DECIZIE nr. 647 din 1 noiembrie 2016referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 470 din Codul de procedură penală
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 40 din 13 ianuarie 2017



        Valer Dorneanu - preşedinte    Marian Enache - judecător    Petre Lăzăroiu - judecător    Mircea Ştefan Minea - judecător    Daniel Marius Morar - judecător    Mona-Maria Pivniceru - judecător    Livia Doina Stanciu - judecător    Simona-Maya Teodoroiu - judecător    Varga Attila - judecător    Mihaela Ionescu - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 470 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Oszkar Bencsik în Dosarul nr. 396/96/2008*/a2 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 17D/2016.2. La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 470 din Codul de procedură penală, întrucât autorul excepţiei invocă aspecte ce privesc interpretarea şi aplicarea textului de lege criticat. Reţine că norma criticată a fost abrogată prin art. II pct. 116 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016. Arată că art. 470 din Codul de procedură penală nu conţine nicio sintagmă din care să rezulte că ar fi exclusă parcurgerea camerei preliminare, procedura redeschiderii procesului penal fiind o procedură extraordinară, scopul acesteia fiind asigurarea dreptului la un proces echitabil în ipoteza judecării în lipsa persoanei condamnate, normele procesual penale criticate reprezentând o materializare a dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 21 alin. (3) din Constituţia României. Totodată, arată că, prin posibilitatea conferită de această procedură de a se relua cercetarea judecătorească şi de a se readministra probe, se asigură şi dreptul fundamental la apărare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 29 decembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 396/96/2008*/a2, Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 470 din Codul de procedură penală. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Oszkar Bencsik în soluţionarea contestaţiei formulate împotriva Încheierii nr. 1 din 3 noiembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Harghita - Secţia penală, prin care au fost respinse cererile şi excepţiile formulate de inculpat, dispunându-se începerea judecării cauzei după admiterea cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată că a formulat cerere de redeschidere a procesului penal şi, ca urmare a admiterii acesteia, cauza a fost trimisă spre rejudecare Tribunalului Harghita - Secţia penală. Apărătorul ales al inculpatului - autor al excepţiei - a solicitat trimiterea cauzei la judecătorul de cameră preliminară în vederea soluţionării cererilor şi excepţiilor formulate. A fost pronunţată Încheierea nr. 1 din 3 noiembrie 2015 prin care, fără a exista din partea instanţei de judecată o dispoziţie de trimitere a dosarului în camera preliminară, aceasta s-a pronunţat asupra cererilor şi excepţiilor formulate în sensul respingerii lor, dispunând, totodată, începerea judecăţii. Arată în continuare autorul excepţiei că, în soluţionarea contestaţiei formulate în temeiul art. 347 raportat la art. 425^1 alin. (3) din Codul de procedură penală, cu privire la Încheierea nr. 1 din 3 noiembrie 2015, judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de control judiciar, respectiv Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, având în vedere dispoziţiile art. 470 din Codul de procedură penală, a pus în discuţie necompetenţa funcţională a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Harghita - Secţia penală, arătând că acesta a acţionat ca judecător de cameră preliminară, deşi cauza se afla în faza de judecată în fond.6. Autorul excepţiei citează literatura de specialitate (Mihail Udroiu şi colectivul, Codul de procedură penală, comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, 2015, pag. 1180) în care s-a susţinut opinia potrivit căreia prevederile art. 470 din Codul de procedură penală instituie posibilitatea ca persoana judecată în lipsă să obţină redeschiderea fazei de judecată a cauzei (în fond şi în apel), fără a se putea solicita reluarea fazei camerei preliminare. Face referire autorul excepţiei atât la Decizia Curţii Constituţionale nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, în care s-a subliniat importanţa camerei preliminare în ansamblul procesului penal, cât şi la expunerea de motive a noului Cod de procedură penală, în care s-a arătat că raţiunea reglementării redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate este