21 2.337,56 2.434,89 2.431,04 2.442,60
    Regiunea Sud Vest Oltenia 2.134,13 2.159,54 2.251,56 2.363,22 2.285,38
    Regiunea Vest 2.344,64 2.541,90 2.733,13 2.702,69 2.587,56
    Regiunea NV 2.307,85 2.511,94 2.523,17 2.609,73 2.641,90
    Regiunea Centru 2.298,97 2.478,45 2.504,25 2.740,38 2.522,63
    Regiunea București-Ilfov 3.039,82 3.121,55 3.113,15 3.327,46 3.420,17
    Sursa: INS, 2016]
    Veniturile prezentate în tabel sunt venituri totale brut. Nivelul și structura veniturilor unei gospodării sunt determinate de numărul persoanelor aducătoare de venit, în special de numărul persoanelor ocupate și de tipul de activitate pe care acestea o desfășoară. Și, evident, nivelul veniturilor gospodăriei depinde de poziția pe care membrii săi activi o dețin în ierarhia veniturilor corespunzătoare tipului de activitate desfășurată, adică de nivelul salariilor, al veniturilor din agricultură sau al celor realizate din activități neagricole independente. Aceasta determină diferențe sensibile între veniturile categoriilor de gospodării analizate. Astfel, dacă se au în vedere veniturile medii ale gospodăriilor grupate după statutul ocupațional al capului gospodăriei se poate constata că cele mai mari venituri (3421,0 lei lunar) le-au realizat gospodăriile de salariați (cu 36,8% mai mari decât cele medii pe ansamblul gospodăriilor), iar cele mai mici (1717,1 lei lunar) gospodăriile de șomeri (cu 31,3% mai mici decât cele medii). Raportul dintre veniturile medii ale celor două categorii de gospodării a fost de 2,0:1. La gospodăriile de agricultori acestea au reprezentat 82,4% din nivelul mediu, la gospodăriile de lucrători pe cont propriu în activități neagricole independente 79,7%, iar la cele de pensionari 78,5%. Nivelul pe persoană al veniturilor este puternic influențat de numărul membrilor gospodăriei, în special de numărul copiilor aflați în întreținerea gospodăriei, de raportul de dependență economică aferent fiecărei gospodării. Veniturile ce revin în medie pe o persoană - indicator asociat abordării veniturilor din perspectiva nivelului de trai - arată o diferențiere a veniturilor pe categorii de gospodării într-o anumită măsură modificată față de cea relevată de veniturile ce revin în medie pe o gospodărie.  +  Tabel II-5: Evoluția venitului lunar pe persoană, 2011-2014
        Lei/lună și persoană
    2011 2012 2013 2014
    ROMÂNIA 839,53 861,15 895,85 937,65
    Regiunea Nord Est 727,86 757,22 777,28 791,72
    Regiunea Sud Est 756,98 756,13 774,63 816,48
    Regiunea Sud Muntenia 800,67 835,46 839,66 896,02
    Regiunea Sud Vest Oltenia 741,24 775,03 819,75 860,65
    Regiunea Vest 900,97 970,75 966,23 976,30
    Regiunea Nord Vest 861,74 876,74 902,94 967,21
    Regiunea Centru 864,02 875,36 964,22 934,06
    Regiunea București-Ilfov 1.175,43 1.168,31 1.251,70 1.343,36
    Sursa: INS, 2016
    Conform [INS Nivel de trai 2016], analiza nivelului mediu al veniturilor pe decile în anul 2014 evidențiază un decalaj de 1: 3,8 între veniturile medii pe o gospodărie din prima decilă (care cuprinde gospodăriile cu cele mai mici venituri pe persoană) și veniturile medii pe o gospodărie din ultima decilă (format din gospodăriile cu veniturile cele mai mari). Raportul dintre veniturile ce revin în medie pe o persoană din gospodăriile care formează prima și ultima decilă a fost de 1: 7,6. Gospodăriile din prima decilă beneficiază de 5,18% din veniturile totale ale tuturor gospodăriilor, iar cele din a zecea decilă beneficiază de 19,70% din totalul veniturilor. Astfel, populația care aparține gospodăriilor din decila superioară - reprezentând 7,65% din totalul populației - deține mai multe venituri decât populația care aparține gospodăriilor din primele trei decile - reprezentând 36,65% din totalul populației - și beneficiază de 18,36% din totalul veniturilor.  +  Tabel II-6: Distribuția veniturilor totale ale populației pe decile de venit
    Decila       Venituri medii lunare Raport față de decila 1 Pondere (%) în total  
    Lei pe o gosp.   Lei pe o pers.   Venituri medii pe o gosp. Venituri medii pe o pers.    Gosp.    Pers. Venituri medii pe o gosp.
    D 1 1,295.5 318.3 1.00 1.00 10 15.26 5.18
    D 2 1,556.4 529.2 1.20 1.66 10 11.03 6.22
    D 3 1,741.3 629.9 1.34 1.98 10 10.36 6.96
    D 4 1,944.8 728.4 1.50 2.29 10 10.01 7.78
    D 5 1,981.8 826.0 1.53 2.59 10 9.00 7.93
    D 6 2,370.8 937.0 1.83 2.94 10 9.49 9.48
    D 7 2,617.0 1,060.7 2.02 3.33 10 9.24 10.47
    D 8 3,053.0 1,233.5 2.36 3.87 10 9.28 12.21
    D 9 3,517.4 1,520.3 2.72 4.78 10 8.68 14.07
    D 10 4,927.6 2,415.4 3.80 7.59 10 7.65 19.70
    Total gospodării   2,500.7   937.7   1.93   2.95   100   100.00   100.00
    Sursa: INS, 2016
    În ciuda unui ușor declin după anul 2008, România avea, în anul 2013, a doua cea mai mare rată a riscului de sărăcie sau excluziune socială, anume 40,4%, aproape dublu față de media Uniunii Europene. În ceea ce privește dezvoltarea economică și socială, România, deși cunoaște o creștere economică constantă, este caracterizată prin decalaje mari între zonele rurale și zonele urbane. Acestea se reflectă și în veniturile populației. Astfel, în zonele rurale, există riscuri ridicate de sărăcie și excluziune socială. Dezvoltarea economică și veniturile populației sunt doi din factorii cu importanță majoră în planificarea managementului deșeurilor, fiind utilizați în determinarea pragului de suportabilitate al cheltuielilor aferente serviciului de salubrizare.
    II.3. Deșeuri municipaleII.3.1. Generarea deșeurilor municipale În conformitate cu legislația în vigoare, toți operatorii de salubritate și ceilalți operatori economici autorizați pentru colectarea anumitor tipuri de deșeuri de la populație, precum și operatorii instalațiilor de gestionare a deșeurilor raportează anual datele privind gestionarea deșeurilor agențiilor locale pentru protecția mediului, în baza unor chestionare stabilite la nivel național. Raportările se constituie în baza de date națională privind gestionarea deșeurilor. În tabelul de mai jos sunt prezentate cantitățile de deșeuri municipale generate în România în perioada 2010-2014, atât cantitățile totale, cât și cantitățile pe fiecare categorie în parte.  +  Tabel II-7: Generarea deșeurilor municipale, 2010-2014
    Tipuri de deșeuri municipale   Cantitatea de deșeuri municipale (tone/an)
    2010 2011 2012 2013 2014
    Deșeuri menajere colectate în amestec și separat    3.367.325    2.955.517    2.654.525    2.817.947    2.900.695
    Deșeuri similare colectate în amestec și separat    1.176.870    917.794    852.591    874.591    902.144
    Deșeuri din grădini și parcuri   123.514   100.700   95.223   97.204   70.134
    Deșeuri din piețe 81.773 90.024 71.270 61.330 54.170
    Deșeuri stradale 343.550 294.478 313.823 391.168 340.948
    Deșeuri menajere generateși necolectate   1.250.112   857.650   1.056.687   828.564   687.985
    Total deșeuri municipale generate   6.343.144   5.216.162   5.044.121   5.070.805   4.956.075
    Sursa: ANPM
    Așa cum se observă și din figura de mai jos, structura deșeurilor municipale este relativ aceeași în perioada analizată. Astfel, din total deșeuri municipale, 72-74% reprezintă deșeuri menajere, 17 - 18% deșeuri similare (generate de operatorii economici și instituții) și 9 - 11% sunt deșeuri din servicii publice.  +  Figura II-1: Structura deșeurilor municipale, 2010 - 2014 Sursa: ANPM În Figura II-2 este prezentată evoluția gradului de acoperire cu servicii de salubrizare separat în mediul urban și mediul rural și la nivel național. Se observă, în general, o creștere a acestuia pe mediile de rezidență și la nivel național. Datele sunt raportate de către operatorii de salubrizare și sunt raportate la populația rezidentă.  +  Figura II-2: Gradul de acoperire cu servicii de salubrizare, 2010-2014 Sursa: ANPM În Figura II-3 este prezentată variația cantității totale de deșeuri municipale generate în perioada de analiză comparativ cu variația PIB.  +  Figura II-3: Deșeuri municipale generate și PIB în România, 2010 - 2014 Sursa: Pe baza datelor ANPM și INS Datele de mai sus arată o scădere a cantității de deșeuri municipale generată în perioada 2010-2014. Astfel, cea mai dramatică scădere a fost în anul 2011, cu 18% față de anul precedent. În 2012, cantitatea a mai scăzut doar cu 4%, urmând ca în 2013 să rămână aproape constantă iar în 2014 să scadă cu cca. 2%. Această continuă scădere este în contradicție cu evoluția PIB, care a înregistrat o creștere anuală relativ constantă, de 5- 7%. Acest lucru urmează a fi dovedit în perioada următoare, când întreaga cantitate de deșeuri municipale generată va fi colectată, iar cantitățile gestionate vor fi în întregime cântărite. Raportat la cantitatea totală de deșeuri generată la nivel național (excluzând categoria 01 - deșeuri rezultate de la exploatarea minieră și a carierelor și de la tratarea fizică și chimică a mineralelor), în anul 2014 deșeurile municipale reprezintă cca. 25%.*3) Notă
    *3) Estimare realizată pe baza datelor ANPM
    Pe baza datelor privind cantitățile de deșeuri municipale generate anual și a populației din anul respectiv se calculează indicatorii de generare a deșeurilor municipale.  +  Tabel II-8: Indicatori de generare deșeuri municipale în România și EU-27, 2010-2014
    Indicator generare deșeuri municipale   2010   2011   2012   2013   2014
    România (kg/loc și an)*) 313 259 251 254 249
    EU-28 (kg/loc și an)*) 503 496 485 477 474
    Notă
    *) EUROSTAT
    Indicatorii de generare a deșeurilor municipale în România sunt la jumătatea mediei europene. O posibilă explicație ar putea fi consumul mai redus bunuri (din cauza puterii de cumpărare mai mici) și faptul că populația din mediul rural are o pondere mare (cca. 55%). De asemenea, este posibilă o subestimare a cantităților de către operatorii de salubrizare din cauza faptului că în perioada de analiză, din numărul total de depozite în operare între 40-50% au fost depozite neconforme, ceea mai mare parte fără cântare. Datele din baza de date ANPM privind compoziția deșeurilor menajere și similare la nivel național sunt estimate pe baza raportărilor operatorilor de salubrizare.  +  Figura II-4: Compoziția deșeurilor menajere și similare colectate de operatorii de salubrizare, 2010-2014 Sursa: ANPM În ceea ce privește compoziție deșeurilor din parcuri și grădini, fracția predominantă este reprezentată de biodeșeuri - în perioada analizată procentul variază între 83,4% și 99,8% cu o medie de 93%. Restul până la 100% sunt alte deșeuri. Deșeurile din piețe cuprind în proporție de circa 70% biodeșeuri, restul fiind reprezentat în cea mai mare parte de deșeuri reciclabile (hârtie/carton, plastic, sticlă și într-o mai mică măsură metal). Deșeurile stradale conțin o cantitate mai mică de biodeșeuri (în medie 60%), restul fiind reprezentat în cea mai mare parte de deșeuri reciclabile (hârtie/carton, plastic, sticlă și într-o mai mică măsură metal).
    II.3.2. Gestionarea deșeurilor municipale Legea nr. 101/2006 privind salubrizare a localităților republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 101/2006) prevede că autoritățile publice locale au competențe exclusive în ceea ce privește înființarea, organizarea, gestionarea, coordonarea și atribuirea serviciului de salubrizare a localităților. Astfel, activitățile serviciului de salubrizare sunt prestate numai de către operatori licențiați. În figura de mai jos este prezentată schema actuală a gestionării deșeurilor municipale, cu actori implicați, responsabilități operaționale, financiare și de raportare, în conformitate cu prevederile legale actuale.  +  Figura II-5: Schema actuală a gestionării deșeurilor municipale Conform Legii nr. 101/2006, singurul responsabil cu gestionarea deșeurilor municipale este autoritatea publică locală, care poate delega operarea serviciilor de salubrizare numai operatorilor de salubrizare licențiați. Deșeurile municipale colectate de la generatori (casnici și non-casnici) sunt transportate la instalațiile de tratare/reciclare/valorificare și/sau la instalațiile de eliminare. Toate aceste instalații sunt operate numai de operatori autorizați din punct de vedere al protecției mediului, care raportează anual autorităților pentru protecția mediului datele privind cantitățile de deșeuri gestionate. Gestionarea efectivă a deșeurilor municipale se realizează prin operatorii de colectare și operatorii de tratare (instalații de sortare, instalații de compostare, instalații de tratare mecano-biologică, operatori economici care realizează reciclarea/valorificarea și operatorii depozitelor de deșeuri nepericuloase). La nivel național dețin licență ANRSC pentru activitățile de colectare, transport și depozitare a deșeurilor municipale (inclusiv prestarea serviciilor de curățenie stradală și deszăpezire) 421 operatori economici, din care 4 operatori economici sunt persoane juridice comunitare*4). Notă
    *4) http://www.anrsc.ro/documents/direcția_tehnica_licențe/evidenta_licențe_valabile/2016/evidenta%20licențe%20valabile%2012.08.2016.pdf, accesat august 2016
    Conform datelor ANPM rezultă că în perioada analizată ponderea cantității de deșeuri municipale colectate din deșeurile municipale generate variază între 80 și 86%. În perioada analizată cantitatea totală de deșeuri menajere și similare colectată separat a variat între 139 mii tone și 196 mii tone, ceea ce reprezintă între 3,2 și 5,3% din cantitatea totală de deșeuri municipale colectate.  +  Tabel II-9: Colectarea separată a deșeurilor menajere și similare de către operatorii de salubrizare
      2010 2011 2012 2013 2014
    Deșeuri colectate separatde operatorii de salubrizare (tone), din care:     145.207     139.524     184.517     196.649     171.311
    Hârtie și carton 32.201 37.880 43.579 46.316 50.042
    Plastic 26.757 31.395 48.452 39.573 46.638
    Metale 1.201 1.642 2.235 2.600 2.479
    Lemn 2.332 2.842 7.572 2.581 3.074
    Sticlă 11.716 7.652 23.716 19.402 13.197
    Voluminoase 23.322 14.388 26.214 49.794 28.274
    Textile 48 147 480 167 260
    Biodegradabil 32.922 30.688 31.545 30.952 20.934
    Alte deșeuri 14.707 12.890 724 5.264 6.415
    Sursa: ANPM
    Colectarea deșeurilor de ambalaje municipale de la populație poate fi realizată, pe lângă operatorii de salubrizare și de către alți colectori autorizați. Aceste cantități nu se regăsesc în datele din tabelul de mai sus. În ceea ce privește instalațiile de gestionare a deșeurilor municipale*5), la sfârșitul anului 2016, la nivel național existau: Notă
    *5) pe baza datelor ANPM și a informațiilor furnizate de către consiliile județene și asociațiile de dezvoltare intercomunitară în anul 2016
    ● 51 de stații de transfer; ● 101 facilități de sortare (care sortează atât deșeuri reciclabile colectate separat cât și deșeuri colectate în amestec) cu o capacitate totală de cca. 2.431.420 tone/an; ● 22 instalații de compostare cu o capacitate totală de cca. 180.000 tone/an; ● 4 instalații de tratare mecano-biologică cu o capacitate totală de cca. 270.000 tone/an*6); Notă
    *6) instalația TMB de la Costinești și cea de la Bârcea Mare funcționează de la mijlocul anului 2017
    ● 35 depozite conforme clasă b) cu o capacitate totală construită de cca. 48,1 milioane tone și o capacitate disponibilă (la sfârșitul anului 2014) de cca. 13 milioane tone; ● 15 depozite neconforme care au sistat activitatea în anul 2016 sau în anul 2017.
