DECIZIA nr. 266 din 27 aprilie 2017referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 606 din 27 iulie 2017



    Valer Dorneanu- președinte
    Marian Enache- judecător
    Petre Lăzăroiu- judecător
    Mircea Ștefan Minea- judecător
    Daniel Marius Morar- judecător
    Mona Maria Pivniceru- judecător
    Livia Doina Stanciu- judecător
    Varga Attila- judecător
    Ioana Marilena Chiorean- magistrat-asistent
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Loredana Veisa.1. Pe rol se află soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, excepție ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne - Biroul teritorial Suceava, în numele și pentru membrii săi, în Dosarul nr. 4.005/86/2015 al Curții de Apel Suceava - Secția I civilă și care formează obiectul Dosarului Curții Constituționale nr. 492D/2016.2. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Președintele dispune a se face apelul și în Dosarele nr. 543D/2016 și nr. 1.027D/2016, având ca obiect excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 și art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, ridicată de același autor în Dosarul nr. 523/86/2015 al Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, respectiv excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 și art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, excepție ridicată de același autor în Dosarul nr. 1.623/86/2015 al Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal. La apelul nominal se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.4. Curtea, din oficiu, pune în discuție conexarea dosarelor.5. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.6. Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispune conexarea dosarelor nr. 543D/2016 și nr. 1.027D/2016 la Dosarul nr. 492D/2016, care a fost primul înregistrat.7. Cauza fiind în stare de judecată, președintele Curții acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepției de neconstituționalitate, sens în care invocă Decizia Curții Constituționale nr. 708 din 29 noiembrie 2016.
    CURTEA,
    având în vedere actele și lucrările dosarelor, constată următoarele:8. Prin Încheierea din 14 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 4.005/86/2015, prin Încheierea din 19 aprilie 2016, pronunțată în Dosarul nr. 523/86/2015 și prin Încheierea din 10 mai 2016, pronunțată în Dosarul nr. 1.623/86/2015, Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă și Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal au sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012, art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 și art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, respectiv cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012, art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 și art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne – Biroul teritorial Suceava, în numele și pentru membrii săi, în cauze având ca obiect soluționarea apelurilor declarate împotriva unor sentințe civile pronunțate de Tribunalul Suceava, prin care s-au respins ca neîntemeiate cererile de chemare în judecată privind acordarea unor diferențe bănești reprezentând actualizarea normei de hrană, pentru perioada 1 februarie 2013-30 iunie 2015.9. În motivarea excepției de neconstituționalitate autorul acesteia susține, în esență, că, potrivit art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, art. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, ale anexei la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003 privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului aparținând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul polițistului, dar și ale Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. S/310/2009 privind hrănirea efectivelor Ministerului Administrației și Internelor în timp de pace, pentru personalul căruia i se aplică Statutul polițistului și care îndeplinește misiuni cu pericol deosebit, care execută, conduce sau coordonează misiuni operative ori contribuie la realizarea acestora, se acordă un drept de hrană zilnic fiecărui individ. Prin art. 6 din acest din urmă act normativ s-a prevăzut că, atunci când dreptul la hrană nu se acordă gratuit sub formă de alimente sau hrană preparată, va fi acordată în schimb valoarea financiară neimpozabilă a normei de hrană. În anul 2010, prin Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, dreptul la hrană a fost redus temporar cu 25%, revenindu-se apoi, prin acte normative succesive, la nivelul în vigoare în luna iunie 2010, dar fără ca suma să fie actualizată, astfel că rezultă o diminuare a normei de hrană, valoarea acordată neasigurând numărul de calorii necesare. Actualizarea, care reprezintă corelarea valorii financiare a normelor de hrană cu indicii prețului de consum, este reglementată de art. 5 din Legea nr. 523/2003 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 26/1994. În intervalul dintre anii 2010-2013, contravaloarea caloriilor a crescut, prin ordine ministeriale succesive, însă instituțiile bugetare nu au aplicat această actualizare până la data de 1 iulie 2015, când dispozițiile art. 12 alin. (1^1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, așa cum au fost completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2015 pentru completarea art. 12 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, au prevăzut în mod expres acordarea dreptului la hrană la valoarea actualizată. Așa fiind, având în vedere că, până la data de 1 iulie 2015, dreptul la hrană a fost restrâns, autorul excepției consideră că nu a fost respectat caracterul temporar al restrângerii exercițiului unor drepturi sau libertăți, prevăzut de art. 53 din Constituție.10. De asemenea, autorul excepției consideră că se creează o stare de discriminare între personalul instituțiilor publice care primește dreptul la hrană prin acordarea de alimente ori de hrană preparată și care beneficiază în continuare de numărul de calorii necesare și persoanele care primesc dreptul la hrană în bani și care primesc o valoare cu care nu se pot asigura numărul de calorii necesare. În acest sens compară situația mai multor categorii de persoane care se bucură de dreptul la hrană potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 26/1994.11. Totodată, autorul excepției consideră că prevederile de lege criticate aduc atingere dispozițiilor art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, întrucât dreptul la hrană reprezintă un „bun“, precum și art. 41 alin. (2) din Constituție, deoarece dreptul la hrană reprezintă o măsură de protecție socială a salariaților care lucrează în condiții deosebite.12. În final, autorul excepției susține că dispozițiile de lege criticate nu sunt suficient de clare și previzibile, unele instanțe considerând că trebuie acordată valoarea actualizată de 27 de lei, prevăzută prin Ordinul ministrului apărării naționale MS 76 din 19 iulie 2013, în timp ce altele au apreciat, în mod contrar, că valoarea acordată nu o poate depăși pe cea din luna iunie 2010.13. Curtea de Apel Suceava - Secția I civilă, în Dosarul nr. 492D/2016, apreciază că excepția de neconstituționalitate este nefondată, iar Curtea de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarele nr. 543D/2016 și nr. 1.027D/2016, apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale. În acest sens arată că aceste dispoziții se aplică tuturor persoanelor aflate în aceleași situații, fără excepții. De asemenea, arată că dreptul la hrană nu este menționat în mod expres în art. 41 alin. (2) din Constituție, iar maniera concretă de acordare a protecției sociale revine legiuitorului, care poate hotărî ce cuantum bănesc se acordă pentru protecția sănătății sau pentru munca în condiții deosebite sau speciale. Totodată, consideră că art. 53 din Constituție nu este încălcat, întrucât alocația pentru hrană nu este un drept fundamental.14. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate președinților celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului și Avocatului Poporului, pentru a-și exprima punctele de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.15. Guvernul, în dosarele nr. 492D/2016 și nr. 543D/2016, consideră că excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, deoarece criticile autorilor excepției constituie aspecte privind aplicarea legii, care nu intră în competența Curții Constituționale. În Dosarul nr. 1.027D/2016, Guvernul consideră că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudența Curții Constituționale.16. Avocatul Poporului apreciază că dispozițiile de lege criticate sunt constituționale, aplicându-se în mod egal tuturor persoanelor aflate în aceeași situație, fără privilegii sau discriminări. De asemenea arată că alocația pentru hrană nu este un drept fundamental.17. Președinții celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepției de neconstituționalitate.
    CURTEA,
    examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului și Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere transmis la dosare de Ministerul Afacerilor Interne, concluziile procurorului, dispozițiile legale criticate, raportate la prevederile Constituției, precum și Legea nr. 47/1992, reține următoarele:18. Curtea Constituțională a fost legal sesizată și este competentă, potrivit dispozițiilor art. 146 lit. d) din Constituție, precum și ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 și 29 din Legea nr. 47/1992, să soluționeze excepția de neconstituționalitate.19. Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 845 din 13 decembrie 2012, art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 703 din 15 noiembrie 2013, și ale art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 925 din 18 decembrie 2014. Dispozițiile de lege criticate au următorul conținut:– Art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012: „Cuantumul drepturilor prevăzute la art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 118/2010, cu modificările și completările ulterioare, se majorează potrivit art. 1 alin. (1), fără a depăși nivelul în vigoare în luna iunie 2010.“;– Art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012: „În anul 2013 se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna decembrie 2012 drepturile prevăzute la art. 1 și art. 3-5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, aprobată cu modificări prin Legea nr. 182/2012.