aceea de a asigura compatibilitatea legislaţiei române cu standardele impuse de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.7. Pe fondul excepţiei, autorul acesteia susţine că normele procesual penale cuprinse în art. 470 încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, apreciind că inculpatul pentru care s-a redeschis procesul penal este necesar să se afle în aceeaşi situaţie şi să beneficieze de aceleaşi drepturi ca şi inculpatul faţă de care s-a dispus pentru prima dată trimiterea în judecată. Subliniază că, odată ce s-a trecut de procedura admisibilităţii în principiu a cererii de redeschidere a procesului penal, nu se mai justifică nicio diferenţă de tratament între inculpatul care a fost judecat în lipsă şi faţă de care s-a constatat judecarea cauzei în lipsă, fiindu-i admisă cererea de redeschidere a procesului penal, şi inculpatul aflat la primul ciclu procesual şi trimis pentru prima oară în judecată.8. Totodată, autorul excepţiei consideră că dispoziţiile art. 470 din Codul de procedură penală sunt contrare normelor constituţionale care garantează accesul liber la justiţie şi celor convenţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil. În acest sens, susţine că formularea cererilor şi excepţiilor specifice camerei preliminare şi dezbaterea acestora în contradictoriu reprezintă o modalitate de apărare a drepturilor procesual penale şi a interesului legitim al inculpatului de a fi judecat într-o procedură judiciară caracterizată prin legalitate şi echitate. Arată că legiuitorul are posibilitatea constituţională de a stabili care este calea legală prin care pot fi invocate apărările şi formalităţile tehnice procedurale de urmat, însă acesta nu are şi posibilitatea de a suprima accesul la justiţie privitor la apărările specifice camerei preliminare.9. Susţine că, de vreme ce dispoziţiile art. 470 din Codul de procedură penală suprimă parcurgerea fazei camerei preliminare în procesul penal redeschis, judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei redeschise nu are o competenţă de plină jurisdicţie şi, în ipoteza în care observă nelegalitatea unor probe, nu are posibilitatea de a le cenzura. De asemenea, dacă judecătorul nu este lămurit cu privire la obiectul şi limitele judecăţii, acesta nu poate solicita parchetului să procedeze la remedierea actului de sesizare a instanţei de judecată. În aceste condiţii, consideră că dispoziţiile criticate nu respectă independenţa judecătorilor, garantată prin art. 124 din Constituţie, şi dreptul la un tribunal independent, instituit în art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.10. De asemenea, consideră că dispoziţiile art. 470 din Codul de procedură penală încalcă, în mod nejustificat, dreptul la apărare, în condiţiile în care dreptul inculpatului de a critica legalitatea actelor şi mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale şi a actului de sesizare a instanţei reprezintă o componentă importantă a dreptului la apărare, iar privarea inculpatului de acest drept nu poate avea un fundament constituţional. Susţine că normele procesual penale criticate sunt contrare şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 53, în condiţiile în care sunt imposibil de identificat scopul legitim pentru care acestea nu permit parcurgerea fazei camerei preliminare, necesitatea ingerinţei pentru realizarea scopului şi pentru protejarea valorilor statului de drept, proporţionalitatea dintre ingerinţă şi scopul vizat, caracterul excepţional şi temporar al ingerinţei, pe cale de consecinţă, fiind afectată chiar substanţa drepturilor fundamentale invocate, respectiv dreptul la apărare, liberul acces la justiţie, egalitatea în faţa legii şi dreptul la un proces echitabil.11. În final, autorul excepţiei apreciază că, prin decizia ce urmează a fi pronunţată, instanţa de contencios constituţional ar putea constata neconstituţionalitatea prevederilor art. 470 din Codul de procedură penală doar cu privire la interpretarea potrivit căreia "procesele penale redeschise pentru judecarea în primă instanţă (nu şi pentru apel) nu parcurg faza de cameră preliminară" şi numai în ceea ce priveşte situaţia tranzitorie în care hotărârea definitivă de condamnare a fost pronunţată sub imperiul Codului de procedură penală din 1968.12. Curtea de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată. În acest sens, arată că redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate este o cale extraordinară de atac de retractare nouă, având drept scop garantarea dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, al