    Din cele 101 facilități de sortare existente, numai 93 sunt instalații de sortare propriu-zise (cu banda de sortare). Restul de 8 facilități (cu o capacitate totală de circa 150.000 tone/an) sunt amplasamente unde a fost autorizată sortarea deșeurilor din grămadă, de obicei ca o activitate secundară pe lângă activitatea principală autorizată (stocare temporară sau eliminarea deșeurilor în depozite neconforme). Cele 93 de instalații de sortare aflate în funcțiune au o capacitate totală de circa 2.281.420 tone/an, din care: ● 35 instalații sortează deșeuri reciclabile colectate separat, având o capacitate totală de circa 213.000 tone/an; ● 33 instalații sortează deșeuri municipale colectate în amestec, având o capacitate totală de circa 687.000 tone/an; ● 25 instalații sortează atât deșeuri reciclabile colectate separat cât și deșeuri municipale colectate în amestec, având o capacitate totală de circa 1.381.420 tone/an. Pe lângă cele 22 de instalații și platforme de compostare în funcțiune, prin proiectele SMID sunt în diverse grade de construire (unele finalizate) încă 18 instalații de compostare cu o capacitate totală de circa 199.500 tone/an. În plus, la nivel național există încă 5 instalații de compostare autorizate, care nu funcționează în prezent. Capacitate totală de compostare existentă la nivel național este de circa 380.000 tone/an, care reprezintă circa 10% raportat la cantitatea de deșeuri biodegradabile municipale generată în anul 2014. La sfârșitul anului 2017, la nivel național funcționează 4 instalații TMB (Chiajna/București, Ghizela/Timiș, Bârcea Mare/Hunedoara și Costinești/Constanța) cu o capacitate totală de circa 270.000 tone/an. Pe lângă cele patru instalații de tratare mecano-biologică aflate în operare (Chiajna/București și Costinești/Constanța - investiții private, respectiv Ghizela/Timiș, și Bârcea Mare/Hunedoara - investiții realizate prin proiecte SMID), prin proiectele SMID mai sunt în curs de construire (în unele cazuri chiar au fost finalizate) încă 15 instalații. Astfel, la nivel național este asigurată o capacitate totală de tratare mecano-biologică de 1.529.00 0 tone/an, ceea ce reprezintă 31% din cantitatea de deșeuri municipale generată în anul 2014. La sfârșitul anului 2016 existau în operare 35 depozite conforme cu o capacitate totală construită în operare de circa 48,1 milioane tone și o capacitate construită disponibilă la sfârșitul anului 2014 de circa 13 milioane tone. În plus, prin proiecte SMID a mai fost finanțată construirea a încă 19 depozite (a se vedea și secțiunea II.3.6). Reciclare/Valorificare Pe lângă operatorii menționați anterior, conform datelor ANPM, la data elaborării PNGD, la nivel național existau cca. 800 operatori economici autorizați pentru realizarea activităților de reciclare/valorificare materială (inclusiv pregătirea pentru reciclare/valorificare) a deșeurilor, inclusiv deșeuri municipale. În figura de mai jos este prezentată repartizarea celor cca. 800 de operatori economici pe județe. Se observă că există județe în care numărul operatorilor este foarte redus (ex. Călărași, Covasna, Dâmbovița, Gorj, Ialomița, Sălaj, Tulcea, Vaslui și municipiul București). Este probabil să existe omisiuni în raportare (ex. București).  +  Figura II-6: Operatori economici autorizați pentru tratare și valorificare deșeuri Sursa: Pe baza datelor ANPM Pentru reciclarea deșeurilor de plastic și metal, numărul operatorilor economici autorizați este foarte mare, asigurându-se o capacitate de reciclare de cca. 284.000 tone/an pentru deșeurile de plastic*7) (din care 134.000 tone/an pentru deșeurile de PET și 150.000 tone/an pentru alte deșeuri de mase plastice), respectiv 2.700.000 tone/an pentru deșeurile metalice (din care 2.500.000 tone/an pentru deșeurile feroase și 200.000 tone pe an pentru deșeurile neferoase). Notă
    *7) conform datelor puse la dispoziție de Ministerul Economiei
    În cazul deșeurilor de hârtie/carton, numărul de operatori economici care asigură reciclarea finală este semnificativ mai mic. Astfel, reciclarea deșeurilor de hârtie și carton este asigurată de următoarele fabrici de hârtie: ECOPAPER S.A. Zărnești, AMBRO S.A. Suceava, Vrancart S.A. Adjud, COMCEH S.A. Călărași, PETROCART S.A. Piatra Neamț, cu o capacitate totală de reciclare de 665.000 tone/an. Reciclarea deșeurilor de sticlă este asigurată de mai mulți operatori economici, principalii fiind S.C. STIROM S.A. București (35.000 tone/an), S.C. GreenGlass Recycling S.R.L. Popești Leordeni (110.00 tone/an) și S.C. TC ROM GLASS S.R.L. București (12.000 tone/an cu posibilități de extindere la 24.000 tone/an). S.C. STIROM S.A. București este producător de articole de sticlă, fiind astfel reciclator final. Capacitatea de reciclare este utilizată atât pentru deșeurile proprii de producție, cât și pentru alte tipuri de deșeuri de sticlă preluate de terți. Ceilalți doi operatori realizează operația de tratare în vederea reciclării finale. De menționat că, începând cu luna iunie 2014, SRAC a certificat*8) faptul că S.C. GreenGlass Recylcing S.R.L. are implementat un sistem de management al calității conform condițiilor Regulamentului UE nr. 1179/2012 din 10.12.2012 de stabilire a criteriilor de determinare a condițiilor în care cioburile de sticlă încetează să mai fie deșeuri în temeiul art. 6 al Directivei nr. 2008/98/CE privind deșeurile. Notă
    *8) Certificat nr. 2 din 02.06.2014 actualizat în 22.04.2015
    Reciclarea deșeurilor de hârtie și carton, plastic și sticlă se realizează și prin export în alte țări. În ceea ce privește valorificarea energetică a deșeurilor, conform datelor transmise de ANPM, la nivel național există 7 fabrici de ciment autorizate pentru coincinerarea deșeurilor, inclusiv a deșeurilor municipale. Acestea aparțin CRH România, Heidelberg Cement România și Holcim România (vezi figura de mai jos). Capacitatea totală de procesare existentă la nivelul anului 2016 este de cca. 1,1 milioane tone. Principalele tipuri de deșeuri care pot fi coincinerate sunt deșeuri municipale sortate, SRF, RDF, anvelope uzate, uleiuri, deșeuri uleioase și deșeuri industriale periculoase și nepericuloase.  +  Figura II-7: Fabrici de ciment autorizate pentru coincinerarea deșeurilor Sursa: Pe baza informațiilor CIROM În tabelul de mai jos sunt prezentate datele privind gestionarea deșeurilor municipale, pentru perioada 2010-2014.  +  Tabel II-10: Gestionarea deșeurilor municipale, 2010-2014
        Anul
    2010 2011 2012 2013 2014
    Deșeuri municipale generate (tone/an)   6.343.144   5.216.162   5.044.121   5.070.805   4.956.075
    Deșeuri municipale tratate- total (tone/an)*)   6.031.780   5.190.462   4.553.761   4.889.200   4.947.536
    Valorificare (tone/an) 1.218.190 1.104.678 1.029.334 951.650 1.041.812
    Reciclare materială, R2, R4- R11 (tone/an)   161.630   173.445   165.369   215.316   256.066
    Compostare, R3 (tone/an) 649.538 436.117 579.914 454.761 391.470
    Coincinerare, R1 (tone/an) 20.679 46.570 88.776 97.368 132.601
    Alte operații de valorificare, R12, R13 (tone/an)    386.342    448.546    195.275    184.206    261.675
    Eliminare (tone/an) 4.813.590 4.085.784 3.524.427 3.937.551 3.905.725
    Depozitare, D1-D7, D12 (tone/an)   4.812.668   4.057.034   3.426.647   3.502.513   3.557.627
    Alte metode de eliminare, D13, D14, D15 (tone/an)   922   28.750   97.780   435.038   348.098
    Incinerare, D10 (tone/an) 0 0 0 0 0
    Rată reciclare (%)**) 12,79 11,69 14,78 13,21 13,07
    Sursa: ANPM Notă
    *) Diferența între cantitatea totală de deșeuri municipale generată și cantitatea totala de deșeuri
    municipale tratată provine din stocurile la sfârșit de an și din pierderile care au loc pe parcursul
    proceselor de tratare intermediară. **) Rata de reciclare este estimată utilizând Metoda 4 de calcul din Decizia Comisiei nr. 2011/753/UE
    Conform datelor ANPM, în anul 2014, rata de reciclare materială a fost de circa 5%, iar rata de compostare de circa 8%. Dat fiind faptul ca în acest an în instalațiile de compostare autorizate au fost tratate circa 40.000 tone de deșeuri municipale (a se vedea secțiunea II.3.8), este posibil ca întreaga cantitate de deșeuri estimată ca fiind compostată să fie supraestimată.
    II.3.3. Generarea și gestionarea deșeurilor biodegradabile municipale În conformitate cu prevederile H.G. nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor, deșeurile biodegradabile sunt definite ca deșeurile care suferă descompuneri anaerobe sau aerobe, cum ar fi deșeurile alimentare ori de grădină, hârtia și cartonul. Astfel, deșeurile biodegradabile municipale se regăsesc în toate categoriile de deșeuri municipale, și anume: ● Deșeuri menajere și similare celor menajere - biodeșeuri*9), deșeuri de hârtie și carton, deșeuri de lemn și partea biodegradabilă a deșeurilor textile și voluminoase; Notă
    *9) conform definiției din Legea nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor
    ● Deșeuri din grădini și parcuri - biodeșeuri; ● Deșeuri din piețe - biodeșeuri, deșeuri de hârtie și carton și deșeuri de lemn.
     +  Tabel II-11: Generarea deșeurilor biodegradabile municipale, 2010-2014
        Cantitate (milioane tone/an)
    2010 2011 2012 2013 2014
    Deșeuri municipale generate 6,34 5,21 5,04 5,07 4,95
    Deșeuri municipale biodegradabile generate, din care:    4,30    3,45    3,92    3,93    3,84
    Deșeuri menajere și similare 3,91 3,11 3,51 3,47 3,46
    Deșeuri din grădini și parcuri   0,11   0,08   0,09   0,09   0,07
    Deșeuri din piețe 0,06 0,07 0,06 0,06 0,05
    Deșeuri stradale 0,22 0,19 0,26 0,31 0,26
    Sursă: Estimare pe baza datelor ANPM privind cantitățile de deșeuri municipale generate și datele de compoziție
    Se observă că, deși cantitatea de deșeuri municipale este într-o continua scădere, deșeurile biodegradabile nu urmează același trend. Ponderea deșeurilor biodegradabile municipale crește de la 68% în anul 2010 la 78% în 2012, rămânând la acest nivel și în anii 2013 și 2014. În ceea ce privește tratarea deșeurilor municipale biodegradabile, principala metodă utilizată este compostarea. În prezent, în România nu există în operare nicio instalație de digestie anaerobă pentru deșeuri municipale. Alte metode de tratare a deșeurilor municipale biodegradabile sunt reprezentate de valorificarea prin coincinerare și tratarea mecano-biologică. Valorificarea prin coincinerare este o metoda utilizată în prezent, cantitatea totală a deșeurilor municipale coincinerate crescând în fiecare an în perioada de analiză. În ceea ce privește tratarea mecano-biologica, în 2017, la nivel național funcționează patru instalații (Chiajna-București, Ghizela-Timiș, Bârcea Mare-Hunedoara și Costinești - Constanța) cu o capacitate totală de circa 270.00 tone/an. Prin proiectele privind sistemele integrate de management al deșeurilor implementate sau în curs de implementare se pun la dispoziție capacități însemnate de tratare a deșeurilor municipale biodegradabile, atât prin compostare (circa 200.000 tone/an), cât și prin tratare mecano-biologică (capacități totale de circa 1,4 milioane tone/an). Hotărârea Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deșeurilor prevedere la articolul 6 (2) următoarele obiective: ● reducerea cantității de deșeuri municipale biodegradabile depozitate la 75% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995, în maximum 5 ani de la data de 16 iulie 2001; ● reducerea cantității de deșeuri municipale biodegradabile depozitate la 50% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995, în maximum 8 ani de la data de 16 iulie 2001; ● reducerea cantității de deșeuri municipale biodegradabile depozitate la 35% din cantitatea totală, exprimată gravimetric, produsă în anul 1995, în maximum 15 ani de la data de 16 iulie 2001. De asemenea, este prevăzut ca termenele pentru atingerea obiectivelor de reducere a cantităților de deșeuri biodegradabile depozitate se pot prelungi cu maximum 4 ani, dacă această prelungire este autorizată de autoritatea centrală pentru protecția mediului. Pentru primele două obiective România a solicitat derogarea de patru ani prin Planul de implementare a Directivei privind depozitarea. Derogarea a fost acceptată de către Comisia Europeana, astfel că obiectivele au avut ca termen anul 2010, respectiv 2013. Pentru cel de-al treilea obiectiv, la solicitarea Ministerul Mediului din iulie 2016, Comisia Europeană a acceptat, de asemenea, o derogare de patru ani. Astfel, cel de-al treilea obiectiv urmează a fi îndeplinit în anul 2020. Cantitatea de deșeuri municipale biodegradabile generată în anul 1995 (anul de referință pentru calcul obiectivelor) a fost de 4,8 milioane tone, conform Planului de implementare a Directivei privind depozitarea.
    II.3.4. Generarea și gestionarea deșeurilor municipale periculoase La nivel național nu există date privind generarea deșeurilor municipale periculoase. Conform datelor EUROSTAT*10), media de generare a deșeurilor municipale periculoase în România a fost de 1 kg/locuitor/an în 2014. În cazul UE-28 media de generare a fost de 7 kg/locuitor/an în 2012 crescând la 8 kg/locuitor/an în 2014. Notă
    *10) http://ec.europa.eu/eurostat/tgm/refreshTableAction.do?tab=table plugin=1 pcode=tsdpc250 language=en, accesată în aprilie 2017
    Colectarea separată a deșeurilor periculoase din deșeurile municipale nu este extinsă la nivel național, cantitățile colectate fiind extrem de reduse. După colectare acestea sunt stocate temporar și transportate spre eliminare la instalațiile de eliminare a deșeurilor periculoase, prezentate în secțiunea I.II.17.2 În prezent, documentele procedurilor de delegare a serviciilor de colectare și transport a deșeurilor derulate în cadrul proiectelor SMID cuprind și cerințe privind colectarea și gestionarea acestei categorii de deșeuri. Astfel, este de așteptat ca în perioada supusă planificării cantitatea de deșeuri periculoase municipale colectată separat să crească semnificativ.