“;– Art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013: „În anul 2014, cuantumul compensației bănești, respectiv al alocației valorice pentru drepturile de hrană și, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum și valoarea financiară a drepturilor de echipament se mențin în plată la nivelul stabilit pentru anul 2013.“;– Art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014: „În anul 2015, cuantumul compensației bănești, respectiv al alocației valorice pentru drepturile de hrană și, respectiv, valoarea financiară anuală a normelor de echipare, precum și valoarea financiară a drepturilor de echipament se mențin în plată la nivelul stabilit pentru anul 2014.“20. În opinia autorului excepției de neconstituționalitate, prevederile de lege criticate contravin dispozițiilor din Constituție cuprinse în art. 1 alin. (3)-(5) referitor la statul de drept, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 41 alin. (2) privind protecția socială a salariaților și art. 53 privind restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți. De asemenea susține că sunt încălcate dispozițiile art. 6 privind dreptul la un proces echitabil și art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și cele ale art. 1 referitor la dreptul de proprietate din Primul Protocol la Convenție.21. Examinând excepția de neconstituționalitate, Curtea reține că, referitor la aceleași susțineri, raportate la aceleași dispoziții din Constituție, excepția fiind invocată de același sindicat, Curtea s-a mai pronunțat prin Decizia nr. 708 din 29 noiembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 195 din 20 martie 2017, respingând ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate. Curtea a reținut că autorul excepției critică, în principal, faptul că revenirea la cuantumul alocației pentru hrană avut anterior reducerii cu 25% a acestui drept prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, s-a realizat fără actualizarea acestei sume, prevăzute de dispozițiile art. 5 din Ordonanța Guvernului nr. 26/1994 privind drepturile de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 144 din 9 aprilie 1998. O primă consecință pretins neconstituțională a acestui fapt este că dreptul de hrană suferă o diminuare contrară art. 53 și art. 41 alin. (2) din Constituție. Față de această critică, Curtea a reținut că alocația pentru hrană reprezintă unul dintre drepturile acordate polițiștilor în virtutea specificului activității pe care o desfășoară, activitate care este de natură să supună organismul și psihicul unor solicitări și riscuri sporite.22. La paragrafele 25-29 ale acestei decizii, referitor la conținutul dispozițiilor art. 41 alin. (2) din Constituție, Curtea a arătat că, prin Decizia nr. 64 din 24 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 286 din 28 aprilie 2015, paragraful 20, a reținut, în esență, că textul constituțional enumeră elementele componente ale dreptului la protecție socială a salariaților, respectiv securitatea și sănătatea salariaților, regimul de muncă al femeilor și al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe țară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale, formarea profesională, precum și „alte situații specifice, stabilite prin lege“. Curtea a considerat că dreptul la alocația de hrană nu reprezintă un element esențial pentru existența raportului de serviciu al polițiștilor și exercitarea drepturilor și îndatoririlor ce decurg din acesta, ci doar o modalitate prin care legiuitorul, în funcție de resursele financiare disponibile, a înțeles să creeze condiții adecvate desfășurării acestei profesii. Legiuitorul are libertatea de a opta care sunt modalitățile concrete prin care asigură diverselor categorii profesionale condițiile adecvate desfășurării muncii, fără a se putea considera că toate aceste măsuri reprezintă drepturi fundamentale, în măsura în care nu sunt determinante pentru existența și desfășurarea raporturilor de muncă. De asemenea, legiuitorul va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării acestor măsuri de protecție socială, fără a fi necesar să se supună condițiilor art. 53 din Constituție, întrucât acest text constituțional privește numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu și cele stabilite prin legi. Așadar, legiuitorul va putea dispune modificarea sau chiar încetarea acordării acestor măsuri de protecție socială, fără a fi necesar să se supună condițiilor art. 53 din Constituție, întrucât acest text constituțional privește numai drepturile consacrate de Legea fundamentală, iar nu și cele stabilite prin legi.23. Analizând pretinsa încălcare a prevederilor art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea a constatat, la paragraful 30, că alocația pentru hrană acordată polițiștilor constituie un „bun“, întrucât are o valoare patrimonială, astfel că intră sub protecția prevederilor convenționale amintite. Cu toate acestea, având în vedere cele mai sus reținute, referitor la dreptul legiuitorului de a stabili care sunt măsurile concrete de protecție socială a salariaților care nu au un caracter fundamental, precum și de a modifica ori dispune încetarea acordării acestor drepturi, Curtea apreciază că dispozițiile art. 1 din Primul Protocol la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale nu sunt incidente decât cu privire la sumele deja încasate cu acest titlu, sume devenite certe, lichide și exigibile, iar nu și cu privire la sumele viitoare asupra cărora legiuitorul este liber să dispună în privința cuantumului și a condițiilor de acordare. De altfel, prin Hotărârea din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că „statul este cel care este în măsură să stabilească ce beneficii trebuie plătite angajaților săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plății unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare. Totuși, atunci când o dispoziție legală este în vigoare și prevede plata anumitor beneficii, iar condițiile stipulate sunt respectate, autoritățile nu pot refuza în mod deliberat plata acestora atât timp cât dispozițiile legale rămân în vigoare.