persoanei condamnate în lipsă, prin respectarea principiilor contradictorialităţii, egalităţii armelor, exercitării dreptului la apărare, nemijlocirii, oralităţii şi aflării adevărului, precum şi a dreptului de a interoga martorii sau părţile din proces. Apreciază că posibilitatea inculpatului de a-şi exercita drepturile şi obligaţiile procesuale, de a propune probe şi de a combate pe cele aduse de acuzare este asigurată prin reluarea cercetării judecătoreşti în faţa instanţei de prim grad şi prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Nefiind încadrată în ciclul obişnuit al procesului penal, în cazul rejudecării este firesc ca legiuitorul să prevadă condiţii restrictive în privinţa etapei procesuale de la care se poate relua rejudecarea cauzei. Prin urmare, apreciază că normele procesual penale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 24 şi nici dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Subliniază că, în urma reluării cercetării judecătoreşti, instanţa poate reinterpreta probele administrate, pronunţând o nouă soluţie atât asupra laturii penale, cât şi asupra laturii civile a cauzei, în aceste condiţii criticile referitoare la încălcarea liberului acces la justiţie fiind nefondate. Totodată, consideră că normele procesual penale criticate nu sunt de natură a înfrânge principiul egalităţii în faţa legii, garanţiile enunţate în precedent urmând a fi aplicate în soluţionarea tuturor cauzelor penale având ca temei prevederile art. 470 din Codul de procedură penală.13. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.14. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că, în prezenta cauză, procesul penal a fost soluţionat definitiv sub imperiul Codului de procedură penală anterior, care nu reglementa procedura camerei preliminare, astfel încât admiterea cererii de redeschidere a procesului penal cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă atrage incidenţa prevederilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, potrivit cărora "Cauzele aflate în curs de judecată în primă instanţă la data intrării în vigoare a legii noi în care nu s-a început cercetarea judecătorească se soluţionează de către instanţa competentă conform legii noi, potrivit regulilor prevăzute de aceeaşi lege". Aşadar, în opinia Guvernului, rejudecând cauza, prima instanţă va relua procedura de la momentul înregistrării rechizitoriului şi va face aplicarea inclusiv a prevederilor ce reglementează procedura camerei preliminare. Totodată, Guvernul apreciază că motivele de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei vizează modul de interpretare şi aplicare de către instanţa de judecată a prevederilor art. 470 din Codul de procedură penală, iar nu conformitatea acestora cu dispoziţiile Legii fundamentale.15. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 470 din Codul de procedură penală sunt constituţionale. Invocă Decizia nr. 22 din 9 iunie 2015 referitoare la pronunţarea unei hotărâri prealabile, în cuprinsul căreia Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reţinut că "scopul redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate este garantarea dreptului la un proces echitabil, prevăzută de art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, al persoanei condamnate în lipsă, prin respectarea principiilor contradictorialităţii, egalităţii armelor, exercitării dreptului la apărare prin propria persoană, nemijlocirii, oralităţii şi aflării adevărului, precum şi dreptului de a interoga martorii sau părţile din proces. Prin noţiunea de "proces penal" utilizată în denumirea căii extraordinare de atac a redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate se înţelege faza de judecată, prin folosirea metodei interpretării restrictive legiuitorul urmărind să asigure posibilitatea reluării, în condiţiile legii, a judecării cauzei, din analiza dispoziţiilor art. 466 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură penală rezultând că pot fi supuse acestei proceduri extraordinare doar hotărâri penale definitive: hotărâri de condamnare, hotărâri de renunţare la aplicarea pedepsei şi hotărâri de amânare a aplicării pedepsei, prin intermediul cererii de redeschidere a procesului penal putându-se critica, exclusiv, hotărâri definitive prin care se rezolvă fondul cauzei (condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei), persoana condamnată în lipsă putând contesta nu atât soluţia definitivă pronunţată în cauza sa, cât mai ales procedura de desfăşurare a judecăţii în lipsa sa, prin înfrângerea principiilor