    II.3.5. Finanțarea serviciului de salubrizare Finanțarea serviciului de salubrizare este prevăzută în Legea nr. 101/2006 privind serviciul de salubrizare, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 101/2006) la art. 25 și 26. Aceasta se realizează cu respectarea prevederilor legislației în vigoare privind finanțele publice locale, precum și cu respectarea următoarelor principii: ● recuperarea integrală prin tarife, taxe special sau subvenții de la bugetul local a costurilor de operare și a investițiilor pentru înființarea, reabilitarea și dezvoltarea sistemelor de salubrizare; ● menținerea echilibrului contractual. Finanțarea serviciului de salubrizare se realizează prin tarife sau taxe speciale (art. 26, alin. (1) al Legii nr. 101/2006 cu modificările și completările ulterioare), după cum urmează: ● taxe speciale, în cazul prestațiilor efectuate în beneficiul întregii comunități locale; ● taxe speciale, în cazul prestațiilor de care beneficiază individual, fără contract; ● tarife, în cazul prestațiilor de care beneficiază individual, pe bază de contract de prestare a serviciului de salubrizare. Metodologia utilizată pentru stabilirea, ajustarea și modificarea tarifelor în ceea ce privește activitățile specifice serviciului de salubrizare este aprobată prin Ordinul Președintelui ANRSC nr. 109/2007. În conformitate cu prevederile Ordinului, autoritățile locale sunt singurele responsabile pentru aprobarea acestor tarife. Aceste tarife sunt ajustate sau modificate pe baza solicitărilor operatorilor, precum și în conformitate cu prevederile legale. Finanțarea prin tarif presupune o legătură contractuală directă între utilizatorul individual, fie el persoană fizică sau persoană juridică și operatorul de colectare și transport. Operatorul încheie cu utilizatorul un contract de prestare întocmit în conformitate cu Contractul-cadru de prestare a serviciului de salubrizare a localităților aprobat prin Ordinul ANRSC nr. 112/2007. Acest contract se încheie în baza contractului de delegare și a regulamentului-cadru al serviciului. Operatorul de colectare și transport facturează și încasează tariful direct de la utilizatorul cu care are încheiat contractul individual de prestare a serviciului de salubrizare și plătește mai departe costurile de gestionare a deșeurilor colectate (sortare, compostare, tratare mecano-biologică, depozitare), în cazul în care aceste activități sunt realizate de către alți operatori. Pentru fiecare activitate a serviciului de salubrizare există un tarif de operare. Metodologia utilizată pentru stabilirea, ajustarea și modificarea tarifelor în ceea ce privește activitățile specifice serviciului de salubrizare este aprobată prin Ordinul ANRSC nr. 109/2007. În conformitate cu prevederii Legii nr. 101/2006, art. 26, alin. (1), lit. c), în cazul utilizatorilor care beneficiază de serviciu fără a avea contract individual, autoritatea publică locală (APL) instituie o taxă care să acopere costurile cu prestarea serviciului. Aceasta înseamnă că în cazul în care serviciul de salubrizare este plătit prin tarif, pentru utilizatorii care refuză să încheie contract cu operatorul va fi instituită taxa. Acest sistem implică cel mai mic efort instituțional din partea autorităților publice locale. Finanțarea prin taxă se realizează în condițiile în care, conform contractului de delegare, serviciul se prestează în folosul întregii comunități locale. Autoritățile publice locale încasează taxele de salubrizare prin intermediul Direcțiilor de Taxe și Impozite Locale. Ca și în cazul tarifului, pentru fiecare activitate a serviciului de salubrizare (furnizat de către operatorii de salubritate) există un tarif de operare Acest sistem de plată implică un efort instituțional din partea APL în colectarea taxei, în evidența și urmărirea sumelor respective și a utilizatorilor rău platnici, dar pune la dispoziția APL un instrument financiar legal prin care poate stimula și sancționa atât utilizatorii, cât și operatorii. În prezent, există situații (ex. Municipiul București - Sectorul 1, Sectorul 3) în care serviciul de salubrizare este plătit integral din bugetul local, fără să fie instituit nici tarif, nici taxă specială. Acest mod de finanțare presupune ca operatorul să factureze direct către APL, care va plăti serviciul direct din bugetul local, fără a mai institui vreo taxă. Avantajul este acela că nu mai este necesar efortul instituțional pentru colectarea taxei de salubrizare, dar APL îți păstrează instrumentele financiare de acțiune în relația cu operatorul. Dezavantajul este că nu se respectă principiul poluatorul plătește, nu este stimulată populația în vederea colectării selective și nu este conștientizată populația în vederea reducerii cantității de deșeuri generate. Totodată serviciul devine nesustenabil financiar, sursele de finanțare, atât pentru activitatea curentă, cât și pentru investiții putând să fie redirecționate pentru alte priorități. Plata prin subvenție de la bugetul local ar putea să fie menținută pentru cazurile sociale, bine identificate și precizate ca atare. În cadrul proiectelor SMID, nu există un mecanism unitar de finanțare a serviciului de salubrizare la nivel județean în ceea ce privește utilizatorii casnici, existând următoarele situații: ● Plata prin tarif pentru tot județul - implementată sau propusă în 11 județe: Bihor, Bistrița-Năsăud, Cluj, Covasna, Gorj, Hunedoara, Ilfov, Timiș, Vâlcea, Vrancea; ● Plata prin tarif pentru mediul urban și prin taxă pentru mediul rural - implementată sau propusă în 11 județe: Alba, Argeș Brașov, Buzău, Caraș-Severin Călărași, Giurgiu, Harghita, Neamț, Sălaj, Teleorman; ● Plata prin taxă, pentru întreg județul - 17 județe, în diferite variante de fluxuri financiare. În practica actuală operatorul de colectare și transport facturează direct utilizatorii casnici sau non-casnici (în cazul finanțării prin tarif) sau APL-urile (în cazul finanțării prin taxă). Tariful respectiv este stabilit în conformitate cu Ordinul 109/2007 și acoperă toate operațiile, de la colectare și transport până la eliminare. Sunt practicate tarife diferite pentru utilizatorii casnici și cei non-casnici. Astfel, pentru utilizatorii casnici se utilizează tarife pe persoană și lună (sau, în anumite UAT-uri, pe gospodărie și lună, în funcție de numărul de persoane dintr-o gospodărie), tarife determinate plecând de la un tarif ofertat/aprobat pe tonă sau metru cub (considerând un indicator de generare de circa 0,9 kg/pers/zi pentru mediul urban, respectiv 0,4 kg/pers/zi pentru mediul rural și o densitate de 350 kg/mc pentru deșeurile reziduale/în amestec). Pentru utilizatorii non-casnici tariful este pe metru cub sau pe tonă (considerând o densitate de 350 kg/mc pentru deșeurile reziduale). Activitățile de operare a stațiilor de transfer, a instalațiilor de sortare, a instalațiilor de compostare, a instalațiilor de tratare mecanico-biologică, ca și de operare a depozitelor sunt facturate de către operatorii respectivi, de obicei, operatorului de colectare și transport. Tarifele practicate în prezent pe teritoriul României de către operatorii de colectare și transport pentru utilizatorii casnici (populație) pleacă de la un minim de 1,52 lei/pers/lună și ajung la un maxim de 12,97 lei/pers/lună*11). Tarifele pentru utilizatorii non-casnici sunt cuprinse între 22,06 lei/mc fără TVA și 383,21 lei/mc fără TVA. Aceasta ar reprezenta echivalentul a unui tarif minim de aprox. 28 euro/tonă până la un tarif de 243 euro/tonă. Notă
    *11) informații furnizate de către ANRSC, 2016
    În continuare sunt prezentate plajele de valori pentru operarea diferitelor instalații de tratare a deșeurilor, sursa datelor fiind, proiectele SMID și datele publicate în portalul e-licitație.ro. Tarifele pentru operarea stațiilor de transfer depind foarte mult de distanțele pe care trebuie transportate deșeurile, dar, din proiectele SMID, o valoare medie este de 80-90 lei/tonă. Tarifele pentru instalațiile de sortare sunt cuprinse între 44,70 lei/tonă și 94,59 lei/tonă fără TVA (cca. 10-20 Euro/tonă). Tarifele pentru instalațiile de compostare sunt cuprinse între 53 lei/tonă și 115 lei/tonă fără TVA. Tarifele pentru instalațiile de tratare mecano-biologice sunt, în medie, de 15 Euro/tonă fără TVA. Tarifele pentru administrarea depozitelor sunt în prezent cuprinse între 10 Euro/tonă și 21 Euro/tonă fără TVA.
    II.3.6. Infrastructura existentă și planificată în sistemele de management integrat a deșeurilor Proiectele privind sistemele integrate de gestionare a deșeurilor (SMID) au fost și sunt în curs de implementare în România la nivelul majorității județelor. În 2 județe (Dâmbovița și Teleorman) proiectele SMID au fost implementate prin fonduri ISPA. În alte 14 județe (Arad, Argeș, Bacău, Bistrița-Năsăud, Botoșani, Covasna, Giurgiu, Hunedoara, Mureș, Neamț, Olt, Sălaj, Sibiu și Timiș) implementarea proiectelor SMID a fost finalizată sau este în curs de finalizare prin proiecte finanțate prin programul POS Mediu. În 18 județe (Alba, Bihor, Brăila, Caraș-Severin, Călărași, Cluj, Constanța, Dolj, Harghita, Iași, Maramureș, Mehedinți, Prahova, Suceava, Tulcea, Vaslui, Vâlcea și Vrancea) proiectele SMID au fost fazate, fiind finanțate prin POS Mediu și prin POIM. În 4 județe (Brașov, Buzău, Galați și Ilfov) pregătirea proiectelor SMID a fost realizată în perioada 2007 - 2013 dar nu a fost finalizată în timp pentru demararea implementării. În 3 județe (Satu Mare, Gorj și Ialomița) și municipiul București încă nu au fost implementate proiecte SMID.  +  Figura II-8: Proiecte SMID în România Sursa: Pe baza informațiilor MDRAPFE Principalele investiții realizate prin proiectele SMID sunt echipamente pentru colectarea deșeurilor (în cele mai multe cazuri pentru colectarea deșeurilor reciclabile), unități de compostare individuală, stații de transfer, instalații de tratare - instalații de compostare, instalații de sortare, instalații MBT și depozite conforme. Infrastructura realizată pentru colectarea, transportul și transferul deșeurilor municipale Colectarea separată a deșeurilor reciclabile - în 24 din cele 34 de județe în care au fost implementate sau sunt în curs de implementare proiecte SMID, colectarea separată se realizează pe 3 fracții (hârtie/carton, plastic/metal și sticlă) în puncte de colectare dotate, cel mai frecvent, cu containere de 1,1 mc. În 5 județe (Arad, Brăila, Covasna, Dolj și Sibiu), colectarea deșeurilor reciclabile se realizează atât în puncte de colectare cât și din poartă în poartă. În cazul a 3 județe (Timiș, Neamț și Argeș) colectarea deșeurilor reciclabile se realizează, în anumite zone, în amestec (așa numita fracție uscată).  +  Figura II-9: Colectarea separată a deșeurilor reciclabile menajere și similare IMAGINE - pag. 73 Sursa: Pe baza informațiilor furnizate de MDRAPFE, CJ, ADI, 2016 Colectarea separată a deșeurilor biodegradabile menajere în mediul urban în vederea compostării a fost/va fi implementată în cazul a 11 din cele 34 de județe în care s-au implementat sau sunt în curs de implementare proiecte SMID.  +  Figura II-10: Colectarea separată a deșeurilor biodegradabile Sursa: Pe baza informațiilor furnizate de MDRAPFE, CJ, ADI, 2016 În cazul a 28 din cele 32 de județe care implementează proiecte SMID finanțate prin POS Mediu/POIM, este prevăzută achiziționarea de unități de compostare individuală (cca. 991.000 buc.), cu volumul cuprins între 200 l și 1.000 l. Cele 4 județe în care proiectele SMID nu prevăd achiziționarea de unități de compostare individuală sunt Bistrița-Năsăud, Covasna, Giurgiu și Vrancea. Volumul total a unităților de compostare individuală achiziționate la nivel național este de circa 261.000 mc. Se estimează că până în anul 2025 cantitatea de deșeuri menajere generată în mediul rural se va reduce cu cca. 10% ca urmare a compostării individuale. Din cele 129 stații de transfer realizate sau în curs de realizare, 51 sunt în operare, 70 sunt realizate sau în curs de realizare prin proiecte SMID și nu sunt încă în operare și 8 instalații sunt realizate și autorizate, dar nu funcționează. Din cele 51 de instalații în operare, 9 sunt realizate prin proiecte SMID, restul fiind finanțate din fonduri Phare, ISPA sau investiții private.  +  Figura II-11: Stații de transfer Sursa: Pe baza informațiilor furnizate de MDRAPFE, CJ, ADI, 2016 Infrastructura realizată pentru tratarea deșeurilor municipale Din cele 150 de instalații de sortare existente la nivel național (în operare și construite prin proiecte POS/POIM care urmează a fi date în operare), 45 au fost construite prin proiecte SMID, finanțate prin POS Mediu, respectiv ISPA (în județele Dâmbovița și Teleorman). Deși toate cele 45 instalații au fost proiectate pentru colectarea deșeurilor reciclabile colectate separat, cele 3 care funcționează (în județele Dâmbovița, Teleorman și Bistrița-Năsăud) asigură și sortarea deșeurilor municipale colectate în amestec. Capacitatea totală a celor 45 de instalații de sortare este de circa 840.500 tone/an, ceea ce reprezintă circa 56% raportat la cantitatea de deșeuri reciclabile generată în anul 2014 (mai puțin lemn și textile, deșeuri care se presupune că nu ajung în instalațiile de sortare).  +  Figura II-12: Instalații de sortare Sursa: Pe baza informațiilor furnizate de MDRAPFE, CJ, ADI, 2016 La nivel național există 45 de instalații de compostare realizate sau care sunt în curs de realizare, din care: 22 sunt în operare, 18 realizate sau în curs de realizare prin proiecte SMID, care nu sunt încă în operare și 5 instalații de compostare autorizate, care nu funcționează în prezent. Din cele 22 de instalații în operare, 6 au fost realizate prin proiecte SMID, restul fiind realizate prin proiecte PHARE, ISPA sau din fonduri private. Capacitatea totală a instalațiilor de compostare din proiecte SMID este de 215.435 tone/an, reprezentând circa 8,6% raportat la cantitatea totală de deșeuri municipale biodegradabile estimat a fi generată în anul 2014. În prezent, instalațiile de compostare aflate în operare tratează în principal deșeuri verzi, cantitatea de deșeuri menajere biodegradabile compostate fiind foarte redusă.  +  Figura II-13: Instalații de compostare Sursa: Pe baza informațiilor furnizate de MDRAPFE, CJ, ADI, 2016 În ceea ce privește instalațiile de tratare mecano-biologică, în anul 2017, pe lângă instalații existente în operare (Chiajna/București, Ghizela/Timiș) au mai fost date în operare încă două instalații noi la Borcea Mare/Hunedoara și Costinești/Constanța. În plus față de aceste patru instalații au mai fost construite sau sunt în curs de construire prin proiecte SMID încă 15 instalații. Capacitate totală a instalațiilor TMB este de 1.530.000 tone/an. Instalațiile TMB construite sunt toate instalații cu biostabilizare, asigurând tratarea deșeurilor reziduale înainte de depozitare. Tratarea mecanică constă în separarea deșeurilor pe fracții (în general după mărime) și separarea magnetică a deșeurilor feroase. În unele cazuri se realizează și sortarea unor fracții care sunt ulterior sunt trimise la reciclare. Tratarea biologică este aerobă - în unele cazuri în spații acoperite. Deșeurile stabilizate rezultate sunt depozitate sau utilizate ca material de acoperire pe depozite.  +  Figura II-14: Instalații de tratare mecano-biologică Sursa: Pe baza informațiilor furnizate de MDRAPFE, CJ, ADI, 2016 Situația tratării deșeurilor municipale înaintea depozitării este prezentată în figura de mai jos. În cele 12 județe în care este asigurată tratarea prealabilă a întregii cantități de deșeuri, aceasta este asigurată prin intermediul instalațiilor TMB și a instalațiilor de compostare construite prin proiecte SMID. În județele Timiș, Bihor, Mureș, Vâlcea și în municipiul București, instalațiile TMB nu au fost proiectate ca să asigure tratarea întregii cantități de deșeuri reziduale colectate.  +  Figura II-15: Tratarea deșeurilor municipale înaintea depozitării Sursa: Pe baza informațiilor furnizate de MDRAPFE, CJ, ADI, 2016 La data colectării datelor și informațiilor pentru elaborarea PNGD (mai 2016), la nivel național existau 50 de depozite în operare, dintre care: ● 36 sunt depozite conforme clasa b (3 depozite - Bistrița-Năsăud, Neamț și Timiș au fost realizate prin proiecte finanțate din POS Mediu); ● 14 depozite neconforme care au sistat activitatea de depozitare în 2016 sau 2017 (11 sunt depozite care au sistat activitatea în 2016 sau în anul 2017 și care nu au fost incluse în proiectele SMID). În plus, prin proiecte SMID au fost construite sau sunt în construire 19 depozite, dintre care 2 depozite au fost date în operare în perioada 2016 - 2017 (depozitul conform din județul Botoșani și cel din județul Hunedoara).  +  Figura II-16: Depozite de deșeuri municipale Sursa: Pe baza informațiilor furnizate de ANPM, MDRAPFE, CJ, ADI, 2016II.3.7. Aspecte instituționale Așa cum prevede Legea nr. 101/2006, serviciul de salubrizare a localităților este un serviciu public care se organizează pentru satisfacerea nevoilor populației și se desfășoară sub controlul, conducerea sau coordonarea autorităților administrației publice locale ori ale asociațiilor de dezvoltare intercomunitară. Așadar, responsabilitatea înființării, organizării și gestionării serviciului de salubrizare aparține autorităților administrației publice locale. Prin proiectele Sistem de Management Integrat al Deșeurilor (SMID) finanțate prin Axa 2 POS Mediu sau Programul Operațional Infrastructura Mare și derulate în majoritatea județelor din țară, s-au realizat investiții în bunuri de infrastructură aferente activităților componente ale serviciului de salubrizare prevăzute la art. 2 alin. 3 din Legea nr. 101/2006. Dreptul de proprietate asupra bunurilor realizate prin aceste proiecte aparține Consiliilor Județene în calitate de Beneficiari ai proiectelor SMID. În acest sens, art. 7 din Legea nr. 101/2006 prevede competențe și în sarcina Consiliilor Județene cu privire la organizarea și gestionarea sistemelor de management integrat al deșeurilor, precum și a activităților specifice realizate prin intermediul acestora. Așadar, principalii factori implicați în organizarea și gestionarea serviciului de salubrizare sunt: ● Autoritățile administrației publice locale sau Asociațiile de Dezvoltare Intercomunitară (ADI), după caz; ● Consiliile Județene. Desigur, un rol deosebit de important îl au și operatorii serviciului de salubrizare cărora le- a fost delegată gestiunea serviciului de salubrizare, a căror drepturi și obligații sunt prevăzute în hotărârile de dare în administrare, în contractele de delegare a gestiunii și în contractele de prestare a serviciului, după caz. Trebuie însă să menționăm faptul că, pe de o parte, una din cele mai importante obligații ale operatorilor serviciului de salubrizare este aceea de a deține licență eliberată de ANRSC, iar pe de altă parte, operatorilor trebuie să li se acorde dreptul la exclusivitatea prestării serviciului de salubrizare pe raza unităților administrativ-teritoriale. Pentru implementarea proiectelor SMID, județele care au beneficiat de finanțare prin POS Mediu, au adoptat următoarea organizare instituțională: ● Consiliul Județean, în calitate de beneficiar al proiectului a devenit și proprietarul bunurilor achiziționate și/sau realizate prin proiect; ● Unitățile administrativ-teritoriale din județ, inclusiv Consiliul Județean, s-au asociat în cadrul unei Asociații de Dezvoltare Intercomunitară. În acest sens, au fost stabilite și atribuțiile fiecărei entități implicate, după cum urmează:i. Consiliile Județene:a. Să realizeze managementul, coordonarea și implementarea proiectului conform prevederilor contractului de finanțare;b. Să înființeze Unitatea de Implementare a Proiectului;c. Să adere la Asociația de Dezvoltare Intercomunitară;d. Să stabilească strategia județeană de management integrat al deșeurilor;e. Să atribuie contractele de lucrări pentru realizarea infrastructurii prevăzute prin proiect, conform prevederilor legale;f. Să atribuie contractele de furnizare a bunurilor prevăzute a fi achiziționate prin proiect, conform prevederilor legale;ii. Unitățile administrativ-teritoriale:a. Să adere la Asociația de Dezvoltare Intercomunitară în vederea implementării în comun a proiectului;b. Să mandateze Asociația de Dezvoltare Intercomunitară prin Statut și Actul Constitutiv, conform legii nr. 51/2006, să exercite, în numele lor și în favoarea lor, prerogativele, drepturile și obligațiile acestora legate de serviciul de salubrizare;c. Să aprobe prin hotărâri ale autorităților deliberative toate documentele necesare implementării proiectului;iii. Asociațiile de Dezvoltare Intercomunitarăa. Să implementeze proiectul prin înființarea/extinderea, organizarea, administrarea și exploatarea Serviciilor în interes comun, inclusiv delegarea gestiunii acestora pe baza condițiilor contractului de delegare, procedurilor de achiziții publice către diferiți operatori, în conformitate cu legislația în vigoare;b. Să promoveze/implementeze în comun unele programe pentru înființarea, eficientizarea și/sau dezvoltarea serviciilor publice comunitare de salubrizare a localităților;c. Să asigure furnizarea/prestarea, în raza unităților administrativ-teritoriale asociate, a serviciului public de salubrizare, în condiții de eficiență și eficacitate;d. Să promoveze în comun, să finanțeze și să implementeze unele programe de investiții pentru înființarea, reabilitarea, dezvoltarea și/sau, de la caz la caz, modernizarea și gestionarea sistemelor de utilități publice aferente serviciilor publice comunitare de salubrizare a localităților;e. Să dezvolte capacitatea instituțională și decizională a autorităților administrației publice locale, membri ai Asociației;f. Să coordoneze planificarea la nivel local și județean (prin pregătirea și aprobarea strategiilor de gestionare a deșeurilor);g. Să semneze prin intermediul membrilor săi contractele de delegare a operării noii infrastructuri. În figura de mai jos sunt prezentate relațiile existente între instituțiile publice și care în final conduc la satisfacerea nevoilor populației cu privire la organizarea serviciului de salubrizare.  +  Figura II-17: Cadrul instituțional pentru implementarea proiectelor SMID În prezent în România sunt înființate 39 de Asociații de Dezvoltare Intercomunitară (ADI) pentru managementul integrat al deșeurilor la nivel județean. În plus, în unele județe sunt înființate și funcționează ADI doar la nivelul unor UAT beneficiare ale proiectelor PHARE CES. Asociațiile de Dezvoltare Intercomunitară au format la rândul lor prin asociere, o organizație la nivel național denumită Federația Asociațiilor de Dezvoltare Intercomunitară din România (FADI). Potrivit Statutului său, FADI a fost constituită în scopul dezvoltării instituționale în domeniul deșeurilor în România. În prezent din FADI fac parte 22 de Asociații de Dezvoltare Intercomunitară. Principalele obiective ale FADI sunt: ● Sporirea reprezentării și reprezentativității ADI având ca obiect de activitate managementul deșeurilor, la nivel național și internațional; ● Îmbunătățirea cadrului instituțional și legislativ de desfășurare a activității ADI; ● Responsabilizarea factorilor decizionali.II.3.8. Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătățire Pentru perioada de analiză, 2010-2014, obiectivele și țintele privind deșeurile municipale sunt cele prevăzute în legislație și în Strategia Națională și Planul Național de Gestionare a Deșeurilor pentru perioada 2003-2013 (aprobate prin H.G. nr. 1470/2004 privind aprobarea Strategiei Naționale de Gestionare a Deșeurilor și a Planului Național de Gestionare a Deșeurilor, cu modificările ulterioare). Modul de îndeplinire a acestora este prezentat în tabelul de mai jos.  +  Tabel II-12: Modul de îndeplinire a principalelor obiective și ținte privind deșeurile municipale, 2010-2014
    Obiectiv Țintă Mod de îndeplinire
    Crearea și utilizarea de sisteme și mecanisme economico-financiare pentru gestionarea deșeurilor în condițiile respectării principiilor generale, cu precădere a principiului "poluatorul plătește" Îmbunătățirea mecanismelor economico- financiare pentru gestionarea deșeurilor municipale (calculare taxe, programe naționale speciale de la buget). Termen - 2007  Parțial      Au fost implementate unele măsuri, dar fără a respecta termenul stabilit (a se vedeasecțiunea IV)   
    Extinderea sistemelor de colectare a deșeurilor în mediul urban și rural  Colectarea a 84% din deșeurile municipalegenerate Termen - 2013   DA    Conform datelor ANPM, cantitatea de deșeuri municipale colectate în anul 2013 a fost de circa 84%
    Reducerea cantității de deșeuri biodegradabile municipale depozitateprin reciclare și procesare   ● Reducerea cu 25% până în 2010 ● Reducerea cu 50% până în 2013 Reducerea este raportată la cantitatea dedeșeuri biodegradabile generată în anul 1995 DA     Conform ANPM, obiectivele aferente anilor 2010 și 2013 au fost atinse   
    Realizarea Strategiei naționale privind reducerea cantității de deșeuri biodegradabile depozitate           DA      Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor 2014-2024 include și strategia privind reducerea cantității de deșeuri biodegradabile depozitate
    Deși principalele obiective incluse în Strategia Națională și Planul Național de Gestionare a Deșeurilor pentru perioada 2003-2013 au fost atinse, pentru perioada de analiză au fost identificate o serie de probleme legate de gestionarea deșeurilor municipale, și anume: ● Aspecte tehnice privind modul de gestionare a deșeurilor municipale:– Implementarea scăzută la nivel național a colectării separate a deșeurilor reciclabile. În anul 2014, doar circa 9% din cantitatea intrată în instalațiile de sortare au fost deșeuri reciclabile colectate separat*12); Notă
    *12) Estimare realizată pe baza datelor furnizate de către consiliile județele și asociațiile de dezvoltare intercomunitară în chestionarele transmise pe parcursul elaborării PNGD
    – În anul 2014 a fost utilizată doar circa 47% din capacitatea totală a instalațiilor de sortare aflate în operare, iar eficienta medie de sortare a fost de numai 7%*10);– În anul 2014 a fost utilizată doar circa 21% din capacitatea totală a instalațiilor de compostare aflate în operare*10);– Gestionarea deficitară a deșeurilor periculoase menajere și a deșeurilor voluminoase;– Acceptarea la depozitare a deșeurilor netratate;
    ● Aspecte de natură legislativă:– Lipsa normativelor tehnice privind compostarea, tratarea mecano-biologică și a instalațiilor de tratare termică;– Lipsa actelor normative naționale privind încetarea statutului de deșeu și a unor norme pentru clasificarea unitară a activităților de reciclare a deșeurilor;– Nu există o corelație între codurile CAEN pentru activitățile de gestionare a deșeurilor, respectiv activitățile și codurile acestora, așa cum sunt descrise și clasificate de către legislația specifică. În plus, Ordinul ministerului mediului nr. 1798/2007 pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizației de mediu, cu completările și modificările ulterioare, nu cuprinde prevederi speciale privind autorizarea activităților de gestionare a deșeurilor și obligativitatea precizării în autorizația de mediu a codului activității de valorificare/eliminare și codurilor deșeurilor gestionate;– Necorelare între prevederile Legii nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităților republicată și prevederile ordinelor subsecvente ale președintelui ANRSC;– Lista națională de deșeuri acceptate în depozite de deșeuri nepericuloase din Secțiunea 6 a Ordinul ministrului mediului și gospodăririi apelor nr. 95/2005 privind stabilirea criteriilor de acceptare și procedurilor preliminare de acceptare a deșeurilor la depozitare și lista națională de deșeuri acceptate în fiecare clasă de depozit de deșeuri nu interzice depozitarea deșeurilor colectate separat, ci doar se recomandă aplicarea unei metode de valorificare; ● Aspecte de natură instituțională/organizațională:– Implicarea insuficientă a autorităților administrației publice locale în vederea îndeplinirii obligațiilor ce le revin cu privire la colectarea și gestionarea deșeurilor municipale;– Nu există aprobat la nivel național un model de contract de delegare cadru al activităților serviciului de salubrizare specifice gestionării deșeurilor municipale, care să reglementeze relația dintre unitățile administrativ teritoriale/ADI și operatorii serviciului de salubrizare și care să includă indicatori de monitorizare a performanței activității prestate;– Întârzieri foarte mari pe parcursul derulării procedurilor de atribuire a contractelor de delegare a gestiunii serviciului de salubrizare;– Capacitatea instituționala scăzută atât a autorităților de mediu, cât și a autorităților locale și asociațiilor de dezvoltare intercomunitară din domeniul deșeurilor; ● Aspecte de natură financiară și investițională:– Existența unui sistem eterogen în ceea ce privește mecanismul de plată a serviciului de salubrizare, ceea ce conduce și la dificultăți în implementarea corectă a instrumentelor economice;– În conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 196/2005, sumele colectate în urma aplicării instrumentelor economice din domeniul deșeurilor nu sunt utilizate exclusiv pentru proiecte în domeniul deșeurilor; ● Aspecte privind raportarea:– Lipsa obligației operatorilor economici de raportare în Sistemul Integrat de Mediu gestionat de către Agenția Națională pentru Protecția Mediului;– Lipsa la nivel național a unor date rezultate din analize privind caracteristicile deșeurilor municipale și indicatorii de generare a deșeurilor menajere, pe medii, în scopul stabilirii unor valori de referință și comparație pentru datele raportate.
    II.4. Deșeuri alimentareII.4.1. Generarea deșeurilor alimentare Deșeurile alimentare sunt generate de-a lungul întregului lanțul alimentar, respectiv: producție primară (agricultură și pescuit), prelucrarea produselor alimentare, comerț cu ridicata și cu amănuntul - distribuție, servicii alimentare (restaurante, unități de alimentație publică) - consum, gospodării - consum. În prezent, atât la nivel european cât și național nu există o definiție armonizată a "deșeurilor alimentare" și nici o metodă fiabilă de măsurare și raportare a acestora, ceea ce face dificilă evaluarea cantităților generate, a originii și a evoluției acestora. Estimarea deșeurilor alimentare, distinct pentru fiecare nivel din lanțul alimentar, generate în România în anii 2012 și 2014 s-a realizat pornind de la formatul de date solicitate de EUROSTAT în cadrul anchetei complementare privind deșeurile alimentare (pentru care România nu a furnizat date) și a datelor furnizate de ANPM pentru deșeurile industriale și municipale și de INS pentru deșeurile provenite din agricultură . În tabelul de mai jos, pe lângă estimările cantităților de deșeuri alimentare generate în România, sunt prezentate și cantitățile generate în UE 28 în anul 2012, conform [FUSIONS 2016].  +  Tabel II-13: Cantități de deșeuri alimentare generate în România și UE 28, în funcție de sursa de generare
    Sector    Clasificare CAEN    Cod CAEN   Deșeuri alimentare generate în România, 2012, tone/an Deșeuri alimentare generate în România, 2014, tone/an Deșeuri alimentare generate în UE 28, 2012, tone/an
    Producție primară  Agricultură, silvicultură și pescuit    01-03    462.613***    541.331***    9.100.000**
    Procesare  Industria prelucătoare   10-11   337.323*   478.661*   16.900.000**
    Distribuție Comerț cu ridicată și cu amănuntul   46-47   20.312*   54.902*   4.600.000**
    Serv. alimentare Hoteluri și comunicații   55-56   735.537*   523.244*   10.500.000**
    Gospodării - - 1.539.625* 1.680.691* 46.500.000**
    Sursa: * ANPM, ** INS, *** [FUSIONS 2016]
    Ținând cont de limitările prezente în ceea ce privește măsurarea și raportarea datelor privind deșeurile alimentare, cantitățile prezentate în tabelul de mai sus, includ și alte deșeuri organice pe lângă deșeurile alimentare (de exemplu fracția biodegradabilă din deșeurile menajere include și alte tipuri de deșeuri pe lângă cele alimentare).  +  Figura II-18: Indicatori de generare deșeuri alimentare Sursa: ANPM, INS, [FUSIONS 2016] Din figura de mai sus se observă că, indicatorii de generare deșeuri alimentare din procesare, distribuție/vânzare și consum (servicii alimentare și gospodării) determinați pentru România, se aliniează cu media UE 28. Prin urmare, se poate aprecia că estimările făcute, în ciuda deficiențelor, în special lipsa datelor specifice pentru această categorie de deșeuri, sunt reprezentative.
    II.4.2. Gestionarea deșeurilor alimentare Deșeurile care conțin sau sunt susceptibile de a conține deșeuri alimentare, prezentate în secțiunea precedentă, sunt gestionate diferit în funcție de sursa de generare. Astfel, în cazul deșeurilor rezultate din producția primară (agricultură), conform raportărilor furnizate de INS, întreaga cantitatea generată a fost eliminată. Informații suplimentare privind gestionarea deșeurilor din agricultura inclusiv a instalațiilor de valorificare și eliminare se găsesc în secțiunea II.18. Deșeurile rezultate din etapa de prelucrare și distribuție a produselor alimentare au fost valorificate într-o proporție de 80% din care aproximativ 40% au fost valorificate prin codul R3 (reciclarea/valorificarea substanțelor organice care nu sunt utilizate ca solvenți). Informații privind cantitățile gestionate și instalațiile de valorificare și eliminare se găsesc în secțiunea II.16.2 Gestionarea deșeurilor industriale nepericuloase care includ acest tip de deșeuri. În cazul deșeurilor alimentare rezultate de la populație și din serviciile alimentare, după cum s-a menționat și în secțiunea anterioară, nu există o evidență distinctă a acestora, fiind incluse în fracția biodegradabilă din deșeurile menajere și similare. La nivelul anului 2014 colectarea separată a biodeșeurilor (inclusiv deșeuri alimentare) din deșeuri menajere și similare s-a realizat într-o proporție foarte mică, cea mai mare parte a deșeurilor fiind colectate în amestec și eliminate prin depozitare. În instalațiile de compostare deșeuri municipale, în prezent se valorifică în principal doar deșeuri verzi din parcuri și grădini. Astfel, se poate aprecia că valorificarea deșeurilor alimentare prin compostare este nesemnificativă. Compostarea individuală a deșeurilor biodegradabile (inclusiv deșeuri alimentare) rezultate din gospodării se apreciază a se realiza la o scară redusă, neexistând date fiabile privind cantitatea compostată. Ținând cont de practicile curente, în mediul rural s-a observat utilizarea într-o proporție destul de mare a deșeurilor alimentare ca hrană pentru animale. Astfel, ponderea de deșeuri alimentare din fracția biodegradabilă de deșeuri generate se estimează a fi relativ scăzută.II.4.3. Generarea și gestionarea uleiurilor uzate alimentare O categorie specială a deșeurilor alimentare este reprezentată de uleiurile uzate alimentare, respectiv uleiuri și grăsimi comestibile (20 01 25). Cantitățile de ulei uzat alimentar generate și gestionate în perioada de analiză sunt prezentate în tabelul de mai jos.  +  Tabel II-14: Cantitățile de ulei uzat alimentar gestionate la nivel național, 2010-2014
    Anul Generat (tone) Valorificat (tone) Eliminat (tone)
    2010 18.020 19.105 18
    2011 2.039 1.850 12
    2012 6.700 6.722 20
    2013 13.258 11.785 1.472
    2014 1.402 1.314 86
    Sursa: Prelucrare pe baza datelor ANPM
    Din datele de mai sus se observă că nu se poate identifica o anume variație a cantităților de ulei uzat alimentar colectate. Cantitatea variază extrem de mult de la un an la altul, chiar cu un ordin de mărime. Cea mai probabilă cauză a acestei variații este raportarea incorectă a generatorilor. Însă, după cum se poate observa, aproape întreaga cantitate colectată este valorificată, cantitățile eliminate fiind extrem de mici. În ceea ce privește modul de gestionare, conform datelor ANPM, în anul 2014, cea mai utilizată operație de valorificare a uleiurilor uzate alimentare a fost R12 Schimbul de deșeuri în vederea expunerii la oricare dintre operațiunile numerotate de la R 1 la R 11 (pentru circa 60% din cantitatea totală valorificată) iar cea mai utilizată operație de eliminare a fost D10 Incinerarea pe sol (pentru circa 85% din cantitatea totală eliminată). La nivel național nu există o practică extinsă privind colectarea uleiului uzat alimentar de la populație. Există unele inițiative individuale de colectare a acestui tip de deșeu derulate de unele lanțuri de benzinării*13), de diverse asociații neguvernamentale*14) sau chiar de operatori economici*15). Cantitățile colectate astfel sunt destul de de reduse. De exemplu, în cadrul proiectului Uleiosul au fost colectate și predate în anul 2015 numai 1,6 tone de ulei*16) uzat de la populația de pe teritoriul municipiului București. Notă
    *13) https://molromania.ro/ro/persoane-fizice/colectează-uleiul-alimentar-uzat, accesat septembrie 2016
    *14) http://uleiosul.com/, accesat septembrie 2016
    *15) http://colectareuleiuzat.ro/
    *16) Conform informațiilor furnizate de către reprezentanții proiectului
    Mai extinsă este practica de colectare a uleiului uzat alimentar de la operatorii economici care activează în domeniul alimentației publice (fastfood, restaurante, cattering).
