DECIZIA nr. 332 din 11 mai 2017referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 324 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 667 din 16 august 2017



    Valer Dorneanu- președinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ștefan Minea- judecător
    Mona-Maria Pivniceru- judecător
    Livia-Doina Stanciu- judecător
    Simona-Maya Teodoroiu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Oana Cristina Puică- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Cosmin Grancea.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 324 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Tofănică în Dosarul nr. 132/110/2016/a1 al Tribunalului Bacău - Secția penală și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 244D/2016.2. La apelul nominal lipsesc părțile, față de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă, întrucât autorul excepției este nemulțumit, în realitate, de modul în care procurorul a înțeles să efectueze urmărirea penală.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarului, reține următoarele:4. Prin Încheierea nr. 49/P din 22 februarie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 132/110/2016/a1, Tribunalul Bacău - Secția penală a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 324 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală. Excepția a fost ridicată de Gheorghe Tofănică cu ocazia soluționării unei cauze penale - aflate în faza de cameră preliminară - referitoare la trimiterea în judecată a inculpatului pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) din Codul penal, și a unei infracțiuni de părăsire a locului accidentului, faptă incriminată de art. 338 alin. (1) din Codul penal, toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal.5. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că dispozițiile art. 324 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală încalcă prevederile constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 131 alin. (1) și (2) privind rolul Ministerului Public și ale art. 132 alin. (1) referitor la statutul procurorului, precum și ale art. 20 referitor la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului, raportat la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Astfel, arată că inculpatul a fost trimis în judecată, printre altele, pentru săvârșirea unei tentative la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 32 raportat la art. 188 alin. (1) din Codul penal, iar, potrivit art. 56 alin. (3) lit. b) din Codul de procedură penală, în cazul infracțiunii prevăzute la art. 188 din Codul penal, urmărirea se efectuează în mod obligatoriu de către procuror. Or, în baza dispozițiilor art. 324 alin. (3) din Codul de procedură penală, procurorul a delegat organelor de cercetare penală efectuarea, în cauză, a cvasi- majorității actelor de urmărire penală. Invocă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la un proces echitabil, și anume Hotărârea din 23 octombrie 1990, pronunțată în Cauza Moreira de Azevedo împotriva Portugaliei.6. Tribunalul Bacău - Secția penală apreciază că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 324 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală este neîntemeiată. În acest sens arată că dreptul la apărare al inculpatului este garantat pe tot parcursul urmăririi penale, prin prisma drepturilor conferite de dispozițiile art. 83 lit. b) și d), art. 89, art. 90, art. 92, art. 94 și ale art. 95 din Codul de procedură penală. Astfel, pe tot parcursul urmăririi penale, inculpatul are dreptul de a consulta dosarul și de a propune administrarea de probe în această fază a procesului penal, cu posibilitatea formulării de plângeri împotriva modului de soluționare a cererilor sale. Or, dispozițiile art. 324 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală reglementează cu privire la efectuarea urmăririi penale de către procuror, instituind posibilitatea acestuia de a delega organelor de cercetare penală efectuarea unor acte de urmărire, fără a aduce însă atingere sub niciun aspect dreptului inculpatului la un proces echitabil. Ținând seama de rolul procurorului de apărător al ordinii de drept și al drepturilor și libertăților cetățenilor, care conduce și supraveghează, cu respectarea principiului legalității și al imparțialității, activitatea de cercetare penală a poliției judiciare, este evident că, prin posibilitatea conferită de textul de lege criticat, se dă expresie dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare. În plus, persoanele interesate nu sunt împiedicate în niciun fel să își exercite dreptul la apărare în condițiile prevăzute de lege și să sesizeze procurorului care supraveghează urmărirea penală orice neregularități menite a prejudicia drepturile procesuale. Totodată, în cursul urmăririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, potrivit art. 92 alin. (1) din Codul de procedură penală, cu excepțiile prevăzute de lege. În baza dispozițiilor art. 83 lit. d) din Codul de procedură penală, în tot cursul procesului penal, inculpatul are dreptul de a propune administrarea de probe în condițiile prevăzute de lege, de a ridica excepții și de a pune concluzii, iar, în conformitate cu prevederile art. 89 din același cod, suspectul sau inculpatul are dreptul să fie asistat de unul ori de mai mulți avocați în tot cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară și al judecății, iar organele judiciare sunt obligate să îi aducă la cunoștință acest drept. În plus, dispozițiile de lege criticate reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competența exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situații deosebite, reguli speciale de procedură, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală.7. Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru ași exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.8. Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 324 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală este neîntemeiată. Faptul că, în anumite cazuri, organele de cercetare penală efectuează anumite acte de urmărire penală nu echivalează cu o încălcare a dreptului la un proces echitabil, întrucât respectivele acte de urmărire penală se efectuează în numele procurorului și numai după emiterea unei ordonanțe de către acesta. Posibilitatea emiterii unei astfel de ordonanțe de către procuror este reglementată de dispozițiile art. 324 alin. (3) din Codul de procedură penală, prin urmare nu se poate susține că delegarea aduce atingere principului legalității care guvernează activitatea procurorilor. Totodată, organele de cercetare penală își desfășoară activitatea sub directa conducere, supraveghere și control al procurorului, aspect ce dă expresie prevederilor art. 131 alin. (3) din Constituție, potrivit cărora parchetele conduc și supraveghează activitatea de cercetare penală a poliției judiciare, în condițiile legii. În plus, dispozițiile de lege criticate se aplică în mod egal tuturor celor vizați de ipoteza normelor, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare, astfel încât nu se poate reține nici încălcarea prevederilor art. 16 din Legea fundamentală. În cazurile în care procurorul deleagă efectuarea unor acte de urmărire penală, persoanele interesate nu sunt împiedicate în niciun fel să își exercite dreptul la apărare. Astfel, inculpatul are dreptul de a propune administrarea de probe în condițiile prevăzute de lege, de a ridica excepții și de a pune concluzii, având, totodată, posibilitatea să sesizeze procurorului care supraveghează cercetarea penală orice neregularități.9. Avocatul Poporului consideră că dispozițiile art. 324 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală sunt constituționale. Astfel, arată că soluția legislativă criticată are ca fundament instituția delegării reglementată de prevederile art. 201 din Codul de procedură penală, potrivit cărora organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate dispune efectuarea unui act de procedură și prin delegare dată numai unui organ sau unei instanțe de judecată ierarhic inferioare. În plus, dispozițiile de lege criticate impun și limitele delegării, astfel că punerea în mișcare a acțiunii penale, luarea sau propunerea măsurilor restrictive de drepturi și libertăți, încuviințarea de probatorii ori dispunerea celorlalte acte sau măsuri procesuale nu pot forma obiectul delegării. Prin urmare, prevederile art. 324 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală nu aduc nicio atingere principiilor constituționale privind egalitatea în drepturi, rolul Ministerului Public și statutul procurorului.10. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispozițiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:11. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.12. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 324 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins: (3) În cazurile în care procurorul efectuează urmărirea penală, poate delega, prin ordonanță, organelor de cercetare penală efectuarea unor acte de urmărire penală.(4) Punerea în mișcare a acțiunii penale, luarea sau propunerea măsurilor restrictive de drepturi și libertăți, încuviințarea de probatorii ori dispunerea celorlalte acte sau măsuri procesuale nu pot forma obiectul delegării prevăzute la alin. (3).13. În susținerea neconstituționalității acestor dispoziții de lege, autorul excepției invocă încălcarea prevederilor constituționale ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, ale art. 131 alin. (1) și (2) privind rolul Ministerului Public și ale art. 132 alin. (1) referitor la statutul procurorului, precum și ale art. 20 referitor la preeminența tratatelor internaționale privind drepturile omului, raportat la prevederile art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.14. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea constată că autorul excepției nu formulează o veritabilă critică de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. 324 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală, ci este nemulțumit, în realitate, de modul de interpretare și aplicare de către procuror a respectivelor prevederi de lege. Or, Curtea a statuat, în jurisprudența sa, că nu este competentă să se pronunțe cu privire la aspectele ce țin de aplicarea legii (Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 357 din 22 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 406 din 9 iunie 2011, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 145 din 17 martie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 10 iunie 2016, paragraful 19, și Decizia nr. 698 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 6 martie 2017, paragraful 23), acestea urmând a fi soluționate de către instanțele judecătorești. Atât interpretarea conținutului normelor juridice, ca fază indispensabilă procesului de aplicare a legii la situația de fapt dedusă judecății, cât și aprecierea legalității activității desfășurate de organele de urmărire penală sunt, în speță, de competența judecătorului de cameră preliminară. În cazuri similare, Curtea a reținut că a răspunde criticilor autorului excepției într-o astfel de situație ar însemna o ingerință a Curții Constituționale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituție, potrivit cărora justiția se realizează prin Înalta Curte de Casație și Justiție și prin celelalte instanțe judecătorești stabilite de lege.15. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 324 alin. (3) și (4) din Codul de procedură penală, excepție ridicată de Gheorghe Tofănică în Dosarul nr. 132/110/2016/a1 al Tribunalului Bacău - Secția penală.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bacău - Secția penală și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 11 mai 2017.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Oana Cristina Puică
    -----