contradictorialităţii, nemijlocirii, reguli de bază ale judecăţii." Faţă de cele reţinute de instanţa supremă, Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 470 din Codul de procedură penală nu restrâng în mod nejustificat accesul liber la justiţie ori dreptul la apărare, întrucât prin participarea inculpatului la desfăşurarea judecăţii se asigură posibilitatea acestuia de a-şi exercita dreptul la apărare, de a combate probele administrate, putând, de asemenea, să solicite probe noi. De asemenea, apreciază că prevederile criticate nu aduc atingere principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii, întrucât se aplică tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără a institui privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare. Face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale potrivit căreia la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, iar violarea principiului egalităţii şi nediscriminării ar putea exista atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă.16. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:17. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.18. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 470 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală "Rejudecarea cauzei". Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, art. 470 din Codul de procedură penală a fost abrogat prin art. II pct. 116 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Având în vedere faptul că prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare, Curtea reţine că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 470 din Codul de procedură penală în forma anterioară abrogării lor prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016, cu următorul conţinut: "Rejudecarea cauzei se face potrivit regulilor de procedură aplicabile etapei procesuale pentru care s-a dispus redeschiderea procesului penal."19. Autorul excepţiei susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitor la egalitatea de drepturi, art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) privind dreptul părţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, art. 24 referitor la dreptul la apărare, art. 53 - "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi", art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi art. 6 - "Dreptul la un proces echitabil" din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.20. Examinând cadrul procesual în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, prin Sentinţa penală nr. 313 din 6 octombrie 2008, pronunţată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 396/96/2008, definitivă prin Decizia penală nr. 3/A din 9 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, s-a dispus, printre altele, condamnarea inculpatului Bencsik Oszkar la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 şi la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. S-a dispus şi măsura revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 326 din 12 noiembrie 2006 a Tribunalului Harghita, inculpatul urmând să execute o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare la care s-a adăugat pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.21. Inculpatul Bencsik Oszkar - autor al excepţiei de neconstituţionalitate - a formulat cerere de redeschidere a procesului penal, motivat de faptul că a lipsit de la judecată. Prin Sentinţa penală nr. 623 din 10 octombrie 2014, pronunţată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 2.262/96/2014, modificată şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 267/A din 15 mai 2015 a Curţii de Apel Târgu Mureş, s-a admis, în baza art. 496 din Codul de procedură penală, cererea de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, formulată de autorul excepţiei, s-au desfiinţat Sentinţa penală nr. 313 din 6 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Harghita şi mandatul de executare emis în baza acesteia şi s-a trimis cauza spre rejudecare la instanţa competentă, respectiv la Tribunalul Harghita. S-a dispus punerea în libertate a inculpatului şi s-a luat faţă de acesta măsura controlului judiciar. Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, iar, la termenul de judecată din data de 19 octombrie 2015, apărătorul ales al inculpatului a solicitat trimiterea cauzei la judecătorul de cameră preliminară, formulând mai multe cereri şi excepţii. Deşi nu a existat din partea instanţei de judecată o dispoziţie de trimitere a dosarului în faza camerei preliminare, a fost pronunţată Încheierea nr. 1 din 3 noiembrie 2015, prin care instanţa de judecată s-a pronunţat asupra cererilor şi excepţiilor formulate de inculpatul - autor al excepţiei de neconstituţionalitate - în sensul respingerii lor, dispunând, totodată, începerea judecăţii.22. Autorul excepţiei a formulat contestaţie, în temeiul art. 347 raportat la art. 425^1 alin. (3) din Codul de procedură penală, împotriva Încheierii nr. 1 din 3 noiembrie 2015, pronunţată, în camera de consiliu, de către Tribunalul Harghita - Secţia penală, prilej cu care a invocat excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect dispoziţiile art. 470 din Codul de procedură penală. Contestaţia formulată împotriva Încheierii penale nr. 1 din 3 noiembrie 2015 a fost respinsă de către judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de control judiciar - Curtea de Apel Târgu Mureş, ca nefondată, prin Încheierea nr. 63/C/CP din 30 decembrie 2015, în motivarea acestei soluţii reţinându-se că judecătorul de cameră preliminară de la instanţa de fond a pronunţat încheierea atacată cu încălcarea normelor de competenţă funcţională, deoarece nu era competent să judece în stadiul procesual în care se afla cauza, anume în faza de judecată, cereri şi excepţii cu privire la regularitatea actului de sesizare, astfel de cereri fiind inadmisibile prin prisma limitelor sesizării formulate prin Sentinţa penală nr. 623 din 10 octombrie 2014, pronunţată de Tribunalul Harghita în Dosarul nr. 2.262/96/2014, modificată şi definitivă prin Decizia penală nr. 267/A din 15 mai 2015 a Curţii de Apel Târgu Mureş, prin care s-a admis cererea de redeschidere a procesului penal formulată de inculpat, în condiţiile în care în cauză nu a existat o dispoziţie formală de trecere a cauzei în procedura de cameră preliminară. În soluţionarea contestaţiei, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Târgu Mureş a reţinut, de asemenea, că nu poate el însuşi să procedeze la verificarea în substanţă a cererilor şi excepţiilor invocate de inculpat, deoarece un asemenea demers ar conduce la încălcarea propriei competenţe funcţionale.23. De asemenea, Curtea reţine că inculpatul - autor al excepţiei - a formulat cerere de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept în materie penală, pentru a supune atenţiei instanţei supreme împrejurarea dacă în procedura rejudecării cauzei, ca urmare a admiterii cererii de redeschidere a procesului penal, este aplicabil art. 6 alin. (2) din Legea nr. 255/2013, respectiv dacă dosarul se poate retrimite în faza camerei preliminare. Cererea a fost respinsă, ca inadmisibilă, prin Încheierea din 21 decembrie 2015, pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, cu motivarea potrivit căreia "ori de câte ori, o normă de procedură este aplicată în mod diferit de către instanţele de judecată naţionale, mijlocul procedural de clarificare a interpretării şi aplicării unitare a normei respective este recursul în interesul legii şi nu sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care vizează numai soluţia în fond, respectiv raportul penal dedus judecăţii".24. În continuare, analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 470 din Codul de procedură penală, criticate în prezenta cauză, se regăsesc în titlul III "Judecata" al Părţii speciale a Codului de procedură penală, capitolul V "Căile extraordinare de atac", secţiunea a 4-a "Redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate". Curtea reţine că redeschiderea procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare nouă, în conformitate cu cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa, în interpretarea art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, respectiv Hotărârea din 12 februarie 1985, pronunţată în Cauza Colozza împotriva Italiei, paragraful 26, în care s-a reţinut că, dacă "legislaţia naţională permite judecarea unei persoane in absentia, acea persoană trebuie, din momentul în care află despre procedură, să poată determina ca o instanţă, după ce o va audia, să dispună din nou asupra fondului acuzaţiilor ce i-au fost aduse" (în acelaşi sens, Hotărârea din 23 noiembrie 1993, pronunţată în Cauza Poitrimol împotriva Franţei, paragraful 31). Potrivit expunerii de motive la legea privind noul Cod de procedură penală, "Deşi procedurile desfăşurate în absenţa acuzatului nu sunt în sine incompatibile cu art. 6 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, persoanei judecate în lipsă care a fost condamnată definitiv trebuie să-i fie garantat dreptul ca, ulterior condamnării, o instanţă să statueze din nou, după