    II.4.4. Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătățire Pentru perioada de analiză, 2010-2014, în Strategia Națională și Planul Național de Gestionare a Deșeurilor pentru perioada 2003-2013 nu sunt prevăzute obiective și ținte privind deșeurile alimentare. Aspectele identificate referitoare la deșeurile alimentare sunt următoarele: ● Lipsa unei definiții armonizată a "deșeurilor alimentare" ceea ce face dificilă măsurarea, dezvoltarea unor politici adecvate de reducere și monitorizarea succesului/eșecului acestor politici; ● Implementarea la o scară foarte redusă a colectării separate a deșeurilor alimentare în vederea valorificării; ● În cazul deșeurilor alimentare rezultate de la populație și din serviciile alimentare, colectarea separată din deșeuri menajere și similare s-a realizat într-o proporție foarte mică, cea mai mare parte a deșeurilor fiind colectate în amestec; ● Existența unui număr redus de instalații pentru valorificarea deșeurilor alimentare; ● Lipsa măsurătorilor și raportărilor specifice pentru deșeurile alimentare ceea ce face dificilă evaluarea cantității, a originii și a evoluției acestora de-a lungul timpului; ● Lipsa la nivel național a unui sistem de colectare a uleiului uzat alimentar de la populație și lipsa de informare și conștientizare cu privire la impactul pe care îl are gestionarea greșită a acestui tip de deșeu.
    II.5. Deșeuri de ambalajeII.5.1. Generarea deșeurilor de ambalaje În conformitate cu legislația actuală, toți factorii implicați în sistemul de gestionare a ambalajelor și deșeurilor de ambalaje raportează anual date la Agenția Națională pentru Protecția Mediului. Raportările se constituie în baza de date națională privind ambalajele și deșeurile de ambalaje. În tabelul de mai jos sunt prezentate cantitățile de ambalaje introduse pe piață în România în perioada 2010-2014, atât cantitățile pe tip de material de ambalaj, cât și cantitățile totale. În figura de mai jos este prezentată variația cantității totale de ambalaje introduse pe piață în perioada de analiză comparativ cu variația PIB.  +  Tabel II-15: Cantități de ambalaje introduse pe piață în România, total și pe tip de material, 2010-2014
    Tip material 2010 2011 2012 2013 2014
    Sticlă 160.334 139.730 160.259 149.205 164.521
    Plastic 281.145 278.810 298.042 290.279 336.825
    Hârtie și carton 265.982 293.100 303.108 311.578 388.059
    Metal 55.214 55.230 58.333 54.406 65.666
    Lemn 211.875 225.540 239.774 248.660 289.695
    Altele 390 100 41 11 24
    Total 974.940 992.510 1.059.557 1.054.139 1.244.790
    Sursă: ANPM
     +  Figura II-19: Ambalaje introduse pe piață și PIB în România, 2010-2014 Sursă: ANPM; INS Datele de mai sus arată o creștere a ambalajelor introduse pe piață în perioada 2010- 2014, cu excepția anului 2013 când se înregistrează o ușoară scădere. Cea mai mare creștere este în anul 2014, cantitatea de ambalaje introdusă pe piață fiind cu circa 18% mai mare decât cantitatea din anul precedent. Aceasta creștere nu urmează însă trendul de creștere al PIB, care este relativ constant în perioada 2011-2014, cu o creștere anuală de 5-7%.Decizia Comisiei Europene nr. 2005/270/CE de stabilire a tabelelor corespunzătoare sistemului de baze de date în conformitate cu Directiva nr. 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind ambalajele și deșeurile de ambalaje prevede la art. 2 că deșeurile de ambalaje dintr-un stat membru pot fi considerate ca fiind egale cu cantitatea de ambalaje introdusă pe piață în același an în acel stat membru. Astfel, datele prezentate în tabelul de mai jos reprezintă și cantitățile de deșeuri de ambalaje generate în perioada 2010-2014. Pe baza datelor privind cantitățile de deșeuri de ambalaje generate anual și a populației din anul respectiv se calculează indicatorii de generare a deșeurilor de ambalaje (Tabel II-16).  +  Tabel II-16: Indicatori de generare deșeuri de ambalaje România și EU-27
    Indicator generare deșeuri ambalaje   2010   2011   2012   2013   2014
    România (kg/loc și an)*) 48,0 49,1 52,7 52,7 62,4
    EU-27 (kg/loc și an)**) 157,8 160,1 157,8 157,9 n.a.
    Notă
    *) Calculat pe baza cantității totale de ambalaje puse pe piață (care este egală cu cantitatea de deșeuri de ambalaje generate) - date ANPM și populația rezidentă - date INS
    **) Date EUROSTAT
    Din Tabel II-16 se observă că indicatorii de generare a deșeurilor de ambalaje în România sunt de circa 3 ori mai mici decât media europeană. Faptul că indicatorii de generare a deșeurilor de ambalaje în România sunt mult mai mici decât media europeană se poate explica prin ponderea mare a populației din mediul rural, care are o rată de consum scăzută. În plus, o alta explicație ar putea fi că nu toți operatorii economici care introduc pe piață ambalaje au raportat datele sau au raportat cantități mai mici. Această ipoteză este susținută și de necorelarea dintre variația cantității de ambalaje introduse pe piață și variația PIB, precum și de creșterea cu circa 18% a cantității de ambalaje introduse pe piață în anul 2014 față de anul 2013 (cel mai probabil ca urmare a controalelor efectuate de AFM). În Figura II-20 este prezentată structura pe tipuri de material a deșeurilor de ambalaje în România, în perioada 2010-2014 (calculată pe baza datelor din Tabel II-15) comparativ cu media europeană pentru anul 2013.  +  Figura II-20: Structura pe tipuri de materiale a deșeurilor de ambalaje în România, 2010- 2014 și EU-28, 2013 Sursă: ANPM (RO 2010-2014) și EUROSTAT (EU-28, 2013) În România, materialele de ambalaj cu ponderea cea mai mare sunt hârtia/cartonul și plasticul. Ambele materiale au ponderi asemănătoare (cuprinse între 27-31%). În perioada 2011-2014 hârtia și cartonul au avut ponderea cea mai mare, iar în anul 2010, materialul cu ponderea cea mai mare a fost plasticul. Variația cea mai mare în perioada de analiza au avut-o hârtia și cartonul (creștere cu 3,9% în anul 2014 față de 2010) și sticla (scădere cu 3,2% în anul 2014 față de anul 2010). Media europeană (EU-28) a structurii deșeurilor de ambalaje este mult diferită față de România. Astfel, la nivel european materialul cu ponderea cea mai mare este hârtia și cartonul (40%), urmat de sticlă (20%) și plastic (19%). Baza de date națională privind ambalajele și deșeurile de ambalaje nu conține date privind cantitățile de deșeuri de ambalaje în funcție de sursa de generare. Pe baza datelor privind compoziția deșeurilor menajere și similare și asumând că deșeurile de ambalaje municipale reprezintă 50% din deșeurile reciclabile menajere și similare*17), rezultă că deșeurile de ambalaje ce se regăsesc în deșeurile municipale reprezintă 65% din totalul deșeurilor de ambalaje, iar deșeurile din industrie și comerț 35%. Dat fiind faptul că în practica curentă o parte din deșeurile de ambalaje de la micul comerț se colectează împreună cu deșeurile municipale, rezultă că deșeurile de ambalaje de la populație și similare reprezintă circa 60% din deșeurile totale de ambalaje, iar deșeurile din industrie și comerț circa 40%. Notă
    *17) Estimare realizată pe baza Studiului Eco-Rom Ambalaje, 2012-2013, "Determinarea compoziției deșeurilor, precum și a deșeurilor de ambalaje generate de gospodăriile populației"
    II.5.2. Gestionarea deșeurilor de ambalaje Legea nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 249/2015) prevede ca operatorii economici care introduc pe piață ambalaje și produse ambalate sunt responsabili să asigure gestionarea ambalajelor devenite deșeuri pe teritoriul național. Responsabilitățile se pot realiza: ● individual; ● prin transferarea responsabilităților, pe baza de contract, către un operator economic autorizat de autoritatea publică centrală pentru protecția mediului. Astfel, deși nu este o cerință explicită a Directivei nr. 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, România, ca și majoritatea statelor membre UE, a optat pentru gestionarea deșeurilor de ambalaje pentru implementarea schemei de responsabilitate extinsă a producătorului (REP). Schema de responsabilitate extinsă a producătorului funcționează încă din anul 2004, odată cu înființarea și licențierea primului operator economic pentru preluarea responsabilității gestionării deșeurilor de ambalaje (ECO-ROM AMBALAJE). În prezent, în România există un sistem concurențial, fiind licențiați mai mulți operatori economici pentru preluarea responsabilității gestionării deșeurilor de ambalaje - OTR-uri (informații privind operatorii licențiați pot fi găsite pe pagina web a ANPM - http://www.anpm.ro/deșeuri-de- ambalaje). În Figura II-21 este prezentată schema actuală a gestionării deșeurilor de ambalaje, cu actori implicați, responsabilități operaționale, financiare și de raportare, în conformitate cu prevederile legale actuale.  +  Figura II-21: Schema actuală a gestionării deșeurilor de ambalaje Gestionarea efectivă a deșeurilor de ambalaje se realizează prin operatorii de colectare și operatorii de tratare (stații de sortare, operatori economici care realizează reciclarea/valorificarea și operatorii depozitelor de deșeuri, care preiau deșeurile de ambalaje nevalorificate). Informații privind operatorii de tratare sunt prezentate în secțiunea II.3.2. În ceea ce privește operatorii de colectare, conform datelor furnizate de ANPM, în anul 2014 au fost autorizați peste 700 de operatori (inclusiv punctele de lucru) pentru colectarea deșeurilor de ambalaje atât de la populație, cât și din industrie și comerț. Operatorii de colectare sunt autorizați pentru colectarea mai multor tipuri de deșeuri de ambalaje (de la două până la toate tipurile de material de ambalaj). Operatorii de colectare sunt în general operatori specializați pentru colectarea deșeurilor, dar sunt și operatori de salubrizare sau reciclatori. În Figura II-22 se prezintă numărul de colectori, inclusiv puncte de lucru, din fiecare județ și Municipiul București.  +  Figura II-22: Număr colectori de deșeuri de ambalaje pe județ/M. București, 2014 Sursa: ANPM Figura II-23 este prezentat numărul de colectori autorizați pentru fiecare tip de material de ambalaj. Cei mai mulți colectori autorizați sunt pentru deșeurile de ambalaje de plastic (971). Pentru deșeurile de hârtie și carton, metal, lemn și sticlă numărul colectorilor este mult mai scăzut (580, 462, 202, respectiv 129). Prin compararea datelor din Figura II-23 cu cele din Figura II-20 se poate observa că nu există o corelare între numărul de colectori autorizați pe tip de material și structura deșeurilor de ambalaje. Acest lucru poate fi explicat prin valoarea de piață diferită, precum și prin capacitățile de reciclare existente.  +  Figura II-23: Număr colectori de deșeuri de ambalaje pe de tip de deșeu de ambalaje colectat, 2014 Sursa: ANPM Capacitățile de reciclare existente pentru hârtie și carton, plastic, metal și sticlă sunt prezentate în secțiunea II.3.2. În ceea ce privește reciclarea ambalajelor din lemn, în prezent la nivel național există circa 20 operatori economici reciclatori. Marea majoritate a acestora asigură repararea paleților din lemn. Capacitatea totală de reciclare a paleților de lemn existentă, estimată pe baza cantităților reciclate în perioada de analiză, este de circa 100.000 tone/an. În Tabel II-17 și Tabel II-18 sunt prezentate datele privind reciclarea și valorificarea deșeurilor de ambalaje în perioada 2010-2014, conform ANPM.  +  Tabel II-17: Reciclarea deșeurilor de ambalaje, 2010-2014
    Tip material    2010 2011 2012 2013 2014
    tone % tone % tone % tone % tone %
    Sticlă 91.031 56,8 83.790 60,0 106.192 66,3 73.467 49,2 89.103 54,2
    Plastic 79.391 28,2 112.460 40,3 152.852 51,3 149.940 51,7 149.769 44,5
    Hârtie și carton 177.636 66,8 191.990 65,5 211.698 69,8 232.580 74,6 323.556 83,4
    Metal 36.267 65,7 34.410 62,3 32.398 55,5 28.732 52,8 42,147 64,2
    Lemn 38.451 18,1 73.390 32,5 98.660 41,1 71.902 28,9 77.071 26,6
    Altele 0 0,0 0 0,0 0 0,0 0 0,0 0 0,0
    Total reciclare 422.776 43,4 496.040 50,0 601.800 56,8 556.621 52,8 681.646 54,8
    Sursa: ANPM
     +  Tabel II-18: Valorificarea deșeurilor de ambalaje, 2010-2014
    Tip material    2010 2011 2012 2013 2014
    tone % tone % tone % tone % tone %
    Sticlă 91.031 56,8 83.790 60,0 106.192 66,3 73.467 49,2 89.103 56,0
    Plastic 86.945 30,9 120.370 43,2 154.778 51,9 158.218 54,5 155.353 51,4
    Hârtie și carton 194.751 73,2 199.340 68,0 212.648 70,2 239.745 76,9 325.024 83,8
    Metal 36.267 65,7 34.410 62,3 32.398 55,5 28.732 52,8 42.147 55,5
    Lemn 62.033 29,3 101.950 45,2 102.696 42,8 73.886 29,7 90.680 30,9
    Altele 0 0,0 0 0,0 0 0,0 0 0,0 0 0,0
    Total valorificare 471.027 48,3 539.860 54,4 608.712 57,4 574.048 54,5 702.307 56,4
    Sursa: ANPM
    Din analiza datelor privind reciclarea și valorificarea deșeurilor de ambalaje rezultă următoarele: ● În perioada 2010-2012 au fost atinse toate țintele, atât pe materiale, cât și țintele globale de reciclare și valorificare; ● În anul 2013, deși cantitatea de ambalaje introduse pe piață este sensibil egală cu cea din anul 2012 (date ANPM), cantitățile de deșeuri de ambalaje reciclate/valorificate înregistrează o scădere cu circa 8-9% față de anul 2012; ● În anul 2014, cantitățile de deșeuri de ambalaje reciclate/valorificate au crescut cu circa 25% față de 2013; ● În anii 2013 și 2014 nu a fost îndeplinită ținta de reciclare pentru sticlă (60%), precum și țintele globale de reciclare și valorificare (55%, respectiv 60%).
    II.5.3. Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătățire Pentru perioada de analiza, 2010-2014, obiectivele și țintele privind deșeurile de ambalaje, prezentate în tabelul de mai jos, sunt cele prevăzute în legislația specifică și în Strategia Națională și Planul Național de Gestionare a Deșeurilor pentru perioada 2003-2013.  +  Tabel II-19: Modul de îndeplinire a obiectivelor și țintelor privind deșeurile de ambalaje
    Obiectiv Țintă Mod de îndeplinire
    Crearea gradului de reciclare/ valorificare a deșeurilor de ambalaje                        Atingerea obiectivelor de reciclare de 60% din greutate pentru hârtie și carton și a obiectivelor de reciclare de 50% dingreutate pentru metal până la 31 Decembrie 2008   Atingerea obiectivelor de reciclare de 15% din greutate pentru lemn până la 31 Decembrie 2011     Atingerea obiectivului global de reciclare de 55%, a obiectivului global de valorificare de 60%, a obiectivelor dereciclare de 22,5% din greutate pentru plastic, și a obiectivelor de reciclare de 60% din greutate pentru sticlă, până la 31 Decembrie 2013       DA        DA        NU            Ținta de reciclare pentru deșeurile de hârtie și carton a fost îndeplinită în anul 2008. În perioada 2010-2014 rata de reciclare are o valoare mai maredecât ținta.  Ținta de reciclare pentru deșeurile de lemn a fost îndeplinită și depășită în anul 2011. În perioada 2012-2014 ratade reciclare are, de asemenea, o valoare mai mare decât ținta.  Nici ținta globală de reciclare și nici ținta globală de valorificare nu au fost atinse în anul 2013, dar nici în anul 2014. De asemenea, ținta de reciclare pentru deșeurile de sticlă nu a fost atinsă nici în anul 2013 și nici în anul 2014. Ținta de reciclare a deșeurilor de ambalaje de plastic a fost atinsă și depășită atât în anul 2013, cât și în anul 2014.
    Creșterea cantităților de deșeuri de ambalaje colectate, precum și a eficienței colectării separate a acestora             2007-2017 - extinderea colectării separate la nivel național               Parțial                Cantitățile de deșeuri de ambalaje colectate și reciclate/valorificate au crescut în perioada de referință. Cea mai mare parte a cantității de deșeuri de ambalaje reciclate provine însă din comerț și industrie, precum și din achiziția de la populație a deșeurilor de ambalaje municipale. Sistemul de colectare separată a deșeurilor municipale, inclusiv a deșeurilor de ambalaje municipale este încă slab dezvoltat.
    Crearea și optimizarea schemelor de valorificare materială a deșeurilor de ambalaje        Începând cu anul 2004           DA          Odată cu creșterea cantității dedeșeuri de ambalaje colectate s-a dezvoltat și piața de reciclare, fapt confirmat de numărul mare al operatorilor economici care tratează în vederea reciclării sau reciclează efectiv deșeurile municipale și deșeurile de ambalaje.