“24. În ceea ce privește susținerile autorului excepției referitoare la caracterul discriminatoriu al textelor de lege criticate, Curtea a constatat, la paragraful 31, că autorul excepției are în vedere diferențele care apar între beneficiarii dreptului la alocație de hrană ca urmare a modalității diferite de acordare a acestui drept. Diferențierile între normele de hrană stabilite și modalitățile de acordare a acestora se fac în funcție de specificul activității și gradul de solicitare apreciat ca fiind aferent activității desfășurate. Prin urmare, fiecare dintre persoanele aflate în cadrul uneia dintre categoriile reglementate de anexa la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003 se supune aceluiași tratament juridic ca toate celelalte persoane aflate în aceeași situație cu a sa. În același timp, fiecare categorie de persoane se află într-o situație distinctă sub aspectul condițiilor care justifică acordarea normei de hrană în raport cu celelalte categorii de persoane menționate în același act normativ. Or, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale în care s-a reținut că principiul egalității în drepturi nu înseamnă uniformitate, violarea principiului egalității și nediscriminării existând doar atunci când se aplică un tratament diferențiat unor cazuri egale, fără o motivare obiectivă și rezonabilă, sau dacă există o disproporție între scopul urmărit prin tratamentul inegal și mijloacele folosite (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 20 din 24 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 10 aprilie 2003, Decizia nr. 156 din 15 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 26 iunie 2001), Curtea apreciază că dispozițiile de lege criticate nu au efecte de natură a contraveni prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție.25. Curtea a statuat, la paragrafele 35 și 36 ale Deciziei nr. 708 din 29 noiembrie 2016, că nici critica de neconstituționalitate referitoare la caracterul neclar și imprevizibil al textelor de lege care constituie obiectul excepției de neconstituționalitate nu poate fi reținută. Astfel, dreptul la care se referă aceste texte de lege privește „alocația valorică pentru drepturile de hrană“. Or, așa cum s-a reținut mai sus, Ordonanța Guvernului nr. 26/1994 face distincție între acordarea dreptului de hrană în natură față de acordarea sa prin alocație valorică, sub forma unei sume de bani. Prin urmare, nu poate fi făcută o confuzie referitoare la natura dreptului vizat de aceste dispoziții de lege. Totodată, Curtea a reținut că, apare ca evident că, până la data de 1 iulie 2015, acest drept s-a acordat în cuantumul stabilit de textele de lege supuse analizei de constituționalitate, fără a fi actualizat, iar o eventuală interpretare contrară reprezintă un aspect particular de aplicare a legii, a cărui temeinicie nu revine însă analizei exercitate de instanța de contencios constituțional.26. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudențe, considerentele și soluția deciziei mai sus menționate își păstrează valabilitatea și în prezenta cauză.27. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) și al art. 147 alin. (4) din Constituție, precum și al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) și al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
    CURTEA CONSTITUȚIONALĂ
    În numele legii
    DECIDE:
    Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de Sindicatul Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne - Biroul teritorial Suceava, în numele și pentru membrii săi, în Dosarul nr. 4.005/86/2015 al Curții de Apel Suceava - Secția I civilă și în dosarele nr. 523/86/2015 și nr. 1.623/86/2015 ale Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și constată că dispozițiile art. 4 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 19/2012 privind aprobarea unor măsuri pentru recuperarea reducerilor salariale, art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, art. 12 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice sunt constituționale în raport cu criticile formulate.Definitivă și general obligatorie.Decizia se comunică Curții de Apel Suceava - Secția I civilă și Curții de Apel Suceava - Secția de contencios administrativ și fiscal și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunțată în ședința din data de 27 aprilie 2017.
    PREȘEDINTELE CURȚII CONSTITUȚIONALE
    prof. univ. dr. VALER DORNEANU
    Magistrat-asistent,
    Ioana Marilena Chiorean
    ----