audierea acesteia, asupra temeiniciei acuzaţiei în fapt şi în drept, dacă rezultă că persoana nu a renunţat, în mod neechivoc, la dreptul său de a fi prezentă în instanţă şi de a se apăra sau dacă nu se sustrage judecăţii. Prezentarea la proces a inculpatului are o importanţă deosebită atât din punctul de vedere al dreptului acestuia de a fi audiat, cât şi al necesităţii de a verifica exactitatea afirmaţiilor sale, de a le confrunta cu declaraţiile părţii vătămate, cât şi cu cele ale martorilor. Dreptul de a compărea în persoană nu este necesar numai pentru respectarea dreptului la apărare, ci conferă, totodată, posibilitatea instanţei, pe de o parte, de a-şi forma o impresie nemijlocită cu privire la acuzat, iar, pe de altă parte, de a asculta declaraţiile pe care acesta intenţionează să le facă". Curtea reţine, de asemenea, că în reglementarea procesual penală anterioară - art. 522^1 din Codul de procedură penală din 1968 - era recunoscută posibilitatea solicitării rejudecării cauzei de către persoana judecată şi condamnată în lipsă numai în cazul în care se cerea extrădarea condamnatului sau predarea acestuia în baza unui mandat european de arestare, aceasta fiind o procedură specială, normele procesual penale precitate făcând trimitere la procedura revizuirii drept cale extraordinară de atac.25. Curtea observă că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunţat Decizia nr. 22 din 9 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 486 din 2 iulie 2015, prin care a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj - Secţia penală şi de minori, prin care s-a solicitat pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând "interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, în sensul de a se stabili dacă instituţia redeschiderii procesului penal este aplicabilă doar proceselor în care a avut loc o soluţionare pe fond a cauzei (judecata în primă instanţă şi în calea ordinară de atac) sau şi celor care au avut ca obiect soluţionarea unor căi extraordinare de atac (contestaţii în anulare, revizuire) ori alte cereri", stabilind că "în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 466 alin. (1) din Codul de procedură penală, obiectul cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsă a persoanei condamnate îl reprezintă numai hotărârile penale definitive prin care s-a dispus condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei ori amânarea aplicării pedepsei, indiferent dacă judecata în primă instanţă sau în calea ordinară de atac este consecinţa rejudecării cauzei ca urmare a admiterii contestaţiei în anulare ori revizuirii". În considerentele Deciziei nr. 22/2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reţinut că "prin noţiunea de «proces penal» utilizată în denumirea căii extraordinare de atac a redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate se înţelege faza de judecată, prin folosirea metodei interpretării restrictive legiuitorul urmărind să asigure posibilitatea reluării, în condiţiile legii, a judecării cauzei, din analiza dispoziţiilor art. 466 alin. (1) şi (5) din Codul de procedură penală rezultând că pot fi supuse acestei proceduri extraordinare doar hotărâri penale definitive: hotărâri de condamnare, hotărâri de renunţare la aplicarea pedepsei şi hotărâri de amânare a aplicării pedepsei, prin intermediul cererii de redeschidere a procesului penal putându-se critica, exclusiv, hotărâri definitive prin care se rezolvă fondul cauzei (condamnare, renunţare la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei), persoana condamnată în lipsă putând contesta nu atât soluţia definitivă pronunţată în cauza sa, cât mai ales procedura de desfăşurare a judecăţii în lipsa sa, prin înfrângerea principiilor contradictorialităţii, nemijlocirii, reguli de bază ale judecăţii".26. Totodată, Curtea reţine că art. 470 din Codul de procedură penală - ce face obiect al controlului de constituţionalitate în prezenta cauză - a fost abrogat prin art. II pct. 116 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 18/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, precum şi pentru completarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 23 mai 2016. Dispoziţiile art. 466-469 din titlul III capitolul V secţiunea a 4-a din Codul de procedură penală, modificate, în parte, prin actul normativ precitat, reglementează în continuare cu privire la procedura redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, scopul acestei noi căi extraordinare de atac fiind garantarea dreptului la un proces echitabil - prevăzut