    Crearea și optimizarea schemelor de valorificare energetică a deșeurilorde ambalaje         Optimizarea sistemelor zonale și valorificarea energetică, eventual și combustibil alternativ pentru cuptoarele de ciment, corelat cu punerea în funcțiune a instalațiilor de procesare adecvată - începând cu anul 2005      Parțial           În prezent, industria cimentuluidispune de o capacitate totală autorizată de coincinerare deșeuri de peste 1 milion tone/ an. Cu toate acestea, cantitateade deșeuri de ambalaje valorificată prin alte metode decât reciclarea este foarte scăzută (între circa 7.000 și 48.000 t/an în perioada 2010- 2014).
    Aspectele identificate legate de gestionarea deșeurilor de ambalaje sunt următoarele: ● Aspecte tehnice privind modul de gestionare a deșeurilor de ambalaje:– Sistemul de colectare separată a deșeurilor de ambalaje municipale este slab dezvoltat la nivel național;– Valorificarea deșeurilor prin alte metode decât reciclarea este foarte scăzută, în ciuda faptului că există o capacitate autorizată mare pentru coincinerarea deșeurilor;– Capacitățile de reciclare existente pentru ambalajele de lemn, sticla și plastic nu sunt suficiente în cazul creșterii țintelor de reciclare față de prevederile actuale ale legislației; ● Aspecte de natură legislativă:– Definiția "ambalajului reutilizabil" din Legea nr. 249/2015 nu este corelată cu definiția "reutilizării ambalajelor", returnarea ambalajului reutilizabil fiind condiționată de existența unui sistem depozit;– Legea nr. 249/2015 prevede la art. 16 (2) a) ca responsabilitatea individuală se poate realiza prin colectarea și valorificarea deșeurilor de ambalaje provenite din activitatea proprie sau preluate de la generatori sau deținători de deșeuri, instalații de sortare, colectori autorizați din punct de vedere al protecției mediului pentru colectarea și valorificarea deșeurilor de ambalaje. Astfel se încalcă principiul responsabilității individuale aplicat la nivel european în schemele de responsabilitate extinsă a producătorilor, care prevede că responsabilitatea individuală se referă la propriile produse pe care producătorii le introduc pe piața națională;– Legea nr. 249/2015 și Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor și ministrului economiei, comerțului și relațiilor cu mediul de afaceri 932/2016 privind aprobarea Procedurii de autorizare pentru preluarea responsabilității gestionării deșeurilor de ambalaje nu cuprind prevederi clare privind responsabilitatea organizațională și financiară a organizațiilor de transfer de responsabilitate pentru deșeurile de ambalaje. Faptul că schema privind responsabilitatea extinsă a producătorului nu este clar definită, conduce la deficiențe în implementare, cu impact asupra atingerii obiectivelor de reciclare/valorificare;– Legislația actuală nu cuprinde o definiție a deșeurilor de ambalaje municipale. Lipsa acestei definiții determină probleme privind responsabilitatea gestionării acestui flux de deșeuri; ● Aspecte de natură instituțională/organizațională:– Legislația actuală nu prevede posibilitatea de organizare în sistem clearinghouse;– Deși autoritățile publice locale sunt actori importanți, fiind singurii responsabili de gestionarea deșeurilor municipale, inclusiv deșeuri de ambalaje municipale, conform legislației actuale, APL nu sunt incluse în schema de gestionare a deșeurilor de ambalaje;– Necorelări între prevederile legislației privind salubrizarea și legislației specifice pentru ambalaje și deșeuri de ambalaje. Conform prevederilor art. 16 (11) din Legea nr. 249/2015, colectarea deșeurilor de ambalaje de la populație poate fi realizată atât de către operatorii de salubrizare, cât și de către alți colectori autorizați, deși autoritatea publică locală, prin operatorii de salubrizare, este singurul responsabil de gestionarea deșeurilor municipale (Legea nr. 101/2006); ● Aspecte de natură financiară și investițională:– Legislația actuală nu cuprinde prevederi clare privind responsabilitatea financiară a organizațiilor de transfer de responsabilitate pentru deșeurile de ambalaje. Astfel, în prezent, în cazul deșeurilor de ambalaje municipale, organizațiile de transfer de responsabilitate plătesc bonusuri operatorilor de salubrizare și reciclatorilor și nu costuri nete de gestionare a deșeurilor de ambalaje, care să fie reflectate în tariful de gestionare a acestora; ● Aspecte privind raportarea:– Lipsa în legislație de prevederi clare privind verificarea de către autoritatea de mediu a datelor raportate privind ambalajele și deșeurile de ambalaje.
    II.6. Deșeuri de echipamente electrice și electroniceII.6.1. Generarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice Deșeurile de echipamente electrice și electronice rezultă din echipamentele puse pe piață de producătorii/importatorii din România. Conform legislației în vigoare, pot introduce pe piață echipamente electrice și electronice (EEE) numai producătorii înregistrați în Registrul Producătorilor și Importatorilor de EEE, constituit la ANPM. Numărul producătorii înregistrați în Registrul Producătorilor și Importatorilor de EEE a crescut în perioada analizată. Astfel, dacă la începutul anului 2010 erau înregistrați 1.158 de producători, la sfârșitul anului 2014 erau înregistrați 2.185 de producători. Distribuția cantităților de EEE puse pe piață, pe categorii, în perioada 2010-2014 este prezentată în tabelul de mai jos.  +  Tabel II-20: EEE introduse pe piață, 2010-2014
    Categorie EEE    Cantitate de EEE pusă pe piață (tone/an)
    2010 2011 2012 2013 2014
    1 - Aparate de uz casnic de mari dimensiuni   74.328,96   69.456,21   74.755,61   81.810,67   84.995,17
    2 - Aparate de uz casnic de mici dimensiuni   17.484,7   14.422,82   14.641,71   13.655,46   10.466,12
    3 - Echipamente informatice și de telecomunicații    31.944,22    14.349,97    12.423,31    13.759,41    13.400,46
    4 - Echipamente de larg consum   12.908,06   13.348,15   12.267,52   11.704,91   14.832,53
    5 - Echipamente de iluminat   4.594,26   5.747,56   6.052,09   6.363,55   5.350,90
    6 - Unelte electrice și electronice   7.669,82   6.728,9   7.556,19   7.339,87   7.727,25
    7 - Jucării, echipamente sportive și de agrement   953,61   744,09   812,9   654,42   999,47
    8 - Dispozitive medicale (cu excepția tuturor produselor implantate și infectate)     275,92     472,57     423,57     416,79     394,51
    9 - Instrumente de supraveghere și control   769,82   2.981,97   1.245,3   750,14   938,16
    10 - Distribuitoare automate   387,3   261,21   369,85   348,97   482,54
    TOTAL 151.316,67 128.513,45 130.548,10 136.804,20 139.587,10
    Sursa: ANPM
    Cu toate că numărul producătorilor de EEE înregistrați a crescut constant, în perioada 2010-2014, se observă că variația cantităților de EEE puse pe piață anual depinde mai mult de puterea de cumpărare a utilizatorilor de EEE și nu depinde de numărul de producători înregistrați sau de numărul locuitorilor din România. Evoluția cantităților de deșeuri de echipamente electrice și electronice (DEEE) generate și colectate în perioada 2010-2014 este prezentată în tabelul de mai jos.  +  Tabel II-21: Deșeuri de echipamente electrice și electronice colectate, 2010-2014
    Categorie EEE    Cantitate de DEEE (tone/an)
    2010 2011 2012 2013 2014
    1 - Aparate de uz casnic de mari dimensiuni   14.119,93   9.987,33   11.398,81   20.315,61   20.465,24
    2 - Aparate de uz casnic de mici dimensiuni   913,64   673,18   864,21   977,49   1.021,16
    3 - Echipamente informatice și de telecomunicații    6.459,84    5.446,30    4.976,01    4.886,16    4.803,30
    4 - Echipamente de larg consum   3.567,23   3.199,49   3.513,5   4.671,74   3.513,27
    5 - Echipamente de iluminat   182,66   291,95   776,99   837,26   1.140,05
    6 - Unelte electrice și electronice   625,81   743,07   691,64   702,87   815,37
    7 - Jucării, echipamente sportive și de agrement   62,73   94,57   59,84   89,82   65,60
    8 - Dispozitive medicale (cu excepția tuturor produselor implantate și infectate)     19,86     20,51     58,19     28,44     34,07
    9 - Instrumente de supraveghere și control   215,41   464,17   686,63   505,58   236,42
    10 - Distribuitoare automate   79,50   87,69   56,94   149,78   64,51
    TOTAL 26.246,61 21.008,26 23.082,76 33.164,75 32.158,99
    Sursa: ANPM
    Raportând cantitatea de DEEE colectată la populația rezidentă (a se vedea secțiunea II.2.1) rezultă o rată de colectare de 1,0 - 1,7 kg/locuitor/an, cu mult mai mică față de obiectivul prevăzut în legislație pentru aceasta perioadă, respectiv 4 kg/locuitor/an.
    II.6.2. Gestionarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice În vederea realizării obiectivelor anuale de colectare, reutilizare, reciclare și valorificare a DEEE, producătorii pot acționa: ● individual, utilizând propriile resurse; ● prin transferarea acestor responsabilități, pe bază de contract, către un operator economic legal constituit și autorizat în acest sens. În prezent, în România sunt licențiate mai multe organizații colective (informații privind operatorii licențiați pot fi găsite pe pagina web a MM http://www.mmediu.gov.ro/categorie/comisie-deee/213. Licențele sunt acordate pentru categoriile de EEE prevăzute în anexa nr. 1 și anexa nr. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 5/2015 privind deșeurile de echipamente electrice și electronice - O.U.G. nr. 5/2015 (în perioada până la 14 august 2018 inclusiv), respectiv categoriile din anexa nr. 2 din O.U.G. nr. 5/2015 (după 15 august 2018). Ponderea cantității de EEE pentru care organizațiile colective au preluat responsabilitatea a crescut constant în perioada de analiza, de la circa 80% în anul 2010 la peste 99% în anul 2014. Schema cuprinzând actorii principali, modul de îndeplinire a responsabilităților operaționale și financiare este prezentată mai jos.  +  Figura II-24: Schema actuală a gestionării DEEE Ratele de valorificare a DEEE au fost pentru întreaga perioada mai mari decât obiectivele legislative, pentru toate categoriile de DEEE.  +  Tabel II-22: Rata de valorificare DEEE, 2010-2014
    Categorie DEEE     Obiectiv valorificare (%)
    Prevăzut în legislație Realizat în 2010 Realizat în 2011 Realizat în 2012 Realizat în 2013 Realizat în 2014
    1 - Aparate de uz casnic de mari dimensiuni   80   93   91   89   93   93
    2 - Aparate de uz casnic de mici dimensiuni   70   84   89   88   89   88
    3 - Echipamente informatice și de telecomunicații    75    86    86    86    85    87
    4 - Echipamente de larg consum   75   89   87   87   88   88
    5 - Echipamente de iluminat   80   88   85   84   92   93
    6 - Unelte electrice și electronice   70   87   90   89   88   91
    7 - Jucării, echipamente sportive și de agrement   70   73   84   83   84   84
    8 - Dispozitive medicale (cu excepția tuturor produselor implantate și infectate)     Neaplicabil
    9 Instrumente de supraveghere și control   70   85   86   86   86   88
    10 - Distribuitoare automate   80   91   91   90   92   93
    Sursa: ANPM
    În prezent, la nivelul României sunt autorizați 883 de operatori economici care au activitate în domeniul colectării și/sau tratării DEEE. Dintre aceștia, 75 de operatori economici dețin și autorizație de mediu pentru tratarea DEEE.  +  Figura II-25: Număr operatori economici autorizați pentru colectarea și tratarea DEEE pe județ/M. București Sursa: ANPM Capacitatea totală de tratare a DEEE la nivelul României este de circa 120.000 tone/an. Având în vedere că, cea mai mare cantitate de DEEE prognozată a fi generată în perioada următoare (anul 2020), este de circa 70.000 tone/an, rezultă că există o capacitate suficientă de tratare a DEEE pentru acoperirea întregii cantități de deșeuri generate, în conformitate cu principiul proximității.
    II.6.3. Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătățire Modul de îndeplinire a principalelor obiective și ținte privind DEEE prevăzute în Strategia Națională și Planul Național de Gestionare a Deșeurilor pentru perioada 2003-2013 sunt prezentate în tabelul de mai jos.  +  Tabel II-23: Modul de îndeplinire a obiectivelor și țintelor privind DEEE
    Obiectiv Țintă Mod de îndeplinire
    Încurajarea colectării separate și a valorificării materiale a deșeurilor de echipamente electrice și electronice    Realizarea sistemului de colectare și valorificare Termen - 2007     Parțial       Există peste 800 de operatori economici autorizați pentru colectarea și/sau tratării DEEE.Totuși, infrastructura de colectare la nivelul autorităților publice locale este slab dezvoltată
    Încurajarea apariției de noi facilități de reciclare și tratare a deșeurilor de echipamente electrice și electronice   Organizarea unor centre zonale de dezmembrare/reciclare a DEEE Termen - 2007     DA      Capacitatea totală de tratare a DEEE la nivelul României este depeste 120.000 tone/an. Centrele de dezmembrare/reciclare sunt distribuite uniform pe teritoriul național.
    Aspectele identificate legate de gestionarea deșeurilor de DEEE sunt următoarele: ● Aspecte tehnice privind modul de gestionare a DEEE:– O parte a DEEE, în special cele cu conținut mare de metal (electrocasnicele mari, uneltele electrice etc) sunt colectate alături de deșeurile metalice, în faza inițială de către colectori informali, fiind predate unor centre de preluare neautorizate pentru gestionarea DEEE. Astfel, cantitățile tratate de DEEE nu se evidențiază separat în raportări, ci sunt asimilate deșeurilor metalice;– Infrastructura necesară pentru colectarea DEEE la nivelul autorităților publice locale este slab dezvoltată la nivel național;– Gradul scăzut de colectare a DEEE; ● Aspecte de natură legislativă:– Necorelarea actelor normative în ceea ce privește responsabilitatea colectării DEEE de la populație - O.U.G. nr. 5/2015 prevede obligativitatea autorităților publice locale de a asigura colectarea DEEE provenite de la gospodăriile particulare, iar Legea nr. 101/2006 republicată a serviciului de salubrizare a localităților exclude colectarea DEEE din activitățile serviciului de salubrizare; ● Aspecte de natură instituțională/organizațională:– Legislația actuală nu prevede posibilitatea de organizare în sistem clearinghouse; ● Aspecte privind raportarea:– Sistem greoi de raportare a datelor privind EEE și DEEE - înregistrarea producătorilor și raportarea datelor se efectuează pe cele 98 subcategorii.
    II.7. Deșeuri de baterii și acumulatoriII.7.1. Generarea deșeurilor de baterii și acumulatori În perioada 2010-2014, cantitatea de baterii și acumulatori (B A) introduși pe piață a variat între circa 32.603 tone (2013) și circa 36.529 tone (2014).  +  Tabel II-24: Baterii și acumulatori introduși pe piață, 2010-2014
    Tipul de baterii și acumulatori   Cantitate (tone)
    2010 2011 2012 2013 2014
    Portabile, categoriile 1 și 2 3.447,36 2.696,41 2.739,55 1.862,15 2.730,34
    Auto, categoria 3 29.847,85 27.717,65 27.948,69 28.087,37 30.135,35
    Industriale, categoria 4 2.612,33 3.977,21 3.307,09 2.653,56 3.663,71
    Total 35.907,54 34.391,27 33.995,33 32.603,07 36.529,39
    Sursa: ANPM
    Evoluția cantităților de deșeuri de B A generate și colectate în perioada 2010-2014 este prezentată în tabelul de mai jos.  +  Tabel II-25: Deșeuri de baterii și acumulatori generate și colectate, 2010-2014
    Tipul de baterii și acumulatori   Cantitate (tone)
    2010 2011 2012 2013 2014
    Portabile, categoriile 1 și 2 35 159 312 737 779
    Auto, categoria 3 35.681 47.960 50.238 55.488 59.909
    Industriale, categoria 4 111 189 494 684 955
    Total 35.827 48.308 51.044 56.909 61.643
    Sursa: ANPM
    Pentru deșeurile de B A portabile se înregistrează o creștere semnificativă a colectării în perioada de referință. De asemenea, se înregistrează o creștere a cantității totale de deșeuri de baterii și acumulatori generate și colectate în România în perioada de analiză.
