DECIZIE nr. 344 din 24 mai 2016referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, şi ale art. 51 lit. a)-c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice
EMITENT
  • CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
  • Publicat în  MONITORUL OFICIAL nr. 633 din 18 august 2016



        Augustin Zegrean - preşedinte    Valer Dorneanu - judecător    Petre Lăzăroiu - judecător    Mircea Ştefan Minea - judecător    Daniel Marius Morar - judecător    Mona-Maria Pivniceru - judecător    Puskas Valentin Zoltan - judecător    Simona-Maya Teodoroiu - judecător    Tudorel Toader - judecător    Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 51 lit. a)-c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, excepţie ridicată de Andrei Ion Florin în Dosarul nr. 8.522/105/2014 al Tribunalului Prahova - Secţia I civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.701D/2015.2. La apelul nominal răspunde consilierul juridic Mihai Cosmin Tiu, cu delegaţie la dosar pentru Inspectoratul Judeţean de Poliţie Prahova. Lipseşte autorul excepţiei de neconstituţionalitate şi cealaltă parte. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Având cuvântul reprezentantul Inspectoratului Judeţean de Poliţie Prahova solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, deoarece autorul acesteia nu a formulat veritabile critici de neconstituţionalitate.4. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât autorul acesteia solicită modificarea soluţiei legislative criticate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:5. Prin Sentinţa civilă nr. 1.842 din 26 iunie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 8.522/105/2014, Tribunalul Prahova - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice şi ale art. 51 lit. a)-c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamantul Andrei Ion Florin în cadrul soluţionării unei cereri având ca obiect "obligaţie de a face".6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât limitează acordarea celor două solde anuale numai pentru persoanele care au dreptul la pensie de serviciu, fără să se acorde aceleaşi drepturi şi persoanelor pensionate pe motiv de invaliditate. Pe de altă parte, susţine că există şi o discriminare între pensia de invaliditate şi pensia de serviciu care, în cazul său, este una şi aceeaşi, pensia de invaliditatea fiind efectul bolii contactate în timpul serviciului, fără a fi enumerată la art. 51 lit. a)-c) din Legea nr. 263/2010 ca făcând parte dintre pensiile de serviciu.7. Tribunalul Prahova - Secţia I civilă opinează în sensul că textul de lege criticat "apare ca fiind susceptibil de analiza constituţionalităţii, fiind discutabilă - în lipsa unei precizări legale concrete - excluderea pensiei de invaliditate din conţinutul sintagmei "pensie de serviciu", apărând mai echitabilă şi mai justificată includerea de principiu şi a acestei categorii de pensie în textul legal în discuţie - desigur, sub rezerva dovedirii, în fiecare caz concret, prin probatorii temeinice, a împrejurării că invaliditatea care a determinat pensionarea a survenit în timpul serviciului şi în legătură directă cu exercitarea atribuţiilor de serviciu".8. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.9. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, deoarece autorul acesteia nu a motivat critica de neconstituţionalitate, nefiind indicate dispoziţiile constituţionale pretins a fi încălcate.10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând actul de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile scrise depuse la dosar, susţinerile părţii prezente la şedinţă, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum este menţionat în încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII: Familia ocupaţională de funcţii bugetare "Apărare, ordine publică şi siguranţă naţională" la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, şi ale art. 51 lit. a)-c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010. Dispoziţiile de lege criticate au următorul cuprins:- Art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010: "Personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, trecuţi în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege, mai beneficiază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situaţia în care pot desfăşura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menţinute în activitate categoriile respective de personal, de un ajutor egal cu două solde ale funcţiei de bază, respectiv cu două salarii ale funcţiei de bază.";- Art. 51 lit. a)-c) din Legea nr. 263/2010: "În sistemul public de pensii se acordă următoarele categorii de pensii: a) pensia pentru limită de vârstă; b) pensia anticipată; c) pensia anticipată parţială; [...]"13. Cu privire la obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea observă că, prin Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel Galaţi privind pronunţarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII, capitolul II, secţiunea a 3-a din Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, raportat la dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 164/2001, cu modificările şi completările ulterioare, art. 51 din Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, şi art. 1 şi 2 din Legea nr. 119/2010, cu modificările şi completările ulterioare, şi a stabilit că sintagma "pensie de serviciu" din conţinutul normei legale menţionate include doar categoriile de pensie pentru limită de vârstă, pensie anticipată şi pensie anticipată parţială, prevăzute de art. 51 lit. a)-c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Având în vedere acestea, Curtea Constituţională constată că, în realitate, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, în interpretarea dată prin Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, şi ale art. 51 lit. a)-c) din Legea nr. 263/2010.14. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate instituie discriminări şi, prin urmare, deşi nu indică expres textul de referinţă din Constituţie, Curtea constată că, în mod rezonabil, se poate concluziona că susţine încălcarea prevederilor art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi.15. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile de lege criticate din Legea-cadru nr. 284/2010 prevăd acordarea - pentru personalul militar, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, trecuţi în rezervă sau direct în retragere, respectiv ale căror raporturi de serviciu au încetat, cu drept la pensie de serviciu, înainte de împlinirea limitei de vârstă de pensionare prevăzute de lege - a unui ajutor egal cu două solde ale funcţiei de bază, respectiv cu două salarii ale funcţiei de bază, pentru fiecare an întreg rămas până la limita de vârstă de pensionare sau, în situaţia în care pot desfăşura activitate peste această limită, până la limitele de vârstă în grad la care pot fi menţinute în activitate categoriile respective de personal. Însă, întrucât actele normative ce reglementează sistemul de asigurări sociale, Legea nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor şi Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, legi adoptate anterior, nu mai reglementează noţiunea de "pensie de serviciu", în practică, s-a ridicat problema de a se interpreta la care categorie de pensie, astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 51 din Legea nr. 263/2010, se referă noţiunea de "pensie de serviciu" cuprinsă de dispoziţiile de lege criticate, mai exact căror categorii de pensionari li se aplică ajutorul reglementat de dispoziţiile art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010. Astfel, potrivit art. 51 din Legea nr. 263/2010: "În sistemul public de pensii se acordă următoarele categorii de pensii: a) pensia pentru limită de vârstă; b) pensia anticipată; c) pensia anticipată parţială; d) pensia de invaliditate; e) pensia de urmaş."16. Aşa cum a reţinut Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014, inserarea sintagmei "cu drept la pensie de serviciu" în conţinutul normei legale ce a suscitat dificultăţi de interpretare, respectiv art. 20 alin. (2) din Legea-cadru nr. 284/2010 [...] şi care a intrat în vigoare concomitent cu Legea nr. 263/2010, cu modificările şi completările ulterioare, care a abrogat această noţiune, respectiv data de 1 ianuarie 2011, sugerează voinţa legiuitorului de a avea în vedere, pentru plata ajutorului pe care îl prevede, doar acele tipuri/categorii de pensii care, conform legislaţiei anterioare, făceau parte din categoria pensiei de serviciu. Or, anterior, art. 11 din Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, includea în noţiunea de "pensie de serviciu": pensia pentru limită de vârstă, pensia anticipată şi pensia anticipată parţială. Se reţine, totodată, că toate actele normative din sistemul public de pensii definesc distinct pensia de invaliditate, acordată în cazul pierderii capacităţii de muncă în situaţiile expres reglementate de lege şi care este o categorie/specie a pensiei (ca gen), alături de pensia de serviciu. În acest sens, art. 10 din Legea nr. 164/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dispune că sistemul pensiilor militare de stat cuprinde pensia de serviciu, pensia de invaliditate şi pensia de urmaş. Aceasta este concluzia dedusă din argumente de interpretare sistemică a legii, dar şi din punct de vedere logico-juridic, fiind evidentă voinţa legiuitorului de a acorda ajutorul menţionat doar persoanelor aflate în ipoteza dată.17. Având în vedere acestea, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei de neconstituţionalitate potrivit cărora prevederile de lege criticate instituie discriminări sunt neîntemeiate. Aşa cum a statuat Curtea Constituţională în mod constant în jurisprudenţa sa, principiul constituţional al egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite. (A se vedea Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994.) Or, personalul la care se referă art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010, cu drept de pensie de serviciu, nu se află în aceeaşi situaţie juridică cu acelaşi personal, dar care nu avea, conform legislaţiei anterioare, drept de pensie de serviciu, ci a beneficiat de pensie de invaliditate, cele două categorii de pensii fiind diferite sub aspectul condiţiilor de acordare.18. Pe de altă parte, aşa cum a reţinut Curtea Constituţională prin Decizia nr. 334 din 12 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 17 iulie 2014, paragraful 16, indemnizaţiile acordate cu prilejul ieşirii la pensie, retragerii, încetării raporturilor de serviciu ori trecerii în rezervă reprezintă beneficii acordate anumitor categorii socioprofesionale în virtutea statutului special al acestora, fără a avea însă un temei constituţional. Totodată, referitor la aceste ajutoare sau indemnizaţii, Curtea a reţinut că legiuitorul este liber să dispună cu privire la conţinutul, limitele şi condiţiile de acordare a acestora.19. De altfel, prin Decizia nr. 266 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial a României, Partea I, nr. 487 din 3 iulie 2015, paragraful 23, Curtea a statuat, potrivit jurisprudenţei sale constante, că art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, ci şi necesitatea lui.20. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Andrei Ion Florin în Dosarul nr. 8.522/105/2014 al Tribunalului Prahova - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 20 alin. (2) din anexa nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în interpretarea dată prin Decizia nr. 1 din 17 februarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, şi ale art. 51 lit. a)-c) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Prahova - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 24 mai 2016.

    PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE

    AUGUSTIN ZEGREAN

    Magistrat-asistent,

    Ioana Marilena Chiorean
    -----