de art. 6 din Convenţie - al persoanei condamnate în lipsă, prin respectarea principiilor contradictorialităţii, egalităţii armelor, exercitării dreptului la apărare prin propria persoană, nemijlocirii, oralităţii şi aflării adevărului, precum şi dreptului de a interoga martorii sau părţile din proces.27. Autorul excepţiei susţine că prevederile art. 470 din Codul de procedură penală contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la egalitatea de drepturi, dreptul părţilor la un proces echitabil, dreptul la apărare, înfăptuirea justiţiei, întrucât, în opinia acestuia, normele procesual penale criticate suprimă parcurgerea fazei camerei preliminare în procesul penal redeschis. Arată că practica constantă a instanţelor este în acest sens şi, totodată, face trimitere la doctrina în materie, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 641 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, în care s-a subliniat importanţa camerei preliminare în ansamblul procesului penal, cât şi la expunerea de motive la legea privind noul Cod de procedură penală.28. Faţă de criticile autorului excepţiei, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate sunt norme de procedură, iar, potrivit acestora, rejudecarea cauzei - după admiterea cererii de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate - se face potrivit regulilor de procedură aplicabile etapei procesuale pentru care s-a dispus redeschiderea procesului penal. Aşadar, textul de lege criticat reglementează maniera de restabilire a ordinii de drept prin acte de conformare faţă de norma primară şi faţă de regulile de procedură cu caracter auxiliar, aplicabile etapei procesului penal pentru care s-a dispus redeschiderea procesului. De principiu, regulile procedurale prevăd în ce mod trebuie aduse la îndeplinire actele procesuale în vederea realizării efectelor pe care le poate produce fiecare act procesual, efecte care se integrează în mod firesc în activitatea procesuală. Aceasta întrucât caracterul judiciar al procesului penal implică existenţa unor reguli precise de competenţă şi a unor garanţii procesuale adecvate.29. De asemenea, Curtea observă că norma criticată face vorbire despre regulile de procedură aplicabile "etapei procesuale" pentru care s-a dispus redeschiderea procesului penal. Aşa încât, în context, Curtea reţine că, datorită naturii şi specificului obiectului procesului penal, acesta este sistematizat pe faze, etape şi stadii procesuale, în structura tipică a procesului penal distingându-se, de principiu, trei faze: urmărirea penală (cu etapele cercetării penale şi trimiterii în judecată, fiecare putând parcurge diferite stadii), judecata (cu etapele judecăţii în primă instanţă şi judecăţii în căile de atac, fiecare putând trece prin diferite stadii) şi punerea în executare (cu etapa punerii în executare a hotărârilor penale şi etapa eventualelor schimbări ce pot interveni în cursul executării, ambele susceptibile de diferite stadii de desfăşurare).30. Totodată, Curtea reţine că noul Cod de procedură penală reglementează principiul separaţiei funcţiilor judiciare, în cuprinsul prevederilor art. 3 alin. (1) fiind enumerate: funcţia de urmărire penală, funcţia de dispoziţie asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală, funcţia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată şi funcţia de judecată. Funcţia de urmărire penală este exercitată de procuror şi de către organele de cercetare penală, prin strângerea probelor necesare pentru a se constata dacă există sau nu temeiuri de trimitere în judecată. Funcţia de dispoziţie asupra drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei se exercită, de principiu, de către judecătorul de drepturi şi libertăţi. Funcţia de verificare a legalităţii trimiterii sau netrimiterii în judecată este exercitată de judecătorul de cameră preliminară, care verifică legalitatea actului de trimitere în judecată şi a probelor pe care acesta se bazează, precum şi legalitatea soluţiilor de netrimitere în judecată. Funcţia de judecată se exercită de către completuri de judecată constituite în condiţiile legii.31. Instanţa de contencios constituţional a statuat în Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (4), art. 345, art. 346 alin. (1) şi art. 347 din Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 5 decembrie 2014, paragraful 27, că "prin prisma atribuţiilor procesuale încredinţate judecătorului de cameră preliminară, în contextul separării funcţiilor judiciare potrivit textului de lege menţionat anterior, Curtea trage concluzia