    II.7.2. Gestionarea deșeurilor de baterii și acumulatori Pentru gestionarea deșeurilor de baterii și acumulatori este aplicată schema de responsabilitate extinsă a producătorilor. În conformitate cu prevederile legislației în vigoare, producătorii de B A sunt obligați să organizeze colectarea de deșeuri de baterii și acumulatori în una din următoarele modalități: a) individual sau b) prin transferarea responsabilităților, pe baza de contract, către un operator economic legal constituit, denumit organizație colectivă. În prezent, în România sunt licențiate mai multe organizații colective (informații privind operatorii licențiați pot fi găsite pe pagina web a ANPM - http://www.anpm.ro/deșeuri-de- baterii-și-acumulatori). Conform datelor ANPM, în prezent, sistemele individuale și cele colective au ponderi echilibrate în gestionarea bateriilor și acumulatorilor, astfel: ● În anul 2013 - ponderea B A gestionate în sistem colectiv a fost de 36,52% și ponderea B A gestionate în sistem individual era 63,48%; ● În anul 2014 - crește ponderea B A gestionate în sistem colectiv la 42,83%, B A gestionate în sistem individual având o pondere de 57,17%. Schema cuprinzând actorii principali, modul de îndeplinire a responsabilităților operaționale și financiare și fluxului B A este prezentată în figura de mai jos.  +  Figura II-26: Schema actuală a gestionării B A  +  Gestionarea deșeurilor B A  +  Tabel II-26: Cantități de deșeuri B A colectate, tratate, reciclate, 2010-2014
    An    Cantitate (tone/an)
    B A colectate B A tratate B A reciclate
    2010 35.826,55 30.238,1 24.678,4945
    2011 48.307,58 40.643,61 33.090,45014
    2012 51.044,12 48.768,58 39.683,40948
    2013 56.908,56 42.540,598 34.984,7754
    2014 61.642,79 42.093,6256 34.705,6116
    Sursa: ANPM
    În anul 2012 au fost cele mai mari cantități de deșeuri B A tratate/reciclate, iar în anul 2014 cele mai mari cantitățile de deșeuri B A colectate.  +  Tabel II-27: Rata de colectare a B A portabili, 2010-2014
    An 2010 2011 2012 2013 2014
    Rata de colectare (%) 1 6 10,5 30 32
    Sursa: Prelucrare pe baza datelor ANPM și Studiului EPBA, 2015
    Rata de colectare pentru B A portabile se calculează ca medie între cantitățile de B A puse pe piață în anul curent și cei doi ani anteriori. Obligațiile de atingere a țintelor de colectare pentru deșeurile de B A portabili au fost de 25% până la 26 septembrie 2012; respectiv, 45% până la 26 septembrie 2016. Cu toate că în anul 2012 România nu a atins rata de colectare de 25%, începând cu anul 2013, s-a înregistrat o creștere a performanței de colectare a deșeurilor de B A portabile, care a dus la realizarea unei rate de colectare de 30% în anul 2013 și de 32% în anul 2014. Creșterea ratei de colectare s-a datorat, în primul rând, dublării cantităților de B A colectate în perioada 2012-2014 și, în al doilea rând, scăderii bruște a vânzărilor de B A portabile din anul 2013. O contribuție majoră în colectarea deșeurilor de B A portabili a avut-o înființarea sistemelor colective ale producătorilor (la sfârșitul anului 2012, cu primul an complet de activitate în 2013). Având în vedere evoluția colectării deșeurilor de B A este posibil ca în anul 2016 România să fii atins rata de colectare de 45% stabilită de legislația în vigoare. Pentru bateriile cu plumb nivelurile de eficiență a reciclării în perioada 2010-2014 sunt mai mari decât obligația legală (peste 80% față de 65% obiectivul legal). În prezent, la nivelul României sunt autorizați 1.524 de operatori economici care au activitate în domeniul colectării și/sau tratării deșeurilor de B A. Dintre aceștia, 7 au autorizație de mediu pentru activitatea de tratare a deșeurilor de B A.  +  Figura 5-14: Număr colectori de deșeuri de B A pe județe, 2014 Sursa: ANPM Capacitatea totală de tratare a B A la nivelul României este de 75.807,5 tone/an. Având în vedere că, cea mai mare cantitate de B A colectată (în perioada 2014), este de 61.642,79 tone/an, în prezent există o capacitate suficientă de tratare a deșeurilor de B A pentru acoperirea întregii cantități colectate, în conformitate cu principiul proximității. Cu toate acestea, singurii operatori economici care asigură reciclarea deșeurilor de B A sunt Monbat Recycling S.R.L. și Rombat S.A., ambele companii având activitatea în domeniul bateriilor cu plumb, având o capacitate însumată de 70.000 tone/an.
    II.7.3. Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătățire Obiectivele și țintele în domeniul bateriilor și acumulatorilor sunt definite, pe de o parte, în vechiul Plan național de gestionare a deșeurilor, iar pe de altă parte în legislație specifică acestui flux de deșeuri.  +  Tabel II-28: Modul de îndeplinire a obiectivelor și țintelor privind deșeurile B A
    Obiectiv Țintă Mod de îndeplinire
    Restricționarea introducerii pe piață a bateriilor și acumulatorilor, care conțin anumite substanțe periculoase         Întărirea controlului privind respectareacondițiilor de calitate a bateriilor/ acumulatorilor introduși pe piața românească. Termen: Permanent        Parțial            S-a asigurat cadrul legal pentrurestricționarea B A care conțin anumite substanțe periculoase, prin Hotărârea Guvernului nr. 1132/2008 privind regimul bateriilor și acumulatorilor și al deșeurilor de baterii și acumulatori. Nu există evidența întăririi controlului privind respectarea condițiilor de calitate a B A introduși pe piața românească
    Colectare separată pentru bateriile și acumulatorii uzați    Optimizarea funcționării rețelei de colectare. Termen: 2006    DA     S-au înregistrat 1.524 de operatori economici care au activitate în domeniul colectării și/sau tratării deșeurilor de B A
    Eliminarea în condiții de siguranță pentru sănătatea populației și mediua componentelor periculoase nevalorificabile din baterii și acumulatori uzați Termen: 2006      -     Nu există evidențe cu privire la realizarea acestui obiectiv    
    Recuperarea materialelor valoroase conținute în baterii și acumulatori   Recuperarea și reciclarea a 50% din greutatea bateriilor/acumulatorilor (fără electrolit). Termen: 2010 DA    S-au depășit nivelurile de eficiență privind reciclarea deșeurilor B A  
    Aspecte identificate legate de gestionarea deșeurilor de B A sunt următoarele: ● Aspecte tehnice privind modul de gestionare a deșeurilor de B A:– În prezent în România nu există capacități de reciclare pentru deșeurile de B A Nichel Cadmiu, Alcaline, Zinc Aer, Zinc Carbon, Oxid de Argint, Oxid de Mercur, Litiu Polimer, Litiu Ion, ș.a., respectiv categoriile: 1a - 1h, 2a, 2c - 2f, 3b, 3c, 4b, 4c. Reciclarea acestor deșeuri de B A se efectuează în afara României, în țări ca: Germania, Austria, Polonia, Belgia, ș.a. Conform principiului autonomiei și proximității, ar putea fi dezvoltate capacității de reciclare și pe plan național; ● Aspecte de natură instituțională/organizațională:– Legislația actuală nu prevede posibilitatea de organizare în sistem clearinghouse; ● Aspecte privind raportarea:– Sistem greoi de raportare a datelor privind B A. În prezent lipsește sistemul de înregistrare online a producătorilor și de raportare online a datelor. Sistemul actual solicită depunerea unui dosar voluminos la înregistrare, pe format de hârtie.
    II.8. Vehicule scoase din uzII.8.1. Generarea vehiculelor scoase din uz Evoluția cantităților de vehicule scoase din uz (VSU) din România, generate și colectate în perioada 2010-2014, este prezentată în tabelul de mai jos.  +  Tabel II-29: Vehicule scoase din uz colectate și tratate, 2010-2014
        Cantitate de VSU (bucăți)
    2010 2011 2012 2013 2014
    VSU colectate 197.445 124.299 55.374 37.237 43.351
    VSU tratate 190.790 128.839 57.950 37.989 42.138
    Sursa: ANPM
    Diferențele anuale dintre numărul de VSU colectate și numărul de VSU tratate se înregistrează pentru că o parte din VSU colectate într-un an rămân pe stoc și sunt tratate în anul următor.
    II.8.2. Gestionarea vehiculelor scoase din uz În prezent, în România, pentru VSU este aplicată responsabilitatea extinsă a producătorului, dar numai în sistem individual. Producătorii au ales să înființeze rețele de colectare prin contracte private cu dezmembratorii autorizați, unde, în conformitate cu prevederile Legii nr. 212/2015 privind modalitatea de gestionare a vehiculelor și a vehiculelor scoase din uz, predarea la instalația de tratare a VSU nu preluarea vehiculului de la ultimul deținător ar trebui să fie gratuită. În practică, deținătorul VSU încasează o sumă de bani la predarea VSU către colector sau dezmembrator. Excepție fac VSU predate în cadrul programului "Rabla" pentru care deținătorul primește numai vaucher-ul aferent "primei de casare", fără alte sume. Consumatorii care cumpără piese rezultate din dezmembrarea VSU plătesc pentru acestea firmelor de dezmembrare. De asemenea, reciclatorii plătesc către dezmembratori sau către schreddere valoarea materiilor prime secundare rezultate din tratarea VSU. Pentru materialele trimise pentru valorificare energetică sau co-procesare în fabricile de ciment, nu avem informații că există costuri sau beneficii financiare. Aceeași situație o întâlnim la deșeurile rezultate din tocare/mărunțire. Schema de gestionare a VSU cu responsabilitățile operaționale și financiare este prezentată mai jos.  +  Figura II-27: Schema actuală a gestionării vehiculelor scoase din uz În tabelul de mai jos sunt prezentate cantitățile gestionate în perioada 2010-2014.  +  Tabel II-30: Vehicule scoase din uz tratate, reutilizate, reciclate, valorificate, 2010-2014
        Cantitate (tone/an)
    2010 2011 2012 2013 2014
    VSU - masa medie la gol 162.276 110.035 50.732 34.566 38.137
    Reutilizare 6.092 5.196 3.312 1.973 1.335
    Reciclare 125.224 85.995 39.204 26.979 30.727
    Valorificare 132.604 90.285 40.448 28.234 32.412
    Eliminare 23.580 14.554 6.972 4.359 4.390
    Sursa: ANPM
    În perioada de analiză, ratele de reutilizare și reciclare au variat între 80,9% în anul 2010 și 84% în anul 2014. Ratele de reutilizare și valorificare au variat între 85,5% în anul 2010 și 88,5% în anul 2014. În conformitate cu prevederile legale în vigoare, pentru perioada 2010-2014, operatorii economici erau obligați să asigure realizarea următoarelor obiective, luând în considerare masa medie la gol: ● reutilizarea și valorificarea a cel puțin 75% din masa medie pe vehicul și an, a vehiculelor fabricate înainte de 01 ianuarie 1980; ● reutilizarea și valorificarea a cel puțin 85% din masa medie pe vehicul și an, a vehiculelor fabricate după 01 ianuarie 1980; ● reutilizarea și reciclarea a 70% din masa medie pe vehicul și an, a vehiculelor fabricate înainte de 01 ianuarie 1980; ● reutilizarea și reciclarea a 80% din masa medie pe vehicul și an, a vehiculelor fabricate începând cu data de 01 ianuarie 1980. Comparând cantitățile gestionate cu obiectivele, rezultă că anual, în perioada 2010-2014, atât obiectivele de reutilizare și reciclare, cât și obiectivele de reutilizare și valorificare au fost atinse. În prezent, la nivelul României sunt autorizați 608 de operatori economici care au activitate în domeniul colectării și/sau tratării VSU. Dintre aceștia, 545 au autorizație de mediu pentru activitatea de tratare a VSU iar 4 operatori economici dețin shreddere.  +  Figura II-28: Distribuția operatorilor economici autorizați pentru colectarea VSU, 2016 Sursa: ANPM  +  Figura II-29: Distribuția numărului de VSU colectate pe județe și București, 2016 Sursa: ANPM Din analiza graficelor de mai sus se observă că în județele unde se colectează un număr mai mare de VSU, există și un număr mai mare de colectori. Excepție face Municipiul București, în care sunt doar 14 colectori autorizați. Cu toate acestea, capacitatea de tratare a VSU în municipiul București este asigurată de două instalații de shredder performante și de mare capacitate. Instalația SC REMATHOLDING Co SRL din București cu o capacitate de 1.000 t/oră la care se adaugă, în premieră pentru România, o instalație de tratare a reziduurilor de shredder, cu cinci trepte de sortare, dintre care o treaptă de sortare cu nisip este prima instalație de acest fel din Europa. O altă instalație de shredder din București este cea deținută de SC ROMRECYCLING SRL. În plus, mai funcționează două instalații de shredder, ambele deținute de SC REMATINVEST SRL în județele Cluj și Timiș. Din totalul de 38.137 tone tratate în anul 2014, 11.984 tone au fost prelucrate în cele 4 instalații de shredder. În procesul de tocare a VSU, reziduul de shredder (alcătuit din sticlă, cauciuc, textile, cabluri și plastic) poate constitui mai mult de 25% din greutatea totală a VSU introduse în campania de shredder. Cu toate că numărul instalațiilor de shredder, în funcțiune, a scăzut în perioada 2010-2014 de la 6 instalații la 4, procentul de VSU tratate în aceste instalații a înregistrat variații mici (29-33%) în perioada de referință. Evoluția cantităților de VSU tratate în instalații de este prezentată în tabelul de mai jos.  +  Tabel II-31: Evoluția VSU tratate în instalații de shredder, 2010-2014
      2010 2011 2012 2013 2014
    VSU tratate total (tone) 162.276 110.035 50.732 34.566 38.137
    VSU tratate shredder (tone) 52.777 31.469 14.118 11.507 11.984
    Ponderea din VSU tratate la shredder (%)   33   29   28   33   32
    Sursa: ANPM
    II.8.3. Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătățire Principalele obiective definite de legislația europeană în domeniul VSU sunt: ● limitarea generării deșeurilor provenite de la vehicule scoase din uz precum și a toxicității acestora; ● creșterea ratelor de reutilizare, reciclare și alte forme de valorificare a VSU comparativ cu eliminarea; ● asigurarea tratării adecvate a deșeurilor în condiții sigure pentru mediu. Implementarea acestor obiective a fost cuprinsă în Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor și în Planul Național de Gestionare a Deșeurilor.  +  Tabel II-32: Modul de îndeplinire a obiectivelor și țintelor privind vehiculele scoase din uz
    Obiectiv Țintă Mod de îndeplinire
    Asigurarea unei rețele de colectare a vehiculelor scoase din uz corespunzător repartizate în teritoriu    -       DA      S-au înregistrat 608 operatorii economici care au activitate în domeniul colectării și/sau tratării VSU. Rețeaua de colectare este uniform distribuită în teritoriu
    Asigurarea posibilității că ultimul deținător al vehiculului îl poate preda gratuit unei unități de colectare/valorificare  Termen: Permanent începând din 2007      DA     Ultimul deținător al vehicululuiîl poate preda gratuit unei unități de colectare/ valorificare, conform legislației în vigoare
    Restricționarea utilizării metalelorgrele la fabricarea vehiculelor Termen: Permanent începând din 2007   -  Nu există evidențe cu privire larealizarea acestui obiectiv
    Extinderea reutilizării și reciclării materialelor din vehiculele uzate, precum și a valorificării energetice a acelora care nu se pretează la valorificare materială        Începând din 2007: ● reutilizare și reciclarea a 80% din masa vehiculelor fabricate după 1 ianuarie 1980; ● reutilizarea și valorificarea a cel puțin 85% din masa vehiculelor fabricate după 1 ianuarie 1980; ● reutilizarea și reciclarea a 70% din masa vehiculelor fabricate înainte de 1 ianuarie 1980; ● reutilizarea și valorificarea a cel puțin 75% din masa vehiculelor fabricate înainte de 1 ianuarie 1980 DA             S-au îndeplinit obiectivele legale            
    Ca urmare a analizei situației actuale au rezultat următoarele aspecte sensibile: ● Necesitatea îmbunătățirii funcționării schemei de responsabilitate extinsă a producătorului, inclusiv prin analiza opțiunii de utilizare a sistemului colectiv. La nivel UE-28, 16 state membre au implementat în cadrul schemei de responsabilitate extinsă a producătorului fie numai sistemul colectiv, fie atât sistemul individual, cât și sistemul colectiv; ● Lipsa mecanismelor financiare, care să stimuleze valorificarea VSU; ● Cu toate că la nivel național sunt autorizați un număr semnificativ de operatori economici care au activitate principală tratarea VSU, există și alți operatori care preiau VSU fără a asigura condițiile minime prevăzute în legislație; ● Atribuirea tuturor responsabilităților de colectare a datelor și raportare doar operatorilor autorizați să desfășoare activități de tratare a VSU ar putea periclita rezultatul din motivul că reciclatorii sunt de obicei companii mici-mijlocii și nu au mereu pregătirea necesară pentru a înțelegerea corectă a tuturor prevederilor legislative.