că acestuia îi revine funcţia de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată şi că, în concepţia legiuitorului, această nouă instituţie procesuală nu aparţine nici urmăririi penale, nici judecăţii, fiind echivalentă unei noi faze a procesului penal. Procedura camerei preliminare a fost încredinţată, potrivit art. 54 din Codul de procedură penală, unui judecător - judecătorul de cameră preliminară -, a cărui activitate se circumscrie aceleiaşi competenţe materiale, personale şi teritoriale ale instanţei din care face parte, conferindu-i acestei noi faze procesuale un caracter jurisdicţional." Prin urmare, Curtea Constituţională a statuat cu privire la o nouă fază procesuală, corespunzătoare funcţiei de verificare a legalităţii trimiterii ori netrimiterii în judecată, - faza camerei preliminare - distinctă de toate celelalte faze procesuale, inclusiv de faza de judecată, prin efectul deciziei precitate fiind instituită o nouă structură a procesului penal. Din această perspectivă, având în vedere că obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenţei şi a legalităţii sesizării instanţei, precum şi verificarea legalităţii administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală - în condiţiile în care, potrivit art. 346 alin. (5) din Codul de procedură penală, probele care au fost excluse de judecător în această fază nu pot fi avute în vedere la judecarea în fond a cauzei -, este important ca, urmare a admiterii cererii de redeschidere a procesului penal, rejudecarea cauzei să se desfăşoare potrivit normelor procesual penale în vigoare, aşadar, cu parcurgerea fazei camerei preliminare, întrucât, astfel cum a reţinut Curtea în paragraful 40 al Deciziei nr. 641 din 11 noiembrie 2014, precitată, "procedura desfăşurată în camera preliminară este deosebit de importantă, având o influenţă directă asupra desfăşurării şi echităţii procedurii ulterioare, inclusiv asupra procesului propriuzis". Or, asigurarea caracterului echitabil al procedurii şi, implicit, principiilor precitate presupune posibilitatea reală a persoanei condamnate în lipsă de a dezbate în faţa judecătorului tot ceea ce este avansat în drept sau în fapt de către adversar şi tot ceea ce este prezentat de acesta, probe sau alte documente.32. Curtea reţine însă că, în stabilirea sensului noţiunii de "proces penal", utilizată în denumirea căii extraordinare de atac a redeschiderii procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate, relevanţă au prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, potrivit cărora "Cauzele aflate în curs de judecată în primă instanţă la data intrării în vigoare a legii noi în care nu s-a început cercetarea judecătorească se soluţionează de către instanţa competentă conform legii noi, potrivit regulilor prevăzute de aceeaşi lege", şi prevederile art. 14 alin. (1) din aceeaşi lege, potrivit cărora "Rejudecarea cauzei de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată [...] dispusă după intrarea în vigoare a Codului de procedură penală, se desfăşoară conform legii noi". Aşadar, Curtea reţine că începerea sau nu ori finalizarea în cauză a cercetării judecătoreşti prezintă relevanţă din această perspectivă.33. În final, Curtea constată că norma procesual penală criticată nu exclude expressis verbis parcurgerea fazei camerei preliminare în procesul penal redeschis, în prezenta cauză instanţa de fond pronunţându-se cu privire la cereri şi excepţii referitoare la regularitatea actului de sesizare, însă cu încălcarea normelor de competenţă funcţională, deoarece în cauză nu a existat o dispoziţie formală de trecere a cauzei în procedura de cameră preliminară, astfel că motivele de neconstituţionalitate formulate de autorul excepţiei privesc, în realitate, modul de interpretare şi aplicare de către instanţa de judecată a normelor procesual penale ale art. 470. Aşa încât a răspunde criticilor autorului excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.34. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

    CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

    În numele legii

    DECIDE:
    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 470 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Oszkar Bencsik în Dosarul nr. 396/96/2008*/a2 al Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Curţii de Apel Târgu Mureş - Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 1 noiembrie 2016.

    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

    prof. univ. dr. VALER DORNEANU

    Magistrat-asistent,

    Mihaela Ionescu
    ----