    II.9. Anvelope uzateII.9.1. Generarea anvelopelor uzate În perioada 2011 -2015 evoluția cantităților de anvelope introduse pe piață, precum și a anvelopelor uzate colectate și valorificate se prezintă astfel:  +  Tabel II-33: Cantități de anvelope introduse pe piață și anvelope uzate gestionate, 2011-2015
        Cantitate (tone/an)
    2011 2012 2013 2014 2015
    Anvelope introduse pe piață 58.580 66.712 61.166 51.555 77.060
    Deșeuri de anvelope colectate și valorificate   57.733   66.711   50.880   44.772   51.816
    Sursa: ANPM
    II.9.2. Gestionarea anvelopelor uzate Persoanele juridice care introduc pe piață anvelope noi și/sau anvelope uzate destinate reutilizării sunt obligate să colecteze anvelopele uzate în proporție de 80% din cantitatea introdusă pe piață în anul precedent și să valorifice întreaga cantitate de anvelope uzate colectată. Valorificarea constă în reutilizare, refolosire ca atare, reșapare, reciclare și valorificare termoenergetică. Aceste obligații pot fi îndeplinite individual sau prin transferarea responsabilității către persoane juridice legal constituite în acest scop. În prezent există o singură societate autorizată pentru preluarea responsabilității îndeplinirii obiectivului de colectare și valorificare a anvelopelor uzate - S.C. ECO ANVELOPE S.A. București, înființată în anul 2004 și reautorizată în 2014. Ponderea pe piață a ECO ANVELOPE S.A., în perioada 2010-2014, a fost cuprinsă între 60% - 80%. Schema cuprinzând actorii principali, modul de îndeplinire a responsabilităților operaționale și financiare, circuitul fluxului deșeurilor de anvelope, este prezentată mai jos.  +  Figura 5-23: Schema actuală a gestionării deșeurilor de anvelope Din cantitatea de anvelope uzate colectată circa 80% se valorifică prin procedeul de co- procesare, în fabricile de ciment, realizându-se astfel atât valorificarea energetică, dar și materială a anvelopelor uzate. Restul anvelopelor sunt valorificate prin reciclare - respectiv obținere de pudretă, reeșapare precum și utilizare ca atare pentru diverse scopuri. Instalații de coincinerare sunt prezentate în secțiunea II.3.2. Capacitatea totală de co-procesare a anvelopelor uzate corespunzătoare celor șapte fabrici de ciment mai sus este de cca. 110.000 tone/an. Ca și reciclatori de anvelope uzate, care produc pudretă de cauciuc - ulterior utilizată la producerea articolelor tehnice - sunt: S.C. REMAT București Sud și S.C. ARTEGO S.A. Târgu Jiu, cu o capacitate însumată de circa 4.500 tone/an. Tot pudretă de cauciuc produce și GranutechRecycling din Suceava. Reciclarea materială prin procedeul de degradare termică, operația R3, este realizată de societatea Power Oil Company S.R.L. din Chișoda, județul Timiș*18). Notă
    *18) Sursa: MERCMA, ANPM
    Altă metodă de reciclare a anvelopelor este reșaparea, deșaparea, debavuarea, repararea carcaselor. Societăți care au această activitate sunt Internațional Tyres din Suceava, Argumix S.R.L. din Arad și S.C. Recuperare Reciclare Anvelope S.R.L. din Jilava, județul Ilfov. În total, sunt înregistrați 50 operatori economici care valorifică anvelope uzate. Ocazional, anvelopele uzate se valorifică prin utilizare ca atare pentru protejarea pistelor de curse, stabilizarea gropilor de deșeuri menajere, taluzarea malurilor și alte aplicații.
    II.9.3. Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătățire În conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 170/2004 privind gestionarea anvelopelor uzate, persoanele juridice care introduc pe piață anvelope noi și/sau anvelope uzate destinate reutilizării sunt obligate: ● să colecteze anvelopele uzate, în limita cantităților introduse de ele pe piață în anul precedent; ● să reutilizeze, să refolosească ca atare, să reșapeze, să recicleze și/sau să valorifice termoenergetic întreaga cantitate de anvelope uzate colectată. Principalele obiective definite de Strategia Națională de Gestionare a Deșeurilor și în Planul Național de Gestionare a deșeurilor, în planurile regionale, județene și locale sunt: ● Creșterea gradului de valorificare materială și energetica a anvelopelor uzate; ● Organizarea sistemului de colectare valorificare materială și termoenergetică a anvelopelor uzate. Aceste obiective au fost îndeplinite. Sistemul de colectare și valorificare a anvelopelor a fost pus în practică, atât la nivel individual cât și la nivel colectiv. În prezent sunt înregistrați 50 de operatori economici care valorifică anvelope, distribuiți uniform la nivel național. Obligațiile de colectare (80% din cantitățile introduse pe piață în anul precedent) au fost îndeplinite în perioada 2011-2014. În anul 2015, cantitățile de anvelope uzate colectate sunt mai mici, pentru îndeplinirea obligațiilor de colectare fiind necesare încă 9.832 tone anvelope uzate. Procentul de colectare reprezintă 67% din anvelopele puse pe piață în anul anterior. Alte aspecte identificate legate de gestionarea anvelopelor uzate sunt următoarele: ● Aspecte tehnice privind modul de gestionare a anvelopelor uzate:– În prezent, majoritatea anvelopelor uzate sunt valorificate prin co-procesare în fabricile de ciment, refolosirea și reeșaparea anvelopelor uzate, fiind realizată la scară redusă;– Capacități scăzute de reciclare a anvelopelor uzate (numai doua instalații la nivel național); ● Aspecte de natură legislativă:– Legislația națională în domeniul deșeurilor de anvelope este emisă în anul 2004 și nu a fost armonizată cu noile prevederi ale Legii nr. 211/2011;– Obiectivele existente nu sunt eficiente din perspectiva îmbunătățirii performanței sistemului de gestionare a deșeurilor de anvelope, deoarece există numai obiectivul global de valorificare.
    II.10. Uleiuri uzate În această secțiune sunt prezentate informații referitoare la uleiurile minerale rafinate cu diferite adaosuri, care au devenit improprii destinației inițiale. Activitatea de gestionare a uleiurilor uzate este reglementată prin H.G. nr. 235/2007 privind gestionarea uleiurilor uzate (H.G. nr. 235/2007).II.10.1. Generarea uleiurilor uzate În perioada 2010-2013, atât cantitățile de uleiuri introduse pe piață, cât și cantitățile de uleiuri uzate generate prezintă o variație neuniformă.  +  Figura II-30: Cantități de uleiuri introduse pe piață și uleiuri uzate generate, 2010 - 2013 Sursa: ANPMII.10.2. Gestionarea uleiurilor uzate Conform H.G. nr. 235/2007, producătorii și importatorii de uleiuri sunt obligați să asigure organizarea sistemului de gestionare a uleiurilor uzate, corespunzător cantităților și tipurilor de uleiuri introduse pe piață. Această obligație se poate realiza individual sau prin terții indicați autorităților publice centrale pentru protecția mediului, de către persoanele responsabile. În scopul stabilirii unui sistem coerent de gestionare a uleiurilor uzate, persoanele responsabile pot încheia acorduri voluntare cu autoritățile publice centrale și/sau locale. În conformitate cu legislația actuală, actorii implicați în sistemul de gestionare a uleiurilor uzate raportează anual date la Agenția Națională pentru Protecția Mediului. Cantitățile colectate, valorificate și eliminate de uleiuri uzate în anii 2010-2013 sunt prezentate în tabelul de mai jos.  +  Tabel II-34: Cantitățile de uleiuri uzate colectate și gestionate, 2010-2013
      2010 2011 2012 2013
    Ulei uzat colectat (tone/an) 19.954 20.588 23.048 35.860
    Ulei uzat valorificat (tone/an) 18.982 18.076 18.471 29.261
    Ulei uzat eliminat prin incinerare (tone/an)   45   217   204   263
    Sursa: ANPM
    O parte însemnată din cantitățile de uleiuri uzate au fost valorificate în anul 2014 prin activitatea R1 întrebuințarea în principal drept combustibil sau ca altă sursă de energie (incluzând valorificarea prin coincinerare în cuptoarele de ciment, valorificarea prin alte operații de valorificare, care are drept scop obținerea unui combustibil-CLU, valorificarea prin combustie în centrale termice autorizate). Schema cuprinzând actorii principali, modul de îndeplinire a responsabilităților operaționale și financiare, este prezentată în figura de mai jos.  +  Figura II-31: Schema actuală a gestionarii uleiurilor uzate În anul 2011 raportarea privind gestionarea uleiurilor uzate la nivel național a implicat un număr total de 3.823 de operatori economici din care în funcție de tipul de activitate*19): Notă
    *19) Sursa Raport național privind starea mediului pentru anul 2013-ANPM
    ● 187 de operatori economici care au introdus pe piața uleiuri proaspete; ● 1.716 operatori economici generatori de uleiuri uzate; ● 1.139 de service-uri autorizate pentru schimbul de consumabile (schimbul de ulei și a filtrelor de ulei) generatori de uleiuri uzate; ● 96 de operatori economici autorizați pentru colectarea uleiurilor uzate; ● 612 de stații de distribuție a produselor petroliere care au colectat uleiuri uzate de la persoane fizice; ● 7 operatori economici valorificatori prin coincinerare a uleiurilor uzate în cuptoarele de ciment prevăzute cu coincinerare de deșeuri; ● 10 operatori economici valorificatori de uleiuri uzate prin alte operații de valorificare (au fost excluși operatorii economici care valorifică doar propriile deșeuri); ● 6 operatori economici valorificatori prin combustie a uleiurilor uzate în centrale termice autorizate; ● 7 operatori economici eliminatori de uleiuri uzate autorizați pentru incinerarea deșeurilor.
     +  Figura II-32: Operatori economici autorizați să desfășoare activități de tratare și valorificare a uleiului uzat Sursa: Pe baza informațiilor furnizate de ANPM
    II.10.3. Evaluarea îndeplinirii obiectivelor. Aspecte care necesită îmbunătățire Pentru perioada 2010-2014, obiectivele și țintele privind deșeurile industriale nepericuloase sunt cele prevăzute în Strategia Națională și Planul Național de Gestionare a deșeurilor pentru perioada 2003-2013.  +  Tabel II-35: Modul de îndeplinire a obiectivelor și țintelor privind uleiurile uzate
    Obiectiv Ținta Mod de îndeplinire
    Creșterea gradului de colectare a uleiurilor uzate de la utilizatori/ populație.      Eliminarea pieței ilegale a uleiurilor uzate a căror utilizare generează un impact negativ asupra sănătății și mediului Organizarea de inspecții tematice la obiectivele unde se generează cantități mari de uleiuri uzate Termen: Periodic Parțial                
    Reducerea impactului asupra sănătății populației și mediului prin îmbunătățirea gestionării uleiurilor uzate. Încurajarea utilizării uleiurilor într-o manieră ecologic rațională în cuptoarele de ciment Realizarea unei rețele de colectare uleiuri uzate care să cuprindă cel puțin trei puncte principale de colectare în fiecare județ Termen: 2006   Parțial       Există puncte de colectare, dar care nu sunt organizate de producătorii și importatorii de uleiuri    
    În plus față de stadiul îndeplinirii obiectivelor mai trebuie menționat faptul ca legislația actuală privind gestionarea uleiurilor uzate nu stabilește obiectivele pe care trebuie să le îndeplinească factorii responsabili, individual sau prin terți. De asemenea, o altă problemă este aceea că datele privind uleiurile uzate sunt raportate doar de către operatorii colectori de astfel de deșeuri periculoase. Service-urile auto care nu au vopsitorie de automobile sau spălătorie de automobile în structura lor nu au obligație de raportare nici a cantităților de ulei pus pe piață, nici a cantităților generate de activitatea service-urilor.
    II.11. Deșeuri din construcții și desființări Deșeurile din construcții și desființări cuprind atât deșeurile din construcții și desființări de la populație, colectate de cele mai multe ori de operatorii de salubrizare, cât și deșeurile din construcții și desființări rezultate în urma activităților din domeniul construcțiilor, gestionate în multe cazuri de respectivii operatori economici.II.11.1. Generarea deșeurilor din construcții și desființări În tabelul de mai jos sunt prezentate cantitățile de deșeuri din construcții și desființări (DCD) generate în România în perioada 2010-2014.  +  Tabel II-36: Generarea deșeurilor din construcții și desființări, 2010-2014
        Cantitatea generată (tone/an)
    2010 2011 2012 2013 2014
    Deșeuri din construcții și desființări   971.348   1.233.400   1.328.097   1.231.850   1.059.947
    Sursa: ANPM
    Evoluția generării DCD este direct conectată cu dezvoltarea economică, nivelul investițiilor și nivelul standardului de viață. Dezvoltarea accelerată, fără precedent, a sectorului de construcții din România în perioada 2003-2008 a condus la creșterea masivă a cantităților anuale de DCD. În ultimii ani (2009-2014) dezvoltarea imobiliară a încetinit considerabil și, corelat cu impactul crizei economice, se poate estima că generarea anuală de DCD s-a stabilizat. 99% din cantitatea de DCD generată în anul 2014 reprezintă deșeuri minerale, inerte, restul de 1% fiind deșeuri reciclabile (metal, sticla, plastic, lemn).  +  Tabel II-37: Indicatori de generare DCD, 2015
      Indicatori generare (kg/locuitor x an)
    UE 28 1.692
    România 53
    Sursa: Pe baza datelor EUROSTAT
    Din tabelul de mai sus, se poate observa că indicatorul de generare pentru România este mult sub media europeană. Ținând cont de situația actuală în sectorul deșeurilor din construcții și desființări, de lipsa legislației specifice privind cerințele de raportare pentru firmele de construcții (actele de reglementare nu cuprind cerințe explicite de raportare a deșeurilor gestionate), precum și având în vedere rezultatele studiilor recente realizate*20), se poate aprecia ca la nivel național cantitățile de DCD generate sunt subestimate. Notă
    *20) "Analiza situației naționale privind generarea, colectarea, tratarea și valorificarea deșeurilor din construcții și demolări", proiectul LIFE 10 ENV/RO/000727 Valorificarea deșeurilor din construcții și demolări din județul Buzău VAL-C D
    În anul 2014, din totalul cantității de DCD generate aproximativ 4% o reprezintă fracția periculoasă. Deși cantitățile de deșeuri periculoase sunt relativ mici comparativ cu totalul deșeurilor generate, trebuie luate măsuri de prevedere speciale pentru gestionarea acestora (colectarea separate și eliminarea în instalații autorizate), pentru a nu contamina și restul deșeurilor și pentru a nu crea probleme la valorificarea și eliminarea ulterioară a acestora.
    II.11.2. Gestionarea deșeurilor din construcții și desființări În figura de mai jos este prezentată schema actuală a gestionării DCD, cu actori implicați, responsabilități operaționale, financiare și de raportare, în conformitate cu prevederile legale actuale.  +  Figura II-33: Schema actuală a gestionării deșeurilor din construcții și desființări Legea nr. 211/2011 privind gestionarea deșeurilor prevede că producătorul de deșeuri sau, după caz, deținătorul are obligația de efectua operațiunile de tratare în conformitate cu prevederile legale sau de a transfera aceste deșeuri unui operator economic autorizat care desfășoară activități de tratare a deșeurilor (prin intermediul unui operator de colectare). Producătorul sau deținătorul care transferă deșeuri în vederea efectuării unor operațiuni de tratate preliminară în vederea valorificării sau eliminării finale rămâne responsabil pentru realizarea operațiilor de valorificare sau eliminare, art. 23 al din Legea nr. 211/2011. Firmele de construcții au obligația de sortare, reutilizare, reciclare, eliminare a DCD de pe șantiere. Legea nr. 211/2011 prevede la art. 17 (3) ca titularii pe numele cărora au fost emise autorizații de construcție și/sau desființări au obligația să gestioneze DCD astfel încât să atingă progresiv, până la 31 decembrie 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare și alte operațiuni de valorificare materială, inclusiv operațiuni de umplere, rambleiere care utilizează deșeuri pentru a înlocui materiale, de minimum 70% din masa cantităților de deșeuri nepericuloase provenite din activități de construcție și desființări, cu excepția materialelor geologice naturale. Legea nr. 101/2006 a serviciului de salubrizare a localităților, cu modificările și completările ulterioare include în activitățile serviciului de salubrizare colectarea și transportul deșeurilor provenite din locuințe, generate de activități de reamenajare și reabilitare interioară și/sau exterioară a acestora. Astfel, populația are obligația de a preda DCD operatorului de salubrizare. Operatorii de salubrizare colectează DCD de la populație și le transportă la instalații de reciclare/valorificare, sau la depozitele zonale de deșeuri nepericuloase/inerte sau în zonele unde este necesară aducerea terenurilor la cotă prin utilizarea materialelor de umplutură. Sunt întâlnite și situații în care operatorii de salubrizare operează propriile facilități de stocare temporară și tratare (prin concasare și sortare) a deșeurilor din construcții și desființări. Controlul privind modul de gestionare a DCD, este realizat, în principal, de către Garda Națională de Mediu. În plus, Inspectoratul de Stat în Construcții realizează și cuprinde și inspecții la unitățile de exploatare și de postutilizare a construcțiilor, privind existența și respectarea sistemului calității în construcții (art 20 din Legea nr. 10 din 18 ianuarie 1995 privind calitatea în construcții, cu modificările și completările ulterioare).  +  Tratarea DCD Conform datelor ANPM operatorii economici autorizați care dețin instalațiile de tratare/valorificare pentru deșeurile din construcții și desființări inerte (instalații de concasare) sunt distribuiți în următoarele județe: Alba, Argeș, Bacău, Bihor, București, Buzău, Cluj, Covasna, Dâmbovița, Galați, Ilfov, Mureș, Neamț, Olt, Prahova, Sibiu, Timiș. Pe lângă acești operatori privați, o serie de municipalități au dezvoltat servicii proprii specializate pentru acest domeniu: Mediaș (Sibiu), Dej (Cluj), Panciu (Vrancea). La nivel național există în prezent 31 de instalații pentru concasarea DCD, cu o capacitate totală estimată de aproximativ 3 milioane tone/an. Distribu